Auditarea Operațiunilor Deconturilor de Tva Negative cu Opțiune de Rambursare

INTRODUCERE

Lucrarea intitulată „Auditarea operațiunilor deconturilor de TVA negative cu opțiune de rambursare ” abordează probleme teoretice importante precum: definiția oficială a auditului intern emisă de I.I.A; particularitățile auditului intern la nivel internațional și național; obiectivele, funcțiile și sfera de aplicare a auditului intern; importanța auditului intern și avantajele implementării acestuia în cadrul entităților.

Întreprinderile afectate de criza economică care a zguduit Stalele Unite ale Americii au fost nevoite să reducă cheltuielile de orice natură. Această economisire a cheltuielilor a determinat indirect apariția ”auditorilor interni” – angajați ai întreprinderii care aveau ca principală funcție pregătirea activității de certificare. Cu timpul, auditul intern se dezvoltă ca o profesie bine organizată și se bazează pe un cadru de referință recunoscut în întreaga lume chiar dacă datorită varietăților mediilor în care este practicat trebuie să se adapteze la particularitățile legislative și de reglementare în materie ale fiecărei țări.

În literatura de specialitate este accentuată importanța auditului intern, rolul cel mai important al auditului intern constă în furnizarea de servicii de asigurare asupra eficienței controalelor interne, capacitatea de a identifica riscurile, eficiența comunicării și raportării.

Lucrarea este structurată în trei capitole:

Capitolul 1 „Contextul apariției și evoluției auditului intern la nivel internațional” descrie stadiul cunoașterii auditului intern la nivel internațional, prezentând momentul apariției și evoluției auditului intern, definirea și trăsăturile auditului intern. Aboredează de asemenea, importanța auditului intern în cadrul entităților economice și beneficiile implementării auditului intern. Ultimul subcapitol, cuprinde studiul comparativ prin care s-a urmărit surprinderea particularităților privind auditul intern în principalele țări ale Uniunii Europene, care au o deosebită contribuție în dezvoltarea și promovarea profesiei de audit intern.

Capitolul 2 „ Evoluția auditului public intern la nivel național” prezintă stadiul cunoașterii auditului intern în contextul României, cuprinzând cadru legislativ și normativ privind auditul public intern în țara noastră, punctând modul de organizare și funcționare a auditului public intern la nivel național prin structurile: Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI), Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI), Comitetele de audit intern și Compartimentele de audit public intern din entitățile publice. La finalul acestui capitol sunt prezentate aspecte contabile privind operațiunile deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare.

Capitolul 3 „ Auditul intern privind evaluarea deconturilor de TVA negative cu opțiune de rambursare” cuprinde o scurtă prezentare a entității publice la care s-a efectuat auditul, o descriere schematică a operațiunilor efectuate în vederea soluționării deconturilor de TVA negative cu opțiune de rambursare, prezentarea etapelor privind desfășurarea auditului intern precum și principalele aspecte care necesită îmbunătățiri, constatate în urma auditului efectuat.

În această lucrare ne-am propus identificarea principalelor aspecte care influențează actualitatea auditului public intern conturat în sectorul public, în acest sens prezentul demers își propune să răspundă, în mod esențial, problematicii auditului intern.

CAPITOLUL 1 CONTEXTUL APARIȚIEI ȘI EVOLUȚIEI AUDITULUI INTERN LA NIVEL INTERNAȚIONAL

Apariția noțiunii de audit în accepțiunea modernă, folosită în prezent, se plasează în perioada crizei de supraproducție care în anii 1929-1933 zguduia Statele Unite ale Americii. Companiile fiind lovite de recesiunea economică s-a impus o analiză minuțioasă a conturilor, în vederea reducerii cheltuielilor de orice fel. Marile companii utilizau deja serviciile oferite de Cabinete de audit extern – organisme independente care aveau menirea de a verifica conturile și bilanțurile contabile și de a certifica situațiile financiare, pentru găsirea soluțiilor cele mai viabile de reducere a cheltuielilor. În urma obligativității certificării conturilor, companiile au înființat un departament de audit intern a cărui funcție principală a fost să pregătească activitatea de certificare, efectuând un prim nivel de verificare a conturilor pe care auditorul extern se poate baza ulterior, cu condiția supervizării activității acestora de către auditorii externi care certificau situațiile financiare, reducându-se astfel considerabil costurile.

Odată cu trecerea crizei economice, folosirea profesioniștilor și pentru întocmirea altor lucrări a avut ca efect percepția pozitivă asupra a ceea ce efectuau în cadrul entității. Cu timpul, domeniul de competență s-a lărgit, modificându-se obiectivele și ajungându-se la necesitatea existenței unei funcții de audit intern, în interiorul entităților, care să colaboreze cu auditul extern oferindu-i informații despre entitatea auditată.

În anul 1941 un grup de 24 de specialiști din New York au fondat Institutul Auditorilor Interni (I.I.A.- The Institute of Internal Auditors) cu sediul în Orlando Florida – SUA. Organizația profesională a fost recunoscută internațional, primele state care au aderat fiind: Marea Britanie, Suedia, Norvegia și Danemarca. În prezent, acestui institut îi sunt afiliate peste 109 de institute naționale ale auditorilor interni și peste 180 mii de membri din peste 190 țări ale lumii, care dețin calitatea de C.I.A – Auditor Intern Certificat, acordată de I.I.A..

Scopul inițial al Institutului Auditorilor Interni – I.I.A. a fost acela de standardizare a activității de audit intern, plecând de la definirea conceptelor, stabilirea obiectivelor și continuând cu organizarea și exercitarea acestuia.

Auditul intern se bazează pe un cadru reglementat la nivel internațional sub forma Standardelor profesionale publicate de IIA, care cuprinde: definirea conceptului de audit intern; Codul deontologic al auditorului intern; Standardele de calificare; Standardele de performanță și Standardele de implementare .

Una dintre cele mai dinamice și performante forme de organizare a auditului intern se află în Franța, poartă denumirea de Institutul Francez al Auditorilor și Controlorilor Interni IFACI – L’Institut Français de l’audit et du contrôle Interne, fondat în anul 1965 sub un statut de asociație. Pe plan mondial în auditul intern există și alte grupări ale organismelor naționale, de multe ori apelându-se la criterii geografice sau de limbă, cum ar fi Confederația Europeană a Institutelor de Audit Intern și Uniunea Francofonă a Auditului intern.

Definirea conceptului de audit intern

Funcția de audit intern reprezintă rezultatul unui lent proces evolutiv, caracterizat prin transformări succesive, generate nu doar de modificarea contextului economic și legislativ ci și de evoluția nevoilor managementului. De-a lungul anilor, noțiunea de audit intern a cunoscut numeroase definiții, iar în urma analizei acestora, în literatura de specialitate se apreciază existența unor elemente de implicare în viața organizațiilor, prezentate succint în figură:

Figura 1 „Funcțiile auditului intern”

Sursa: Ghiță M., Hlaciuc E., Boghean G., Ghiță R., Guvernanța corporativă și auditul intern, Editura Tipo Moldova, Iași, 2010, pp.269-273.

