Audit. Abordari Metodologice Si Concepte Moderne

CUPRINS

PREFAȚĂ

CUPRINS

PARTEA ÎNTÂI

CAPITOLUL 1 – AUDITUL INTERN – ELEMENTE FUNDAMENTALE

Introducere și obiective

Competențe

Auditul – noțiuni introductive

Auditul – definiție, caracteristici, clasificare, obiectivele auditului intern în România

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 2 – CONTROLUL INTERN

Introducere și obiective

Competențe

Sistemul de control intern

Caracteristicile sistemului de control intern

Metodologia de evaluare a controlului intern

Modelele controlului intern – modelul COSO

Modelele controlului intern – modelul CoCO

Comparație COSO – CoCO

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 3 – PARALELE ÎNTRE AUDITUL INTERN ȘI ALTE CONCEPTE DE

CONTROL

Introducere și obiective

Competențe

Audit intern – audit extern

Audit intern – control intern

Audit intern – consultanță

Audit intern – inspecție

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 4 – STANDARDIZAREA AUDITULUI INTERN

Introducere și obiective

Competențe

Organizarea internațională a A.I.

Auditul intern în România

Standardele de audit intern

Codul deontologic al auditorului intern

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 5 – PLANIFICARE STRATEGICĂ ȘI MANAGEMENTUL RISCULUI

Introducere și obiective

Competențe

Planul strategic și planificarea pe baza riscurilor

Riscul – concept, tipuri de risc

Reglementări recente în evaluarea riscurilor în vederea planificării A.I.

Metodologia evaluării riscurilor în auditul intern

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 6 – DOCUMENTELE AUDITULUI INTERN

Introducere și obiective

Competențe

Planul de audit

Manualul de audit

Dosarele de audit

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 7 – METODOLOGIA DE DERULARE A MISIUNII DE AUDIT INTERN

Introducere și obiective

Competențe

Aspecte metodologice

Pregătirea misiunii de A.I.

Intervenția la fața locului

Raportul de audit intern

Urmărirea recomandărilor

Rezumat

Bibliografie

PARTEA A DOUA

CAPITOLUL 8 – AUDITUL FINANCIAR EXTERN – ELEMENTE FUNDAMENTALE

Introducere și obiective

Competențe

Auditul – noțiuni introductive

Rolul și obiectivele auditului financiar extern (A.F.E.)

Clasificarea auditului

Conduita etică și profesională. Standardele de audit

Utilizatorii situațiilor financiare

Organizarea activității de A.F.E.

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 9 – RISCUL ȘI MATERIALITATEA ÎN AUDIT

Introducere și obiective

Competențe

Riscul – noțiuni introductive

Definiția și componența riscului de audit

Materialitatea în audit

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 10 – CONTROLUL INTERN

Introducere și obiective

Competențe

Sistemul de control intern

Caracteristicile sistemului de control intern

Metodologia de evaluare a controlului intern

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 11 – PROBELE DE AUDIT

Introducere și obiective

Competențe

Probele de audit – Noțiuni introductive, clasificare, cerințe

Criteriile de evaluare a probelor de audit

Tehnici de obținere a probelor de audit

Procedurile analitice

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 12 – ETAPELE AUDITULUI FINANCIAR EXTERN

Introducere și obiective

Competențe

Acceptarea angajamentului de audit

Orientarea și planificarea auditului

Evaluarea controlului intern

Controlul conturilor

Documentarea auditului

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 13 – AUDITUL SITUAȚIILOR FINANCIARE

Introducere și obiective

Competențe

Auditul bilanțului contabil

Auditul contului de profit și pierdere

Auditul modificării capitalurilor proprii

Auditul situațiilor fluxurilor de trezorerie

Auditul notelor explicative

Rezumat

Bibliografie

CAPITOLUL 14 – RAPORTUL DE AUDIT ȘI OPINIA DE AUDIT

Introducere

Competențe

Raportul de audit – structură

Opinia de audit

Rezumat

Bibliografie

ANEXA 1 – TESTE GRILĂ

Bibliografie

Camera Auditorilor Financiari din România, Manualul privind Standardele Internaționale de Audit, ediția 2007, elaborat de IFAC.

A.A.Arens, J. K. Loebbecke, Auditing an Integrated Approach – Sixth Edition, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey 07632.

Brezeanu Petre și colectiv, Audit financiar – repere metodologice, etice și istorice, Editura Cavallioti București, 2008.

M.Dobroteanu, C.L.Dobroteanu, Audit. Concepte și practici. Abordare națională și internațională, Editura Economică, București, 2002.

Iacovoiu Viorela, Străoanu Boni Mihaela, Teodorescu Cristian Dragoș, Instrumente și tehnici de analiză a stării economico-financiare a firmei, Editura Karta-Graphic Ploiești, 2011.

Standarde Internaționale de Contabilitate, 2001, Editura Economică, București, 2001.

Ordinul M.F.P. nr. 3055/2009 privind aprobarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunității Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate.

Legea Contabilității nr. 82/1991, publicată în Monitorul Oficial nr. 265/27.12.1991, modificată și completată.

ANEXA 1 – TESTE GRILĂ

Activitatea de audit reprezintă:

verificarea unor informații și exprimarea unei opinii de către o persoană;

examinarea profesională a unor informații , în vederea exprimării unei opinii responsabile și independente, prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate;

controlul calitativ și cantitativ asupra unor informații fără exprimarea unei anumite opinii.

Completați cu răspunsul corect enunțul următor:

Realizarea oricărei misiuni de audit la organizațiile economice, implică ………….…….. unor reguli precise, cunoscute și acceptate de emițătorii și receptorii informației supuse auditului.

cunoașterea;

inexistența;

existența.

Completați enunțul de mai jos:

Imaginea fidelă a unui patrimoniu sau a unei situații financiare este asociată cu ……………, care caracterizează câmpul de aplicații nelimitat al contabilității.

prudența;

regularitatea și sinceritatea;

toate cele de mai sus.

Pentru a fi utile, informațiile utilizate de auditorii financiari trebuie să fie:

relevante;

concludente;

înlocuibile.

Informațiile întâlnite și utilizate de auditorii financiari sunt credibile atunci când:

sunt părtinitoare;

conțin erori semnificative;

utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce și-au propus să reprezinte.

Auditul financiar are rolul de a:

verifica respectarea cadrului conceptual al contabilității și a procedurilor interne stabilite de managementul agentului economic;

verifica și certifica reflectarea corectă în contabilitate a situațiilor financiare, imaginea lor fidelă, clară și completă pe întregul exercițiu financiar;

a) și b).

Precizați care sunt criteriile pe care auditorul le are în vedere pentru realizarea obiectivelor auditului financiar –contabil:

criteriul repartizării înregistrărilor;

criteriul exhaustivității și integrității înregistrărilor;

criteriul standardelor tehnice și profesionale.

Criteriul exhaustivității și integrității înregistrărilor presupune că:

toate elementele de activ și pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificate;

toate operațiunile patrimoniale au fost înregistrate corect și integral în contabilitate;

activele și pasivele să aparțină entității patrimoniale.

Criteriul realității înregistrărilor presupune că:

nu există operațiuni contabilizate de mai multe ori;

toate operațiunile reflectate în documentele justificative sunt înregistrate în contabilitate fără omisiuni;

toate elementele de activ și pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificate, pot fi verificate și corespund cu cele identificate prin inventariere.

În funcție de modul de organizare a activității de audit se disting:

controlul financiar preventiv;

auditul de performanță;

auditul extern.

Auditul financiar reprezintă:

exprimarea unei opinii asupra imaginii fidele a contabilității;

examinarea efectuată de un profesionist independent și competent, în vederea exprimării unei opinii motivate asupra unei informații contabile;

exprimarea unei opinii profesioniste cu privire la situațiile financiare.

Criteriul corectei înregistrări în contabilitate și al corectei prezentări în conturile anuale presupune:

determinarea corectă a rezultatelor financiare;

respectarea prevederilor emise de Ministerul Finanțelor Publice;

contabilizarea în perioada corespunzătoare, urmărindu-se respectarea independenței exercițiilor.

Evaluarea ca termen folosit în normele de audit reprezintă:

înregistrarea unui activ la costul de achiziție;

înregistrarea unui activ sau a unei dotări la costul de producție;

înregistrarea unui activ sau a unei dotări la valoarea sa de inventar.

Obiectivele auditului intern constau în:

aprecierea bunului control asupra activității întreprinderii și recomandarea acțiunilor necesare;

gestionarea corectă a valorilor întreprinderii;

ținerea corectă a evidențelor contabile.

Obiectivele auditului extern constau în:

certificarea gestionării corecte a patrimoniului întreprinderii;

certificarea regularității, sincerității și imaginii fidele a calculelor și situațiilor financiare;

acordarea de asistență personalului organismului auditat în îndeplinirea responsabilităților lor.

Auditorul intern:

este un prestator de servicii independent din punct de vedere juridic;

face parte din personalul întreprinderii;

face parte din personalul auxiliar al întreprinderii și oferă servicii de audit pe baza unor contracte de prestări servicii.

Auditul de atestare financiară se referă la:

respectarea reglementărilor legale, statutelor și regulamentelor;

respectarea principiilor economicității, eficienței și eficacității;

gradul de încredere care poate fi acordat tranzacțiilor și situațiilor financiare.

Din punct de vedere al periodicității auditurilor, auditul intern este:

periodic;

ciclic;

permanent.

Metoda folosită de auditorii interni este:

confidențială;

supusă unor reguli precise;

verificată pe bază de comparații și analize.

Rezultatele activității auditorilor externi sunt folosite de către:

responsabilii întreprinderii;

diverși utilizatori (stat, bănci, clienți, ș.a.);

întreaga comunitate.

