Atitudini, Opinii Si Comportamente ale Femeilor Insarcinate Privind Avortul la Cerere

Psihologie

Atitudini, Opinii Si Comportamente ale Femeilor Insarcinate Privind Avortul la Cerere

Byadmin ianuarie 1, 2024

Atitudini, opinii si comportamente ale femeilor insarcinate privind avortul la cerere

Cuprins

I. PARTEA GENERALĂ

1. MOTIVUL ALEGERII TEMEI

2. ARGUMENTARE TEORETICĂ

2.1. Definiția și clasificarea avortului

2.1.1. Avortul Spontan

2.1.2. Avortul la cerere

2.1.3. Avortul terapeutic

2.1.4. Avortul provocat

2.2. Fertilitatea în Europa de Est

2.3. Politica pro-natalistă în Europa de Est

2.4. Legea Avortului în țările din Europa de Est

2.4.1.Polonia

2.4.2.Ungaria

2.4.3. Rusia, Ucraina

2.4.4.Bulgaria

2.4.5.România

2.4.6. Albania, Estonia, Letonia, Lituania

2.4.7.Cehia, Slovenia

2.5. Studiu de caz România

II. PARTEA SPECIALĂ

1. Ipotezele statistice și generale ale cercetării

1.1.Ipotezele generale ale cercetării

1.2 Ipotezele statistice ale cercetării

2. Obiectivele cercetării

3.Metoda de eșanționare și mărimea eșantionului

3.1Tipul de cercetare ales

3.2Tipul de întrebări utilizate

3.3Populația cercetata și mărimea acesteia

3.4 Alegerea unității de eșantionare

4.Chestionarul

5.Rezultate provenite în urma chestionarului

6.Rolul asistentei medicale în prevenirea avorturilor la cerere

6.1 Școala gimnazială și liceu

6.2 Cabinete de planificare familială

6.3Populația cercetată și mărimea acesteia

5. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

6.BIBLIOGRAFIE

ANEXE

I. PARTEA GENERALĂ

1.Motivare alegere temă

Fenomenul pe care m-am decis să-l studiez în acest proiect este avortul provocat. Scopul acestui studiu este acela de a verifica unele din ipotezele construite în legătură cu acest fenomen. Am vrut să observ care sunt factorii care influențează decizia unei femei de a avorta, ce duce la creșterea ratei avortului și ce se poate face în acest sens din perspectiva asistentei medicale din institutiile din Romania

Am ales acest studiu, avortul, pentru că este o temă de o importanta majoră în randul femeilor care recurg la acest procedeu. Deorece de la an la an numărul lor crește, fiind mascat cu terminologia “întreruperea sarcinii”, devine grav și trist deoarece ascunde adevăratul motiv ce atenuează gravitatea.

Pentru a putea alege variabilele pe care să le verific, am alcătuit o listă de cauze ale avortului, atât directe, cât și indirecte. Cauzele structurale includeau rata avortului în țară, rata avortului comparativ cu altă țară, legislația și religia.

Cauzele dinamice identificate de mine au fost: evoluția legislației, evoluția ratei avortului în ultimii 20 de ani, evoluția în mediul rural și urban, evoluția cabinetelor de planificare familială, informarea la nivel de populație pe educație contraceptivă și sexuală. Dintre aceste elemente, am ales să studiez rolul cabinetelor de planificare familială și evoluția informării la nivel de populație pe domeniul educației contraceptive și sexuale. Cea de-a treia serie de cauze identificate a fost seria tipologie umană ce includea studiile femeii, naționalitatea, situația finaciară, vârsta, profesia, religia, tradiția, starea civilă și nivelul de informare (educația sexuală). Dintre acești factori am testat variabilele mediu, vârstă, starea civilă și informarea. Am ales aceste variabile pentru testare, deoarece puteam să apelăm la experiența unui medic de planificare familială pentru obținerea de informații complexe în legătură cu acest subiect sensibil.

Avand în vedere ca cei din sistemul sanitar, după anul 1990, nu s-au implicat în educația tinerelor, lipsind informațiile contraceptive, numărul avorturilor a crescut alarmant. Se vehiculează că factorii externi care favorizează avortul este nesiguranța materială și imposibilitatea de a oferii copilului un anumit nivel de trai, acestea fiind motivele cel mai des întâlnite, dar și imaturitatea sexuală este un alt factor care influențează decizia tinerelor mame, lipsind educarea lor în spirit responsabil.

Deoarece o mare parte a populației rămâne în afara accesului efectiv la serviciile sanitare din cauza dificultăților financiare și de transport, o serie de indicatori specifici sănătății și demografiei ne plasează în continuare pe poziții inacceptabile în clasamentul european. Datorită sumelor insuficiente alocate bugetului pentru sănătate, cât și cheltuielile totale efectuate în România pentru sănătatea fiecăruia dintre noi, ajungem chiar pe ultima poziție între țările candidate la Uniunea Europeană.

Acceptarea avortului în mentalitatea omului, obieceiuri și chiar lege este semnul accelerat al unei crize începute a simțului moral care devine tot mai greu în distingerea dintre bine și rău, și de ce nu atunci când discutăm despre dreptul fundamental al echitabilității care controlează numărul avorturilor și cauzele care duc la scăderea fertilității în România.

Deși reforma sanitară este în plină desfășurare efectele sale nu au fost percepute încă drept o îmbunătațire majoră a managementului sanitar la nivelul întregii țări.

Pentru a cunoaște mai bine comportamentele și atitudinile femeilor față de avort, precum și așteptările cu dorințele referitoare la dezvoltarea și reformarea acestuia sistemului sanitar am considerat ca fiind imperios necesară o cercetare de piață care să dezvăluie modul în care este perceput avortul în maternitățile din orașul Brașov.

2.1 Definiția și clasificarea avortului

Avortul este definit ca absența semnelor de viață pentru un produs de conceptie ce provine dintr-o sarcină a cărei vârstă de gestațională este mai mică : 28 săptămâni și are o greutate mai mică de 1000 grame (ONU).

Clasificare:

Criteriu etiologic:

Avort spontan

Avort la cerere

Avort terapeutic

Avort eugenic

Avort delictual

B. După vârsta sarcinii

Avort de trimestrul I (13 săptămâni)

Avort de trimestrul II (peste 14 săptămâni)

C. După evoluția clinică

Avort iminent

Avort în evoluție

Avort incomplet

2.1.1Avortul spontan

Avortul spontan se produce fără o intervenție externă sau internă, putând fi unic (accidental) sau cu repetiție (maladie abortivă). [1]

Frecvența:

Este de 10% și crește după 40 ani la 20%.

Etiologia:

Factori ce acționează asupra gameților

Infecții cronice

Intoxicații

Iradieri

B. Factori ce acționează după concepție

a). Factori de mediu extern

Aport insuficient de vitamine (I2)

Consum exagerat de alcool

Tabagism

Traumatisme

b). Factori de mediu intern

Ovulari:

– gametopatii determinate de afecțiuni virale, patologia anexelor

Materni:

– infecții acute sau cronice, anemii grave, toxoplasmoză, diabet, malformații uterine, tumori uterine, cicatrici uterine, beanța colului.[2]

c). psihosomatici

– stări conflictuale

d). cauze economice sau sociale

Avortul în evoluție

În primele 2 luni, avortul spontan se produce într-un singur timp, eliminarea oului fiind completă.

Începând din luna a 3-a avortul se realizează în 2 timpi, se elimină întâi fătul apoi anexele sale.

Avort incomplet

Este o entitate dificil de diagnostic

Conduita curativă

Se rezolvă printr-o metodă chirurgicală de tip:

Chiuretaj evacuator

Histerotomie

Histerectomie

Complicații postabortum

Infecția

Hemoragia

Leziuni cervicale sau uterine traumatice

Complicații toxice sau tromboembolice

2.1.2Avortul la cerere

Este avortul legal ce se efectuează în primele 12-13 săptămâni de sarcină la cererea femeii.

Liberalizarea avortului a constituit o măsură de o importanță civică deosebită. Reversul acestei liberalizări a fost un declin demografic major în țara noastră.

In acest context, rolul cabinetelor de planificare familială este determinant alături de ajutorul școlii, educației familiei, presa, biserica, etc.[4]

2.1.3Avortul terapeutic

Avortul terapeutic se efectuează în primele 12- 13 săptămâni de sarcină având ca indicații afecțiuni generale sau locale care contraindică evoluția sarcinii.

In trimestrul I, avortul se face prin aceleași metode ca la avortul la cerere iar în trimestrul II se încearcă metode medicale, chirurgicale sau mixte:

administrarea vaginală de prostaglandine

amnioinfuzia: introducerea de soluții în cavitatea amniotică

introducerea prin col intrauterin de Cytotec (analog de prostaglandine)

2.1.4Avortul provocat

Avortul provocat (delictual) se realizează prin mijloace empirice la diferite vârste de sarcină, reprezentând o urgență majoră datorită complicațiilor hemoragice, infecțioase sau toxice.

Evoluția este întotdeauna gravă, datorită complicațiilor care pot pune sub semn de întrebare prognosticul vital.

2.2Fertilitatea în Europa de Est

Declinul fertilității în Europa nu este o problemă nouă, începând încă din secolul al XIX-lea în anumite țări. Până în secolul al XX-lea aceasta a scăzut, ajungând sub nivelul de 2,1 copii per femeie (considerat nivelul minim). Această problemă a fost luată în serios, fiind făcute numeroase încercări pentru a stopa această tendință.

Istoria turbulentă a anilor 1990 a Europei de Est (schimbări de regim politic, problema Kosovo, războiul din Yugoslavia) a determinat atât mass-media, cât și pe academicieni să numească Europa de Est o ”regiune în tranziție”, din punct de vedere politic, economic, dar și social. Astfel, schimbările demografice nu au atras atenția, fiind explicate pe baza modificărilor comportamentale (număr scăzut de copii, speranță de viață mai mică, emigrarea populației) generate de anomia instalată.