În anul 1999 IIA, a actualizat definiția oficială a auditului intern la care s-a ajuns în urma studiului coordonat de auditorii din universitățile australiene, identificând misiunea, obiectivele și caracteristicile activității, subliniind aspectul evolutiv al rolului auditorului intern. La 21 martie 2000, Consiliul de administrație IFACI, aprobă definiția actualizată a auditului intern, și anume: auditul intern este o activitate independentă și obiectivă, care dă unei organizații o asigurare în ceea ce privește gradul de control asupra operațiunilor, o îndrumă pentru a-i îmbunătăți operațiunile și contribuie la adăugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajută această organizație să își atingă obiectivele, evaluând printr-o abordare sistematică și metodică, procesele sale de management al riscurilor, de control și de guvernare a întreprinderii, făcând propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Cea mai recentă definiție oficială a auditului intern, potrivit noului Cadru Internațional de Practici Profesionale ( IPPF – International Professional Practices Framework) adoptat în anul 2007 de către IIA, stabilește scopul fundamental, natura și sfera auditului intern, și anume: auditul intern este o activitate independentă de asigurare obiectivă și de consiliere, destinată să adauge valoare și să îmbunătățească operațiunile unei organizații. Ajută o organizație în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și metodică care evaluează și îmbunătățește eficacitatea proceselor de management al riscului, control și guvernanță.

Obiectivele, sfera de aplicabilitate și caracteristicile auditului intern

Având în vedere obiectivele și aria de aplicabilitate a auditului intern, acestea diferă atât în funcție de cerințele conducerii entității, cât și de mărimea și structura acesteia. Activitatea de audit, de regulă cuprinde aceste elemente:

Monitorizarea controlului intern

Examinarea informațiilor financiare și operaționale

Verificarea conformității atât cu legi, reglementări și alte cerințe externe entității, cât și cu politici și directive manageriale și alte cerințe interne.

Obiectivele cele mai importante de audit intern au în vedere:

sprijină entitatea în ansamblul său prin exprimarea opiniilor și formularea recomandărilor;

gestionarea riscurilor în mod corespunzător;

asigură o mai bună administrare a patrimoniului și păstrării acestuia;

procedurile care au fost implementate de management sunt monitorizate în vederea conformității acestora;

are în vedere îmbunătățirea tuturor operațiunilor sub aspectul eficienței și eficacității;

are în vedere îmbunătățirea sistemului de control intern prin acordarea asistenței managementului.

Organizarea auditului intern impune luare în considerare a unor caracteristici, pentru prezentarea cărora am apelat la o reprezentare grafică:

Figura 3 „Caracteristicile auditului intern”

Sursa: Munteanu V., Zuca M., Zuca Șt.(2010), Auditul intern la întreprinderi și instituții publice. Concepte, metodologie, reglementări, studii de caz, pp.20-22.

Însă aceste trei caracteristici nu sunt singurele, ci sunt cele mai reprezentative, prezentate în literatura de specialitate. Alte caracteristici: misiunea se planifică, se derulează ex-post, continuitate, permananță, exhaustivitate, etc.

Avantajele aferente implementării auditului intern

Falimentele și multiplele scandaluri financiare au afectat puternic atât sectorul privat cât și sectorul public, investitorii manifestându-și neîncrederea, însă aceste evenimente regretabile au avut ca efect îmbunătățirea auditului intern. Odată cu atenția acordată aspectelor privind procesul de guvernanță corporativă, organizațiile examinează cu mai mult interes potențialele avantaje obținute în urma implementării funcției de audit intern în cadrul organizației.

Auditul intern joacă un rol important, contribuind la conducerea a entității prin evaluarea și îmbunătățirea diferitelor procese/activități:

delimitarea valorilor și obiectivelor entității,

examinarea modului în care obiectivele au fost atinse și

modul de raportare.

Activitatea auditului intern urmărește evaluarea bunelor practici și a instrumentelor de control eficace și în ce măsură acestea sunt implementate în cadrul organizației, pentru a putea fi îndeplinite condițiile necesare în vederea atingerii obiectivelor acesteia. Dacă acest lucru nu este necesar, auditul intern va ajuta la gestionarea în mod corespunzător a riscurilor, astfel încât atingerea obiectivelor să fie îndeplinită.

Există mai multe argumente de bază privind avantajele implementării funcției de audit intern:

Auditul intern are abilitatea de a efectua analize obiective, evaluări privind calitatea controlului intern, în urma cărora prezintă recomandări și oferă asistență conducerii;

Auditul intern cunoaște și înțelege procesele activității organizației oferind posibilitatea unei perfecionări continue;

Auditul intern ajută managementul în procesul de îndeplinire a responsailităților privind controlul intern.

Plusvaloarea muncii de audit nu este reprezentată doar de raportul de audit sau de recomandările și concluziile oferite managementului entității, ci și de capacitatea sa de a îmbunătăți sistemul de control intern al entității. De asemenea, putem spune că auditorul intern aduce beneficii prin oportunitățile pe care le creează, prin economiile pe care le generează, prin pierderile care sunt evitate datorită acțiunilor sale, dar și un factor care asigură transparență în activitățile organizației și contribuie la eficientizarea politicilor acesteia.

Unele din cele mai importante avantaje oferite de auditul intern organizației sunt: reducerea vulnerabilității structurii prin recomandări pertinente; creșterea eficienței sistemului de control intern; prevenirea deteriorării activelor; economiile realizate ca urmare a punerii în aplicare a recomandărilor; prevenirea fraudei prin asigurarea transparenței tranzacțiilor, operațiunilor și activităților; aducerea la cunoștința organelor competente în controlul intern a disuncționalităților și neregulilor semnificative; monitorizarea implementării recomandărilor și soluțiilor oferite de auditul intern.

Particularități privind auditul intern în principalele țări ale Uniunii Europene

În vederea realizării unui studiu comparativ privind particularitățile activității de audit intern care să ofere o imagine de ansamblu asupra auditului intern la nivelul principalelor țări ale Uniunii Europene, am selectat un număr de cinci țări, respectiv: Suedia, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie prezentând aspecte privind auditul intern și relația între auditul intern și auditul extern.

Suedia

Institutul Auditorilor Interni din Suedia (Internrevisorerna -IIA Sweden) a fost înființat în anul 1951, iar în prezent are doar 630 de membri.

În Suedia nu sunt prevăzute reglementări legale cu privire la obligativitatea organizării auditului intern în cadrul companiilor, de aceea IIA Suedia trebuie să depună eforturi suplimentare pentru promovarea profesiei de audit intern în comunitatea de afaceri.

În sectorul public, construcția organizațională a auditului intern, se bazează pe Ordonanța privind Auditul Intern, iar pentru înființarea unui departament de audit intern este nevoie de mandatul guvernului.

Departamentul de audit este condus de către un manager, angajat al agenției și susține agenția în atingerea obiectivelor sale, din perspectiva riscurilor și materialității prin recomandări privind îmbunătățirea proceselor de control intern. Departamentul de audit intern efectuează misiuni de asigurare : audit financiar, audit de conformitate, audit al performanței. Auditul intern este efectuat în conformitate cu standardele general acceptate de audit intern și regulile de etică profesională, stabilite de către Autoritatea Națională Suedeză de Management Financiar (ESV) care reprezintă unitatea centrală de armonizare, prin ordonanțe, legi, reglementări.

În Suedia nu există proceduri de certificare publică pentru auditorii interni în sectorul centralguvernamental, de aceea ESV încurajează auditorii interni să-și procure certificarea CIA de la IIA. Cu privire la relația auditului intern cu auditul extern este general acceptat faptul că aceștia trebuie să se țină la curent unul pe celălalt, pentru a se evita duplicarea activității.

