Atitudinea ecologică [612239]
UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI ȘI
ASISTENȚĂ SOCIALĂ
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Lect. univ. dr. Marta -Iuliana VICOL
ABSOLVENT: [anonimizat] 2018
UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI ȘI
ASISTENȚĂ SOCIALĂ
SPECIALIZAREA PSIHOLOGIE
ROLUL STRATEGIILOR
DIDACTICE INTERACTIVE
ÎN FORMAREA
CREATIVITĂȚII LA ELEVI
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC ,
Lect. univ. dr. Marta -Iuliana VICOL
ABSOLVENT: [anonimizat] 2018
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
2
Cuprins
Argument ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
Capitolul 1. Creativitatea și rolul ei în școală ………………………….. ………………………….. …………. 5
1.1 Conceptul de creativitate ………………………….. ………………………….. ………………………… 5
1.2 Factori determinanți ai creativității ( intelectuali, caracteriali, ѕοcіalі ) ………………….. 12
1.3 Profiul elevului activ ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 15
1.4 Blocajul creativității și activismului în școală ………………………….. ………………………. 19
Capitolul 2. Importanța strategiei didactice interactive în stimularea creativității la elevi ……. 21
2.1 Conceptul de strategie didactică interactivă ………………………….. …………………………. 21
2.2 Rolul strategiei didactice în procesul instructiv -educativ ………………………….. ………. 28
2.3 Modalități de stimulare a creativității în școală ………………………….. …………………….. 31
Capitolul 3. Metode și tehnici interactive, componente ale strategiilor didactice interactive … 37
3.1 Metode și tehnici de rezolvare de probleme prin stimularea creativității la elevi …… 37
3.1.1 Brainstorming ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 38
3.1.2 Metoda pălăriilor gânditoare ………………………….. ………………………….. ……………… 46
3.1.3 Tehnica 6/3/5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 50
3.1.4 Sinectica ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 54
3.2 Cercetare pr ivind creativitatea elevilor în școală ………………………….. ………………….. 59
3.2.1 Scopul și obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. …………… 59
3.2.2 Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 59
3.2.3 Metodologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 60
3.2.4 Rezultate obținute și interpretarea lor ………………………….. ………………………….. …. 61
3.2.5 Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 67
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 69
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 71
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
3
Argument
Pentru realizarea lucrării de licență mi-am prop us să abordez o temă de act ualitate și
anume creativitatea . Scopul lucrării mele este de a sublinia necesitatea dezvoltării creativității
în școală.
Actuala lucrarea cu titlul „Rolul strategiilor didactice interactive în formarea
creativității la elevi„ are scopul de a înfățișa o imagine relevantă asupra necesității dezvoltării
creativității în școală, a metodelor interactive de predare -învățare -evaluare și își propune să
ofere răspunsuri la câteva întrebări.
Creativitatea proprie sau dobândită?
Cum influențează strategiile didactice interactive creativitatea elevilor?
Care sunt tehnicile care conduc la dezvoltarea creativității și activismului în școală?
Lucrarea este organizată în trei capitole, dintre care primele două capitole abordează o
serie de concepte teoretice legate de: perspectivele de abordare în psihologia de specialitate a
conceptului de creativitate, a factorilor determinanți și de blocaj a creativității; perspective le
de abordare a conceptului de strategie didactică interactivă ș i a modalităților de stimulare a
creativității elevilor în școală.
În capitolul trei am expus metode și tehnici interactive care pot stimula creativitatea
elevilor.
Din punctul meu de vedere un elev slab creativ (noncreativ) este asemenea unui robot,
care merge la școală doar pentru că îî impune societatea. Elevul slab creativ nu are dorința de
cunoaștere, de a exploata mediul înconjurător. Metodele și tehnicile interactive prezentate în
capitolul trei au rolul de a -l determina pe elev să fie dornic de cuno ștere, de aventură, de
deschidere spre nou încă din frageda copilărie.
Învățământul constituie baza piramidei în planul cuno așterii, în conturarea
personalităț ii, pe care se va clădi în viitor edificiul complex și de largă des chidere al profilului
tinerilor și din acest motiv capacitatea creativă trebuie dezvoltată, antrenată și bineînțeles
utilizată.
Din aceste motive consider că este esențial să se pună mai mult accentul pe
dezvoltarea creativității în școală, deoarece, copil ul creativ de astăzi e ste tânărul de mâine apt
să-și construiască idealuri și să lupte pentru realizarea lor.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
4
Pablo Casals spunea astfel: „În toată confuzia creată în zilele noatre văd prea puțin
respect față de adevăratele valori ale vieții. Pretutindeni în jurul nostru este f rumusețe, dar
câți sunt orbi pentru ea! Ei văd minunile aceste lumi și par să se gândească încotro duce
călătoria lor. Ei caută agitația cu orice preț, ca și cum ar fi pierduți fără nici o speranță.
Lucrurile simple și natural le fac puțină plăcere. Fiecar e secundă pe care o petrecem în acest
univers este unică. Și ce le explicăm copiilor noștri? Că doi ori doi fac patru și că Parisul
este capitala Franței? Când îi vom învăța ce sunt ei înșiși? Fiecărui copil ar trebui să îi
spunem: dar știi tu ce ești? Tu ești o minune! Tu ești unic! În toată lumea nu mai există alt
copil exact ca tine. Privește -ți organismul; ce minune! Picioarele tale, brațele tale, degetele
tale îndemânatice, mersul tău. Tu poți deveni Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven.
Nu exis tă nimic ce nu ai putea deveni. Și când vei fi mare, vei putea să faci rău cuiva, ca re
este și el o minune ca tine? Nu, voi trebuie să vă iubiți. Trebuie să vă perfecționați, toți trebuie
să muncim pentru ca această lume să fie demnă de copiii ei” .
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
5
Capitolul 1. Creativitatea și rolul ei în școală
1.1 Conceptul de creativitat e
Studiul creativității la începuturile sale a fost tributar c redințelor mistice. Se considera
că persoanele creatoare primeau inspirație de la zeități, cu ajutorul cărora realizau idei sau
obiecte noi. De exemplu, Platon argumenta că un poet poate să creeze numai ceea ce îi
dictează muza. Și în zilele noastre oamenii se referă la propriile lor muz e ca la o sursă de
inspirație. De fapt și mai multe dintre mărturiile marilor creatori bazate pe introspecție fac
referire la surse mistice și magice. Aceste interpretări precedă abordările științifice.
Termenul de „creativitate” este introdus în vocabular ul psihologic de american ul
Gordon W. Allport în 1937, „ în urma înțelegerii faptului că substartul psihic al creației este
ireductibil la aptitudini și presupune o dispoziție generală a personalități spre nou, o anumită
organizare (stilistică) a proceselor psihic e în sistemul de personalitate”. (P. Neveanu, 1978. p.
152). Termenul a pătruns în dicționarele de specialitate după 1950. Până atunci, manifestările
de creativitate au fost desemnate prin alți termeni, precum: imaginație, inspirație, talent,
supradotare. Creativitatea constă într -o structură caracteristică a psihicului, care face posibilă
realizarea unei producții, opere noi.
Creatіvіtatea eѕte defіnіtă ca „ reprezentând cel maі înalt nіvel cοmpοrtamental uman ,
capabіl de a antrena șі fοcalіza tοat e celelalte nіvelurі de cοnduіtă bіοlοgіcă șі lοgіcă
(іnѕtіncte, deprіnderі, іntelіgență), precum șі tοate înѕușіrіle unuі іndіvіd (gândіre, memοrіe,
atențіe, vοіnță, afectіvіtate) în dіrecțіa pentru care aceѕta eѕte pregătіt șі îl preοcupa, în
vederea rea lіzărіі unοr prοduѕe ce ѕe caracterіzează prіn οrіgіnalіtate, nοutate, valοare șі
utіlіtate ѕοcіală ” ( V.Feіer 1995). Creatіvіtatea ѕe fіnalіzează într -un prοduѕ de ο valοare
іndіvіduală, dar maі aleѕ ѕοcіală, ѕuperіοară.
Аvând în vedere cοmplexіtatea fenοmenuluі creatіvіtățіі, în 1981 Аl. Rοșca arată că
eѕte greu de fοrmulat ο defіnіțіe unanіm recunοѕcută. b#
Literatura consemnează numeroase definiții ale creativității elaborate în diferite etape
de evoluție a cercetării creative:
„Creativitatea este f acultatea de a introduce în lume ceva nou ” (Moreno, 1950).
„Creativitatea este acel produs care are ca rezultat o operă personală, acceptată ca utilă
sau satisfăcătoare pentru un grup social într -o anumită perioadă ” (Stein, 1962).
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
6
„Creativitatea este procesul modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei și al
comunicării rezultatelor ” (Torrance, 1962).
„Creativitatea este o formațiune complexă de personalitate, focalizată pe nou,
structurată în raport cu legile și criteriile originalități i și constatând dintr -o interacțiune
specific ă între aptitudini și atitudini” (Popescu Neveanu, 1970).
„Creativitatea este un complex de însușiri și aptitudini psihice care, în condiții
favorabile, generează produse noi și de valoare pentru societate ” (Roșca, 1981).
Una dintre primele abordări teoretice majore ale creativității este interpretarea
psihanalitică . După Freud, creativitatea apare datorită tensiunii dintre realitatea conștientă și
impulsurile inconștiente. Freud a sugerat ideea potrivi t căreia scriitorii și artiștii creează
pentru a -și exprima dorințele inconștiente într -un mod public acceptabil . Aceste dorințe venite
din inconștient pot fi legate de putere, avuție, faimă, onoare, dragoste. Studiile asupra unor
artiști emi nenți precum Leonardo da Vinci au fost folosite pentru a susține acestă teorie. Mai
târziu, abordarea psihanalitică a introdus conceptele de “regresie adaptivă” și de “elaborare”
a creativității.
Regresia adaptivă, ca proces primar, se referă la amestecul gândurilor nemodulate în
conștient care pot stimula gândirea creativă. Aceste gânduri nemodulate apar în timpul
somnului (viselor), al unor stări modificate de conștiință sau în timpul psihanalizelor.
Elaborarea, ca proces secundar, se referă la reprelucrarea și la transformar ea materialului
obținut în timpul proceselor primare prin gândire realistă și conștientă.
Abordarea psihometrică a creativității a fost inițiată de J. P. Guilford, care a propus
studierea creativității la oamenii obișnuiț i prin metoda testelor. De la acest ă abordare există
primele metode de evaluare a creativității, la început fiind utilizat testul întrebuințărilor
neobișnuite (persoanele fiind solicitate să enumere cât mai multe întrebuințări neobișnuite ale
unui obiect obișnuit, de exemplu cărămida). Modelul intelectului elaborat de Guilford este
valid din punct de vedere științific și reușește să delimiteze creativitatea (gândirea divergent ă)
de alte va riabile intelectuale precum gândirea convergentă, memoria, percepția, raționamentul
și luarea decizii lor.
Folosind studiile lui Guilford, în 1974, E. P. Torrance a realizat o serie de teste care îi
poartă numele. Aceste teste constau în câteva probe verbale și figurale, relativ simple, care
necesită gândire divergentă, plus alte îndemânări în rezolvarea p roblemelor. Răspunsurile la
aceste teste se apreciază după: fluență (numărul total de răpunsuri relevante), flexibilitate
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
7
(suma diferitelor categorii de ră spunsuri relevante), originalitate (rarita tea statistic a
răspunsurilor) ș i elaborare (suma detaliilor date în răspunsuri).
Abordările pragmatice ale creativității au fost inițiate și răspândite din două
considerente majore:
1. interesul pentru dezvoltatea creativității;
2. înțelegerea fenomenului creației.
Cei care au promovat aceste interpretări au fost foarte puțin interesați să își verifice
ipotezele, să testeze validarea propriilor idei. Datorită acestui fapt mulți autori, între care se
numără și Sternberg și Lubart (1996), Feist și Runco (1993), Becker (1995), plasează aceste
interpretări în rând ul celor neștiințifice.
Cel mai de seamă susținător al acestei direcții este socotit E. de Bono, al cărui studiu
asupra rezolvării de probleme pe căi indirecte sau ilogice, precum și asupra altor aspecte ale
creativității a avut un succes considerabil. Autorii mai inainte consemnați precizează că de
Bono nu este intersat nici de teorie, nici de practică. Astfel, de exemplu, el sugerează folosirea
cuvântului ”po” derivat din ipoteză, supoziție, posibil pentru a provoca idei fără să aibă în
vedere evaluarea lor. O altă metodă este cea a „ pălăriilor gânditoare”, care presupune ca un
individ să fie stimulat prin perceperea lucrurilor din diferite puncte de vedere prin purtarea
pălăriilor respective (pălăria albă pentru gândire bazată pe date, pălărie roșie pentru gândire
intuitivă, pălărie verde pentru gândire generativă, pălărie neagră pentru gândire critică).
Plecându -se, pe de o parte, de la nevoia unor viziuni unitare și integrative asupra
tutur or componentelor creativității, iar pe de altă parte de la folosirea unor metode de
investigare și evaluare cât mai complexe, adecvate și obiective, s -a conturat în ultimele două
decenii ale secolului XX un nou domeniu științific numit ” psihobiologie ” (Kan del și Squire,
2000, p. 1113) . Noul domeniu nu se limitează doar la studiul creativității. Abordarea
neurobiopsihologică a creativității își are originile în studiile referitoare la modul de
funcționare și determinare a particularităților celor două emis fere cerebrale. Una dintre cele
mai recente lucrări care sistematizează datele din literatura de specilitate îi aparține lui Betty
Edwars (1999).
Funcțiile emisferelor sunt:
– emisfera stângă: aptitudini verbale, prelucrare succesivă, digitală a informațiilo r,
aptitudini numerice, gândire logică, analitică și rațională;
– emisfera dreaptă: aptitudini vizual -spațiale, prelucrarea simultană, analogică a
informațiilor, gândire sintetică, de ansamblu, intuitivă.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
8
Emisfera stângă este considerată mai importantă decât cea dreaptă. Rezultatele
cercetărilor făcute de Springer și Deutsch (1989, 1991) au arătat că originea creativității se
află în ambele emisfere cerebrale și în special în capacitatea de comunicare între ele.
În perioada postbelică, creativitatea apare ca o necesitate socială și economică,
devenind obiectul de cercetare de sine stătător. Evoluția rapidă a societății industriale,
dezvoltarea concurenței, rapiditate transformărilor sociale au impus modul creativ ca fiind
esențial în adaptarea la exigențele s ocietății contemporane. Ca atare, interesul se deplasează
de la creatori la individual creativ. Conceptul de creativitate se aplică atât copilului care se
joacă, cât și inventatorului sau omului de artă.
Această oscilare se observă în definițiile date cre ativității, ele operând într -o mare
diversitate.
Cea mai mare parte a oamenilor consideră creativitatea ca fiind apanajul artiștilor, al
savanților și inventatorilor și că ea nu este accesibilă oamenilor obișnuiți, ocupați cu activități
cotidiene. Ned Her rmann susține că „oamenii obișnuiți sunt adesea intimidați de către
persoanele creative, nevăzând nuanțele existente în noțiunea de geniu. Sau pla fonul Capelei
Sixtine sau nimic” (Herrmann, 1992, p. 199).
Realitatea este că o mare parte a creativității in dividuale are aspecte modeste: așa cum
Picasso picta tablouri, omul obișnuit rezolvă probleme banale legate de reparații, zugrăvit ,
construit . El consideră aceste activități o simplă tehnică sau modalități de a petrece timpul
liber, uitând că și ac este ac tivități sunt creative. „Fiecare om are o creativitate potențială. Unii
o exprimă prin creativitatea lor artistică sau științifică, dar și alții pot proba creativitatea,
deoarece aceasta se definește ca fiind procesul de realizare a ceva nou. Acest ceva no u poate
fi creat, poate fi o idee, un plan, o prietenie nouă” (Herrmann, 1992, p. 35). Fiecare din aceste
activități cuprind un element de noutate, de originalitate și de d iferență. În opinia lui Bruner
„creativitatea poate să se exprime în raporturile cu copiii, în exercitarea unei meserii, în
raporturile afective, în formarea unei teorii fizice sau în pictura unui tablou” (Bruner, p. 22).
Un asemenea punct de vedere cu privire la creativitate pune în evidență următoarele:
– toate ființele umane sunt cap abile de creativitate ;
– nu este necesar să fii geniu pentru a fi creativ;
-creativitatea poate fi stimulată și dezvoltată prin experiențe de viață și prin programe
specializate.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
9
Și creativitatea poate fi învățată susține Ned Herrmann „Din momentul în care ești
convins și conștient de puterea creată de lucruri noi, nu mai rămâne decât o manieră
particulară de a crea” (Herrmann, 1992, p. 150).
În psihologie, conceptul de creativitate are următoarele trei accepțiuni:
– de comportament și a ctivitate psihică creativă ;
– de structură a personalități sau stil creativ ;
– creativitate de grup, în care interacțiunile și comunicarea mijlocesc generarea de
noi idei, deci duc la efecte creative.
Dacă la baza actelor creative de descoperire și invenție s e află potențialul creativ
individual sau de grup, atunci înseamnă că toată problema constă în activarea și realizarea sau
valorificarea acestui potențial. Concret, se pune problema utilizării experienței în noi situații,
a regândirii prin stabilirea de n oi raporturi între cunoștințe și prin restructurări de ansamblu. În
general, se ajunge la noi idei sau proiecte prin transformări și recombinări ale dat elor
cognitive de care individul dispune. Prelucrarea informațiilor, prin adoptarea unor alte scheme
operaționale, generează noi informații, favorizează producerea unor noi cunoștințe care nu
existau la punctul de pornire.
