. Atenuarea Sistemului Birocratic In Administratia Finantelor Publice Sector 1

Economie

. Atenuarea Sistemului Birocratic In Administratia Finantelor Publice Sector 1

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

CAPITOLUL 1

Concepte și metodologii cu privire la atenuarea sistemului birocratic într-o instituție publică ………………………………………………………………………………………..3

CAPITOLUL 2

Administrația Finanțelor Publice Sector 1, București……………………………………….9

CAPITOLUL 3

Analiza critică privind stadiul Birocrației în cadrul instituției …………………………15

CAPITOLUL 4

Căi de atenuare a Birocrației în cadrul instituției……………………………………………26

4.1. Birocrația fiscală prin documente………………………………………………..26

4.2. Actele normative generatoare de birocrație…………………………………..27

4.3. Funcționarii publici fiscali și birocrația………………………………………..28

CAPITOLUL 5

Efecte economico-sociale privind reducerea birocrației în cadrul Administrației Finanțelor Publice Sector 1, București………………………………………………………….38

CAPITOLUL 6

Concluzii………………………………………………………………………………………………….40

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL 1

CONCEPTE ȘI METODOLOGII PRIVIND

ATENUAREA SISTEMULUI BIROCRATIC

ÎNTR-O INSTITUȚIE PUBLICĂ

Cozi interminabile, aroganța funcționarilor, a angajaților diferitelor instituții, lipsa unei coerențe a formularisticii (ceea ce este la avizier nu corespunde cu ceea găsim în fața ghișeului), trei dușmani ai cetățeanului: ștampila, semnătura și adeverința, într-un cuvânt: birocrația. Nu este doar o problemă a României, ci o problemă mondială.

În sens strict etimologic, birocrația se referă la puterea exercitată în birouri. Se poate vorbi despre birocrație făcându-se referire la mai multe situații, motiv pentru care în literatura de specialitate nu este dată o definiție clară, precisă a termenului. Astfel, se poate pune egal între birocrație și organizațiile de mari dimensiuni, administrație publică, puterea funcționarilor publici, creșterea puterii statului, oligarhie, iar după unii autori, ca de exemplu Trotsky (1963) comunism. În acest sens, putem atribui birocrației atât controlul abuziv, cât și proasta gestiune.

Termenul de birocrație apare pentru prima dată în 1745 la de Gournay prin adăugarea termenului grecesc kratos (a conduce) la cuvântul francez bureau (birou) desemnând o conducere exercitată de funcționari. Birocrația a cunoscut o dezvoltare abia în vremurile moderne, deși organizații similare pot fi întâlnite oricând în istorie.

Se vorbește despre birocrație, atunci când problemele esențiale, importante ale cetățenilor sau ale statului nu sunt rezolvate, deoarece prescripțiile care reglementează activitatea instituțiilor de stat obligă la tărăgănare și decizii în discordanța cu nevoile esențiale.
Necesitatea unei administrații moderne la standarde europene, se resimte atât la nivelul cetățeanului, cât și la nivelul instituțiilor care prestează servicii publice. În procesul de schimbare a administrației publice, simplificarea administrativă constituie un demers fundamental pentru modernizarea și reformarea administrației. Prin aceasta, ar putea fi restaurată încrederea cetățeanului în administrație.

Reprezintă o certitudine faptul că procedurile complicate, circuitele lungi și sinuoase ale documentelor, prelungirea termenelor de rezolvare a unui demers și multitudinea de formulare solicitate, scad productivitatea atât pentru administrație cât și pentru cetățean. În plus, complexitatea circuitului administrativ, încurajează corupția cotidiană, de care se lovește fiecare cetățean.

Departe de a reprezenta o fatalitate, birocrația și complicațiile la care aceasta dă naștere, sunt deficiențe care pot fi remediate, dacă modalitatea de abordare a acțiunilor administrative se va schimba. Acest lucru se va traduce în noi metode de lucru, simplificând astfel procedurile administrative.

În fiecare an, birocrația crește în medie cu 5% în ciuda faptului că nu apare nimic nou de făcut (rezultatul unui studiu efectuat de C. Northcote Parkinson (1957) pentru a pune în evidență unele practici păgubitoare în funcționarea organizațiilor birocratice, în special administrative, aflate în expansiune. În consecință, nu există (sau există într-o foarte mică măsură) o relație de proporționalitate între activitatea (cantitatea de muncă) ce trebuie realizată într-o organizație și mărimea personalului (administrativ) angajat să o îndeplinească. Creșterea, diminuarea sau chiar dispariția unui volum de muncă administrativă nu afectează în mod direct și semnificativ numărul personalului birocratic, ci intervin alți doi factori care caracterizează tendința de expansiune birocratică:

a. multiplicarea subordonaților (orice funcționar va acționa pentru a crește numărul persoanelor subordonate și nu a celor concurente);

b. multiplicarea activităților (generarea artificială de sarcini inutile, distribuite ierarhic, pentru a ține ocupate cât mai multe persoane și a pune în evidență funcția de control a superiorilor în ierarhie).

În consecință, ierarhizarea birocratică și promovarea în ierarhie se asociază cu creșterea de personal administrativ urmând regulile expansiunii birocratice, fără a avea vreo legătură cu cantitatea muncii sau a activităților ce trebuie finalizate. Urmând această logică, creșterea procentuală de personal într-un departament de administrație publică poate fi calculată aplicând formula:

unde: x este numărul de personal nou solicitat anual; k este numărul de personal ce așteaptă promovarea prin angajarea de noi subordonați; p reprezintă diferența dintre vârsta angajării și cea a pensionării; m este numărul de ore/persoană necesare pentru a rezolva problemele administrative din departament; n este numărul de unități efectiv administrate; y reprezintă personalul inițial total. Aplicând această formulă în contexte și perioade diferite, Parkinson a constatat că personalul birocratic crește anual cu o proporție cuprinsă între 5,17% și 6,56%, indiferent de orice variație a cantității de muncă ce trebuie realizată.

Teorii despre birocrație.

Marele "Dicționar Enciclopedic Larousse" a găsit pentru birocrație trei definiții scurte:

putere sau influență a administratiei asupra conducerii afacerilor;

ansamblu de funcționari;

putere a membrilor aparatului de stat sau a aparatului administrativ.

Spre deosebire de aceasta, "dicționarul de Sociologie" coordonat de Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu oferă o definiție mult mai complexă, văzând în birocrație un "mod de organizare destinat administrării pe scară largă a unor resurse prin intermediul unui corp de persoane specializate, de regulă plasate într-o structură ierarhică și dispunând de atribuții, responsabilități și proceduri strict definite".

Norman Goodman vede în birocrație o "structură administrativă formală, răspunzătoare de planificarea, supravegherea și coordonarea muncii diferitelor segmente ale unei organizații".

În viziunea lui Jan Szczepanski, birocrația este "un anumit tip de organizare în accepțiunea că reprezintă o modalitate de conducere a oamenilor și că servește atingerii scopurilor anumitor grupuri sociale".

Există două viziuni teoretice asupra birocrației ce stau la baza concepțiilor din lumea științifică și a convingerilor comune: teoria marxistă și modelul weberian.

Un moment important în cristalizarea unei teorii critice a fenomenului birocrației îl constituie contribuțiile marxismului clasic. În "Contribuții la critica filosofiei hegeliene a dreptului" (1843), Marx arăta că exponenții birocrației, în calitate de reprezentanți ai statului " nu sunt deputați ai societății civile înseși, care își apără prin intermediul lor propriul ei interes general, ci delegați ai statului însărcinați să administreze statul împotriva societății civile". În această lucrare, Marx reușește o descriere extrem de dură a birocrației:

promovarea propriilor interese ("scopurile statului se transformă în scopuri ale birocrației, iar scopurile birocrației în scopuri ale statului")

cultul autorității ("autoritatea este principiul științei sale")

maschează incompetența ("vârfurile încredințează cercurilor inferioare grija de a înțelege amănuntele, în timp ce cercurile inferioare socotesc vârfurile capabile să înțeleagă generalul și astfel se înșala reciproc")

spiritul corporatist și confiscarea secretului de stat ca proprietate privată a birocrației ("spiritul general al birocrației este secretul, misterul, a cărui păstrare este asigurată în interior de organizarea ei ierarhică, iar față de lumea din afară de caracterul ei de corupție închisă")

carierismul ("…vânătoarea după posturi cât mai înalte")

supunerea și pasivitatea etc.

Deși utilizat în epocă, chiar de la apariție, cu sens peiorativ, Weber a găsit termenului de birocrație valențe pozitive fără să cadă nici în extrema acceptării exclusiv pozitiviste a birocrației. Birocrația desemnează, în accepția dată de Weber, tipul ideal de organizare caracterizat prin autonomia funcțiilor în raport cu persoanele ce le îndeplinesc și prin proceduri tehnice raționaliste. În această accepțiune, ideal nu înseamnă dezirabilitatea socială, ci o formă pură a organizării birocratice. Birocrația este singurul mod de a organiza în mod eficient mari mase de oameni și de aceea se extinde în mod inevitabil o data cu creșterea economică și politică.

Potrivit concepției lui Weber, există trei elemente de baza ale birocrației, și anume: charisma, tradiția și autoritatea legal- rațională.

Prin charisma Weber înțelege organizațiile unde apar probleme de succesiune, caz în care se transferă autoritatea unei alte persoane- se caracterizează printr-o mare instabilitate. Tradiția este reprezentată de "precedent" și "obicei" și funcționează după principiul "întotdeauna s-a procedat astfel", fără a se face însă o analiză anterioară asupra situației. Cel de-al treilea element, și anume, autoritatea legal-rațională, domină societatea modernă: rațional- toate metodele duc spre realizarea unor obiective clare și specifice – și legal fiindcă se exercită într-un sistem de reguli și proceduri, prin postul pe care un individ îl ocupă la un moment dat.