Franța

Institutul de Audit și Control Intern din Franța (Institut Français de l'Audit et du Contrôle Internes – IFACI) a fost înființat în anul 1965, fiind afiliat IIA SUA și numără în prezent peste 4000 de membri din peste 900 de organizații atât din sectorul provat, cât și din cel public. Acest organism reprezintă unul dintre cele mai puternice și active filiale ale IIA, punând bazele „Uniunii Francofone de Audit Intern” în anul 1987.

În sectorul public Decretul nr. 775 din 28 iunie 2011 privind auditul intern în administrațiapublică stabilește, în fiecare minister, un dispozitiv de control și audit intern adaptat la misiunile și structura serviciilor, vizând asigurarea gestionării riscurilor.

Circulara nr.5540/SG din 30 iunie 2011 privind punerea în aplicare a auditului intern în administrație, prevede ca fiecare minister să instituie un Comitet ministerial de audit intern (CMAI), a cărui misiune va fi de a „defini politica de audit al departamentului pentru a asigura calitatea controlului intern și de gestionare a riscurilor, pentru a aproba programul de audit și asigurarea acțiunilor de urmărire a rezultatelor acestor audituri”. De asemenea, ei vor trebui să definească programul de audit intern pe baza unei analize bazate pe riscuri, pe care îl vor prezenta spre aprobare Comitetului de audit intern.

Instiuit prin art.2 al decretului din 28 iunie 2011, Comitetul de armonizare a auditului intern (Comité d`harmonisation de l`audit interne – CHAI) este prezidat de ministrul responsabil pentru reforma statului. CHAI este responsabil pentru dezvoltarea cadrului de audit intern în administrația publică și asigură punerea sa în aplicare, inspirându-se din standardele definite de IIA, luând în considerare caracteristicile specifice ale statului și aplicarea legilor și reglementărilor în vigoare.

Drept urmare, un set de standarde și reguli interministeriale aplicabile auditului a fost adoptat în timpul reuniunii comitetului de armonizare a auditului intern la 27 iunie 2013. Misiuni de audit intern pot fi: de asigurare și de consultanță. În vederea elaborării Standardelor de calificare și de performanță ale auditului intern s-a inspirat din Standardele definite de IIA.

Germania

 Institutul Auditorilor Interni din Germania (Deutsches Institut für Interne Revision e.V. – DIIR) afiliat IIA, a fost înființat în anul 1958 și numără în present peste 2.600 de membri.

În ceea ce privește auditul intern în sectorul public, nu există o bază legală, însă este efectuat în toate departamentele administrației federale care respectă „Recomandările pentru audituri interne din cadrul Administrației Federale”. Unitatea de audit intern elaborează, pe baza analizei amenințărilor și riscurilor referitoare la autoritate și ținând seama de raportul cost/beneficiu, un catalog de subiecte de audit pe baza cărora întocmește planul de audit prezentându-l managementului pentru aprobare.

Auditul intern se află în responsabilitatea managerială și acceptă doar sarcini incluse în aria de acoperire a auditului intern. Auditurile pot fi : audit de conformitate, audit de inventar, audit de sistem, audit de inspecție (se verifică măsura în care au fost implementate recomandările anterioare). Acestea sunt efectuate conform următoarelor criterii: corectitudine, securitate, legalitate, eficiența costurilor, durabilitatea și impactul.

Între auditul intern și auditul extern nu există nici o relație.Auditul extern se efectuează de către Curtea Federală de Conturi în mod independent de unitățile de audit intern, neavând cunoștință de rezultatele activității de audit intern.

Italia

Asociația Italiană a Auditorilor Interni (Associazione Italiana Internal Auditors – AIIA) este o asociație fără scop lucrativ, constiuită în anul 1972, fiind afiliată la IIA. În prezent numără peste 3.000 de membri.

Administrația publică italiană nu a elaborat nici o bază legală pentru auditul intern în sensul strict al termenului, însă birourile Ministerului Economiei și Finanțelor realizează multe dintre sarcinile care fac parte din auditul intern, cu scopul sporirii eficienței și eficacității cheltuielilor publice. Cu toate acestea, trebuie menționat sistemul de evaluare bazat pe evaluarea performanței, introdus prin Decretul Legislativ 150/2009. Deși funcția de evaluare a angajaților publici nu coincide cu cea de audit intern, acestea au in comun: independența organismului responsabil, programarea activității care face obiectul controlului și planificarea acestuia.

În ceea ce privește numirea în funcțiile de conducere, nu este solicitat certificatul emis de Asociația de Audit Intern, ci se fac pe baza examinărilor competitive pe subiecte generale de administrație. Tipuri de audit: verificări de regularitate contabilă, ce pot fi utilizate ca audituri financiare.

Marea Britanie

Institutul Auditorilor Interni din Regatul Unit al Marii Britanii (IIA UK&Ireland) a fost înființat în anul 1948, având în present peste 8.000 de membri. Acest organism are o contribuție semnificativă în dezvoltarea și promovarea profesiei de audit intern, precum și în procesul de reformă al guvernanței corporative.

În sectorul public, auditul intern nu este reglementat, însă este consacrat ca o parte obligatorie a aranjamentelor privind guvernanța și asigurarea în cadrul normelor politicilor centrale. În acest mod, orice departament al guvernului va avea un serviciu de audit intern, cu scopul de a furniza Funcționarului Contabil o evaluare obiectivă și o opinie privind eficiența guvernanței, managementului riscului și controlului.

Pentru asigurarea independenței , auditul intern ar trebui să raporteze direct Funcționarului Contabil și ar trebui să aibă o linie de raportare către consiliu, funcție îndeplinită de un Comitet de Audit neexecutiv și independent. Aceste prevederi sunt cuprinse în Standardele de Audit Intern ale Administrației care înglobează standardele internaționale ale IIA, fiind emise de către trezorerie.

Planurile de audit trebuie trebuie convenite cu Funcționarul Contabil și cu Comitetul de Audit, fiind incluse mai multe tipuri de audit: audit financiar, activități de conformitate, acoperire IT, activități de pregătire a proiectului, activități operaționale și strategice; concentrându-se foarte mult pe eficacitate, eficiență și economie, urmărind și orice posibilitate de fraudă.

Misiunile de consultanță reprezintă o parte recunoscută a activității de audit având ca scop îmbunătățirea guvernanței, managementului riscului și controlului, iar auditorul trebuie să fie obiectiv și să nu-și asume responsabilitatea managementului. De la 1 aprilie 2013 sunt aplicate în sectorul public din UK Standardele de Audit Intern emise de IIA.

Deși, nu în toate țările prezentate există o cerință legală pentru auditul intern, ministerele au capacitatea de a avea audit intern în cadrul lor. Lărgirea sferei de acoperire a serviciilor de audit intern se reflectă și în variatele și numeroasele tipuri de audituri desfășurate în mod obișnuit de către funcțiile de audit intern: de conformitate, de inventar, financiar, de asigurare financiară, de management, operațional, audituri de sisteme și IT. În ceea ce privește relația auditului intern cu auditul extern există o colaborare a acestora.

CAPITOLUL 2 EVOLUȚIA AUDITULUI PUBLIC INTERN LA NIVEL NAȚIONAL

2.1. Reglementarea auditului public intern în România

La nivel național, activitatea de audit public intern s-a reglementat la nivel legislativ începând cu anul 2002, când Parlamentul a adoptat Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern la entitățile publice. Organizarea activității de audit intern în sectorul public din România este realizată în sistem descentralizat, ceea ce presupune că entitățile publice au obligația de a-și organiza compartimente proprii de audit intern, conform cadrului normativ de reglementare.

