Au participat elevi ai Liceului M. Sebastian din Brăila. [307457]

Au participat elevi ai Liceului "M. Sebastian" din Brăila.
[anonimizat]:

[anonimizat], ca pedagog. [anonimizat] – nu de un trupul femeii; o [anonimizat], prin simplitatea veșmântului strălucind inteligența unei fizionomii.

Mama în comunitatea tradițională avea un set de obligații care făceau din ea o [anonimizat].

[anonimizat] "Muma lui Ștefan cel Mare", [anonimizat]-i [anonimizat].

Mama invicibilă în spiritul adolescentin al literaturii noastre.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], pentru a [anonimizat] "Duhovnicească".

Omagiu adus mamelor prin a dărui flori.

Portretul mamei ragăsit în cântecul popular.

Mereu prezentă va fi tema iubirii, a dragostei ce se vor regăsi în eseurile despre Valentine’day sau Dragobete.

[anonimizat] 1 martie, a mărțișorului cu tot ce înseamnă tradiție populară.

Aspecte în prezentarea elevilor, 02 martie 2011,

la activitatea cu tema 
,,Chipul mamei oglindit în literatura română”

Oprea Annelissa clasa aXI-a E, coordonator prof. [anonimizat]  "cărturarii"

ARGHEZI, Tudor – Versuri, [anonimizat] – Poeme

Aramă Nicoleta clasa aX-a D, coordonator prof. [anonimizat] "cărturarii"

[anonimizat] – Balade vesele si triste

Cîrstea Teodora clasa aX-a D, coordonator prof. [anonimizat] ,"cărturarii"

[anonimizat], Vasile – Mama

Strigături populare

Militaru Cristina clasa aX-a D, coordonator prof. [anonimizat] "cărturarii"

SEBASTIAN, Mihail – Femei

Legenda mărtisorului si a [anonimizat]-a D, coordonator prof. [anonimizat] "cărturarii"

[anonimizat] – Cântece de dragoste

Preda Claudia clasa aX-a D, coordonator prof. [anonimizat] "cărturarii"

Semnificatia zilei de 8 [anonimizat]-a D, coordonator prof. [anonimizat] "cărturarii"

MAGDA, Isanus – Versuri, [anonimizat] – Primăvara

Dache Ionuț Alexandru clasa aX-a D, coordonator prof. [anonimizat] "cărturarii"

STĂNESCU, Nichita – vol.I, [anonimizat]-a F, coordonator prof. [anonimizat], Cosbuc – [anonimizat] – [anonimizat] – Poezii, Mama

Hapa Mihai clasa aX-a D, coordonator prof. [anonimizat] "cărturarii"

ISANOS,Magda, Versuri

TIPURI DE MAME ÎN LITERATURĂ

DE TIBI OPREA | 08.03.2014 | ARTICOLE / [anonimizat], [anonimizat], altele posesive etc. [anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], e cam dificil să imaginezi o poveste în care cineva să-și urască cu toată ființa mama. Eventual aplici o tensiune, un conflict între cei doi, dar în final va reieși, ca (aproape) întotdeauna, că ne iubim mamele necondiționat. Pe partea cealaltă, dacă scriitorul a avut o relație nu tocmai plăcută cu mama sau o relație inexistentă pentru că nu a avut mamă, atunci acesta va scrie nu despre ce a avut parte, ci despre ce nu a avut parte, exceptând jurnalele bineînțeles. E drept, orice nenorocire din viața unui artist/autor reprezintă o scânteie, un izvor de gânduri, știu eu, mai negre, mai profunde, ori mai filosofice, dar orice nenorocire se transpune adesea în altfel de situație decât cea trăită de autor.
 
 
 
Acestea fiind zise, cred că cel mai indicat ar fi să încep cu mamele care se sacrifică pentru copii. Aici o putem menționa pe Fantine, din Mizerabilii. Hugo a portretizat un personaj care lasă urme adânci, ca majoritatea personajelor lui, de altfel. Sacrificiul pe care îl face Fantine pentru fiica sa Cosette este unul imens. Să ne amintim doar câteva dintre deciziile pe care le ia după ce naște și nu își mai permite financiar să-și crească fetița: își taie și vinde părul, frumosul și lungul său păr, își scoate dinții lopătari și îi vinde, vinde de asemenea și toată mobila din camera închiriată în care locuiește și, în ultimă instanță, se prostituează pentru a face rost de bani spre a-i trimite familiei avide de bani care îngrijește de Cosette.

Coliba unchiului Tom, femeia care, aflând că fiul său urmează a fi vândut, hotărăște să evadeze din pericolul iminent. Numai o mamă ar fi în stare să alerge cu copilul în brațe ca ea, zi și noapte, fără odihnă. Numai o mamă ar fi capabilă să sfideze moartea și să traverseze un râu înghețat pe sloiurile de gheață desprinse din calotă și să nu simtă rănile din care curge sângele șiroind. Și dacă notăm faptul că Lily Potter se interpune între fiul său Harry Potter și Lordul Voldemort, pentru a-l apăra, și primeste moartea în locul lui, nu mai e nevoie de nicio dovadă că ea este tot un exemplu de mamă sacrificatoare.
 