În psihologia românească se cultivă modelul bifactorial al creativității (Paul Popescu –
Neveanu) . Cele două categorii de factori sunt:
– vectorii – termeni prin care sunt reunite toate stările și dispozitivele energetice ce
incită la acțiune și raportarea preferențială, și anume: scopurile, aspirațiile, trebuințele,
motivele, convingeri le și atitudinile caracteriale;
– operațiile și siste mele operatorii de orice fel.
Vectorii, ca energizori cu un anumit sens, așa cum se divid în pozitivi și negativi, de
atracție, incitație sau de respingere și frânare, tot așa se divid în creativi și noncreativi (sau
mai pu țin creativi). Favorabile creati vității sunt:
– trebuințele de creștere, de perfecționare și de performanță, în opoziție cu
trebuințele homeostazice, strict utilitare;
– motivația intrinsecă de implicare în acțiune, pentru plăcerea acțiunii, din înclinație
sau interes cognitiv, în opoziție cu motivația extrinsecă, indirectă, cu influențele ei
constrictive și presante ;
– aspirațiile superioare, care facilitează drumul spre performanță, față de aspirațiile
de nivel scăzut, care nu permit o valorificare optimă a propriilor posibilități.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
10
La nivel ul personalității, se dovedesc a fi creative, atitudinile nonconformiste față de
atitudinile conformiste și convenționale.
În mod asemănător, operațiile se împart în categorii de operații rutiniere, automatizate,
cuprinse în programe algoritmice și care nu sunt generatoare de noi idei, deci nu aduc
contribuții creative notabile, precum și sisteme de operații de tip euristic, ca să nu mai vorbim
de formulele logice noi și de repertoriile nelimitate ale procedeelor imaginației, care sunt
direct orientate spr e descoperire și invenție și de la care se așteaptă efecte creative majore. l!^?
În urma acestor diversități de opinii, se pot delimita trei directii în abordarea și analiza
fenomenului creației: din perspectiva produsului creat, a procesului de creație și a
personalității creatoare.
Produsul creat desemnează rezultatul procesului de creație. Acesta se concretizează
în ceva material (invenție, obiect) sau în ceva spiritual (teorie, formulă). Pentru a putea fi
considerat creativ, produsul trebuie să indepline ască două condiitii: să fie original și util
societății. Originalitatea se exprimă prin unicitate și noutate. Un produs poate avea valoare de
noutate și unicitate ca un tot sau doar în raport cu individul creator. În primul caz creativitatea
ar fi proprie numai acelor persoane care aduc o contribuție singulară și originală într -un
anumit domeniu de activitate sau al culurii spirituale și materiale a societății. Dacă un produs
este original doar în raport cu individul, atunci creativitatea poate fi considera tă o facultate
general -umană.
Utilitatea produsului este criteriul care impune acesteia o finalitate practică. Un produs
al creației trebuie să răspundă nevoilor umane, să poată fi utilizat în folosul omului.
O altă direcție de abordare a creativității este cea din perspective procesuală .
Psihologul engelz G. Wallas stabilește patru stadii ale procesului de creație:
1. stadiul pregătitor este etapa în care se conturează problema, se adună informațiile
și se stabilesc eventualele piste de abordare.
2. stadiul incubației în acestă etapă observăm o intensă activitate psihică, în cea mai
mare parte la nivelul subconștientului care constă în analizarea și compararea
datelor, în revenirea continuă asupra lor chiar și atunci când individual se
concentrează asup ra altor probleme sau activități. Un rol important îl joacă în
această etapă procesele asociativ -afective care întrețin și activează întraga
personalitate în rezolvarea problemei.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
11
3. stadiul sau momentul iluminăr i consemnează apariția bruscă ș i surprinzătoar e a
soluției pentru rezolvarea problemei. În momentul iluminarii obstacolele sunt
înlăturate, iar rezolvarea devine iminentă.
4. stadiul verificării sau elaborării finale.
Оbіecțііle aduѕe aceѕtοr faze ѕunt referіtοare la dіverѕe aѕpecte: Guіlfοrd a cοnteѕtat
exіѕteța іncubațіeі, fііnd cοnѕіderată dοar ο fοrmă a actіvіtățіі; M. Ѕteіn aprecіază că
prepararea nu pοate fі cοnѕіderată ο fază a creațіeі, în tіmp ce R. Lіntοn crede că putem
cοnѕіdera că prepararea ѕe іdentіfіcă cu întreaga іѕtοrіe perѕοna lă a uneі perѕοane; Вerlyne
cοnѕіderă că pregătіrea eѕte cauza unοr nelіnіștі, încertіtudіnі gen erate de un cοnflіct
cοnceptual; іlumіnarea nu ar exіѕta în οrіce actіvіtate de creațіe, deοarece unele іlumărі ar
putea cοnduce la pіѕte falѕe; nu exіѕtă cοn ѕenѕ, nіcі în prіvіnța ѕucceѕіunіі etapelοr, întrucât
ele ѕe pοt întrepătrunde, ѕuprapune, îșі pοt ѕchіmba οrdіnea; etapele prοceѕuluі creatοr ѕunt
ѕpecіfіce maі aleѕ pentru creatіvіtatea іndіvіdual ă șі maі puțіn pentru cea de grup (M. Rοcο,
1979);
Înțelegerea cοmplexіtățіі creatіvіtățіі a determіnat ο ѕerіe de aut οrі ѕă deѕcrіe
caracterіѕtіcіle perѕοnalіtățіі creat οare:
– J. P. Guіlf οrd dіѕtіnge următ οarele caracterіѕtіcі ale perѕ οnalіtățіі creat οare:
fluіdіtate, flexіbіlіtate, οrіgіnalіtate, elab οrare, ѕenѕіbіlіtate a față de pr οbleme, capacіtate a de
redefіnіre.
– Lοwenfeld ѕtabіlește, de aѕemenea, următ οarele trăѕăturі: ѕenѕіbіlіtatea față de
prοbleme, ѕenѕіbіlіtatea față de fen οmenele dіn medіu, іdentіfіcarea cu pr οblemele altοr
perѕοane șі ѕοcіetățі, varіabіlіtatea іdeіlοr, capacіtatea rapіdă de adaptare la οrіce ѕіtuațіe,
οrіgіnalіtatea.
– M. Ζlate cοnѕіderă că ο perѕοană înalt creatіvă eѕte іnventіvă, іndependentă,
neіnhіbată, verѕatіlă, entuzіaѕtă.
Creatіvіtatea apare ca ο fοrmatіune cοmplexă de perѕοnalіtate, fοcalіzată pe nοu,
ѕtructurată în rapοrt cu legіle șі crіterііle οrіgіnalіtățіі șі cοnѕtând dіntr -ο іnteracțіune ѕpecіfіcă
între aptіtudіnі șі atіtudіnі.
M. Rοcο afіrmă: „ creatіvіtatea ѕe defіnește ca ο fοrmațіune deοѕebіt de cοm plexă a
perѕοnalіtățіі – caracterіzată în prіncіpal prіn οrіgіnalіtate șі valοare, ea іntegrând într -un mοd
ѕpecіfіc tοate aѕpectele car e cοncură la realіzarea nοuluі” (M. Roco, 1995, p. 115).
Opiniile specialiștilor converg spre idea potrivit căreia creativitatea este o dimensiune
psihologică care antrenează întraga personalitate. Prin această prismă Abraham A. Moles
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
12
definește creativitatea ca fiind „o capacitate generală a psihicului uman ce constă într-o
rearanjare a elementelor câmpului de cunoștință pentru a putea descoperi soluții originale
soluțiilor externe” (Abraham A. Moles, 1974, p. 120). În definiția lui Moles se observă
insistența asupra genei creativității și a angajării personalității în direcția descoperirii unor
posibilități originale de răspuns. În același timp definiția relevă că această capacitate se poate
dezvolta la orice persoană într-un grad mai mic sau mai mare în funcție de factorii externi.
Creativitatea este o formațiune compexă care antrenează personalitatea în ans amblul
său, corelând însă mai puternic cu unele trăsături ale acesteia (inteligență, gândirea
divergentă, flexibilitatea gândirii, influență ideațională, curiozitate, încredere în sine,
perseverență, etc). Toți acești factori au fost grupați în două catego rii: intelectuali și
nonintelectuali.
1.2 Factori determinanți ai creativității ( intelectuali, caracteriali, ѕοcіalі )
În οrіce abοrdare glοbală a perѕοnalіtățіі ѕe іmpune, în centrul aceѕteіa, tema dіnamіcіі
factοrіale a perѕοnalіtățіі, deѕcrіerea factοrіlοr ce acțіοnează în іnteracțіune, între eі putând
exіѕta іnterdependențe, dοmіnărі, cοmpenѕărі. Deși se recunoaște caracterul de formațiune
complexă în care interacționează o multitudine de variabile, în general, în literatura de
specialitate sunt consemnate trei categorii de factori: factori intelectuali, fac tori caracteriali și
factori sociali.
În psihologia românească nu există teorii care să acorde în mod reducționist
însemnătate doar anumitor factori determinanți ai creației; acesta deoarece, în primul r ând , s –
a încercat validarea cât mai rapidă a unei idei, metode sau tehni ci noi în condițiile specifice
țării nostre. Pe de altă parte, abordările creativității au beneficiat de o documentare temeinică,
psihologii din România încercând să armonizeze sau să integreze pe cât posibil diversele
teorii sau idei formulate în plan internațional. De exemplu, Paul Popescu Neveanu consideră
că personalitatea creatoare se caracterizează prin interacțiunea optimă a atitudinilor și
aptitudinilor .
Factorii intelectuali
Din punct de vedere funcțional, capacitățile intelectuale pot fi enumerate într -o
manieră simplificatoare. Reluând o clasificare făcută de Osborn, putem spune că acestea sunt
următoarele:
– capacitatea absor tivă – aptitudine ce ține de obsevație și de c oncen trarea atenției;
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
13
– capacitatea de retenție – aptitudine de a înregistra prin memorie și de a reactualiza
datele imaginative;
– raționamentul – aptitudinea de analiză și sinteză, inducție și deducție;
– capacitatea creativă – aptitudinea de a reprezenta, prevedea și produce idei.
Sistemele informatice pot în momentul de față să producă până la un anumit nivel
primele trei din aceste funcții. În schimb, nici o mașină nu este capabilă să producă idei.
Factorii intelectuali jοacă un rοl іmpοrtant în prοcesul creatіv. Factorii intelecuali,
subliniază rolul unor calități ale gândirii cum ar fi: fluiditatea, felxibilitatea, caracterul
divergent, originalitatea, precum și al imaginației creatoare. Fluiditatea este abilitatea de a
reproduce, în anumite condiții, informați i memorate, sub forma unor cuvinte, idei, propoziții
sau expresii. Flexibilitatea este abilitatea de a circumscrie spontan informațiile sau de a le
adapta unor noi contexte. Originalitatea (factor de transformare) este abilitatea de a -i conferi
realității noi aspecte . Această abilitate se caracterizează prin raritatea statistică a unei idei, a
unui răspuns și favorizează procesul rearanjării elementelor din câmpul conștiinței,
decoperind soluția cea mai eficientă.
Imaginația creatoare constă în elaborarea unor imagini noi pe baza prelucrării
informațiilor anterioare. „Intuiția implică actul de a prinde sensul, semnificația sau structura
unei probleme sau situații fără o sprijinire explicită pe aparatul analitic corespunzător” (J. S.
Bruner, 1970, p. 81). Im aginația descoperă rapid soluții sau ipoteze care urmează apoi să fie
demonstrate și validate analitic. Imaginația ocupă deci un loc important în realizarea actului
creației.
Factorii caracteriali
„Caracterul este acea structură care exprimă ierarhia motiv elor esențiale ale unei
persoane, cât și posibilitatea de a traduce în fapt hotărârile luate în conformitate cu ele” (A.
Cosmovici, 1996, p 150). Trăsăturile caracteriale se învață și se dezvoltă prin experiența
socială, prin educație, dar devin stabile, d urabile în timp și pot face posibile previziunile
privind reacțiile individului la situații noi.
Capacitățile și predispozițiile intelectuale nu sunt suficiente pentru ca un individ să
devină creator sau inventator. Simpla idee nu este suficienă pentru a c rea o invenție, ea trebuie
demonstrată, analizată. Pentru aceasta e nevoie de existența motivației, a aspirației creatoare.
De astfel simpla apariție a unei idei este în funcție de atitudinea inovatoare, creatoare, care
duce la un mod aparte de a privi med iul inconjurător.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
14
Totodată se cere și o voință fermă, perseverență, deoarece, astăzi progresele sunt mari
în toate domeniile și nu este ușor de a se aduce îmbunătățiri, cu atât mai mult să inovezi
transformări radicale.
Factori sociali
Factorii sociali s e referă la contextul social în care trăieșt individul creator.
Din perspectiva psihologică, acesta înseamnă cercetarea modului în care cercul
personal și profesional influențează viața și activitatea persoanei creative.
În cadrul factοrіlοr ѕοcіalі ѕe înѕ crіu cοndіțііle de medіu ecοnοmіcο -ѕοcіal (nіvelul de
traі, cοndіțііle de vіață, nіvelul de educațіe șі cultură), șcοala, medіul famіlіal, medіul
οrganіzațіοnal.
Mediul economico -social. Referitor la acest termen sociologii apelează la conceptul de
„status socioeconomic”. Acesta desemnează rangul pe care familia îl ocupă în societate,
exprimat prin cuantumul veniturilor și prestigiul pe care îl ocupă în societate. Nivelul superior
al statusului socioeconomic nu va avea în mod inevitabil doar efecte pozitive ; după cum cel
inferior, doar efecte negative. Cea mai importantă variabilă din acest context fiind educația
parinților.
Cultura asigură păstrarea tuturor achizițiilor istorice umane, oferind astfel posibilitatea
fiecărei generații de a prelua experiența umană trecută. „Achizițiile dezvoltării istorice a
oamenilor, s -au fixat și s -au transmis din generație în generație într -o formă special ă și anume
sub formă exterioară” (A. N. Leontiev, 1964, p. 397).
Școala pοate devenі un prοmοtοr al іnіțіatіvelοr creat іve atuncі când aѕіgură cοndіțіі,
cum ѕunt:
1. demοcratіzarea relațіeі prοfeѕοr -elev,
2. partіcіparea elevuluі la prοceѕul іnѕtructіv -educatіv, prοceѕ care ѕă fіe іnteractіv ;
3. crearea uneі atmοѕfere șcοlare între autοrіtarіѕm șі lіber-arbіtru;
4. reѕtructurarea prοgramelοr șcοlare, atât pe οrіzοntală, prіn extіnderea acelοr
dіѕcіplіne care ѕtіmulează în mοd dіrect creatіvіtatea (lіteratura, muzіca, deѕenul),
dar șі prіn іncluderea unοr dіѕcіplіne nοі prіn evіtarea ѕupraîncărcărіі, a exceѕuluі
de іn fοrmațіі;
5. іncluderea unοr ѕtrategіі creatіve șі prοmοvarea unοr metοde nοі (de exemplu:
învățământul prіn deѕcοperіre, prіn care elevul deѕcοperă іnfοrmațііle prіn efοrturі
prοprіі, prіn fοrmarea uneі anumіte ѕcheme cοgnіtіve; metοda deѕcοperіrіі
dіrіjate).
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
15
Mediul familial influențează în mare măsură, pozitiv sau negativ dezvoltarea
intelectuală, în funcție de caracteristicile sale: familie armonioasă, cu nivel cultural ridicat sau
dimpotrivă cu dizarmonie în cuplul parental, certuri, divorț, maltr atarea copiilor. De regulă,
familia se plasează undeva între pozitiv și negativ, influențele putând fi și de un fel și de altul.
1.3 Profiul elevului activ
Ca formațiune psihologică, creativitatea este proprie tuturor copiilor, în limitele
dezvoltării normale. Se conturează treptat, pe măsura dezvoltării ontogenetice conducând
astfel la diferențierea și individualizarea personalităților creatoare.
„Toate condițiile virtuale existente în om, dar nu neapărat utilizate, care ar p utea
contribui la succesu l actu lului creativ, alcătuiesc creativitatea potențială a persoanei, spre
deosebire de facultatea creativă, care presupune posibilitat ea reală, actualizată de a crea” (A.
Stoica, 1983, p 7). Fiecare copil dispune deci de un potential creativ, respectiv de trăsături și
însușiri favorabile actului creator.
Părerea diferitor autori cu privire la educarea creativă sunt divergente. Guilford, de
exemplu, susține necesitatea dezvoltării factorilor intelectuali care determină apariția și
dezvoltatrea creativității. Skinner consideră că deprinderile de a lucra cu instrumente tehnice
contribuie la dezvoltarea creativității, în timp ce Sydnay Parnes este de părere că sarcina
educației creativității este să -l îndrume pe elev în scopul folosirii potențialul ui de care
dispune.