În aplicarea concretă a legii, Ministerul Finanțelor Publice a emis mai multe ordine pentru a completa cadrul legislativ cu cadrul normativ, cu privire la organizarea și desfășurarea auditului public intern, care sunt menționate în următorul tabel:

Tabelul 2 Cadrul legislativ și normativ privind auditul public intern din România

Sursa: Repertoriul legislativ, disponibil pe site-ul http://www.cdep.ro/ și Cadrul normativ, disponibil pe site-ul http://www.mfinante.ro/ucaapi.html?pagina=domenii

În România legea nr. 672/2002, reglementează auditul public intern și nu auditul intern așa cum este el definit prin normele IIA. Dintre modificările aduse Legii nr.672/2002 aprobate prin Legea nr. 191/2011 menționăm:

redefinirea/definirea unor termeni precum: guvernanță, audit intern, control intern, sfera auditului public intern, obiectivul general al auditului public intern;

apariția comitetelor de audit;

introducerea atestării și formării profesionale continue a auditorilor publici interni.

În urma modificărilor aduse, Legea nr. 672/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 856 din 5 decembrie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.

Dintre principalele modificări aduse metodologiei de audit intern prin H.G. nr. 1.086/2013 menționăm:

metodologia de stabilire a structurii de bază în domeniul auditului public intern;

definirea termenului de iregularitate;

perfecționarea metodologiei de planificare a activităților de audit intern prin introducerea planificării multianuale și stabilirea unei metodologii de elaborare a planului multianual și a celui anual;

obligația ca fiecare structură de audit intern să își definească, o procedură de desfășurare a misiunilor ad-hoc prin norme proprii;

clarificarea auditului de sistem;

definirea aspectelor de bază care trebuie urmărite în cadrul auditului performanței,

respectiv economicitate-eficiență-eficacitate;

mutarea ședinței de deschidere după inițierea auditului, respectiv după transmiterea notificării;

cel mai important aspect îl reprezintă simplificarea analizei riscurilor;

definirea unor modele de teste;

obligativitatea constituirii pentru fiecare entitate auditabilă a unui dosar permanent, care se actualizează anual prin intermediul chestionarului de luare la cunoștință;

un alt element de noutate îl reprezintă introducerea studiului preliminar.

Modificarea normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern au avut ca efect îmbunătățirea metodologiei de audit intern. Pe baza acestor norme generale, fiecare structură de audit intern are obligația să elaboreze norme metodologice specifice entității în care își desfășoară activitatea.

2.1.1. Organizarea auditului public intern

Potrivit art.4 din Legea nr. 672/2002 în țara noastră structura auditului public intern are următoarele componente:

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);

Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);

Comitetele de audit intern;

Compartimentele de audit public intern din entitățile publice.

Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) s-a înființat prin H.G. nr. 235/2003 și este un organism cu caracter consultativ în vederea definirii strategiei și a îmbunătățirii activității de audit public intern, în sectorul public. Functionează pe lângă UCAAPI fiind format din 11 membri și condus de un președinte. Membrii CAPI, cu excepția directorului general al UCAAPI, nu pot face parte din structurile Ministerului Finanțelor Publice, iar modul de nominalizare a acestora se va stabili prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.

CAPI presupune următoarea structură: președintele Camerei Auditorilor Financiari din România; doi profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern; trei specialiști cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern; trei experți în diverse domenii, respectiv în contabilitate publică, juridic, informatic și directorul general al UCAAPI.

Pentru realizarea obiectivelor prestabilite CAPI are următoarele atribuții: dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și emite o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare; dezbate și emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul auditului public intern; avizează planul misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale; analizează acordurile de cooperare între auditul intern și cel extern referitor la definirea și la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisă de audit, precum și pregătirea profesională a auditorilor; avizează numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.

Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI) este constituită ca direcție în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, în subordinea directă a ministrului și este format din compartimente de specialitate ce au rolul de a stabili strategia dezvoltării auditului public intern în România. Departamentul este condus de un director general. Directorul general al UCAAPI este funcționar public și trebuie să posede o înaltă pregătire în domeniul financiar-contabil și/sau audit, au o competență profesională corespunzătoare și îndeplinesc cerințele Codului privind conduita etică a auditorului intern. Eliberarea din funcție a directorului UCAAPI poate fi făcută numai de ministrul finanțelor publice, însă cu avizul CAPI.

În realizarea obiectivelor sale UCAAPI are următoarele atribuții: elaborarea strategiei și a cadrului normativ general; coordonarea și evaluarea activității de audit public intern la nivel național; dezvoltare a sistemului de raportare a rezultatelor activității de adit public intern; coordonare a sistemului de cooperare pentru asigurarea activităților de audit public intern; realizare a misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale; coordondare a proceselor de recrutare, atestare profesională și pregătire profesională a auditorilor interni.

Comitetele de audit intern constituite în cadrul instituțiilor publice centrale care derulează anual bugete mai mari de 2 miliarde de lei, fiind organisme cu caracter consultativ. Acestea sunt conduse de un președinte și formate din 5 sau 7 membri specialiști în domeniu sau în domenii conexe și șeful compartimentului de audit intern din cadrul instituției publice. Scopul acestor comitete este să faciliteze relația dintre compartimentele de audit public intern și conducerea instituției publice, pentru îmbunătățirea activității de audit intern.

Compartimentul de audit public intern reprezintă structurile funcționale de bază în domeniul auditului public intern, fiind organizate în subordinea directă a conducătorului entității publice și exercită efectiv funcția de audit intern. Conducătorii compartimentelor de audit din entitățile publice ai căror manageri au calitatea de ordonatori principali de credite sunt numiți sau destituiți cu acordul UCAAPI, în timp ce pentru entitățile publice subordonate, numirea sau destituirea acestora se face cu avizul organului ierarhic superior.

Atribuțiile compartimentul de audit public intern sunt: elaborează norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară activitatea, cu avizul UCAAPI sau cu avizul organului ierarhic imediat superior în cazul entităților publice subordonate; elaborează proiectul planului anual de audit public intern; efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și control ale entității publice sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate; informează UCAAPI despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice auditate; raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile sale de audit, etc.

Asociația Auditorilor Interni din România – AAIR, filiala IIA din România reprezintă un alt organism, care funcționează ca persoană juridică română de drept privat, cu caracter nepatrimonial, implicat în sprijinirea profesiei de audit intern din România. Acest organism adoptă aceeași poziție ca și IIA, promovând o definiție a auditului intern, conformă cu definiția emisă de IIA (a obținut certificarea traducerii acesteia) valabilă pentru toate organizațiile indiferent de tipul sectorului (privat sau public) din care fac parte. Însă la momentul actual, nu dispune de puterea juridică necesară pentru a emite reglementări legale care să coordoneze activitatea de audit intern.

2.1.2. Obiectivele, sfera de aplicare și tipuri de audit public intern

Potrivit art.2 alin (a) din Legea nr. 672/2002, auditul public intern este definit ca „ activitate funcțional independentă și obiectivă, de asigurare și consiliere, concepută să adauge valoare și să îmbunătățească obiectivele, printr-o abordare sistematică și metodică, evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea managementului riscului, controlului și proceselor de guvernanță”.

