Atitudinea Studentilor Petroseneni Fata de Morala Crestina

=== 6ffd916904c480b6e1bf5fc0ec9e0dba1c04ec04_61819_1 ===

ATITUDINEA STUDENȚILOR DE LA UNIVERSITATEA PETROȘANI FAȚĂ DE MORALA CREȘTINĂ

CUPRINS

Capitolul 1. Biserica și morala creștină – delimitări conceptuale

Capitolul 2. Funcțiile religiei

Capitolul 3. Educația și morala creștină

Capitolul 4. Percepția românească în raport cu educația și morala creștină

Studiu de caz

Bibliografie

Anexe

CAPITOLUL 1. BISERICA ȘI MORALA CREȘTINĂ – DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Prin prisma sociologică, la o complexă analiză funcțional-structurală, se remarcă faptul că biserica reprezintă o insttituție socială, cu un specific bine definit, ce este determinat de:

Îndeplinirea funcției de coeziune și integrare socială

Nevoia satisfacerii diveselor necesități de tip religios la nivelul membrilor unei societăți

În ceea ce privește specificul bisericii, se poate aprecia că acesta este unul complex, în cadrul acestuia incluzându-se:

O doctrină vastă și deosebit de complexă- aceasta fiind în același timp morală, ontologică, soteriologică, dar și epistemologică

Diverse practici de cult

Ritualuri de sfințire/de consacrare

Simboluri și norme diverse

Sacerdoțiu

Raportări la structuri spațio-temporale proprii

Prin prisma calitativă a sociologiei, Biserica poate fi definită drept o accentuare/subliniere a caracterului de comunitate specific persoanelor ce iau parte și sunt implicate în cadrul unei practici religioase comune, care împărtășesc o credință comună, în virtutatea asumării acesteia.

Din acest considerent, orice analiză privind diversele forme de manifestare ale fenomenului religios, se impune a avea în vedere specificitatea unică a domeniului, în paralel cu o abordare de tip logic a fenomenului implicit, pe lângă abordarea psihologică și implicit socială.

Este bine cunoscut faptul că vederea realizării unei raportări corecte a diveselor elemente ce sunt incluse în vastul domeniu al sacrului (în categoria cărora sunt incluse și comportamentele religioase) se impune evitarea luării în considerație a diverselor pre-supoziții de tip etno-centrist, ce sunt tot mai caracteristice stadiului actual al domeniului cercetării, recomandându-se analizarea și ulterior adoptarea celor mai viabile atitudini și metode prin intermediul cărora se poate percepe domeniul sacrului privind dinspre interiorul acestuia.

În paralel cu tot mai numeroasele definiri de dată recentă ale Bisericii, se impune a se menționa și percepția pe care o au despre aceasta persoanele credincioase. Astfel, în versiunea contemporană, Biserica este percepută ca fiind comunitatea divină-umană, în cadrul căreia se remarcă o prezență semnificativă a divinității, cu implicare constantă, aceasta determinând numeroase tensiuni și sentimente contradictor-constructive, ce se poziționează între dimensiunea supranaturală și dimensiunea pământeană.

În acest context se poate sesiza faptul că dimensiunea educațională, în versiunea logică a religiei, nu poate fi definită în mod distinct și explicit, în tradițiile specifice Bisericii nefiind definit un domeniu distinct, dedicat funcției educative.

Principalul obiectiv al Bisericii, obiectiv ce se desprinde strict din cadrul constitutivității acesteia, nu are în vedere elemente umaniste ori de natură seculară, ci este strict de ordin soteriologic, urmârind în principal mântuirea, ce poate să fie realizată prin unirea persoanelor credincioase cu realitatea personală transcendentă. În acest context, funcția educativă este direct inclusă în cadrul misiunii religioase.

Percepută într-un sens extins, de influențarea personalității umane și transmiterea diverselor informații, educația religioasă este inclusă în miza Bisericii, principalii beneficiari ai acesteia fiind adepții, ca și potențialii săi prozeliți. Se poate afirma, pe bună dreptate, faptul că Biserica are, prin natura sa, capacitatea de a educa, procesul educativ respectiv fiind unul de tip implicit, după cum remarca și renumitul Albert Kriekemans, care aprecia că principala sarcină a acesteia este aceea de „a educa umanitatea întreagă”.

În domeniul dedicat educației morale, se remarcă faptul că în versiunea bisericii, percepția moralei religioase este cu totul alta, aceasta subordonându-se unor scopuri total diferite altor forme ale moralei laice.

Având transcendența proprie drept temei, morala religioasă este în viziunea persoanelor credincioase doar mijlocul prin care acestea pot să își îndeplinească destinele pe care divinitatea le-a menit.

Morala religioasă nu se raportează la valorile umaniste, în ciuda faptului că deseori acestea pot avea puncte comune. Și asta datorită faptului că principalele obiective ale moralei nu se regăsesc în :

Autosuficiența etică a persoanelor

Organizarea și echilibrarea raporturilor în care conviețuiesc persoanele

Eficacitățile sociale ale persoanelor

Echilibrarea raporturilor dintre diversele culturi

În plus, în cadrul moralei creștine, orice om este perceput ca persoana definită prin intermediul raportării la divinitate (ca și o persoană), respectiv la semenii săi, în cadrul moralei seculare natura oricărei persoane fiind de tip suprapersonal/impersonal sau limitată la un arbitru de tip subiectiv al diverselor sale opțiuni individuale axiologice.

Biserica este percepută drept o comunitate a persoanelor ce gravitează între divinitate și realitate, în cadrul acesteia nefiind absolutizat nici un fel de principiu de tip moral sine stătător, remarcându-se de asemenea o nesubordonare în fața instanțelor impersonale, fie acestea sociale, ideologice ori politice.

Se impune a se menționa faptul că deseori morala creștină este percepută drept terapeutică, aceasta având capacitatea de a regenera o persoană prin intermediul diverselor mijloace care nu au în vedere doar voința respectivei persoanei. De asemenea, se presupune că biserica are capacitatea de a educa prin intermediul sentimentului religios pe care nu doar îl exprimă, ci îl și transmite în cadrul comunității, ca și în relațiile pe care persoanele se presupune că le au cu divinitatea.

În speță, se face vorbire despre forța deosebită prin care poate fi modelată personalitatea unui om, diversele ceremonii religioase reușind să aduce într-un loc mulțimi de oameni, pe care îi solidarizează, creându-le sentimentul de apartenență și implicit inducându-le senzația de putere, de întărire. În interiorul bisericii toate persoanele „devin egale și se simt solidare”, în vreme ce sentimentul religiei „difuzează spre ceilalți, nemaifiind trăiri personale”.

În contextul contemporan, mulți au fost specialiștii care au încercat să evidențieze fenomenului refluxului social sesizat în interiorul instituției bisericii, aceasta încercând treptat nu doar sa-și piardă de care se bucura odinioară, dar și multe dintre privilegii, aceasta nemaifiind percepută în prezent drept axă unică de influență socială în masă.

Și tocmai din acest considerent se impune a se analiza în mod constant nu doar rolul pe care îl ocupă instituția bisericii în cadrul generației tinere, ci mai ales eficacitatea pe care aceasta reușește să o impună în cadrul procesului de educație al acestei generații, respectiv al prismei prin care biserica este percepută de tineri în societatea care pare a fi puternic ancorată în cadrul unui amplu proces de secularizare.

CAPITOLUL 2. FUNCȚIILE RELIGIEI

Se cunoaște fapul că orice tip de religie are în vedere menținerea la nivelul sufletelor persoanelor credincioase a speranței mântuirii, în paralel cu delimitarea unui set de thnici și mijloace prin care aceasta poate fi atinsă (cu tot ceea ce se înțelege prin mântuire). Acesta este motivul pentru care, comparativ cu funcția veritabilă, mântuirea (respectiv vocația universală) are în vedere realizarea eforturilor constante dedicate resăectîrii diverselor îndrumări instuite persoanelor de către religie.

Pe lângă doctrine (în centrul cărora se poziționează „ultima preocupare”) se remarcă nu numai sentimentele religioase ale persoanelor, ci și credințele acestora, persoanele folosind simbolurile religioase, ca și credințele :

Pentru marcarea prezenței divinului ori a memoriei acestuia în timp și spațiu

În diverse scopuri practice, precum:

-Consolidarea capacității emoționale

-Explicarea diverselor coordonate legate de propria viață

-Judecarea, analizarea acestor coordonate

Prin prisma sociologică, la nivelul religiei se sesizează mai multe funcții de tip latent, acestea avându-și originea la nivelul practicilor religioase, ele nefiind însă urmărite de către credincioși în mod conștient.

În opinia lui Wilson, religia poate să îndeplinească următoarele funcții:

Funcția de menținere a controlului social, respectiv a coeziunii sociale

Funcția de explicare a universului fizic

Funcția de legitimare a scopurilor, ca și a procedurilor sesizate la nivelul societății – respectiv religia are capacitatea să susțină persoanele, să le explice anumite lucruri neînțelese (în soeță nenorocirile), să sancționeze modalități de acțiune, să prescrie diverse tehnici dedicate obținerii confortului sufletesc, să sancționeze unele relații, etc

Funcția de conferirea identității persoanei, respectiv a grupurilor

Funcția de oferire a unor forme de exprimare, respectiv de reglarea emoțiilor diverse – ceremoniile, ritualurile, etc

În carul societății tradiționale, religia are capacitatea:

De a prescrie diverse norme morale, restricții și interdicții aflate la baza unui control social

De a impune diverse sancțiuni în situația transgresării ordinii morale

Se poate aprecia că religia are capacitatea de a defini limite, condiții, de a impune direcții, toate fiind legitimate ca și cerințe a căror sursă originală o reprezintă instanța onto-teologică și putându-se metamorfoza în adevărate restricții ale conștiinței, pe fondul unor constrângeri profunde. De asemenea, coeziunea socială poate fi garantată prin intermediul religiei.

