Atentatele de la 11 Septembrie Si Declansarea Razboiului Impotriva Terorismului

Atentatele de la 11 Septembrie și declanșarea războiului împotriva terorismului

CUPRINS

Intorducere

I. Considerații generale privind terorismul

1.1 Noțiuni introductive

1.2 Definirea terorismului

1.3 Originile terorismului

1.4 Organizații și grupuri teroriste

II. Statele Unite ale Americii și terorismul

2.1 Primele atentate

2.2 Secolul XX

2.3 Secolul XXI

III. 9/11 – Simbolism și consecințe

3.2 Revendicările și motivațiile atacatorilor

3.2.1 Plănuirea atacurilor

3.2.2 Motivări

3.3 Consecințele și starea națiunii

3.3.1 Reacțiile pe plan intern

3.3.2 Reacțiile pe plan extern

3.3.3 Consecințele economice

3.4 World Trade Center și Pentagon – ținte fizice și alegorice

3.4.1 Victime

IV. Declanșarea războiului împotriva terorismului

4.1 Implicarea și măsurile organismelor internaționale

4.2 The USA Patriotic Act

Bibliografie

Anexe

Introducere

În lucrarea de față am prezentat conceptual de terorism și o privire de ansamblu asupra atacurilor din data de 11 septembrie 2001. Am ales să vorbesc despre atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 pentru că, cei mai mulți dintre noi când vorbim despre terorism ne gândim la acele evenimente. Cu toții știm că au fost intens mediatizate, acestea reprezentând un nou început, din anumite puncte de vedere, pentru Statele Unite ale Americii.

În primul capitol regăsim noțiuni introductive și generale cu privire la terorism, dar și o scurtă introducere în istoria acestuia. Ca și continuare am prezentat unele dintre cele mai mediatizate și cunoscute atentate din istoria Statelor Unite, atentate din secolul XIX și secolul XX. În cel de-al treilea capitol am ales să vorbesc despre evenimentele care au marcat atât Statele Unite dar și întreaga lume.

Lucrarea de față este structurată în patru capitole care tratează problema fenomenului terorist și care tot odată descrie diverse atacuri și atentate teroriste, dar și măsuri care au fost luate împotriva acestuia.

În încheierea lucrării, respective în anexe atașate, regăsim fotografii în care au fost surprinse dezartrele produse de atacurile teroriste de-a lungul timpului, dar și fotografii ale figurilor marcante din aria terorismului cum ar fi Osama bin Laden.

Capitolul I

Considerații generale privind terorismul

1.1 Noțiuni introductive

Pentru a putea ințelege mai bine conceptul de „terorism” consider că prima dată trebuie să avem o privire de ansamblu asupra acestui termen și totodată asupra lucrurilor, faptelor și tuturor acțiunilor care i-au dat naștere. Când vorbim despre terorism, evident, cu toții ne gândim la acte de violență, acte crude care sunt manifestate asupra altor personae și în unele cazuri dovedindu-se a fi chiar o acțiune sinucigașă.

După cum menționează si Ghe. Văduva în lucrarea sa numită „Terorismul contemporan-…..” , terorismul nu este acțiunea celui care deține puterea împotriva celui lipsit de aceasta, ci este o acțiune, un fapt ce are un scop punitiv și chiar răzbunător, dar înainte de cestea, terorismul este o acțiune premeditata, bine gândită ce dă naștere actelor criminale. Terorismul „nu se prezintă nici ca o modalitate de deblocare a unei situații strategice – așa cum se prezintă, în general, războiul –, nici ca o simplă reacție de răzbunare împotriva unui dușman pe care nu-l poți lovi altfel, ci ca o agresiune intempestivă și criminală împotriva ființei uamne, a civilizației și sistemelor de valori”.

Important de menționat este faptul că România nu face parte din țările care au avut contact direct cu actele de terorism, deși aceasta „se află pe unul dintre culoarele cele mai active ale traficanților de droguri și de carne vie, ale rețelelor mafiote și ale crimei organizate, și în apropierea unor zone generatoare de conflicte și terorism (Caucaz, Balcani, zona kurdă, Orientul Apropiat).”