Formele auditului, în funcție de sfera de cuprindere a acestuia sunt:

controlul financiar intern;

controlul de gestiune;

auditul de regularitate – legalitate.

Auditul de performanță se referă la:

auditul economicității, eficacității și eficienței;

auditul situațiilor financiare anuale;

auditul de legalitate.

Precizați care din afirmațiile de mai jos este corectă:

principiul economicității este foarte puțin important în efectuarea auditului performanței;

economicitatea este rezultatul unei activități, din punct de vedere al eficienței, ca raport între costuri și rezultatele obținute trebuie să fie supraunitar;

economicitatea reprezintă minimizarea costului resurselor utilizate pentru o activitate fără a afecta calitatea produselor obținute.

Eficacitatea se referă la:

raportul dintre bunurile și serviciile obținute și resursele utilizate pentru producerea lor;

măsura în care obiectivele sau scopurile propuse au fost atinse;

reducerea costurilor bunurilor obținute.

Interesul public, din punct de vedere al profesiei de auditor, este definit ca:

binele unei comunități la nivel general;

binele comunității de indivizi și instituții pe care o deservește un auditor financiar profesionist;

binele conducătorilor unor instituții financiare.

Desfășurarea activității de audit financiar și îndeplinirea obiectivelor acestei profesii nu impun îndeplinirea unor cerințe, cum ar fi:

credibilitatea și încrederea;

profesionalismul și calitatea serviciilor;

nici unul din răspunsuri.

Alegeți varianta corectă.

Încrederea utilizatorilor în serviciile furnizate de auditorii financiari profesioniști presupune:

asigurarea că toate serviciile obținute pot fi efectuate la cel mai înalt standard de performanță;

existența unui cadru al conduitei și eticii profesionale, care guvernează desfășurarea acestora;

existența unor persoane care să poată să desfășoare această activitate.

În scopul atingerii obiectivelor profesiunii de auditor financiar, auditorii financiari trebuie să respecte o serie de principii fundamentale. Precizați care sunt acestea:

integritatea, obiectivitatea și confidențialitatea;

standardele tehnice, competența și conduita profesională;

cele de la a) și b).

Obiectivitatea de care trebuie să dea dovada un auditor financiar se referă la:

abilitatea auditorului de a rezista presiunilor și de a fi capabil să-și păstreze independența;

corectitudinea de care trebuie să dea dovadă și la faptul că nu trebuie să îngăduie ca obiectivitatea lui să fie afectată de prejudecăți sau influențe externe;

calitatea serviciilor oferite de acesta.

În Codul Etic sunt prezentate câteva elemente care sunt luate în considerare în aprecierea cazurilor în care, deși confidențiale, unele informații trebuie sau pot fi dezvăluite fără ca auditorul să fie acuzat de încălcarea principiului eticii. Precizați care sunt acestea:

existența unei cerințe legale cât și a unei autorizări;

existența unei cerințe de natură colegială;

existența unei cerințe de natură imorală.

În scopul atingerii obiectivelor profesiunii de auditor financiar, auditorii financiari ………………. . Completați spațiul liber cu varianta corectă:

nu trebuie în mod obligatoriu să țină seama de standardele tehnice ale profesiei;

nu trebuie să respecte nici o precondiție sau principiu fundamental, deoarece ei sunt independenți față de activitatea auditată;

trebuie să respecte o serie de condiții sau principii fundamentale.

În cazul în care un auditor financiar este acționat în judecată poate dezvălui anumite informații considerate confidențiale? Alegeți răspunsul corect:

nu, deorece informațiile sunt strict confidențiale;

nu, dar poate folosi aceste informații în folosul unei terțe persoane;

da, pentru a-și proteja interesul profesional.

Precizați care sunt condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un auditor financiar pentru a putea îndeplini mandatul de audit financiar:

să aibă calitatea de auditor financiar și să fie membru al Camerei Auditorilor;

să fie cetățean român;

să aibă stagiul militar satisfăcut.

Pentru exercitarea mandatului de audit financiar, auditorul financiar trebuie să încheie cu clientul:

o convenție;

un contract de audit;

un proces – verbal.

În etapa planificării auditorii elaborează:

Planul general de audit;

Proiectul raportului de audit;

Opinia de audit.

Planul pentru obținerea informațiilor privind activitatea entității care va fi auditată include:

descrierea informațiilor, surselor și a de metodelor de colectare a informațiilor necesare;

graficul de desfășurare a activităților cuprinse în plan;

a) și b).

Pentru înțelegerea entității auditate, auditorul va lua în considerare identificarea și analizarea unor factori:

interni și externi;

economici și sociali;

legislativi și politici.

Dintre factorii externi pe care auditorul îi va lua în considerare pentru înțelegerea entității auditate fac parte:

factorii economici și sociali;

factorii politici și legislativi;

toți cei de mai sus.

Dintre sursele de informații pe care auditorul le va utiliza, nu fac parte:

dosarul personal al conducerii entității;

rapoartele compartimentului de audit intern;

documentele de lucru ale auditului anului anterior.

Pentru colectarea informațiilor, auditorul poate utiliza o serie de metode cum sunt:

controlul intern și de gestiune;

analiza dosarului permanent;

analiza controlului extern.

Obiectivele auditului nu pot fi:

obiective generale și specifice;

obiective secundare;

obiective principale.

Precizați care din următoarele afirmații este corectă:

Resursele de timp necesare vor fi evaluate la începutul elaborării Programului de audit;

Resursele umane și de timp necesare vor fi evaluate pe diferitele faze de realizare a auditării;

În activitatea desfășurată echipa de auditori nu poate apela la serviciile unor experți tehnici externi.

Auditorii trebuie să determine materialitatea pentru:

a stabili nivelul acceptabil al erorilor din situațiile financiare;

a stabili legătura dintre componentele riscului de audit;

a stabili tipurile de proceduri de audit care vor fi utilizate.

Între materialitate și riscul de audit există un raport:

direct proporțional;

invers proporțional;

linear.

Cele mai importante informații cuprinse în planul de audit se referă la:

evaluarea riscului și determinarea materialității;

procedurile de fond;

testele de risc.

Principala componentă a programului de audit o constituie procedurile de audit, care pot fi:

teste de fond;

teste de control și proceduri de fond;

proceduri de control.

Precizați care din enunțurile următoare este corect:

Procedurile de fond au ca scop verificarea controalelor interne ale entității auditate;

Testele de control constituie verificări directe ale operațiunilor și informațiilor contabile;

Procedurile de fond sunt aplicate pentru obținerea de probe de audit care să ateste că situațiile financiare nu conțin informații eronate materiale.

Care sunt tipurile de proceduri de fond întâlnite în practică?

proceduri analitice și teste ale detaliilor tranzacțiilor și soldurilor conturilor;

proceduri sintetice;

nici unul din cele de mai sus.

Etapa de execuție a auditului constă în:

aplicarea procedurilor cuprinse în programul de audit;

elaborarea procedurilor de audit;

evaluarea riscului și stabilirea materialității.

Precizați cum nu poate fi definită materialitatea:

prin nivelul determinării;

prin natura;

prin context.

51. Un aspect este material dacă:

omiterea sa ar influența acceptabil deciziile unui destinatar al raportului de audit;

declararea sa eronată ar influența rezonabil deciziile unui destinatar al raportului de audit;

a) și b).

52. Care din afirmațiile următoare este eronată?

dacă nivelul materialității este mai mic decât nivelul erorilor, conturile nu sunt acceptate;

dacă nivelul materialității este mai mare decât nivelul erorilor conturile nu sunt acceptate;

dacă nivelul materialității este foarte aproape de nivelul erorilor constatate, se mărește dimensiunea eșantionului.

53. Dosarul permanent nu cuprinde:

date privind istoricul entității;

regulamentul de organizare și funcționare al entității;

date relevante ce urmează a fi examinate de auditor.

54. Evaluarea riscului de audit se efectuează:

la sfârșitul procesului de planificare a auditului;

în primele faze ale procesului de planificare a auditului;

la încheierea activității de audit.

55. Din punct de vedere al posibilităților de a se produce există riscuri:

posibile și potențiale;

inerente;

sigure.

56. În exercitarea misiunii sale de audit, auditorul se confruntă într-o entitate, cu următoarele tipuri de riscuri:

riscuri generale specifice entității, precum și riscuri legate de natura operațiunilor tratate;

riscuri legate de conceperea și funcționarea sistemelor;

toate cele de mai sus.

57. Nivelul de siguranță constituie încrederea obținută prin aplicarea procedurilor de audit, în sensul că:

erorile cumulate din situațiile financiare au atins nivelul maxim;

acest nivel este determinat de experiența auditorului;

erorile acumulate din situațiile financiare nu vor fi mai mari decât nivelul materialității.

58. Riscul de audit poate fi definit ca fiind:

riscul care este cunoscut încă de la începutul activității de audit;

riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate, atunci când situațiile financiare conțin informații eronate material;

riscul care poate apare la sfârșitul oricărei activități de audit.

59. Care din componentele următoare nu fac parte din riscul de audit?

riscul inerent;

riscul permanent;

riscul de nedetectare.

60. Dacă auditorul dorește un nivel al riscului de audit scăzut, aceasta înseamnă că dorește să fie cât mai sigur că situațiile financiare:

conțin erori materiale;

nu conțin erori materiale;

pot fi refăcute.

61. Dacă auditorul ajunge la concluzia că există o probabilitate ridicată ca erorile din situațiile financiare să nu fie depistate de controalele interne, înseamnă că el apreciază:

un risc inerent ridicat;

că nu există nici un risc inerent;

un risc inerent foarte scăzut.