Wilson consideră că în societatea modernă, toate funcțiile religiei, anterior menționate, au devenit axiomatice, principalul obiectiv avut în vedere în acest moment fiind rezolvarea diverselor probleme legate de controlul și reglementarea economico-socială a indivizilor, pin intermediul unor soluții tehnice.

Iar analizele complexe ce au fost realizate în ultima perioadă asupra multiplelor efecte determinate de mijloacele de control social au reliefat consecințele deosebite ce se pot remarca în timp în cadrul educației morale, respectiv a educației religioase.

Societatea modernă are tot mai des tendința de a se baza pe soluții tehnice, în defavoarea menținerii diverselor atitudini morale, existând riscul ca în cadrul activității de menținere a controlulu social să se reducă dramatic rolul socializării persoanelor (respectiv sub pragurile de sensibilitate prestabilite).

Acest aspect se reflectă cel mai bine în atitudinea părinților care sunt din ce în ce mai puțin interesați de mediul oferit copiilor (atitudini și orientări de tip religios), acesta jucând un rol primordial în cadrul viitorului proces dedicat problematicii morale cu care se vor confrunta viitorii adulți.

În actuala societate, la nivelul credinței religioase se remarcă mai multe trăsături, respectiv:

Preluarea treptată și adaptarea religiilor orientale și a celor asitice, cu diminuarea considerabilă a credințelor efective. Se acordă un interes deosebit implinirii de sine, respectiv acțiunilor asupra sinelui

Existența unor credințe și a unor practici diverse ce, în momentul în care se consideră că nu mai oferă „satisfacție”, pot să fie schimbate cu destul de multă ușurință. Se remarcă astfel practicile magice, practicile esoterice, ca și practicile paranormale, în această ultimă categorie fiind incluse astrologia, spiritismul, ca și chiromanția. Toate aceste credințe și practici se focalizează doar pe beneficiile ce sunt obținute

Se remarcă faptul că în ultima vreme există tendința menținerii în cadrul religiilor monoteiste numai a tradițiilor mistice, respectiv spirituale, tendință datorată în principal:

Unei anumite insatisfacții în raport cu tradițiile creștine

Lipsei de interes în domeniul promovării spiritualității

Dezinteresului manifestat față de întărirea spiritualității

Din aceste considerente, din iudaism se acordă un interes aparte esoretismului Cabalei, din islamism este preferat sufismul, în vreme ce din creștinism se acordă atenție Sfântului Ioan al Crucii, dar și Meister Eckhart.

În ceea ce privește mișcarea New Age, dinamica religioasă poate fi transpusă prin accesara unei conștiințe noi, o spiritualitate ce are posibilitatea de a sintetiza totalitatea capacităților umane, în paralel cu reconcilierea diviziunilor aferente credințelor religioase, ca și a tendințelor concentrice ale acestora.

Definirea religiozității New Age se poate realiza prin intermediul mai multor factori, respectiv:

Panteism – O respingere a credinței într-o divinitate personală, fiind preferată o anume entitate (viață, energie, spirit, minte) – principiul suprem. Se consideră că nu există o existență de tip obiectiv a răului, totul datorându-se ignoranței umane privind originea sa divină, iar prin asocierea cu principiul suprem toate obstacolele pot fi depășite cu ajutorul minții

Holism – Se consideră că toate componentele universului sunt legate între ele prin intermediul unei rețele, universul fiind perceput ca organism viu

Psihologizarea religiei, ca și sacralizarea psihologicului – mântuirea este percepută ca un proces interior, fiecare new age având terapeutul propriu, eliberându-se de convingerile false și ajungând la așa numita „iluminare mântuitoare” prin intermediul auto-determinării. Se impune ca orice adept al acestui tip de mișcare săfie implicat în cadrul metanoiei conștiinței proprii, aceasta fiind condiția transformării la nivelul conștiinței generale

Perspectiva evoluționistă

Concluzionând, se poate aprecia că religia nu dispare din cotidian, ea transformându-se în funcție de perioada pe care o traversează omenirea, cu toate caracteristicile și particularitățile acesteia.

CAPITOLUL 3. EDUCAȚIA ȘI MORALA CREȘTINĂ

Prăbușirea regimului comunist în România a atras după sine o redefinire a conceptului educației religioase, în paralel cu dezvoltarea domeniului dedicat educației morale, ale cărei principale obiective au început să se delimiteze și clar contureze, respectiv acestea vizând:

Formarea unei conștiințe morale – conștiința morală este percepută drept o structură complexă, în cadrul căreia sunt incluse numeroase elemente afective, elemente cognitive, elemente practic acționale, ca și elemente volitive. În ceea ce privește componenta cognitivă a conștiinței morale aceasta are în vedere formarea generației tinere privind valorile morale, ca și regulile și normele morale. Iar rezultatele aferente unei cunoașteri morale se reflectă în mod ideal în reprezentările morale pe care generația tânără le manifestă, cărora și se adaugă juecățile și noțiunile morale. În ceea ce privește componenta afectivă a conștiinței morale, acestea se reflectă în trăirile afective ale persoanelor tinere, trăiri care sunt asociate cu noțiunile morale. Atât convingerile, cât și sentimentele unei persoane au capacitatea de a integra în cadrul structurii personalității acesteia componenta cognitivă, acestea având capacitatea de a reflecta ideal modul în care, la nivelul planului necesității interne, se realizează includerea exigențelor cognitive externe, includere ce este de tip afectiv-volitiv. În acest mod, mare parte din exigențele și valorile alor persoane reușesc să devină exigențe și valori proprii.

Formarea conduitei morale – conduita morală are în componența sa numeroase trăsături de caracter (trăsături pozitive), obișnuințe comportamentale, depinderi. Se impune a se menționa faptul că, în cazul deprinderilor, formarea acestora este direct dependentă de anumite modele, modele ce sunt preluate și ulterior interiorizate în interiorul modelelor proprii. Deprinderile reprezintă componentele de tip automatizat din cadrul conduitei oricărei persoane, acestea conturându-se drept un răspuns la diversele cerințe de tip repetitiv semnalate în condiții de similaritate. În ceea ce privesc obișnuințele, acestea au capacitatea de a perpetua procesul dedicat interiorizării acțiunii de automatizare, situație în care se transformă în necesități interne.

Ca urmare a procesului de integrare a diverselor norme morale la nivelul matricei personalității fiecărei persoane se conturează trăsăturile de personalitate ale acesteia, trăsături ce au capacitatea să se interpună între comportamente și norme.

Demn de menționat este faptul că prin trăsăturile de personalitate sunt exprimate în mod ideal toate atitudinile ce sunt stabilizate în raport cu conduita, ca și multiplele interacțiuni sesizate între atitudinile în raport cu sine, ca și în raport cu restul persoanelor. Iar în ceea ce privește profilul moral al oricărei personalități, acesta este definit de caracterul respectivei persoane.

Se cunoaște faptul că în cadrul fiecărei componente aferente personalității morale a unei persoane se remarcă mai multe obiective specifice, respectiv:

Obiective cognitiv formative – au în vedere o dezvoltare la nivelul structurii mentale dedicate receptării și prelucrării diverselor conștiințe morale, cum ar fi :

-Analizarea unei anumite situații

-Realizarea unei sinteze asupra diverselor aspecte morale ale unei societăți

Obiective psiho-motorii – urmăresc formarea, ca și dezvoltarea diverselor deprinderi morale, respectiv obișnuințe – punctualitatea, respectarea cuvântului, etc.

Obiective volitive – au în vedere o dezvoltare a:

-Voinței persoanei

-Diverselor trăsături de caracter

-Capacității dedicate depășirii obstacolelor externe, ca și acelor interne în carul procesului dedicat atingerii diverselor obiective impuse

În țara noatră, educația morală în rândul tinerilor este realizată prin intermediul diverselor discipline incluse în programele de învățământ, cu precădere în cadrul orelor de dirigenție, ca și în diversele activități de tip extrașcolar.

În ceea ce privește educația religioasă, principalele obiective de tip informativ au în vedere în principal:

Dobândirea diverselor informații dedicate conceptelor religioase fundamentale

Informații de istoria religiei, ca și istoria cultelor

Informații dedicate numeroaselor practici religioase

De asemenea, obiectivele forrmative ce sunt avute în vedere în cadrul educației religioase sunt dedicate formării și dezvoltării diverselor structuri mentale aferente recepționării, ca și prelucrării numeroaselor cunoștințe de tip religios, principalul scop ce este urmărit constând în formularea de răspunsuri proprii la probleme legate de existență și viață

Specialiștii susțin că prin intermediul religiei tinerii au capacitatea de a-și dezvolta atât potențialul interogativ, cât și potențialul meditativ, în paralel cu o dezvoltare a spiritului de discriminare dintre ceea ce este esențial și restul lucrurilor secundare.