 
 
La celalalt pol avem mamele care își sacrifică copiii. Mai rare, raportat la cele dintâi, dar există. Mamele plecate după “bani lungi” în străinătate sunt un exemplu bun. Liliana Corobca a dat viață unui astfel de personaj în Kinderland. Victimele – trei copii: Cristina, Dan și Marcel. E dureros să citești despre niște copii care își aduc vag aminte cum arată părinții lor și care așteaptă să moară bunica lor, pentru că doar moartea acesteia le va aduce părinții acasă. “Vin mamele! Precum caprele din povești, vin mamele acasă, tremurând de emoție și de teamă, le așteaptă iezii acasă, nu i-a mâncat lupul? Copiii plâng la venirea mamelor, timide și speriate cât de mult li s-au lungit odraslele în lipsa lor. Vin mamele la copiii din sat, că au, acum, vara concediu, numai mama noastră nu vine.”
 
 
 
Mamele previzibile și descurcărețe pot să spun că ocupă un loc important în literatură. Mara, din romanul omonim al lui Ioan Slavici, este una dintre mamele din literatura română de care ne amintim numaidecât atunci când ne gândim la sintagma “mame din literatură”. Cu toții ne aducem aminte de cei 3 ciorapi ai ei, unul pentru Persida, altul pentru Trică și al treilea pentru zile negre. Mamă singură, știe cum să-și gestioneze banii și veghează la bunăstarea copiilor săi și la siguranța zilei de mâine. Tot în această categorie și tot din literatura română ar intra și Vitoria Lipan (foto), din Baltagul lui Sadoveanu (pe care doar în anticariate și biblioteci îl mai putem găsi). Să ne aducem aminte cum, înainte să plece la drum să-și caute bărbatul, orânduiește totul cu o exactitate demnă de laudat. Credincioasă fiind, merge la Biserică să ceară sfatul preotului, sfințește baltagul lui Gheorghiță și tot acolo duce toți banii pe care îi are ca să nu fie prădată. Previzibilă fiind, urmează mai multe ritualuri religioase înainte sa plece. Gheorghiță gândește la un moment dat despre ea: “mama asta trebuie să fie fermecătoare, cunoaște gândul omului”.
 
 
 
Avem și mame dictatoare. Mama lui Carrie (foto), din romanul omonim al lui Stephen King, impartășește niște credințe religioase extreme, pe care nu se sfiește să i le impună și fiicei sale. O obligă pe Carrie să se îmbrace sărăcăcios, nu-i dă voie să-și facă prieteni “păcătoși” și nici să iasă în oras. Merge până într-acolo încât o închide într-o magazie ticsită cu icoane de fiecare dată când, în opinia ei, fata greșește. Deși în final mama moare de mâna fiicei, Carrie este cea care o ține în brațe și o plânge, pentru că, în definitiv, fusese mama ei și o iubise în ciuda tuturor defectelor. Un bun exemplu este și mama Erikăi din Pianista, de Elfriede Jelinek, care îi dictează fiicei sale cântatul la pian, vis care îi aparține în exclusivitate mamei.
 
 
 
Există, desigur, și mamele egoiste. Egoismul lor se poate manifesta în multe feluri. Ȋntre mame și fiicele lor se naște câteodată un sentiment de rivalitate, care duce de cele mai multe ori la egoism, atât din partea mamei cât și din partea fiicei. Sau pot fi egoiste nepăsându-le de viețile celorlalți, cum se întâmplă în cazul mamei lui Hamlet, Regina Gertrude, care la scurt timp după moartea soțului se căsătorește cu fratele său, unchiul lui Hamlet. Tot un exemplu de mamă egoistă întâlnim și în Doamna Bovary, de Gustave Flaubert, unde vanitatea și dorințele de neoprit ale Emmei Bovary (foto) o îndepărtează pe aceasta de fiica ei, iar la scurt timp, culmea egoismului, se sinucide, lăsând-o pe fiica sa orfană de mamă. Egoism întâlnim și la mamele vitrege, la cele mai multe dintre ele, deseori in basme – mama Albei ca Zăpada, care este înciudată pe frumusețea fiicei vitrege, mama Cenușăresei sau mama fraților Hansel și Gretel.
 
 
 
Coșmar al tuturor sunt mamele posesive. Mame precum Judith Haymaker din Ultima fugară, de Tracy Chevalier, care controlează din umbră tot ce face fiul său Jack, inclusiv voința acestuia, sau Sophie Portnoy din Complexul lui Portnoy, de Philip Roth, care nu își scapă fiul din vedere nicio clipă, îi controlează viața personală și îi supraveghează orice mișcare, sunt doar două exemple. Pe baza aceluiași profil o menționez și pe Rebeka din Tihna, de Atilla Bartis, care de asemenea își pune puternic amprenta asupra vieții fiului ei. Aș aminti-o aici și pe Molly Weasley (foto), din seria Harry Potter, care veghează într-un mod puternic autoritar asupra situației copiilor ei roșcovani (chiar dacă mie mi se pare adorabilă, Ron este terorizat de prezența ei).
 
 
 
Mamele înțelepte fascinează cititorii. Să ne amintim de singurul personaj adult rămas în picioare în nuvela Moara cu noroc, mama Anei, bătrâna înțeleaptă, care în final spune: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit.”
 