62. Care din afirmațiile următoare este corectă?

riscul de control este riscul pe care auditorul îl atribuie unei opinii de audit neadecvate la finele unui control;

riscul de control este acel risc ca erorile din situațiile financiare să nu poată fi detectate și corectate de sistemul de control intern;

riscul de control este riscul pe care și-l asumă orice entitate la începutul unui control.

63. Sistemul de control intern al entității auditate cuprinde următoarele componente:

mediul de control și procedurile de control intern;

rapoartele compartimentului de control intern;

proceduri de control extern.

64. În cazul în care controalele interne funcționează și sunt foarte bune, avem un mediu de control:

inexistent;

slab;

bun.

65. Evaluarea riscului de control se realizează:

la data încheierii contractului de audit;

în etapa de planificare a auditului;

la sfârșitul activității de audit.

66. Alegeți afirmația corectă:

riscul de nedetectare este acel risc ca erorile din situațiile financiare să nu poată fi detectate și corectate de sistemul de control intern;

riscul de nedetectare este riscul ca un auditor să nu descopere acele erori materiale care nu au fost depistate de sistemul de control intern;

riscul de nedetectare nu poate fi influențat de către auditor.

67. Care din următoarele tipuri de riscuri poate fi influențat de către auditor?

riscul inerent;

riscul de control;

riscul de nedetectare.

68. Riscul de nedetectare:

este o noțiune specifică controlului intern;

este o componentă a riscului de audit;

poate fi eliminat în totalitate.

69. Riscul de nedetectare este determinat:

înaintea stabilirii riscului inerent;

înaintea stabilirii riscului de control;

după stabilirea riscului inerent și a riscului de control.

70. Care sunt pașii pe care nu trebuie să-i parcurgă auditorii în cazul în care folosesc modelul riscului de audit?

stabilirea nivelului planificat al riscului de audit și efectuarea unor teste de control pentru evaluarea riscului inerent;

evaluarea riscului inerent și a riscului de control;

stabilirea unui nivel corespunzător al riscului de nedetectare.

71. Elaborarea Planului general de audit este:

opțională;

o obligație;

un ghid pentru elaborarea programului de audit.

72. Dosarul permanent cuprinde:

datele personale ale auditorului;

rapoartele compartimentului de audit;

date privind istoricul entității, precum și date relevante ce urmează a fi examinate de auditor.

73. Planificarea auditului presupune:

elaborarea planului de audit;

elaborarea planului de audit și a programelor detaliate de audit;

elaborarea programelor de audit.

74. Exhaustivitatea – ca termen în normele de audit – reprezintă:

toate activele dintr-o perioadă au fost înregistrate;

toate operațiunile au fost înregistrate corect;

toate operațiunile, activele și pasivele au fost înregistrate.

75. Acuratețea desmnează că:

toate tranzacțiile înregistrate sunt reale;

toate operațiunile sunt declarate cu precizie;

activele și pasivele înregistrate aparțin entității.

76. Întinderea planificării activității de audit depinde de:

experiența auditorului și mărimea entității;

complexitatea auditului și cunoațterea activității entității auditate;

a) și b).

77. Calitatea de auditor financiar se atribuie de către:

Ministerul Finanțelor Publice;

Camera Auditorilor;

Corpul Experților Contabili.

78. Evidența membrilor Camerei auditorilor se ține cu ajutorul:

condicii de prezență;

Registrului auditorilor;

unor registre controlate de Ministerul Finanțelor Publice.

79. Obiectivitatea unui auditor financiar profesionist poate fi afectată de:

influențe externe sau anumite prejudecăți;

conflicte de interese sau interese personale;

nici unul din răspunsuri nu este corect.

Alegeți varianta corectă.

80. Regularitatea – ca termen în normele de audit – desemnează că:

toate tranzacțiile înregistrate sunt reale;

toate operațiile înregistrate se repetă;

toate operațiunile sunt în concordanță cu legile și reglementările relevante.

81. Alegeți afirmația corectă:

economicitatea reprezintă măsura în care obiectivele au fost atinse;

eficacitatea presupune minimizarea costului resurselor utilizate pentru a obține aceeași calitate;

eficiența poate fi exprimată ca raport între costurile realizate și rezultatele obținute.

82. Acceptarea responsabilității față de public pentru profesiunea de auditor reprezintă:

o caracteristică esențială;

o trăsătură aleatorie;

o caracteristică care nu este obligatorie.

83. Metoda de lucru folosită de auditorii interni este:

specifică și originală;

nu se supune unor reguli precise;

nu prezintă nici un fel de restricție.

84. Proprietatea – ca termen în normele de audit – reprezintă:

toate operațiunile sunt declarate cu precizie;

activele și pasivele prezentate în situațiile financiare există la data bilanțului;

activele și pasivele înregistrate aparțin entității.

85. Pentru exprimarea opiniei sale asupra situațiilor financiare, auditorul trebuie să:

obțină cel puțin o probă de audit;

obțină probe de audit suficiente, relevante și de încredere;

nu țină cont de nici o probă deoarece el are o opinie independentă.

86. Riscul inerent poate fi exprimat:

în termeni cuantificabili cât și în termeni necuantificabili;

în valori subunitare;

numai în termeni cuantificabili.

87. Riscul de eroare la evaluarea producției în avans la produsele cu ciclu lung de fabricație este ………….. decât la evaluarea stocurilor din comerț. Completați cu răspunsul corect spațiul liber:

mai mic;

cel mult egal;

mai mare.

88. În cel mai bun caz, între riscul de audit și nivelul de siguranță există relația:

riscul de audit – nivelul de siguranță = 1

riscul de audit + nivelul de siguranță = 100%

riscul de audit > nivelul de siguranță.

89. Reputația profesională a unui auditor financiar trebuie să fie:

în formare;

confidențială;

neștirbită.

90. Care din afirmațiile următoare este corectă?

confidențialitatea implică numai abținerea de a dezvălui informațiile obținute;

confidențialitatea ca principiu fundamental al desfășurării activității de audit financiar trebuie respectată numai de către furnizorii de informații confidențiale;

confidențialitatea implică și obligația auditorului de a nu folosi informațiile obținute în folosul propriu sau al altui terț.

91. Rolul esențial al auditului intern este de a:

răspunde nevoilor terților și entității auditate în ceea ce privește gradul de încredere care poate fi acordat tranzacțiilor și situațiilor financiare ale acestuia în activitatea desfășurată;

acordă asistență personalului organismului auditat în îndeplinirea responsabilităților, oferind conducerii asigurarea că politicile și controalele efectuate actțonează eficient;

evalua garanția pentru creditele acordate întreprinderii.

92. În cazul existenței unei autorizări în care auditorul, cu acordul clientului poate dezvălui anumite informații confidențiale, nu trebuie să țină seama și de:

interesele tuturor părților implicate care pot fi afectate;

faptul că nu trebuie să depașească limitele autorizării date de clientul său;

nivelul contribuției primite.

93. Activitatea de audit financiar trebuie exercitată cu respectarea și aplicarea corespunzătoare a:

standardelor și normelor naționale și internaționale de contabilitate;

normelor naționale de contabilitate;

standardelor internaționale de contabilitate.

94. La auditarea situațiilor financiare, auditorii vor efectua întotdeauna proceduri de fond, care:

au ca scop verificarea controalelor interne ale entității auditate, pentru a evalua în ce măsură se pot baza pe rezultatele acestora;

sunt aplicate pentru obținerea de probe de audit care să ateste că situațiile financiare conțin informații eronate;

verifică dacă operațiunile din situațiile financiare sunt în conformitate cu legislația și reglementările în vigoare.

95. Alegeți afirmația corectă:

Riscurile potențiale sunt riscurile pentru care managementul entității a întreprins măsuri eficiente menite de a le elimina;

Riscurile posibile sunt riscurile susceptibile teoretic de a se produce, dar nici un control nu se exercită pentru a fi prevenite, descoperite și corectate;

Riscurile posibile nu sunt comune tuturor entităților.

96. Evaluarea – ca termen în normele de audit – reprezintă:

toate operațiunile sunt declarate cu precizie;

toate operațiunile sunt în concordanță cu legile și reglementările relevante;

activul sau pasivul este evaluat conform politicilor contabile adecvate aplicate consecvent.

97. Standardele tehnice și profesionale în concordanță cu care un auditor financiar profesionist trebuie să-și desfășoare activitatea, sunt promulgate de:

Comitetul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate;

Organismele profesionale membre sau alte organisme cu atribuții de reglementare;

a) și b).

Alegeți răspunsul corect.

98. Dintre atribuțiile și obligațiile principale ale Camerei Auditorilor din România nu fac parte:

coordonarea și controlul calității activității de audit financiar executată de auditorii financiari;

organizarea examenelor pentru stabilirea calității de auditor financiar, dar nu și atribuirea aceastei calități;

supravegherea programului de pregătire continuă a auditorilor financiari.

99. Deosebirea dintre auditul intern și extern, din punct de vedere al beneficiarilor auditului, se poate exprima astfel:

auditorul intern face parte din personalul întreprinderii, iar auditorul extern este un prestator de servicii independent din punct de vedere juridic;

auditorul intern apreciază bunul control asupra activității întreprinderii și recomandă acțiunile necesare, iar auditorul extern certifică regularitatea, sinceritatea și imaginea fidelă a situațiilor financiare;

auditorul intern lucrează în folosul responsabililor întreprinderii, pe când auditorul extern lucrează în folosul utilizatorilor ( terți, bănci, clienți).

100. Criteriul exhaustivității și integrității înregistrărilor are în vedere:

dacă toate elementele de activ și pasiv înregistrate în contabilitate sunt justificate, pot fi verificate și corespund cu cele identificate fizic;

faptul că toate operațiunile patrimoniale au fost înregistrate corect și integral în contabilitate;

ca elementele patrimoniale să fie evaluate în conformitate cu prevederile legii contabilității.