În ceea ce privesc obiectivele afective ale educației religioase, acestea apelează în toate cazurile la iubire, prin intermediul acestei educații reușindu-se o dezvoltare a religiozității, aceasta fiind privită drept dispoziție de respect și evalvie, manifestată la modul general.

Obiectivele psiho-motorii ale educației religioase au în vedere atât formarea depinderilor, a obișnuințelor și a priceperilor în domeniul dedicat practicării unui cult religios, cât și dezvoltarea acestora, ele fiind în mod clar cele mai facil de realizat în cadrul educației derulate în insttuțiile de învățământ din țara noastră.

În opinia lui Dumitru Salade prin intermediul educației religioase se încearcă familiarizarea tinerilor cu complexul sistem dedicat categoriilor religioase diverse, în paralel cu cultivarea unui comportament în acord cu canoanele și normele religioase. Autorul anterior menționat este de părere că printre multe altele, educația religioasă presupune și acceptarea existenței unei autorități sacre, aceasta depășind limitele dedicate cunoașterii raționale, dar și o „recunoaștere a sacrului ca valoare”.

În ceea ce provește realizarea contactului cu divinul, acesta se realizează nu doar prin intermediul rugăciunilor, ci și anumite trăiri, cărora li se adaugă sentimente religioase ce au capacitatea de a veni în sprijinul credinței, pe care reușesc să o transforme într-un adevărat stimulent pentru conduită.

Educația morală și educația religioasă au în comun sentimentul, acesta fiind perceput ca un complex al valorilor de tip umanist, respectiv al credințelor dedicate cunoașterii. În cadrul oricărei tip de educație, un rol primordial este deținut de familie, prin intermediul diverselor forme de cult ce sunt practicate cu regularitate reușindu-se evocare prin dărurire a iubirii, ca și influențarea „pe nesimțite” a atitudinilor cotidiene semnalate la nivelul membrilor respectivei familii.

În cadrul instituțiilor de învățământ din țara noastră, încă de la început o atenție deosebită este acordată instruirii religioase, demers ce s-a dovedit în timp a fi unul nu doar nepotrivit, ci mai ales insuficient. Și asta deoarece este cunoscut faptul că religia reprezintă adeziunea la o anumită credință, adeziune ce presupune, printre multe altele, și o influențare a atitudinilor, influențe ce pot fi realizate prin intermediul exemplelor, ca și prin intermediul limbajului metaforic.

Se impune însă a se avea în vedere eliminarea prejudecăților conform cărora formarea conduitei religioase, ca și formarea conduitei morale pot fi realizate în absențanoțiunilor teoretice, orice tânăr având nevoie de un sistem de referință pentru a reuși să genereze concluzii și opinii în diversele situații în care este expus.

În domeniul dedicat educației morale se desprind două percepte, respectiv:

Ideea de a-l fortifica pe tânăr, pregătindu-l astfel pentru greutățile vieții, în paralel cu inducerea ideii de a se lupta pentru crezurile sale, evitând să cedeze în fața diverselor ispite

Ideea de a-i forma tânărului diverse deprinderi de conduită, în paralel cu explicitarea/analizarea regulilor aflate la baza comportamentelor din punct de vedere social.

În cadrul educației morale, elementul primordial este reprezentat de explicarea/învățarea abținerii de la realizarea unor fapte/acte ce sunt considerate de societate ca fiind reprobabile.

Se impune a se menționa faptul că, prin comparație cu normele religioase, normele morale se dovesc a fi cu mult mai non-restrictive. În situația în care aceste norme morale ajung să se transforme în convingeri, se remarcă faptul că ele reușesc să se poziționeze deasupra normelor religioase, devenind cu mult mai active decât acestea.

În situația în care opinia publică, ca și factorii de socializare diverși, reușesc să confirme concordanța dintre comportamentul unei persoane cu normele morale la care aceasta se raportează, se remarcă o fixare a atitudinii, în paralel cu o întărire a caracterului, urmată de aderarea în mod inconștient la valorile ce sunt considerate a fi comune în cadrul colectivității. Și asta datorită faptului că normele morale nu au în vedere numai atitudinile în raport cu restul persoanelor, a valorilor sociale, respectiv a instituțiilor, ci și nivelul de fidelitate în raport cu valorile în raport de care este condiționată existența mediului de încredere, respectiv al climatului de conviețuire pașnică în interiorul unei comunități.

Din păcate, în acest moment, în cadrul instituțiilor de învățământ din țara noastră, educația morală se realizează în special sub forma curriculumului „ascuns”, nefiind luate în considerare anumite repere spirituale, aspect ce ulterior se va reflecta în mod negativ asupra comportamentelor tinerilor.

CAPITOLUL 4. PERCEPȚIA ROMÂNEASCĂ ÎN RAPORT CU EDUCAȚIA ȘI MORALA CREȘTINĂ

În țara noastră, momentul decembrie 1989 a reprezentat momentul de cotitură în domeniul dedicat moralei, ca și educației creștine, treptat reușindu-se sedimentarea convingerilor și credințelor la nivelul populației. Și dacă perioada regimului comunist a fost marcată de izolarea bisericii și în dese cazuri chiar de prigonirea acesteia (obsesia fostului dictator de a demola lăcașurile de cult rămânând marcată în istoria noastră recentă), ulterior căderii regimului condus de Nicolae Ceaușescu s-a remarcat o creștere exponențială a lăcașurilor de cult construite în toate zonele țării, evenimentele religioase devenind adevărate subiecte de mass-media datorită amplorii conferite de populație, ca și a participării masive la acestea (cazul marilor sărbători religioase, ca și al pelerinajelor).

Rolul, ca și importanța bisericii în România au suferit modificări substanțiale în ultimii ani, aceasta ajungând să se poziționeze în topul încrederii marii majorități a populației. Iar studiile ce au fost realizate în ultima perioadă au evidențiat faptul că atât religiozitatea, ca și credința creștină în România au cunoscut un trend ascendent constant, mare parte dintre credincioșii din țara noastră continuând să aprecieze învățăturile bisericii și adevărurile de credință ale acesteia și fiind foarte puțin interesați de practicile și ideile din sfera mișcării New Age.

O analiză deosebit de interesantă a fost realizată de Mălina și Bogdan Voicu, ăn cadrul acesteia fiind evidențiate rezultatele calitative ale unei cercetări de amploare în domeniul interesului pe care îl reprezintă biserica în viața românilor, ca și a măsurii în care existența acestora este influențată de nivelul de religiozitate, avându-se în vedere mai multe coordonate.

Cu un nivel al educației religioase destul de redus, cu un grad ridicat al conformității credinței împărtățite în ton cu învățăturile bisericii, românii manifestă un interes crescut față de practicile religioase curente, în vreme ce secularizarea se manifestă cu predilecție în public, în defavoarea celui privat.

Într-o societate marcată nu doar de dezechilibre economice grave, ci și de tot mai numeroasele scandaluri de pe scena politică și nu numai, românii se arată tot mai mult interesați de religie, aceasta reușind să le influențeze multe aspecte ale existenței, incluzând în această categorie și luarea unor decizii considerate importante.

O dovedesc constant sondajele realizate în țara noastră, rezultatele acestora poziționând Biserica pe primul loc în topul dedicat instituțiilor sociale ori private în care românii au cel mai mare grad de încredere (aproape 60%).

Se impune a se menționa faptul că, în ciuda gradului de încredere al românilor, acesta a înregistrat un trend ascendent după tragicul eveniment „Colectiv”, sociologii estimând că această diminuare s-ar datora controverselor apărute în viața publică în privința felului în care Biserica, respectiv reprezentanții acestora, au înțeles să reacționeze în primele zile de la producerea incidentului nefericit.

Mulți au fost cei care au publicat în public absența reprezentanților Bisericii de la fața locului, în primele ore de la eveniment, când în întreaga România s-a produs un val de solidaritate, mii de persoane au depus flori și au aprins candele în memoria victimelor.

După câteva zile de tăcere, reprezentanții Bisericii au decis să își facă simțită prezența pe scena publică, declarațiile acestora stârnind noi controverse (respectiv în vreme ce conducerea BOR a ținut să sublinieze că nu s-a alăturat valului de solidaritate deoarece nu „ fost „invitată”, alți preoți au făcut declarații controversate privind muzica rock ce se asculta în momentul tragediei în clubul Colectiv și influența pe care aceasta o are asupra tinerilor).