Pentru Weber, "cauza fundamentală a extinderii organizării de tip birocratic rezidă în superioritatea sa pur tehnologică în raport cu orice altă formă de organizare… Între un mecanism birocratic pe deplin dezvoltat și celelalte forme de organizare, există un raport similar cu acela dintre mașinism și moduri de producție manuale. Precizia, rapiditatea, claritatea, cunoașterea problemelor…subordonarea strictă, reducerea costurilor materiale și umane- toate acestea sunt aduse la un nivel optim într-o administrație strict birocratică" (Wirtshaft und Gesselshaft)

Schema acestui tip ideal de organizare birocratică weberiană se prezintă în felul următor:

baza lui îl constituie întotdeauna un sistem coerent folosit sistematic, respectat de toți membrii colectivității;

procesul administrativ care utilizează acest sistem poate realiza în mod rațional scopurile propuse;

lucrătorii din acest sistem administrativ ocupă și exercită o "funcție", care prevede anumite regulamente care prescriu comportarea "funcționarilor". Funcționarul respectă legile cu exercițiul funcțiunii

serviciile sunt organizate într-un sistem continuu și coerent prin intermediul regulamentelor.

Fiecare serviciu presupune o anumită competență, iar munca în cadrul lui este împărțită în mod rațional:

organizarea internă a funcțiilor este ierarhică, fiecare nivel inferior este supus controlului și conducerii de către serviciile superioare.

Funcționarii:

sunt liberi din punct de vedere personal ( în contrast cu statutul dependent al funcționarilor publici din vechile imperii);

sunt încadrați într-o ierarhie de statuturi și funcții;

respectă competențele prestabilite, pe de o parte în funcție de capacitatea de a le exersa, iar pe de alta în funcție de însărcinarea explicită din pcratică" (Wirtshaft und Gesselshaft)

Schema acestui tip ideal de organizare birocratică weberiană se prezintă în felul următor:

baza lui îl constituie întotdeauna un sistem coerent folosit sistematic, respectat de toți membrii colectivității;

procesul administrativ care utilizează acest sistem poate realiza în mod rațional scopurile propuse;

lucrătorii din acest sistem administrativ ocupă și exercită o "funcție", care prevede anumite regulamente care prescriu comportarea "funcționarilor". Funcționarul respectă legile cu exercițiul funcțiunii

serviciile sunt organizate într-un sistem continuu și coerent prin intermediul regulamentelor.

Fiecare serviciu presupune o anumită competență, iar munca în cadrul lui este împărțită în mod rațional:

organizarea internă a funcțiilor este ierarhică, fiecare nivel inferior este supus controlului și conducerii de către serviciile superioare.

Funcționarii:

sunt liberi din punct de vedere personal ( în contrast cu statutul dependent al funcționarilor publici din vechile imperii);

sunt încadrați într-o ierarhie de statuturi și funcții;

respectă competențele prestabilite, pe de o parte în funcție de capacitatea de a le exersa, iar pe de alta în funcție de însărcinarea explicită din partea autorității ierarhice, care îi recruteaza și supraveghează;

lucrează pe baza unui contract încheiat în urma unei selecții deschise;

recrutarea lor se face pe criterii univesaliste: diplomă sau concurs, deci în funcție de aptitudini recunoscute public;

sunt plătiți cu salarii fixe;

urmează o carieră profesională, iar avansarea lor depinde de aprecierea superiorului;

funcția nu constituie obiectul unei apropieri private (spre deosebire de regimurile absolutiste în care era larg răspândit sistemul proprietății asupra funcțiilor publice)

sunt supuși unei discipline stricte și unui control riguros;

exercitarea funcției în cadrul biroului este separată de satisfacerea unor interese personale ale funcționarului în cadrul problemelor pe care le rezolvă, iar în rezolvarea lor se orientează după reguli cu caracter impersonal care corespund competenței și raționalității întregului sistem.

Aceasta nu este o descriere a organizării birocratice existente în realitate, ci numai un model ideal, care în realitate poate fi realizat cu diferite devieri și modificări.

Ce se urmărește prin simplificare, atenuare a sistemului birocratic?

simplificarea procesului, procedurilor, circuitelor și demersurilor administrative, prin suprimarea procedurilor redundante;

reducerea numărului de formulare administrative cerute utilizatorilor serviciilor publice;

îmbunătățirea organizării muncii și desfășurării diferitelor activități în cadrul structurilor administrative;

ameliorarea calității textelor juridice, actelor normative și reglementărilor, care acoperă un anumit domeniu pentru a le face cât mai accesibile, mai comprehensibile, atât pentru cei care le aplică cât și pentru cei cărora li se aplică.

CAPITOLUL 2

ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE

BUCUREȘTI

Administrațiile Finanțelor Publice ale sectoarelor 1-6 din municipiul București sunt organizate și funcționează în baza Hotărârii Guvernului nr.208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și potrivit prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1018/2006 pentru aprobarea structurii organizatorice a Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București și a Administrațiilor Finanțelor Publice ale sectoarelor 1-6.

Administrațiile Finanțelor Publice ale sectoarelor 1-6 sunt unități teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice și Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în subordinea Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București prin care se realizează, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.

Administrațiile Finanțelor Publice asigură, prin serviciile (birouri, compartimente) de specialitate, constatarea și verificarea materiei impozabile, impunerea tuturor contribuabililor persoane fizice și juridice administrați, încasarea veniturilor și a oricăror creanțe cuvenite bugetului general consolidat al statului, efectuarea cheltuielilor bugetare pentru instituțiile publice și combaterea prin mijloace specifice a evaziunii fiscale. De asemenea, asigură prin serviciile sale specializate și realizarea indicatorilor de performantă în conformitate cu sarcinile stabilite de Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București.

Structura organizatorică:

șef administrație (1)

șefi administrație adjuncți (4)

servicii independente subordonate direct șefului administrației

administrarea veniturilor statului- persoane juridice

administrarea veniturilor statului- persoane fizice

inspecție fiscală

trezorerie

Corespunzător structurii organizației, Administrația Finanțelor Publice Sector 1, are o conducere care se compune din:

șef administrație

4 șefi adjuncți administrativi.

Aceștia au atribuții specifice și responsabilități corespunzătoare compartimentelor pe care le coordonează, respectiv:

administrarea veniturilor bugetare persoane juridice

administrarea veniturilor bugetare persoane fizice

control și inspecție fiscală

trezorerie.

Întreaga activitate a Administrației finanțelor publice este condusă de șeful administrației.

Șeful administrației:

are în subordine directă:

Serviciul tehnologia informației

Biroul juridic

Biroul administrativ, registratură, arhivă și gestionarea documentelor

Biroul valorificare bunuri

Biroul autorizații.

Coordonează direct:

Administrarea veniturilor statului – persoane juridice

Administrarea veniturilor statului – persoane fizice

Inspecție fiscală

Trezorerie

Șeful administrației asigură îndeplinirea atribuțiilor Administrației finanțelor publice în conformitate cu prevederile legale și răspunde de organizarea, conducerea și controlul întregii activități. Este numit prin Ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Șeful administrației are următoarele principale atribuții, competențe și responsabilități:

organizează, conduce, îndrumă și controlează activitatea Administrației finanțelor publice pentru realizarea atribuțiilor ce revin din legi, ordonanțe, hotărâri de Guvern, ordine al ministrului finanțelor publice și ale președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și decizii ale directorului executiv al Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București;

controlează modul în care structurile coordonate, precum și cele din subordinea sa își duc la îndeplinire atribuțiile precizate în ROF;

asigură coordonarea, organizarea și controlul activității privind realizarea indicatorilor de performanță, atingerea obiectivelor și raportarea corectă și la timp a acestora în conformitate cu sarcinile stabilite de Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București;

face propuneri de perfecționare a sistemului indicatorilor de performanță;

semnează certificatele de rezidență fiscală respectiv certificatele privind atestarea impozitului plătit de persoanele fizice și juridice nerezidente;

coordonează activitatea de elaborare a informărilor periodice către Direcția generală a finanțelor publice a municipiului București cu privire la modul de colectare a veniturilor bugetare;

coordonează activitatea de centralizare și transmitere periodică a situațiilor privind evaluarea și valorificarea bunurilor confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului;

organizează și stabilește structura fluxurilor informaționale între compartimentele Administrației Finanțelor Publice;

prezintă propuneri Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București cu privire la structura organizatorică și a statului de funcții al Administrației finanțelor publice;

propune Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București măsurile cu privire la angajarea, promovarea și stimularea personalului, precum și cu privire la perfecționarea profesională a acestuia.

Șefii administrației adjuncți au următoarele atribuții, competențe și responsabilități comune, dintre cele mai importante amintim:

coordonează, cu aprobarea directorului executiv al Direcției generale a finanțelor publice a municipiului București și pe baza delegării exprese de competență a șefului administrației, activitatea administrației, perioada absenței temporare a acestuia;

urmăresc obiectivele de plan stabilite și realizarea indicatorilor de performanță stabiliți de Agenția Națională de Administrație Fiscală;

asigură respectarea disciplinei în muncă, propun sancțiuni disciplinare și propun recompensele prevăzute de lege pentru stimularea personalului din subordine;

monitorizează elaborarea, implementarea și actualizarea la nivelul structurilor conduse, a procedurilor scrise de lucru și control intern în vederea asigurării bunei gestiuni financiare a fondurilor și patrimoniului public.

Șeful administrației adjunct coordonator al Administrării veniturilor statului persoane juridice organizează, îndrumă, controlează și răspunde de structurile aflate în subordine directă:

Serviciul registrul contribuabili și declarații persoane juridice;

Serviciul evidență pe plătitori;

Serviciul de colectare și executare silită persoane juridice;

Serviciul metodologie și asistență contriuabili persoane juridice.

Șeful administrație adjunct coordonator al Administrării veniturilor statului –persoane fizice organizează, îndrumă, controlează și răspunde de structurile aflate în suordine directă:

serviciul de gestiune declarații persoane fizice;

serviciul evidență pe plătitori persoane fizice;

serviciul colectare- execuție silită persoane fizice;

serviciul metodologie și asistență contribuabili persoane fizice.

Șeful administrație adjunct coordonator al Inspecției fiscale organizează, îndrumă, controlează și răspunde de structurile aflate în subordine directă:

biroul selectare dosare și programare control și coordonarea activității de control;

serviciul inspecție fiscală persoane fizice;

serviciul inspecție fiscală persoane juridice.