Precizați care din aceste variante este corectă.

101. În realizarea auditului unei entități, auditorii au mai multe alternative de abordare a activității. Menționați care sunt acestea dintre cele de mai jos:

abordarea bazată pe sistem și pe proceduri de fond;

abordarea directă;

abordarea sistematică.

102. În cadrul abordării bazată pe sistem, auditorii:

nu se bazează pe sistemul de control intern al entității;

se bazează pe sistemul de control intern al entității auditate;

trebuie să fie atenți numai asupra cauzelor posibile ale materialității prin natură sau prin context.

Precizați varianta corectă din cele de mai sus.

103. Dacă auditorul constată că în cadrul entității există un sistem de control intern care funcționează și este satisfăcut de eficacitatea acestuia, atunci procedurile de fond ale situațiilor financiare și ale tranzacțiilor pot fi:

intensificate corespunzător;

diminuate corespunzător;

anulate în totalitate.

104. Sistemul de control intern al unei entități nu cuprinde:

sistemul de proceduri de fond;

mediul de control;

sistemul de proceduri și politici elaborate și aplicate pentru realizarea obiectivelor specifice entității.

105. Alegeți afirmația corectă din cele de mai jos:

Mediul de control constă în ansamblul preocupărilor conducerii entității auditate în ceea ce privește organizarea sistemului de control intern și importanța ce se acordă acestuia;

Mediul de control nu influențează eficiența procedurilor de control specifice;

Un mediu de control puternic, cu o structură de audit intern eficientă, nu poate completa semnificativ procedurile de control ale entității.

106. Precizați care din următorii factori se reflectă în mediul de control al unei entități:

stilul de conducere și modul de organizare a sistemului de conducere;

structura entității precum și sistemul de control al conducerii, inclusiv funcția de audit intern;

a) și b).

107. Printre caracteristicile de bază ale unui sistem de control intern optim nu se numără:

existența unor verificări interne corespunzătoare;

incompetența și calificarea corespunzătoare a personalului pentru îndeplinirea responsabilităților lor;

confirmarea activităților efectuate de către persoane din structuri diferite.

Alegeți răspunsul corect.

108. În situația în care auditorul identifică două sau mai multe controale similare și care pot fi selectate drept controale cheie, pentru a decide care din aceste controale să fie selectat, trebuie să ia în considerare o serie de factori. Precizați care sunt acețtia:

ușurința cu care se testează un control și controalele care pot preveni sau detecta două sau mai multe disfuncționalități;

controalele care pot preveni sau detecta o singură disfuncționalitate;

efortul depus pentru selectarea acestuia.

109. Natura, durata și întinderea procedurilor realizate de auditor pentru evaluarea preliminară a sistemului de control intern, nu depind de următorii factori:

nivelul materialității luat în considerare și tipul controalelor interne realizate;

mărimea și complexitatea activității entității și a sistemului său informațional;

nici unul din cei de mai sus.

110. În urma evaluării sistemului de control intern, auditorii pot acorda sistemului calificativul “bun”, în una din următoarele situații:

toate riscurile majore au fost detectate și corectate, iar controalele au fost eficace;

toate riscurile sunt abordate într-o măsură în care controalele pot greși ocazional;

cea mai mare parte a riscurilor majore au fost detectate, iar controalele au fost în general eficiente, cu câteva excepții minore.

Precizați varianta corectă din cele de mai sus.

111. Abordarea bazată pe proceduri de fond intervine atunci când:

auditorii se bazează pe sistemul de control intern al entității;

se consideră că obiectivele auditului pot fi atinse numai după efectuarea testelor de control;

sistemul de control intern al entității nu prezintă încredere.

112. Pentru atingerea obiectivelor auditului, auditorii trebuie să obțină probe de audit. Precizați cum nu trebuie să fie aceste probe:

de încredere;

relevante;

fiscale.

113. În urma evaluării sistemului de control intern, auditorii pot acorda sistemului calificativul “satisfăcător”. Precizați în care din situațiile următoare se poate realiza acest lucru:

dacă toate riscurile majore au fost detectate și corectate, iar controalele au fost eficace;

dacă toate riscurile sunt abordate într-o măsură în care controalele pot greși ocazional;

dacă cea mai mare parte a riscurilor majore au fost detectate, iar controalele au fost în general eficiente, cu câteva excepții minore.

114. Dacă controalele interne sunt dispersate din punct de vedere geografic, auditorii nu pot efectua teste de control și în consecință:

nu se pot obține rezultate edificatoare ale auditului;

abordarea bazată pe evaluarea sistemelor nu poate fi aplicată;

se sistează pe o perioadă determinată activitatea de audit.

Alegeți răspunsul corect.

115. Printre tipurile procedurilor de fond nu se numără:

proceduri analitice;

proceduri sintetice;

teste ale detaliilor tranzacțiilor și soldurilor conturilor.

116. Prin testarea tranzacțiilor privind caracterul complet al acestora, auditorul:

verifică exactitatea tranzacțiilor care presupune și refacerea calculelor tranzacțiilor selectate;

verifică operațiunile economice începând cu documentele primare, până la înregistrarea lor în evidențele financiar-contabile;

verifică dacă operațiunile înregistrate în evidențele financiar-contabile au la bază documente justificative întocmite în conformitate cu prevederile legale.

Precizați răspunsul corect.

117. Procedurile analitice trebuie aplicate de auditor:

la începutul auditului;

nu există proceduri analitice;

la sau aproape de sfârșitul auditului.

Alegeți varianta corectă.

118. În cazul în care auditorul se decide să efectueze proceduri analitice trebuie să ia în considerare o serie de factori. Printre aceștia nu se numără:

relevanța și credibilitatea informațiilor disponibile;

disponibilitatea informațiilor pe baza cărora se efectuează proceduri analitice;

costul informațiilor disponibile.

119. Un eșantion reprezentativ este acela care:

are caracteristici similare pentru elementele din întreaga populație;

trebuie folosit pentru o foarte mică parte a populației;

constituie un instrument de realizare a planului misiunii de audit.

120. Prin testarea tranzacțiilor privind caracterul exact al acestora, auditorul:

verifică exactitatea tranzacțiilor care presupune și refacerea calculelor tranzacțiilor selectate, confruntarea acestora cu datele înscrise în documentele justificative și compararea lor cu înregistrările din evidența financiar-contabilă;

verifică înregistrarea în evidența contabilă a tranzacțiilor ce vor fi efectuate;

verifică dacă operațiunile înregistrate în evidențele financiar-contabile au la bază documente justificative întocmite în conformitate cu prevederile legale.

Alegeți răspunsul corect.

121. Precizați care din următoarele etape nu fac parte din etapele auditului financiar:

Planificarea și executarea auditului;

Programarea auditului;

Raportarea auditului.

122. Pentru atribuirea calității de auditor financiar, candidații trebuie să îndeplinească unele din următoarele condiții. Precizați care sunt acestea:

să fie de naționalitate română;

să aibă stagiul militar satisfăcut;

să promoveze examenul de aptitudini profesionale și testul de verificare a cunoștințelor în domeniul financiar contabil.

123. Precizați care din următoarele activități nu pot fi desfășurate de auditorii financiari persoane fizice în exercitarea independentă a profesiei:

activitatea de expertiză contabilă;

activități de reorganizare judiciară și lichidare;

activitatea de audit extern.

124. În etapa planificării auditului nu se elaborează:

Planul general de audit;

Raportul de audit;

Programul de audit.

125. Planul general de audit întocmit de auditorul financiar:

reprezintă o formulare a strategiei generale de audit;

descrie sfera de cuprindere și desfășurare a auditului;

nu constituie un ghid pentru elaborarea programului de audit.

Precizați care din variantele de mai sus este eronată.

126. Precizați care din următoarele elemente nu pot fi considerate surse de informații pentru auditorii financiari:

dosarul permanent și rapoartele compartimentului de audit intern;

diverse rapoarte întocmite de entitate, conform modului de raportare stabilit;

notele explicative întocmite de conducerea entității la începutul fiecărui an financiar.

127. Precizați care din următoarele elemente trebuie incluse în programul de audit:

entitatea auditată și obiectivele generale și specifice;

teste de control și proceduri de fond;

toate cele de mai sus.

128. Precizați care din următoarele afirmații este corectă:

riscul se referă la probabilitatea inexistenței unei erori în situațiile financiare neidentificate de către auditori;

materialitatea reprezintă limita până la care se poate tolera eroarea de către auditorii financiari;

dosarul permanent nu constituie o sursă de informații pentru auditorii financiari.

129. Precizați care din afirmații este corectă:

Materialitatea este un concept al raționamentului profesional al auditorului ce poate varia în funcție de utilizarea situațiilor financiare;

Materialitatea este un concept al raționamentului profesional al auditorului ce nu poate varia în funcție de gradul de interes public;

Materialitatea este un concept al raționamentului profesional al auditorului ce nu poate varia în anumite limite.

130. Precizați care din afirmațiile menționate mai jos nu este corectă:

Sistemul de control intern cuprinde mediul de control;

Sistemul de control cuprinde procedurile de control;

Sistemul de control intern nu se poate evalua împreună cu riscul inerent și de control.

131. În etapa planificării, auditorii elaborează:

Planul general de audit;

Notele explicative;

Memorandumul de planificare a auditului.

132. Materialitatea poate fi definită:

prin natură;

prin dimensiune;

prin gradul de toleranță.

Alegeți răspunsul corect.

133. Printre componentele riscului de audit nu se numără:

riscul inerent;

riscul conducerii;

riscul de nedetectare.

134. Cele mai frecvente riscuri sunt:

acelea cu posibilitate scăzută de apariție;

acelea cu impact scăzut;

cele întâlnite cel mai adesea în practică.