Ned Herrmann face o interesantă legătură între creativitate și emisfera cerebrală,
considerând că o bună parte din sistemul nostru educativ este dominat de emisfera cerebrală
stângă. El vorbește de o criză a educației artistice, care pa re să se producă la cei mai mulți
dintre copii în jurul vârstei de 10 ani. Copiii desenează încă înainte de a merge la școală, ca
mai apoi să fie incapabili s -o facă. Aceasta deoarece – consideră el – talentele înnăscute sunt
dominate de logica bazată pe l imbaj. Centrul limbajului, ce se află în emisfera stângă, are
tendința de a zdrobi alte talente. Or, spune Herrmann – privilegierea modurilor nonverbale ,
intuitive este la fel de importantă ca și accentul pus pe verbal și rațional. În realitate, viața est e
un echilibru între aceste două moduri diferite, dar potențial complementare. Educația ochiului
este la fel de importantă ca și alte tipuri de educație.
Ned Herrmann nu vorbește de o educare sistematică a creativității, ci mai ales de un
exercițiu care să mobilizeze pasiunea și interesul pentru forme creative de activitate. O
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
16
„școală” pentru învățarea creativității este un nonsens. Acesta se cultivă prin maniera de a
învăța, prin comportament, prin aptitudini intelectuale, imaginative, nonconformiste.
Referindu -se la creativitatea elevilor, Torrance sugera că trebuie promovat modul
variat de abordare a problemelor, de manipulare a obiectelor și a ideilor. Elevii treb uie
îndrumați să dobândească o gândire independentă , nedeterminată de grup, receptivitate față de
ideile noi, capacitatea de a descoperi probleme noi și de a găsi modul lor de rezolvare și
posibilitatea de a critica constructiv. Înainte de toate – spune el – este important ca însuș i
profesorul să fie creativ și „ dornic de aventură”.
Experiențe le lui Torrance ne demonstrează că disciplina unui comportament creativ se
instalează de la sine, atunci când elevului i se acordă posibilitatea unui comportament creativ,
cu alte cuvinte dacă individualitatea și unicitatea sa se pot manifesta în voie.
În studiile sale asupra învățământului creativ, Torrance (1964) arat ă că pot fi oferite
elevului următoarele îndrumări:
– gândirea creativă și învățarea din propria inițiativă trebuie încurajate prin laudă;
– trebuie promovat modul variat de abordare a problemelo r, de manipulare a
obiectelor și a ideilor;
– elevii trebuie îndrumați să dobândească o gândire independentă, nedeterminată de
grup:
– toleranță față de ideile noi, de modul lor de rezolvare;
– posibilitatea de a critica constructiv.
Făcând bilanțul cercetărilor sale, Torrance formulează următoarele caracteristici ale
elevului pentru învățarea creativă:
– inițiativa proprie – profesorul trebuie să lase elevilor inițiativa de a gândi
independent, deoarece numai e calea exercițiului elevu l va învăța să gândească
creativ. Pe de altă parte, gândirea trebuie să se desfășoare într -o formă care să -l
intereseze pe elev. Inițiativa se manifestă prin curiozitate, uimire, punerea de
întrebări. Profesorii care stimulează elevii să pună întrebări și să caute metode
inventive obțin o dezvoltare a creativității.
– învățarea individuală – elevii care sunt stimulați să lucreze în afara programului
școlar, sunt cei care învață mai mult și cu plăcere.
– încrederea în sine – se pune problema încrederii elevilor în forțele proprii. Mulți
elevi nu manifestă nici măcar năzuința de a fi talentați, pentru că nu vor să fie
altfel decât ceilalți colegi, această atitidine fiind determinată de conformism. Este
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
17
necesar ca profesorul să -i facă pe acești elevi conștienți de posibilitățile pe care le
au de a se manifesta creativ și de a -și dezvolta creativitatea. Personalitatea elevului
trebuie să fie scoasă în evidență și promovată, relevând aptitudinile prin care el se
deosebește de colegii săi.
– revizuirea conceptului de maturitate necesară unei activități oarecare – elevii nu
trebuie reținuți de la efectuarea activităților dorite, chiar dacă ele nu corespund
vârstei lor. Cu riscul de a se simți frustrați datorită neputinței de realizare a
scopului pe care singuri și l -au propus, ei se vor simți totuși stimulați să -și
continue cercetările.
– modul în care reacționează mediul – reprezintă o altă condiție importantă în
dezvoltarea creativității. Este vorba de a crea un mediu stimulator pentru
creativitate. Elevul încetează să mai fie creativ când mediul nu reacționează la
manifestările sale de creativitate.
Elevul este un subiect activ în procesul de învățământ. Pentru a susține această idee
luăm în considerare faptul că elevul este subiectul pro priu al procesului în devenire, de
asimilarea al celor transmise și de formare a personalității sale. Fiecare stadiu al dezvoltării
psihice se caracterizează printr -o anumită structură și organizare internă care -și pune
amprenta asupra tuturor acțiunilor ș i influențelor externe. Formarea acestei structuri este
consecința unei elaborări care nu poate fi realizată în afara participării active a subiectului.
„Rezultatele activității umane generându -se și fixându -se intră ca „material de construcție” în
struct ura capacității omului” (S. L. Rubinstein, 1982, p. 341). În spiritul psihologiei genetice,
gândirea ne apare ca „un joc de operații” și nu o simplă asimilare de imagini și noțiuni. A
forma gândirea înseamnă a forma operații, iar a forma operații inseamnă a le elabora sau
construi în acțiune și prin acțiune. Din punct de vedere psihologic, acest proces de
interiorizare ce se realizează numai cu participarea activă a elevului, este în același timp și un
proces conștient, după cum orice activitate conștientă implică și atributul de activă, de
prelucrarea creatoare sub tensiunea unor cerințe subiective și antrenând diverse procese și
însușiri psihice. Participarea conștientă înseamnă integrarea a ceea ce se asimilează și se
formează în structuri sau scheme de a similare tot mai largi. Procesul de învățământ urmează
să asigure condițiile necesare unei participări active din partea elevului „A instrui pe cineva
într-o disciplină nu înseamnă a -l face să înmagazineze în minte asemenea rezultate, ci a -l
învăța să part icipe la procesul care face posibilă crearea de cunoștințe” (J. S, Bruner, 1970, p.
89).
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
18
Elevul activ este elevul care „intervine efectiv în activitatea didactică și îi modifică
variabilele, parametrii caracteristici: depune eforturi de reflexie personală, de gândire,
efectuează acțiuni mintale și practice de căutare, cercetare, redescoperă no i adevăruri,
reelaborează noi cunoștințe, conștientizând faptul că întotdeauna influențele și mesajele
externe acționează prin intermediul condițiilor interne” (Mușata Bocoș, 2002, p. 64).
Elevul activ participă alături de profesor la propria formare și es te responsabil de
realizarea efecte lor procesului de învățare. El „ realizează demersuri critice și creative, depune
eforturi proprii înscrise în schimburi sociale, în scop ul accederii la noua cunoștință” (Mușata
Bocoș, 2002, p. 66). Elevul activ manifestă î ndrăzneală și apreciere critică, poate
contraargumenta abordarea și analiza problemelor.
Elevul activ și creativ are un nivel inalt de aspirații, manifestând o permanentă
curiozitate pentru lucruri noi. El are încredere în propriile forțe, fiind capabil de o
autoevaluare corectă. Elevul activ se manifestă controlat în relațiile cu cei din jur, oferind o
imagine bună în fața celorlalți.
Comparând persoanele slab creative cu cele înalt creative, Mihaela Roco (2001)
schițează trăsăturile lor caracteristice, în tr-un tabel ce poate fi de ajutor pentru analizele de
caracterizare psihopedagogică a elevilor:
Тabel 1: Per ѕοane ѕlab creat οare – Perѕοane înalt creat οare
Perѕοane ѕlab creatοare
(ѕpect atοrі) Perѕοane înalt creatοare
(actοrі puternіϲ angaajațі)
Îșі “ οmοară tіmpul “
Fοlοѕește tіmpul pentru a -șі dezvοlt a
perѕοn alіtatea
Eѕte dοar un ѕіmplu οbѕervatοr
Eѕte putern іc іmplіϲat, tră іnd dіn plіn ѕіtuațіa
reѕpeϲtіvă
Аre puțіne іntere ѕe perѕοnale șі autοnοme Аre multіple actіvіtățі ϲare îі îmbοgățeѕϲ
perѕοnalіtatea
Аre exper іențe fragmentare, fracț іοnate după
cum î і dіctează even іmentele partіculare Ѕe іmplіcă în aϲtіvіtățі ϲοmplexe, unde are
ϲοntіnuіt ate
Eѕte predіѕpuѕ la plіctіѕeală
Оrіce luϲru, aϲtіvіtate і ѕe par іntereѕ ante,
ѕeleϲtând ϲe ѕe pοtrіvește ϲu experіența luі
Nu realіzează nіmіc deοѕebіt șі devіne
οarecum nemulțumіt că nu eѕte „ѕufіcіent” de
aprecіat Аre realіzărі deοѕebіte, care î і ѕpοreѕc
pοtențіalul creat іv șі ѕatіѕfacțііle prοfeѕіοnale
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
19
1.4 Blocajul creativității și activismului în școală
Creativitatea se confruntă și cu numeroși factori de blocaj. Un astfel de blocaj este
ceea ce Michel Roquatte numește „ atitudine academică”, în sensul dobândirii unor cunoștințe
extinse în detrimentul impulsului creativ. Adevărul este că domeniul creației de idei preupune
adesea un entuziasm aproape irațional până în momentul în care, î n urma verificării,
constatăm eroarea .
Pasivitatea este factorul cel mai periculos al creativității. Pentru a compensa acest
aspect, elevul va trebui să -și reprezinte cu claritate partea de efort ce îi revine în materie de
creativitate. Thomas Huxley spunea că scopul fundamental al educației este de a -i învăța pe
oameni că facultatea cea mai bună de dobândit este „ atitudinea de a face ceea ce trebuie, în
momentul în care trebuie, indiferent dac ă acesta place sau nu”. Referindu -se la factorii de
blocaj a creativității, Torrance vorbește de fapt ul că orientarea exclusivă asupra succesului
poate fi un factor de blocaj. Se adaugă conformismul, teama de a fi altfel decât alții,
interdicția de a pune întrebări.
Printre factorii care blochează creativitatea, încă din frageda copilărie , menționăm
elimi narea prematură a fanteziei. Acesta frânează învățarea creativă, favorizând exclusiv
acumularea de informații. Învățarea trebuie să fie un proces care, pe baza imaginației activ
aplicate, a experienței și a cunoștințelor acumulate, să conducă la ipoteze no i.
În lucrarea intitulată „ Psihologia creativității”, Erika Landau introduce conceptul de
„operații de frânare” prin care educatorii înțeleg, în general, toate interdicțiile care îl
împiedică pe elev de la acțiuni neadecvate vârstei sale. Justificarea aces tei concepții este
următoarea: copilul ar putea avea un eșec, care să -i provoace un sentiment de frustrare.
Autoarea consideră că această frânare nu este justificată. O problemă apare numai atunci când
lipsesc mijoacele rezolvării ei. Fără probleme nu exis tă frustrare. Pe de altă parte, frustrarea
nu trebuie să neapărat nocivă; ea poate avea și efectul unei provocări. Însă, fără provocare nu
există creativitate.
O clasificare a blocajelor creativității este următoarea:
1. blocaje emoționale (teama de a nu da un răspuns greșit, graba de a accepta prima
idee, teama de a nu fi minoritar) ;
2. blocaje metodologice sunt acele blocaje care reflectă procedeele de gândire:
– rezistența la schimbare, o rigiditate a algoritmilor anteriori (algoritm se nume ște o
succesiune determinată de operații permițând rezolvarea unei anumite categorii de
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
20
probleme, de exemplul formulele matematice). Deseori într -o problemă încercăm
să folosim un anumit algoritm și, deși nu pare potrivit, tindem a stărui, în loc să
căutăm altceva ;
– critica prematură a fost evidențiată de Al. Osborn. Acesta a observat că atunci când
ne gândim la rezolvarea unei probleme complicate, după un moment apa re
„iluminarea”, când ne vin mai multe idei. Osborn recomandă notarea tuturor
ideilor, deoarece analiza primei idei nu constituie soluția, dar prin intervenția
criticii am schimbat punctul de vedere și blocăm apariția altor soluții ;
3. blocaje sociale
– conformismul este unul dintre blocajele sociale și reprezintă dorința oamenilor ca
toți cetă țenii să se poarte și să gandească în același mod. Cei cu idei neobișnuite
sunt priviți cu suspiciune și chiar dezaprobare, ceea ce constituie o descurajare a
gândirii inovatoare;
– interdicția de a pune întrebări și de a explora mediul înconjurător;
– sublini erea permanentă a rolului apartenenței la un sex sau altul;
– accentul exagerat pe competiție sau pe cooperare;
– considerarea indivizilor divergenți ca fiind anormali .
O altă clasificare realizată de Sidney Shore (Mihaela Roco, 2004, p.109) include în
această categorie și blocajele perceptive :
– incapacitatea de a distinge între cauză și efect;
– dificultatea de a defini o problemă;
– prezentarea prematură a pseudo -soluțiilor la probleme care nu au fost încă definite;
– dificultatea de a percepe relații neobișnuite între idei și obiecte;
– incapacitatea de a defini lucrurile;
– îngustarea excesivă a punctului de vedere;
– credința negativă „nu sunt creativ”.
Preîntâmpinarea și înlăturarea factorilor de blocaj se poate realiza prin redefinirea
periodică a unor concepte, idei, obiecte și fenomene, încurajarea rezolvării euristice a
problemelor pe bază de imaginație și fantezie, antrenarea elevilor la activități instructiv –
educativ e care stimulează dezvoltatrea unei atitudini creatoare.
De asemenea părinții trebuie să -i încurajeze pe copii și să creadă în ideile lor. Să nu le
ceară să atingă performanțe peste nivelul puterilor lor sau să -i demotiveze atunci când se
îndreaptă către u n domeniu cu care ei nu sunt de acord.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
21
Capitolul 2. Importanța strategiei didactice interactive în stimularea
creativității la elevi
2.1 Conceptul de strategie didactică interactivă
Termenul de strategie este explicat în DEX ca fiind „parte componentă a artei militare,
care se ocupă cu problemele pregătirii, planificării și ducerii războiului și operațiilor militare ”.
Crenguța Oprea prezintă următoarea definiți e pentru termenul de strategie „Astăzi,
conceptul de strategie se referă la un set de acțiuni de predare orientate intenționat către
atingerea unor finalități specifice, în timp ce metodele sunt căile prin care sunt atinse acestea,
vizând obiectivele concrete, iar procedeele sunt instrumentele d e lucru, subordonate
metodelor” (Crenguța Oprea, 2003, p. 15) .
Procesul instructive -educativ desemnează activitatea didactică ce se desfășoară
organizat, instituționalizat și planificat pe baza unor strategii didactice adecvate, de un
personal calificat (educatori, institutori, î nvățători și profesori) având ca finalitate formarea
peronalității armonioase a celor educați și integrarea lor socio -profesională.
Strategia didactică (a activității formativ -educative) reprezintă modul de îmbinare a
metodelor, procedeelor, mijloacelor, t ehnicilor, formelor de organizare a activității, ales de
cadrul didactic în funcție de condiții și facilități, de nevoile celui educat. Strategia face din
activitatea de grupă un act de creație a cadrului didactic și uneori a elevilor înșiși, fiind
condiți a creșterii eficienței procesului didactic concret.
Strategia a fost definită ca un mod de combinare și organizare cronologică a
ansamblului de metode și mijloace alese pentru a obține anumite obiective. Strategia didactică
este expresia unității organice a metodelor, procedeelor, mijloacelor de învățământ și a
modurilor de organizare a învățării (frontal, pe grupe și individual), în derularea lor
secvențială pentru atingerea obiectivelor instructiv -educative.
Ion Cerhit spune despre strategiea didactică, că este „ansamblu de acțiuni și operații
de predare -învățare în mod deliberat structurate sau programate, orientate în direcția
atingerii, în condiții de maximă eficacitate a obiectivelor prestabilite” (Ioan Cer ghit,
2002, p.276); J. Parent și Ch. Nero prezintă o altă definiție, și a nume, strategia didactică este
„ansamblu de resurse și metode planificate și organizate de profesor în scopul de a permite
elevilor să atingă obiectivele date. Persoanele, localurile, materialele și echipamentele
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
22
formează resursele, în timp ce modurile de intervenție (abordare), formele pedagogice
și tehnicile pedagogice constituie metodele” (J. Parent, Ch. Nero, 1981); Dan Potolea s pune
despre strategie că este „o acțiune d ecompozabilă într -o suită de decizii -operații, fiecare
decizie asigurând trecerea la secvența următoare pe baza valorificării informațiilor
dobândite în etapa anterioară. În acest sens, strategia devine un model de acțiune în
acțiune, ca re acceptă posibilitatea schimbării tipurilor de operații și succesiunea lor” (Dan
Potolea, 1989, p144), în timp ce Sorin Cristea susțin e că prin strategie înțelegem „un grup de
două sau mai multe metode și procedee integrate într -o structură operațional ă, angajată la
nivelul activității de predare -învățare -evaluare, pentru realizarea obiectivelor pedagogice
generale, specifice și concrete ale acesteia, la p arametri de calitate superioară ” (Sorin Cristea,
2002, p. 350).