În domeniul dedicat participării religioase în râdnul populației se remarcă faptul că aceasta este direct influențată de numeroși parametrii, respectiv:

Capitalul religios uman – are în vedere toatalitatea abilităților și experiențelor ce sunt specifice religiei, acestea incluzînd:

-Gradul cunoașterii religioase

-Familiarizarea cu doctirna religioasă

-Nivelul familiarizării cu ritualurile religioase

Vârsta, respectiv timpul – acești parametri au capacitatea de a influența comportamentul religios prin intermediul:

-Efectului vârstei – respectiv îmbătrânirea

-Efectul perioadei – se manifestă prin intermediul diverselor evenimente sociale percepute ca fiind majore de către o persoană pe perioada existenței

-Efectul cohortei – are în vedere influența diverselor condiții percepute în perioada formării unei persoane, cu precădere în copilărie și în adolescență

Educația – Are capacitatea de a delimita nivele diferite ale practicii religioase, respectiv un nivel ridicat al educației poate determina o diminuare a practicii religioase. Specialiștii au reușit să găsească și o explicație a acestui fenomen, ce pare că este determinat:

-De o erodare a credinței în situația în care aceasta este expusă în mediul instrucțional

-Valorilor pecuniare ridicate conferite factorului timp individual de către persoanele bine instruite și cu venituri medii

În domeniul cunoștințelor religioase ce fac parte din capitalul religios uman se remarcă totalitatea informațiilor ce sunt obținute cu ocazia diverselor activități religioase, prin intermediul practicii religioase reușindu-se creșterea capitalului, în paralel cu o dezvoltare a gradului de satisfacție perceput de persoane, ceea ce îi poate motiva în plus, în viitor.

Se remarcă faptul că practicile religioase pot fi influențate în mod considerabil și de către ciclurile individuale ale unei persoane, remarcându-se că practica religioasă se diminuează în cazul tinerilor care reușesc să își construiască o carieră și părăsesc domiciliul părinților.

La polul opus se poziționează tinerii care au o carieră, nu mai locuiesc cu părinții și își întemeiază o familie (incluzând și apariția unui copil în cadrul acesteia), în cazul acestora remarcându-se creșterea interesului pentru practicile religioase.

Sociologii apreciază că acest fenomen se datorează faptului că în actuala familie românească Biserica este percepută ca fiind un element primordial în cadrul procesului de socializare al copiilor, situație în care întreaga familie încearcă să se implice în practicile religioase.

În domeniul dedciat practicii religioase în cadrul spațiului public, studiile și cercetările ce au fost realizate în domeniu au reușit să evidențieze faptul că, în ciuda percepției, țara noastră nu se poziționează în topul statelor în care populația frecventează periodic Biserica, România fiind cu mult în urma unor state precum Italia, Polonia ori Portugalia.

La nivel declarativ, marea majoritate a populației susține că merge lunar la biserică, practica religioasă ortodoxă fiind una deosebită, ce întrece prin manifestare țări cu tradiție în domeniu, precum Grecia.

În ceea ce privește dinamica frecventării practicii religioase în timp, țara noastră a înregistrat cea mai mare creștere după momentul decembrie 1989, comparativ cu toate state europene, procentul de creștere majorându-se de la 15% în perioada 1993-1997, la un procent de aproape 45 % în perioada 1997-2002.

Același trend a fost remarcat și în cadrul generației tinere, unde practica religioasă a ajuns să se dubleze în primii ani de la căderea regimului comunist, ulterior procentul poziționându-se în jurul valorii de 35%.

Se impune a se menționa în cadrul acestui capitol faptul că România se poziționează în topul statelor europene cu cele mai mari procente ale practicii religioase la nivelul mediului privat, meditațiile și rugăciunile poziționându-se treptat în fruntea preferințelor populației.

În domeniul factorilor ce au capacitatea de a influența în mod considerabil atât practica religioasă la nivelul spațiului public, cât și pe cea derulată la nivelul privat, se remarcă:

Vârsta

Familia de proveniență

Sexul – persoanele de sex feminin sunt cu mult mai ușor influențabile în practicile religioase

Nivelul de socializare religioasă specific perioadei copilăriei

Nivelul educației religioase

La nivelul țării noastre s-a remarcat de asemenea faptul că gradul de religiozitate se află în raport invers proporțional cu nivelul diversității religioase, un nivel scăzut al pluralismului religios atrăgând după sine un grad de răspândire al credinței ridicat.

Nivelul ridicat al religiozității înregistrate în cadrul populației din țara noastră se datorează în principal:

Monopolului pe care îl deține Biserica Orotdoxă Română

Nivelul scăzut al educației în rândul românilor

STUDIU DE CAZ

Partea a doua a prezentei lucrări, denumite „Atitudinea studenților de la Universitatea Petroșani față de morala creștină” este dedicată cercetării sociologice, în vederea identificării comportamentului pe care îl au studenții din cadrul Universității Petroșani în raport cu morala creștină. Cercetarea sociologică s-a realizat în perioada 7 noiembrie – 9 decembrie 2016, prin intermediul unui chestionar (a se vedea Anexa 1) aplicat unui eșantion de subiecți (studenți ai Universității Petroșani), datele obținute prin completarea acestuia de către repondenți fiind ulterior analizate și interpretate.

Aria și metodologia cercetării

Ipotezele cercetării

Acestea au avut în vedere următoarele aspecte:

Dacă familia de origine a subiecților chestionați este mai religioasă, atunci este posibil ca aceștia să aibă o atitudine pozitivă față de morala creștină.

Cu cât sunt mai extinse lecturile unor cărți cu conținut religios, cu atât comportamentul social este mai apropiat de respectarea normelor și valorilor creștine.

Dacă prin educația școlară anterioară facultății s-au pus bazele respectului față de valorile creștinismului, atunci este posibil ca acestea să persiste și în timpul studiilor universitare.

Cu cât există o frecvență mai mare a participării la slujbele religioase, cu atât există un comportament moral mai apropiat de valorile umaniste și creștine.

Metodele și instrumentele folosite

În cadrul prezentei cercetări sociologice s-a avut în vedere utilizarea chestionarului, special elaborat în acest sens pentru eșantionul avut în vedere, metoda aleasă fiind cea cantitativă.

Date privind lotul cercetării

În cadrul eșantionului supus prezentei cercetări sociologice au fost implicați un număr total de 90 de repondenți, studenți în cadrul Universității Petroșani, ce se caracterizează prin următoarele reprezentări:

Reprezentarea după variabila sex

Figura nr. 1 – Reprezentare după variabila sex

Reprezentarea după vârstă

Figura nr. 2 – Reprezentare după variabila vârstă

Reprezentarea după mediul de proveniență

Figura nr. 3 – Reprezentare după variabila mediului de naștere

Reprezentarea după domiciliul actual

Figura nr. 4 – Reprezentare după variabila domiciliului actual

Reprezentarea după starea civilă

Figura nr. 5 – Reprezentare după variabila stării civile

Prezentarea rezultatelor obținute în urma aplicării chestionarului și interpretarea acestora

Ca urmare a aplicării chestionarului (a se vedea Anexa 1) eșantionului anterior prezentat au fost obținute următoarele rezultate:

1.La întrebarea „Ce obișnuiți să faceți în timpul liber?”, subiecții incluși în eșantionul prezentei cercetări au oferit următoarele răspunsuri (câteva dintre acestea fiind multiple):

Figura 6. Reprezentarea grafică a preferințelor subiecților incluși în eșantionul cercetării privind petrecerea timpului liber

După cum se poate remarca și din grafic, în topul preferințelor studenților petroșeneni se poziționează petrecerea timpului liber în mediul online, procentul acestora fiind unul semnificativ, pentru ambele categorii de repondenți.

La polul opus se găsește opțiunea petrecerii timpului liber cu familia, opțiune ce a fost bifată de un procent mai mic de 25% din ambele categorii incluse în eșantion.

În cazul studentelor de la Universitatea Petroșani, locul secund în preferințele privind petrecerea timpului liber este ocupat de opțiunea „ies în oraș”, următoarele poziții fiind dedicate, în ordine, opțiunilor „stau cu prietenii”, respectiv „cumpărături”.

În ceea ce privesc răspunsurile oferite de repondenții de sex masculin, aceștia preferă, după statul pe internet, să își petreacă timpul liber cu prietenii, să iasă în oraș și să meargă la un film.

Demn de menționat este faptul că la această prima întrebare nici unul dintre totalul repondenților incluși în eșantion nu a declarat că preferă să-și petreacă timpul liber citind o carte sau mergând la o slujbă religioasă.

2. La întrebarea „Dacă am considera o scală de la 1 la 9, în care 1 reprezintă oamenii foarte religioși și 9 pe cei care resping puternic religia, unde credeți că vă situați?” răspunsurile repondenților au avut următoarea reprezentare:

Figura 7. Reprezentarea grafică a răspunsurilor oferite de subiecții incluși în eșantionul cercetării la întrebarea privind poziționarea pe o scală a credinței în religie

Se remarcă faptul că aproape jumătate din numărul total al repondenților de sex feminin, incluși în eșantionul prezentei cercetări se consideră a fi persoane foarte religioase, în vreme ce 22% dintre aceștia apreciază că pe scala menționată s-ar poziționa pe cea de-a doua poziție. Un procent destul de redus din categoria menționată a repondenților au declarat că nu sunt persoane religioase, respectiv că nu au astfel de preocupări.

În ceea ce îi privesc pe repondenții de sex masculin, remarcăm procentul redus (respectiv de doar 25%) ai celor ce se declară a fi foarte religioși, un procent considerabil (de 50%) poziționându-se la mijlocul scalei stabilite. În comparație cu studentele incluse în eșantionul prezentei cercetări, numărul studenților care au declarat că resping puternic religia este dublu.