De fapt, acest declin nu poate fi privit numai începând cu anii 1990, dacă luăm în considerare trend-ul apărut încă din anii 1960, deși acesta este fără îndoială un moment cheie.România reprezintă un caz extrem, politica pro-natalistă din timpul regimului comunist ducând la o scădere imediată a fertilității în anii 1990. Accesul restrâns la avort și metode contraceptive (introduse în 1966) au fost metodele utilizate cu succes pentru creșterea ratei natalității. Astfel, cifrele extrem de scăzute după 1990 nu reprezintă un fenomen straniu, ci urmarea politicii pro-nataliste.Este știut faptul că populația modernă urmărește modelul demografic de la rate crescute ale natalității și mortalității către rate scăzute în contextul celei de-a doua tranziții demografice. Ceea ce nu se știe încă este nivelul până la care se va ajunge, mulți considerând că rata natalității se va menține în apropierea nivelului minim, deși există multe țări în care acest nivel minim a fost depășit.

Deși rata totală a fertilității (TFR) în Europa de Est nu este cu mult mai mică față de cea din Europa de Vest, aceasta se deosebește prin declinul continuu înregistrat după 1990. (Fig.1)

Fig.1: Evoluția TFR între 1950-2000 în Europa de Est, Europa de Vest și America de Nord (SUA și Canada)

Sursă: United Nations (www.un.org)

Cercetătorii pun la baza acestor modificări 3 posibile explicații:

Psihologice, ca urmare a schimbărilor politice și economice. Deși această explicație pare a avea sens, nu există dovezi la baza acesteia. Ranjan (1999) susține faptul că este normal ca oamenii să amâne creșterea unui copil pentru perioadele economice stabile, dar nu dă un răspuns la întrebarea de ce oamenii cu un nivel de trai mai scăzut tind să aibă mai mulți copii față de cei cu un nivel de trai mai ridicat.

Economice, reprezentate de nivelul de trai scăzut.

Culturale, reprezentate de dorința de individualism, ce duce la un număr din ce în ce mai mic de persoane care să-și dorească mulți copii.

Toate aceste posibile explicații încearcă să contrasteze două perioade: pre și post-1990.

Spre deosebire de Europa de Vest sau Statele Unite, Europa de Est nu a experimentat un ”baby boom” după cel de-al doilea război mondial, rata natalității continuând să scadă în anii 1950 (Fig.2) și probabil ar fi urmat același trend dacă nu ar fi fost introdusă politica pro-natalistă din perioada comunistă.

Fig.2: TFR pe perioada 1960-1998, Europa de Est

Sursă: US Census Bureau (http://www.census.gov/cgi-bin/ipc/idbsprd)

2.3POLITICA PRO-NATALISTĂ ÎN EUROPA DE EST

Fertilitatea reprezintă o problemă atât socială, prin strânsa legătură dintre distribuția vârstelor într-o populație șconomice. Deși această explicație pare a avea sens, nu există dovezi la baza acesteia. Ranjan (1999) susține faptul că este normal ca oamenii să amâne creșterea unui copil pentru perioadele economice stabile, dar nu dă un răspuns la întrebarea de ce oamenii cu un nivel de trai mai scăzut tind să aibă mai mulți copii față de cei cu un nivel de trai mai ridicat.

Economice, reprezentate de nivelul de trai scăzut.

Culturale, reprezentate de dorința de individualism, ce duce la un număr din ce în ce mai mic de persoane care să-și dorească mulți copii.

Toate aceste posibile explicații încearcă să contrasteze două perioade: pre și post-1990.

Spre deosebire de Europa de Vest sau Statele Unite, Europa de Est nu a experimentat un ”baby boom” după cel de-al doilea război mondial, rata natalității continuând să scadă în anii 1950 (Fig.2) și probabil ar fi urmat același trend dacă nu ar fi fost introdusă politica pro-natalistă din perioada comunistă.

Fig.2: TFR pe perioada 1960-1998, Europa de Est

Sursă: US Census Bureau (http://www.census.gov/cgi-bin/ipc/idbsprd)

2.3POLITICA PRO-NATALISTĂ ÎN EUROPA DE EST

Fertilitatea reprezintă o problemă atât socială, prin strânsa legătură dintre distribuția vârstelor într-o populație și creșterea economică, cheltuielile legate de pensii, sistem de sănătate, cât și individuală prin faptul că responsabilitatea creșterii unui copil revine familiei.

Berelson (1974) vorbește despre două tipuri de politici:

-pozitive (prin diverse ajutoare la naștere, alocații lunare pentru familiile cu copii, beneficii pentru mamele singure sau cu mai mulți copii etc.), utile în cazul familiilor care își doresc mai mulți copii, dar nu își pot permite.

-negative (acces limitat la metode contraceptive și avort), utile în cazul familiilor care nu își doresc mai mulți copii.

Problema ratei scăzute a natalității a dus la introducerea politicilor pro-nataliste. Pe de altă parte, ideologia marxistă de creștere a statutului femeii în societate a dus la o scădere și mai mare a natalității, în timp ce politicile ce încurajau ambele aspecte nu au avut succes.

Multe țări est-europene au încercat adoptarea politicilor pozitive. În Polonia, în 1970, s-a introdus acordarea unei alocații la naștere în valoarea a trei alocații lunare de copil, iar în 1980, se acordau până la trei ani de concediu maternal neplătit. În Cehoslovacia, după 1945, s-a introdus acordarea unui ajutor financiar, indiferent de venit. În Bulgaria, după 1960, au crescut alocațiile pentru cel de-al treilea copil.

Au existat însă și țări care au utilizat politicile de constrângere. În Ungaria, în 1953, au fost luate măsuri ce limitau accesul la metodele contraceptive și la avort, iar în 1970, măsurile au fost și mai riguroase. În Bulgaria, până la sfărșitul anilor 1960, au fost restricționate avorturile la femeile ce aveau un copil sau niciunul. România rămâne însă țara cu cele mai stricte legi împotriva avortului, accesul fiind restricționat doar la situațiile medicale, iar metodele contraceptive interzise. De aceea, nu este surprinzătoare rata crescută a natalității până în 1989 și scăderea bruscă a acesteia după 1989.

2.4 LEGEA AVORTULUI ÎN ȚĂRILE DIN EUROPA DE EST

Avortul a fost practicat încă din cele mai vechi timpuri și în toate epocile istoriei, dar niciodată nu a fost acceptat precum în societatea contemporană. Astăzi, avortul nu mai este în afara legii și pedepsit, ci este considerat un drept al femeii.

Sancționarea avortului este cunoscută încă din antichitate la asirieni, egipteni, evrei, perși, avortul fiind urmărit, iar cei care provocau avortul erau grav pedepsiți. Deși grecii și romanii aveau o atitudine liberală față de avort, Hipocrat, oprea pe medic prin jurământ să prescrie mijloacele abortive.

Prima lege ce interzicea avortul datează încă din anul 1800 î. Hr. (Sumer), fiind prezente astfel de legi și în vechiul Babilon sau Asiria. Condamnat sau liberalizat de către diverse instituții, au urmat epoci și state în care a fost acceptat sau interzis.

În Evul Mediu, existau legi foarte severe privitoare la practicarea avortului. Astfel, în „Constituția criminală carolină” promulgată de Carol al V-lea, cel care provoca avortul era pedepsit cu moartea, iar pedeapsa femeii era lăsată la aprecierea judecătorului.

Odată cu Codul lui Napoleon din 1810, s-a conferit avortului titlul de „crimă” sau „delict”. Până în perioada primului război mondial, sancționarea avortului era înscrisă în toate codurile penale, însă, cu toate aceste măsuri, numărul avorturilor creștea sau se menținea, numărul celor descoperite fiind infim față de cel real.

Legislația contemporană privitoare la avortul provocat delictual este restrictivă în toate statele și toate religiile condamnă avortul ca o crimă. În epoca noastră, chiar dacă avortul la cerere se admite în unele țări, ca măsuri de liberalizare a condițiilor femeii moderne, principiul medical al epocii noastre este înscris în Jurământul de la Geneva din anul 1948: „Voi acorda respectul absolut vieții umane, din momentul concepției chiar” .

Avortul este legalizat pentru prima dată în lume în 1920 în Uniunea Sovietică, printr-un decret emis de Lenin. Exemplul Moscovei a fost urmat de către toate țările fost comuniste la sfârșitul anilor 1950. Pe de altă parte, România, îngrijorată de reducerea populației, se abate de la modelul sovietic, aplică o politică de control a populației, începând cu anul 1966 și până la abrogarea comunismului, în decembrie 1989.

În 1930 se liberalizează avortul în țările scandinave, iar în 1948 în Japonia. Marea Britanie reprezintă următoarea țară din spațiul occidental în care apare o lege liberală a avortului, la 17 octombrie 1967. În 1973 apare o decizie dată de către Curtea Supremă a SUA dată într-un proces prin care se hotărăște că, până la vârsta de 28 de săptămâni, embrionul uman nu poate fi considerat persoană protejată de stat și, astfel, nu i se poate garanta protecție prin lege. După aceea, majoritatea țărilor din Europa Occidentală urmează acest model (Danemarca – 1973, Austria, Germania Federală, Suedia – 1974, Franța, Norvegia, Islanda – 1975, Grecia, Italia – 1978, Portugalia, Spania – 1985, Belgia – 1990).(1)

În continuare vom prezenta legea avortului, sub diversele ei forme și modificări aduse, în țările din Europa de Est.

2.4.1 POLONIA

Una din țările în care legea avortului a fost foarte mult dezbătută, atât de către Parlament, cât și de popor este fără îndoială Polonia. Parlamentul polonez, sub dominația Partidului Comunist, a fost la baza numeroaselor legi introduse.