 
 
Veți spune că din articolul ăsta lipsesc mamele rele. Dar ce îi oferă unei mame statutul de mamă rea? E cam tot același lucru cu sintagma “mame frumoase”, când frumusețea înseamnă lucruri diferite pentru fiecare. Ce ne face să numim un om rău? Anumite trasături de caracter. Și cu cât întrunește mai multe asemenea trăsături de caracter, cu atât e mai rău un om. Jennifer Gilmore, autoarea cărții The Mothers, a realizat un top al mamelor rele din literatură. Mame precum Charlotte Haze (foto) din Lolita, de Vladimir Nabokov, care își lasă fiica vulnerabilă la pornirile pedofile ale lui Humbert (tatăl vitreg), Beth Jarrett din Oameni obișnuiți, de Judith Guest, care nu este capabilă să-i ofere fiului ei afecțiune după moartea copilului mai mare al ei sau Janice Angstrom din Fugi, Rabbit!, de John Updike, care își înneacă copilul în cadă, ocupă un loc în acel top. Desigur, Janice poate fi categorisită și ca mamă dementă. Un alt fel de mamă rea este mama lui Wendy din Shinning, de Stephen King, care își învinuiește fiica, fără un motiv solid, de divorțul dintre ea și tatăl lui Wendy.
 
 
 
Și bineînțeles că nu veți ierta nici lipsa mamelor puternice. Aici ar putea intra Anda, mama din Cum să faci primul milion, de Bogdan Costin, care stă în picioare demnă în ciuda faptului că este conștientă că soțul său mai are puțin de trăit, iar fiica sa nu va trece de vârsta de 30 de ani din cauza aceleiași boli de care suferă și tatăl. Sau Lady Catelyn Stark (foto), soția lordului Eddard Stark din seria Cântec de gheață și foc, de GRR Martin, care rămâne imună la toate pierderile (decapitarea soțului, despărțirea de fiicele sale, moartea fiului cel mare și lipsa de informații cu privire la locația celor 2 fii mai mici). Hester Prynne din Litera stacojie, de Nathaniel Hawthorne, este încă un exemplu de mamă puternică. Cu un copil în afara căsătoriei, reusește să facă față greutăților de una singură și este vazută de contemporanii săi în moduri opuse: sfântă și păcătoasă, convențională și non-conformistă. Dar de ce n-ar intra în categoria aceasta și Vitoria Lipan, sau Mara, sau Lily, sau Judith Haymaker, sau oricare altă mamă? Unele mame se pot încadra cu ușurință în mai multe categorii, că doar sunt mame și… femei. Oricum ar fi și orice am povesti despre ele, așa cum spuneam, rămâne în urmă doar un sentiment, mai puternic sau nu, de atașament matern.

CHIPUL MAMEI 
============
„Mama”:cel dintâi gângurit al pruncului când deschide ochii in lume;zambet,lacrima si suflet asupra patului celui care va deveni inca un om;ochii pierduți pe caile celui plecat si așteptat sa vina;mangaierea si așteptarea celui necajit;sprijin la nevoie si sacrificiu;chiot de nădejde pentru cel biruitor in viata:

„Cat e de drag cuvântul sacru mama!
Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme
E lângă noi ,in clipele supreme,
Din leagan,pan’la cea din urma vama.”
Victor Eftimiu

Nu exista aproape in toata lumea scriitor care sa nu fi lăsat măcar o însemnare fugara despre EA.De la Homer si tragicii greci ,la Tolstoi ,EA are o însemnătate mareata.Si-n literatura romana,incepand cu baladele si continuând cu scriitorii clasici si contemporani,creatorii si-au arătat recunostinta fata de „icoana-ntre icoane”,de „făptura duioasa” sau fata de „lumina adevarului”cum mai este numita.
Folclorul nostru,intoate speciile lui,reprezinta chipul mamei.Mama apare aici in mai mare măsura decât codrul”frate cu romanul”,codrul”locul ascunzisilor”de unde porneau haiducii si vitelii împotriva impilatorilor,locul judecații celor nedrepți si asupritori,locul îmbietor al iubirilor implinite.Poetul popular se jeluiește brazilor,muntilor,codrului,dar cea mai larga intelegere o are tot din partea mamei:

„Jelui-m-as brazilor
De dorul fraților
Jelui-m-as munților
De dorul parintilor.
Maica,maiculita mea
Auzi-mi tu jalea mea.”

Codru-i „frate cu romanul”,dar mama-i este „mama adevărata” si de aceea poporul zice „Maica,maiculita mea”,”Maica,fericirea mea”,”Dragulita mea maicuta”.
Adesea ,tatăl pleca ,fie la oaste,pentru a ne apăra „sărăcia si nevoile si neamul”,fie in plaiuri cu „mioritele”pentru a agonisi existenta zilnica.
Mama ramanea acasa,ingrijea de treburile gospodariei,crestea pruncii.Mama este vinovata ca fata de maritat e atat de nurlie”Ea frumoasa m-a facut”-zice fata cu mandrie si feciorul spune:”Harnica maica-ai avut/De frumoasa te-a facut”.
In fata crudei exploatari,taranul roman ofta plangandu-si existenta:
„De ce maica m-ai facut?”

Cand cutitul ii ajungea la os,se haiducea si devenea Radu,Jianu sau Corbea,cerand ajutor tot mamei la nevoie.
In balada,Corbea viteazul,ajutat de mama isi recapate libertatea.Altadata,maicata batrana,cu braul de lana isi vindeca feciorul cu buruieni aduse din locuri de basm.
Aproape toate doinele vechi de catanie exprima nu atat teama de necunoscut a flacailor,cat jalea de a-si lasa mamele singure:

„Plange-ma ,mama,cu dor,
Ca ti-am fost voinic fecior,
Si de grija ti-am purtat
Ogorul ti l-am lucrat.”