Partnership for Peace (PfP) sau în traducere „Pareneriatul pentru Pace” a fost înființat în anul 1994 pentru a permite participanților să dezvolte o relație individuală cu NATO, alegând propriile priorități pentru cooperare, precum și nivelul și ritmul de progres. Activitățile care cupring acest program ating aproape orice domeniu de activitate al NATO iar din 2011 toate aceste activități sunt, în principiu, deschise pentru toți partenerii NATO, fie ele în regiunea euro-atlantică, Dialogul Mediteranean, Inițiativa de Cooperare de la Istanbul sau parteneri la nivel mondial. În present există 22 de țări incluse în Parteneriatul pentru Pace.

Consitutirea unei reforme eficiente în rândul țărilor parte a programului „Partnership for Peace” prin sporirea capacităților individuale dar și multinaționale capabile de a face față anumitor riscuri prin operații militare, contribuie la o cooperare NATO în scopul creării și promovării unui climat în defavoarea terorismului. „ Recenta cooptare a Armatei României în cadrul Forței de Pace din Afghanistan reprezintă o recunoaștere atât a poziției și considerațiilor României față de flagelul terorismului contemporan, cât și o confirmare a încrederii pe care Alianța o are în probitatea și profesionalismul militarilor români”. Menținerea continuă a participării cu forte și mijloace necesare la operțiunile desfășurate în sprijinirea păcii sub conducerea organismelor mandatate la nivel international, atât prin relație direct cât și prin cadrul inițiativelor de cooperare regionale la care România este parte, putem afirma că rămân o constantă a politicilor militare.

1.2 Definirea terorismului

Prima definiție unanim acceptată sau mai bine spus descrierea fatelor care definesc complet actele de terorism sunt cele pe care le regăsim în cadrul legii nr 533/ 2004 privind prevenirea și combaterea terorismului. „Art. 1 Terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericol public și afectează securitatea națională, având următoarele caracteristici:

a) sunt săvârșite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini extremiste, ostile față de alte entități, împotriva cărora acționează prin modalități violente și/sau distructive;

b) au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică;

c) vizează factori umani și/sau factori materiali din cadrul autorităților și instituțiilor publice, populației civile sau al oricărui alt segment aparținând acestora;

d) produc stări cu un puternic impact psihologic asupra populației, menit să atragă atenția asupra scopurilor urmărite”.

O altă definiție dată terorismului o regăsim în dicționarul sociologic luand în considerare aceste aceste acte, numite acte de terorism care afectează societatea inclusiv buna funcționare a acesteaia. Astfel în dictionarul de sociologie regăsim următoarea definiție: terorismul reprezintă: „utilizare a violenței în scopuri sociale sau politice de către indivizi, grupuri organizate sau state. Spre deosebire de celelalte forme de violență, terorismul, provoacă teamă, teroare sau chiar panică în rândul populației și afectează persoane inocente sau <<necombatante>>. Prin terorism se urmărește câștigarea de concesii, obținerea publicității maxime pentru o anumită cauză, provocarea represiunii, distrugerea ordinii sociale sau destabilizarea instituțională, întărirea obedienței față de anumite grupuri de interese. Acordul asupra definirii termenului este relativ redus. În mod obișnuit, se distinge între terorism de stat (de mari proporții, exercitat de agenții care dețin monopolul coerciție) și combinat cu anumite ideologii) și terorism politic sau facțional (exercitat de actori non-statali, la nivel intern). În perioada 1970-1990, terorismul e cunoscut ca un proces de transnaționalizare și chiar de intercontinentalizare. El este paracticat de grupuri foarte diferite (etnice, religioase, politice) și se autojustifică prin ideologii foarte diferite. În ciuda divergențelor dintre punctele de vedere ale statelor, se intensifică acțiunile de instituire a unor mecanisme internaționale de combatere”.