135. Precizați care definiție este cea corectă.

Riscul inerent reprezintă:

Riscul rămas neacoperit după considerarea celorlalte categorii de riscuri;

Riscul ca o procedură de fond utilizată de auditor să nu detecteze o informație eronată existentă în soldul unui cont sau într-o operațiune financiară, care poate fi semnificativă, individuală sau cumulată cu informațiile eronate din alte solduri;

Posibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de operațiuni financiare să conțină informații eronate ce ar putea fi semnificative individual sau atunci când sunt cumulate cu informații eronate din alte solduri sau operațiuni financiare ca urmare a faptului că nu există controale interne eficiente.

136. Auditorul are obligația să verifice în mod adecvat și suficient modul cum sunt aplicate principiile contabilității. Printre acestea se numără:

continuitatea și independența exercițiului;

intangibilitatea bilanțului de deschidere și necompensarea;

toate cele de mai sus.

137. Precizați care afirmație este eronată:

Bilanțul contabil asigură o imagine fidelă, clară și completă atât a patrimoniului, a situației financiare, cât și a rezultatelor obținute;

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței, modificării capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru exercițiul financiar;

Situațiile financiare anuale nu constituie o sursă demnă de luat în considerare.

138. Punctați sursele din care auditorul nu poate obține informații despre sectorul de activitate și despre entitatea auditată:

discuții cu persoanele din cadrul entității (directori și personalul operativ superior);

planificarea și efectuarea auditului în mod eficient;

discuții cu alți auditori, cu juriști sau alți consultanți care au oferit servicii.

139. Care din afirmațiile menționate sunt corecte:

Materialitatea este un concept bazat pe recunoașterea faptului că rareori situațiile financiare pot fi corecte în mod absolut și că un anumit grad de toleranță în acuratețea acestora este deci acceptabil;

Materialitatea este nivelul de eroare pe care auditorii nu sunt dispuși să-l accepte;

Materialitatea poate fi definită matematic, întrucât cuprinde atât aspecte calitative, cât și cantitative.

140. Alegeți afirmațiile corecte din cele de mai jos:

Mediul de control constă în ansamblul preocupărilor conducerii entității auditate în ceea ce privește organizarea sistemului de control intern și importanța ce se acordă acestuia;

Mediul de control nu influențează eficiența procedurilor de control specifice;

Un mediu de control puternic poate, prin el insuși, să asigure eficiența sistemului de control intern.

141. Precizați care sunt abordările generale ale eșantionării în audit:

eșantionarea directă;

eșantionarea indirectă;

eșantionarea statistică și eșantionarea nestatistică.

142. Precizați care este afirmația corectă:

eșantionarea statistică folosește legea probabilității pentru selectarea și evaluarea rezultatelor unui eșantion de audit;

eșantionarea statistică se bazează pe raționamentul profesional al auditorului;

rezultatele eșantionării statistice nu se vor extrapola asupra întregii populații întrucât eșantionul selectat nu este reprezentativ.

143. Eșantionarea nestatistică se bazează pe:

rezultatele obținute prin evaluarea unui eșantion pe baza legii probabilității;

raționamentul profesional al auditorului;

formule matematice specifice.

144. Precizați care metodă de eșantionare statistică este mai frecvent utilizată:

selecția aleatoare;

selecția stratificată;

selecția principală.

145. Metoda de eșantionare nestatistică cea mai frecvent utilizată este:

selecția pe baza hazardului;

selecția aleatoare;

selecția pe baza stratificării.

146. În cadrul selecției pe baza hazardului:

auditorul selectează eșantionul cu ajutorul unei tehnici structurată fără a evita orice imixtiune;

un element sau două sunt selectate în mod aleatoriu, după care, prin adăugarea intervalului mediu de eșantionare se vor selecta și celelalte elemente;

nu se poate formula o concluzie valabilă pentru întreaga populație.

147. Precizați care din etapele următoare nu face parte din etapele eșantionării în cadrul procesului de audit, indiferent dacă este realizată după metode statistice sau nestatistice:

determinarea dimensiunii eșantionului;

determinarea tipului eșantionului;

testarea elementelor selectate cuprinse în eșantion.

148. O serie de factori trebuie avuți în vedere când se planifică și se proiectează eșantioanele. Precizați care din următorii nu fac parte din aceștia:

obiectivele testului de audit;

populația din care vor fi extrase eșantioanele;

nivelul planificat al riscului de audit.

149. Populația – ca termen utilizat în normele de audit – reprezintă:

întreg personalul căruia i se adresează rezultatele activității de audit;

grupul din care face parte auditorul;

întregul set de date din care auditorul dorește să extragă un eșantion, cu scopul de a ajunge la o concluzie.

150. O importanță deosebită pentru eșantionare o reprezintă identificarea populației; aceasta este exhaustivă dacă:

este potrivită pentru obiectivul auditului;

toate elementele presupuse a se afla în conținutul populației sunt incluse în acesta;

poate fi impărțită în subpopulații distincte pe baza unei singure caracteristici.

Alegeți varianta corectă.

151. Când determină dimensiunea eșantionului, auditorul trebuie să ia în considerare:

riscul de eșantionare și cantitatea admisibilă de erori;

gradul în care nu sunt anticipate erorile;

populația din care va fi extras eșantionul.

152. Care din afirmațiile următoare sunt corecte:

Riscul de eșantionare se referă la posibilitatea ca un eșantion extras să fie reprezentativ pentru întreaga populație;

Dimensiunea eșantionului nu este influențată de riscul de eșantionare pe care este dispus să-l accepte auditorul;

Riscul de eșantionare trebuie considerat în relație cu modelul riscului de audit și cu componentele acestuia.

153. Riscul de eșantionare:

nu poate fi niciodată eliminat;

poate fi eliminat în totalitate;

este o componentă a riscului de audit.

Alegeți răspunsul corect.

154. Etrapolarea rezultatelor testării (verificării) eșantionului asupra populației trebuie să se facă printr-o metodă …………. cu metoda folosita la alegerea unitatii de esantionare.

Completați cu răspunsul corect spațiul liber de mai sus:

identică;

diferită;

compatibilă.

155. Termenul “probe de audit” reprezintă:

informațiile puse la dispoziția auditorului de către entitatea auditată;

informațiile obținute de către auditor pentru a trage concluziile pe care se va baza opinia de audit;

informațiile de care dispune entitatea auditată în momentul în care cere efectuarea unui audit.

Alegeți varianta corectă.

156. Pe parcursul activității sale, auditorul este confruntat cu necesitatea de a alege și utiliza diverse tipuri de probe de audit; din punct de vedere al sursei, probele de audit nu pot fi:

obținute de auditor;

obținute de terțe părți;

obținute din surse secrete.

157. În funcție de sursa de proveniență a probelor de audit, se pot face o serie de precizări. Precizați care sunt corecte:

proba obținută în mod direct de auditor este mai nesigură decât cea obținută din alte surse;

proba de audit obținută din surse interne ale entității auditate este credibilă, în cazul în care sistemul contabil și sistemul de control intern sunt corecte, legal organizate și funcționează într-un mod corespunzător;

proba de audit provenită de la terți, dacă este completă și obținută în mod independent, este mai puțin sigură decât cea provenită de la entitatea auditată.

158. Pe parcursul activității sale, auditorul este confruntat cu necesitatea de a alege și utiliza diverse tipuri de probe de audit; din punct de vedere al naturii, probele de audit pot fi:

documentare și vizuale;

verbale;

toate cele de mai sus.

Alegeți răspunsul corect.

159. Care sunt cerințele pe care nu trebuie să le îndeplinească probele de audit pe baza cărora auditorul își fundamentează opinia:

caracterul relevant;

caracterul rezonabil;

suficiența.

160. O probă de audit este considerată competentă dacă:

este suficientă din punct de vedere cantitativ;

este adecvată din punct de vedere calitativ;

cumulativ a) și b).

161. Dintre principalele atribuții și obligații ale Camerei Auditorilor Financiari din România, se pot enumera:

actualizează și difuzează permanent standardele profesionale care se utilizează în activitatea de audit financiar;

publică lunar în Monitorul Oficial modificările intervenite în evidența membrilor;

actualizează permanent Normele privind exercitarea activității de audit financiar.

Precizați care din afirmațiile sus menționate sunt incorecte.

162. Care din afirmațiile următoare sunt corecte:

Principiul continuității activității presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor de activ și pasiv a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor;

Principiul permanenței metodelor presupune că se vor lua în considerare toate veniturile și cheltuieluile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea;

Criteriul corectei înregistrări în contabilitate și al corectei prezentări în conturile anuale presupune contabilizarea în perioada corespunzătoare, urmărindu-se respectarea independenței exercițiilor.

163. Care din următoarele afirmații sunt corecte: Camera Auditorilor financiari din România are următoarele obiective principale de realizat:

să elaboreze în interesul public, un set unic de standarde globale de contabilitate de o calitate ridicată, inteligibile și cu caracter executoriu;

actualizarea permanentă a Normelor privind exercitarea activității de audit financiar;

să găsească soluții calitative pentru realizarea convergențelor standardelor naționale de contabilitate și a standardelor internaționale de contabilitate.

Care din următoarele afirmații sunt corecte?

Regularitatea contabilității presupune:

respectarea regulilor și a procedurilor contabile;

respectarea principiilor contabile general acceptate;

cumulativ a) și b).

Care din următoarele afirmații sunt corecte?

Întinderea planificării auditorului nu depinde de:

mărimea entității;

experiența auditorului;

Adunarea Generală a Acționarilor.

166. Precizați care din afirmații este corectă:

pragul de semnificație nu reprezintă o limită;

pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau a erorii de judecată în împrejurări specifice ale omisiunii sau declarării greșite;

pragul de semnificație este o expresie a semnificației sau a importanței relative a unei probleme în contextul situațiilor financiare.