La cea de-a treia întrebare a chestionarului, respectiv„Apreciați cât de puternică este la ora actuală credința religioasă în mediul …?”, repondenții au oferit următoarele răspunsuri:

Figura 8. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind credința religioasă în mediul urban, respectiv rural

Analizând răspunsurile repondenților la această întrebare, se poate remarca faptul că jumătate dintre acestea delimitează credința religioasă în mediul rural ca fiind „foarte puternică”, în vreme ce aproximativ 25% dintre repondenți susțin că acesta poate fi încadrată la categoria „puternică”. Un procent destul de redus din totalul studenților ce au răspuns chestionarului prezentei cercetări apreciază că în mediul rural credința religioasă este „slabă” (sub 10%), numărul repondenților care au apreciat-o ca fiind „foarte slabă” fiind de asemenea redus (respectiv doar cinci studenți din totalul celor 90 incluși în eșantion).

În ceea ce privește mediul urban, repondenții au poziționat în topul răspunsurilor dedicate credinței religioase varianta „puternică” (respectiv un procent de aproape 40%), pe următoarele locuri, poziționându-se sensibil egal, variantele unei credințe religioase „foarte puternice” (un procent de 20% din totalul repondenților), respectiv „slabă” (un procent de 18.5%). Demn de semnalat este faptul că aproape 10% din numărul total al repondenților apreciază credința religioasă în mediul urban ca fiind „foarte slabă”:

Figura 9. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind credința religioasă în mediul urban

Figura 10. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind credința religioasă în mediul rural

La următoarea întrebare inclusă în chestionarul aplicat eșantionului prezentei cercetări, respectiv „Ce trebuie să facă în primul rând o persoană ca aceasta să fie considerată de ceilalți religioasă?”, s-a sesizat faptul că un procent considerabil din totalul repondenților (respectiv 50% din aceștia) consideră că se impune frecventarea constantă a bisericii.

Pe locul secund se poziționează, la egalitate (cu câte un procent de 20%) opțiunile „să se închine de fiecare dată când trece pe lângă un lăcaș de cult”, respectiv „să se roage în mod regulat”. Penultima opțiune de răspuns la întrebarea sus-menționată, respectiv „să facă bine celorlalți, în mod altruist” a fost bifată de un procent destul de redus al repondenților, respectiv de doar 10% dintre aceștia. Demn de menționat este faptul că nici unul dintre repondenți nu a optat pentru bifarea ultimei variante de răspuns, respectiv „altceva”:

Figura 11. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind demersurile pe care o persoană trebuie să le realizeze pentru a fi considerată de cei din jur drept religioasă

La itemul identificat cu nr. 5 în cadrul chestionarului ce a fost aplicat eșantionului menționat, în cadrul prezentei cercetări sociologice, respectiv „Apreciați cât de mult credeau în Dumnezeu cei din familia de proveniență a dvs.?”, repondenții au oferit următoarele precizări:

Figura 12. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind credința în Dumnezeu a membrilor familiei de proveniență

După cum se poate sesiza din graficul realizat ca urmare a răspunsurilor primite, cea mai mare încredere în Dumnezeu a fost semnalată de repondenți în cazul bunicilor (variantă bifată de un procent majoritar, respectiv 70%), pe locul secund poziționându-se mama (cu un procent de 60%).

În cazul taților, doar 30% dintre răspunsuri au apreciat că aceștia credeau foarte mult în Dumnezeu, în vreme ce la categoria „frați”, în topul variantelor de răspuns bifate s-a poziționat cea a credinței „nici mult, nici puțin” (un procent de 40%).

Se remarcă de asemenea faptul că, dacă în cazul variantei „tata”, opțiunile repondenților sunt sensibil egale (exceptând cazurile „foarte mult” și „foarte puțin”), în cazul variantei „bunici”, diferențele între prima opțiune, „foarte mult” și restul opțiunilor sunt majore.

La cea de-a șasea întrebare inclusă în chestionarul aplicat în cadrul prezentei cercetări, respectiv „Cine a avut din cadrul familiei cea mai mare influență asupra comportamentului dvs.?”, au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Figura 13. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind influența manifestată de membrii familiei asupra comportamentului

Se remarcă faptul că în topul variantelor de răspuns ce au fost bifate de către repondenții incluși în eșantionul cercetării aferente prezentei lucrări se poziționează opțiunea „mama”, pentru care au optat un număr de 36 de repondenți (respectiv un procent de 40% din totalul repondenților).

Pe poziția a doua a influenței avute asupra comportamentului repondenților se află varianta „bunici” (procentul fiind de 30%), locul al treileai fiind deținut de varianta de răspuns „nu am fost influențat de membrii familiei” (opțiune bifată de un număr de 12 repondenți).

Opțiunea „tata” a fost bifată de un procent destul de redus al repondenților (respectiv 10%), pe ultimul loc poziționându-se opțiunea „frații” (bifată de doar șase dintre studenți).

La întrebarea cu nr. 7 din cadrul chestionarului aplicat eșantionului prezentei cercetări, „Cât de des au frecventat membrii familiei dvs. biserica?”, repondenții au oferit următoarele răspunsuri:

Figura 14. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind frecvența cu care membrii familiei au ales să meargă la biserică

Din graficul de mai sus se remarcă faptul că în familiile repondenților cel mai adesea merg la biserică bunicii (această variantă a fost bifată de majoritatea studenților Universității Petroșani – procentul fiind de 70%), locul al doilea revenindu-le mamelor, cu un procent de asemenea considerabil (au fost înregistrate un număr de 54 de opțiuni pentru varianta aceasta). Nu același procent s-a înregistrat în cazul variantei de răspuns „tata”, repondenții precizând că doar 30% dintre aceștia merg foarte des la biserică.

În cazul variantei „frați”, lucrurile stau și mai rău, un număr destul de redus (respectiv numai 9) de studenți declarând că aceștia obișnuiesc să meargă foarte des la biserică. În cazul acestora, în topul variantelor s-a poziționat „nici des, nici rar”, procentul înregistrat în acest caz fiind de 40%.

În cazul întrebării numărul 8, inclusă în chestionarul ce poate fi regăsit la Anexa 1, respectiv „Au existat în viața dvs. momente când ați greșit și familia va ajutat să înțelegeți acest lucru?”, studenții Universității Petroșani au oferit răspunsurile ce se regăsesc în următoarea interpretare grafică:

Figura 15. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind ajutorul acordat de familie în cazul unor momente deosebite

Așa cum se poate observa din graficul de mai sus, realizat pe baza răspunsurile oferite de studenții petroșeneni la întrebarea anterior-menționată, cea mai mare parte dintre repondenți au recunoscut faptul că au avut parte în viață de momente grele, ocazie cu care au fos ajutați de familie (procentul fiind de 70%). Se remarcă însă procentul ridicat (respectiv de 30%) al repondenților care au bifat opțiunea „nu”, motivele în cazul acestora putând fi de natură subiectivă.

La următoarea întrebare a chestionarului, respectiv „Cât de puternică este corespondența dintre morala creștină și normele etice din cadrul societății românești?”, studenții incluși în eșantionul cercetării incluse în prezenta lucrare au oferit răspunsurile conform graficului:

Figura 16. Reprezentarea grafică a percepției repondenților privind nivelul corespondenței dintre normele etice și morala creștină la nivelul societății românești

Se poate sesiza, din păcate, faptul că numărul repondenților care au declarat că nu pot să aprecieze care este gradul de corespondență dintre morala creștină și normele etice sesizate la nivelul societății românești este unul destul de mare (respectiv un procent de 20% din totalul studenților incluși în eșantionul cercetării), acesta fiind poziționat pe locul secund, după opțiunea de răspuns „foarte puternică”, pe care au bifat-o un număr de 24 de repondenți.

De asemenea, 30% dintre repondenți au apreciat ca fiind slabă această corespondență, acestei opțiuni urmându-i în ordine descrescătoare, opțiunea corespondenței „puternice”, bifată de un număr de 15 repondenți.

Se impune a se menționa faptul că 10% din totalul repondenților din eșantion au apreciat gradul corespondenței anterior menționată ca fiind „nici putenic, nici slab”, pe ultima poziție situându-se varianta de răspuns „foarte slab”, pentru care au optat un număr de 6 repondenți.

La întrebarea „Obișnuiți să citiți cărți cu un conținut religios?” au fost înregistrate răspunsurile conform următoarei reprezentări grafice:

Figura 17. Reprezentarea grafică a interesului studenților față de cărțile cu conținut religios

După cum se poate remarca, numărul studenților care au declarat că obișnuiesc să lecturze conținuturi religioase este considerabil mai redus în comparație cu numărul celor care au recunoscut că nu citesc cărți religioase, procentul fiind de ½.

O potențială explicație a acestei situații ar putea consta atât în lipsa timpului dedicat lecturii în cazul repondenților studenți (la care se adaugă și faptul că, în ultima perioadă marea majoritate a tinerilor, fie aceștia studenți sau nu, preferă să-și petreacă mare parte din timp stând pe rețelele de socializare, în cluburi, în mall-uri sau cu prietenii).

Următoarea întrebare, respectiv „Care este motivul principal al lipsei de interes față de cărțile cu un conținut religios?”, a fost aplicată celor 2/3 de studenți care au răspuns negativ întrebării anterioare, în cazul răspunsurilor oferite de aceștia remarcându-se următoarea situație:

Figura 18. Reprezentarea grafică a motivațiilor lipsei de interes manifestată față de cărțile cu cu conținut religios

După cum se remarcă, cei mai mulți dintre studenții încluși în prezentul eșantion și care au declarat că nu obișnuiesc să citească conținut religios, susțin că acest fapt se datorează lipsei de timp (în procent de 40%), pe locul al doilea poziționându-se, la egalitate, variantele de răspuns „nu-mi plac” și „nu le cred folositoare”; fiecare înregistrând un procent de 20% din numărul repondenților ce nu lecturează conținut religios.