Prima dezbatere a avut loc între anii 1929-1932, înaintea celui de-al doilea război mondial. Astfel, avortul era legal dacă sarcina era rezultatul unui delict sau dacă viața mamei era în pericol. Această lege a fost menținută până în 1956, când a fost adoptată o lege liberală, în ciuda protestelor Bisericii Catolice. Motivul pentru care a fost adoptată această lege a fost în principiu creșterea mortalității mamelor ce practicau avorturi ilegale. Avorturile erau permise numai după consultarea a doi doctori. Această lege a rămas neschimbată până în anii 1990.

Sub puterea comunistă, nu au fost făcute dezbateri asupra problemei avortului. Prima încercare vizibilă de a modifică legea în vigoare la acel moment a fost făcută în 1988, iar cea de-a doua în 1989. Mai multe personalități ale vremii au fost implicate în introducerea legii anti-avort, printre care și reprezentanți ai Bisericii Romano-Catolice și Papa Ioan Paul al II-lea. Dezbateri publice au avut loc în 1990. În același an, cel de-al doilea Congres al Solidaritații, reprezentând aproximativ 10 milioane de muncitori polonezi, aprobă o rezoluție pentru protejarea vieții omenești încă din momentul concepției.

În octombrie 1991 se instaurează un parlament democrat, iar 2 luni mai târziu doctorii polonezi adoptă în cadrul celui de-al doilea congres național un nou cod etic, conform căruia procedurile medicale ce puneau în pericol viața fetusul erau permise doar dacă se încerca salvarea mamei sau atunci când sarcina era rezultatului unui delict (incest sau viol).

În ianuarie 1993 intră în vigoare Legea planificării familiare, protejării fătului și condițiilor avortului (Hanna Suchocka, prima femeie prim ministru a Poloniei) (7). Prin această lege era interzis avortul cu motivația condițiilor sociale. Avorturile terapeutice și cele judiciare au devenit aproape imposibile. De fapt, această lege împingea femeile să facă avorturi ilegale, costisitoare. Avorturile legale erau aprope indisponibile în sistemul public de sănătate, unde erau practicate mai puțin de 200 astfel de proceduri. Astfel, avortul era limitat la cazurile ce puneau în pericol viața mamei sau sănătatea acesteia, cazurile de viol și incest sau vătămarea serioasă și ireversibilă a fetusului. Indicațiile medicale trebuiau confirmate de către alți 2 doctori. Legea implica de asemenea un program complet de asistență a femeilor însărcinate, planificare familiară, incluzând accesul la contraceptive, cursuri despre educație sexuală. În cazul avortului ilegal, legea nu pedepsea mama, ci pe cel care realizase procedura cu 2 ani de închisoare. Legea permitea de asemenea copilului nenăscut să îl dea în judecată, după naștere, pe doctor, pentru vătămare prenatală.

Toate acestea au fost realizate sub stricta supraveghere a Bisericii Catolice. În 1996 se încearcă din nou liberalizarea avortului, fiind restricționat din nou în 1997.Cele mai recente încercări de modificare a legii au avut loc între 2003-2004, fără rezultat.(2)

2.4.2 UNGARIA

Situația este asemănătoare cu cea din Polonia până la adoptarea legii din 1992, ce permite avortul până la 12 săptămâni sub indicație medicală de ”situație gravă și stres” ce a condus la această decizie. După 12 săptămâni sunt permise avorturile doar dacă viața mamei sau fătului este pusă în pericol. Avorturile din motive medicale sunt decontate de către stat. În această perioadă scade rata avortului cu 14%, continuând să scadă până în 1997.(5)

2.4.3 RUSIA, UCRAINA ȘI BELARUS

Uniunea Sovietică a fost primul stat din lume ce a legalizat avortul la cerere, la ordinul lui Lenin în noiembrie 1920.

În 2001, legea a rămas neschimbată. Avortul este posibil la cerere, fără citarea vreunui motiv anume, în primele 12 săptămâni. În următoarele 16 este posibil din motive judiciare, genetice, medicale, sociomedicale sau sociale, dar și la cerere, atunci când există anumite motive personale rezonabile confirmate de către o comisie medicală. După 28 de săptămâni, avortul se poate realiza numai din motive medicale. Până în 1994, avorturile erau suportate de către stat, după care a fost introdusă o taxă în anumite regiuni. Începând cu 1993, eforturi au fost făcute pentru stimularea creșterii natalității, prin măsuri suportive pentru familiile sărace cu copii.

Cifrele oficiale arată o scădere a numărului de avorturi de la 4,5 milioane pe an în anii 1980 la 2,5 milioane la jumătatea anilor 1990. (5)

2.4.4 BULGARIA

Bulgaria a trecut la regimul comunist în 1944, când forțele sovietice au ocupat țara. Comuniștii au fost la putere până în 1991, când au fost înlocuiți de Uniunea Forțelor Democrate (UDF). Pe toată durata erei sovietice, Partidul Comunist Bulgar a urmat legile sovietice, iar legea avortului nu a fost o excepție. Avortul la cerere a fost permis, cu excepția unor mici perioade, când s-a încercat creșterea natalității, promovându-se diverse restricții (februarie 1968 – Decretul 188 interzice avortul femeilor fără copii, cu excepția indicațiilor medicale).(6)

Deși legea avortului nu a suferit schimbări majore de-a lungul timpului, numărul de avorturi a scăzut de la 119.000 în anul 1992 la 89.000 în 1996.(5)

2.4.5 ROMÂNIA

Avortul la cerere a fost permis din 1957 până în anul 1966 după model sovietic.

În 1966, președintele român Nicolae Ceaușescu a emis Decretul 770, interzicând avortul și utilizarea contraceptivelor, încercând astfel să crească rata natalității, care scăzuse la aproximativ 14,6 per 1000 de locuitori (a doua cea mai joasă din Europa).(3)

Existau totuși și anumite excepții pentru a putea obține avortul și anume:

Viața mamei era în pericol, stare ce nu putea fi înlăturată prin alt mijloc, sau prezenta grave invalidități fizice, fiziologice, psihice sau senzoriale, sau unul dintre părinți suferea de o boală ereditară gravă;

Mama avea peste 45 de ani;

Mama avea deja 4 copii care încă se aflau în întreținerea sa;

Sarcina era urmarea unui viol sau incest.

Datorită faptului că aceste condiții nu au dus la creșterea suficient de rapidă a natalității, în 1984 legile au devenit mult mai aspre. Astfel, femeile în vârstă de până în 40 de ani erau consultate la locul de muncă la fiecare 1-3 luni pentru determinarea posibilei stări de graviditate. Aceste teste erau de obicei realizate în prezența autorităților, cunoscute și sub denumirea de ”poliția menstruală”. Avorturile spontane erau privite cu suspiciune, deși erau des întâlnite datorită stării de malnutriție a majorității populației. Femeile căsătorite ce nu erau însărcinate, erau supravegheate îndeaproape și erau taxate dacă nu aveau copii.

Celibatul nu era o opțiune pentru români, având în vedere faptul că fiecare persoană peste 25 de ani trebuia să plătească o ”taxă de celibat”, greu de suportat pentru persoanele sărace. Această taxă era plătită chiar și de cei ce nu putea aveau copii sau erau necăsătoriți. Prezervativele și alte mijloace contraceptive erau aduse în țară prin contrabandă și erau mult prea scumpe pentru majoritatea cetățenilor. Astfel, educația sexuală a fost interzisă, iar cărțile despre reproducere și contracepție erau utilizate numai pentru educație medicală. Avorturile ilegale erau soluția familiilor care nu își puteau întreține copiii. Datorită acestora, mortalitatea maternă a început să crească vertiginos.

Ceea ce este mai îngrijorator este faptul că aceste cifre sunt numai cele oficiale. Decretul 770 pedepsea cu închisoarea orice încercare de avort ilegal. În cazul în care o femeie ajungea la spital cu complicații apărute în urma unui avort ilegal, nu primeau tratament până când nu dezvăluiau numele celui ce inițiase procedura. De aceea, majoritatea femeilor nu apelau la ajutor medical. Aceste cifre au rămas secrete, astfel că numarul persoanele decedate în cei 23 de ani nu va fi niciodată cunoscut. Cifrele oficile ne arate 9.452 de decese relaționate cu avorturile ilegale.(4)

Din decembrie 1989, avortul la cerere devine legal în România, iar numărul de avorturi devine cel mai mare din Europa.

2.4.6 ALBANIA

Regimul communist albanez, instaurat în 1944, a urmărit la fel ca în România, o politică pro-natalistă, care restricționa avortul, încurajând rata natalității. Însă, în anii 1980 aceste restricționări au diminuat. În 1991, odată cu primul guvern ales în mod democrat, numărul de avorturi permise a crescut, ducând la o creștere cu 15% a numărului de avorturi. Aceste cifre au continuat să crească până în 1995, când legea a permis avorturi la cerere până la 12 săptămâni de sarcină, după această perioadă fiind permise doar cele din motivele medicale sau sociale. Cifrele oficiale arată un număr de 26.000 de avorturi realizate în 1990, un număr aproximativ egal cu cel din 1996, 28.000.(5)

2.4.7 ESTONIA, LETONIA ȘI LITUANIA

Numărul de avorturi a scăzut în toate cele trei țări în anii 1990, deși nu au fost aduse modificări majore legilor.

În Estonia, avorturile sunt permise până la 12 săptămâni de sarcină la cerere, și până la 20 din motive medicale. Cele făcute din motive medicale și în primele 3 săptămâni sunt gratuite, în timp ce restul sunt suportate la jumătate de preț. Ultimele legi permit avortul până la 28 de săptămâni, nefiind nevoie de citarea vreunui motiv.

În Letonia și Lituania avortul era vazut ca și o injustiție adusă femeilor de către sistem prin faptul că acesta nu a fost capabil sa le asigure mijloacele contraceptive necesare și accesibile. În ambele țări au existat mișcări anti-avort, precum și diverse grupuri de suport pentru femeile singure, ce luau decizia să păstreze o sarcină nedorită.