În sens general, strat egia poate fi definită ca „știința sau arta de a combina și coordona
acțiunile în vederea atingerii unui scop. Ea corespunde unei planificări pentru a ajunge
la un rezultat, propunând obiective de atins și mijloace vizate pentru a le atinge” (Ga ston
Mialaret, 1979, p. 414)
Esența strate giei didactice este aceea de ordonare a datelor și disponibilităților
metodice în funcție de scopul urmărit. Ea nu se confundă nici cu metodele, nici cu tipurile de
învățare. În demersul didactic toate acestea i se subordonează.
Strategia didactică presupune muncă de concepte și creativitate. Strategia conferă
lecției dinamism și mobilitate, acționând în funcție de situațiile concrete care se ivesc. Lasă
loc spontaneității, intervenției creative pe loc și cu efect imediat, din partea celui care ține
lecția.
Dintr -o altă perspectivă, strategia procesulu i de înv ățământ este echivalată cu operația
de proiectare, organizare și realizare a unei înlănțuiri de situații de predare -învățare prin
parcurgerea cărora elevul asimilează conținutul ideatic, sistematizat în diferitele obiecte de
studiu, își formează sistemul d e abilități prevăzute de programele școlare.
În opinia psihologului Crenguta -Lacramioara Oprea, strategia didactică este
„modalitatea eficientă prin care profesorul îi ajută pe elevi să accedă la cunoastere și să -și
dezvolte capacitatile intelectuale, priceperile, deprinderi le, aptitudinile, sentimentele ș i
emotiile. Ea se constituie dintr -un ansamblu complex ș i circular d e metode, tehnici, mijloace
de învatamant ș i forme de organizare a activ ității complementare, pe baza că rora profesorul
elabor eaza un plan de lucru cu elevii , în vederea realizării cu eficiență a învățării ” (Crenguța
Oprea, 2003, p.15).
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
23
Elemente constitutive ale strategiei didactice :
– metodologia didactică – în sensul ei cel mai cuprinzător, desemnează știința sau
teora de spre metode, procedee, tehnici, mijloace, utilizate în activitatea instructiv –
educativă. In sens restrâns, metodologia procesului educațional desemnează
ansamblul metodelor, tehnicilor, procedeelor și mijloacelor de predare -învățare și
de evaluare. Pentru un obiect de învățământ, se utilizează termenul de didactică
specială sau metodică (metodica activităților matematice, a educării artistico –
plastice, a educației fizice, a activităților practice, etc.). Deci, metodica
desemnează aplicarea specifică a metod elor la asimilarea unui anumit conținut, a
unei anumite discipline.
– metoda – semnifică un mod de cunoștere și acțiune utilizat de profesor și elev, un
ansamblu de principii, reguli, tehnici, procedee și operații constituite ca instrument
al cunoașterii, menit să sporească eficiența acestora. Metoda didactică este o cale,
o modal itate concretă de realizare a procesului instructiv -educativ, ca ansamblu de
reguli, principii , norme, procedee și mijloace prin care se asigură relația predare –
învățare în scopul atingerii unor obiective. Metoda nu are valoare în sine, ci o
dobândește pri n eficiența avtivității în care este angrenată.
– mijloacele de învățământ – fac parte din baza materială a școlii și reprezintă
suportul material al activităților cu elevii (aparatură didactică, materialul didactic
și distributiv)
– formele de organizare a a ctivității – sunt modalități de structurare a elementelor ce
compun procesul de învățământ, corelarea scopului general și a obiectivelor
operaționale cu strategia didactică, cu accent pe relația dintre profesor și elev, în
sensul gradului de dirijare a cop ilului de către adult.
Strategia didactică prezintă următoarele caracteristici :
– implică elevul în situații specifice de învățare ;
– raționalizează și transformă conținutul instruirii la particularități psihoindividuale ;
– creează premise optime pentru manif estarea interacțiunilor dintre celelalte
componente ale procesului de instruire ;
Pedagogii au fost preocupați permanent de perfecționarea metodologiei didactice, din
rațiuni dictate în primul rând de evoluția societății. Termenul „perfecționare” desemnează mai
multe aspecte :
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
24
– reconsiderarea metodelor tradiționale și adaptarea lor în raport cu „atributele
specificității populației școlarizate” (O. I. Pânișoară) ;
– preluarea unor metode din alte domenii și adaptarea lor la specificul
educționalului, conceperea unor metode noi de instruire – educare.
Activizarea, spre exemplu, este o tendință dominantă în procesul de perfecționare
metodologică, ea reprezentând ”o suită de acțiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare și
modelare a personalității lor (celor care învață) prin stimularea și dirijarea metodică a
activității pe care o desfășoară„ (M. Ionescu, V. Chiș). Aceste acțiuni vizează :
– stimularea și cultivarea interesului pentru cunoaștere ;
– valorificarea inteligenței celor care învață (și a cel orlate funcții psihice implicate în
învățare) prin efort propriu ;
– formarea și exersarea abilităților de orientare autonomă în problemele practice;
– formarea și exersarea capacităților de însușire a cunoștințelor;
– cultivarea spiritului investigativ.
Eforturile cercetătorilor au urmărit perfecționarea strategiilor de predare -învățare,
valorificând achiziții ale cercetării psihopedagogice, dar și din alte domenii de cunoștere.
Finalitatea acestor cercetăriare în vedere realizarea unei activități de inst ruire și învățare,
purtând numele de strategie didactică interactivă.
Conceptul de interactivitate în opinia M artei Vicol „are la bază relațiile reciproce și se
referă la procesul de învățare activă, în cadrul căreia cel care învață acționează asupra
informației pentru a o transforma în una nou ă, personală, și interiorizată ” (Marta Vicol, 2012,
p.23).
Caracteristicile acestei strtegii sunt :
– învățarea activă – conform dicționarului este un proces de învățare calibrat pe
interesele/nivelul de înțelegere/ni velul de dezvoltare al participanților la proces. În
cadrul învățării active, se pun bazele unor comportamente observabile :
1. comportamente ce denotă participarea (elevul este activ, răspunde la
întrebări, participă la activități) ;
2. gândirea creativă (elevu l are propriile sale sugestii, propune noi
interpretări) ;
3. învățarea aplicată (elevul devine capabil să aplice o strategie de
învățare într -o anumită situație de învățare) ;
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
25
4. construirea cunoștințelor (în loc să fie pasiv, elevul îndeplinește sarcini
care îl vor conduce la înțelegere) .
– dezvoltarea gândirii critice .
Prin strategii interactive înțelegem toate situațiile în care elevii sunt puși în ipostaza de
obiect al formării și îi transformă în subiecți activi, copartic ipanți la propria lor formare. „A
activiza înseamnă, deci, a mobiliza intens toate forțele psihice de cunoaștere a elevului, pentru
a obține în procesul didactic performanțe maxime , însoțite constant de efecte instructiv –
educative, optime în to ate componentele personalității ”. Aceata defin iție subliniază că
interiorizarea operațiilor în plan mintal se realizează pe baza acțiunilor din plan extern cu
obiectele (Jean Piaget).
Ioan Cerghit afirmă că „strategiile schițează a vantaiul modalităților practice de
atingere a țintei prevăzute și au valoarea unor in strumente de lucru ” (2002, p.273). El atribuie
conceptului de strategie didactică p atru conotații care se completează reciproc:
– „mod integrativ de abordare și acțiune”;
– „structură procedurală”;
– „înlănțuire de decizii”;
– „o interacțiune optim ă între strategii de predare și strategii de învățare”(Idem. p.
274).
Dan Potolea enumeră trei factori prin care se definește strategia didactică:
– „natura specifică a situației la care se aplică (caracterul problematic, lipsit de
determinare riguroasă);
– rolul strategiei în rezolvarea situației respective (reduce câmpul tatonărilor și
conferă acțiunii un grad sporit de probabilitate de reușită);
– structura strategiei (sisteme de operații, etape, reguli de decizie etc.);” ( D. Potolea,
1989, p. 144) .
Strategiile didactice interactive pot fi aplicate ca strategii de grup și presupun munca
în comun prin colaborarea în vederea obținerii obiectivelor anunțate (rezolvarea de probleme).
Avantajele acestei strategii sunt următoarele: sprijin reciproc, toler anță față de opiniile
celorlați colegi, dezvoltarea capacităților de autoevaluare, stimularea abilităților cognitive,
afective și sociale.
Crenguța Oprea este de părere că „strategiile didactice interactive presupun crearea
unor programe care să corespundă nevoii de interrelaționare și de răspuns diferențiat la
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
26
reacțiile elevilor Interactivitatea în clasă (face -to-face) se referă atât la promovarea relațiilor
inter și intr agrupal e cât și între profesor și elev” (C. Oprea, 2003, p. 17).
Modul de realizare a învățării:
– învățarea are loc predominant prin formarea de competențe și deprinderi practice;
– învățarea se realizează prin cooperare.
Procesul de evaluare se realizează pr in:
– vizarea,măsurarea și aprecierea competențelor;
– punerea accentului pe elementele de ordin calitativ (valori, atitudini);
– vizarea progresului în învățare la fiecare elev.
Ion- Ovidiu Panisoara prezintă o cla sificare a metodelor de interacț iune pe trei
categorii distincte :
– „Metode centrate pe analiza fenomenului , producerea ideilor ș i rezolvarea de
probleme (incluzâ nd categoriile – metode de analiză , metode centrate pe producerea
ideilor si metode cent rate pe rezolvarea problemelor) ;
– Metode centrate pe reflecț ie, observare și acț iune (unde regăsim metode de
reflecție, metode de observare și metode ce pun accentul pe acțiunea reală și simulată a
partenerilor î n procesul de formare) ;
– Metode bazate pe utilizarea și dezvoltarea relaționă rilor în cadrul grupu lui
(pornind de la metodele bazate pe cooperare, p rivind utilizarea conflictului în î nvata re –
cu accent de competitie – și metodele care vizează în special dezvoltarea relaționă rilor ce
se stabilesc î n cadrul grupului) ” (Panisoara, Ion Ovidiu, 2003 ).
După funcția didactică principală, se pot diferenția urmă toarele me tode ș i tehnici
interactive de grup :
Metode de predare –învatare interactivă î n grup :
– Metoda predării/ î nvatarii reciproce ( Reciprocal teaching – Palinscar) ;
– Metoda Jigsaw ( Mozaicul) ;
– Citirea cuprinză toare ;
– Cascada( Cascade) ;
– STAD ( Student Teams Achievement Division) ;
– Metoda învață rii pe grupe mici ;
– TGT ( Teams/Games/Tournaments) ;
– Metoda turnirurilor î ntre echipe ;
– Metoda schimbă rii perechii (Share -Pair Circles );
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
27
– Metoda Piramidei ;
– Învăț area drama tizată;
Metode de fixare, sistematizare a cunoștințelor ș i de verificare:
– Harta cognitivă sau harta coceptuală (Cognitive map, Conceptual map) ;
– Matricele ;
– Lanțurile cognitive ;
– Fishbone maps (Scheletul de peș te);
– Diagrama cauzelor ș i a efectului ;
– Panza de pă ianjen (Spider map -Webs) ;
– Tehnica florii de nufă r (Lotus Blossom Technique) ;
– Metoda RAI ;
– Cartonaș ele luminoase .
Metod e de stimulare a creativitatii ș i de rezolvare de problem :
– Brainstorming ;
– Starbursting ( Explozia stelară );
– Pălăriile gâ nditoare (Thinking hats – Edward de Bono) ;
– Caruselul ;
– Masa rotund ă;
– Interviul de grup ;
– Studiul de caz ;
– Incidentul critic ;
– Psillips 6/6 ;
– Tehnica 6/3/5 ;
– Controversa creativă ;
– Fishbowl ( tehnica acvariului) ;
– Tehnica focus grup ;
– Patru colț uri (Four corners) ;
– Metoda frisco ;
– Sinectica ;
– Metoda Delphi .
Metode de cercetare î n grup :
– Tema sau proiectul de cecetare î n grup ;
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
28
– Experientul pe echipe ;
– Portofoliul de grup ”. (Ion Ovidiu Ponișoară, 2003).
2.2 Rolul strategiei didactice în procesul instructiv -educativ
„Procesul instructiv -educativ este un ansamblu de acțiuni exercitate în mod conștient
și sistematic de către profesori asupra elevilor într -un cadru instituționalizat organizat, în
vederea formării personalității acestora în conccordanță cu cerințele idealu lui educațional”
(Călin, Marin, 1995).
Acestă definiție are caracter general abstract. Concretizând principalele ei elemente,
putem vorbi de procesul instructiv -educativ din grădiniță, din școală, din universitate etc.
Indiferent de aceste ipoteze, procesu l instructiv -educativ este considerat cea mai înaltă formă
de organizare și desfășurare a educației, determinată de prezența profesorului ca persoană
investită de societate și pregătită în mod special pentru conducerea acestui proces.
Conținutul pedagogic al procesului instructiv -educativ rezultă tocmai din organizarea
și desfășurarea sa ca urmare a unei succesiuni de fapte, fenomene și transformări, toate având
un substrat și o fundamentare psihologică, urmărind, în cele din urmă, imprimarea unei
direcții ascendente în dezvoltatrea personalității umane. Între acțiune, ca proprietate internă a
procesului instructiv -educativ, și produsul său, formarea personalității, se stabilește o relație
de concordanță, impusă de folosirea și aplicarea unor norme și legită ți pedagogice. Cel care se
ocupă de cunoșterea acestor norme și legități, asigurând în același timp, materializarea lor este
educatorul/profesorul. Prin aceasta se exprimă rolul său conducător în procesul instructiv –
educativ. Cunoscând și înțelegând impera tivele idealului educațional și obiectivele acțiunii
educative , precum și legitățile procesului instructiv -educativ, el realizează conducerea
adecvată a acestui proces. Cunoașterea, se exprimă pe de o parte, prin concretizarea cerințelor
sociale prezente ș i de perspectivă în acțiunea pedagogică, iar pe de altă parte, prin organizarea
acestei acțiuni în conformitate cu logica sa pedagogică.
Strategiile didactice ocupă un rol important în procesul de învățare instructiv -educativ
și trebuie să respecte următoa rele caracteristici în realizarea activității didactice, așa cum ne
spune Crenguța Lăcrămiora Oprea în lucrarea „ Strategii didactice interactive”:
– „Faza proiectării – profesorul decide ce strategie bazată pe învățarea prin cooperare
sau prin competiție,prin cercetare -descoperire sau prin receptare activă a informațiilor etc ;
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
29
– Faza de desfășurare a activității – atunci când se materializează/concretizează
strategia didactică aleasă în mod flexibil și prin adaptări continui.
– Faza (auto)evalu ării – are în vedere aprecierea rezultatelor și a calității strategiilor
didactice aplicate ” (Crenguța Oprea, 2006, p. 48).
Orice strategie didactică implică doi parametri:
Programarea externă – se referă la modul în care este prelucrată, ordonată și
prezentată informația didactică. Prin intermediul ei se realizează reglarea externă a procesului
de învățare. Ea imprimă un caracter organizat învățării, orientând și direcționând acest poces,
în condițiile asigurării independenței și inițiativei celui care învață.
Programarea operațională internă – se referă la registrul componentelor psihice
antrenate în procesul de învățare a informațiilor. Ea facilitează autoreglarea internă prin
valorificarea experienței accumulate și a potențialului psihologic, propriu fiecărui elev.
Întrucât între cei doi parametri, unul vizând activitatea de predare, iar celălalt,
activitatea de învățare, nu se stabilește o relație univocă datorită imposibilității racordării
depline a celor două programări calitativ deosebite și factorilor întâmplători ce se interpun,
considerăm că adoptarea conceptului de strategie didactică oferă posibilitatea surprinderii
specificului relațiilor dintre acesti parametri.
Strateg a didactică urmărește apariția și stabilizarea unor relații optime între activitatea
de predare și cea de învățare prin care se urmărește declanșarea mecanismelor psihologice ale
învățării potrivit particularităților de vârstă și individuale ale elevilor și a condiți ilor concrete
în care are loc această învățare. Orice strategie didactică este eficientă numai în măsura în
care, transmițând o cantitate de informație, reușește să -i antreneze în asimilarea ei activă și
creativă. Procesul de învățământ, ca proces de cunoa ștere, este detreminat de structura logică
a conținutului, precum și de particularități psihologice ala învățării. Misiunea strategiei
didactice este aceea de a sigura adaptarea conținutului la aceste particularități și de determina,
totodată, mișcarea in terioară a acestora pe o traiectorie ascendentă.
În al doilea rând, orice strtegie didactică acționează într-un câmp de factori și
posibilități, în consecință finalitatea ei include un oarecare grad de probabilitate. Orice
strategie didactică are astfel de caracter probabilist. Ponderea și rolul factorilor întâmplători
diferă de la o strategie la alta .
În al treilea râ nd, orice strategie impune îmbinarea între activitatea profesorului și cea
a elevului. Din acest punct de vedere rolul profesorului se poate deplasa de la polul în care
este doar o sursă de informații la polul în care conduce și controlează act ivitatea independentă
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
30
a elevilor, în timp ce activitatea acestora se poate deplasa de la cea mai simplă reproducere la
cea creatoare. Folosirea diverselor strategii impune un sens ascendent acestei mișcări,
apropiind astfel procesul concret al asimilării d e modell său ideal, învățarea independentă și
creatoare. Eficiența pedagogică a strategiei poate fi apeciată prin acestă prismă. Conlucrarea
dintre pr ofesor și elev conferă strategiei o dimensiune psihosocială prin multitudinea și
diversitatea relațiilor i nterpersonale ce se stabilesc între ei.