În vreme ce 10% dintre repondenți susțin că nu citesc astfel de cărți deoarece nu reușesc să le găsească, pe ultimele poziții se situează variantele de răspuns „nu le înțeleg” și „alte motive”, fiecare fiind în același procent, respectiv de câte 5%. Se impune a se menționa că la categoria alte motive au fost marcate răspunsurile „nu m-am gândit niciodată să citesc așa ceva”, respectiv varianta „prefer să nu răspund”.

Din totalul studenților intervievați care au menționat că citesc cărți cu conținut religios, la întrebarea „Care credeți că este principalul folos al lecturilor religioase?”, au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Figura 19. Reprezentarea grafică a percepției studenților privind foloasele lecturilor religioase

Marea majoritate a răspunsurilor persoanelor intervievate susțin că principalul folos al lecturilor religioase constă în dezvoltarea credinței în Dumnezeu (respectiv 40%), locul secund în topul variantelor de răspuns ale studenților fiind ocupat de varianta „te învață cum să te comporți în societate” (un procent de 30%).

În același timp, lecturile religioase au, în versiunea repondenților, capacitatea de a îndemna și determina respectul în rândul comunității (un procent de 20%), pe ultimul loc poziționându-se influența asupra bazelor unei culturi autentice (versiune bifată de 10% dintre repondenți).

La întrebarea „În lecturile religioase de până acum, ce v-a marcat cel mai mult?”, studenții petroșeneni incluși în cadrul eșantionului prezentei cercetări au oferit următoarele răspunsuri:

Figura 20. Reprezentarea grafică a percepției studenților privind elementele de influență din cadrul lecturilor religioase

Cei mai mulți dintre repondenți consideră că din lecturile religioase studiate cel mai mult au fost marcați de îndemnul de a face bine (un procent de 40% dintre repondenți), pe locul secund poziționându-se învățăturile despre viața simplă (25% din numărul total al repondenților supuși chestionării prezentei întrebări).

Locul al treilea în variantele de răspuns la întrebarea cu numărul 13 este ocupat de opțiunea „îndemnul de a fi cumpătat” (opțiune bifată de 20% dintre studenți), ultima poziție fiind ocupată în cadrul răspunsurilor studenților de varianta „îndemnul de a fi modest”.

O situație interesantă a fost remarcată în cazul itemului cu numărul 14, când cei mai mulți dintre repondenți nu au reușit să enumere alte cărți citite în afara Bibliei, restul pecizând fie că nu își mai amintesc titlurile, fie că citesc unele reviste religioase pe care le găsesc la biserică sau în cutia poștală, ori cărțile postate în mediul online, despre care de asemenea nu și-au putut „aminti” titlurile acestora. Ca urmare a acestor mențiuni, se poate desprinde concluzia că în realitate tinerii care au bifat ca pozitivă opțiunea lecturării conținuturilor religioase nu au un astfel de obicei, așa cum deja s-a menționat, singura carte ce a putut fi menționată de cei mai mulți dintre aceștia fiind celebra Biblie.

La întrebarea cu numărul 15, respectiv „În cadrul învățământului preuniversitar ați făcut ore de religie. Cât de mult considerați că v-au marcat acestea comportamentul?” au fost semnalate următoarele răspunsuri:

Figura 21. Reprezentarea grafică a influenței orelor de religie asupra comportamentelor ulterioare ale studenților

Așa cum se poate remarca, atât în cadrul ciclului primar, cât și al celui gimnazial, marea majoritate a repondenților susțin că orele de religie le-au marcat comportamentul, pe pozițiile secunde, în aceeași perioadă de timp menționată poziționându-se varianta de răspuns „mult”. Situația s-a modificat puțin în ciclul gimnazial, când tinerii nu au mai fost atât de marcați comportamental ca urmare a frecventării cursurilor de religie.

În ceea ce privelte perioada liceului, puțini au fost studenții care au declarat că orele de religie au reușit să le marcheze comportamentul în mod deosebit, prima poziție în răspunsurile repondenților fiind ocupată de varianta „foarte puțin” (peste 25%), urmată de varianța „puțin” (procent de 22%).

Orele de religie derulate în cadrul cursurilor din învățământul preuniversitar le-a determinat tinerilor incluși în lotul prezentei cercetări următoarele modificări la nivelul comportamentului:

Figura 22. Reprezentarea grafică a influenței orelor de religie asupra modificărilor semnalate la nivelul comportamentelor studenților

Urmare a orelor de religie la care a participat pe perioada celor 12 ani de școală, tinerii declară că au reușit să devină mai respectuoși față de alții (procentul majoritar, respectiv de 40%), în timp ce pe alții i-au ajutat să înțeleagă mai bine lumea (un procent de 30%).

Se remarcă faptul că cunoștințele asimilate în timpul orelor de religie derulate în perioada învățământului preuniversitar i-au ajutat pe unii studenți fie să își întărască sentimentul siguranței, fie să se implice mai mult în activitățile derulate (un procent de 10% din numărul total al studenților incluși în eșantionul prezentei cercetări).

La întrebarea „Apreciați că ceea ce ați învățat la orele de religie vă este de folos și azi?”, tinerii intervievați au oferit următoarele răspunsuri:

Figura 23. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra influenței informațiilor obținute în timpul orelor de religie asupra dezvoltării ulterioare

Se remarcă din graficul de mai sus că marea majoritate a studenților incluși în lotul de cercetare consideră că informațiile pe care le-au acumulat în timpul orelor de religie din perioada învățământului preuniversitar le sunt folositoare și în cursul zilei de astăzi (procentul fiind de 50%), în vreme de 20% dintre ei consideră că acele informații nu le sunt acum de nici un folos. Se impune a se remarca și numărul destul de mare al persoanelor nehotărâte (30%), care nu au avut capacitatea dacă informațiile obținute în timpul orelor de religie le sunt sau nu utile în activitatea cotidiană.

La întrebarea „În ce măsură credeți că orele de religie pot să ducă la întărirea respectului față de valorile creștinismului?” au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Figura 24. Reprezentarea grafică a a percepției tinerilor asupra influenței orelor de religie asupra întăririi respectului față de valorile creștinismului

După cum se remarcă, marea majoritate a repondenților (40%) incluși în lotul de studiu al prezentei cercetări consideră că orele de religie nu au nici o influență asupra respectului privind valorile creștinismului, în vreme ce 20% dintre aceștia sunt de părere că influența este, dimpotrivă, una foarte mare.

În poziția a treia a variantelor de răspuns alese de repondenți se situează opțiunea măsurii foarte mici (puțin peste 10%), ultimele poziții find ocupate, în proporții aproximativ egale de variantele unei influențe mari, respectiv a influenței mici.

Întrebați dacă sunt pasionați de viața spirituală, studenții incluși în eșationul prezentei cercetări au oferit următoarele răspunsuri:

Figura 25. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor privind pasiunea pentru viața spirituală

Se poate sesiza cu ușurință faptul procentul celor care au declarat că sunt pasionați de viața spirituală este mai mic cel al repondenților ce au bifat ân cazul acestei întrebări varianta de răspuns „nu”, numărul celor pasionați putând fi însă mai redus, având în vedere faptul că mulți sunt tinerii care uneori aleg să ofere răspunsuri ce nu corespund în totalitate realității.

Marea majoritate a repondenților intervievați și-au menținut până în acest moment cultul religios, din totalul celor 90 de studenți, doar 3 (două studente și un student) migrând e la un cult la altul.

În acest moment, conform informațiilor primite cu ocazia chestionării, studenții incluși în lotul de studiu fac parte din următoarele confesiuni:

Figura 26. Reprezentarea grafică a confesiunilor din care fac parte studneții din eșantionul de studiu

Cei mai mulți dintre repondenți sunt ortodocși (respectiv un procent de 60%), după care, în ordine se remarcă studenți ce fac parte din confesiunea protestanți, greco-catolic, neoprotestanți și catolici. Se impune a se menționa faptul că doi doi studenți, din totalul clor intervievați, au menționat că nu fac parte din nici un cult religios, alți șapte repondeți declarând că fac parte din cadrul cultului „Martorii lui Iehova”.

Referitor la frecvența cu care studenții intervievați merg la Biserica din care fac parte, aceștia au oferit următoarele precizări:

Figura 27. Reprezentarea grafică a frecvenței cu care tinerii obișnuiesc să meargă la biserică

Se remarcă că cei mai mulți dintre studenți (aproximativ 25%) recunosc că merg la biserică numai cu ocazia sărbătorilor, în vreme ce puțin peste 20% dintre aceștia susțin că merg la biserică doar cu ocazia evenimentelor deosebite.

Mai puțin de 20% din numărul total al studenților obișnuiesc să meargă la biserică o dată pe lună, în vreme ce 13% dintre aceștia recunosc că sunt la biserică săptămânal și respectiv niciodată.

Se impune a se remarca și faptul că aproximativ 5% din numărul total al studenților merg aproape în fiecare zi la biserică, doar doi dintre studenți (persoane de sex feminin) declarând că zilnic sunt la biserică.