Ca și cifre oficiale, numărul de avorturi realizate în Estonia în 1990 este de 29.000 și de 19.000 în 1997. În Letonia, scade numărul de avorturi de la 49.000 în 1990, la 22.000 în 1997, la fel ca și în Lituania, de la 50.000, la 23.000. (5)

2.4.8 CEHIA ȘI SLOVACIA

În 1991, înainte de separarea statelor a fost emisă următoarea cutumă: ”viața merită protecție chiar dinaintea nașterii”. Guvernul a încercat astfel reducerea numărului de avorturi. De aceea, au fost blocate fondurile pentru realizarea avorturilor, cu excepția cazurilor în care este pusă în pericol viața mamei.

Numărul avorturilor scade în ambele state după era comunistă, nefiind aduse modificări majore legilor, cu aproximativ 60%.

În ambele republici au existat diverse asociații ce au încercat să protejeze viața fătului și au inițiat campanii de informare asupra avortului. S-a încercat adoptarea unei legi protective asemănătoare cu cea din Polonia din anul 1993, fără succes.

2.4.9 CROAȚIA ȘI SLOVENIA

Ca și foste republice constituente ale Yugoslaviei, în aceste țări au fost moștenite legile din statul părinte. De la independență, în ambele state au fost atât mișcări pro-viață, cât și pro-avort.

În Croația, au fost făcute eforturi pentru introducerea unei legi pentru restricționarea avortului, însă nu s-a emis decât o lege cu referire la consiliere obligatorie înaintea unui avort. Numărul de avorturi în Croația scade la jumătate din 1992 până în 1996.

În Slovenia, imediat după independență, au apărut mișcări pro-viață, deși existau forțe pro-avort care recunoșteau acest drept, sub sloganul ”este un drept uman de a decide nașterea unui copil”. Se ajunge în cele din urmă la un compromis, renunțându-se la ideea de drept uman și adoptându-se cea de libertate de a decide. Numărul de avorturi scade și în Slovenia după independeță cu aproximativ 30%.(5)

Avortul reprezintă, fără îndoială, un fenomen care polarizează atenția întregii societăți. International Parenthood Planning Federation (IPPF) estimează numărul de avorturi făcute anual în lume la aproximativ 60 de milioane, precizând, de asemenea, că 23% din numărul total de sarcini înregistrate anual la nivel mondial au un astfel de sfârșit.

La ora actuală, mentalitățile pro-avort domină, 40,8% din populația lumii trăind în țări în care avortul este permis fără restricții, 33,2% în state în care avortul este acceptat pe motive socio-economice, iar restul, cu mici excepții, se pronunță pentru avort numai în cazul salvării mamei.(1)

2.5 STUDIU DE CAZ – ROMANIA

Între 1966 și 1990, România a exercitat una dintre cele mai dure politici pro-nataliste din lume, metodele contraceptive nefiind disponibile iar avortul fiind ilegal (cu excepția catorva situatii medicale). Această politică a fost foarte eficientă: fertilitatea a crescut exponențial în 1967, anul următor aprobării legii anti avort, și s-a menținut la nivel înalt, inconstant, până în 1990, când legea a fost înlăturată. După ce o lege atât de restrictivă a fost adoptată, modul în care femeile s-au adaptat constrângerilor legale și nivelul fertilității în cazul în care aceasta lege nu ar fi fost niciodată aprobată sunt câteva dintre ideile care merită discutate.

În comparație cu alte țări balcanice, România rămăsese în urmă din punct de vedere demografic, avortul fiind utilizat în mod exagerat ca metodă contraceptivă. Până în 1965, numărul avorturilor legale a depășit un million, cu o rata de 3.6 avorturi la o naștere.

În contextul mișcării de tip eugenic din prima jumătate a secolului 20, dominată de ideea unei ‘națiuni sănătoase’, numărul mare de avorturi a început să fie privit ca o problemă serioasă ce necesită reglementări. În 1936 parlamentul a adoptat lege prin care avortul era interzis cu excepția cuplurilor în care unul sau ambii părinti sufereau de boli mentale.

Comunismul ca teorie și practică a fost deseori ambiguu cu privire la femeie în general și maternitate în special. În viziunea marxistă mariajul monogam de tip burghez este văzut ca o cauza a subjugării și exploatării femeii. Proiectul comunist al maternității prevedea eliberarea femeii prin educarea și integrarea ei în revoluția proletară urmând ca educația ți creșterea copiilor să fie sarcina comunității. Eliberată din sclavia casnică a mariajului burghez, femeia a devenit un mijloc de producție în slujba partidului sau a comunității, unde abilitățile ei casnice de a găti, îngriji și supraveghea erau prețuite.

După moartea lui Stalin (1953) s-a pus accent pe drepturile femeilor și pe egalitatea sexelor, astfel că marea majoritate a țărilor socialiste au adopat o politica liberal fată de problema avortului. În 1955 URSS a legalizat avortul, în 1956 Polonia și Bulgaria iar în 1957 Ceho slovacia. În septembire 1957 România a adoptat o noua lege a avortului (decretul numărul 463 care permitea întrerupearea sarcinii.

Între 1957 și 1966 fertilitatea a scăzut dramatic. Autoritatile comuniste au început să se îngrijoreze, mai ales prvind problema din punct de vedere a scăderii numărului forței de muncă. Rezultatul a fost adoptarea unei noi legi (770/1966) care interzicea în mod strict avortul. În România lui Nicolae Ceaușescu, unde avortul a fost înterzis în 1966, statul îi pretindea fiecărei familii cîte patru-cinci copii, pentru a forța astfel creșterea populației. În consecință, avortul ilegal a devenit principala metodă de control al fertilității.

Economiile socialiste erau dependente de disponibilitatea forței de muncă, de capitalul uman, iar „reproducerea forței de muncă" a devenit o adevărată mantra a retoricii politice. În acest scop, reproducerea a fost politizată în mod conștient, mai ales în România. Politica demografică a constituit strategia prin care statul a controlat atît reproducerea socială, cît și pe cea biologică, în scopul „construirii socialismului". Așa cum s-a întîmplat în România lui Ceaușescu, statul poate cere femeilor să nască mai mulți copii, din datorie patriotică; sau, precum în China lui Deng Xiaoping, poate limita numărul de copii al fiecărei familii, în scopul de a împiedica creșterea populației.

Interzicerea avortului nu a eradicat niciodată practicarea lui — nici în statele represive, totalitare, precum România în timpul lui Ceaușescu, nici în țări în care Biserica catolică este suverană, cum ar fi Brazilia, Italia, Irlanda sau Polonia. În schimb, interzicerea avortului face ca practicarea acestuia să devină invizibilă în sfera publică, iar viața femeii, vulnerabilă la riscurile fizice și psihologice care însoțesc avortul ilegal.

Argumentele teologice și ideologice împotriva întreruperii de sarcină proclamă imperative morale abstracte, puse în seama sufletului sau a binelui societății. Ca o ironie însă, discutînd fie despre imperativele Bisericii catolice, fie despre cele ale regimului Ceaușescu, corpul apare ca un vehicul prin intermediul căruia se urmărește realizarea unor scopuri „mai înalte" decît cele individuale. Merită să comentăm aici paralela între organizarea Bisericii catolice și cea a partidului comunist, ambele fiind instituții structurate ierarhic, preponderent masculine, care urmăresc să-și sporească numărul de aderenți și să le impună un comportament extrem de disciplinat.

Diversele legi și decrete au furnizat doctorilor cheia modului de a le ocoli — cu alte cuvinte, cînd și cum puteau declara că o femeie a suferit un „avort spontan", deși nu era adevărat. Adeseori doctorii au manipulat sistemul cu succes. Numărul de avorturi legale pentru care certificatele eliberate se bazau pe motive terapeutice legitime era relativ scăzut și varia puțin de la an la an (vezi tabelul). În 1985, de exemplu, violul era menționat drept cauza a 127 601 avorturi legale. Dar în 1984 violul era legat oficial de numai 32 de avorturi. Cifra pentru 1985 arată clar că statisticile au devenito construcție dictată de necesități politice: în pofida extinderii legislației antiavort, violul continua să constituie o bază legală pentru întreruperea cursului sarcinii.

TABELUL. Clasificarea avorturilor în funcție de motivație, 1979-1988

Aproape toți doctorii au subliniat că puțini dintre ei erau dispuși să-și riște existența dincolo de un anumit punct. De asemenea, ei au afirmat la unison că femeile ajungeau la spital de obicei după ce comiseseră întreruperea de sarcină — deci ca urmare a unui avort incomplet care produsese infecții sau complicații. În multe cazuri, medicii nu le mai puteau salva. Faptul că spitalul funcționa ca o ultimă resursă a femeilor evidențiază frica și disperarea care le îndemnau să-și riște viața.

Ca pretutindeni în blocul sovietic, întreruperea cursului sarcinii a constituit principala metodă de control a fertilității și în România, care a reprezentat cazul extrem între aceste țări. Se presupune în general că româncele făceau, în medie, între cinci și șapte întreruperi de sarcină pe parcursul vieții lor reproductive. Restrîngerea dreptului la avort, conjugată cu lipsa opțiunilor contraceptive moderne, a condus la o creștere spectaculoasă a practicării avortului ilegal, în urma căruia multe mame au ajuns în pragul morții. Relația dintre accesul restricționat la avortul legal și la contracepția modernă, pe de o parte, și creșterea ratelor mortalității materne, pe de altă parte, este o comparativă și istorică ce înregistrează mici variații între diverse culturi.

TABELUL 7.4 Mortalitatea maternă, 1965-1991

Decese datorate complicațiilor Decese datorate altor cauze Total

postabortive

Contradicția dintre aceasta lege și ideologia marxistă care punea accent pe drepturile femeilor a fost ușor rezolvată prin numeroase campanii media care susțineau ideea ca a crește copii reprezintă o datorie față de țară si o modalitate de a atinge fericirea în viață.