167. Planul general de audit întocmit de auditorul financiar nu reprezintă:

o formulare a strategiei generale de audit care stabilește direcția auditului;

un ghid pentru elaborarea programului de audit;

un obiectiv prioritar al managementului entității auditate.

168. Care din afirmațiile menționate mai jos sunt corecte?

În raportul de audit trebuie arătat că auditul efectuat include:

examinarea pe bază de teste a probelor pentru susținerea sumelor din situațiile financiare și a altor informații prezentate;

evaluarea estimărilor semnificative făcute de către conducere la întocmirea situațiilor financiare;

a) și b).

169. Precizați care din următoarele afirmații sunt corecte.

Sistemul de control intern al unei entități cuprinde:

auditul public intern;

sistemul de proceduri și politici;

controlul de gestiune.

170. Precizați condițiile necesare îndeplinirii mandatului de auditor financiar:

să fie de naționalitate română;

să fie membru al Camerei Auditorilor Financiari din România și să îndeplinească condițiile stabilite de Regulamentul de organizare și funcționare a Camerei Auditorilor;

să nu facă parte din partidele politice.

171. Care din următoarele afirmații sunt corecte:

Controlul organizațional se referă la verificarea modului în care este organizat personalul entității auditate, incluzând distribuirea autorităților și responsabilităților în rândul personalului (segregarea responsabilităților);

Controlul de supervizare are în vedere autorizarea documentelor de către o persoană, care are autoritatea pentru realizarea acestui tip de control și care a examinat și verificat documentele înainte de a le autoriza;

Controlul de autorizare este controlul realizat de conducerea entității prin implicarea în punctele cheie ale sistemului de control intern, supervizarea generală a activității entității prin revederea raportărilor financiare, monitorizarea (supravegherea) eficienței controalelor interne.

172. Precizați care din afirmațiile de mai jos sunt incorecte.

Prin independență se înțelege exercitarea mandatului de auditor financiar de către persoanele care:

au calitatea de auditor financiar;

au raporturi juridice de muncă sau civile cu societățile auditate;

nu au nici un fel de interese materiale directe sau indirecte în raport cu entitățile auditate cu excepția onorariilor cuvenite pentru munca prestată în calitate de auditor.

173. Precizați afirmația incorectă:

Abordarea bazată pe proceduri de fond, se utilizează când:

auditul financiar se bazează pe sistemul de control intern;

auditul se bazează pe sistemul controlului sintetic și analitic;

atât a) cât și b).

174. Organizarea și conducerea activității de audit financiar se realizează de:

Curtea de Conturi;

Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați;

Camera Auditorilor Financiari.

175. Precizați care din următoarele afirmații sunt incorecte:

Comitetul pentru Standardele de Contabilitate (IASC) are următoarele obiective principale:

organizarea examenelor pentru stabilirea calității de auditor financiar și atribuie această calitate;

controlează calitatea activității de audit financiar executată de auditorii financiari;

a) și b).

176. Printre sancțiunile disciplinare ce se pot aplica de către Camera Auditorilor Financiari auditorilor financiari, nu se poate număra:

avertismentul;

suspendarea calității de membru al camerei pe o perioadă de la 6 luni până la un an;

limitarea unor drepturi.

177. Auditorul are obligația să verifice în mod adecvat și suficient modul cum sunt aplicate principiile contabilității. Identificați care sunt acestea:

Continuitatea, independența exercițiului și necompensarea;

Intangibilitatea bilanțului de deschidere și permanența metodelor;

a) și b).

Precizați care definiție este cea corectă.

Riscul inerent reprezintă:

Riscul rămas neacoperit după considerarea celorlalte categorii de riscuri;

Riscul ca o procedură de fond utilizată de auditor să nu detecteze o informație eronată existentă în soldul unui cont sau într-o operațiune financiară, care poate fi semnificativă, individuală sau cumulată cu informațiile eronate din alte solduri;

Posibilitatea ca un sold al unui cont sau o categorie de operațiuni financiare să conțină informații eronate ce ar putea fi semnificative individual sau atunci când sunt cumulate cu informații eronate din alte solduri sau operațiuni financiare ca urmare a faptului că nu există controale interne eficiente.

179. Precizați răspunsul incorect.

Auditul de regularitate cuprinde:

atestarea responsabilității financiare a administrației guvernamentale în ansamblu;

auditul economicității activităților administrative în concordanță cu principiile și practicile sănătoase și cu politicile manageriale;

auditul onestității și a caracterului adecvat a deciziilor administrative luate în cadrul entității auditate.

180. Obiectul situațiilor financiare este de a furniza informații despre:

Performanțele financiare;

Modificarea poziției financiare a întreprinderii;

Atestarea responsabilității financiare a întreprinderii.

Precizați varianta incorectă.

181. Care afirmație este corectă:

Eficacitatea reprezintă relația dintre ieșiri constând în bunuri, servicii și altele și resursele utilizate pentru producerea lor;

Eficiența reprezintă măsura în care obiectivele au fost atinse și raportul dintre efectele scontate și efectele obținute pentru o activitate dată;

Economicitatea reprezintă minimizarea costului resurselor utilizate pentru o activitate prin prisma obținerii unei calități adecvate.

182. Care din afirmațiile menționate sunt corecte:

Materialitatea este un concept bazat pe recunoașterea faptului că rareori situațiile financiare pot fi corecte în mod absolut și că un anumit grad de toleranță în acuratețea acestora este deci acceptabil;

Materialitatea este nivelul de eroare pe care auditorii nu sunt dispuși să-l accepte;

Materialitatea poate fi definită matematic, întrucât cuprinde numai aspecte cantitative.

183. Care din următoarele afirmații sunt eronate?

Aserțiunile conducerii privind tranzacțiile privesc:

apariția și exhaustivitatea;

evaluarea și regularitatea;

toate cele de mai sus.

184. Precizați care definiție este corectă:

O opinie cu rezerve (calificată) trebuie exprimată atunci când auditorul ajunge la concluzia că nu poate exprima o opinie fără rezerve (necalificată), dar că efectul oricărui dezacord cu conducerea sau limitarea ariei de aplicabilitate nu este atât de semnificativă și profundă încât să necesite o opinie contrară sau o imposibilitate de a exprima o opinie;

O opinie cu rezerve (calificată) trebuie să fie exprimată atunci când efectul limitării ariei de aplicabilitate este atât de semnificativ și cuprinzător, încât auditorul nu a putut să obțină suficiente probe de audit cuprinzătoare și prin urmare nu poate exprima o opinie asupra situațiilor financiare;

O opinie cu rezerve (calificată) este o opinie foarte rar întâlnită în practica auditului.

185. Care din următoarele afirmații sunt eronate?

Întinderea ariei de aplicabilitate a auditului financiar se determină ținând cont de:

poziția geografică;

cunoașterea entității auditate;

locul în ramura economică de care aparține.

186. Precizați afirmațiile corecte menționate mai jos:

Abordarea bazată pe sistem presupune parcurgerea următoarelor etape:

identificarea și evaluarea controalelor cheie și determinarea măsurii în care auditorul se poate baza pe ele, presupunând că acestea funcționează efectiv și efectuarea testelor de control asupra controalelor cheie identificate, pentru a stabili dacă acestea au funcționat eficace pe tot parcursul perioadei supuse auditului;

evaluarea rezultatelor testelor de control pentru formularea unei concluzii privind sistemul de control intern care poate determina modificări în abordarea auditului și efectuarea unui număr minim de proceduri de fond asupra tranzacțiilor.

a) și b).

187. Care din afirmațiile următoare sunt incorecte:

Principiul continuității activității presupune continuitatea aplicării acelorași reguli și norme privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate și prezentarea elementelor de activ și pasiv a rezultatelor, asigurând comparabilitatea în timp a informațiilor;

Principiul permanenței metodelor presupune că se vor lua în considerare toate veniturile și cheltuielile corespunzătoare exercițiului financiar pentru care se face raportarea;

a) și b).

188. Sancțiunile disciplinare ce se pot aplica auditorilor financiari de către Camera Auditorilor sunt:

avertisment;

diminuarea onorariului până la 50 %;

interdicția de a fi promovat în profesia de auditor financiar principal timp de 1-5 ani.

189. Caracterul relevant al unei probe de audit se evidențiază prin aceea că:

este o informație caracterizată prin pertinență, în sensul că susține elocvent constatările auditului;

este o informație al cărui cost de obținere comparat cu relevanța ei se dovedește a fi economică, eficientă și eficace;

este o informație obținută pe baza eșantionării statistice.

Alegeți varianta corectă.

190. Alegeți afirmația corectă din cele de mai jos:

economicitatea probei de audit solicită auditorului realizarea obiectivelor auditului cu cel mai mic cost posibil;

proba de audit este ineficientă atunci când metodele aplicate pentru obținerea ei au fost rentabile și eficace;

proba de audit este eficientă atunci când scopurile pentru care a fost produsă nu susțin constatările.

191. Criteriile de evaluare a probelor de audit reprezintă:

principiile pe baza cărora conducerea entității auditate apreciază dacă auditul a fost eficient;

principii sau standarde pe care auditorul le aplică în evaluarea probelor de audit;

principiile pe baza cărora auditorul selectează un eșantion fără a urma o tehnică structurată.

Alegeți afirmația corectă.

192. Care din afirmațiile de mai jos sunt incorecte:

proba de audit obținută din surse externe independente și competente este mai credibilă decât cea obținută din interiorul entității auditate;

probele de audit documentare sunt mai credibile decât probele verbale;

probele verbale obținute au o credibilitate mai mică dacă sunt confirmate în scris.