Sfera de aplicare a auditului intern în sectorul public cuprinde:

Activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii dinali, inclusiv a fondurilor provenite din asistență externă;

Constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

Administrarea patrimoniului, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statutului ori al unităților administrativ-teritoriale;

Sistemele de management financiar și control, inclusiv contabilitatea și sistemele informatice aferente.

Obiectivele auditului intern pentru sectorul public, stabilite prin lege sunt următoarele:

asigurarea obiectivă și consilierea, destinate să îmbunătățească sistemele și activitățile entității publice;

sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entității publice printr-o abordare sistematică și metodică, prin care se evaluează și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor administrării.

În țara noastră, legea prevede următoarele tipuri de audit:

auditul de sistem, care reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficient, pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora;

auditul performanței, evaluează performanța managerială și operațională (eficacitate, eficiență, economie), modul în care sunt utilizate resursele financiare de personal sau de altă natură în vederea îndeplinirii obiectivelor.

auditul de regularitate, constă în examinarea efectelor financiare pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, sub aspectul respectării ansamblului principiilor, regulilor procedurale și metodologice conform normelor legale.

2.2. Aspecte fiscale privind operațiunile deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare

Administrarea fiscală a contribuabililor, inclusiv soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare se face de către organul fiscal competent, care aplică dispozițiile Ordinului ministrului finanțelor publice nr.263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare, cu modificările și completările ulterioare.

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect datorat la bugetul statului.

Suma negativă a taxei pe valoarea adăugată reprezintă excedentul perioadei de raportare, adică taxa deductibilă într-o perioadă fiscală aferentă achizițiilor mai mare decât taxa colectată pentru operațiuni taxabile efectuate de către o persoană.

După determinarea sumei negative a taxei pentru operațiunile din perioada fiscală de raportare, persoanele impozabile vor efectua regularizările prin decontul de taxă până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se încheie perioada fiscală respectivă.

CAPITOLUL 3 AUDITAREA OPERAȚIUNILOR DECONTURILOR DE TVA NEGATIVE CU OPȚIUNE DE RAMBURSARE LA A.J.F.P. BOTOȘANI

Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani începând cu luna august a anului 2013, este structură fără personalitate juridică în subordinea Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași – unitate teritorială a A.N.A.F., ca urmare a modificărilor aduse prin H.G. 89/13.03.2013 și a aplicării unor măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F.. Scopul structurii fiind realizarea în mod unitar a strategiei și programului Guvernului în domeniul finanțelor publice și aplicarea politicii fiscale a statului la nivelul județului.

Numărul total al personalului angajat în cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Botoșani, la data de 31 decembrie 2014 era de 150 salariați, majoritatea cu studii superioare.

Numărul contribuabililor administrați în anul 2014 este prezentat în tabelul de mai jos:

Tabelul 4 Numărul contribuabililor administrați

Obiectivul principal al instituției fiind realizarea indicatorilor A.N.A.F. privind colectarea veniturilor administrate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani

Administrația Fiscală prelucrează și analizează deconturile de TVA în ordinea cronologică a înregistrării lor. Deconturile de TVA care nu au fost depuse la termenele legal de declarare nu se prelucrează, ci se restituie contribuabilului.

Operațiunile privind depunerea, înregistrarea și prelucrarea deocnturilor de TVA sunt prezentate schematic în figura de mai jos:

Figura 10 Procesul de primire și prelucrare a deconturilor de TVA

Compartimentul de specialitate analizează solicitările de rambursare în vederea soluționării, având ca scop final încadrarea fiecărei persoane impozabile într-o categorie de risc fiscal, atât în funcție de comportamentul fiscal cât și de riscul pe care acesta îl prezintă pentru administrația fiscală, astfel:

deconturile de TVA cu risc fiscal mic – prin emiterea Deciziei de rambursare;

deconturile de TVA cu risc fiscal mediu – cu analiză documentară;

deconturile de TVA cu risc fiscal mare – cu inspecție fiscală anticipată.

Procedura de soluționare a solicitărilor de rambursare începe cu încadrarea contribuabililor în categoria de risc fiscal, este de asemenea prezentată schematic.

Figura 11 Prevederi generale privind soluționarea DNOR depuse de toate categoriile de contribuabili

Procedura prevăzută în figura de mai jos se aplică în vederea soluționării deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare depuse de către alți contribuabili, cu excepția deconturilor care au fost încadrate în risc fiscal potrivit noilor etape.

Figura 12 Procesul de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare în cadrul compartimentului de specialitate

Analiza individuală se efectuează pentru fiecare perioadă de raportare din care a rezultat suma solicitată la rambursare, întocmindu-se Fișa de analiză potrivit figurii de mai jos:

Figura 13 Operațiunile privind efectuarea analizei individuale

La sfârșitul fiecărei zilei compartimentului de colectare primește de la compartimentul de anliză de risc atât deciziile de rambursare cât și deciziile de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma inspecției fiscale, în vederea compensării și/sau restituirii.

Figura 14 Finalizarea procedurii de soluționare a deconturilor negative de TVA cu opțiune de rambursare

Figura Pregătirea misiunii de audit

În cadrul procedurii de inițiere a auditului s-a elaborat primul document care autorizează efectuarea misiunii de audit public intern, respectiv Ordinul de serviciu. Șeful compartimentului de audit a întocmit documentul, pe baza Planului de audit public intern pentru anul 2014. Documentul cuprinde cadrul legal reprezentat de Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, H.G. nr. 1086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern, perioada desfășurării misiunii de audit: 10.11.2014 – 31.12.2014, perioada supusă auditării: 01.01.2010 – 31.10.2014, scopul misiunii, obiectivele generale ale misiunii, desemnarea echipei de audit.

Scopul misiunii este de a da asigurări conducerii A.J.F.P. Botoșani că responsabilitățile asumate de către structurile auditate privind activitatea de înregistrare, prelucrare și soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, sunt îndeplinite într-un mod eficient și efectiv, care sa conducă la realizarea obiectivelor cuprinse in misiunea de audit public intern de către structurile auditate.

Echipa de audit public intern este formată din Florescu Mircea – auditor superior și Martin Doina – auditor superior, iar supervizarea va fi asigurată de Popescu Elena – Șef Serviciu de Audit Public Intern.

Figura Obiectivele generale ale misiunii de audit

În cadrul etapei de pregătire a misiunii al doilea document elaborat este Declarația de independență, prin completarea căreia auditorii interni își declară independența și eventualele incompatibilități, de la începutul misiunii cât și în timpul acesteia, în cazul apariției unor situații de acest fel urmând ca șeful compartimentului de audit să le analizeze și soluționeze.

Prin elaborarea Notificării privind declanșarea misiunii de audit public intern a fost notificată entitatea auditată, respectiv A.J.F.P. Botoșani privind declanșarea auditului de regularitate prevăzut în Planul de audit public intern pe anul 2014, cu 15 zile calendaristice înainte de declanșarea misiunii. Documentul cuprinde scopul auditului de regularitate, respectiv de a determina dacă operațiunile privind înregistrarea, prelucrarea și soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, sunt îndeplinite într-un mod eficient și efectiv care să conducă la realizarea obiectivelor misiunii.