De exemplu, înainte de 1966, ziarul Scânteia, cel mai important ziar al partidului communist român, publica în primele doua pagini știri politice și economice. Dupa 1966, acest lucru s-a schimbat, primele pagini conținând articole despre maternitate și datoria femeii fața de popor și națiune. În august 1966 apare un articol semnat de psihologul Ursula Schiopu, în care se menționează ‘îmbunătățirea farmecului feminin prin sarcină’. Urmează apoi numeroase articole despre dragostea fața de copii, școli primare și fericirea unei familii cât mai numeroase. Apare chiar un articol semnat de un doctor: ’’Avantajele maternității”, în care, printre beneficiile sarcinii se numără vindecarea acneei, eczemelor, depresiei și melancoliei. Pe de altă parte, femeile care doreau să facă avort erau judecate ca fiind ‘superficiale’.

În 2 octombire 1966 o nouă lege avortului a fost adoptată. Aceasta interzicea avortul cu următoarele exceptii: sarcina reprezintă un risc pentru viața mamei, unul dintre părinți suferă de o boală genetică, mama avea 45 de ani sau mai mult, mama a dat națtere la 4 sau mai mulți copii, sarcina este rezulataul unui viol sau al incestului. Această lege a determinat dublarea TFR (rata totala a fertilității) doar într-un singur an. Totusi, după ce s-a renunțat la această lege în 1990, TFR a scăzut de la 2.2 (1989) la 1.8 (1990) și se realizau 3 avorturi pentru fiecare naștere. După 1990 TFR a continuat să scadă, în 2001 atingând valoarea de 1.3, cea mai scăzută TFR din Europa.

Efectele legii din 1966 nu au fost uniforme. Unele femei au reușit să evite efectele legii, fie utilizând metode ilegale de avort, fie utilizând metode contraceptive cumpărate de pe piața neagră, fie oferind bani doctorilor pentru a obține un avort ‘legal’ în acte.

De asemnea se observă o diferentă în ce privește zonele rurale și urbane. O femeie din zona rurală avea cu aproximativ un copil în plus față de o femeie de aceeași vârstă care locuia în mediul urban. O diferență asemănătoare a fost întâlnită și din punct de vedere al studiilor. Femeile ce au urmat doar școală elementară aveau cu 0.8-1.2 mai mulți copii decât femeile cu studii superioare. De asemenea această lege a produs o modificare în compoziția etnică a populației. Maghiarii, populația germană și celelalte minorități cu studii superioare din zona urbană, au înregistrat o rată de creștere a fertilității mult mai mică față de populația de origine rromă.

Momentan sunt active numeroase dezbateri privind declinul fertilității în Europa de Est după anii 90. Referitor la aceste dezbateri menționăm că declinul fertilitătii în România dupa 1990 nu a fost unul tipic. Marea majoritate a țărilor est europene au avut parte de un declin lent și continuu al ratei fertilității. Albania și România, pe de alta parte, au fost singurele tări unde contraceptivele nu erau valabile iar avortul era strict interzis, de aici rezultând panta brusc descendentă a ratei fertilității imediat după anii 90.

II Partea Specială

1 Ipotezele generale și statistice ale cercetării

1.1. Ipotezele generale ale cercetării

Mai mult de jumătate din femeile însărcinate nu au efectuat un control gionecologic înainte cu 12 luni.

Numărul femeilor însărcinate care au apelat la serviciile medicale apreciază pregatirea profesională a cadrelor medicale.

O mare parte din femeile însărcinate aleg să avorteze datorită imposibilității de a întreține un copil .

Cele mai multe femei însărcinate cunosc complicațiile avortului la cerere.

O mare parte din femeile însărcinate care decid să avorteze au sub 24 ani.

1.2. Ipotezele statistice ale cercetării

H0: Cel mult 50% din femeile însărcinate care decid să avorteze o fac datorită imposibilității de a întreține un copil.

H1: Mai mult de 50% din femeile însărcinare care decid să avorteze nu o fac datorită imposibilității de a întreține un copil

H0: Cele mai multe femei cunosc complicațiile unui avort la cerere.

H1 : Cele mai multe femei nu cunosc complicațiile unui avort la cerere.

H0: Cel puțin 75% din femeile însărcinate care decid să avorteze au sub 24 ani.

H1: Mai puțin 75% din femeile însărcinate care decid să avorteze au sub 24 ani.

2. Obiectivele cercetării

3. Metoda de eșanționare și mărimea eșantionului

3.1 Tipul de cercetare ales

Cercetare de față este o cercetare descriptivă, având drept scop cunoașterea în profunzime a fenomenelor legate de atitudinile, opiniile și comportamentele populației femeilor insarcinate cu privire la avorturile la cerere.

Metoda de obținere a datelor primare este ancheta pe bază de sondaj, ca instrument al cercetării descriptive.

Modalitatea de desfășurare a anchetei este interviul personal direct.

3.2 Tipuri de întrebări utilizate

Conceperea chestionarului reprezintă o activitate de maximă importanță pentru orice cercetare bazată pe o anchetă prin sondaj. Aceasta se face pe baza definirii problemei de cercetat și a stabilirii obiectivelor cercetării.

În urma derulării acestor etape și a executării modificărilor de rigoare a rezultat un chestionar compus din 22 de întrebări.

Întrebările sunt închise și dau posibilitatea subiecților de a alege una sau mai multe dintre variantele de răspuns propuse. Astfel, nu au greutăți în a-și formula răspunsurile.

Chestionarul conține:

-întrebări închise simple cu răspunsuri dihotomice: 1, 2, 21.

-întrebări care presupun o alegere unică dintr-un set de alternative: 3, 4,7,8, 9,10, 11, 15, 16, 21, 27.

-întrebări care presupun o alegere multiplă: 5, 8, 12, 13,14,17,20,21,23.

-întrebări cu răspunsuri ierarhizate în scale de evaluare: 4,18.

Ordinea de aranjare a întrebărilor

Ordinea de aranjare a întrebărilor este foarte importantă deoarece aceasta influențează decizia subiecților de a coopera și de a răspunde la toate întrebările.

Prezentul chestionar începe cu întrebări simple ce presupun răspunsuri de genul „da” sau „nu”, urmând ca gradul de dificultate să crească spre mijlocul chestionarului, unde scalele sunt mai complexe. Spre sfârșitul chestionarului, gradul de dificultate al întrebărilor scade din nou, aici fiind plasate întrebările de caracterizare.

3.3Populația cercetată și mărimea acesteia

Populația avută în vedere este constituită din 112 femeilor însărcinate care au efectuat un avort la cerere în spitalul Spitalului Clinic de Obstetrică Ginecologie Dr. I.A. Sbarcea în perioada 1 Mai 2014 -1 August 2014.

3.4 Alegerea unității de eșantionare/metodei de eșantionare:

Unitatea de eșantionare este reprezentată de subiectul ce urmează a fi intervievat. De la unitățile de eșantionare se obțin informațiile pe baza cărora vor fi trase concluziile valabile pentru întreaga populație avută în vedere.

Pentru a obține rezultate cât mai fidele realității, am optat pentru o eșantionare aleatoare care oferă fiecărui individ aceeași probabilitate de a fi inclus în eșantion.

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA”

FACULTATEA DE MEDICINăĂ

Specializarea: Asistență Medicală Generală

Data…………………….

Nr.chestionar……….

CHESTIONAR

Bună ziua. Numele meu este Ifrim Ioana Elena și sunt studentă în anul IV la Universitatea Transilvania – Brașov, Facultatea de Medicina .

În scopul elaborării unui studiu cu privire la motivarea și comportamentul femeilor privind avortul , vă rugăm să aveți amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări.

Răspunsurile dvs. sunt confidențiale și vor fi utilizate pentru realizarea unei lucrări cu caracter didactic.

Ați efectuat un examen ginecologic in ultimele 12 luni?

Da

Nu (se continuă cu întrebarea 8)

La ce tip de servicii sanitare ați apelat?

Servicii sanitare publice

Servicii sanitare private

Ce caracteristică ați luat în calcul cand ați ales servicul sanitar?

Sunt asigurat la serviciile publice

Tariful

Calitatea

Promptitudinea

Alta. Care anume?………………………………….

Cum apreciați pregatirea profesională a cadrelor medicale?

Foarte slabă

Slabă

Nici/nici

Bună

Foarte bună

5. Ce investigații ați efectuat la ultimul examen ginecologic?

Ecograf vaginal

Frotiu Papanicolau

Secreție Vaginală

Examen pelvin

Altă metodă. Care anume?……………………………

6.Cât de mulțumită ați fost de tratamentul aplicat?

Extrem de extrem de

mulțumit 1 2 3 4 5 nemulțumit

7. Care este motivul pentru care ați ales sa avortați? (o singură variantă de răspuns)

Contracepție nereusită

Imposibilitatea de a întreține un copil

Întreruperea unei sarcini nedorite

Prevenirea națterii unui copil cu malformații

Altul…………………………………

8. Cine va îndrumat în luarea deciziei de a avorta ?

familia

medicul ginecolog/familie

tatăl

psihologul

decizia a fost a mea

9. Ce vârsta avea sarcina în momentul în care ați avortat?

4-6 săptămâni

6-8 săptămâni

8-12 săptămâni

10. Ce simptomele ați avut dupa efectuarea avortului?: (răspuns multiplu)

durere în zona genitală

grețuri, vărsături

leucoree bundentă

febră

metroragie abundentă

11. Știți care sunt complicațiile post-avort?

Da ( se continuă cu intreabarea 13)

Nu( se continuă cu intreabarea 15)

12. Care sunt complicațiile obstericale ale unui avort? (răspuns mutiplu)

sarcină extrauterină

naștere prematură

izoimunizare Rh

tulburaride dilatație în travaliu

altul…………………………………

13. Care sunt complicațiile ginecologice ale unui avort? (răspuns mutiplu)

leziuni inflamatorii cronice

sterilitate

tulburări menstuale

complicații sexuale generale

Altul………………………..