Iar în ceea ce privesc motivele care îi determină pe tineri să meargă la biserică, s-au remarcat următoarele opțiuni:

Figura 28. Reprezentarea grafică a motivelor ce îi determină pe tineri să meargă la biserică

Tradiția in familie este motivul principal pentru care tinerii merg la biserică, pe locul al doilea al motivelor poziționându-se intenția întâlnirii cu persoane cunoscute, acestei variante urmându-i credința, poziționată pe locul al treilea în numărul răspunsurilor oferite. Puțini sunt studenții care declară că merg la biserică pentru sentimentul siguranței pe care aceasta îl induce, ân vreme ce numărul celor care declară că merg la biserică pentru că o consideră a fi un loc sacru este unul extremde redus (mai puțin de 5%).

Studenții intervievați consideră că, în cadrul societății contemporane, Biserica are următoarea importanță:

Figura 29. Reprezentarea grafică a importanței pe care o deține Biserica în cadrul actualei societăți

Similar marii majorități a populației, și studenții incluși în eșantionul prezentei cercetări consideră într-un procent semnificativ (40%) că încrederea de care se bucură biserica este una foarte mare, în vreme ce 23% dintre aceștia consideră că această ăncredere nu este nici mică, nici mare.

Alte 20 de procente apreciază că încrederea bisericii în cadrul actualei societăți este una mare, în vreme ce 10% dintre studenți recunosc că nu pot să aprecieze gradul de influență al bisericii.

La întrebarea „Cât de mult credeți că se implică azi cultele religioase în educația tineretului ?” au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Figura 30. Reprezentarea grafică a a percepției tinerilor asupra gradului de implicare al cultele religioase în educația tineretului

Așa cum se poate remarca și din grafic, în domeniul dedicat cultelor religioase în educația tinerilor se remarcă faptul că procente considerabile diin numărul total al studenților declară că nu pot să aprecieze.

Dacă în cazul cultului ortodox procentul repondenților care declară că acesta se implică foarte mult este sensibil egal cu cel al repondenților care susțin că implicarea este mică (aproximativ 23%), diferențele dintre aceste două variante de răspuns sunt mult mai mari în cazul cultului protestant, ca și a celui neoprotestant, valori sensibil egale fiind semnalate în cazul cultului catolic.

În topul cultelor religioase despre care se consideră că nu se implică în educația tinerilor se poziționează cultul greco-catolic, urmat de cel protestant, și ulterior de cultul protestant. Se impune a se avea în vedere în cazul acestor variante de răspuns că cei mai mulți dintre repondenți fac parte din cultul ortodox.

La itemul cu nr. 26, „Credeți că societatea românească de azi este mai religioasă față de…?”, au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Figura 31. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra gradului de religiozitate al societății românești contemporane în raport cu alte societăți

Se remarcă faptul că în opinia studenților intervievați actuala societate românească este cu mult mai religioasă în raport cu cea din perioada comunistă, raportul fiind aproximativ egal și în raport cu societatea tradițională. În comparație cu alte societăți europene, societatea românească este de asemenea mai religioasă, raporturile sesizate în cadrul răspunsurilor fiind aproximativ egale, excepție făcând cazul comparației cu societatea tradițională, după cum se poate sesiza și grafic.

În ceea ce privește problema avortului, subiect aflat în centrul discuțiilor contradictorii din societatea actuală, studenții au avut următoarele considerații:

Figura 32. Reprezentarea grafică a a percepției tinerilor asupra avortului

În opinia celor mai mulți repondenți, avortul reprezintă libertatea de voință a mamei (50% dintre studenți consideră acest lucru), în vreme ce aproape 40% dintre studenți consideră că avortul trebuie decis de medic în favoarea mamei. În cazul acestui item se impune a se remarca procentul repondenților (20%) care cred că avortul este un păcat deosebit.

Întrebați dacă apreciază că sinuciderea poate fi justificată, studenții incluși în eșantionul prezentei cercetări au oferit următoarele răspunsuri:

Figura 33. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra justificării sinuciderii

După cum se poate observa, cei mai mulți dintre studenți consideră că sinuciderea este justificată deoarece se impune a fi respectată libertatea de voință a persoanei, un număr sensibil egal acestora apreciind că sinuciderea se justifică doar dacă persoana în cauză are o gravă problemă medicală.

Mai puțin de 20% dintre studenți apreciază că sinuciderea nu se justifică în nici un caz, deoarece aceasta este considerată de biserică drept un păcat major, în vreme ce alți 13% sunt de părere că sinuciderea se justifică dacă prin aceasta sunt salvate alte persoane.

De asemenea, în problema dedicată eutanasierii, repondenții au apreciat în legătură cu justificarea acesteia conform graficului următor:

Figura 34. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra justificării eutanasierii

Se remarcă în graficul de mai sus că marea majoritate a repondenților consideră că eutanasierea este justificată, procentul celor care au răspuns afirmativ apropiindu-se de valoarea de 90%, cele două variante de răspuns incluse în cadrul chestionarului la variantele pozitive fiind repartizate sensibil egal. Numărul celor care nu sunt de acord cu eutanasierea, pe care o consideră a fi un păcat major, este relativ mic (luând în considerare că mare parte dintre repondenți sunt din cultul ortodox), acesta depășind cu puțin procentul de 12%.

La itemul cu nr. 31, „Fenomenul adulterului este destul de răspândit azi. Ce părere aveți despre astfel de relații?” au fost înregistrate următoarele răspunsuri:

Figura 35. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra fenomenului adulterului

Jumătate din numărul repondenților incluși în eșantionul prezentei cercetări apreciază că adulterul trebuie să fie acceptat, ca o dovadă a libertății indivizilor, un procent semnificativ (peste 40%) considerând că acestea pot fi acceptate numai în cazul deteriorării relațiilor de familie. Și în acest caz, procentul celor care consideră că adulterul nu trebuie niciodată acceptat este destul de redus.

La întrebarea „Se știe că furtul este imoral, dar trebuie acceptat în anumite situații?” repondenții au răspuns:

Figura 36. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra justificării furtului

Ca și în cazul precedent, marea majoritate a răspunsurilor oferite sunt pozitive, repondenții fiind de acord cu ideea furturilor în situația în care persoanele nu au cu ce trăi (50%) ori dacă prin furt se reușește salvarea vieții cuiva (30% dintre repondenți). La această întrebare însă se remarcă faptul că procentul celor care nu sunt de acord cu furtul este mai ridicat, respectiv acesta ajunge la 20%.

În ceea ce privește măsura în care actuala societate românească reușește să respecte principiile fundamentale ale creștinismului, studenții intervievați apreciază că:

Figura 37. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra măsurii în care societatea actuală respectă principiile fundamentale ale creștinismului

În opinia repondenților, societatea românească actuală reușește într-o măsură foarte mică să respecte principiile fundamentale ale creștinismului (34%), pe poziția secundă aflându-se varianta de răspuns „mică”, urmată, la egalitate, de variantele „nici mare, nimic mică”, respectiv „nu pot aprecia” (13%). La coada clasamentului, s-au poziționat variantele „mare”; respectiv „foarte mare” (sub 7% dintre repondenți).

La întrebarea „Cât de mult credeți că întervine Dumnezeu în viața cotidiană a dvs., atunci când vă rugați?”, au fost înregistrate răspunsurile următoare:

Figura 38. Reprezentarea grafică a percepției tinerilor asupra intervenției divine în cotidian în momentul rugăciunii

Aproape 30% din numărul total al studenților intervievați cred că Dumnezeu îi ajută în momentul rugăciunii, procente importante fiind înregistrate și la variantele „nici mult, nici puțin”; respectiv „mult”. Se impune a se remarca faptul că 10% dintre studenți redus ajutorul divinității, în vreme ce numărul scepticilor este unul destul de redus, respectiv șapte.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Vasile Băncilă, Duhul sărbătorii, Editura Anastasia, 1996, București

Constantin Cucoș, Constantin, Educația religioasă. Repere teoretice și metodice, Iași, Editura Polirom, Iași

Elena Dimitriu Tiron, Dimensiunile educației contemporane, Institutul European, 2008, Iași

Mircea Eliade, Sacrul și profanul, București, Editura Humanitas, 1995

Dumitru Salade, Educație și personalitate, Editura Casa Cărții de Știință, 1995, Cluj-Napoca

Autori străini:

Jean-Michel Besnier, „Conceptele umanității – O istorie a ideilor”, Editura Lider, București

Jean-Louis Schegel, „Religia în societățile moderne”

Bryan Wilson, Religia din perspectivă sociologică, Editura Trei, 2000, București

Site-uri consultate:

https://www.britannica.com/topic/mysterium-tremendum-et-fascinans

http://www2.kenyon.edu/Depts/Religion/Fac/Adler/Reln101/Otto.htmm

http://stirileprotv.ro/stiri/social/pelerinii-la-moastele-sfintei-parascheva-au-stat-si-15-ore-la-coada-de-peste-2-km-daca-esti-crestin-adevarat-merita.html

Mii de oameni, la mormântul lui Arsenie Boca. Se împlinesc 26 de ani de la moartea părintelui

http://www.iccv.ro/valori/texte/cv2002.1-4.a12.pdf

APRILIE 2016 – ÎNCREDEREA ÎN INSTITUȚII

http://www.gandul.info/tragedia-din-clubul-colectiv/cum-explica-patriarhia-faptul-ca-niciun-preot-nu-a-venit-la-locul-tragediei-de-la-colectiv-14871366

http://www.infocrestin.com/pastor-emanuel-dobrin-bucuresti-colectiv-muzica-rock-esenta-si-efecte/

Anexa nr. 1 – chestionarul sociologic

Stimată doamnă / stimate domn,

Realizez o cercetare sociologică despre comportamentul studenților din Universitatea Petroșani față de morala creștină. Datele obținute le voi folosi pentru analiza și interpretarea statistică a fenomenului, respectând anonimatul repondenților. Vă rog să răspundeți întrebărilor din cadrul acestui chestionar deoarece ați fost ales să faceți parte din lotul acestei cercetări.