Șeful administrație adjunct coordonator al Trezoreriei organizează, îndrumă, controlează și răspunde de structurile aflate în subordine directă:

serviciul casierie- tezaur, vânzarea titlurilor de stat și certificatelor de trezorerie;

serviciul încasare și evidență venituri;

serviciul verificarea și decontarea cheltuielilor instituțiilor publice;

serviciul administrarea și contabilitatea contului curent al trezoreriei;

serviciul administrarea conturilor persoanelor fizice și juridice (agenți economici, medici de familie, etc.)

Relațiile de serviciu între salariații Administrației Finanțelor Publice de sector sunt relații de ierarhie administrativă și de subordonare. Aceste relații sunt stabilite prin organigrama Administrației Finanțelor Publice de sector aprobată prin Ordinul nr. 10/2004 al ministrului finanțelor publice, cu modificările și completările ulterioare și prin Regulamentul de organizare și funcționare al Administrației Finanțelor Publice de sector, aprobat prin Ordinul ministrului finanțelor publice.

În cadrul relațiilor de ierarhie administrativă, fiecare salariat este subordonat unui singur șef ierarhic direct. Transmiterea dispozițiilor de ierarhie administrative se face prin conducătorii ierarhici direcți.

Îndeplinirea obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare reprezintă principala prioritare a fiecărei instituții publice și presupune, în primul rând, cunoașterea rolului acesteia în mecanismul instituțional existent și a competențelor specifice.

Principalele obiective ale Administrației finanțelor publice sunt:

colectarea veniturilor bugetului de stat, reprezentând impozite, taxe și a altor venituri cuvenite celorlalte bugete (bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru somaj, bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate);

aplicarea unitară a prevederilor legislației privind impozitele, taxele, contribuțiile sociale și alte venituri bugetare;

exercitarea prerogativelor stabilite de lege prin aplicarea unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;

administrarea contului curent al trezoreriei statului deschis la Sucursala municipiului București a Băncii Naționale a României, urmărind în mod deosebit încasarea veniturilor statului, efectuarea decontării cheltuielilor instituțiilor publice, existența soldului, precum și a angajamentelor asumate.

Pentru îndeplinirea obiectivelor sale, Administrația Finanțelor Publice de sector îndeplinește atribuțiile ce îi revin și are componentele conferite prin legi sau prin alte acte normative în vigoare și stabilite prin Ordine al M.F.P. și A.N.A.F.

Administrația Finanțelor Publice de sector are următoarele atribuții principale:

înregistrează fiscal plătitori de impozite și taxe, și asigură impunerea, urmărirea și încasarea veniturilor bugetului general consolidat, ale bugetelor locale și a mijloacelor financiare reprezentând veniturile extrabugetare;

aplică procedurile de executare silită a persoanelor fizice și juridice care nu-și îndeplinesc obligațiile bugetare;

primește, verifică și centralizează- potrivit normelor legale- situațiile financiare anuale și raportările contabile semestriale depuse de agenții economici, respectiv de instituțiile publice și organizațiile obștești; analizează rezultatele financiare pe ansamblul sectorului;

organizează acțiunile de control fiscal al contribuabili persoane fizice cu privire la îndeplinirea obligațiilor fiscale, evidența și virarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor la bugetul general consolidat;

efectuează vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie;

asistă la ghișeu, telefonic, în scris și prin e-mail contribuabili persoane fizice și juridice;

asigură managementul personalului; organizarea activității de perfecționare a pregătirii profesionale și de stimulare a acestuia.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, Administrația Finanțelor Publice de sector are dreptul:

să aplice sancțiunile prevăzute de lege pentru abaterile înregistrate în domeniile financiar, contabil și fiscal;

să aplice proceduri de executare silită în cazul creanțelor bugetare administrate, neplătite în termen;

să aprobe, în condițiile prevăzute de lege, restituiri de impozite, contribuții și alte vărsăminte la buget, cât și repunerea în termen a cererilor și contestațiilor.

CAPITOLUL 3

ANALIZA CRITICĂ PRIVIND STADIUL BIROCRAȚIEI ÎN CADRUL INSTITUȚIEI

În cadrul administrației se desfășoară în permanență o mulțime de procese și operații fiscale, care sunt impuse de atribuțiile și sarcinile prevăzute în regulamentul de organizare și funcționare sau care trebuie îndeplinite pentru rezolvarea solicitărilor formulate de cetățeanul în calitatea sa de contribuabil.

Ele sunt obiectiv necesare și se constată că în timp au căpătat o amplificare în diversitate și cantitate.

Chiar dacă din perspectiva calității sunt încă aprecieri că se manifestă "multă birocrație", trebuie remarcat că s-au făcut progrese remarcabile, în ultimii 10-15 ani.

O radiografie a activității, în general, a administrației finanțelor publice și a funcționarilor fiscali, relevă încă existența unor neajunsuri de natură organizațională de management al compartimentelor și activităților procedurale și normative; nu mai puțin importante sunt cele care privesc profesionalismul și atitudinea funcționarilor, dar și educația civică și fiscală a contribuabilului- persoana fizică sau juridică.

Considerăm că progresele reale care s-au realizat, în mod deosebit prin informatizarea proceselor și operațiilor, prin schimbarea de generații în rândul funcționarilor publici s.a. nu sunt evidente, datorită amplificării activității și solicitărilor contribuabililor și mai ales a creșterii așteptărilor și exigențelor celor care apelează la serviciile instituțiilor fiscale.

Întregul sistem social-economic și fiscal, se află într-un necesar proces de schimbare și mai ales de adaptare; volens- nolens la cerințele și exigențele impuse de apartenența țării la Uniunea Europeană, astfel că administrațiile finanțelor publice, trebuie să evolueze în activitatea lor, spre o reducere simțitoare a birocrației.

Este important faptul că factorii de conducere de la diferitele nivele ale administrației, sunt convinse de necesitatea obiectivă a diminuării birocrației, în special din perspectiva procedurilor fiscale, a numărului de documente cerute sau întocmite și a timpului de rezolvare.

O privire atentă și critică asupra circuitului documentelor în cadrul serviciilor a căror activitate privește administrarea veniturilor statutului- persoane fizice și asupra procedurilor de lucru menționate, este relevantă, în concluzii, sub aspectul că sunt procese și operații fiscale care dau o notă de birocrație și de eficiență scăzută.

Spre exemplu: anual, se înregistrează la serviciul gestiune declarații, un număr de 26.300-27.200 declarații privind veniturile obținute din cedarea folosinței bunurilor.

În virtutea practicii fiscale, asemenea unei cutume, la declarația înregistrată se anexează alte câteva documente:

copia cărții de identitate a proprietarului (proprietarilor);

actul de proprietate al bunului închiriat-copie;

certificatul unic de înregistrare al firmei- copie;

copia cărții de identitate a chiriașului;

acordul asociației de proprietari.

La prima vedere, se poate aprecia nota birocratică privind prezentarea atâtor hârtii, din moment ce contribuabilul, declară personal și în scris, venitul pe care urmează să îl realizeze și pentru care, susține iritat deseori "că vrea să le dea bani statului".

Renunțarea la prezentarea și reținerea acestor acte, ar crea uneori probleme greu de soluționat, pentru organul fiscal, în raporturile sale cu:

părțile contractante;

organele statului- justiția, poliția;

asociația de proprietari, etc.

Au fost și sunt cazuri când părțile ajung în instanța de judecată și organele judiciare solicită ca probe, documentele de închiriere sau organele de poliție fac cercetări privind legalitatea folosirii unor bunuri imobile de alte persoane, decât proprietarul; în cazul moștenitorilor sunt mai mulți coproprietari, care dețin cote diferite, sau nu s-a deschis succesiunea pentru un imobil, iar potențialii moștenitori, se simt lezați în drepturile lor, privind venitul cuvenit din chirie. Sunt cazuri când un coproprietar nu recunoaște că a semnat declarația de venit și refuză plata impozitului stabilit; există suficiente situații când instanțele de judecată solicită informațiile de la administrație, privind aceste venituri, pentru stabilirea unor drepturi ale copiiilor, după divorțul părinților; dreptul unor persoane la uzufructul viager și alte asemenea spețe, sunt argumente care, justifică într-o anumită măsură caracterul birocratic al procedurii.

Aceasta este și consecința mentalității unor contribuabili care au astfel de raporturi de drept fiscal cu administrația, cu toate că impozitarea veniturilor din cedarea folosinței bunurilor se realizează în cotă mică- 16% asupra a 3/4 din chiria încasată (sau 12% din chiria încasată).

O procedură interesantă din perspectiva conținutului ei birocratic și a numărului foarte mare de solicitări este cea privind eliberarea la cererea contribuabililor a certificatelor de atestare fiscală, respectiv a adeverințelor de venit.

Aceste acte administrative fiscale sunt eliberate la cerere, în baza unor prevederi normative, și ele sunt necesare contribuabililor, pentru a dovedi cu un act oficial că nu au obligații bugetare scadente neachitate, sau că nu au alte venituri impozabile.

Ele sunt cerute de diferite instituții în anumite situații, prevăzute sau nu, de acte normative, spre exemplu: pentru obținerea unui credit bancar sau pentru a beneficia de unele măsuri de protecție socială: ajutor de șomaj, ajutor social, ajutor de urgență, alocații pentru copii, burse școlare sau de studii, la asistență medicală, la instanțele de judecată, etc.

În cazul măsurilor de protecție socială, există prevederea legală ca cel care solicită să beneficieze de un ajutor social sub diferite forme printre alte documente, să depună la dosar o declarație pe proprie răspundere asupra veniturilor pe care le are.

Deși se depune această declarație, organele administrației locale care analizează dosarele și acordă asemenea ajutoare printr-o decizie de venit semnată de primar, totuși solicită invariabil adeverința de la organul fiscal competent, ea fiind revelatoare. Se întâmplă așa, deoarece practica a dovedit în urma verificărilor în teren că declarațiile pe propria răspundere nu corespund realității în prea multe cazuri.

Contribuabilul care are nevoie de un astfel de act administrativ fiscal, se adresează la organul fiscal unde își are domiciliul stabil și completează o cerere tip, acordată gratuit, la ghișeul "Informații".