Ședința de deschidere a avut loc la sediul A.J.F.P. Botoșani în vederea prezentării echipei de audit, obiectivelor generale ale misiunii, comunicarea termenelor de desfășurare a misiunii, stabilirii de comun acord a acțiunilor și a modului de realizare a intervenției la fața locului, cu referire la persoanele de contact din cadrul A.J.F.P., documentele solicitate, asigurarea condițiilor necesare derulării misiunii de audi public intern finalizându-se cu elaborarea Minutei ședinței de deschidere cuprinzând mențiuni generale și stenograma ședinței care include redactarea în detaliu a dezbaterilor.

În cadrul procedurii de colectare și prelucrare a informațiilor, audiorii au solicitat și colectat informații generale despre entitate ( regulamente, proceduri de lucru, legi, organigramă, număr angajați, fișe posturi, fluxuri de operații, etc.) în vederea cunoașterii domeniului auditabil, înțelegerii activităților desfășurate de entitate, precum și în vederea actualizării Dosarului permanent. Chestionarul de luare la cunoștință este conceput în vederea obținerii informațiilor.

Studiul preliminar elaborat în cadrul procedurii de colectare este introdus prin H.G. nr. 1.086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern cu scopul asigurării că informațiile obținute despre domeniul auditabil sunt suficiente și adecvate.

Figura Conținutul studiului preliminar

Procedura analizei riscurilor a fost simplificată prin modificările aduse normelor generale. Scopul acestei proceduri este de a identifica riscurile asociate domeniului auditabil, de a le evalua și de a aprecia controlul intern, precum și selectarea obiectivelor misiunii de audit. Evaluarea acestora depinde de porbabilitatea de apariție a riscurilor și de impactul acestora.

Figura 10 Etapele procesului de evaluare a riscurilor

Evaluarea inițială a controlului intern se realizează pe baza Chestionarul de control intern și a documentelor existente la Dosarul permanent pentru identificarea controalelor interne pe care entitatea le-a implementat. Chestionarul de control intern conține întrebări, iar prin intermediul răspunsurilor primite, permite identificarea existenței unui sistem de monitorizare a performanțelor activității structurii auditate în scopul constatării eventualelor abateri de la obiective, respectării procedurilor privind deconturile de TVA, dacă au fost identificate riscurile majore care pot afecta eficiența operațiunilor, respectarea regulilor și regulamentelor, monitorizarea și evaluarea riscurilor și a gradului de adecvare a controalelor interne la gestionarea riscurilor, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor.

Etapa de pregătire a misiunii de audit se încheie cu procedura Elaborarea Programului misiunii de audit audit public intern, care are în vedere obiectivele, activitățile realizate în cadrul etapelor misiunii, durata necesară fiecărei acțiuni și auditorii responsabili, locul desfășurării activităților/testărilor.

Figura Etapa intervenției la fața locului

Colectarea și analiza probelor de audit reprezintă prima procedură a acestei etapei, în care se efectuează testările în conformitate cu Programul misiunii de audit și se formulează constatările, se analizează problemele, disfuncțiile constatate potrivit testărilor efectuate.

Auditorii au întocmit un număr de cinci teste și cinci fișe de identificare și analiză a problemei.

Figura Testul nr.1

Figura Testul nr.2

Figura Testul nr.3

Figura Testul nr.4

Figura Testul nr.5

Revizuirea documentelor și constituirea dosarului de audit constă în numerotarea de către auditorii interni a documentelor elaborate pe parcursul misiunii, aceștia asigurându-se că toate documentele sunt pregătite în mod corespunzător, fiind suficiente și relevante și dovezile colectate în vederea susținerii constatărilor, indexează fiecare document justificativ și întocmesc Nota centralizatoare a documentelor de lucru care este verificată și avizată de către supervizor.

Ultima procedura din cadrul etapei de intervenție la fața locului o reprezintă Ședința de închidere, în cadrul căreia au fost aduse la cunoștința A.J.F.P. Botoșani, opinia echipei de audit cu privire la constatările efectuate și deficiențele înscrise în Fișele de identificare și analiza problemelor întocmite și comunicate structurilor auditate, precum și recomandările preliminare.

La finalul ședintei de închidere s-a informat conducerea A.J.F.P. Botoșani că va primi proiectul raportului de audit public intern după ce va fi elaborat, urmând ca în termen de 15 zile calendaristice de la primirea acestuia să fie transmis punctul de vedere și dacă va fi cazul, se va planifica reuniunea de conciliere. Auditorii interni întocmesc, transmit și îndosariază Minuta ședinței de închidere în dosarul misiunii.

Figura Etapa Raportul de audit public intern

Prima procedură din cadrul acestei etapei presupune elaborarea proiectului Raportului de audit public intern în care sunt prezentate constatările efectuate pe baza probelor de audit pe baza cărora auditorii interni își exprima opinia. Acest document a fost transmis către A.J.F.P. Botoșani în termenul legal de 15 zile calendaristice, în vederea analizei și formularea unui punct de vedere. Instituția publică nu și-a exprimat puncte de vedere, iar în această situație proiectul devine Raportul de audit public intern.

În conformitate cu punctul 3.9.2.2 din HG 1.086/2013 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern, netransmiterea punctelor de vedere în termenul menționat mai sus presupune acceptul tacit al structurii auditate în legătură cu proiectul de raport de audit intern și în aceste condiții reuniunea de conciliere nu-și mai are obiectul.

Figura Cuprinsul Raportului misiunii de audit public intern

Figura Introducere

Pentru îndeplinirea obiectivelor misiunii de audit intern au fost utilizate următoarele:

tehnici de audit intern;

instrumente de audit intern;

documente și materiale;

materiale întocmite în timpul misiunii.

Figura 6 Obiectivele misiunii de audit public intern ad-hoc

Obiectivul nr. 1. Depunerea, înregistrarea și prelucrarea deconturilor de TVA

În vederea realizării acestui obiectiv din populația totală formată din 890 deconturi negative cu opțiune de rambursare soluționate la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani (contribuabili mici și mijlocii) cu privire la activitatea de colectare în perioada auditată, s-a fost stabilit un eșantion prin metoda aleatorie, fiind reprezentat de 150 dosare ale solicitării rambursării de TVA aferente perioadei supuse auditării. Eșantionul stabilit fiind reprezentat de situații privind „Deconturi de TVA cu solicitare rambursare”, “Situația declarațiilor depuse“ și “Situația declarațiilor eronate”, „Situația monitorizării DNOR“, furnizate de structura auditată pentru perioada supusă controlului.

În cadrul testului, auditorii au urmărit dacă:

deconturile de TVA au fost înregistrate și prelucrate imediat, în momentul primirii acestora;

deconturile de TVA s-au prelucrat și analizat în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal;

au fost supuse procedurii de soluționare numai deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare depuse de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA, în cadrul termenului legal de depunere;

fluxul de prelucrare a deconturilor TVA în fazele de depunere, înregistrare și prelucrare a fost cel prevăzut de legislația în vigoare.

Constatările echipei de audit au fost fundamentate în urma evaluării răspunsurilor oferite de către reprezentantul structurii auditate la Interviu coroborate cu documentele și informațiile obținute pe parcursul desfășurării etapei intervenției la fața locului.

Din analiza dovezilor de audit colectate pe parcursul intervenției la fata locului s-au constatat următoarele :

Deconturile de TVA, indiferent de modalitatea de depunere au fost prelucrate prin introducerea acestora în aplicația informatică, concomitent procedându-se și la înregistrarea acestora, prin alocarea automată a numărului de înregistrare din programul informatic. Prin intermediul aplicației s-a realizat prelucrarea deconturilor de TVA cu validarea acestora iar în cazul semnalării unor erori de completare eronată acestea s-au restituit contribuabilului și nu s-au salvat în baza de date. S-au transmis notificări la contribuabili în cazul nerespectării regimului de depunere a declarațiilor fiscale.