Crescandu-l din leagan cu:”Nani,nani,copilas/Dragul mamei fecioras”,mama doreste copilului sa ajunga viteaz mare”Ca Domnul Stefan cel Mare”.Copiii regreta lipsa mamei si a tatalui cand sunt „singuri cuc pe lume”:

„Ca n-am tata sa ma tie
Nici maica sa ma mangaie
Rau ii Doamne fara mama”
Oricat ar fi de buna mama de-a doua:”Cata poama e tomnie
Nici una nu-i dulcie
Ca maicuta cea dintaie.”
Cata jale exprima-n versurile,atat de simple,spuse de fata care pleaca dupa alt om decat alesul inimii sale:

„Ma duc maica de la tine
Dorul meu tie-ti ramane
Ia-l maica si-l pune bine.”

Este cuprinsa in aceste versuri relatia „mama-fata”prin intermediul dorului.Cand Corbea scapa cu viata,primul gand se duce spre mama-sa.
In basme,Mama e cea care detine batista fermecata,la sangerarea careia pleaca sa-si ajute feciorul.
Poezia poeziilor romanesti este „Miorita”si aici rapsodul popular si-a indreptat gandurile spre „maicuta batrana/Cu braul de lana”.
Cel mai frumos vers al „Mioritei”atesta aceeasi dragoste a fiului pentru mama sa ca si teama acestuia ca mama sa nu afle adevarul pentru a nu o mahni.
In folclorul nou,chipul mamei se insenineaza de bucurie ca isi creste bine copiii:”Puisorul de paunas”aude in leagano alta inganare din care tristetea s-a dus pentru totdeauna:
„Tara-ti canta,maica-ti canta
Zarea-n cantec se-nvesmanta.”
Si fetele se sfatuiesc cu mamele:
„Foaie verde de-dior
Spune mama,binisor
Cui pot eu sa-i cad cu dor.”

De la inganarile de leagan la oratiile de nunta si de la acestea la bocete,folclorul romanesc,aduce un omagiu mamei.
Ea se adreseaza cu bucurie ,fara dojeana fetelor si flacailor,ea se jertfeste sau se razbuna pentru copilul ei,ea plange si rade,participa la marile evenimente din viata acestora,acordandu-le sprijin si incredere in propriile forte.
Duioase,sincere,exprimând direct sentimentul,cântecele,doinele,baladele,bas
mele noastre prezintă nenumărate infatisari ale mamei bune,sincere,crepte,hotarâte,necruțătoare,active care vorbesc despre femeia-mamă din literatura noastră.
Îndreptări moralizatoare în legătură cu dragostea copiilor față de mamă se intalnesc in insemnările lui „Neagoe Basarab către fiul său Teodosie”,în „Didahiile lui Antim Ivireanul”.Vă aduceți probabil aminte de „Mama lui Ștefan cel Mare”,din legendele lui Ion Neculce care îi interzice viteazului domn să intre în cetate,în urma unei bătălii pierdute zicându-i că ”pasărea în cuibul său nu piere”.Vorbele au fost de bun augur,din moment ce Ștefan își adună oastea și biruie dușmanul.
Cu conștiința că cel mai înalt sentiment e iubirea către „mama bună”,Andrei Mureșanu înalță dragostea de mamă alături de cea pentru mamă.
Vasile Alecsandri scrie despre Doamna Ana,Dimitrie Bolintineanu despre mama lui Mihai și a lui Ștefan,iar Bălcescu consemnează dragostea mamei lui Mihai Viteazul pentru a da pilde prezentului.
Cu marii clasici,paginile inchinate mamei capătă un loc hotărâtor:
„O mamă,dulce mamă,din negura de vremuri
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi”
O capodoperă a geniului românesc cum e „Amintiri din copilărie”iși configurează fabulația în special prin cele două personaje copil-mamă.
Mama e privită și din alt unghi de vedere;e vorba de mama burgheză cum este cea din „Coana Chirița”,care-și evocă odraslele in spiritul imoralității.Ele sunt cunoscute si de la I.L.Caragiale prin „Vizita”și „Domnul Goe”.
Ștefan O.Iosif aruncă un țipăt de deznădejde alături de mama căreia i se ia feciorul,pesemne haicuc:
„O-mbrâncesc și o înjură
Stă obida s-o doboare
Domnișorule,te-ndură!
Vreau să-l văd numai cum moare.”
În „Baltagul”,Vitoria Lipan e mânătă-n pelegrinările sale pe urmele soțului său și pentru că e mamă.
M.Sadoveanu,Dimitrie Anghel,Ion Pillat,Camil Petrescu,Lician Blaga,V.Eftimiu,Demostene Botez sunt doar câteva nume ce se ocupa de chipul mamei.
În literatura actuală,mama e proslăvită de Arghezi,Zaharia Stancu,Marin Preda,Eugen Barbu.
Coșbuc in poezia”Străjerul”se ocupă de ura mamei ,lipsită de posibilititatea hrănirii copilului bolnav si spune:
„Nici flăcări,nici potopul,nici mii de limbi-imfame
Nu pot să pună stăvili pornirii unei mame
Când vrea să moară-n locul copilului!”
Carajiale ne mărturisește:
„Parcă văd.Seara.Frig.Ninge,viscoleste.La Ploiești-Acum 50 de ani.O femeie săracă,într-o odaie fără foc se chinuiește,nemișcată,pe saltea de paie.Vântul vâjîie afară,femeia se zvârcolește înăuntru de dureri groaznice.Și toată noaptea o duce așa.De abia către ziuă se ușurează.Naște un copil fără noroc.ei bine copilul ălă sunt eu.”
Pictorul N.Grigorescu scria:
„Cu acul ne-a crescut biata mamă.Și o dată n-am auzit-o plângându-se,ori blestemând.S-a trudit sărăcuța de ea,și-a învățat singură să citească și să scrie ca să ne poată învăța și pe noi puțină carte.Că ce școli erau pe vremea aceea?La zece ani am intrat și eu la un iconar.După doi ani m-am întors acasă și am început să fac singur iconițe.Era vară.Duminica mă duceam la obor.Îmi așterneam hăiunuța jos,îmi întindeam marfa pe ea și-mi așteptam mușterii.Treceau femei sărace,mă întrebau cine le-a zugrăvit,le spuneam că eu…Și cumpărau bieții oameni,zicând că-s cu noroc de la un copil nevinovat.Doamne cu ce bucurie am venit eu acasă după cea dintâi afacere a mea.Făcusem vreo zece sorcoveți și când i-am pus mamei în mână,s-a uitat la bani,apoi la mine și m-a întrebat de unde-s,că eu lucram pe ascuns icoanele.Când i-am spus,m-a sărutat,a dat să zică ceva,și s-a întors repede cu fața spre fereastră și a început să plângă.
Aceea a fost poate cea mai fericită zi din viața mea.”
Iubirea pentru mamă și-a găsit in literatura română întruchipări artistice de valoarea capodoperelor,dar și scrieri mai modeste,dar care impresioneaza prin sinceritate si căldură.
Sper că momentele pe care vi le-am răpit n-au fost zadarnice și că vă înnobilează și pe dumneavoastră cel puțin ascultându-le,ținând cont de ceea ce spune poetul:
„Nimic în lume nu-i mai sfânt
Ca numele tău MAMĂ pe pământ”.