14. Ce fel de metodă contraceptivă doriți să folosiți în viitor??

metoda calendarului

sterilet

prezervativ

contraceptive orale

nu o să folosesc

15. Câte avorturi ați efectuat până la vârsta aceasta?

0

1-2

3-4

peste 5

16. Câte sarcini ați avut până la vârsta aceasta?

0

1-2

3-4

peste 5

17. În ce măsură sunteți de acord cu următoarea afirmație?

“ Declinul fertilitătii în România după anii 90 s-a datorat liberalizării avortului ”

___________ _______ _______ _____ _________

total dezacord dezacord nici, nici acord acord total

Întrebări de identificare a subiecților

18. Ce vârstă aveți?

19. În ce interval se încadrează venitul dvs lunar net?

Sub 200 Ron

201-400 Ron

401-600 Ron

601-800 Ron

peste 801 Ron

20. Precizați ultima școală absolvită de dvs.

Școala generală

Școala profesională

Liceu

Școală postliceală

Facultate sau studii postuniversitare

21. Din ce mediu proveniti :

rural

urban

22. Ocupația dvs. actuală este:

elev/student

specialist/cadru cu pregătire superioară

muncitor calificat/meseriaș

patron/director

șomer

pensionar

Alta. Care anume?…………..

Vă mulțumim pentru colaborare!

5. Rezultate provenite în urma chestionarului:

1. Ați efectuat un examen ginecologic în ultimele 12 luni?

În urma răspunsurilor primite de la paciente am aflat că un procent mare de 89 % din total nu au efectuat un control ginecologic în ultimul an.

Campaniie de prevenire a bolilor incurabile prezentate în Mass-media, pliante prezente în cabinetele de gincecologice nu sunt suficiente pentru a conștientiza importanța prevenirii unor boli incurabile printre care este și cancerul de col uterin , unele afecțiuni care duc la infertilitate și alte boli grave.

2. La ce tip de servicii sanitare ați apelat?

Pacientele care și-au făcut un control ginecologic în ultimul an , l-au efectuat datorită unor simptome apărute nu pentru un control de rutină, serviciul public este preferat datorită tarifelor mai mici în detrimentul celor private în care au ales doar 3 femei să fie consultate.

3. Ce caracteristică ați luat în calcul cand ați ales servicul sanitar?

Figura 2.3 Ditribuția pacientelor în funcție de caracteristica luată în calculul alegerii serviciului sanitar

Mai mult de 66% din repondenți aleg un anumit sistem sanitar pentru că sunt deja asigurați ai acestuia, peste 16% se compară tarifele, în timp ce mai puțin de 10 % i-au în considerarea calitatea, promitudinea ori alte caracteristici.

4.Cum apreciați pregătirea profesională a cadrelor medicale?

Figura 2.4 Ditribuția pacientelor în funcție de opinia privind pregătirea profesională a cadrelor medicale

Peste 40% din cei intervievați au o părere bună în ceea ce privește pregătirea profesională a medicilor și asistentelor, există un procent de 11.7% care au o părere foarte bună. Cealaltă jumătate a repondenților fie nu sunt foarte siguri de pregătirea medicilor (25%), fie au o pregătire slabă (13.3%) sau foarte slabă (8.33%).

5. Ce investigații ați efectuat la ultimul examen ginecologic?

Figura 2.5 Ditribuția pacientelor în funcție opinia privind pregătirea profesională a cadrelor medicale

Din totalul femeilor care au efectuat un control ginecologic 34 % au preferat analiza secreției vaginale în detrimentul ecografului vaginal la care au apelat doar 6 paciente.

6. Cât de mulțumită ați fost de tratamentul aplicat?

Figura 2.6 Ditribuția pacientelor în funcție de cât de mulțumite au fost în urma tratamentului aplicat

Aproximativ 40% din cei intervievați sunt mulțumiți de tratamentul care li s-a aplicat, restul fiind în proporție de aproximativ 10% extrem de multumiți sau foarte nemultumiți 20% de tratamenul aplicat în sistemul sanitar românesc.

7. Care este motivul pentru care ati ales sa avortati? (o singura varianta de raspuns)

Figura 2.7 Ditribuția pacientelor în functie de motivul pentru care a ales să avorteze

Din totalul pacientelor care au răspuns la chestionar 47 susțin că au ales să avorteze pentru că nu posibilități financiare, nu au condiții să-l crească corespunzător. Restul nu au folosit corespunzător o metodă contraceptivă sau doresc întrerupera unei sarcini nedorite.

8 Cine va îndrumat în luarea deciziei de a avorta ?

Figura 2.8 Distribuția pacientelor în funcție de decizia de avorta

Într-un procent de aproape 50% femeile chestionate au răspuns ca decizia de a avorta a fost a lor, fără să fie influențate familie sau medicul ginecolog. Un număr de 29 paciente au fost influenate de tatăl copilului, doar 2 paciente s-au prezentat la psiholog înainte de a avorta.

9 Ce vârsta avea sarcina în momentul în care ați avortat?

Figura 2.9 Distribuția pacientelor în funcție de vârsta sarcinii

Cele mai multe avorturi s-au efectuat în săptămânile 7-8 cu un procent de 48% din toatlul femeilor care au completat chestionarul. În săptămânile 9-12 s-au prezentat 43 paciente, restul de 11% în prima luna de sarcină.

10 Ce simptomele ați avut dupa efectuarea avortului? (răspuns multiplu)

Figura 2.10 Distribuția pacientelor în funcție simptomele post avort

Femeile care au avut un avort anterior au răspuns enumerat cele mai importante simptone post avort , dintre aceastea cea mai frecventă este metroragia abundentă cu un procent de 34%, urmată de durerea în zona genitală și leucoreea abundentă.

11Stiți care sunt complicațiile post-avort?

Figura 2.11 Distribuția pacientelor în funcție opinia privind complicațiile post avort

La intrebarea aceasta 87% din totalul femeilor chestionate au răspuns că nu cunosc care sunt complicațiile unui avort.

12 Care sunt complicațiile obstericale ale unui avort? (răspuns mutiplu)

Figura 2.12 Distribuția pacientelor în funcție de complicațiile obstetricale ale unui avort

Din totalul celor 15 de paciente care cunosc complicațiile post-avort 14 dintre acestea au spus că sarcina extrauterină este cea mai importantă complicație obstetricală urmată de nașterea prematură și tulburarea de dilatație în travaliu.

13 Care sunt complicațiile ginecologice ale unui avort? (răspuns mutiplu)

Figura 2.13 Distribuția pacientelor în funcție de complicațiile ginecologice ale unui avort

În opinia pacientelor cea mai importantă complcație ginecologică post avort este sterilitatea , urmată de leziunile inflamatorii cronice și tulburările menstruale

14Ce fel de metodă contraceptivă doriți să folosiți în viitor??

Figura 2.14 Distribuția pacientelor în functie de metoda contraceptivă

Din totalul pacientelor care au completat chestionarul 45 vor folosi contraceptive orale, restul sterilet și prezervativ. Un număr de 10 nu vor folosi nici o metodă contraceptivă.

Nevoile contraceptive ale femeilor nu diferă în funcție de mediul din care provin. Chiar dacă sunt puse în situația de a face un avort 26 din paciente nu vor folosi o metodă sigură de contracepție.

15 Câte avorturi ați efectuat până la vârsta aceasta?

Figura 2.15 Distribuția pacientelor în funcție de numărul de avorturi

Din totalul răspunsurilor într-un procent de aproximativ 72% au efectuat mai mult de un avort la cerere, lucru deloc îmbucurator datorită lipsei de educație privind măsurile de contracepție ulteriore unui avort. Din aceste motive este destul de răspăndit fenomenul « avortului repetat ».

16. Câte sarcini ați avut până la vârsta aceasta?

Figura 2.16 Distribuția pacientelor în funcție de numîrul de sarcini

În urma răspunsurilor am constatat că un procent de 50% din femeile însărcinate care au completat chestionarul au avut 1-2 sarcini până în prezent.

17. În ce măsură sunteti de acord cu următoarea afirmație?

“ Declinul fertilității în România dupa anii 90 s-a datorat liberalizării avortului ”

Figura 2.17 Distribuția pacientelor în functie de opinia lor privind declinul fertilității în România

Din numărul total de 112 de paciente, la această întrebare au răspuns că sunt de acord 22 dintre ele, un număr de 19 paciente acord total, 36 nu au o părere vis-a-vis de liberalizarea avortului

18. Ce vârstă aveți?

Figura 2.18 Distribuția pacientelor în funcție de vârstă

Media vârstei femeilor care au răspuns la chestionar este 28 ani, cele mai multe au 26 si 27 ani .

19. În ce interval se încadrează venitul dvs lunar net?

Figura 2.19 Distributia pacientelor în funcție de venitul lunar net

După chestionarea pacientelor am aflat că un număr de 45 dintre ele au venituri sub 200 lei pe lună, 21 au venituri lunare intre 201-400 de lei, în timp ce doar 16 dintre paciente au pe lună un venit de peste 801 ron.

20 . Precizați ultima școală absolvită de dvs.

Figura 2.20 Distribuția pacientelor în funcție de pregătirea profesională

Din totalul celor 112 paciente 6 au studii universitare și postuniversitare, 32 au terminat liceul, 39 țcoala generală acestea provin din mediul rural unde nu au acces la programele de planning familial și informații despre metodele de contracepție.

21.Din ce mediu proveniți :

Figura 2.21 Distribuția pacientelor în funcție de mediul de proveniență

În urma răspunsurilor primite de la paciente, am aflat că 29 trăiesc în mediul urban, în timp ce restul de 83 trăiesc în mediul rural.