Numărul de contribuabili înregistrați în scopuri de TVA cu obligația depunerii deconturilor de TVA s-a obținut pe baza datelor din aplicația VECTOR FISCAL. Înregistrarea DNOR se realizează în evidența pe plătitor într-o fișă separată, numită "Sume de rambursat".

După primirea, procesarea și validarea deconturilor de TVA, acestea sunt înregistrate în evidența informatică și se transmit, prin selecție, în format electronic, la compartimentul de analiză a deconturilor cu sume negative de TVA, în vederea efectuării analizei de risc. Securitatea datelor și a informațiilor este asigurată prin stabilirea de parole individualizate pentru fiecare funcționar public cu atribuții de prelucrare a deconturilor de TVA, precum și prin nivele de acces la aplicația informatică (vizualizare/prelucrare).

Figura Obiectiv 1 – Constatările negative

Obiectivul nr.2. Corectarea erorilor materiale din deconturile de TVA

În vederea realizării acestui obiectiv s-a stabilit eșantionul prin metoda aleatorie, fiind reprezentat de deconturile de TVA cu solicitare de rambursare înregistrate în aplicația DECIMP pe cod formular 105 și deciziile de corectare a erorilor materiale dint-un numar de 20 dosare ale solicitării rambursărilor TVA verificate în timpul misiunii de audit.

Testarea a urmărit:

modul de identificare a tipului erorii materiale și propunerea de corectare a acesteia;

modul de efectuare a constatărilor referitoare la erorile materiale precum și modul în care acestea s-au corectat;

dacă s-a comunicat decizia de corectare, persoanei impozabile;

Din analiza dovezilor de audit colectate pe parcursul intervenției la fata locului s-au constatat următoarele:

deconturile de TVA depuse de către persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA au fost corectate din punctul de vedere al erorilor materiale de către organul fiscal competent, la inițiativa acestuia sau la solicitarea persoanei impozabile, în baza unei cereri înregistrate la organul fiscal precum și în baza dispoziției de măsuri comunicate de organul de inspecție fiscală.

În vederea efectuării corecțiilor materiale s-a întocmit documentația prevăzută de legislația în vigoare. Modificările din decizia de corectare au fost operate în evidența analitică pe plătitori.

Figura Obiectiv 2 – Constatări negative

Obiectivul nr.3. Fluxul operațiunilor în cazul deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare în cadrul compartimentului analiză de risc

În vederea realizării acestui obiectiv din populația totală formată din 890 D.N.O.R. soluționate la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani (contribuabili mici și mijlocii) cu privire la activitatea de colectare în perioada auditată, s-a fost stabilit un eșantion prin metoda aleatorie, fiind reprezentat de 150 dosare ale solicitării rambursării de TVA aferente perioadei supuse auditării.

Testarea a urmărit dacă :

deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare au fost înregistrate de către Compartimentul analiza risc în evidența specială;

analiza de risc s-a finalizat în termen de maximum 15 zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA;

fluxul de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare în cadrul în cadrul Compartimentului analiză risc, a fost cel prevăzut de legislația în vigoare

Din verificările efectuate au rezultat următoarele:

informațiile referitoare la existența faptelor înscrise în cazierul fiscal și cele existente la nivelul Activității de Inspecție Fiscală cu privire la riscul fiscal ridicat, sunt comunicate de către compartimentul autorizatii și gestionarea cazierului fiscal și organele de inspecție fiscală, în urma solicitărilor punctuale efectuate de compartimentul de specialitate pentru unii contribuabili care solicită rambursarea TVA la o anumită dată. Activitatea privind analiza de risc a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare se realizează în cadrul compartimentului de specialitate prin transferul informatic al DNOR-urilor din. Compartimentul analiză de risc înregistrează deconturile de TVA în evidența specială informatizată potrivit prevederilor OMFP 263/2010. În vederea selectării, clasificării și distribuirii DNOR spre soluționare, s-a stabilit riscul fiscal al contribuabililor, prin editarea fișelor de calcul SIN precum și prin întocmirea fișei indicatorilor de inspecție fiscală și a fișei de analiză de risc pentru DNOR-urile care prezintă SIN mai mare decât 1.

s-a constatat respectarea conformitatii privind transmiterea si primirea documentatiei la si de la Activitatea de Inspecție Fiscală pe baza de adresă. Deconturile de TVA cu risc fiscal mare au fost transmise spre soluționare la organul de inspecție fiscală. S-a procedat la generarea listei plătitorilor în vederea efectuării analizei individuale în cazul în care punctajul obținut la Fișa indicatorilor de inspecție fiscală este mai mic decât 60 de puncte, iar suma solicitată la rambursare este mai mare decât SIN-ul final.

Figura Obiectiv 3 – Constatări negative

Obiectivul nr.4. Fluxul operațiunilor în cadrul compartimentului de colectare, finalizarea procedurii și arhivarea documentelor

Eșantionul stabilit prin metoda aleatorie, fiind reprezentat de 150 deconturi de TVA cu solicitare de rambursare. Populația totală din care a fost extras eșantionul, este formată din 890 D.N.O.R. soluționate la nivelul Administrației Județene a Finanțelor Publice Botoșani.

În cadrul testului, auditorii au urmărit dacă:

compartimentul de specialitate a transmis la sfârșitul zilei, compartimentului de colectare, deciziile de rambursare a TVA aprobate cât și deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală aprobate, în vederea compensării și/sau restituirii;

compartimentul de specialitate, după operarea datelor privind soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare în evidența specială, a transmis dosarul solicitării compartimentului de gestionare a dosarului fiscal, pentru arhivare;

s-au arhivat la dosarul solicitării toate documentele întocmite în cadrul procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare;

compartimentul de specialitate a înștiințat în cel mult o zi de la primirea notei de compensare și/sau a notei de restituire/rambursare, persoana impozabilă despre modul de soluționare a opțiunii de rambursare.

Din analiza dovezilor de audit colectate s-au constatat următoarele:

compartimentul de colectare primește de la Compartimentul analiză de risc, pe bază de borderou, deciziile de rambursare a TVA aprobate cât și deciziile de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală aprobate, în vederea compensării și/sau restituirii. În baza datelor din evidența analitică pe plătitor, precum și a documentelor menționate anterior, se întocmesc și se aprobă notele de compensare și/sau notele de restituire/rambursare, în conformitate cu modelul formularelor aprobate.

compartimentului analiză de risc înștiințează persoana impozabilă despre modul de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare.

dosarele solicitării privind soluționarea DNOR cuprind : Decontul cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare; Fișa de calcul al SIN-ului; Fișa indicatorilor de inspecție fiscală; Fișa de analiză risc; Referatul pentru analiză documentară și/sau raportul de inspecție fiscală; Decizia de rambursare TVA emisă de compartimentul de specialitate sau Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală sau Decizia privind nemodificarea bazei de impunere emisă de compartimentul cu atribuții de inspecție fiscală, după caz.

după operarea datelor privind soluționarea deconturilor cu sume negative cu opțiune de rambursare în evidenta specială, s-a transmis dosarul solicitării compartimentului de gestionare a dosarului fiscal, pentru arhivare.S-au constatat situații în care pentru contribuabilii care au depus deconturi cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare dar care înregistrau totodată sume de plată la bugetul general consolidat, s-au efectuat operațiuni de compensare pentru obligațiile restante la data emiterii deciziei de rambursare a TVA iar cu diferența din suma aprobată la rambursare s-au compensat debite care aveau scadență ulterioară datei depunerii decontului cu solicitare de rambursare, întrucât sumele nu au fost cuprinse pentru rambursare efectivă în selecția cere se face la nivel național.