După completarea cererii, se adresează la un alt ghișeu unde, pe baza codului numeric personal, se verifică în evidențele fiscale informatizate dacă are sau nu venituri impozabile. Acestea pot fi:

din cedarea folosinței bunurilor (închirieri de bunuri mobile sau imobile);

din activități independente desfășurate pe baza autorizației emisă de primărie;

venituri din profesii libere (avocați, notari, medici)

din arendă etc.

Funcționarul de la ghișeu, editează automat în două exemplare adeverința care conține pe lângă datele personale, adresa și destinația ei, mențiuni asupra faptului că nu are sau că are venituri impozabile, natura acestora și cuantumul lor în anul fiscal respectiv.

Cu aceste documente, se deplasează la un alt birou, unde se află serviciul "Colectare și executare silită" persoane fizice. Funcționarul fiscal care gestionează zona în care este domiciliul fiscal personal al acestuia, prezintă situația debite- plăți- soluții sub aspectul existenței unor obligații bugetare scadente și neachitate.

De asemenea, verifică în evidențe fiscale separate, dacă sunt primite curent titluri de creanță pe numele contribuabilului sau dacă este scris în evidența debitorilor solidari sau insolvabili.

În funcție de situația concretă constatată, se stabilesc măsurile corespunzătoare:

dacă nu există datorii, se face mențiunea "nu sunt debite", " nu sunt debite scadente"

când sunt debite de plată, este înștiințat debitorul și funcție de natura și cuantumul lor se solicită plata acestora, total sau parțial;

dacă este cazul se emite o "somație de plată", care se înmânează sub semnătura debitorului, comunicându-i că a fost declanșarea executării silite.

După acest moment, contribuabilul se deplasează la ghișeul unde șeful serviciului "Evidență pe plătitori" verifică datele și avizează eliberarea adeverinței.

La ghișeul "Registratură" se aplică timbrul contribuabilului- un exemplar. Cererea și al doilea exemplar se păstrează pentru arhivare.

Tot acest proces durează în medie, între 10-30 minute. Analizând din perspectiva conținutului birocratic procedura prezentată, se pot desprinde următoarele:

surprinde faptul că fiecare contribuabil trebuie să parcurgă în interiorul administrației, drumul între cele cinci ghișee, unde intră în contact cu cel puțin cinci funcționari fiscali;

zilnic, pe parcursul unui an fiscal, se solicită între 60-220 de venit sau certificate fiscale, media fiind de 80-90 solicitări;

toate aceste acte administrative fiscale se eliberează în aceeași zi, cu toate că legea prevede eliberarea lor în maxim 5 zile;

dintre cei care solicită adeverințe sau certificate fiscale, 94-96%, cer cu insistență eliberarea lor "pe loc", toate acestea urmând să fie depuse la alte instituții;

persoanele care se prezintă la administrație, se învoiesc de la locurile de muncă pentru asta, au vârste înaintate, sau în marea majoritate a lor, nu preferă să revină în altă zi pentru a ridica actele administrative solicitate și necesare, motivând nevoia urgentă, distanța de la administrație și condițiile de deplasare;

s-a încercat eliberarea adeverințelor de venit și a certificatelor fiscale, la "ghișeul unic", prin completarea și depunerea cererii tipizate la Registratură, respectiv prin eliberarea lor în următoarele 2-5 zile, la aceeași Registratură; aplicarea acestei proceduri, a creat probleme deosebite și serviciilor implicate:

evitarea lor trebuie realizată printre solicitările de emitere a avizelor de plată sau chiar după terminarea programului;

dosarul cu aceste documente trebuie să parcurgă etapele menționate mai sus, până ajunge la "Registratură", unde se păstrează în mape distincte pe zile de depunere, până la eliberare;

când se prezintă contribuabilul, se scot din dosar cererea și cele două adeverințe/ certificate, se timbrează, se achită contravaloarea timbrului, se ștampilează și se eliberează un exemplar;

contribuabilii cu obligații bugetare neachitate trebuie să revină la serviciul "Colectare și executare silită" pentru clarificarea situației fiscale;

numărul insuficient al funcționarilor, faptul că zilnic acest dosar trebuie rezolvat și urmărit în algoritmul unor debite, se impune să treacă pe la cei cinci funcționari care gestionează zone diferite din cadrul sectorului ș.a.m.d, a generat probleme mai complicate și ineficiente și nu a determinat o diminuare a birocrației;

interesul cetățeanului în calitate de beneficiar al servicilului prestat de administrație, exprimat în considerentele de mai sus și interesul organului fiscal de a-și îndeplini atribuțiile principale (colectarea tuturor veniturilor bugetare), corelat cu eficiența procedurilor aplicate și condițiile concrete de lucru din administrație au impus, cel puțin pentru un timp, această modalitate de eliberare a adeverințelor de venit și certificatelor, ca fiind corespunzătoare, nicidecum optimă.

După completarea declarațiilor de venit, proprietarul urmează să se prezinte la Serviciul Colectare și Executare Silită, unde se prezintă la funcționarul care gestionează suburbia unde se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

Acesta verifică în baza informatică de date situația fiscală, din perspectiva existenței unor obligații bugetare scadente și neachitate. De asemenea, executorul fiscal, controlează între titlurile de creanță executorii, dacă proprietarul are în sarcină debite stabilite de alte instituții competente- cheltuieli de judecată, amenzi penale sau administrative, imputații etc.

Dacă se constată că nu sunt astfel de datorii scadente, la bugetul de stat, funcționarul va consemna pe una din declarațiile de venit, semnând și înscriind data.

În cazurile în care, executorul identifică debite neachitate și scadente, va încerca să-l determine pe contribuabil să le achite, integral sau parțial, funcție de cuantumul datoriei. Este important ca acesta să plătească din obligația bugetară restanța, pentru că astfel, dă garanție organului fiscal despre faptul că recunoaște și că va lichida creanța.

Dacă nu se ajunge la plată, se întocmește o somație de plată care se înmânează contribuabilului direct, sub semnătură sau fără, și se acordă viza pe declarația de venit, "figurează cu restanțe", suma, semnătura și data.

Proprietarul cu documentele necesare și menționate mai sus, se prezintă la inspectorul fiscal care gestionează suburbia unde este domiciliul fiscal al contribuabilului sau la biroul "Asistență contribuabili persoane fizice".

Acesta întreprinde o analiză atentă a documentelor, sub aspectul autenticității și corectitudinii completării lor. Momentul este important, pentru a constata că este proprietarul sau proprietarii de drept al imobilului care face obiectul contractului. Se previn erorile care pot apărea și situații de genul:

unul din proprietari a decedat, nu s-a făcut succesiunea și nu se cunosc proprietarii de drept, la momentul înregistrării contractului de închiriere;

beneficiarul uzufructului de pe urma închirierii este altă persoană decât proprietarul bunului închiriat;

în urma unei succesiuni, există mai mulți coproprietari, în cote diferite, iar declarația de venit din cedarea folosinței bunului, o întocmesc unul sau o parte dintre aceștia.

Exigența sau atenția manifestată de către funcționarii fiscali, este amendată de suficiente ori ca fiind birocrație, comportament birocratic sau ca dorință de a-i plimba pe contribuabili nejustificat.

Nu de puține ori, acesta este momentul când apare și tendința de corupție, contribuabilul înțelegând că trebuie…" să se ducă cu ceva" ca să poată merge mai departe.

Trebuie menționat că, pentru asemenea aspecte ale procedurii de înregistrare a declarațiilor de venit, din cedarea folosinței bunurilor, nu se face rabat, deoarece, de regulă consecințele sunt dintre cele mai grave, ajungându-se în fața instanței de judecată.

Desigur că ieșirea din asemenea situații impune alte deplasări, prezența tuturor celor implicați legal și interesați, pentru acordul lor direct și personal.

Deci, la o singură procedură fiscală, cea privind înregistrarea declarațiilor de venit realizat din cedarea folosinței bunurilor, se constată în activitatea și comportarea funcționarilor publici fiscali, elemente care sunt caracteristice birocrației ca fenomen social.

Considerăm că dacă ele se manifestă, există o serie de factori, chiar obiectivi care le generează, sau unele componente care țin de nivelul de educație și nu în ultimul rând de mentalitate, de psihologia socială a celor care intră în astfel de raporturi de drept fiscal.

Aceste raporturi sunt inevitabile și reprezintă o necesitate în viața socială, cu atât mai mult că sunt de natură fiscală.

Revenind la procedura înregistrării declarației de venit, sesizăm oportunitatea respectării prevederii legale a declarării venitului obținut din cedarea folosinței bunurilor, cu toate că pot apărea în acest proces, momente de disconfort și de stres create de funcționari publici, de procedura care trebuie parcursă sau timpul necesar îndeplinirii unui fapt social.

Sunt între toate aceste activități și operații fiscale interferente ale unor aspecte sociale, comune și cotidiene, cu prevederi legislative, ale căror implicații sunt dintre cele mai diferite și, deseori, extrem de greu de anticipat dintre constatările desprinse în demersul sesizării manifestării birocrației, în activitatea administrației finanțelor publice sau a funcționarilor publici ai acestei instituții publice.

Prezentăm un alt algoritm referitor la măsurile și operațiile pe care le presupune restituirea de la bugetul de stat a unor sume care nu erau datorate, deși au fost achitate de persoane fizice române sau străine.

Din discuțiile avute cu factori cu funcții de conducere la nivelul compartimentelor și cu funcționarii de execuție care efectuează astfel de lucrări, conform sarcinilor din fișa postului, am reținut aspecte interesante și importante în evaluarea gradului de manifestare a birocrației.

Corespunzător prevederilor normative în vigoare, referitoare la restituirea sumelor de la buget, contribuabilul care solicită asta, trebuie să scrie o cerere sau să completeze un formular de cerere, oferit în mod gratuit de un funcționar.

După completarea cererii de restituire, tipizată, se anexează acesteia documentul de plată, în original, după care un funcționar de la Serviciul Colectare și Executare Silită, le verifică sub aspectul completării corect și mai ales asupra oportunității efectuării restituirii.