Inainte de toate, voi incerca sa exprim ce inseamna pentru mine mama; inseamna dragoste, iubire neconditionata, sacrificiu, ajutor, prietenie, calauza, sfetnic, sfatuitor, altruism, corectitudine, sinceritate, sprijin. Voi face apel la literatura pentru desavarsirea a tot ce presupune conceptul “mama”. Ma voi referi, desigur, la literatura romana, caci ea este cea mai apropiata sufletelor si intelegerii noastre.

Incepand cu primii pasi ai poeziei populare, doinele si baladele au cantat in cuvinte simple dragostea copilului pentru mama si, mai ales, dragostea mamei pentru copil.

Durerea resimtita de maicuta baciului moldovean la intarzierea vestilor despre acesta, deschide larg portile iubirii de mama si ale subiectivismului matern care vede intruchipat in feciorul sau toate calitatile fizice si sufletesti:
“Cine-a cunoscut,/ Cine mi-a vazut/ Mandru ciobanel/ Tras printr-un inel?/Fetisoara lui/Spuma laptelui,/Mustacioara lui,/Spicul graului,/Perisorul lui,/Pana corbului,/Ochisorii lui/Mura campului?”.
Iubirea fiului pentru mama il face sa o menajeze si sa-i ascunda adevarul pentru a nu o mahni. Mioara va trebui sa-i ascunda o parte a realitatii pentru ca mama, cu intuitia ei, sa nu-si dea seama ca fiul ei a pierit:

“Iar la cea maicuta/Sa nu spui, draguta,/Ca la nunta mea/A cazut o stea/C-am avut nuntasi/Brazi si paltinasi,/Preoti, muntii mari,/Paseri, lautari,/Pasarele mii,/si stele faclii”

Poetul popular a simtit nevoia sa-si planga amarul brazilor, muntilor, florilor, codrului, armelor, murgului, dar cea mai mare intelegere si mangaiere o primeste tot de la mama:

“Jelui-m-as brazilor/De dorutul fratilor;/Jelui-m-as muntilor/De dorul parintilor;/Jelui-m-as florilor/De dorul surorilor;/Maica, maiculeana mea,/Auzi-mi tu jalea mea?”

Cel mai adesea tatal pleca la oaste ori la camp pentru cultivarea pamantului sau cu oile la pasunat. Cea care ramanea acasa si se ingrijea de treburile gospodariei era mama. Ea veghea pe langa casa si crestea pruncii, pregatindu-i sa devina oameni vrednici, care sa perpetueze existenta neamului in veac.
Exigenta mamei de a asigura puritatea sufleteasca a fecioarelor, face ca tanara fata sa se teama in poezia “La oglinda” de George Cosbuc:

“Azi am sa-ncrestez in grinda/Jos din cui acum, oglinda!/Mama-i dusa-n sat! Cu dorul/Azi e singur puisorul,/Si-am inchis usa la tinda/ Cu zavorul.”, “Intra-n casa? O, ba bine,/si-a gasit niste vecine,/Sta la sfat… toata-s vapaie!/Junghiul peste piept ma taie:/Doamne, de-ar fi dat de mine,/ Ce bataie!”
Duiosia cantecelor de leagan inganate langa patutul pruncilor alunga orice durere si orice lacrima de copil:
“Hai, odor, hai, pasarica,/Dormi, o, dormi, fara de frica,/Sa te-alinte
Mos cuminte/si sa-ti cante-ncetinel:/Mugur, mugur, mugurel” (st. O. Iosif-“Cantec de leagan”)