22. Ocupația dvs. actuală este:

Figura 2.22 Distribuția pacientelor în funcție de ocupația actuală

Majoritatea femeilor care au raspuns la acest chestionar provin din familii cu venituri mici fără un loc de muncă stabil, 29 au avut lucrat în trecut și acum beneficiază de ajutorul de șomaj.

6. Rolul asistentei în prevenirea avorturilor la cerere

6.1 Școala gimnazială și liceu

Dintre categoriile sociale, cea mai expusă riscurilor este cea reprezentată de adolescenți. Este vârsta modificărilor corporale vizibile dar și a dorinței de a fi luați în serios de adulți, de a se impune în fața celorlalți, de a-și stabili și căuta propria identitate. Adolescența este și o perioadă a instabilităților emoționale, a conflictelor latente sau manifeste, între nevoia de afirmare a identității și a valorilor tradiționale ale familiei.

Educația sexuală are drept scop furnizarea de date și informații care să se regăsească în adoptarea unor atitudini și comportamente lipsite de riscurile sarcinii nedorite, ale bolilor venerice dar și a sentimentelor negative și conflictelor posibile între valori și atitudini, percepte educaționale și asumarea unor comportamente sexuale.

Reacțiile sexuale există încă de la naștere: familia, societatea, cultura vor orienta expresiile acestora, inhibându-le sau permițându-le să se dezvolte, învățarea limbajului afectiv și relațional, a științei de a trăi în armonie cu șinele și cu ceilalți durează toată viața pentru că oamenii descoperă aproape permanent structuri relaționale. Oamenii sunt obligați să se adapteze „provocărilor" interpersonale, personale sau profesionale.

Informația referitoare la sexualitate și reproducere este bine venită la orice vârstă, iar pentru categoriile de populație expuse riscurilor, înainte de a fi interesantă sau utilă, este în primul rând necesară.

Educația sexuală urmărește să transmită mesaje clare pentru construirea unor concepții pozitive despre sexualitate. Informațiile se referă atât la creștere și dezvoltare, la orientarea sexuală și răspunsuri sexuale, sarcină, contracepție, avort, HIV/SIDA cât și la abuz și agresiune sexuală. Informațiile și metodele utilizate ajută adolescenții să își dezvolte propriile valori, să iși câștige încrederea în ei înșiși, dezvoltându-le abilități pentru a-și lua singuri deciziile, eliberați de diferite presiuni (anturaj, mass-media,vizionare de filme, consum de alcool).

6.2 Cabinete de planificare familială

Existența și rolul cabinetelor de planificare familială sunt încă insuficient cunoscute, mijloacele de informare în materie de sexualitate (anatomo-fiziologie, igienă, contracepție) fiind reprezentate în special de familie, prieteni, reviste, mai puțin de școală și de personalul medical.

În România, planificarea familială se află în atenția Ministerului Sănătății, alături de probleme legate de protecția mamei și copilului, cât și de medicina școlară și universitară.

In 1990 s-a creat un organism neguvernamental: Societatea pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (S.E.C.S) ce iși propune:

> educația în domeniul contracepției

> formarea de specialiști

> educarea populației cu atenție specială pentru anumite grupe de risc (adolescenți, etc.)

Desigur ca o educație pentru contracepție și planificare familială să fie eficientă aceasta trebuie să fie precedată de o educație sexuală anterioară vârstei adolescenței, însă adecvată diferitelor categorii de vârstă.

Continuitatea și progresivitatea educației sexuale îi garantează eficiența.

Promovarea sănătății sexuale prin programe de educație individuală, în cuplu sau pentru grupuri are loc în contextul educației pentru o viață sănătoasă, înțelegerea sexualității, reproducerii în termenii biologiei, dar și a relațiilor interpersonale în cuplu permit individului, cuplului/familiei o dezvoltare și o evoluție armonioasă, în beneficiul sănătății:[23].

Pentru a determina individul să își asume responsabilitatea în raport cu propria sexualitate și sănătate a reproducerii este deci necesar să i se ofere informații prin care el să poată, pe baza lor, să decidă ce orientare sexuală are, prin ce comportamente sexuale și-o manifestă și exprimă și consecințele comportamentului său asupra mediului relațional în care este implicat. Prin aceasta, responsabilitatea față de sine și responsabilitatea socială, cea față de alții, vor determina starea de bine și calitatea vieții sale. Orice consiliere în probleme de planificare familială devine inerent un proces de validare și schimbare de valori personale, identitatea psihosexuală fiind esența acestui poces.

De exemplu, un studiu efectuat asupra activității fundației Pro Vita Medica din Timișoara a arătat că, în unsprezece ani de activitate, au beneficiat de consiliere aproximativ 5000 de femei confruntate cu problema unei sarcini nedorite. Dintre acestea, aproximativ 500 au decis să păstreze sarcina, ceea ce înseamnă un procent de 10%. Apreciez că cifra este suficient de mare pentru a încuraja instituirea consilierii obligatorii a femeilor însărcinate înainte de avort. [25].

6.3 Spitalele de obsterica-ginecologie

Rolul cel mai important din punctul meu de vedere îl au cadrele medicale care intră în contact cu fetele și femeile la un control ginecologic de rutină, la orice intervenție care are loc într-un spital de obstetrica-ginecologie. Înființarea unor centre sau cabinete private ar duce la discriminare în rândul femeilor care doresc să avorteze pe criteriul venturilor. În cazul în care cheltuielile nu sunt suportate de către stat femeile cu venituri reduse nu ar putea să beneficieze de consiliere.

Este un aspect important, neluat în seama în spitalele din România, datorită legilor care nu încurajează consilierea femeilor înainte de efectuarea avortului. În tara noastră femeile însărcinate avortează la cerere, acest aspect include România în lista tărilor care nu prevede obligativitatea unei consilieri a femeii însărcinate înainte de realizarea avortului. Sunt țări în Europa în care acest lucru este obligatoriu, aici este inclusă Germania, Franța, Italia, Olanda, Luxemburg, Portugalia.[23]

Există un Proiect Legislativ în România privind obligativitatea instituirii consilierii înainte de realizarea avortului. Proiectul prevede o perioadă de așteptare după consiliere de cinci zile, timp în care femeia în cauză să reflecte asupra deciziei de a avorta, ața cum prevăd ți legislațiie țărilor enumerate mai sus.[24]

Consider binevenită o asemenea initiativă deoarece reprezintă un sprijin real și moral pentru femeile care se confruntă cu problema unei sarcini nedorite. Această procedură, totusi nu trebuie să-ți depățească limitele, în sensul că nu trebuie să constrângă o femeie însărcinată chiar și indirect să pastreze sarcina. Proiectul propune și denumește criza de sarcină ca fiind „o conștientizare bruscă a unei sarcini nedorite și care amenință bunăstarea emoțională, fizică și spirituală a unei persoane”

Proiectul prevede consilierea femeii însărcinate de către un consilier care trebuie să o informeze pe femeia însărcinată, în principiu, despre riscurile procedurii abortive, despre

posibilele complicații ale avortului, despre alternativele la avort, precum și despre faptul că „încă din momentul conceperii embrionul este o ființăumană în sensul deplin al cuvântului, a cărei viață va înceta în urma procedurilor medicale” (art. 3, lit. c din Proiect) . Procedura de consiliere prevede inclusiv prezentarea de imagini foto/video ale unor proceduri abortive. După consiliere (care se poate derula pe parcursul uneia sau al mai

multor ședințe) curge un termen de 5 zile ( denumit perioadă de gândire), după împlinirea căruia femeia poate să recurgă la avort. Femeia care dorește să avorteze va prezenta medicului obstetrician un certificat care să ateste faptul că ea a beneficiat de consiliere cu cel puțin 5 zile înainteProiectul prevede expres că decizia de a păstra sau nu sarcina aparține exclusiv femeii (art. 3, lit. f din Proiect ).

Pe de alta parte , ne putem întreba dacă o asemenea procedură este foarte oportună. Practica arată că femeile care doresc să realizeze avortul se răzgândesc rar. A decide dacă vrei sau nu un copil este un proces extrem de intim. În aceste condiții metoda invazivă de a arăta fotografii sau proceduri de avort poate că este un abuz. Poate pentru femeia care decide să avorteze va fi mult mai traumatizată din punct de vedere psihic.

Consider că ar fi fost util ca, printre obiectivele consilierii, să se regăsească și informarea femeii cu privire la metodele de prevenire a unei sarcini nedorite. În definitiv, este esențial ca femeia care ajunge în situația să avorteze să nu ajungă din nou în aceeași situație. Iar informarea obligatorie a femeii care dorește să avorteze despre metodele contraceptive ar fi o dovadă că procedura de consiliere are în vedere și drepturile femeii. Chiar dacă, în cele din urmă, femeia decide să păstreze copilul, ar fi binevenită oferirea de informații privind prevenirea pe viitor a sarcinilor nedorite. Iar în ipoteza în care femeia ar decide, totuși, să avorteze, dacă în cadrul consilierii ante-avort a fost informată cu privire la metodele contraceptive, tot s-ar realiza un aspect pozitiv. Oricum, dacă nu se dorește oferirea de informații privind contracepția înaintea realizării avortului, cred că ar fi util ca măcar după realizarea unui avort femeia să fie informată în mod obligatoriu cu privire la

metodele contraceptive.

Rolul cel mai important din punctul meu de vedere il au cadrele medicale care intră în contact cu fetele și femeile la un control ginecologic de rutină, la orice intervenție care are loc într-un spital de obterică-ginecologie. Înființarea unor centre sau cabinete private ar duce la discriminare în randul femeilor care doresc să avorteze pe criteriul venturilor. În cazul în care cheltuielile nu sunt suportate de către stat femeile cu un venituri reduse nu ar putea să beneficieze de consiliere.