Vă mulțumesc pentru colaborare.

1. Ce obișnuiți să faceți în timpul liber? : –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

2. Dacă am considera o scală de la 1 la 9, în care 1 reprezintă oamenii foarte religioși și 9 pe cei care resping puternic religia, unde credeți că vă situați?: ––––––––––-

3. Apreciați cât de puternică este la ora actuală credința religioasă în mediul …?

4. Ce trebuie să facă în primul rând o persoană ca aceasta să fie considerată de ceilalți religioasă?

4.1. □ să meargă frecvent la biserică

4.2. □ să se închine de fiecare dată când trece pe lângă un lăcaș de cult religios

4.3. □ să se roage în mod regulat

4.4. □ să facă bine celorlalți în mod altruist

4.5. □ altceva: –––––––––––––––––-

Apreciați cât de mult credeau în Dumnezeu cei din familia de proveniență a dvs.?

6. Cine a avut din cadrul familiei cea mai mare influență asupra comportamentului dvs.

6.1. □ mama

6.2. □ tata

6.3. □ frații

6.4. □ bunicii

6.5. □ nu am fost influențat de membrii familiei

Cât de des au frecventat membrii familiei dvs. biserica?

8. Au existat în viața dvs. momente când ați greșit și familia va ajutat să înțelegeți acest lucru?

8.1. □ da

8.2. □ nu

9. Cât de puternică este corespondența dintre morala creștină și normele etice din cadrul societății românești?

9.1. □ foarte puternică

9.2. □ puternică

9.3. □ nici puternică, nici slabă

9.4. □ slabă

9.5. □ foarte slabă

9.6. □ nu pot aprecia

10. Obișnuiți să citiți cărți cu un conținut religios?

10.1. □ da (treceți la întrebarea nr. 12)

10.2. □ nu (după ce răspundeți la întrebarea nr. 11, treceți la întrebarea nr. 15)

11. Care este motivul principal al lipsei de interes față de cărțile cu un conținut religios?

11.1. □ nu am timp

11.2. □ nu-mi plac

11.3. □ nu am astfel de cărți la îndemână

11.4. □ nu le cred folositoare

11.5. □ nu le înțeleg

11.6. □ alt motiv: –––––––––––––––––

12. Care credeți că este principalul folos al lecturilor religioase?

12.1. □ pun bazele unei culturi autentice

12.2. □ te învață cum să te comporți în societate

12.3. □ te îndeamnă și te determină să-i respecți pe ceilalți

12.4. □ dezvoltă credința în Dumnezeu

12.5. □ altceva: ––––––––––––––

13. În lecturile religioase de până acum, ce va marcat cel mai mult?

13.1. □ îndemnul de a face bine semenilor

13.2. □ învățăturile despre viața simplă

13.3. □ îndemnul de a fi cumpătat

13.4. □ îndemnul de a fi modest

13.5. □ altceva: ––––––––––––––

14. Menționați maxim 10 cărți cu un conținut religios pe care le-ați citit parțial sau total: ––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

15. În cadrul învățământului preuniversitar ați făcut ore de religie. Cât de mult considerați că v-au marcat acestea comportamentul?

16. Faptul că ați făcut ore de religie în învățământul preuniversitar, ce modificare principală au adus acestea în comportamentul dvs.?

16.1. □ am devenit mai respectuoas față de ceilalți

16.2. □ m-au determinat să muncesc mai mult

16.3. □ m-au ajutat să înțeleg mai bine lumea

16.4. □ mi-au întărit sentimentul de siguranță

16.5. □ altceva: ––––––––––––––

17. Apreciați că ceea ce ați învățat la orele de religie vă este de folos și azi?

17.1. □ da

17.2. □ nu

17.3. □ nu știu

18. În ce măsură credeți că orele de religie pot să ducă la întărirea respectului față de valorile creștinismului?

18.1. □ foarte mare

18.2. □ mare

18.3. □ nici mare, nici mică

18.4. □ mică

18.5. □ foarte mică

18.6. □ nu pot aprecia

19. Sunteți o persoană pe care o pasionează viața spirituală?

19.1. □ da

19.2. □ nu

20. Ați migrat până în prezent de la un cult religios la altul?

20.1. □ da

20.2. □ nu

21. În prezent, din ce confesiune faceți parte?

21.1. □ ortodox

21.2. □ catolic

21.3. □ greco-catolic

21.4. □ protestant

21.5. □ neoprotestant

21.6. □ alt cult: ––––––––––-

21.7. □ nu fac parte din nici un cult religios

22. Cât de des frecventați Biserica din care faceți parte?

22.1. □ niciodată

22.2. □ zilnic

22.3. □ aproape în fiecare zi

22.4. □ o dată pe săptămână

22.5. □ o dată pe lună

22.6. □ la sărbători

22.7. □ la evenumentele deosebite

23. Ce vă determină în primul rând să mergeți la biserică?

23.1. □ tradiția din familie

23.2. □ credința pe care o am

23.3. □ îmi dă sentimentul de siguranță

23.4. □ pentru a întâlni persoane cu care pot comunica

23.5. □ pentru că este un loc sacru

23.6. □ altceva: ––––––––––––––––––

24. Cât de mare credeți că este importanța Bisericii în lumea noastră de azi:

24.1. □ foarte mare

24.2. □ mare

24.3. □ nici mare, nici mică

24.4. □ mică

24.5. □ foarte mică

24.6. □ nu pot aprecia

25. Cât de mult credeți că se implică azi cultele religioase în educația tineretului …?

26. Credeți că societatea românească de azi este mai religioasă față de …?

27. Ce părere aveți despre problema avortului în disputele de azi?

27.1. □ avortul trebuie decis de medic în favoarea pacientului

27.2. □ avortul să reprezinte libertatea de voință a mamei

27.3. □ avortul este un păcat major

27.4. □ altă opinie: ––––––––––––––––

28. Credeți că poate fi justificată sinuciderea?

28.1. □ da, pentru că trebuie respectată libertatea de voință a persoanei

28.2. □ da, numai dacă persoana are o problemă medicală gravă, fără ieșire

28.3. □ da, numai dacă prin sinuciderea persoanei sunt salvați ceilalți

28.4. □ nu, niciodată pentru că este un păcat major

28.5. □ altă opinie: ––––––––––––––––––-

29. Credeți că ar putea fi justificată eutanasierea?

29.1. □ da, pentru că trebuie respectată libertatea de voință a persoanei

29.2. □ da, pentru a se curma suferința într-un moment-limită

29.3. □ nu, niciodată pentru că este un păcat major sa se ia viața cuiva

29.4. □ altă opinie: ––––––––––––––––––-

30. Cum apreciați faptul că tinerii de azi preferă mult timp să trăiască în relații de concubinaj, fără a-și întemeia o familie legală?: –––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

31. Fenomenul adulterului este destul de răspândit azi. Ce părere aveți despre astfel de relații?

31.1. □ trebuie acceptate ca o dovadă a libertății indivizilor

31.2. □ trebuie acceptate numai atunci când relațiile din familie s-au deteriorat

31.3. □ nu trebuie acceptate niciodată

31.4. □ altă opinie: ––––––––––––––––––-

32. Se știe că furtul este imoral, dar trebuie acceptat în anumite situații?

32.1. □ da, când persoanele nu au mijloace de trai

32.2. □ da, numai atunci când prin furt se salvează viața cuiva

32.3. □ nu, niciodată

32.4. □ altă opinie: ––––––––––––––––––-

33. În ce măsură credeți că societatea românească de azi respectă principiile fundamentale ale creștinismului?

33.1. □ foarte mare

33.2. □ mare

33.3. □ nici mare, nici mică

33.4. □ mică

33.5. □ foarte mică

33.6. □ nu pot aprecia

34. Cât de mult credeți că întervine Dumnezeu în viața cotidiană a dvs., atunci când vă rugați?

34.1. □ foarte mult

34.2. □ mult

34.3. □ nici mult, nici puțin

34.4. □ puțin

34.5. □ foarte puțin

34.6. □ nu este cazul

35. În ce mediu v-ați născut?

35.1. □ urban

35.2. □ rural

36. Care este domiciliul actual?

36.1. □ urban

36.2. □ rural

37. Sexul

37.1. □ masculin

37.2. □ feminin

38. Ce vârstă aveți?: –––––––––––––––––––––-

39. Starea civilă:

39.1. □ căsătorit

39.2. □ concubinaj

39.3. □ necăsătorit

39.4. □ văduv

40. Facultatea: –––––––––––––––––––––-

41. Anul de studii: ––––––––––––––––––––