In basme, mama este cea care detine batista fermecata, din sangerarea careia afla ca feciorul ii este in primejdie si astfel porneste sa-l caute, izbutind sa il ajute.
De la inganarile de leagan pana la oratiile de nunta sau bocete, folclorul romanesc aduce un elogiu impresionant Mamei. Ea se adreseaza cu bucurie sau cu dojana fetelor si flacailor, ea se jertfeste sau se razbuna pentru copilul ei, ea plange si rade, participa la marile evenimente din viata acestora, acordandu-le sprijin si incredere in propriile forte. Din folclorul nostru se desprinde si dragostea fiilor si fiicelor pentru Mama care le-a dat viata si care i-a crescut.

Sincere, duioase, exprimand direct gandurile, ideile si sentimentele, cantecele, doinele, baladele noastre, prezinta nenumarate ipostaze ale Mamei, mama buna, dreapta, hotarata, necrutatoare, activa, care caracterizeaza femeia-mama din literatura romana.

Andrei Muresanu alatura dragostea de mama si cea pentru patrie, in poezia intitulata initial “Un rasunet” si devenita apoi imnul nostru national:
“O mama vaduvita de la Mihai cel Mare/Pretinde de la fii-si azi mana d-ajutori,/si blastama cu lacrimi in ochi pe orisicare/In astfel de pericol s-ar face vanzatori”.
In contextul social al inceputului de secol al XIX-lea, literatura romana a inceput sa se dezvolte tematic. Totul este subordonat ideii de “patrie-muma”. Cantecul de leagan al lui Cezar Bolliac se transfigureaza in poemul social “Muncitorul”:
“Amorul mamei insa hraneste si-ncalzeste,/si biata maiculita, cu doru-i, izbuteste/Din viata-i sa-mi dea viata,/Lucrand si zi si noapte, si vara pe greu soare,/si fara foc pe iarna cand firea toata moare,/Cand firea toata-ngheata,/Ea n-avea alta grija decat sa ma fereasca/De tot ce doare-n viata, sa poata sa ma creasca,/Sa poata a-mi zambi.”

In perioada marilor clasici, paginile inchinate mamei, capata un rol hotarator in literatura romana:

“O, mama, dulce mama, din negura de vremi/Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;/Deasupra criptei negre a sfantului mormant/Se scutura salcamii de toamna si de vant,/ Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau/Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.”

Opere insemnate ale epocii au in centrul lor imaginea mamei: “Doamna Chiajna” de Al. Odobescu, “Mara” de Ioan Slavici, “Mama” de George Cosbuc. “Amintirile din copilarie” ale lui Creanga dezvaluie dragostea pentru mama sa, careia ii datoreaza existenta ca om si ca scriitor:

“si mama, care era vestita pentru nazdravaniile sale, imi zicea cu zambet uneori, cand incepea a se ivi soarele dintre nori dupa o ploaie indelungata: “”Iesi, copile cu parul balan, afara si rade la soare, doar s-a indrepta vremea”” si vremea se indrepta dupa rasul meustia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, caci eram feciorul mamei”.

Slavici foloseste aceleasi cuvinte elogioase vorbind despre mama sa: “Priveam totdeauna in ochii ei cand voiam sa fac ceva; eram stapanit cu desavarsire de sentimentul ca acolo unde e mama nu mi se poate intampla nici un rau, fiindca ea stie ce “”nu e bine”” pentru mine”.
Pictorul Nicolae Grigorescu lasa si el cateva marturisiri emotionante amintindu-si de mama:

“Cu acul ne-a crescut biata mama. si o data n-am auzit-o plangandu-se, ori blestemand, ori spunand vreo vorba rea. S-a trudit, saracuta de ea, s-a invatat singura sa citeasca si sa scrie, ca sa ne poata invata si pe noi putina carte”. Recompensa copilului- Grigorescu pentru iubirea mamei, este lucrul pe ascuns la niste icoane pictate, pe care, mai apoi, le-a scos la vanzare. El spune in continuare: “Aceea a fost, poate, cea mai fericita zi din viata mea. Eram mare – aduceam parale in casa, bucurie la ai mei, eu, cu munca mainilor meleCine mai era ca mine?”.

Exista si reversul, pilde date de marii nostri scriitori, despre cum nu trebuie sa fie niste mame. Asemenea mame ne intampina in “Coana Chirita” a lui Alecsandri sau in “Vizita” ori “D-l Goe” ale lui Caragiale. Prezenta lor ilustreaza o intreaga opera social-politica, privita cu asprime.

Sentiment dintre cele mai adanci ale omului, in care se imbina recunostinta, incredere, veneratie, duiosie, iubirea pentru Mama si-a gasit in literatura romana intruchipari artistice de valoarea capodoperelor, ca si scrieri mai modeste care impresioneaza, oricum, prin sinceritate si caldura.