Pe 8 Thermidor, în al doilea an, după calendarul revolutionar, mai exact pe data de 26 iulie 1794 Robespierre a anunțat Convenția Națională că este în posesia unei liste cu trădători. Acest anunț a stârnit extremiștii din teama de a nu se afla și numele lor pe această listă și au decis să îți unească forțele cu moderații pentru a-l înlătura pe Robespierre dar și regimul terorii instaurat de acesta. „Împreună cu adepții cei mai fideli, Robespierre a avut aceași soartă cu cei 40.000 de oameni executați prin ghilotinare. Teroarea se afla la sfârșitul ei; de aici încolo terorismul a devenit un termen asocial cu abuzul de funcție și putere, cu implicații criminale clare. La un an după înlăturarea lui Robespierre, termenul a devenit cunoscut în limba engleză datorită lui Edmund Burke”.

Ghe. Văduva definește terorismul ca fiind „un sistem de amenințări și de acțiuni în mozaic, extreme de violente, de mare intensitate, diferite ca amploare –de la acțiuni cu grupări de forte, specific războiului, până la cțiuni cyberspațiu și la acțiuni sinucigașe—desfășurate cu o frecvenșă aleatorie, printr-o gamă foarte largă și foarte ingenioasă de forme și procedee, prin mijloace diferite, punctual, zonal și pe toată planeta, împotriva unor ținte felurite”.

De asemenea mai există și o definițe data terorismului și a actelor teroriste de către Uniunea Europeană. „În scopul Deciziei Cadru a Consiliului din data de 13 iunie 2002 privind Combaterea Terorismului si a Poziției Comune a Consiliului din data de 27 Decembrie 2001 privind Aplicarea unor Masuri Specifice in Scopul Combaterii Terorismului, Uniunea Europeana a elaborat definiții ale următorilor termeni: persoane, grupuri sau entitati implicate in acte teroriste; act terorist; grup terorist; grup structurat”.

Persoane, grupuri sau entități implicate în acte teroriste sunt acele personae care comit sau care incearcă să comită, participă sau favorizează la îndeplinirea actelor teroriste, grupurile sau entitățile care pot fi conduse direct sau indirect la comiterea de acte teroriste.

Actele teroriste sunt acte intenționate care pot cauza prejudicii majore unui stat sau unei organizații internaționale, dacă este menționată ca fiind infracțiune de legea națională și este comisă în scopul: „intimidării in mod grav a populației, sau obligării ilegale a un Guvern sau a unei organizații internaționale sa îndeplinească sau sa se abtina de la îndeplinirea unui act, destabilizării grave sau distrugerii structurilor politice, constituționale, economice sau sociale fundamentale ale unei țări sau organizații internationale” cum ar fi răpirea, atacuri la viața unei personae, care îi pot cauza moartea, punerea stăpânirii pe o aeronavă, conducerea unui grup terorist.

Grupul terorist este definit ca fiind un grup format din mai mult de două personae, ca un grup obișnuit, doar că acesta se distinge de unul normal prin perioada de timp în care s-a format și prin actele sale de terorism.

Grupul structurat reprezintă un grup care nu presupune un număr constant sau fix de membrii, nu este format aleatoriu în scopul săvârșirii imediate a unui act terorist și nu necesită stabilirea rolului membrilor sau a structurilor ierarhice a acestora.