Trebuie făcute unele precizări:

documentul de plată se cere în original, pentru a nu se apela la solicitări repetate;

mențiunea de nefolosire este obligatoriu necesară, implicând răspunderea celui care a înscris-o;

restituirea se poate face în decurs de 5 ani de la data plății;

dacă persoana care solicită restituirea, are obligații de plată scadente, atunci se efectuează compensarea sumei de restituit cu debitele din evidențe și dacă rămân sume în plus, acestea se vor restitui contribuabilului.

Cu un acord discret pe cererea de restituire, aceasta se depune la registratură și petentul primește un bon cu ștampila dreptunghiulară, conținând numărul de înregistrare, data și ziua de când poate ridica suma aprobată de la Trezoreria Statului Sectorul 1.

Cererea este direcționată către șeful serviciului Colectare și executare silită, care după ce analizează datele înscrise, o predă funcționarului care are sarcina întocmirii dosarelor de restituire.

Algoritmul constituirii dosarului și aprobării restituirii este:

se întocmește un referat, pe verso-ul paginii cererii de restituire- prevedere normativă veche în practica fiscală, arătând ce solicită contribuabilul și de ce; se menționează dacă are sau nu obligații de plată scadente și în funcție de acest lucru, se conchide cu propunerea de compensare sau de restituire efectivă a sumei nedatorată bugetului;

inspectorul fiscal face mențiunea pe cerere privind eventuale creanțe scadente, după care, semnează înscrisul și referatul;

se completează trei decizii de restituire care trebuie aprobate de conducătorul unității fiscale;

pe baza deciziei, se întocmesc trei note de restituire în care se indică din ce cont se face restituirea și suma;

dosarul se verifică de șeful serviciului , se avizează și se obține viza controlului preventiv privind legalitatea operației;

șeful serviciului îi prezintă șefului administrației adjunct, care după verificare avizează referatul, deciziile și notele de restituire;

în final, dosarul se prezintă șefului administrației care aprobă restituirea, semnând deciziile și notele de restituire.

Îndeplinind această procedură, dosarul se trimite pe bază de borderou, la Trezoreria Statului Sector 1, pentru efectuarea restituirii.

După restituirea sumei aprobată, se înscrie pe notele de restituire efectuarea ei, numărul ordinului de plată contabil și data, semnează referentul, șeful serviciului venituri și șeful trezoreriei.

Trezoreria reține câte un exemplar al deciziei și notei de restituire, iar celelalte două le trimite administrației. Serviciul Colectare și Executare Silită care primește documentele, printr-o înștiințare, comunică contribuabilului câte o decizie și o notă de restituire. Celelalte două piese sunt reținute și arhivate.

Am reținut și prezentat această întreagă procedură care pentru rezolvarea unei cereri formulată de un contribuabil presupune:

minim șapte zile calendaristice, până la primirea sumei de la Trezorerie și două săptămâni până la comunicarea înștiințării de restituire petentului;

folosirea a opt coli de hârtie superioară, iar în cazul compensării, unsprezece coli de hârtie;

angajarea a minim 11 funcționari fiscali.

Doresc să relev prin prezentarea celei din urmă proceduri fiscale, care are o mare aplicabilitate prin numărul de solicitări a contribuabililor, faptul surprinzător că prin însăși prevederile actului normativ, birocrația capătă dimensiuni anormale.

Aceeași procedură a restituirii sumelor de la buget, până în 2000, era prevăzută de lege cu un minim de documente și s-a desfășurat la cote mai mari, în condiții de eficacitate și eficiență, atât pentru funcționarii publici fiscali ai administrației finanțelor publice, cât și pentru contribuabili.

Procedura despre care reamintim, impunea contribuabilului ce solicită restituirea unei sume de la buget, să facă sau să completeze o cerere, la care anexa originalul actului cu care a efectuat plata.

După verificarea situației fiscale, se întocmea un referat, pe verso-ul cererii înregistrate, în care, funcție de situația debite- plăți, propunea fie compensarea sumei de restituit cu eventuale datorii scadente, sau propunea restituirea integrală a sumei. După verificarea pe care o făcea șeful serviciului, se prezenta lucrarea la controlul preventiv pentru verificarea legalității operației.

Cu viza respectivă, era înaintată șefului adjunct al administrației care aproba restituirea, după care, cele două coli de hârtie se trimiteau la Treoreria Statului Sector 1 pentru efectuarea propriu-zisă a restituirii.

Algoritmul acesta al restituirii presupunea un minim de efort și de timp din partea funcționarului fiscal care avea sarcina întocmirii formelor și se va încheia în maxim 4-5 zile.

A rezultat din consultarea unor astfel de dosare de restituire, din discuțiile cu inspectorii fiscali și șefii de serviciu sau compartimente, că în decursul aplicării acestei proceduri fiscale, nu au apărut aspecte care să impună o schimbare atât de profundă și riguroasă a modalității de restituire a sumelor de la buget.

Se pot prezenta și alte asemenea servicii, care trebuie prestate de administrația finanțelor publice față de contribuabili, ca instituție publică și care în ultimii 7-8 ani s-au complicat foarte mult în mod cu totul nejustificat.

Extrem de interesant este faptul că, deși numărul funcționarilor publici fiscali a scăzut după anul 2000, că s-au realizat progrese notabile privind dotarea cu tehnică de calcul a tuturor posturilor și că au crescut într-o progresie geometrică numărul declarațiilor care se depun periodic la organele fiscale teritoriale, a sporit numărul agenților economici de toate felurile- contribuabili mici, fundații, contribuabili persoane fizice care obțin venituri din activități independente, profesii libere gradul de birocrație în diferitele ei manifestări, nu a scăzut.

Deși în toate instituțiile publice, reducerea fenomenului birocratic este un termen consacrat și așteptat a fi realizat, considerăm că procesul debirocratizării, până la limitele necesare și normale într-o democrație europeană se arată complicat și îndelungat fiind condiționat de prea mulți factori obiectivi și subiectivi.

Ca și în alte domenii de activitate sau alte instituții publice, așa cum am arătat în capitolele anterioare, nici administrațiile finanțelor publice nu sunt ocolite de manifestările birocrației.

Volumul extrem de mare de activitate care se desfășoară într-o proporție hotărâtoare în prezența contribuabililor, numărul redus al celor care trebuie să asigure servicii autorizate în timp real, cu un minim de documente și de o manieră tot mai agreabilă și mulțumitoare, pentru cel care solicită un serviciu public fără a fi necesar un contact repetat și prelungit cu același funcționar, și totdeauna cu respectarea prevederilor actelor normative, sunt restricții obiective și subiective, care trebuie să își găsească răspunsuri în condiții de eficacitate și eficiență.

Este o realitate a vieții social-economice că există în România un alt context în care trebuie să evolueze societatea. Acest context în care accede societatea românească este impus de condițiile politice- democratice și ale economiei de piață, de anumite rigori impuse prin aquis-ul comunitar european, și nu în ultimul rând de așteptările și pretențiile cetățenilor.

CAPITOLUL 4

CĂI DE ATENUARE A BIROCRAȚIEI ÎN CADRUL INSTITUȚIEI

Birocrația fiscală prin documente

Revenind la subiectul demersului nostru- Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București, din perspectiva celor arătate mai sus și în urma unui studiu al unor compartimente privind manifestările birocrației putem afirma că acestea există uneori presimțindu-se mai intens, alteori fiind relative, dar existând totuși.

Încercând o sistematizare a constatărilor, putem aprecia că birocrația se regăsește în diferitele ei manifestări în întreaga activitate și la toți funcționarii publici fiscali.

Astfel, există manifestări de birocrație în activitatea serviciilor prin faptul că zilnic și periodic, contribuabilii trebuie să depună la organul fiscal o mulțime de declarații, deconturi, raportări, bilanțuri, memorii fiscale etc.

Pentru majoritatea contribuabililor și a celor care percep mai mult sau mai puțin sistemul acesta al declarațiilor, prevăzut prin norme legale, acest lucru este o mare birocrație.

De asemenea, administrația emite, la cerere, o serie de certificate și adeverințe, necesare contribuabililor persoane juridice și fizice, în cele mai diferite locuri. Frecvența unor astfel de operații este suficient de mare, iar termenul lor de valabilitate este limitat în timp.

Dacă situațiile impun depunerea acestora din nou, procedura de eliberare a acestor acte administrative fiscale, trebuie reluată.

Toate acestea poartă pecetea birocrației care, deși există și la nivele de administrare mai înalte, dimensiunile ei mai apropiate de adevăr sunt mai vizibile, mai stresante și mai criticate atunci când se manifestă la nivelul administrației finanțelor publice teritoriale. Aspectul este valabil și pentru alte instituții cu structuri pe verticală.

Exemple:

persoane juridice care prin specificul activității, participă frecvent la licitații, și de fiecare dată trebuie să depună la dosarul prezentat, și certificatul de atestare fiscală care are valabilitate de o lună calendaristică;

persoanele fizice care solicită permanent adeverințe de venit pentru depunerea unor dosare privind acordarea de ajutoare sau a altor măsuri de protecție socială;

necesitatea depunerii declarațiilor de venit, de către persoanele fizice care desfășoară diferite activități și obțin venituri ce trebuie impozitate, conform prevederilor legale;

depunerea unor cereri și documentele aferente, pentru efectuarea de către serviciile administrației fiscale a unor operații de corecție a unor erori materiale, de compensări de sume de la buget, de eliberare a unor documente mai vechi sau de confirmare a unor documente mai vechi sau de confirmare a unor aspecte de natură fiscală, de reglare a situației din contul fiscal personal din perspectiva debite- plăți- solduri.

Actele normative generatoare de birocrație

Așa cum am arătat în capitolele anterioare manifestările birocrației în activitatea, în procesele și operațiile fiscale care se derulează zilnic la nivele greu de cuantificat, pentru toate administrațiile finanțelor publice, sunt generate și prin conținutul și prevederile actelor normative specifice- legi, hotărâri, ordine, precizări și dispoziții sau decizii.

Deși problemele descentralizării instituționale și simplificării proceselor și activităților, a optimizării procedurilor și reducerii numărului de acte inclusiv a unei operationalități sporite și o reducere a timpului necesar soluționării tuturor solicitărilor cetățenilor sunt abordate și discutate la diferite nivele și instituții ale statului de personalități și persoane publice dintre cele mai autorizate și competente.