Concluzii

Pe baza răspunsurilor primite și a datelor din fișele de observație am stabilit următoarele concluzii:

Majoritatea pacientelor chestionate nu au efectuat un control ginecologic în ultimele 12 luni, preferă serviciile publice. Cele care s-au programat nu au făcut un control de rutină, s-au prezentat la medic datorită unor simptome apărute în sfera urogenitală.

Au ales sa facă avortul datorită situației financiare precare deasemena faptul că nu au un loc de muncă stabil le-au determinat să facă avortul la cerere.

Nivelul socio-econimic scăzut precum și lipsa pacientelor de informare sunt unele din motivele pentru care acestea nu se prezintă la medic, nu folosesc metode contraceptive si cel mai important nu cunosc complicatiile pe termen scurt si mediu care pot apărea în urma unui avort.

Dintre pacientele monitorizate de către un medic obstetrician, un număr mare prezintă infecții datorită colonizării mucoasei vaginale cu diverși germeni , asta explică numărul mare de secretii vaginale recoltate la femeile care au efectuat un control ginecologic.

Femeile nu cunosc riscurile și efectele acestui fenomen de întrerupere a sarcinilor aceasta produce efecte care afectează populația ți structura ei demografică.

Sarcina neplanificată este cea mai frecventă cauză a avortului la cerere, exercitarea planificării familiale este necesară și presupune trei condiții: cunoaștere, atitudine și practicare, femeia trebuie sa aibă acces la o informație corectă, urmată de o motivație pentru adaptarea deciziei de a avea un anumit număr de copii.

.

Propuneri

Consider că întotdeauna trebuie căutată o cale de a trata cauza, întreruperea saricinii este efectul, noi ca și cadre medicale trebuie să căutăm cauza.

Avem nevoie de susținerea statului cu o înalta responsabilitate în educație , în informarea corectă, în susținerea financiară a cumpărării mijloacelor contraceptive dar și responsabilizarea individuală a femeii ți a fiecărui cuplu în parte.

Vedem că femeile nu știu să-ți aleagă un contraceptiv și să-l folosească corect. De aceea relația pacient cadru medical este una directă bazată pe încredere și responsabilitate din partea ambelor părți, scopul comun fiind același evitarea unei sarcini nedorite în viitor.

Informarea din cabinetele de ginecologie, spitatele de obterica-ginecologie , cabinetele de planning trebuie să educe femeile astfel încât ele să nu ajungă în situația de a avorta.

Pentru a scădea numărul de avorturi la cerere, propun îndreptarea atenției asupra femeilor din mediul rural . Acestea nu au acces la informație, statul socio-economic este precar. Accesul la consiliere pre si post avort trebuie sa fie accesibil tuturor fără excepție.

Serviciile unde se efectuează întreruperile de sarcină trebuie intergrate cu serviciile de planificare a familiei.

Educația sexuală să fie introdusă ca materie școlară. Aceasta ar ajuta adolescentul să înțeleagă în mod pozitiv sănătatea sa sexuală, să-i furnizeze abilitatea de a lua decizii, să-i formeze credințe și valori despre identitate, comportament și relații interpersonale.

♦ Este necesară formarea unor cadre specializate pentru programa de educație sexuală și de asemenea de materiale adecvate desfășurării orelor de educație sexuală.

♦ Consilierea pacienților privind metodele de planificare necesită o instruire specială și o atitudine de respect și considerație față de pacient.

♦ Organizarea de conferințe sau popularizarea contracepției prin mass – media care să asigure și informarea părinților adolescenților, primii lor educatori, astfel încât informațiile oferite să fie cât mai exacte.

♦ In cadrul educației sexuale nu trebuie neglijată prevenirea asupra posibilităților de contractare a bolilor cu transmitere sexuală în urma unor activități sexuale dezordonate.

♦ Problema planificării familiale și contracepția trebuie încadrate în problema socială a comunității, având în vedere necesitatea unei bune reproduceri a populației, în care se asigură sporul natural necesar, precum și o structură favorabilă pe vârste a populației. Decizia asupra utilizării metodei contraceptive aparține în totalitate persoanei, medicul trebuind să explice protocolul metodei alese, avantajele și dezavantajele metodei.

♦ Implicarea organizațiilor nonguvernamentale (societăți non – profit, religioase, cu caracter privat) pot juca un rol foarte important datorită posibilităților economice mai mari și datorită forței de penetrație mai ridicată în rândul populației, deci și al adolescenților

Bibliografie :

O viziune asupra vieții; Larisa Ciochină, Constantin Iftimie, Editura Provita Media, București 2003.

Sexpolitics: reports from the frontlines. ”The struggle for abortion rights in ”; Wanda Nowicka.

Abortion in ; Cristopher Tietze; American Journal of Public Health, 1967.

http://caraobrien.tumblr.com/post/352715826/decree-770-abortion-outlawed-in-communist-romania

Life after Communism: Democracy and Abortion in Eastern Europe and ;

Patrick J. Flood.

The Population Policy Data Bank maintained by the Population Division of the Department of Economic and Social Affairs of the United Nations Secretariat.

Law of 7 Jan. 1993 on Family Planning, Human Embryo Protection, and Conditions of Legal Pregnancy Termination.

Luis Pereira-Da-Silva, Kim I M Bergmans, Lieke a S van Kerkhoven et al. (2006) Reducing discomfort while measuring crown-heel length in neonates., 742-6. In Acta paediatrica (Oslo, Norway : 1992) 95 (6).

T.F. McNeil, E.W. Schubert, E. Cantor- Graae, M. Brossner, P. Schubert, K.M. Henriksson: Unwanted pregnancy as a riskk factor for offspring schizophrenia-spectrum and affective disorders in adulthood: a prospective high-risk study. Psychol Med, 2009 Junl 39 (6): 957-65. Epub 2008 Oct 23

M. Isohanni, J. Miettunen, P. Maki, G. K. Murray, K. Ridler, E. Lauronen, K. Moilanen, A. Alaraisanen, M. Haapea, I. Isohanni, E. Ivleva, C. Tamminga, J. McGrath, H. Koponen: Risk factors for schizophrenia. Follow up data from the 1966 birth cohort study. World Psychiatry. 2006 October; 5 (3): 168-171

J. McGrath, K. Saari, H. Hakko, J. Jokelainen, P. Jones, M.R. Jarvelin, D. Chant, M. Isohanni: Vitamin D supplementation during the first year of life and risk of schizophrenia: a Finnish birth cohort study. Schizophr Res. 2004 Apr 1; 67(2-3): 237-45

J. Tiihonen, M. Isohanni, P. Rasanen, M. Koiranen, J. Moring: Specific major mental disorders and criminality: a 26-year prospective study of the 1966 northern birth cohort. Am J Psychiatry. 1997 Jun; 154 (6): 840-5

L. Poustka, G.K. Murray, E. Jaaskelainen, J. Veijola, P. Jones, M. Isohanni, J. Miettunen: The influence of temperament on symptoms and functional outcome in people with psychosis in the Northern Finland 1966 birth cohort. Eur Psychiatry. 2012 Jan; 25 (1): 26-32. Epub 2009 Nov 22

I. Isohanni, M.R. Jarvelin, P. Jones, J. Jokelainen, M. Isohanni: Can excellent school performance be a precursos of schizophrenia? A 28-year follow-up in the Northern Finland 1966 birth cohort. Acta Psychiatr Scand. 1999 Jul; 100(1): 17-26

A. Myhrman, P. Rantakallio, M. Isohanni, P. Jones, U. Partanen:Unwantedness of a pregnancy and schizophrenia in the child. Br J Psychiatry. 1996 Nov; 169(5): 637-40

H. David: Born unwanted : long-term developmental effects of denied abortion. J of Social Issues. 1992; 48 (3): 163-81

L. Kubicka, Z. Roth, Z. Dytrych, Z. Matejcek, H.P. David: The mental health of adults born of unwanted pregnancies, their siblings, and matched controls: a 35-year follow-up study from Prague, Czech Republic. J Nerv Ment Dis. 2002 Oct; 190 (10): 653-62

J.M. Najman, J. Morrison, G. Williams, M. Andersen, J.D. Keeping: The mental health of women 6 months after they give birth to an unwanted baby: a longitudinal study. Soc Sci Med. 1991; 32(3): 241-7

S. Schmiege, N.F. Russo: Depression and unwanted first pregnancy: longitudinal cohort study. BMJ. 2005 Dec3; 331 (7528): 1303. Epub 2005 Oct 28

Freedman LS, Samuels S, Fish I, Schwartz SA, Lange B, Katz M, Morgano L 1980 Sparing of the brain in neonatal undernutrition: amino acid transport and incorporation into brain and muscle. Science 207:902–904

WHO report- Physical status: the use and interpretation of anthropometry, Geneva , 1995, Chapter 4, http://whqlibdoc.who.int/trs/WHO_TRS_854_(chp4).pdf

Gail Kligman, The Politics of Duplicity: Controlling Reproduction in Ceausescu's Romania, University of California Press (1998) (tradus Politica duplicității: Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu,Humanitas, 2000)

Preda, Marian. (2003). Aspecte privind dezvoltarea, populația și sănătatea reproducerii la nivel național și studii de caz. București : UNFPA

Luca, Vasile. (1987). Avortul provocat. București: Editura medicală

http://www.cdep.ro/proiecte/2012/300/40/8/em425.pdf (referință din data de 10.10.2012).

http://www.cdep.ro/proiecte/bp/2012/000/50/8/pl58.pdf (referință din data de 22.06.2012)

Ancăr Virgiliu, Crîngu Ionescu, Obstetrică, Ed. Național 1999, pg 69-70; pg. 73-76; pg 101-105; pg 233-240. [1]

Crișan N., Nanu D., Obstetrică, Editura Metropol, București, 1995, pg. 97-102. [3]

Moga M., Nanu D., Șamanschi L.- Obstetrică- pentru asistente și studenți la Medicină, Ed. Știință și tehnică, București, 1994, pg. 101-108. [2]