După cum am menționat și anterior, putem considera că terorismul are înțelesuri diferite pentru oameni diferiți, acest lucru fiind o chestiune de acord, în scopul înțelegerii commune. De asemenea, nu putem afirma că există un punct de căutare care să fie bazat pe logică atunci când vorbim de terminologia din domeniul științelor sociale și politice, mai ales atunci când în termenii în cauză poartă o conatație emoțională negativă, aici incluzând și terorismul și multe alte acte de violență. Definirea concretă este importantă, nu doar pentru lingviști, ci și pentru cei care doresc, spre exemplu, să clasifice fenomenele care intră sub incidența acestei largi categorii de violentă, manifestată sub diverse forme ci și pentru a putea porni o cercetare, în acest caz fiind necesară și indispensabilă definirea clară deoarece terorismul nu este ceva ce putem defini srite pentru oameni diferiți, acest lucru fiind o chestiune de acord, în scopul înțelegerii commune. De asemenea, nu putem afirma că există un punct de căutare care să fie bazat pe logică atunci când vorbim de terminologia din domeniul științelor sociale și politice, mai ales atunci când în termenii în cauză poartă o conatație emoțională negativă, aici incluzând și terorismul și multe alte acte de violență. Definirea concretă este importantă, nu doar pentru lingviști, ci și pentru cei care doresc, spre exemplu, să clasifice fenomenele care intră sub incidența acestei largi categorii de violentă, manifestată sub diverse forme ci și pentru a putea porni o cercetare, în acest caz fiind necesară și indispensabilă definirea clară deoarece terorismul nu este ceva ce putem defini sau afirma că „la nivelul simțului comun înseamnă/ reprezintă….” Sau prin terorism „eu înțeleg….”. această problemă de definire a termenului a fost abordată de doi cercetători olandezi de la Universitatea din Leidin, Alex Schimd și Albert Jongman. Aceștea au colectat 109 definiții ale terorismului, definiții academice și oficiale și le-au analizat în căutarea de componente principale. Aceștia au descoperit că elementul de violență a fost inclus în 83,5% din definiții, 65% obiective politice, în timp ce 51% din acestea, au subliniat elementul ce provoacă teroare și frică, 17,5% au inclus victimizarea civililor, necombatanți, neutri.

În căutarea unei definiții unanim acceptate și valabile constatăm că acest lucru lipsește, ajungând la concluzia că fiecare stat, țară are o proprie definiție a terorismului dar care nu se suprapune sau se completează cu definiția oricărui stat asupra acestuia. Ca punct comun al acestor definiții regăsim descrirea actelor criminale care compun acest termen.

În concluzie, putem afirma că nu există o definiție clară a terorismului ci doar o descriere a actelor violente ce compun aceste mișcări teroriste.

1.3 Istoria terorismului

Prima manifestare de terorism consemnată în istorie datează din secolul I, organizată în Orientul Mijlociu, mai exact în Palestina. Unul din primele grupuri ce practica teroarea sistematică a fost Secta Zealot (Zelotul) după cum menționează Flavius Josephus în scrierile sale din antichitate, scrieri în care acesta numea zeloții, sicarii, acesta fiind un termen generic care provine din limba latină, derivatul cuvântului „sicarius” care în traducere înseamnă om-pumnal. Josephus, relatează în lucrarea sa, „Jewish Antiquities”, revolta evreilor împotriva Romei care s-a sfârșit cu incendierea acestea. După câțiva ani de la acest eveniment evreii sau bucurat de prosperitate și independent, dar în anul 4 î.Hr., zeloții au lansat o campanie oraganizată împotriva autorităților imperiale, sub Irod. Aceștia și-au găsit puterea într-o situație care era în totală antiteză cu aspirațiile lor, mai exact aceștia au fost prinși în dinamica de anti-colonială de un război de eliberare. În urma primelor revolte, guvernatorul Varus al Siriei, a trimis garnizoanele la Roma prin care a zdrobit rebelii și a făcut un exemplu din aceștia prin crucificare, mai exact crucificare a 2000 de rebeli. Scopul acestei decizii era acela de a face o lovitură psihologică suficient de puternică pentru a descuraja populația de rebeliune. Aceasta fiind prima utilizare a terorii într-un război care a durat mai multe decenii. Potrivit lui Josephus, zeloții au fost una dintre cele patru secte „filosofice” din Iudeea și cea mai populară în rândul noii generații. Doctrina lor filosofică fiind similară cu cea a fariseilor, care au trait foarte strict, respectând Torah, dar totodată au fost acuzați de dogmatism și ipocrizie în Evanghelii.