Din discuțiile cu managerii autorizați ai compartimentelor funcționale ai administrației am reținut că tendința ascendentă a birocrației este generată cu preponderență de codul normativ, de prevederile actelor normative emise în special în ultimii 8-10 ani.

Cu toate perioadele de așa-zisă tranziție pe care au parcurs-o toate domeniile vieții politice și sociale, inclusiv instituțiile și autoritățile corespunzătoare, cu toate că s-a constituit și sedimentat un corp al funcționarilor publici care în cea mai mare parte au o anumită vechime, experiență și autoritate profesională, prevederile legilor și hotărârilor ale ordinelor și deciziilor adoptate, sunt tot mai complicate și lipsite de logică conținând prevederi care aplicate și respectate lezează profesionalismul și demnitatea funcționarilor fiscali și afectează sistematic prestigiul instituției fiscale.

Deci, se poate afirma că necunoașterea realității și lipsa de profesionalism a unor manageri numiți pe alte criterii decât cele de competență are efecte uneori, dintre cele mai contradictorii.

Și mai contradictoriu este faptul că toți acești manageri au absolvit cel puțin un masterat sau un curs postuniversitar de management, iar în activitatea zilnică și cea decizională preponderente sunt arbitrariul și voluntarismul, emfaza și lipsa de răspundere.

Considerăm ca așa se explică adoptarea și aplicarea unor prevederi legale neclare, ineficiente care generează birocrație și implicit corupție.

Aceste aspecte generează o multitudine de disfuncționalități în activitatea trepidantă a administrației și atât de complicată pentru starea contribuabilului în redundanța datelor cu care se lucrează și comunicarea redusă între instiuțiile publice și nu în ultimul rând, imposibilitatea folosirii la cote cât de cât optime a tehnicii de calcul. Ne referim la faptul că este greu de imaginat pentru un contribuabil că sistemul informativ al fiscului să nu poată fi accesat ore și chiar zile intregi.

4.3 Funcționarii publici fiscali și birocrația

O ultimă manifestare a fenomenului birocrației abordată în cuprinsul birocrației se referă la locul și rolul funcționarilor publici fiscali.

Procesele de organizare și reorganizare a instituțiilor administrative fiscale, procesele de centralizare și descentralizare prin care a trecut Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și realizarea atribuțiilor sale la standardele mai apropiate și identice cu cele europene, presupune o implicare crescută a funcționarilor publici, inclusiv printr-o continuă perfecționare a lor.

Birocrația poate să se manifeste în sfera serviciilor fiscale și dintr-o altă perspectivă- cea a funcționarilor publici fiscali, care sunt autorizați să pună în mișcare aceste raporturi de natură fiscală dintre contribuabili și administrație.

Ei nu sunt niste simpli pioni, ci reprezintă autoritatea statutului în acest domeniu și la nivelul respectiv de activitate.

Considerăm că peste celelalte considerente mai mult sau mai puțin obiective, rolul și importanța contribuției funcționarilor fiscali la reducerea birocrației în acele limite suportabile și necesare sunt determinante.

Există reglementări clare privind funcția publică și statutul funcționarului public, de asemenea, sunt și instituții responsabile cu reforma instituției publice- Agenția Națională a Funcționarilor Publici, care asigură managementul funcției publice și Institutul Național de Administrație cu atribuții în formarea continuă a funcționarilor publici.

Sunt cunoscute unele neajunsuri în activitatea funcționarilor publici, în general:

calitatea scăzută a serviciilor publice oferite cetățeanului care se adresează instituției publice;

motivarea necorespunzătoare a funcționarilor publici;

manifestări de birocrație și corupție în rândul lor;

imaginea nefavorabilă în opinia publică.

Fluxurile de informații sunt tot mai greoaie atunci când funcționarul public nu are pregătirea necesară și posibilitatea de a propune și afișa modele sau circuite ale documentelor, când nu adoptă un orar adecvat sau nu acceptă specificul cultural al contribuabilului pe care îl servește.

Există în practica fiscală proceduri care aplicate excesiv generează birocrație. De exemplu, impunerea unor venituri ale contribuabililor pe baza declarației depusă, iar pentru încetarea impunerii sau scăderea de la plată se solicită depunerea altor documente. Aceasta sporește numărul hârtiilor, dar atrage deopotrivă antipatia contribuabilului care trebuie să consume timp, uneori și bani, fără respectarea principiului simetriei juridice, prin menținerea aceluiași sistem al scoaterii de la obligații fiscale cu acela al declarării.

Se ocolește astfel declarația pe proprie răspundere, fapt ce poate fi invocat în instanță.

Referindu-ne la funcționarii administrației fiscale, din perspectiva implicării și răspunderii lor pentru manifestările de birocrație, se poate aprecia că astfel de situații se înscriu în nota generală ce caracterizează instituțiile publice de profil.

Spunem asta, având în vedere că problemele specifice sunt identice datorită legislației care guvernează această activitate a cerințelor, a procedurilor fiscale și exigențelor ei.

Din constatările făcute, rezultă că într-o perioadă relativ scurtă de timp nu se vor putea reduce manifestările birocratice în ce privește sistemul declarativ, încorsetarea legală a unor proceduri și operații fiscale, și desigur, activitatea și comportamentul funcționarilor publici.

În relațiile cu organele fiscale locale sunt angajați toți agenții economici și aproape toți cetățenii majori.

Cetățenii care nu sunt contribuabili la bugetul statului în anumite perioade, au totuși nevoie de anumite documente emise de Administrația Finanțelor Publice- certificate sau adeverințe fiscale.

Oportunitatea funcționarilor publici fiscali de a face față în condiții care să nu fie marcate de diferitele manifestări ale birocrației este limitată, preponderent în mod obiectiv și apoi, subiectiv.

Activitatea de vârf zilnică cu publicul se desfășoară dimineața când afluența acesteia este mare și foarte mare în unele perioade a fiecărei luni calendaristice. Este o realitate inconstestabilă faptul că nu se pot satisface în timp optim toate solicitările contribuabililor și a celorlalți cetățeni.

Conținutul formularelor, în principal declarative, este de regulă complicat pentru cei care le completează astfel că, depunerea lor presupune timp și ajutor din partea funcționarilor.

Numărul mare de declarații privind veniturile din cedarea folosinței bunurilor a căror medie zilnică este de 50, impun angajarea tuturor funcționarilor fiscali ai serviciului Gestiune, Declarații în număr de 18 lucrări.

Tot acestor funcționari fiscali se adresează zilnic un număr de contribuabili care desfășoară activități independente, profesii libere etc.

Așa cum arătam în prezentarea celor câteva proceduri fiscale, toți acești contribuabili și cei care solicită eliberarea de adeverințe sau certificate fiscale, trebuie să treacă pe la funcționarii serviciului Colectare și executare silită în vederea verificării situațiilor fiscale la zi sub aspectul debite- scadențe- plăți.

Am constatat un aspect interesant și revelator, privind mentalitatea și educația fiscală a contribuabililor. În algoritmul operațiilor fiscale prezentate se găsesc contribuabili care au debite restante neachitate și care au generat sume importante reprezentând majorări de întârziere.

După primirea situațiilor de plată sau în momentul verificării situației fiscale pentru acordarea vizelor conform procedurilor fiscale menționate au loc de regulă discuții contradictorii prelungite care influențează activitatea celorlalți funcționari și contribuabili. Asemenea situații creează probleme pentru ceilalți cetățeni: așteptare, stres și chiar le insinuează spiritul de birocrație al administrației.

Deși declară voluntar obținerea unor venituri impozabile și au cunoștință sau sunt informați că urmează să plătească impozitul datorat bugetului de stat circa 30%-35% dintre aceștia uită de altfel de obligații invocând faptul că nu au primit deciziile de impunere.

Urmează aplicarea de organul fiscal a unor măsuri de executare silită care presupune întocmirea și expedierea de documente, deplasări și timp pierdut, momente de stres maxim, acțiuni în instanțele de judecată, scrisori și reclamații, intervenții la persoane influente, tendințe de corupție.

Se poate desprinde concluzia că există și se manifestă sub diferite aspecte birocrația. Deși este sesizată permanent, este criticată și uneori se stabilesc măsuri de combatere a ei, sunt o mulțime de factori care chiar o impun cel puțin în această perioadă de tranziție.

Zilnic mass-media aduce la cunoștința opiniei publice, tendințe de evaziune fiscală, manifestări de eludare a prevederilor legale, care au rolul de a reglementa viața socială în toate coordonatele și articulațiile ei.

Deosebit de grav și dăunător este că toate acestea și altele necunoscute se produc în cunoștință de cauză cu intenția ca un răspuns la un sistem birocratic excesiv de obținere a aprobărilor, a avizelor sau a documentelor cerute abuziv, de alte instituții ale administrației.

Deci, la nivelul administrațiilor finanțelor publice în fiecare compartiment, birocrația trebuie menținută la strictul necesar, fără a se depăși nota de suportabilitate. Trebuie remarcat că un nivel mai scăzut al birocrației poate produce spre unele avantaje economice printr-o mișcare mai rapidă a banilor, a valorilor, dar poate determina și riscurile scăpării de sub control a fenomenelor sociale și anti-sociale. În vreme ce un nivel mai ridicat al acesteia ar însemna reversul este greu și chiar insuportabil de stabilit chiar o soluție mică pentru întreg aparatul birocratic pentru că există foarte multe diferențe de abordare și generalizare a domeniului, însă considerăm că pot și trebuie să existe principii și reguli unitare.

Adoptarea măsurilor necesare pentru reducerea birocrației, eficientizarea întregii activități privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor, ar trebui să reprezinte o constanță a preocupărilor și răspunderilor celor cu funcții de conducere la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Aceasta derivă din necesități de ordin practic impuse de schimbarea administrației publice, de exigențele și așteptările contribuabilului ca beneficiar al serviciilor publice prestate de administrarea finanțelor publice. Dar, atingerea unor standarde europene, moderne, trebuie să fie obiectivul acestui proces, România fiind o țară membră a Comunității Europene și care s-a angajat la sfârșitul negocierilor de aderare să aplice întregul acquis european.