Orice strategie este, în același timp, rezultatul interacțiunii mai multor procedee, este o
succesiune de operații, urmăerind multiple obiective didactice. De aceea, alegerea unei
strategii se face în funcție de anum ite criterii: conșinut informațional, particularități de vârstă,
situația concretă.
Strategia didactică nu se reduce la o simplă tehnică de lucru, ea este, totodată,
manifestare și expresie a personalității profesorului. Strategia include deci într -un tot unitar
tehnica de lucru și concepția pe care o adoptă agentul în procesul aplicării ei. Dacă tehnica de
lucru este rezultatul unor descoperiri psihopedagogice în limita demersului șiințific, ea
impunându -se în mod obiectiv în virtutea relațiilor evidențiat e între elementele sale, aplicarea
ei îmbracă nuanțe diferite în funcție de personalitatea celui care o manipulează într -o situație
dată. Ca atare, orice strtegie este concomitent tehnică și artă educațională. Privită în acest fel
ea devine componentă a ”s tilului de predare”, propriu fiecărui profesor .
Rolul strategiilor în procesul instructiv educativ este de a acorda șansa elevilor, de a
crea și de a se implica în procesul de învățare iar abilitățile lor să se dezvolte la un nivel
calitativ.
Rolul elevu lui în cadrul strategiilor didactice interactive este:
– realizarea unui schimb de idei cu ceilalti;
– cooperarea în rezolvarea sarcinilor de lucru;
– exprimarea propriilor puncte de vedere;
– argumentarea și punerea de întrebări cu scopul de a înțelege.
Rolul profesorului în cadrul strategiilor didactice interactive este următorul:
– facilitatrea și modernizarea învățării;
– de a ajuta elevii să înțeleagă și să explice punctele de vedere;
– de partener în învățare.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
31
2.3 Modalități de stim ulare a creativității în școală
Metodologia cultivării creativității reprezintă poate cel mai amplu capitol al cercetării
aplicative a fenomenului creativității, cât și al intervenției educaționale practice. Interesul
pentru aceste metode este uneori atât de mare, încât e confundat cu î ntrg ddomeniul
creatologiei. Totodată, metodele de stimulare a creativității reprezintă un areal relativ
accesibil diletanților, care consideră că este suficient să aplici câteva metode pentru a deveni
un expert în creatologie.
Indiferent însă de riscurile abordării metodelor, trebuie să recunoaștem că acesta
constituie deja un domeniu distinct, foarte creativ și de un incontestabil succes.
Multitudinea metodelor a determinat cercetătorii să opereze diferite clasificări. Cele
mai multe împart metodele după scopul propus (metode de stimulare a procesului și,
respectiv, a produsului creației) sau după numărul de indivizi ce le utilizează (individuale și
de grup).
Esența strategiei educaționale întreprinse în acest sens constă în centrarea ei pe
devoltarea pers onalității creatoare a elevilor. Acestă strategie presupune: descoperirea
potențialului creativ și promovarea unor modalități care să stimuleze trecerea de la
creativitatea potențială la cea manifestată. Pedagogic vorbind, aceasta nu înseamnă a-l forța
pe elev să devină un „mic geniu” sa u un „inventator” de lucruri noi (G. Mialaret, 1975), ci a -i
modela personalitatea în sensul cerințelor integrării cretive în viața socială.
Abordarea personalității creatoare din perspectiva formării ei, respectiv a metodel or,
mijloacelor și formelor de înfăptuire a unui asemenea obiectiv presupune cunoșterea în
prealabil a mecanismelor interne ale procesului de creație. Având în vedere acest din urmă
aspect, profesorul se va concentra asupra identificării cât mai timpurii a acestor trăsături și
însușirincare vor sta la baza creativității manifestate într -un anumit domeniu. Întrucât raportul
de forță dintre rașiune și fantezie prezintă oscilații de la o vârstă la alta și de la un copil la
altul este necesar ca profesorul să s urprindă eventualele decalaje pentru a interveni cu măsuri
adecvate în vederea asigurării unui relativ consens și a stimulări lor concomitente.
Modalitățile de stimulare a creativității se împart în două categorii: una se referă la
conținutul învățământulu i și cea de a doua se concretizează în tehnologia desfășurării sale.
Referitor la conținutul procesului de învățământ , se apreciază că existența unui
echilibru între cultura generală și cea de specialitate ar constitui un factor stimulativ pentru
elemente le potențialului creativ al elevilor. Cultura generală prin constelația de informații pe
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
32
care o asigură, acoperă o zonă largă a acestui potențial, amplificând în acest fel probabilitatea
stabilirii unor asociații noi și a elaborării unor produse creatoare . Ea oferă conținutul informal
cu care elevii urmează să opereze în activitatea de învățare. ”Un rol însemnat în creație revine
asociațiilor, combinărilor și recombinărilor, care trebuie să aibă un caracter cât mai liber,
spontan și inedit (Mihaela Roco, 1 979, p.25). De cele mai multe ori procesul creator rezultă
din combinarea și recombianrea unor informații din domenii diferite, uneori chiar opuse. Or,
îngustarea sau restrângerea câmpului informațional printr -o specializare exagerată și timpurie
nu face d ecît să diminueze actvitatea creatoare. Trebuie să facem distincție între relațiile
logice care se stabilesc între diferite informații, de cele mai multe ori în interiorul aceluiași
domeniu, și asociațiile proprii actului de creație, care nu se supun în mo d rigid unui
raționament logic. Produsul creație este rezultatul asocierii unor informații de origini diferite.
Această asociere nu se produce de la sine; diferiți factori intelectuali și de personalitate sunt
implicați în acest proces. Materialul informaț ional reprezintă premisa necesară desfășurării
sale. Acest material nu este omogen din punct de vedere al valențelor creative. Preocuparea
pentru selectarea și transmiterea lui în procesul de învățământ se scrie ca o modalitate a
educării creativității. Raportând acest conținut informațional la factorii potențialului creativ
vom că cons tata în mod direct sau indirect el oferă prilejul exersării, îndeplinind astfel o
funcție declanșatoare și dinamizatoare. În privința aptitudinilor, de exemplu, constelația
informațională ne oferă prilejul depistării și exersării lor formative. Este recuno scut faptul că
apariția aptitudinilor diferă de la elev la elev și în funcție de momentul când se produce de -a
lungul evoluției sale ontogenetice. Fenomenul nu se declanșează în mod spontan, de la sine.
Este indispensabilă stimularea din exterior. Diversif icare stimulilor prin extinderea registrului
informațional constituie un factor propulsor din acest punct de vedere. Tot așa se întâmplă și
cu celelalte elemente ale potențialului creator.
Din prisma produselor sale, activitatea de creație se diferențiază în creație științifică și
creație artistică. Concluziile unor studii întreprinse asupra acestor două categorii converg spre
relevarea unor asemănări în ceea ce privește substratul lor psihologic. Se pare că procesul
creator incubă anumite ”constante” propr ii activității umane în ansamblul ei. Din acestă
cauză, compartimentarea conținutului prin delimitarea prea timpurie a educației științifice de
cea artistică nu se justifică din punct de vedere al psihologiei creativității. Dezvoltarea
creativității științ ifice doar prin discipline realiste și a celei artistice prin discipline umaniste
nu poate da rezultate. Din contră, educația artistică se răsfrânge și asupra creativității
științifice, după cum educația științifică și tehnologică va avea repercursiuni și asupra
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
33
creativității artistice, din moment ce substratul lor psihologic in cubă aceleași mecanisme.
„Pretut indeni inventivitatea are aceleași trăsături generale. Ea cere întotdeauna un spirit
deschis și atent, arta unor asociații neobișnuite, câteva împr ejurări fericite pe care știm să le
prindem și utilizăm, aptitudinea de a ne concentra, tenacit atea în muncă, rigoarea critică” (G.
Berger, 1973, p. 81).
Un conținut multidisciplinar și interdisciplinar, științific și artistic, teoretic și aplicativ,
cunoș tințelor fundamentale și de specialitate oferă șanse sporite apariției unor conexiuni
inedite și contribuie la fortificarea potențialului creator în ansamblul său.
Tehnologia didactică concepută și folosită de profesor în vederea stimulării
creativității e levilor.
Întregul demers tehnologic întreprins de profesor trebuie subordonat antrenării și
exersării potențialului creativ al elevilor, astfl încât aceștia să adopte o atitudine creatoare în
activitatea pe care o desfășoară. Valențele educative ale acestor modalități nu pot fi apreciate
în sine decât în contextu l unei situații concrete în care interacționează sincronic strategia
profesorului, personalitatea elevului și conținutul informațional. În consecință, nu vom putea
aprecia în mod aprioric o anume componentă a tehnologiei didactice, ea având valențe
educati ve numai raportând -o la contextul în care este aplicată.
Profesorul trebuie să aibă în vedre următoarele principii orientativr în vederea
stimulării creativității elevilor:
– Se recomandă ca prin strategia adoptată profesorul să ofere câmp de manifestare a
spontaneității și inițiativei elevilor. Strategia permisivă este indiscutabil superioară
celei inhibitive și coercitive. Ceea ce trebuie să predomine în strategia didactică
este stimularea atitudinii interogative a elevilor. Ea favorizează gândirea
diver gentă, factor de bază al potențialului creator. Strategia problematizantă
trebuie să predomine asupra celei explozive . Rezolvarea de probleme constituie
cadrul propice al dezvoltării creativității. ”Una din cele mai importante premise ale
creativității co nstă în disponibilitatea de a relua totul de la capăt, de a considera că
nimic nu este definitiv, că nici un proces nu este încheiat o dată pentru totdeauna„
(E. Landău, 1979, p. 110).
– Folosirea unor metode și procedee speciale pentru declanșarea și stimul area
diverșilor factori ai potențialului creator. În ansamblul strategiei didactice
adoptate, profesorul poate apela la modalități care să vizeze în mod deosebit unul
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
34
sau mai mulți factori psihici ai creativității (gândire, aptitudini, imaginație,
motivați e, caracter).
– Preocuparea profesorului pentru prevenirea și înlăturarea eventualelor blocaje ce ar
putea interveni în exprimarea creativității elevilor. Aceastea pot fi de natură
subiectivă, ce țin de personalitatea elevului sau de natură obiectivă, având originea
în condițiile de mediu. Blocajele subiective se referă la anumite trăiri emoționale
care se opun sau dezorganizează ansamblul structural al personalității (teamă,
nerăbdare, anxietate, etc), la o anume rigiditate rațională, concretizată în
încrede rea exagerată acordă procedeelor algoritmice de rezolvare a problemelor , în
defavoarea celor euristice. Rezolvarea creatoare antrenează prin excelență funcțiile
imaginative. Cantonarea în folosirea abuzivă a procedeelor algoritmice se opun
dezvoltării crea tivității. De aici recomandarea ca prin tehnologie didactică
profesorul să încurajeze rezolvările euristice, pe bază de imaginație și fantezie, fără
a exclude însă procedeele rațional -algoritmice.
– Alternarea judicioasă a relației a relației dintre competiție și cooperare în procesul
de învățământ constituie un alt principiu orientativ în adoptatrea unei tehnologii
didactice favorizantă dezvoltării creativității.
– Se impune apoi ca tehnologia didactică să se concentreze asupra procesului creativ
și nua a produsului s ău. Prin metodele, procedeele și mijloacele folosite profesorul
urmărește, de fapt, trecerea de la creativitatea latentă la cea manifestată, întreaga sa
preocupare urmărind să se concentreze asupra devenirii ca atare, a mecanismelor
prin c are aceasta se înfăptuiește.
– Relația profesor -elev este cea care concentrează și conferă valențe educative
sporite tehnologiei didactice. Acestea depind în mod hotărâtor de atitudinea
profesorului față de conduita elevilor creativi. Se recunoaște că aceas tă conduită se
desfășoară spontan, necontrolat și aleatoriu, de fiecare dată cu manifestări inedite
și răspunsuri originale, lăsând impresia unui nonconformism. Răspunsurile și
reacțiile sunt, de regulă, altele decât cele anticipate și pretinse de profesor . Nu
întâmplător intervențiile profesorului sunt predominant coercitive șiinhibitive, în
contradicție cu cerințele stimulării creativității. Sistemul de evaluare este cel care
suferă în primul rând, elevii creativi fiind, de obicei, subapreciați de către
profesori. Se impune ca în prealabil profesorul să delimiteze nonconformismul ca
indicator al creativității de nonconformismul ca manifestare indisciplinară și să
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
35
procedeze diferențiat. În spiritul pedagogie creativității relația profesor -elev
trebuie să fi e mutuală, deschisă unui dialog permanent, să faciliteze instalarea unui
climat psihic caracterizat prin tonalitatea afectivă pozitivă, stimulator al exprimării
creatoare a elevilor.
Pentru a utiliza la maxim resursele inconștientului , care are un rol impo rtant în
procesul de creație (apariția bruscă a unor idei, sub forma ”iluminării”, inspirației), s -au
preconizat metode având în centru ”asocierea liberă”, adică conse mnarea acelor idei care ne
vin spontan în minte, fără vreun efort special de memorie ori raționament. Cea mai răspândită
metodă este brainstormingul (asaltul de idei), când un grup de 10 -12 persoane își exprimă
pe rând și în mod liber tot ce le vine în minte în relație cu o anume problemă propusă. Alți
specialiști analizează apoi ce sugestii benefice poate oferi una sau alta din ideile
experimentale.
O altă metodă asociativă este și sinectica. În acest caz, se caută metafore, comparații,
în relațiille cu dificultate aflată în discuție. Apoi, aceleași persoane descifrează consecințele
imaginilor evocate.
Asemenea procedee au dat rezultate, de aceea există instituții unde ele sunt practicate
din când în când. Dar nu orice probleme se pretează la o astfel de ”dezbatere” (de exemplu nu
sunt accesibile problemele matematice care implică scr ierea expresiilor formulate).
S-a contestat posibilitatea învățământului de a contribui la dezvoltarea creativității,
observându -se că astăzi el cultivă mai mult gândirea critică, disciplina, conformismul,
incompaticile cu climatul de libertate favorabil i maginației creatoare. Obiecția nu este decât
parțial justificată, deoarece mintea umană are o mare plasticitate. Școala s -a ocupat prea puțin
de cultivarea imaginației.
Printre obiectivele educative, stimularea creativității trebuie să constituie un obiec tiv
de bază, alătui de educarea gândirii. Printre conținutul învățământului, trebuie promovată în
continuare cultura generală, aceasta favorizând creativitatea. Programele trebuie să prevadă
lecții speciale pentru dezvoltarea imaginației creative.
Profesor ul trebuie să aibă relații prietenoase cu elevii, să -i încurajeze șă pună întrebări,
să nu -i ironizeze când fac greșeli. Școlarii trebuie să își poată manifesta în voie curiozitatea.
Există mijloace pentru dezvoltarea creativității: le cerem copiilor să el aboreze o
compunere având în centru un obiect simplu: o frunză, un nasture, un gard etc. Un altfel de
procedeu: le cerem să formuleze cât mai multe întrebări în legătură cu elementele cunoscute:
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
36
piatră, aer, stele, foc etc. Asemenea procedee favorizează fo rmarea unei atitudini creative și a
aptitudinii de a căuta și a găsi probleme.
Mai importante sunt metodele specifice în relație directă cu apectele caracteristice
fiecărei materii de învățământ. Întotdeauna profesorii valoroși au stimulat elevii să
soluți oneze probleme. Majoritatea problemelor obligă copilul să găsească ceva nou pentru el,
ceea ce implică o doză de creativitate. Aceasta este însă necesară mai ales în problemele ce
compară mai multe soluții. Dar „problematizarea” presupune ca și elevii să g ăsească
probleme. În principiu, metodele active implică eforturi de observare și gândire independentă,
ele făcând apel la inițiativa școlarilor. Când vorbim despre probleme, nu ne gândim numai la
matematică sau fizică. La orice disciplină exită tot felul de probleme. La geografie, elevii pot
încerca să explice de ce un mare oraș s -a format într -un anumit loc. La literatură, elevii pot fi
solicitaț i să continue o nuvelă folosind personajele și stilul autorului.
Activitatea în afara clasei și cea extrașcolară oferă numeroase prilejuri pentru
cultivarea imaginației creative. Vizitarea expozițiilor, excursiile lărgesc orizontul și reprezintă
inepuizabi le surse de întrebări.
Cultivarea spiritului inovator necesită și o luptă cu părinții, cu cei care rezolvă temele
copiilor și nu îi lasă să facă proprile eforturi .
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
37
Capitolul 3. Metode și tehnici interactive, componente ale strategiilor
didactice interac tive
3.1 Metode și tehnici de rezolvare de probleme prin st imularea creativității la
elevi
Lumea didactică se confruntă cu încercarea de promovare a unei serii de metode mai
puțin practicate sau a unora chiar necunoscute până în prezent. Fundamentarea și motivațiile
acestor metode se află într -o întragă constelație de teorii, principii, doctrine, orientăei, opinii,
mai vechi și mai noi, a căror forță de convingere este deja recunoscută. Între ele pot fi citate,
mai întâi, teoriile și avantajele învățării p rin descoperire, ale „învățării prin efectuare”, impusă
întâi magistral de către John Dewey, prin al său „learning by doing”, sau ale învățării prin
cooperare, prezintă și ea în literatura didactică actuală. Toate susțin ideea creșterii eficienței
actului educațional formal prin valorificarea corectă a virtuților proprii metodelor și
procedeelor active. Tot între fundamente, cel puțin ale unora dintre aceste metod, pot fi citate
apoi fie doctrinele contemporane ale creativității, fie opiniile care promoveaz ă ideea că
învățarea trebuie să reprezinte o bază pentru dezvoltarea gândirii critice.