Un alt exemplu, în ceea ce privește instaurarea terorii, este Robespierre. În urma executării lui Ludovic al XVI-lea, Robespierre a fost făcut lider de facto al guvernului francez, acesta fiind membru al partidului politic Iacobin (Jabcobins) și s-a folosit de puterea sa politică pentru a ataca inamicii sai politici. Mii de personae fiind executate la cererea acestuia și totodată este consemnat în instoria franceză ca fiind cel mai sângeros din toată istoria. Robespierre, decapita cele mai multe din victim folosind ghilotina. Toată această perioadă de timp, în care Robespierre a fost guvernator, a fost denumită ca fiind un regim de „teroare cimbricus” după aproape un an acesta a sfârșit fiind executat. După această perioadă neagră din istoria franței, oamenii au început să folosească cuvântul „terorist” pentru a descrie o persoană care abuzează de forța sa instaurând frica.

În timp, formele de manifestare a terorismului au evoluat, fiind din ce în ce mai persistent la nivel international, încă din anii ’60. Acest gen de manifestare, gândită pentru inducerea terorii, a fost mereu înconjurată de circumstanțe politice, pentru a întări și sublinia faptul căpolitica, pe lângă religie, joacă un rol important în această formă de violență, amintim „războiul de 6 zile” din anul 1967 și propagarea terorismului palestinian. Proximitatea din punct de vedere geographic dar mai ales relațiile nu tocmai cordiale dintre S.U.A și Cuba au provocat o serie de deturnări de avioane. Evenimentele menționate „asociate dezvoltării accelerate a tehnologiei, a mijloacelor de comunicare, și de transport, au contribuit la proliferarea grupărilor teroriste, interne și internaționale ș la intensificarea violenței politice și ideologice”.

Dovezile istorice înregistrate susțin existența terorismul de aproximativ 2000 de ani și cu toate acestea, continua să fie un subiect aprig dezbătut pe larg. Prima înregistrare de către o instanță, ca fiind un act de terorism în America, a fost în anul 1622 când Powhatan Native Americans au atacat colonia Jamestown, omorând 30% din locuitori. Chiar dacă au existat răscoale sporadice și revolte în istoria Statelor Unite, prima organizație teroristă a fost create după înființarea Republicii Americane, organizația fiind denumită Ku Klux Klan (KKK), despre această organizație existând numeroase cărți scrise în care se prezintă diverse acte și întâmplări cu și despre membrii acesteia. Aceasta a fost initial o organizație non-violentă, condusă de un fost general, pe numele lui, Nathan Bedford Forrest. Toate atacurile și intimidările acestora asupra negrilor și chiar și albilor care susțineau Partidul Republican, s-au dovedit a fi eficiente în modelarea tendinței de vot.

În secolul X, în Persia, exista organizația secretă numită „Societatea Asasinilor” (mâncătorii de hașiș) a musulmanilor fanatici (mullahi), cu scopul răspândirii islamismului în Orientul Mijlociu, prin intimidarea celor care sunt oponenți: „În întreaga istorie a omenirii nu există vreo situație, experiență, ideologie care să poată fi comparată cu forța morală pe care Islamul o insuflă luptătorilor săi. Spaima de moarte este înfrânată, garantând în viața viitoare o poziție privilegiată în Rai, simțul milei față de dușmani este reprimat blestemându-i, cupiditatea bunurilor dușmanului este justificată și sporită, în timp ce dușmanii, adică necredincioșii sunt demoralizați deoarece își dau seama că își vor salva viața numai dacă se convertesc”.

Europa, devenind din ce în ce mai conștientă în ceea ce privește politica, a început să ună sub semnul întrebării supunerea de care dădea dovadă poporul față de contudăcatorii care ăși bazau autoritatea pe divinitatea dreptului de a fi conducător, în nici un caz pe cel democratic. Odată cu „apariția naționalismului și a noțiunilor de stabilitate și cetățenie” ce se bazau pe identitatea comună a poporului și nu pe apartenența la regalitate, „au dus la crearea unot state-națiuni noi, cum ar fi Germania și Italia”. Trecerea timpului a dus la schimbări economice și sociale masive, acestea fiind provocate de revoluția industrială, aducând cu ele noi ideologii „universaliste”, un exemplu clar fiind comunismul, „cauzate de alienarea și condițiile de exploatare” dn secolul XIX. Toate acestea fiind circumstanțe care au deschis un nou capitol în istoria terorismului, „în care conceptual a dobândit o mare parte din conotațiile revoluționare și antistatale contemporane”. Cel care este considerat părintele acestei idei, a fost un extremist Italian, Carlo Pisacane, care a renunțat la drepturile pe care le avea din naștere ca duce de San Giovanni, „pentru a sfârși în anul 1857, în timul unei nefericite revolte împotriva Burbonilor”. Acesta era un aprig susținător al federalismului și mutualismului . Carlo Piscane rămânând astfel cunoscut în istorie prin reoria „propagandei prin fapte”. Acesta mai considera și faptul că violența este necesară pentru a informa nu doar a atrage atenția asupra unor lucruri sau cause , deasemena este necesară și pentru a educa și nu în ultimul rând pentu a strânge masele în jurul unei revoluții.