Cum am putea sa incheiem mai mestesugit scurta incursiune in literatura ce-o are in centrul sau pe mama, decat lasandu-ne visul si gandul sa zboare purtate pe aripi de vers eminescian: “O, mama, dulce mama”

Înainte de toate, voi încerca să exprim ce înseamnă pentru mine mama; înseamnă dragoste, iubire necondiționată, sacrificiu, ajutor, prietenie, călăuză, sfetnic, sfătuitor, altruism, corectitudine, sinceritate, sprijin. Voi face apel la literatură pentru desăvârșirea a tot ce presupune conceptul „mamă”. Mă voi referi, desigur, la literatura română, căci ea este cea mai apropiată sufletelor și înțelegerii noastre. 

Începând cu primii pași ai poeziei populare, doinele și baladele au cântat în cuvinte simple dragostea copilului pentru mama și, mai ales, dragostea mamei pentru copil.

Durerea resimțită de măicuța baciului moldovean la întârzierea veștilor despre acesta, deschide larg porțile iubirii de mamă și ale subiectivismului matern care

#ndreptat g!ndurile la „Măicu(a %ătr!nă0Cu %r!ul de l!nă. e la #ng!nările de leagăn,la ora(iile de nuntă, Și de la acestea la %ocete, &olclorul rom!nesc, #n toate speciilesale, aduce un elogiu impresionant mamei. 1a se adresea$ă cu %ucurie sau dojană&etelor și &lăcăilor, ea se jert&ește sau se ră$%ună pentru copilul ei, ea pl!nge și r!de, participă la marile e'enimente din 'ia(a acestora, acord!ndu*le sprijin și #ncredere #n propriile &or(e. in &olclorul nostru se desprinde și dragostea copiilor &a(ă de mamacare le*a dat 'ia(ă și i*a crescut.Cu marii clasici, paginile #nc"inate mamei capătă un loc "otăr!tor #n literaturanoastră+ „2 mamă, dulce mamă, din negură de 'remi0Pe &reamătul de &run$e, la tinetu mă c"emi3 sună la &el de dulce și armonios ca #n po'estea Cătălinei „una la părin(i ca #n tot ce*a scris „Lucea&ărul poe$iei rom!nești. 2pere #nsemnate aleepocii au #n centrul lor &igura mamei. 1le se numesc „oamna C"iajna de Ale/andru2do%ecu, „Mara de Ioan 4la'ici, „Mama de 5eorge Coș%uc.2 capodoperă a geniului rom!nesc cum este „Amintiri din copilărie #șicon&igurea$ă &a%ula(ia #n special prin cele două personaje copil*mamă, iar #ntregulclocot de #n(elepciune milenară și mitologie milenară est e#mpăr(it de mama"umuleșteanului Ion Creangă.„Amintirile din copilărie de$'ăluie #n unele pagini autenticul &ior aldragostei lui Creangă pentru mama sa, căruia #i datorea$ă e/isten(a ca om și scriitor+„Și mama care era 'estită pentru nă$dră'eniile sale, #mi $icea cu $!m%et uneori, c!nd#ncepe a se i'i soarele dintre nori, după o ploaie #ndelungată, „ieși copile cu părul %ălai a&ară și r!$i la soare, că doar s*o #ndrepta 'remea și 'remea se #ndreptă dupăr!sul meu. . . Știa, 'e$i %ine soarele cu cine are de*a &ace, că eram &eciorul mamei. . .C!nd 'uia tăciunele #n so%ă, care se $ice că &ace a '!nt și 'reme rea, sau c!nd (iuiatăciunele, despre care se $ice că te 'or%ește cine'a de rău, mama #l mustra acolo, #n'atra &ocului și*l %uc"isa cu cleștele să se mai potolească dușmanul. Și mai mult dec!tat!ta+ 2leacă a nu*i 'enea mamei la socoteală căutătura mea #ndată pregătea cudegetul #m%lat, pu(ină tină din col%ul adunat, $ic!nd+ „Cum nu se dioac"e călc!iulsau gura so%ei, așa să nu mi se dioac"e copilașul3 și*mi &ăcea apoi c!te un %enc"i %og"et #n &runte, că să nu*și prăpădească odorul3. . . și altele multe #ncă &ăcea.