Astfel se explică diversitatea nuanțelor metodelor în discuție. Astfel, unele vor să
valorifice la niveluri înalte efectele activității individuale a elevului (de exempl u, să sprijine
elevul și în dobândirea unor strategii metacognitive, concretizate în deprinderi de
monitorizare a propriei învățări – Dalton și Daiute, 1993, apud Siebert, 2001); altele, fiind
preluate din sfera metodologiei de dezvoltare a creativității ( individuale sau de grup), încearcă
să fructifice potențialul creativ al elevilor (Munteanu, 1994, Stoica 1983); altele se axeză pe
exigențele gândirii critice, în interesul cultivării acesteia în ființa elevului (Baloche, 1998,
teele, Merdith, Tempe, 1998) ; altele vor să maximizeze efectele cooperării în plan intelectual
și social, efecte care s -ar sintetiza fie în capacitatea de a valorifica experiența altuia , fie în
optimizarea comportamentelor sociale, între care deprinderea ți capacitatea de a colabora;
altele vor să implice, în același tot , mai multe dintre aceste deziderate (Johnson, Johnson,
1989, Slavin 1999).
Trebuie menționat faptul că modurile de prezentare de către diferitele surse teoretice
nu sunt unitare, fiecare autor imprimând prezentării nota proprie, în funcție de caracteristicile
pe considerante principle. Spre exemplu, unii autori (Pânișoară, 2004) cuprind sub umbrela
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
38
metodelor „de interacține” mai multe grupe, fiecare grupă fiind denumită după atributul ei cel
mai reprezentativ, adică:
– metode bazate pe producerea de idei (brainstormingul , rezolvarea creativă de
probleme);
– metode de dezbatere de grup (Phillips 6 -6, controversa creativă);
– metode bazate pe observarea interacțiunilor în cadrul grupului (metoda acvariului);
– metode de opti mizare a relaționărilor în grup (în vățarea cooperativă, metoda de
„spargere a gheții”, aici figurând, de exemplu, tehnic buzz groups, adică a
grupurile zumzăitoare).
Alții sau chiar aceiași autori în altă conjunctură (Negreț -Dobridor și Pânișoară, 2005)
lansează alte grupări sau denumiri generice:
– metode de învățare prin cooperare (metoda mozaicului; acțiunea ob servată
fishboul – în românește metoda acvariului, Phillips 6 -6);
– metode bazate pe conflictul productiv (controversa creativă, controversa
academică sau decizională, focus -grup);
– metode de dezvoltare a abilității de comunicare (turul galeriei, joc ul strategiilor de
gândire sau „pălăriile gânditoare”, jocurile de spargerea a gheții);
– metode bazate pe rezolvarea de probleme (copacul cu erori, tehnica fi shboning,
metoda SINELG, diagrama Venn, cubul, brainstorming, brainwriting de tip 6 -3-5).
Ion Cerghit, așa cum am menționat în capitolul anterior face o altă clasificare a
metodelor interactive.
Toate aceste metode au rolul de a stimula creativitatea elevilor. Cele mai multe dintre
ele sunt interactive și totodată cooperative, încercând să producă toate efectele menționate mai
sus.
3.1.1 Brainstorming
Metoda brainstorming este foarte frecvent invocată, considerându -se că are posibilități
reale de a fi translată din sfera creativității expresive în procesul didactic. Numele ei provine
din cuvintele englezești brain (creier) și storming (furtună), ceea ce, în spiritul limbii române,
conduce la echivalentul aslt de idei. Brainstormingul este adesesea identific ată drept ”metoda
marelui Da” – The Big Yes (Osborn, apud Stoica, 1983). În activitățile dedicate dezvoltării
creativității, brainstormingul are următoarele etape (Munteanu, 1994, Stoica 1983):
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
39
1. Într-un prim moment, se prezintă grupul de exersare (alcătuit din 2 până la 12
persoane) , o problemă de rezolvat (să zicem: cum să fie diminuate efectele sărăciei
într-o localitate dată). Odată cu aceasta, grupului i se fac cunoscute cele două
principii: – a) cantitatea este cea care determină calitatea soluțiilor; b )evaluarea
soluțiilor se va face ”amânat”, deci în altă etapă decât cea de emitere a lor de către
membrii grupului – și cele 4 reguli: – 1)suspendarea criticii și autocriticii pe toată
durata propunerii soluțiilor; 2) imaginația să fie absolut liberă, chia r dacă ar ajunge
la unele soluții absurde; 3) debitul de idei să fie cât mai mare cu putință ; 4)pentru
formularea propriilor idei, ne putem sevi chiar și de ideile altora din grup, care să
fie respectate strict în etapa emiterii soluțiilor.
2. Etapa formulării soluțiilor. Este cea în care, de -a lungul a 15 până la 45 de minute,
grupul se concentrează să emită cât mai multe idei (de exemplu, într -o oră chiar și
200 de idei). Dacă în acest timp ideația stagnează, animatorul grupului trebuie să o
stimule ze, iar dacă unii membri ai grupului se manifestă critic , să -i atenționeze că
încalcă regula. Toate ideile sunt înregistrate de către secretarul grupului, astfel ca
toți membri să ia la cunoștință de ele.
3. Etapa de așteptare (amânare), în timpul căreia mai pot fi formulate și transmise
eventuale alte idei, este menită și ordonării soluțiilor, pe lângă reflecția juriului de
experți asupra lor.
4. Etapa evaluării critice, concepută după intervalul de amânare, este cea în care
juriul decide asupra calității ideil or propuse. Pe de o parte, vor fi soluționate ideile
valabile sau aplicabile imediat, iar, în altă categorie, cele cu șanse de aplicabilitate.
Procesul mulțumitor al ideilor valabile trebuie să fie aproximativ 15 -20% din
variantele formulate.
Se înțelege că aplicarea acestei metode în procesul didactic presupune, pe de o parte,
avantaje, constând în activizarea elevilor și cultivarea spiritului lor creativ, dar, pe de altă
parte, un serios efort de adaptare a metodei la posibilitățile elevilor și la circum stanțele
specifice învățării școlare. Așadar, nu mai pot fi incluse în demers toate componentele și
canoanele menționate, ci doar schema generală a metodei și ”spiritul” ei.
Punerea în aplicare a brainstormingului se poate încerca în fiecare dintre cele tr ei etape
ale promovării gândirii critice, la unele materii mai frecvent (de exemplu, materiile care
presupun interpretare sau, în general, cele umaniste), la altele mai puțin (materiile exacte, dată
fiind riguarea lor, care, de regulă, ne constrânge să mer gem direct și numai la un singur
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
40
adevăr), fără însă ca aceasta să fie singura posibilitate (de exemplu, o problemă matematică
presupune mai multe căi posibile de rezolvare, pe care elevii le -ar putea descoperi pe baza a
ceea ce știu deja).
Pentru a -i spori atractivitatea, dar și în scopul de a -i învăța pe elevi să își asume
contribuția la activitatea comună de evocare și de realizare a sensului, este practicată adesea
varianta brainstorming cu carduri. În utilizarea sa se respectă aceleași principii de lucr u, în
plus apărând mijlocul utilizat (cardul) și nuanța pretinsă ca atare de procedeu. Astfel, atunci
când emite o idee, elevul o scrie pe un cartonș sau pe un post -it și îl poziționează pe o listă a
ideilor. Cu o astfel de înregistrare a ideilor, devine m ai facilă ordonarea acestora –
transparent, imediat după sesiunea de emitere a lor -,putând fi rapid categorizate, cu
participarea și argumentele cât mai multor elevi. Ce rămâne drept caracteristică esențială este
faptul că brainstormingul le oferă elevilo r oportunitatea de a se exprima liber, fără inhibiții
sau ezitări și devine efeicient ca tehnică de exersare a capacităților imaginativ -creative.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
41
Proiect didactic
Data: 10 iunie 2018
Subiectul: Interviul de angajare
Obiectul: Consiliere și orientare
Propună tor: Coforea Daniela
Scopul: Trezirea conștiinței de sensibilizare a tinerilor pentru carieră
Obiective de referință: Conștientizarea unui loc de muncă pe măsura aptitudinilor sale
Obiective operați onale: La finalul lecției elevii vor fi capabili:
– să distingă structura unui interviu;
– să cunoască posibilele “capcane” ce pot apărea în
timpul unui interviu;
– să dobândească o serie de tehnici sau “trucuri” pentru
salvarea unui interviu;
– să formuleze o scrisoare de mulțumire.
Strategii didactice :
Metode și te hnici: conversația, explicația, brainstorming, jocul de
rol;
Instrumente: videoproiector, fișe de lucru, tablă.
Forme de organizare: activitate frontală , activitate pe grup , activitate individuală.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
42
Nr. ctr. Etapele lecției Activitatea profesorului și a elevului Strategii didactice Forma de
activitate Metode și
tehnici Instrumente
1. Momentul
organizatoric Se asigură condițiile psihopedagogice și
orgnizatorice necesare unei activitți eficiente:
ptrgătirea materialului didactic necesar, se face
preznța elevilor, se organizează grupurile de
elevi. Conversația Frontală
2 Anunțarea temei și
a obiectivelor Astăzi la cursul de ”Consiliere și
orientare” vom vorbi despre carieră. Obiectivele
noastre de astăzi sunt următoarele:
-distingerea structurii unui interviu;
-cunoașterea posibilelor ”capcane” care
pot apărea în timpul unui interviu;
-dobândirea unor tehnici și ”trucuri” de a
salva un int erviu.
Conversația,
explicația Frontală
3. Captarea atenției Motivație: „ Lumea dintotdeauna a fost
obsedată de succes. Tinerii din societatea
contemporană nu sunt mai prejos. Problema
însă constă în faptul că ei asemuiesc succesul cu
banii, puterea și prestigiul.Tocmai de aceea cu
cât ne vom cunoașt e mai bine pe noi înșine, cu
atât mai judicioasă va fi ap recierea pe care o
vom face, atâ t în privința posibilităților de a
răspunde cerințelor carierei prof esionale pe
care o vom alege, câ t și a posibilităților ca
aceasta să ne aducă satisfacție.”
Conversația,
explicația Frontală
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
43
4. Dirijarea învățării Profesorul anunță următoarele:
“După ce ați parcurs etapa de preselecție
pe baza CV -ului și a Scrisorii de
intenție/prezentare, urmeză INTERVIUL. “
Elevii urmăresc prezentarea video.
În continuare se prezintă câteva întrebări
tipice utilizate în cadrul unui interviu și greșelile
majore de evitat atunci când participăm la un
interviu.
Elevii urmăresc un joc de rol car e
simulează un interviu.
Postul urmărit: Operator PC
Angajator: Daniela Coforea
Angajat: elev, clasa a XII – a B,
Ardeleanu M.
În afară de greșelile tipice, există și
„capcane" care pot apărea în desfășurarea
interviului la angajare, după cum urmează:
• De cele mai multe ori, politica de intervievare
a examinatorului vizează cunoașterea cât mai
exactă de către candidat a meseriei în care se
presupune că va lucra. Întrebările cu conotații de
apreciere personală (de ex.: Ce calități personale
vă fac să crede ți că ați fi potrivit pentru
postul…?) sau cele referitoare la motivele pentru
care v -ați părăsit ultimul loc de muncă ascund
veritabile capcane.
• Întrebând despre planurile dvs. de viitor sau
despre disponibilitatea dvs. pentru Conversația,
explicația,
brainstormingul Fișe de lucru,
flipchart, tabla Frontal,
individual, pe
grupe
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
44
învățare/perfecționare /dezvoltare profesională,
angajatorul dorește, de fapt, să se lămurească
asupra devotamentului, nivelului de implicare,
seriozitate, asupra capacității de perfecționare
continuă.
• Dacă cel care vă intervievează este curios să
afle ce vă interesează lega t de postul respectiv
sau de activitatea firmei, el are ca scop
nedeclarat să se lămurească cât de mult vă doriți
să ocupați acel post sau doar sunteți în căutarea
unui loc de muncă temporar, un „serviciu de
supraviețuire".
• Dacă, eventual, angajatorul vă sugerează să
puneți întrebări, nu ezitați. Dar procedați cu
atenție! Alegeți doar acele întrebări relevante
care să vă lărgească orizontul de prezentare a
locului de muncă dorit. Spre exemplu: „Ce va
trebui să fac ca…?"; „Cine va fi șeful meu
direct?" ; „De la cine pot învăța mai multe
despre…?" etc.
Se oferă câteva sugestii pentru a evit a
aceste greșeli și posibile „capcane” .
-Să formuleze o scrisoare de mulțumire
Elevii primesc un exemplu de realizare a
unei scrisori de mulțumire
5. Evaluarea Se face evaluarea fișelor de lucru Conversația,
explicația Fișe de lucru Individuală
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
45
6. Încheierea
activității Se apreciază efortul elevilor de a
participa la activitate
Conversația Frontală,
individuală
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
46
3.1.2 Metoda pălăriilor gânditoare
„Dacă interpretezi rolul unui gânditor, chiar vei deveni unul ” Edward de Bono .
O altă metodă interactivă este cea a ”pălăriilor gânditoare”, care presupune ca un
individ să fie stimulat prin perceperea lucrurilor din diferite puncte de vedere prin purtarea
pălăriilor respective (pălăria albă pentru gândire bazată pe date, pălărie roșie pentru gândire
intuitiv ă, pălărie verde pentru gândire generativă, pălărie neagră pentru gândire critică).
Metoda pălăriilor gânditoare a fost elaborată de E. De Bono. Metoda poate fi folosită
în grup cât și individual și poate dezvolta gândirea paralelă. Edward de Bono consider a că
creierul uman poate avea moduri de gândire diferită pentru rezolvarea aceleiași probleme.
Acesta descoperă șase feluri diferite de funcționare a gândirii.
Scopul acestei tehnici este de a stimula individul prin percepera lucrurilor din diferite
puncte de vedere prin purtarea diverselor pălării:
Pălăria albă este specifică pentru gândirea bazată pe date. Purtând pălăria albă
gândirea se centrază asupra informațiilor clare, obiective. Este un tip de gândire neutră.
Pălăria roșie este specifică pentru g ândirea intuitivă. Purtarea acestei pălării oferă o
gândire bazată pe emoții.
Pălăria neagră este specifică gândirii critice. Purtarea acestei pălării exprimă
judecarea, prudența, grija.
Pălăria verde este specifică pentru gândirea generativă. Ea exprimă i deile noi. Purtarea
acestei pălării exprimă evaluarea tuturor alternativelor în vedrea rezolvării problemei date.
Pălăria galbenă este specifică pentru gândirea pozitivă și constructivă. Prin purtarea
pălăriei galbene individul se concentrează asupra aprecierilor pozitive. Purtătorul pălăriei
oferă sugestii clare și concrete
Pălăria albastră este specifică pentru gândirea organizatorie. Purtătorul pălărie albastre
definește problema, supraveghează și dirijează acrtivitatea.
Pălăria albastră → clarifică
Pălăria albă → informează
Pălăria verde → generează ideile noi – efortul
Pălăria galbenă → aduce beneficii creativ
Pălăria neagră → identifică greșelile
Pălăria roșie → spune ce simte despre
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
47
Proiect didactic
Data: 10 iunie 2018
Disciplina Consiliere și orientare
Propună tor: Coforea Daniela
Clasa: a VIII a
Tema: Atitudinea ecologică
Scopul: trezirea interesului tinerilor pentru mediul înconjurător
Obiective operaționale: La sfârșitul lecției elevii trebuie să:
cunoască cauzele poluării;
știe cum să se comporte cu natura în deplasări, excursii, drumeții;
cunoască efectele omului asupra mediului.
Strategii didactice: metode și procedee: metoda pălăriilor gânditoare, conversația,
explicația.
instrumente: imagini, pălării, fișe de lucru, flipchart.
Forma de activitate:
individuală, frontală, de grup.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
48
N
Nr.
ctr. Etapele lecției Activitatea profesorului și a elevului Strategii didactice
Evaluare Metode și tehnici Instrumente
1. Momentul organizatoric Se asigură condițiile psihopedagogice și
orgnizatorice necesare unei activitți eficiente: ptrgătirea
materialului didactic necesar, se face preznța elevilor, se
organizează grupurile de elevi. Conversația Fron tală
2. Anunțarea temei și a
obiectivelor Astăzi vom învăța care sunt cauzele poluării,
cum trebuie să ne comportăm cu natura în deplasări,
excursii și cum a afectat activitatea omului mediul
înconjurător. Conversația,
explicația Fron tală
3. Captarea atenției În acestă etapă li se prezintă elevilor imagini cu
peisaje din natură înainte și după ecologizare Conversația,
explicația Imagini, Frontal ă
4. Dirijarea învățării Elevilor li se explică ce au de făcut: fiecare
echipă va primi câte o pălărie.
Pălăria albă – informează
Pălăria roșie – spune ce simte
Pălăria neagră – corectează greșelile
Pălăria verde – prezintă soluții
Pălăria galbenă – realizează beneficiile Conversația,
explicația,
exercițiul, metoda
pălăriilor gânditoare Imagini, pălării,
fișe de lucru Front ală,
individual
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
49
Pălăria albastră – trage concluzii
Copii dintr -o echipă cooperează între ei.