Toate aceste idei au fost aplicate petru prima data de către organizația Narodnania Volia, tradusă ca fiind Organizația Voința Populară sau Libertatea Populară. Aceasta cuprindea un număr restrains de constituționaliști, ruși, „care s-au organizat în 1878 pentru a se opune țarismului”. Aceștia considerau că apatia și alienarea maselor din Rusia nu puteau fi zdruncinate ușor ci doar cu acte dramatice de violență, în scopul atragerii atenției asupra grupului și cauzei.

Continuitatea istorică a terorismului o reprezintă relația dintre violența acumulată și tehnologiile care vansează tot mai mult, aceste tehnologii fiind tot mai distructive. „Teroriștii s-au dovedit dintotdeauna adaptabili la noile tehnologii. Așa cum zeloții au folosit cuțite, Guy Fawkes și complicii săi praful de pușcă, membrii Narodniks arme, și membrii al-Qaeda au folosit avioane. Abilitatea teroristilor de a-și manifesta furia prin metode noi și ingenioase din punct de vedere tehnologic, o devedesc evenimente ca planul teroriștilor britanici de a distruge avioane transatlantice cu ajutorul unor explozibili lichizi ascunși în pantofi sau în containere marcate cu inscripția << Baby Formula>>”.

O formă de manifestare a actelor de teroare întâlnită des de-a lungul timpului este cea a utilizării armelor biologice, sau ma bine spus „uneltele” care așută la instaurarea terorii. Chiar dacă acest timp de arme au fost utilizate încă din perioada Războiului Rece, acestea, în prezent, continuă a fi des întâlnite în astfel de manifestări. Acest gen de arme pot fi produse fără n necesar mare de resurse financiare, tot ceea ce poatefi necesar în acest caz, poate fi un microb. Evident, armele au și incomveniente pentrucei care le produc, persoanele ne putând fi protejate de riscul existen în tmpul producerii armei. Cazurile renumite, sau cel puțin frecvent întâlnite, în care s-a utlizat agent chimic sau biologic, au fost: „în 1972, la Chicago, un extremist de dreapta a fost arestat pentru posesia a 35-40 de kg de culturi cu virus de tifoidă, el intenționa să le deverseze în rezervoarele de apă ale orașului cu scopul de a crea o nou rasă de stăpâni, în 1976, niște scrisori au fost trimise în mod misterios primarilor unor orașe americane, lipiciul plicurilor conținea germeni mortali, în 1983, poliția americană aresta 2 frați aflați în posesia câtorva duzini de grame de agenți biologici mortali”, următorul atac a fost în luna septembrie a anului 1948, când o sectă a contaminat salatele unui restaurant dintr-un sat din Oregon, cu scopul de a influența rezultatele la alegerile locale și astfel 750 de personae au fost depistate cu salmoneloză, în același an, chiar aceași lună, în suburbiile New York-ului a fost trimisă prin poștă o fiolă ce conținea cultură de tetanus, „o echipă științifică americană demonstra în 1989 că o muscă de origine mediteraneană a cărei larvă se dezvoltă în fructele de livadă, fusese introdusă în mod voluntar în diferite locuri din California; Primarul din Los Angeles și câteva ziare au primit o scrisoare prin care un grup revendica actul pentru a-și exprima opoziția față de practicile agricole californiene”. Iar în anul 1995, Douglas Baker a fost primul om condamnat pentru utilizarea armelor biologice conform legii americane antiteroriste din ’89.