Așa era mama #n 'remea copilăriei, plină de minună(ii, pe c!t mi*aduc aminte,și*mi aduc %ine aminte, căci %ra(ele ei m*au legănat, c!nd #i sugeam (!(a cea dulce șimă alintam la s!nu*i g!ngurind și uit!ndu*mă #n oc"ii ei cu drag3 Și s!nge din s!ngeleei și carne din carnea ei am #mprumutat și a 'or%i de la d!nsa am #n'ă(at3e aceeași intensitate era și iu%irea lui 4la'ici pentru mama sa+ „Pri'eam#ntotdeauna #n oc"ii ei c!nd 'oiam să &ac ce'a6 eram stăp!nit cu desă'!rșire desentimentul că acolo unde e mama mea nu mi se poate #nt!mpla nici un rău, &iindcăea știe ce 77nu e %ine88pentru mine. Și oare nu aceeași dragoste s*a concentrat #n'ersurile de dor și #nsingurare ale lui 1minescu+ „2 mamă, dulce mamă. . .. Aproapeto(i scriitorii noștri și nu numai scriitorii dar și al(i oameni de cultură au destăinuit #nemo(ionate pagini ceea ce a #nsemna e/isten(a mamei #n 'ia(a lor. icolae 5rigoresculasă c!te'a mărturii emo(ionante despre mama sa „Cu acul m*a crescut %iata mama.Și odată n*a au$it*o pl!ng!ndu*se, ori %lestem!nd, ori spun!nd 'reo 'or%ă rea. 4*atrudit sărăcu(a de ea, ș*a #n'ă(at singură să citească și să scrie, ca să ne poată #n'ă(ași pe noi pu(ină carte. Că ce școli erau pe 'remea aia- . . . La $ece ani am intrat și eula un iconar. . . după doi ani m*am #ntors acasă ș*am #n'ă(at să &ac singur iconi(e. )miașterneam "ăinu(a jos, #mi #ntindeam mar&a pe ea și*mi așteptam meșterii ca oricenegustor. 9receau &emei sărace, oameni de la (ară, mă #ntre%au cine le*a $ugră'it și lespuneam că eu. Și cumpărau %ie(ii oameni, $iceau că*s icoane cu noroc de la un copilne'ino'at. oamne, cu ce %ucurie am re'enit eu acasă, după ce*a dint!i a&acere amea. :ăcusem 'reo $ece sorco'e(i, și c!nd i*am pus mamei #n m!nă, s*a uitat la %ani,apoi la mine, și m*a #ntre%at #ngrijorată de unde*s. C!nd i*am spus, m*a sărutat, a datsă $ică ce'a, și s*a #ntors repede cu &a(a spre &ereastră că*i 'enea să pl!ngă. Aceea a&ost poate cea mai &ericită $i din 'ia(a mea.9udor Arg"e$i pri'ește cutremurat imaginea celei care i*a &ost „ mamă %ună,mamă mică și care #i apare „:ără somn, &ără $gomot, &ără pas0Ca un su&let de pripas.Pagini remarca%ile au adăugat acestei teme ;ar%u Șt. ela'rancea, Ale/andruVla"u(ă, Ion Al. ;rătescu*Voinești, icolae Iorga, M. 4ado'eanu, L. <e%reanu, Ionel9eodoreanu, iar Lucian ;laga ca un omagiu postum adus mamei sale adus, scria

totdeauna cu'!ntul Mamă cu literă mare #n auto%iogra&ia sa spirituală „=ronicul șic!ntecul '!rstelor.C!te'a capodopere ale romanului rom!nesc preci$ea$ă rolul mamei #ndes&ășurarea ac(iunii #n „;altagul, Vitoria Lipan estre m!nată #n peregrinările sale peurma %ăr%atului și pentru că este mamă. „La 'ulturi, dramatica nu'elă a lui 5ala5alaction din 4iliștea*5umești su%linia$ă dragostea mamei #n condi(iile 'itrege ale>ării <om!ne din perioada <ăscoalei lui 9udor Vladimirescu. 1ste deose%it deimpresionant &aptul că urm!nd tradi(ia literaturii noastre clasice, aproape to(i creatoriicontemporani e'ocă mai ales #n poe$ie, dragostea pentru mamă. Indi&erent degenera(ia din care &ace parte, poetul de a$i 'ede o „ctitoră de 'ia(ă ?Marin 4orescu@,o 'eșnică apărătoare a copilului, c"iar dacă a de'enit om #n putere ?Ana ;ladiana@ pentru că de &apt, „ c"iar cărun(i suntem copii0Ai acestor s&inte um%re * Ion ;rad &ie purtătoarea unor idei luminoase spre mai %inele celui pe care l*a născut și crescut.)nr!urirea tainică a mamei asupra primelor impresii %ine&ăcătoare și de neuitat.in ne'ino'ă(ie și %unătate, #n(elepciune și curaj, ea plămădește caractere tari,cetă(eni de'ota(i muncii, datoriei patriei, umanită(ii. 4tă #n puterea „ei de a &ormaoameni cu #nsușiri no%ile și &ăptuiri #ndră$ne(e.1ducator &ără egal, mama știe, mai %ine ca oricine, să pună la inimă săm!n(acea %ună, cu'!ntul curat ca lacrima, știe să culti'e sim(ul &rumosului, al omeniei, dar și al măsurii.Ceea ce am #n'ă(at și am desprins de la mama * cură(enie su&letească, cumpănainimii și a min(ii * nu se uită niciodată, ne*a intrat #n s!nge odată cu laptele s!nului ei.Mama e pururea pre$entă #n g!ndul, &apta și 'ia(a noastră. 1a ne dă prin darulcu'!ntului, ră%dare nesecată, dragostea și datoria &a(ă de om.4u&let &ără alinare, inimă &ără ti"nă și odi"nă, g!nd mereu trea$ și neliniștit pentru soarta copiilor, #ntreaga 'ia(ă #i este dăruire de sine, iu%ire mare și gata de jert&ă, iu%ire care iartă, ra%dă, nă$uiește, dă totul și nu cere nimic.Pri'i(i pe mama care '*a născut și #ngrijit $i și noapte. Aduce(i*'ă amintenop(ile ei neadormite pt. ca să a'e(i liniște și &ericire. <ecunoaște(i*i meritul și nu 'ăuita(i niciodată mama. Și așa cum spune poetul+ „imic #n lume nu*i mai s&!nt0Canumele tău * Mamă3

Raluca, dulcea mamă

email print

0

08 Mar 2010 – 00:00

Arhiva Memorialului Ipotești – Centrul de Studii Mihai Eminescu/

Vezi galeria foto