193. Precizați care din enunțurile de mai jos sunt corecte:

credibilitatea probelor furnizate din interiorul entității auditate scade în funcție de calitatea sistemului de control intern;

proba obținută direct de auditor de la fața locului este mai credibilă decât cea obținută indirect;

certitudinea probei unei surse de audit scade atunci când ea este coroborată cu o altă sursă.

194. Utilizarea în bloc a probelor de audit furnizate de diverse surse permite obținerea unui nivel de încredere ……… decât în cazul utilizării individuale a fiecărei probe de audit.

Completați cu răspunsul corect spațiul liber:

mai mic;

diferit;

mai mare.

195. Procedurile de fond (testele detaliilor tranzacțiilor) iau forma unor metode specifice de obținere a probelor de audit, cum sunt:

investigarea, inspecția și observarea;

confirmarea și calculul;

toate.

Alegeți varianta corectă.

196. Inspecția ca metodă specifică de obținere a probelor de audit constă în:

obținerea informațiilor de la persoanele care le dețin, fie din interiorul entității, fie din afara acesteia;

verificarea acurateței matematice a documentelor primare și a înregistrărilor contabile sau a altor calcule;

examinarea înregistrărilor, a documentelor sau a imobilizărilor corporale.

197. Observarea ca metodă specifică de obținere a probelor de audit constă în:

examinarea înregistrărilor, a documentelor sau a imobilizărilor corporale;

urmărirea unui proces sau a unei proceduri realizate de către alții, ca de exemplu urmărirea modului în care sunt numărate articolele cu ocazia efectuării inventarului de către personalul entității auditate;

evaluarea naturii și mărimii unor deficiențe, atât la nivelul situațiilor financiare, cât și la nivelul unor categorii de tranzacții.

Alegeți răspunsul corect.

198. Alegeți enunțul incorect din cele de mai jos:

Scopul procedurilor analitice constă în identificarea corelațiilor și a tendințelor de evoluție a elementelor analizate;

Procedurile analitice aplicate în etapa de planificare a auditului nu sprijină eforturile auditorului de înțelegere a mediului de afaceri al clientului;

Aplicarea procedurilor analitice pe parcursul etapelor desfășurării auditului, permite identificarea mișcărilor neașteptate sau a corelațiilor neobișnuite între informațiile analizate, evidențiind domeniile care comportă un risc ridicat.

199. În general, procedurile analitice sunt utilizate în următoarele scopuri:

ca proceduri de fond, atunci când utilizarea lor poate fi mult mai funcțională și eficientă decât testele de detaliu necesare reducerii riscului de nedetectare pentru anumite aserțiuni privind situațiile financiare;

de a ajuta auditorul în planificarea naturii, duratei și întinderii altor proceduri de audit sau ca o revizuire generală a situațiilor financiare din cadrul etapei de revizuire finală a activității de audit;

toate cele de mai sus.

200. Procedeul de siguranță pe care auditul îl acordă procedurilor analitice nu depinde de următorii factori:

pragul de semnificație al elementelor implicate;

comparații cu situațiile financiare din exercițiile anterioare;

precizia cu care rapoartele preconizate ale procedurilor analitice pot fi prevăzute.

201. Măsura în care auditorii vor utiliza procedurile analitice în faza de planificare a auditului depinde de specificul și complexitatea activităților entității auditate, dar și de:

existența surselor de informare;

deciziile conducerii entității auditate;

rezultatele analizelor anterioare.

Alegeți răspunsul corect.

202. Procedurile analitice utilizate de auditor în procesul de planificare al auditului constau în:

examinarea bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate ale entității și examinarea soldurilor conturilor și a categoriilor de operațiuni importante evidențiate în situațiile financiare;

stabilirea de profiluri și analiza indicilor;

toate cele de mai sus.

203. Înțelegerea de către auditor a relației dintre soldul contului previzionat și alte variabile constituie elementul decisiv pentru eficiența procedurilor analitice. Relația poate fi înțeleasă luând în considerare o serie de caracteristici cum ar fi:

coerența și pertinența;

plauzibilitatea și frecvența măsurilor;

a) și b).

Alegeți răspunsul corect.

204. Cu cât sunt mai frecvente măsurile asupra unui ansamblu de variabile, cu atât …….. calitatea informațiilor cu privire la relația dintre variabile.

Completați spațiul liber cu răspunsul corect:

scade;

crește;

nu se modifică.

205. Probele de audit provenite din procedurile analitice sunt ………, dacă sunt comparate două variabile, provenind amândouă din aceeași sursă.

Completați spațiul liber cu răspunsul corect:

independente;

neschimbate;

limitate.

206. Înainte de a acorda încredere rezultatelor procedurilor analitice utilizate, auditorul trebuie să obțină probe pertinente și rezonabile asupra fiabilității informațiilor utilizate. El trebuie să stabilească dacă:

informația nu a fost verificată în cadrul procedurilor de control;

sistemul utilizat pentru generarea informației a fost supus unor controale interne eficiente;

s-au efectuat un număr minim de proceduri de fond asupra tranzacțiilor.

207. Diferența dintre suma prevăzută și suma contabilizată este semnificativă dacă depășește diferența acceptabilă. O diferență inferioară celei acceptabile poate fi semnificativă dacă nu se aplică una din următoarele condiții:

diferența este inferioară diferenței acceptabile;

diferența poate schimba un excedent în deficit și viceversa;

nici una din cele de mai sus.

Alegeți răspunsul corect.

208. Precizați care din următoarele categorii de proceduri nu sunt proceduri analitice din cele de mai jos:

analiza tendințelor;

analiza subiectivă;

analiza indicilor.

209. Analiza tendințelor, ca și categorie de procedură analitică se poate defini ca fiind:

metoda care constă în compararea posturilor de intrări și de ieșiri cu totalul posturilor de intrări sau a posturilor din bilanț cu totalul activelor;

metoda care constă în compararea soldurilor din situațiile financiare în scopul de a sesiza corelațiile existente între aceste solduri și de a contribui la identificarea schimbărilor intervenite în aceste corelații într-o anumită perioadă;

analiza schimbărilor intervenite în poziția unui cont sau a unei linii a situațiilor financiare date în cursul exercițiilor financiare luate în considerare.

Alegeți varianta corectă.

210. Care din afirmațiile de mai jos este corectă:

Analiza indicilor este metoda care constă în compararea relațiilor pertinente între cifrele din situațiile financiare;

Analiza indicilor nu are ca rezultat izolarea relațiilor normale sau stabile (pe o anumită perioadă) care există între soldurile conturilor;

Utilizarea procedurilor analitice în faza de raportare nu poate oferi auditorului posibilitatea de a constata dacă situațiile financiare corespund cunoștințelor obținute despre activitatea entității auditate.

211. Precizați care sunt cele mai frecvent utilizate metode de analiză a indicilor:

indexarea la o bază comună și analiza indicilor financiari;

testarea soldurilor conturilor;

teste ale detaliilor tranzacțiilor.

212. Auditorul poate utiliza o gamă largă de indici, în funcție de natura entității auditate și de situațiile ei financiare. Marcați care din indicii de mai jos sunt examinați în mod obișnuit într-o societate comercială:

cifra de afaceri;

marja beneficiului brut și rotația stocurilor;

gradul de lichiditate.

213. Analiza indicilor poate fi o tehnică eficientă dacă sunt îndeplinite o serie de condiții. Printre acestea se numără:

indicii nu pot fi stabiliți de la un exercițiu la altul;

cifrele diferitelor operațiuni sau ale diferitelor solduri care intră în competența indicilor ce se compară, sunt calculate folosind aceleași practici contabile;

luarea în considerare a unor indicatori previzionali pertinenți.

Alegeți varianta corectă.

214. Eficiența analizei predictive, ca procedură analitică, depinde de o serie de factori:

omiterea indicatorilor previzionali non-pertinenți și caracterul plauzibil al relațiilor identificate;

utilizarea unor informații de exploatare non-financiare pertinente alături de informații externe sau de informații pertinente;

toți cei de mai sus.

Precizați care sunt aceștia.

215. Precizați care sunt normele de referință în auditul financiar:

norme legale și norme de audit;

norme contabile și norme de audit;

norme legale, norme contabile și norme de audit.

216. Etapa de ………….. a auditului constă în aplicarea procedurilor cuprinse în programul de audit.

Completați spațiul liber cu răspunsul corect:

planificare;

eșantionare;

execuție.

217. Din elementele de mai jos, precizați care sunt cerințele pe care nu trebuie să le respecte conținutul raportului de audit:

să fie ușor de înțeles și plin de ambiguitate;

să cuprindă numai informații susținute de probe suficiente și relevante;

să fie convingător, concis și uniform.

218. Declarația privind responsabilitatea conducerii entității și responsabilitatea auditorului, este prezentată în raportul de audit:

în paragraful introductiv;

în paragraful în care se prezintă natura unui audit;

într-o anexă la raport.

219. Pentru auditarea fondurilor alocate de Uniunea Europeană, raportul de audit nu va face trimitere la procedurile referitoare la:

asigurarea conformității cu Acordul Multianual de Finanțare;

Raportul Public Anual;

Protejarea intereselor financiare ale Comunității Europene.

220. Data unui raport încheiat de un auditor financiar:

se trece după semnătura auditorului;

este un element important al raportului de audit;

se trece întotdeauna în paragraful de deschidere.

Alegeți răspunsul corect.

221. Care sunt principalele tipuri de opinie pe care le poate formula un auditor, din cele de mai jos:

opinie calificată sau opinie necalificată / favorabilă;

opinie devaforabilă sau imposibilitatea de a exprima o opinie;

toate cele de mai sus.