Reprezintă o certitudine faptul că procedurile complicate de cele mai multe ori nejustificat, cirucuitele lungi și sinuoase ale documentelor, prelungirea termenelor de rezolvare a diferitelor solicitări și mulțimea formularelor ce trebuie depuse, scad productivitatea atât pentru instituția administrației fiscale, cât și pentru contribuabili. Aceste aspecte negative, se constituie în factori care generează și încurajează corupția, pe care poate să o resimtă orice cetățean.

Dar oricât am interpreta birocrația ca o fatalitate, ca și complicațiile pe care le generează, sunt deficiențe sociale care pot fi diminuate dacă modalitatea de abordare a măsurilor și acțiunile administrative se va schimba.

Considerăm astfel necesare noi metode de lucru, prin simplificarea în perioada imediată a procedurilor administrative de lucru, inclusiv a prevederilor legale în acest sens.

Avem în vedere:

o simplificare a sistemului declarațiilor care trebuie completate și depuse de contribuabili înțelegând prin aceasta și reducerea numărului de formulare; considerăm că după trecerea de către organele fiscale și de plătitorii de impozite și taxe, a unei perioade de acumulări necesare și suficiente, specifice economiei de piață, în urma cărora există o experiență informațională relevantă, se pot produce schimbări semnificative;

s-au realizat modele de declarații cuprinzătoare privind impozitele, taxele și contribuțiile sociale datorate, conform prevederilor Codului fiscal și a legilor speciale;

completarea și depunerea tuturor declarațiilor fiscale, online prin intermediul internetului, asemenea practicii din administrațiile fiscale moderne, care să asigure procesarea informațiilor economice fiscale în timp real, fără erori și cu eficiență ridicată, concomitent cu identificarea rapidă a contribuabililor care nu s-au conformat prevederilor legale;

perfecționarea și asigurarea funcționării sistemului informatic al administrației fiscale pentru a nu mai fi necesară așteptarea sau revenirea contribuabililor persoane fizice, în vederea efectuării plăților la bugetul de stat sau rezolvarea altor solicitări de natură fiscală- certificate, adeverințe etc;

datorită insuficienței informării fiscale și a unei educații fiscale deficitare la majoritatea populației majore, se impune organizarea și funcționarea unor puncte de informare și acordare a asistenței pentru contribuabili privind înțelegerea și îndeplinirea obligațiilor fiscale; apreciem necesare astfel de birouri la toate administrațiile fiscale, având în vedere necesitatea deosebită de monitorizare și asistență a contribuabililor; cel mai important aspect al acestor birouri, considerăm că este să fie asigurarea cu funcționari bine pregătiți, dar mai ales cu vocație și disponibilitate la dialogul sistematic și decent cu solicitanții;

pentru eficacitatea activității, funcționarul de la asistență trebuie să fie foarte bine informat, să-și dezvolte continuu aptitudinile de comunicare și capacitatea de a depăși eventualele obstacole care ar afecta dialogul cu contribuabilul, să respecte normele etice și deontologice să-și decline identitatea, să aibă o ținută adecvată funcționarului public politicos și ordonat, disciplinat și cu o atitudine pozitivă, confidențial, concis, dar și complet în răspunderile formulate;

pentru administrațiile finanțelor publice, birourile unice care și-au arătat eficiența în alte instituții, pot fi o soluție într-o perspectivă de câțiva ani, având în vedere numărul mare și foarte mare de contribuabili care apelează zilnic la serviciile fiscale;

un aspect esențial al perfecționării sistemului metodologic de lucru care ar avea efecte remarcabile și sesizabile, sub genericul reducerii birocrației în sectorul fiscal, ar fi simplificarea procedurilor, atât cele prevăzute normativ, cât și a celor adoptate și practicate de către fiecare administrație fiscală; se impune un efort din partea factorilor de decizie de la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pentru cunoașterea activității și procedurilor la nivelul organelor fiscale locale de consultare a funcționarilor fiscali și apoi de adoptare a măsurilor corespunzătoare, curajoase și eficiente, care în final să influențeze asupra diminuării birocrației fiscale; considerăm că fără a se acționa la modificarea prevederilor normative privind procedurile fiscale, alte măsuri aplicate sunt insuficiente;

tot sub genericul scăderii gradului de birocrație în instituțiile fiscale, apreciem necesare măsuri care să privească și pe cel care apelează și beneficiază de serviciile finanțelor publice; când faceam referire la educația fiscală a cetățeanului major care intră în raporturi de drept fiscal cu administrația, ne gândeam la un minim de cunoștințe despre veniturile bugetului de stat și sursele lor, despre necesitatea și obligația fiecăruia de a achita permanent aceste contribuții; apoi se impun a fi cunoscute obiectivele cheltuielilor bugetare și modul sau măsura în care beneficiază el sau familia sa, de acestea;

un aspect interesant observat și constatat în cadrul administrației și care se intersectează cu coordonatele birocrației, este lipsa de orientare, chiar incapacitatea a suficient de mulți contribuabili, de a se orienta și a se adresa ghișeelor sau birourilor unde trebuie să ajungă; nu este necesară o anumită experiență ca să sesizezi la intrare existența unui ghișeu de „Informații” și a „Biroului asistență contribuabili” astfel încât să nu ajungă prin diferite birouri, să apeleze la funcționari care nu au tangență cu solicitarea sa, astfel ca într-un târziu să acuze instituția de birocrație, pentru timpul pierdut și lipsa de receptivitate și profesionalism al acestora;

informarea și explicarea unor minime cunoștințe despre instituția fiscului, trebuie începută cu viitorii contribuabili, elevii de liceu, prin câteva întâlniri pe an cu șefi de servicii din administrație, practicieni, potențiali și influenți dascăli, în a trezi un minim interes pentru problemele și procedurile fiscale;

există în interiorul administrației afișe cu conținut fiscal, modele de declarații sau alte documente, există scheme cu dispunerea și denumirea birourilor pe fiecare nivel, sunt marcate destinațiile cu mare afluență de contribuabili, dar considerăm că pentru a influența asupra conținutului birocratic al acțiunilor, al timpului alocat soluționării operațiilor fiscale și al comportamentului nebirocratic al funcționarilor, toate acestea trebuie mai bine sistematizate, așezate în drumul și unghiul de vedere al contribuabililor;

tot pentru contribuabili există portalul ANAF care cuprinde și oferă on-line pe internet toate informațiile fiscale, cu o largă utilizare din partea beneficiarilor de servicii fiscale;

relația cu contribuabilii persoane juridice și fizice, apreciem că trebuie să fie una de parteneriat și nu de-a …”hoții și vardiștii” sau de sperietoare; încrederea, comunicarea, consultarea și găsirea unor demersuri optime de îndeplinire a îndatoririlor și obligațiilor fiscale, vor conduce cu necesitate la eliminarea multor manifestări de birocrație și de corupție;

stabilirea programului de lucru cu publicul într-un raport optim, pentru interesul și accesul contribuabililor, este un element necesar, semnificativ și important demersului antibirocratic.

În contextul atât de generos, referitor la ansamblul de măsuri și proceduri care trebuie și pot fi luate, în administrația fiscală pentru reducerea birocrației, un loc aparte considerăm că îl are reforma funcției publice. Schimbările necesare și așteptate de majoritatea contribuabililor, chiar a cetățenilor care ajung în relație cu organul fiscal, sunt condiționate în realizarea lor de calitatea și comportamentul funcționarilor publici.

Diminuarea și chiar eliminarea unor manifestări ale birocrației, este o consecință a dezvoltării democrației prin instituirea unor relații înnoite între cetățeni și administrația fiscală.

Ca efect al reformei funcției publice, este constituirea corpului funcționarilor publici stabil și care beneficiază de un cadru legislativ unitar și coerent. În general, în corpul funcționarilor publici au fost cuprinși marea majoritate a celor care erau angajați în administrațiile fiscale la momentul apariției legii.

Din cele constatate la Administrația Finanțelor Publice Sector 1, a rezultat că în ultimul deceniu, dintre angajații existenți și care au fost numiți funcționari publici și lucrează la serviciile "persoane fizice", 92% au absolvit studii superioare economice sau sunt studenți în prezent. Este deci, relevantă preocuparea privind pregătirea de specialitate, pentru a rămâne pe post, deși nu este încă impusă condiția studiilor superioare, dar și pentru îmbunătățirea profesionalismului acestora. De asemenea, cu excepția celor 29 de șefi de servicii și birouri, alți 52 funcționari publici fiscali din totalul de 261, au absolvit sau sunt cursanți la masterate sau cursuri postuniversitare cu profil economic. Trebuie amintit că cei patru șefi de administrație au absolvit masteratul.

Se poate aprecia deci, că din perspectiva pregătirii profesionale și de specialitate, personalul administrației- funcționarii publici și personalul cu contract de muncă, există un nivel bun și foarte bun. Una dintre componentele esențiale ale activității funcționarului fiscal este buna cunoaștere a legislației fiscale, aplicarea prevederilor ei și urmărirea respectării acesteia. Există practica prezentării și dezbaterii permanente sub conducerea șefilor de servicii, a actelor normative, cu personalul fiecărui compartiment.

Cu atat mai mult, aceste aprecieri au și o confirmare practică, prin faptul că fluctuația personalului este foarte redusă, cu excepția Trezoreriei Statului Sector 1. Deci, gradul de pregătire de specialitate și experiența în muncă și funcție prin stabilitate, dau garanția că se pot stabili și realiza relații și servicii la dispoziția cetățeanului, dintre cele mai bune.

Se pune firesc, întrebarea: de ce există și se perpetuează birocrația în activitatea serviciilor funcționale și a administrației fiscale, în general?

Considerăm că datorită aspectelor prezentate în capitolele anterioare, sunt suficiente cauze care trebuie căutate și mai ales sesizate la nivelul activității și comportamenului funcționarilor fiscali.