Figura Obiectiv 4 – Constatări negative

Obiectivul nr.5. Organizarea/actualizarea evidenței deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare și raportarea situațiilor TVA de către structurile auditate

Eșantionul pentru realizarea acestui obiectiv a fost stabilit prin metoda aleatorie, fiind reprezentat de deconturile de TVA cu solicitare de rambursare din „Situația monitorizării DNOR”, pentru perioada 01.01.2010-31.10.2014.

Testarea a urmărit dacă:

s-a respectat procedura de înregistrare a DNOR-urilor în evidența specială;

s-a respectat procedura de actualizare a evidenței speciale pe măsură ce, în procesul de soluționare a solicitărilor de rambursare, au fost parcurse etapele procedurale;

Din analiza dovezilor de audit colectate pe parcursul intervenției la fata locului s-au constatat următoarele:

Compartimentul analiză de risc a înregistrat deconturile de TVA în evidența specială condusă potrivit prevederilor OMFP 263/2010.

Actualizarea evidenței speciale s-a realizat pe măsură ce, în procesul de soluționare a solicitărilor de rambursare, au fost parcurse etapele procedurale:

efectuarea analizei de risc;

transmiterea, pentru inspecție fiscală anticipată, a deconturilor cu risc fiscal mare;

emiterea deciziei de rambursare/decizia privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală pentru soluționarea solicitării de rambursare;

Nu au fost constatate aspecte care să necesite îmbunătățiri.

În raport de aspectele prezentate, echipa de audit public intern apreciază nivelul de asigurare finală pentru activitatea structurii auditate, conform grilei, astfel:

În baza corelației dintre gradul de conformitate și evaluarea sistemului de control intern, cu referire la perioada supusă auditării, respectiv 01.01.2010 – 31.10.2014, gradul de asigurare finală este mediu pentru activitatea referitoare la înregistrarea, prelucrarea și soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani.

Figura Urmărirea recomandărilor

Ultima etapă Urmărirea recomandărilor, are ca obiectiv asigurarea că recomandările din Raportul de audit intern de regularitate sunt implementate la termenele stabilite.

Concluzii

Auditul intern reprezintă

Obiectivul principal al primului capitol a constat în abordarea conceptuală a auditului intern și prezentarea particularităților auditului intern în contextul internațional. În vederea realizării acestui deziderat am pornit de la apariția și evoluția auditului, definiri

Cu timpul, auditul intern a devenit o componentă esențială în structura oricărei entități.

Sintetizarea aspectelor auditului intern a evidenția aportul personal din acest capitol.

Obiectivul principal al capitolului al II-lea a constat în prezentarea stării actuale a auditului intern în contextul României. Aportul personal constând în evidențierea organizării auditului intern în sectorul public din țara noastră și a modificărilor aduse metodologiei de audit intern.

Obiectivul principal al capitolului al III-lea a constat în prezentarea studiului practic .

Reliefarea aplicației practice privind evaluarea deconturilor de TVA cu sume negative cu opțiune de rambursare și a procedurii de derulare a auditului inten a conturat aportul personal.

Anexele prezentate la sfârșitul lucrării scot în evidență ecemple concrete ale modului de derulare a misiunii de audit intern.

În vederea bunei desfășurări a misiunii de audit intern s-au respectat etapele și dezvoltările aferente. În acest sens, auditorii au trimis o o notificare instituției publice cu privire la declanșarea misiunii de audit.

În urma auditării activității de colectare cu privire la înregistrarea, prelucrarea și soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare în cadrul instituției publice, echipa de audit a constatat aspecte care necesită îmbunătățiri.

Constatările auditorilor au fost fundamentate în urma evaluării răspunsurilor oferite de către reprezentantul structurii auditate la Interviu coroborate cu documentele și informațiile obținute pe parcursul desfățurării etapei intervenției la fața locului. Principalele cauzele care au determinat deficiențele constatate de auditori fiind controlul intern insuficient/ineficient privind activitățile ce privesc procedura de soluționare a deconturilor negative cu opțiune de rambursare și neîndeplinirea obiectivelor acestuia.

Constatările făcute de auditori pot avea consecințe grave, și anume:

Posibile prejudicii aduse bugetului de stat prin rambursarea unor sume necuvenite;

Afectarea imaginii instituției deoarece contribuabililor le sunt aplicate alte proceduri decât cele prevăzute de legislația în domeniu;

Apariția unor diferențe în deconturile depuse pentru următoare perioadă din cauza faptului că este necunoscut modul de soluționare a erorilor materiale din deconturi de către contribuabili;

Posibilitatea solicitării de către contribuabili prin litigii juridice a unor dobânzi de întârziere în cazul nesoluționării deconturilor în termenul legal.

Neîndeplinirea obiectivelor controlului intern, respectiv a asigurării unei activități în conformitate cu legile și regulamentele aplicabile.

În vederea eliminării disfuncționalităților prezentate au fost elaborate următoarele recomandări:

Prelucrarea prevederilor O.M.F.P. nr. 263/2010 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu toți funcționarii publici responsabili de aplicarea actului normativ;

referatele întocmite pentru corectarea erorilor materiale din deconturile de TVA trebuie să menționeze în ce constă eroarea materială adusă la cunoștință de contribuabil și să precizeze modul concret în care se vor corecta aceste erori;

comunicarea contribuabililor a deciziilor de corectare a erorilor materiale din decontul de TVA întocmite de unitatea fiscală;

stabilirea unui plan de măsuri care să conducă la încadrarea în termenele legale de soluționare a deconturilor negative cu opțiune de rambursare în conformitate cu prevederile legale;

stabilirea instrumentelor de control intern (concretizate într-un document scris) în vederea asigurării transmiterii spre aprobare a documentelor pe fluxul de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare în cadrul compartimentului de specialitate

Se vor lua măsuri/stabili instrumente de control, pentru ca înștiințarea persoanei impozabile, să aibă loc în cel mult o zi de la primirea Notei de compensare și/sau a Notei de restituire/rambursare de la compartimentul de colectare, cu privire la modul de soluționare a deconturilor.

Instituirea de măsuri concrete de control intern pentru a preveni situațiile semnalate, urmărindu-se respectarea tuturor standardelor aplicabile.

Deși auditul intern este cunoscut în cadrul organismelor responsabile de organizarea auditului public intern, de conducătorii structurilor de audit și specialiști în domeniu, continuă să fie mai puțin cunoscut la nivelul publicului larg în pofida mediatizării conceptului, iar evoluția sa rapidă și conseventă creează încă confuzii.

Auditul intern, ca parte componentă a instituției publice, este chemat să analizeze, să evalueze și să ofere soluții de optimizare a structurii, proceselor și activităților. Auditul intern tebuie să ofere soluții care să contribuie la consolidarea instituției publice și să ajute la îndeplinirea obiectivelor acesteia, în condițiile gestionării riscurilor semnificative, utilizării eficiente a resurselor alocate și respectării cadrului legal existent.