Fiecare ec hipă trebuie să rețină sarcina și să fie
atentă la întrebări.
Echipa pălăriei albe: Ce înseamnă ecologizarea?
Echipa pălăriei roșii: ce părere aveți despre
ecologizare?
Echipa pălăriei negre: este ecologizarea benefică
sau dăunătoare?
Echipa pălărie verde: cum credeți că ar trebui
făcută ecologizarea?
Echipa pălăriei galbene: de ce este bine să avem
un mediu curat?
Echipa pălăriei albastre: ce ar trebui să facem
pentru a proteja natura?
5. Evaluarea După ce s -au găsit soluții de către grupe la
problemele expuse, se notează pe tablă și se discută
rezultatele. Conversația,
explicația Frontal ă,
individual
6. Încheierea activității Se fac aprecieri asupra modului în care elevii au
participat la activitate Conversația
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
50
3.1.3 Tehnica 6/3/5
Tehnica 6/3/5 este asemănătoare branstorming -ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de
hărtie care circulă între participanți, și de aceea se mai numește și metoda brainwriting.
Tehnica se numește 6/3/5 pentru că există: − 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o
foaie de hârtie câte − 3 soluții fiecare, la o problemă dată, timp de − 5 minute (însumând 108
răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup).
Etapele acestei tehnici sunt:
– împărțirea pe grup (6 membri în fiecare grupă);
– expunerea problemei și explicarea modului de rezolvare;
– rezolvarea problemei; în acestă etapă elevii notează pe rând câte 3 soluții de
rezolvare într -un interval de cinci minute. După ce și -a notat ideile primul elev, dă
foaia mai departe pentru a o complete și ceilalți membri ai grupului.
– în ultima etapă se realizează analizarea soluțiilor celor mai bune și se discută
rezultatele.
Avant ajele acestei tehnici sunt:
– comunicarea între membrii grupului;
– încurajează munca în echipă și competiția dintre grupuri;
– ajută la dezvoltarea proceselor psihice superioare.
Dezavantajele acestei tehnici sunt:
– obligă participanții să găsească soluții pentru rezolvarea problemei într -un timp
scurt;
– participanții pot fi influențați de răspunsurile anterioare.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
51
Proiect didactic
Data: 10 iunie 2018
Disciplina Consiliere și orientare
Propună tor: Coforea Daniela
Clasa: a VIII a
Tema: Absenteismul școlar
Scopul: Fără școală nu ai viitor
Obiective operaționale: La sfârșitul lecției elevii trebuie să:
– cunoască cauzele absenteismului școlar;
– știe cum se poate remedia eventualul absenteism
școlar;
– știe care sunt efectele absenteismu lui.
Strategii didactice: metode și tehnici: tehnica 6/3/5, conversația explicația.
instrumente: videoproiector, fișe de lucru, tablă.
Forma de activitate: individuală, frontală, de grup.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
52
Nr.
ctr. Etapele lecției Activitatea profesorului și a elevului Strategii didactice
Evaluare
Metode și tehnici instrumente
1. Momentul
organizatoric Se asigură condițiile psihopedagogice și
organizatorice necesare unei activități
eficiente, se face prezența elevilor și se
organizează grupurile Conversația Frontal
2. Anunțarea temei și a
obiectivelor Astăzi la cursul de ”Consiliere și orientare”
vom învăța ce înseamnă absenteism școlar,
care sunt cauzele și efectele absenteismului și
cum putem preveni absenteismul școlar. Conversația,
explicația Frontal, individual
3. Captarea atenției Se prezintă elevilor un film în antiteză cu un
personaj care a terminat studiile superioare și a
”reușit în viață” și un alt personaj care a a fost
exmatriculat din ciclul liceal din cauza
absențelor. Conversația,
explicația Imagini, fișe de
lucru Frontal
4. Dirijarea învățării Fiecare grupă este compusă din șase elevi.
Elevilor li se distribuie fișele de lucru, pe care
s-a realizat un tabel cu trei coloane. Fiecare
elev formulează trei idei pe care le scrie în
fiecare coloană a tabelului, apoi înmânează
fișa colegului. Cel care a primit fișa, citește
soluții și încearcă să le modifice în sensul
creativ, prin formulări noi, adaptându -le,
îmbunătățindu -le și reconstru indu-le. Fiecare
elev are la dispoziție cinci minute după care
trebuie să de -a fișa mai departe.
Cerințele sunt următoarele:
Care sunt cauzele absenteismului școlar?
Cum se poate diminua problema
absenteismului? Conversația,
explicația, tehnica
6/3/5 Fișe de lucru Frontal,
individual,de grup
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
53
Care sunt efectele absenteismului?
5. Evaluarea Fișele de lucru sunt înapoiate profesorului. Se
notează ideile pe tablă, se realizează feed –
back -ul și stimularea autoevaluării prin
discutarea și analizarea id eilor formulate. Conversația,
explicația Tabla, fișele de
lucru Frontal, individual
6. Încheierea activității Se fac precizări asupra modului în care elevii
au reacționat la activitate. Conversația,
explicația Frontal, individual
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
54
3.1.4 Sinectica
Este o altă te hnică interactivă, a fost elaborată de W.J. Gordon. Scopul acestei tehnici
este promovarea realizării creative a problemelor. Termenul de sinectică provine din limba
greacă și înseamnă conectarea unor elemente dispărute, aparent nerelevante, proce pe care
autorul îl identifică cu procesele analoage petrecute în inconștient.
Premisele necesare ale acestei metode sunt următoarele: conștiința că momentele
emoționale sunt mai importante decât cele raționale, că procesul creativ individual este
asemănător celui de grup și că fenomenele culturale ale inventivității sunt identice cu cele din
artă și știință. Diferența dintre grupul sinectic și grupul brainstorming constă în faptul că în
primul grup mecanismul acestor procese este cu exactitate explicat individului.
Procesul sinectic se desfășoară în două faze:
1. Familiarizarea cu tot ce este străin;
2. Înstrăinarea din nou a ceea ce a devenit familiar.
A te familiariza cu ceea ce este străin înseamnă a analiza problema (ceea ce este
străin),care devine astfel familiară . Aceasta este o fază analitică, în care elementul necunoscut
este conjugat cu cel cunoscut. Înstrăinarea de ceea ce este familiar înseamnă a privi problema
din altă perspectivă.
Grupurile cu care lucra Gordon erau alcătuite din cinci până la șase particip anți
proveniți din medii intelectuale distincte. Sinectica se bazează pe trei postulate:
– procesul creativ este în întregime analizabil. Gordon își propune să rupă astfel în
mod deliberat toate miturile ce blochează percepția comportamentelorcreative;
– procesul creativ mobilizează întotdeauna aceleași mecanisme, indiferent că este
vorba de creație tehnică sau artistică;
– procesele de creație sunt analoage la indvizi și la grupuri.
Aceste postulate permit – după opinia sa – descrierea explicită a mecanismelor de
creație. Mai mult, Gordon avansează posibilitatea unei pedagogii a invenției bazată pe
cunoașterea gândirii umane. O astfel de cuoaștere stăruie mai ales asupra componentei
intelectuale sau cognitive.
Ideea centrală a metodei lui Gordon este precizarea faptului că întrebuințarea euristică
a metaforei stă la baza creativității. Ca atare, grupul va fi solicitat să asambleze, să combine,
să apropie elemente aparent fără relație între ele. Este vorba de un demers ce vizează ”să facă
insolitul familiar și familiarul insolit„ (W. J. Gordon, 1965, p. 18). Demesul este realizat în
mod colectiv și utilizând dinamica de grup. El necesită existența unei atmosfere destinse, de
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
55
joc și de plăcere, punând cercetătorul în situația copilului ce se joacă. Adultul trebuie să știe
să se întoarcă la stadiul copilăriei.
Metoda sinectică privilegiază grupuri dintre cele mai eterogene posibil, cu scopul de a
mări diferențele dintre punctele de vedere. Membrii acestor grupuri sun t selecționați pe baza
”aptitudinilor metaforice”. Ca și brainstormingul, metoda sinectică a cunoscut un succes
deosebit și este utilizată fie în forma sa clasică, fie în forme derivate.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
56
Proiect didactic
Data: 10 iunie 2018
Disciplina Consiliere și orientare
Propună tor: Coforea Daniela
Clasa: a VIII a
Tema: Definirea de sine și eul social
Scopul: Dezvoltarea încrederii
Obiective operaționale: La sfârșitul lecției elevii trebuie să:
– cunoască efectele pozitive ale stimei de sine;
– știe cum șă își protejeze stima de sine;
– știe care sunt elementele componente ale stimei de
sine.
Strategii didactice: metode și tehnici: tehnica sinectica , conversația explicația.
instrumente: videoproiector, fișe de lucru, tablă.
Forma de activitate: individuală, frontală, de grup.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
57
Nr. ctr. Etapele lecției Activitatea profesorului și a elevilor Strategii didactice Formă de
activitate Metode și tehnici Instrumente
1
. Momentul
organizatoric Se asigură condițiile psihopedagogice și
organizatorice necesare unei activități eficiente:
pregătirea materialului didactic necesar, se face
prezența elevilor. Conversația Frontală
2
. Anunțarea temei și a
obiectivelor Astăzi la cursul de „Consiliere și orientare”
vom dezbate un subiect destul de interesant și anume
„Definirea de sine și eul social”. La sfârșitul lecției
voi trebuie să știți să definiți conceptul de ”stimă de
sine”, care sunt componentele stimei de sine și care
sunt efectele stimei de sine crescută sau scăzută. Conversația,
explicația Frontală
3. Captarea atenției În această etepă li se prezintă elevilor un
proiect power point despre eul social și stima de sine Conversația,
explicația Fișe de lucru Frontală
4. Dirijarea învățării În continuare se organizează grupurile de
elevi (se alege liderul grupului și secretarul – cel care
notează ideile) și li se explică în ce constă metoda
sinectica. Pentru început ne vom familiariza cu
conceptul de ”stimă de sine”. În a doua etapă ne vom
înstrăina de acest concept pentru a -l putea analiza. În
următoarea etapă trebuie să găsim atât efectele Conversația,
explicația,metoda
sinectica Fișe de lucru Frontală,
individ uală, de
grup
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
58
pozitive ale stimei de sine cât și efectele negative ale
lipsei stimei de sine. Fiecărei grupe i se
întrebuințează câte o problemă de rezolvat și anume:
Prima grupă: care sunt elementele
componente ale stimei de sine.
A doua grupă: cum se poate proteja stima de
sine?
A treia grupă: care sunt efectele negative ale
lipsei stimei de sine?
5. Evaluarea După ce s -au rezolvat temele de lucru se
notează pe tablă și se discută rezultatele. Conversația,
explicația Fișe de lucru,
tablă Frontală,
individuală
6. Încheierea activității Se fac precizări asupra modului în care au
participat elevii. Conversația,
explicația Frontală,
individuală
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
59
3.2 Cercetare privind creativitatea elevilor în școală
3.2.1 Scopul și obie ctivele cercetării
Scopul cercetării este de a observa dacă mediul școlar influențează sau nu dezvoltarea
creativității elevilor.
Așa cum am detaliat în partea teoretică, literatura de specialitate a subliniat necesitatea
dezvoltării creativității în școală. Lipsa creativității din școală poate avea repercursiuni asupra
dezvoltării personalităț ii elevilor, deoarece creativitatea este o formațiune complexă care
angrenează personalitatea.
Fiecare elev dispune de potențial cretiv care în condiții favorabile se actualizează în
procesul învățării iar în condiții nefavorabile stagnează. O nevoie fund amentală a oricărui
elev, așa cum susține și C. Rogers (1961) este tendința de a se actualiza pe sine, de a deveni
ceea ce este potențial. Această tendință poate fi ”îngropată” sub staturi de mecanisme psihice
(metode tradiționale de predare -învățare -evalu are). Tendința de autoactualizare a sinelui
așteaptă condiții optime pentru a putea fi ”eliberată” și exprimată.
Obiectivele urmărite au fost:
– administrarea unor teste psihologice atât elevilor cât și cadrelor didactice cu
ajutorul căror se poate face o evaluare asupra creativității din școală;
– cotarea răspunsurilor conform instrucțiunilor autorilor testelor;
– realiza rea unei baze de date și analiză statistică;
– proiectarea unui program de intervenție, centrat pe îmbunătățirea dezvoltării
creativității.
3.2.2 Ipotezele cercetării
Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că:
– creativitatea este proprie tutror copiilor;
– conformismul alături de factorii inhibatori pot fi combătuți prin utilizarea
tehnicilor interactive.
Ipoteze de lucru care ne -au orientat în analiză:
– profesorii pot influența creativitatea elevilor?
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
60
– conformismul crește odată cu vărsta?
– fetele manifestă un comportament mai creativ decât băieții?
3.2.3 Metodologie
În prezenta cercetare am invesigat două loturi de persoan e: 38 de elevi și 1 0 cadre
didactice.
Dintre cei 50 de elevi 17 sunt în clasa a IV a, iar 21 în clasa a VIII a. La clasa a IV a
sunt 4 fete și 13 băieți cu vârste cuprine între 9 -10 ani, iar la clasa a VIII a 11 fete și 12 băieți
cu vârste cuprinse între 1 4 și 15 ani.
Dintre cadrele didactice chestionate două sunt învățătoare c u vârste cuprinse între 26
și 60 de ani, iar ceilalți 10 sunt profesori, respectiv profesoare cu vârste cuprinse între 26 și 61
de ani.
Pentru colectarea datelor referitoare la creativitatea elevilor în școală am aplicat două
chestionare:
– chestionar realizat de Teresa M. Amabile;
– chestionar de motivație creativă realizat de Paul P. Neveanu.
Primul chestionar a fost aplicat pe elevii clasei a IV a, cât și pe cei de clasa a VIIIa și
este alcătuit din 35 de întrebări cu răspunuri de tipul adevărat (A) sau fals (F).
Cotația acestui test este: 20 răspunsuri afirmative cu o coație de 3,5 puncte fiecare
item și 15 răspunsuri negative cu o cotație de 2 puncte fiecare item, în total 100 de puncte.
Al doilea chestionar a fost aplicat pe cadre didactice. Chestionarul este compus din 50
de întrebări, iar răspunsurile pot fi:
A – cu totul adevărat;
B – în general advărat;
C – da și nu;
D – în general nu este adevărat despre mine;
E – cu totul neadevărat despre mine.
Cotarea este următoarea:
A = 2 (5 puncte);
B = 1 (4 puncte);
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
61
C = 0 (3 puncte);
D = -1 (2 puncte);
E = -2 (1 punct).
3.2.4 Rezultate obținute și interpretarea lor
Într-o primă etapă vom analiza rezultatetele testelor realizate pe elevi.
Din chestionarul aplicat elevilor de clasa a IV a conform indicațiilor autorului , rezultă
că pe gupă există un mediu favorabil dezvoltării creativității, cu unele excepții.
Răspunsul la întrebarea nr. 4 conform Terese Amabile, trebuia să fie fals. Din cei 17
elevi 15 susțin că li se impun multe reguli, în timp ce doar 2 susțin că acest lucru este fals.
După cum vom vedea în continuare acest lucru se poate datora vârstei înaintate a învățătoarei
(60 de ani). La întrebarea nr. 11, 14 din 17 elevi afi rmă că trebuie să respecte reguli, fără a
putea folosi altă alternativă.
Întrebarea cu nr. 15 începe să susțină ideea potrivit căreia învățătoarea nu le oferă
elevilor posibilitatea de a încerca și alte metode sau tehnici de rezolvare a problemelor, decât
cele impuse. Așa cum am susținut în partea de teorie, însăși profesorul trebuie să fie dornic de
aventură pentru a putea creea un climat favorabil dezvoltării creativității.
11 din 17 elevi afirmă că la școală trebuie să fie foarte tăcuți. Dacă un elev es te tăcut
la școală există posibilitatea ca acesta să nu afle tot ceea ce îl interesează. Conform
răspunsurilor elevilor 10 susțin ideea potrivit căreia învățătoarea nu încearcă să afle ceea ce îi
interesează, așadar nu își pot dezvolta pe deplin toate apti tudinile.
12 din 17 elevi cred că învățătorul are întotdeauna dreptate, iar conform indicațiilor
autorului acest lucru este fals.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
62
Grafic interpretarea chestionarelor elevi clasa a IV a
0 2 4 6 8 10 12 14 16 18
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 răspunsurile autorului afirmative
răspunsurile elevilor afirmative
răspunsurile elevilor negative
răspunsurile autorului negative
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
63
Grafic c hestionar aplicat pe elevii clasei a VIII a
0 5 10 15 20 25
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 răspunsurile autorului afirmative
Srăspunsurile autorului negative
răspunsurile elevilor afirmative
răspunsurile elevilor negative
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
64
Pentru a verifica ipoteza conform căreia fetele manifestă un comportament mai creativ
decât băieții am analizat 5 chestionare completate de fete și 5 completate de băieți. În
următorul grafic sunt prezente rezultatele, deduse dintr -un calcul matematic (media
aritmetică).
În chestionarul compus de Teresa Amabile există 35 de întrebări, din care 22 au
răspuns afirmativ, iar 13 răspuns negativ.
Cum am analizat 5 chestionare completate de fiecare grupă, am înmulțit cele 22 de
întrebări cu răspunsuri afirmative cu 5 (nr. de elevi dintr -o grupă), rezultând un nr. de 110
afirmații adevărate. La fel am procedat cu întrebările cu răspuns negativ, rezultând 65 de
afirmații negative.