Ce trebuie întreprins în direcția reducerii birocrației, în domeniul funcției publice, încercăm să sintetizăm în câteva măsuri:

crearea prin regulamentul de organizare și funcționare al administrației, a compartimentului de resurse umane și salarizare pentru aplicarea procedurilor de recrutare și selecție a funcționarilor publici, de conducerea instituției și în cunoștință de cauză; în prezent, există un singur serviciu resurse umane- salarizare, la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, care îndeplinește aceste atribuții pentru toate administrațiile finanțelor publice din capitală inclusiv pentru direcție; opinăm că pentru această organizare și procedură de recrutare se limitează oportunitatea conducerii administrației de a realiza o selecție optimă, mai ales prin identificarea unor calități ca, disponibilitatea de a lucra cu publicul, vocația pentru funcția de funcționar public, prezența fizică și capacitatea de a răspunde unor solicitări de efort prelungit;

redefinirea activității de selecție a candidaților la posturile și funcțiile publice în vederea identificării celor mai potrivite persoane pentru o carieră de funcționar public și mai puțin sau deloc, a celor acceptabile din punct de vedere politic;

aplicarea în algoritmul repartizării funcționarilor pe servicii și compartimente, a principiului "omul potrivit la locul potrivit", asigurându-se o eficacitate a activității fiecăruia corespunzător așteptărilor, dar și o implicare superioară prin pasiune și motivare, cu implicații deosebite în diminuarea birocrației;

există un management corespunzător la nivelul serviciilor și administrării veniturilor statului- persoane fizice, dar apreciem necesară o mai mare încredere și asumare a răspunderii din partea tuturor funcționarilor, chiar cu acordarea unui grad de inițiativă asumată, mai mare, care să elimine redundanța operațiilor fiscale;

o îmbunătățire a imaginii administrației prin creșterea transparenței actului administrativ și prin aplicarea de măsuri anticorupție, ferme și vizibile pentru contribuabili și cetățeni;

desfășurarea relațiilor cu publicul în spații special destinate, în săli dotate cu mobilier adecvat, cu aparatură electronică necesară preluării și procesării datelor și cererilor în format electronic, evitând deplasarea la mai multe puncte și funcționari; personalul cu atribuții în domeniul îndrumării contribuabililor, să rămână constant și să nu fie angrenat în activități de procesare a informațiilor și de eliberare a unor documente;

analizarea oportunității programărilor, astfel încât să se evite aglomerarea sau suprasolicitarea unor compartimente care lucrează cu cetățenii, implicit așteptarea prelungită și agresarea funcționarilor prin presiune și apostrofări;

instituirea unui sistem permanent de verificare a funcționarilor fiscali care lucrează direct cu publicul și mai ales, desemnarea în aceste posturi a funcționarilor cunoscuți și recunoscuți pentru profesionalismul lor și mai ales cei care au vocație în acest sens, adică să manifeste o atitudine pozitivă și răbdare în relația cu contribuabilul, să fie calm și politicos, să formuleze răspunsuri și soluții legale, complete și corecte, pentru a fi înțelese de cetățean, să-l îndrume către serviciul de specialitate pentru informații, mai detaliate să păstreze condifențialitatea și mai ales să întrerupă activitatea cu publicul când este supus unui limbaj neadecvat sau este amenințat ;

dezvoltarea capacității funcționarilor publici fiscali, de a analiza datele și a considera toate informațiile ca sursă principală de perfecționare a managementului public și de diminuare a gradului de birocrație în administrația publică fiscală.

CAPITOLUL 5

EFECTE ECONOMICO-SOCIALE PRIVIND REDUCEREA BIROCRAȚIEI ÎN CADRUL INSTITUȚIEI

Birocrația este răul necesar fără de care administrația socială n-ar fi posibilă și ea apasă atât asupra administratorului, cât și asupra administratului. Ea constituie principalul suport al securității sociale pentru că este expresia regulii aplicate, a normei și are trăsături juridice, dar poate deveni și element de stres social atunci când este generată în exces.

Instituția fiscală este de neconceput fără relațiile directe între cetățeni și entitățile administrațiilor finanțelor publice, respectiv cu furnizorii sau prestatorii de servicii, care presupun cu necesitate hârtii și documente, aprobări și avizări, așteptări și atitudini.

Tot acest demers vizează realizarea unor obiective, a unor necesități dintre cele mai diverse- de la declararea veniturilor în vederea impunerii lor până la aspectele de protecție socială, de la realizarea unor operațiuni bancare, la problemele posibile de sănătate ale contribuabililor- de realizat numai după prezentarea certificatului fiscal care atestă că ai sau nu datorii fiscale scadente, neachitate sau a unei adeverințe fiscale care arată că realizează sau nu alte venituri în afara salariului sau pensiei.

Ori, realizarea oricăror proiecte sau obiective, presupune cu necesitate apelarea la serviciile diferitelor instituții publice ale statului sau la alte entități, din diferite structuri de activitate (exemplu: notari publici, avocați, medici, consultanți, arhitecți și alții).

Întreg acest sistem de relații este o necesitate în drumul spre civilizație al societății , dar este concomitent „prețul” unei ordini sociale care trebuie realizată și totodată, este temeiul acesteia.

Mulțimea instituțiilor publice creează și birocrație; prevederile normative noi care trebuie să reglementeze activități , procese și structuri noi, ne împing în hățișul birocrației.

Atunci când este generată în exces, devine un factor important și nociv de stres social, deopotrivă pentru cetățean ca beneficiar de servicii, cât și pentru funcționarul care prestează activitățile respective.

Printre obiectivele principale ale implementării unui sistem de atenuare a birocrației în cadrul unei instituții publice, amintim:

să faciliteze viața cotidiană a beneficiarilor serviciilor publice (cetățenilor și întreprinzătorilor privați), favorizând comunicarea lor cu administrația. Acest lucru semnifică atât reducerea numărului de demersuri, cât și reducerea timpului alocat respectivei cereri;

Să reducă costurile pentru beneficiarii serviciilor publice și pentru administrație, acest fapt favorizând activitatea agenților economici, ceea ce va avea ca rezultat final dezvoltarea economică a țării;

Creșterea numărului locurilor de muncă pentru a face față solicitărilor contribuabillilor;

Simplificarea procedurilor administrative;

Creșterea transparenței prin crearea unui portal pentru fiecare administrație și punerea la dispoziție a formularelor online, precum și a unui material suplimentar cu indicații de completare corectă a acestui formular; de asemenea, portalul poate cuprinde informații utile despre instituție: locație, programul cu publicul, acte necesare pentru diferite eliberări de adeverințe, certificate.

La nivelul administrației fiecărui domeniu birocrația trebuie menținută la strictul necesar, fără a se depăși doza de suportabilitate și trebuie avut în vedere că un nivel mai scăzut al acesteia poate aduce avantaje economice prin mișcarea mai rapidă a valorilor, dar și riscuri ale scăpării de sub control a unor fenomene, în vreme ce un nivel mai ridicat ar însemna reversul.

Îmbunătățirea activității de asistență contribuabililor și diversificarea serviciilor acordate acestora vor contribui în mod substanțial la facilitarea îndeplinirii de către contribuabili a obligațiilor fiscale.

CAPITOLUL 6

CONCLUZII

În demersul întreprins la Administrația Finanțelor Publice Sectorul 1 București, din perspectiva manifestării birocrației și al oportunităților reducerii ei, am constatat existența acestui fenomen atât de generalizat în tot ce reprezintă administrația. Am observat efectele negative pe care birocrația în exces le produce atât asupra contribuabililor, cât și asupra funcționarilor.

Sunt aspecte complexe a căror rezolvare ține de factori de decizie de la eșaloanele superioare- Direcția Generală a Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală, dar unele pot și trebuie reduse sau eliminate printr-un proces de analiză atentă, de stabilire a măsurilor oportune privind reducerea birocrației și mai ales să le pună în aplicare.

Toate acestea ar contribui la sporirea eficienței activității administrației, la o încredere mai mare în serviciile prestate și o creștere a prestigiului instituției fiscale.

Având în vedere rolul noului management public și anume acela de realizare a intereselor cetățenilor, dezvoltarea managementului public și chiar profesionalizarea lui, la nivelul administrațiilor fiscale ar aduce o eficientizare a serviciilor oferite cetățenilor și creșterea gradului de satisfacere a interesului public.

BIBLIOGRAFIE

Androniceanu, A. Noutăți în managementul public, Editura ASE, București 2003;

Giddens, A. Sociologie, Editura Bic ALL, București 1997;

Moldoveanu, G. Analiză și comportament organizațional, Editura Economică, București 2005

Profiroiu, A., Popescu, I. Introducere în știința administrativă, Editura ASE, București 2003;

Popescu-Slăniceanu, I. Corupție și birocrație, Editura Economie și Administrație Locală, nr.3, martie 2003;

Profiroiu, M. Cadrul strategic pentru accelerarea reformei administrației publice, Administrație si management public

* * *

*** Legea nr. 571/2003, modificată și republicată. Codul fiscal;

*** Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală;

*** Legea nr. 188/1999, republicată, privind Statutul funcționarilor publici;

*** Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1899/2004, privind aprobarea Procedurii de restituire a unor sume de la buget;

*** Legea nr. 455/2001, privind semnătura electronică;

*** Legea nr. 544/2001, privind liberul acces la informațiile de interes public;

*** Legea nr. 52/ 2003, privind transparența decizională în administrația publică;

*** Hotărârea nr. 1007/2001 pentru aprobarea Strategiei Guvernului privind informatizarea administrației publice;

ANEXE

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: . Atenuarea Sistemului Birocratic In Administratia Finantelor Publice Sector 1 (ID: 134356)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

. Atenuarea Sistemului Birocratic In Administratia Finantelor Publice Sector 1

Copyright Notice

Studiul Privind Creditarea Persoanelor Fizice Prin Creditul Prima Casa cu Aplicatii la Banca Raiffeisen

Pnb In Romania Si Tarile Uniunii Europene

Design Interior al Unui Restaurant Amplasat Intr O Pensiune Turistica

Analiza Potentialului Turistic Si Cultural AL Judetului Iasi In Vederea Elaborarii Unei Strategii DE Dezvoltare Culturala

Proces Si Sistem de Productie Pentru Un Produs de Tip Bucsa din Cadrul Ansamblului Grup Hidraulic

Strategii de Promovare a Imaginii Agentiei de Turism Magest Travel In Randul Consumatorilor

Copyright Notice

Similar Posts