222. În situația în care auditorul financiar ajunge la concluzia că situațiile financiare reflectă cu fidelitate poziția financiară a entității auditate și că tranzacțiile financiare s-au efectuat ăn conformitate cu prevederile și reglementarile legale în vigoare, poate exprima:

o opinie cu rezerve;

o opinie contrară;

o opinie necalificată / favorabilă.

Precizați varianta corectă.

223. În cazul în care auditorul are îndoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situațiilor financiare care sunt materiale, dar nu sunt fundamentale pentru buna înțelegere a situațiilor financiare, acesta exprimă:

o opinie necalificată;

o opinie calificată sau o opinie cu rezerve;

o opinie defavorabilă.

Alegeți răspunsul corect.

224. Raportul de audit asupra situațiilor financiare are rolul:

de a confirma încrederea în situațiile financiare prezentate care oferă o imagine fidelă a poziției financiare a societății auditate;

de a proteja activele și pasivele societății auditate;

de a da o garanție organelor de control că situațiile financiare sunt corect întocmite.

225. Paragraful de introducere al Raportului de audit trebuie să conțină:

titlul raportului;

identificarea situațiilor financiare auditate și a responsabilităților;

o referire la standardele internaționale de audit.

Precizați varianta corectă.

226. Standardele internaționale INTOSAI definesc auditul performanței ca fiind:

auditul realizat cu scopul de a crește considerabil performanțele entității auditate;

un audit al economicității, eficienței și eficacității cu care entitatea auditată utilizează resursele în scopul îndeplinirii responsabilităților sale;

auditul eficacității performanței referitoare la îndeplinirea obiectivelor entității auditate.

Alegeți varianta corectă.

227. Care din următoarele afirmații sunt corecte:

economicitatea reprezintă măsura în care se asigură minimizarea costului resurselor utilizate într-o activitate, fără a compromite realizarea în bune condiții a obiectivelor declarate ale acesteia;

eficiența constă în gradul de îndeplinire a obiectivelor declarate ale unei activități și relația dintre impactul dorit și impactul efectiv realizat;

eficacitatea reprezintă raportul dintre rezultatele obținute și resursele utilizate pentru obținerea acestora.

228. Eficiența activității unei entități auditate poate fi privită ca raport între rezultatele obținute și resursele utilizate pentru obținerea acestora; în situația în care rezultatul raportului este egal sau mai mare decât “1”, situația este:

defavorabilă;

acceptabilă;

favorabilă.

229. Potrivit legislației în vigoare, instituția supremă de control financiar extern asupra modului de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, este:

Direcția Generală a Finanțelor Publice;

Curtea de Conturi;

Autoritatea Națională de Control.

230. Care dintre enunțurile următoare nu fac parte din categoria principiilor generale care trebuie respectate într-un proces de auditare:

Inexistența unui mandat al auditului performanței;

caracterul ex-post al auditului performanței;

libertatea de selecție a domeniilor în cadrul mandatului de audit al performanței.

231. În auditul performanței este necesar ca pe lângă principiile generale să fie respectate și o serie de principii specifice care ghidează activitatea auditorilor, acestea constituind o bază temeinică, în vederea obținerii “celor mai bune practici” în domeniu, cum ar fi:

responsabilitatea, integritatea și obiectivitatea;

competența, perseverența și rigurozitatea;

a) și b).

Alegeți răspunsul corect.

232. Mandatul auditului performanței reprezintă:

acordul scris dat de către entitatea auditată auditorului pentru activitatea ce urmează a o desfășura;

împuternicirea acordată prin lege unei Instituții Supreme de Audit, de a audita programele, activitățile și entitățile implicate în administrarea fondurilor;

împuternicirea acordată de auditori reprezentanților entităților auditate de a-și desfășura activitatea până la finalizarea auditului.

233. Care din afirmațiile de mai jos nu este corectă în ceea ce privește comparația între auditul performanței și auditul financiar:

auditul performanței este supus unor prevederi și cerințe specifice, pe când auditul financiar este mai amplu, solicitând mai mult raționamentul și interpretarea logică a rezultatelor obținute;

auditul financiar respectă standarde relativ fixe, auditul performanței este mai flexibil în selectarea programelor, activităților și entităților ce vor fi supuse auditului, a procedurilor, a metodelor de audit și a formulării concluziilor și recomandărilor;

rapoartele de audit al performanței sunt mult mai variate și conțin mai multe explicații și argumente rezonabile.

234. Analizând caracteristicile auditului performanței comparativ cu cele ale auditului financiar, rezultă o serie de deosebiri și asemănări, care pot fi sintetizate în funcție de o serie de elemente specifice. Precizați care din următoarele nu pot face parte din această categorie:

subiecții auditați;

standardele de audit;

exercițiul financiar auditat.

235. În cadrul auditului performanței întâlnim abordarea orientată pe rezultate. Această abordare se referă în principal la:

rezultatele obținute, îndeplinirea obiectivelor și respectarea cerințelor;

identificarea, verificarea și analizarea problemei, fără a face referiri la criterii de audit predefinite;

respectarea cerințelor auditului.

Selectați varianta corectă.

236. Cu cât se obțin mai multe informații în legătură cu un anumit subiect și cu cât sunt identificate mai multe riscuri în ceea ce privește realizarea performanței, cu atât ………… șansa ca acel subiect să fie selectat și inclus în programul de audit.

Completați cu răspunsul corect enunțul de mai sus:

scade;

crește;

se diminuează semnificativ.

237. Studiul preliminar efectuat înainte de elaborarea planului de audit se va finaliza cu întocmirea unui raport ce cuprinde concluzii și propuneri denumit:

raport preliminar intermediar;

raport privind studiul preliminar;

raport intermediar.

238. În funcție de natura lor, se deosebesc mai multe tipuri de probe de audit. Precizați care din cele de mai jos nu fac parte din aceste tipuri de probe de audit:

probe de audit fizice;

probe de audit intermediare;

probe de audit verbale.

239. După finalizarea raportului și aprobarea lui de către conducerea Curții de Conturi, acesta va fi prezentat pentru publicare într-un format adecvat, urmând a fi distribuit destinatarilor săi; printre aceștia se pot număra:

Ministerul Finanțelor, Monitorul Oficial și Executivul;

Comisia specializată a Parlamentului;

toți cei de mai sus.

Marcați răspunsul corect.

240. Probele de audit sunt competente dacă informațiile obținute de auditor sunt:

pertinente care se referă la obiectivele auditului și care susțin elocvent constatările;

din punct de vedere al costului obținerii acestora economice, eficiente și eficace;

suficiente cantitativ și oportune în atingerea rezultatelor auditului, imparțiale din punct de vedere calitativ, astfel încât să inspire încredere și siguranță.

241. Auditul propriu-zis, ca etapă ce trebuie parcursă în desfățurarea unui audit de performanță, cuprinde:

culegerea și analizarea probelor pentru audit;

urmărirea scadenței proiectului de audit;

urmărirea impactului raportului de audit al performanței.

Precizați răspunsul corect.

242. Care din enunțurile următoare este corect:

planificarea strategică este etapa finală a activității auditului performant și care are ca rezultat stabilirea domeniului de auditat, entitățile supuse auditării, estimarea oportunităților pentru îmbunătățirea muncii de audit;

obiectivul principal al planificării strategice este realizarea unui portofoliu echilibrat de studii de audit al performanței, care să conducă la economisirea banilor publici;

planificarea strategică este o tehnică foarte rar întâlnită.

243. Care din tehnicile enumerate mai jos nu fac parte din tehnicile de analiză a datelor:

analizele statistice;

analizele dinamice;

analizele previzionale.

244. Auditorul refuză formularea unei opinii în situația în care:

nu poate exprima o opinie asupra ansamblului situațiilor financiare din cauza dezacordului profund ce-l împiedica să formuleze o opinie cu rezerve;

are îndoieli sau nu este de acord cu unul sau mai multe elemente ale situațiilor financiare;

se află în imposibilitatea de a formula o opinie asupra ansamblului situațiilor financiare, deoarece există inexactități în situația financiară sau nu poate obține suficiente probe pentru a susține o opinie cu rezerve.

Alegeți varianta corectă.

245. De regulă, paragraful de observații se situează:

înaintea paragrafului ce cuprinde opinia auditorului;

în partea introductivă a raportului;

după paragraful de opinie.

Precizați răspunsul corect.

246. Care afirmații sunt corecte în ceea ce privește data unui raport de audit:

se poate trece oricând de către auditor;

este opțională;

auditorul nu trebuie să dateze raportul înainte de data la care situațiile financiare sunt semnate sau aprobate de către conducere.

247. Precizați care din următoarele afirmații sunt corecte:

Intervievarea constă în obținerea informațiilor de la persoanele care le dețin numai din interiorul entității;

În urma intervievării, auditorul poate obține informații pe care nu le deținea anterior sau informații care se coroboreaza cu probele de audit;

Intervievarea poate lua numai forma unor întrebări scrise adresate terților.

248. Auditorul procedează la elaborarea unui plan al misiunii de audit deoarece:

este o măsură care îi este impusă și trebuie respectată;

este o necesitate, pentru a asigura că auditul se va realiza de o manieră eficientă;

este o măsură suplimentară de control.

Precizați răspunsul corect.

249. Auditul intern este:

un compartiment auxiliar al entității ce colaborează cu aceasta pentru diferite acțiuni;

un compartiment de control în cadrul entităților economice sau sociale;

o firmă angajată de către conducerea entității pentru verificarea procedurilor de control intern.

Alegeți răspunsul corect.

250. La selectarea unui eșantion, auditorul trebuie să aibă în vedere ca:

acesta să conțină o serie de date;

acesta să fie reprezentativ;

acesta să aibă un volum corespunzător.

Marcați răspunsul corect.

RĂSPUNSURILE LA TESTUL GRILĂ