Din 110 răspunsuri afirmati ve așa cum susține autorul testului grupul de fete a răspuns
corect la 97 de afirmații, iar din cele 65 de răspunsuri negative fetele au avut 41 de răspunsuri.
Din 110 răspunsuri afirmative așa cum susține autorul testului, grupul de băieți a
răspuns corec t la 86 de afirmații, iar din cele 65 răspunsri negative băieții au avut 37 de
răspunsuri corecte.
0 20 40 60 80 100 120
110 răspunsuri afirmative 65 răspunsuri negative fete
băieți
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
65
O să aplicăm aceiași tehnică și pe un grup de 5 fete și 5 băieți de la clasa a VIII a.
Din 110 răspunsuri afirmative așa cum susține autorul , fetele au o cotă de răspuns de
101 răspunsuri afirmative și din cele 65 răspunsuri negative fetele au avut 58 de răspunsuri
corecte.
Din 110 răspunsuri afirmative gupul de băieți a răspuns corect la 92 de afirmații, iar la
cele 65 negati ve au avut 51 răspunsuri corecte.
Comparând chestionarele aplicate elevilor de clasa a VIII a cu cele din clasa a IV a, se
confirmă faptul că factorii inhibatori și conformismul se diminuează odată cu înaintarea în
vârstă.
0 20 40 60 80 100 120
110 răspunsuri afirmative 65 răspunsuri negative fete
băieți
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
66
Pentru a verifica ipoteza conform căreia profesorul influențează creativitatea elevilor
trebuie observat dacă însăși profesorul este creativ, iar conform rezultatelor din testul compus
de Paul Popescu Neveanu rezultă că învățătoarea clase a IV a este o persoană mediu creati vă,
cu un scor de 60 puncte din 100. Profesorii care predau la clasa a VIII a au obținut scoruri
cuprinse între 78 și 92 de puncte din 100, deci sunt persoane creative.
În continuare vom face o analiză referitoare la vârsta personalului didactic și a
punct ajului rezultat din testul de creativitate.
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
clasa a IV a clasa a VIIIa factori creativi
factori infibatori
conformism
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
67
În urma chestionarelor aplicate pe cadrele didactice putem afirma că acestea au un
comportament creativ, cu o singură excepție, iar vârsta nu influențează aceast comportament.
Așadar, datele obținute au conf irmat ipotezele de la care am plecat la începutul
cercetării, și anume: creativitatea este proprie tuturor copiilor; caracterul creativ al cadrului
didactic influențează în mare măsură dezvoltarea creativității în școală; iar conformismul și
factorii inhib atori se diminuează odată cu înaintarea în vărstă .
Având în vedere rezultatele chestionarelor nu cred că este nevoie de un plan de
remediere.
3.2.5 Concluzii
La finalul acestei lucrări vom încerca să sistematizăm pr incipalele idei referitoare l a
dezvoltarea creativității în școală.
În primul rând putem afirma, așa cum au mai făcut și alți autori că creativitatea este
proprie tuturor ființelor umane, într -o măsură mai mare sau mai mică și ea se poate dezvolta
pe tot parcursul vieții.
Deoarece ș coala a reprezen tat dintotdeau na o etapă importantă în educare a,
dezvoltarea și în formarea aptitudinilor și atitudinilor individului, iar rolul profesorului în 0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
vârstă
punctaj
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
68
educația unui individ este definitoriu , trebuie să existe o stânsă legătură de cooperare între cei
doi pentru o desfășurare mai bună a tot procesului de învățare.
Contextele instructiv – educaționale oferă în realitate, posibilități multiple de potențare
a avantajelor și diminuare, chiar anihilare a dezavantajelor. Unul și același program poate
avea efecte contradi ctorii în școli și în clase diferite, acest lucru fiind influențat de atitudinea
și comportamentul creativ al cadrului didac tic.
În al doilea rând putem afirma că o tratare eficientă a creativității în școlă sub raportul
identificării și dezvoltării ei necesită surprind erea cât mai fidelă a naturii procesului de
creație, o abordare cât mai firească și corectă în același timp. Acest lucru presupune
renunțarea la metodele tradiționale de predare -învățare -evalua re, dar acest lucru nu este
posibil deoarece sunt informații pe care elevul nu le poate deprinde singur.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
69
Bibliografie
1. Paul Popescu Neveanu „Dicționar de Psihologie”, Editura Albatros , București, 1978 ;
2. Teresa Amabile „Creativitatea ca mod de viață – ghid pe ntru părinți și profe sori” ,
Editura Știință și Tehnică , București, 1997 ;
3. Alexandru Roșca „Creativitate generală și specifică”, 1981, Editura Academiei
Republicii Socialiste România ;
4. Mihai Golu „Bazele neurofiz iologice ale psihicului”, Editura Științifică , București,
1981 ;
5. Gregory J. Feist, Mark A. Runco „Trends in the creativ ty literature: an integrative
review of theory, research and developement” Creativity Research Journal, nr. 6, 1993;
6. Edward de Bono, „Șase pălării gânditoare, metodă de gândire rapidă”, 2008, Editura
Curtea Veche, București, traducere de Adriana Ciorbaru;
7. Eric Kandel , Larry Squire, „Neuroscience: Breaking Down Scientific Barriers of the
study of Brain and Mind”, vol 290;
8. Ned Herrmann, „Les Dominances cerebrales el la creativite”, 1992, Paris.
9. Paul Popescu Neveanu, Mielu Zlate, Tinca Crețu „Psihologie”, Editura Didactică și
Pedagogică, 1996;
10. Gordon Allport „Structura și dezvoltarea personalității”, Editura Didactică și
Pedagogică, 1981;
11. Joy G uilford „Creativity ” American Psychologist, nr. 5, 1950;
12. Mihaela Roco, „Dominația cerebrală și creativitatea”, Revista de psihologie, vol. 41,
nr. 2, 1995;
13. Abraham A. Moles, „Sociodinamica culturii”, 1974
14. Osborn, A. „Creativite. Le imaginations creative”, Bordas, Paris, 1988;
15. Adrian Cosmovici, „Psihologie generală”, Editura Polirom, Iași 1996;
16. Ana Stoica, „Creativitatea elevilor”, Editura Didactică și Pedagogică, București 1983;
17. Paul E. Torrance „ Torrance Tests of Creative Thinking ”, Scholastic Testing Ser vice,
1974 ;
18. Mușata Bocoș „Instruire interactivă”, Editura Polirom, București 2002;
19. Mihaela Roco, „Creativitate și inteligență emoșională”, Editura Polirom, București
2001;
20. Erika Landau, „Psihologia creativității”, Editura Didactică și Pedagogică, București
1979;
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
70
21. Mihaela Roco, „Creativitate și inteligență emoțională”, Editura Polirom, București
2004;
22. Crenguța Lăcrămioara Oprea „Strategii didactice interactive”, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2003
23. Ion Cerhit „Metode de învățământ”, Editura Polir om, Iași 2002;
24. Dan Potolea „Structuri, strategii și performanțe în învățământ”, Editura Academiei
R.S.R, București 1989;
25. Marta Vicol „ Strategii didactice interactive în contextul comunicării didactice”, seria
Știinte ale Educației, nr. 5, Iași 2012;
26. Sorin Cristea „ Fundamentele Pedagogiei”, Editura Polirom, 2002 ;
27. Ion Ovidiu Pânișoară „Comunicare eficientă: metode de interacțiune educațională”,
Editura Polirom, București 2003;
28. Călin Marin, „Teoria educației”, Editura All, București 1995;
29. Crenguța Lăcrămioara Oprea „Strategii didactice interactive”, Editura didactică și
Pedagogică RA, București 2006;
30. Mihaela Roco „Creativitate individuală și de grup. Studii experimentale”, Editura
Academiei R.S.R., București 1979;
31. Ana Stoica „Creativitatea e levilor. Posibilitatea de cunoaștere și educare”, Editura
Didactică și Pedagogică, București 1983;
32. Ana Munteanu „Incursiune în creatologie”, Editura Augusta, Timișoara 1994;
33. Horst Siebert „Pedagogie constructivă”, Editura Institutul European, Iași, 2001;
34. https://www.didactic.ro/materiale -didactice/23755_mediul -scolar -stimuleaza –
creativitatea -elevilor -dumneavoastra -chestion ar
35. http://www.consultanta -psihologica.com/chestionar -motivatie -creativa/
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
71
Anexe
Chestionar creativitate elevi Teresa Amabile
Toate afirmațiile sunt de tip adevărat -fals . La sfârșitul testului, am dat răspunsurile
care indică existența unui mediu ce încurajează activitatea . Dacă majoritatea răspunsurilor
sunt în concordanță cu răpunsurile indicate, atunci se pare că mediul este bun pentru
creativitate . Răspunsurile care diferă de cele propuse indică domenii posibile de ameliorare a
mediului .
Instrucțiuni : Răspundeți la fiecare întrebare arătând cum vă simțiți cu adevărat la
școală . Nu există răspunsuri corecte sau greșite . În pătrățelul din dreptul fiecărei afirmații
scrieți “A” (adevărat) sau “F” (fals) , în funcție de situație .
1. La școală, pot să pun întrebări fără să -mi pese dacă par stupid .
2. Când fac un lucru, am multe posibilități de alegere .
3. De obicei, știu ce voi obține dacă -mi rezolv sarcinile bine.
4. La școală, mi se impun multe reguli .
5. În clasă, mi se cere deseori părerea .
6. Nu prea am parte de schimbări pe la școală .
7. Trebuie să cer voie înainte de a încerca să fac un lucru nou .
8. Învățătorul ia în seamă opiniile mele .
9. La școală, cel mai important lucru este să fii cel mai bun .
10. Învățătorul mă încurajează să fiu creativ .
11. Când am ceva de făcut, trebuie să respect ceea ce mi se impune, fără a folosi altă
alternativă .
12. Deseori, învățătorul mă corectează atunci când fac ceva, fără a mă lăsa să termin .
13. Învățătorul mă încurajează să -mi ex plic singur lucrurile .
14. În clasa mea există o competiție acerbă .
15. Cuvântul meu are mai multă greutate în privința propriilor mele activități .
16. Știu motivele tuturor regulilor care se aplică în clasă .
17. Mi se permite să efectuez activitățile care îmi plac .
18. Hotărârile importante luate în clasă includ și ideile mele .
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
72
19. Învățătorul mă determină să fac numai ce dorește el .
20. Învățătorului îi place ca lucrurile să fie făcute în mod creativ .
21. Dacă fac greșeli la școală, întotdeauna sunt pedepsit .
22. Învățătorul meu este devotat meseriei .
23. Învățătorul este îngăduitor cu mine .
24. La școală, trebuie să fiu foarte tăcut .
25. Învățătorul mă încurajează să ma gândesc la modalități noi de rezolvare a activităților .
26. La școală, merg de plăcere .
27. Mă simt foarte tensionat, pentru că tot ce fac trebuie să fa bine .
28. Învățătorul meu mă respectă .
29. Învățătorul meu încearcă să afle ce mă interesează .
30. Învățătorul meu încearcă întotdeauna să facă lucruri noi .
31. Am învățat că învățătorul are întotdeauna dreptate .
32. La școală aflu multe lucruri interesante .
33. Învățătorul îmi sugerează tot timpul activități noi .
34. Învățătorul mă încurajează să îmi folosesc imaginația .
35. La școală, mă simt criticat foarte mult .
Răspunsuri care indică un mediu favorabil creativității :
1. A 6. F 11. F 16. A 21. F 26. A 31. F
2. A 7. F 12. F 17. A 22. A 27. F 32. A
3. A 8. A 13. A 18. A 23. A 28. A 33. A
4. F 9. F 14. F 19. F 24. F 29. A 34. A
5. A 10. A 15. A 20. A 25. A 30. A 35. F
Îndrumat :
După manualul “Creativitatea ca mod de viață” – autor Teresa M. Amabile
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
73
Chestionar motivație și creativitate Paul Popescu Neveanu
Chestionarul cuprinde întrebări cu privire la modul în care vă comportați, în care
acționați sau la anumite motive și sentimente ale dvs.
Pentru fiecare întrbare vă rog să alegeți câte o variantă de răspuns din cele cinci
propuse:
A. Cu totul adevărat despre mine
B. În general adevărat despre mine
C. Da și nu
D. În general nu este adevărat despre mine
E. Cu totul neadevărat despre mine
Vă rog să răspundeți la fiecare întrebare din chesttionar, alegând răspunsul care vi se
potrivește cel mai bine.
1. Dacă eu știu să -mi fac onorabil treabă, nu mă intereseză ce cred alții despre mine.
2. Mă plictisesc șă fac mereu același lucru.
3. Întâlnindu -mă în timpul liber cu colegii, discut uneori chestiuni profesionale.
4. Nu mă consider un om fricos, lipsit de îndrăzneală.
5. Am multe păreri în dezacord cu ceilalți.
6. Dacă poate cineva mai mult și mai bine, eu sunt gata să -i recunosc drepturile.
7. Deseori sunt surpr ins de lucrurile obișnuite și necunoscute.
8. Profesia mea îmi place mai mult ca oricare alta.
9. Nu sunt decât rareori mulțumit de felul cum lucrez.
10. Dincolo de sarcinile care mi se dau urzesc mereu proiecte noi.
11. Îmi place când lucrul e greu, nu mă atrag lucruri le prea ușoare.
12. Am mare încredere în forțele mele și nu -mi pierd cumpătul.
13. Nu mă tem de ceea ce pare năstrușnic, absurd și contrar bunului simț.
14. Încerc să -mi realizez obiectivele, chiar dacă șansele sunt împotriva mea.
15. Mă interesează tot ce e nou în specialitatea mea.
16. Când e vorba de ceva nou apar multe opoziții, dar eu sunt dispus să -mi asum riscurile,
să mă pun în primejdie.
17. Mi-ar conveni ca lucrul meu să fie apreciat după criteriul de noutate și originalitate.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
74
18. Deși s -ar părea că totul este în regul ă, eu deseori îmi fac probleme.
19. De regulă nu mă indoiesc de posibilitățile mele și sunt sigur de reușită.
20. Consider că rutina este utilă, numai în măsura în care poate fi depășită prin noi
metode.
21. Prefer să rezolv probleme și să hotărăsc singur.
22. Sunt un om cu inițiativă încercând mereu să -mi impun proiectele.
23. Socotesc că profesia mea mi se potrivește.
24. Consider că a fi inventator e o veritabilă fericire.
25. Mă interesează multe lucruri în afara profesiei mele.
26. Cel mai important lucru este ce și cum faci, nu cum te agreează șefii.
27. Nu mă împac cu ceea ce a devenit banal.
28. Împreună cu colegii mei sunt preocupat de lucrul nostru, nu numai de serviciu.
29. Se întâmplă să mă apuc de lucrări fără să fiu sigur că voi reuși.
30. Nu renunț ușor la părerile mele, chiar dacă nu sunt aprobat de alții.
31. Ceea ce mă interesează nu este dacă se evidențiază unul sau altul câștigând ce i se
cuvine, ci mai important este ca treaba să meargă bine.
32. Lucrurile noi nu mă surprind, le consider ca toate celelalte.
33. Prinipalele satisfacții pe care le am în viașă sunt de ordin profesional.
34. Când trece un timp nu -mi plac lucrurile pe care le -am făcut.
35. În profesiunea mea am tot felul de idei și planuri care sunt numai ale mele.
36. Ceea ce e dificil și s -ar părea imposibil, mă atrage mult.
37. Cred că întotdeauna pot face mai mult și mai bine de aceea nu abandonez lucrul oricât
ar fi de greu.
38. Nu mă supără dacă sunt socotit un om prea original, cu idei fantaziste și utopice.
39. Nu-mi place să amân, să renunț, să mă opresc la jumătatea drumului.
40. Socotesc că în profesia mea sunt multe goluri și de aceea trebuie căutate noi soluții.
41. Șefii te agreează dacă îi asculți, dar eu cred că dacă e nevoie trebuie să -ți pui pielea la
bătaie și să -i contrazici.
42. Mă interesează mai mult lucrurile noi, decât cele cu care m -am obișnuit.
43. Permanent sunt frământat de întrebării în legătură cu munca mea și a altora.
44. Când iau cuvântul la adunări, nu mă interesează dacă alții sunt sau nu de acord cu
mine.
Rolul strategiilor didactice interactive în formarea creativității la elevi
75
45. Nu sunt de acord cu ideea că o experiență bogată și solidă face mai mult decât orice
invenție.
46. În lucru nu simt decât rareori nevoia îndrumării.
47. Cel mai mult îmi plac oamenii cu inițiativă și care nu renunță la ideile lor.
48. Dacă aș mai trăi o dată tot meseria asta aș face -o.
49. Cred că inovațiile și invențiile îmi aduc mari satisfacții.
50. Socotesc c ă profesiunea mea e prea închistată în sistemul ei și nu pot împrumuta idei
și exemple din alte sectoare.
Cotare
A=2
B=1
C=O
D=-1
E=-2
Pentru calcularea indicelui de motivație creativă se va face suma punctelor
corespunzătoare fiecărei variante de răspun s aleasă.
Etalon orientativ
-100 …. 0 anticreativ
1-20 foarte slab creativ
21 – 40 slab creativ
41 – 60 mediu creativ
61 – 100 personalitate creativă
Paul Popescu Neveanu
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Atitudinea ecologică [612239] (ID: 612239)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.