În prezent, terorismul, reprezintă o formă de război sub diverse manifestări, dar pentru a înțelege de ce oamenii aleg această formă de manifestare, este necesar să aruncăm o privire asupra psihopatologiei, dar având în vedere că noi nu sunt în măsura să abordez subiectul în profunzime mă rezum doar la observarea actelor de terorism în sine nu la „rădăcina” acestora. Dar există o parte a oameilor de știință, mai exact „cercetători din domeniul științelor sociale” care ) au ajuns la concluzia că actele de terorism nu pot fi puse pe seama problemelor psihopatologice și a tulburărilor de personalitate. Terorismul este o consecință a patologiei de grup sau organizaționale care le oferă un sens celor atrași de aceste grupuri”.

În viitor terorismul poate lua următoarele forme, conform Ministerului Apărării Naționale: „terorismul politic (terorismul puterii); terorismul identitar; terorismul infracțional; ciberterorismul; terorismul economic; terorismul cosmic; terorismul genetic; terorismul sexual”. În cea ce privește aria lor cuprinsă de viitoarele forme de terorism sunt subînșelese din numele lor.

1.4 Oragnizații și grupuri teroriste

În prezent menționez doar o parte din cele mai cunoscute organizații teroriste, international, iar pe parcurs voi vorbi despre acestea mai în detaliu. Unele din cele mai cunoscute organizații de instaurare a terorii sunt: organizația Al-Qaida, gruparea Asbat al-Ansar, Jihadul Islamic Palestinian, Tigrii Eliberării Elamului Tamil(L.T.T.E.) și din păcate lista poate continua și cu alt fel de oraganizații spre exeplu cu cele care funcționează sub deviza „moarte pentru moarte”.

Caracteristicile celor care fac parte din organizații sau grupări teroriste nu sunt bine definite, lipsindu-se de un profil definit, nefiind posibilă recunoașterea unui terorist nici cu ajutor unor teste, dar totuși studiile de specialitate efectuate până în prezent asupra comportamentelor teroriștilor arată că aceștia sunt indivizi care de regulă se consideră marginalizați în societate sau că sunt victime ale unor comportamente sociale. În ciuda acestor elemente commune, aceștia nu consideră actele săvârșite de către ei ca fiind criminale, rău intenționate sau ca fiind regretabile ci dimpotrivă aceștia sunt dedicați cauzei lor religioase sau după caz, politice. Chiar dacă teroriștii sunt incriminați ca fiind produsul sărăciei și a neajunsurilor sociale, în general, aceștia de cele mai multe ori fac parte din clasa mijlocie și în ultima perioadă chiar din rândul celor din clasa bogată, din rândul celor favorizați. „Conducerea organizațiilor poate recurge la folosirea indivizilor mai puți educați și aflați la mrginea societății pentru a executa atacuri teroriste”. Trebuie să luam în considerare și faptul că termenul de sărăcie este relativ, nivelul sărăciei nefiind același dacă ar fi să comparăm Africa cu America, spre exemplu.

În ceea ce privește educația și nivelul intelecultual al teroriștilor nu trebuie să tragem concluzii pripite, „în general, teroriștii au o pregătire deasupra mediei și foarte puțini din cei din Vest sunt sub medie sau sunt analfabeți”. Doar o parte din conducătorii arganizațiilor teroriste au asimilat o educație, putem spune, minimă, dar acesta nefiind o caracteristică general valabilă. „Teroriștii de stânga, teroriștii internaționali și eșalonul de conducere al grupărilor de dreapta sunt, de regulă, de nivel mediu, sau au beneficiat de o educație mai bună”. În prezent grupările teroriste recrutează membrii bine pregătiți în diferite domenii precum inginerie, comunicații și chiar în domeniul financiar. În ceea ce privește cele spuse anterior ne raportăm din nou la societatea din care aceștia provin deoarece normele și valorile sociale cu care aceștia au crescut și sau dezvoltat își lasă amprenta în mod evident, în acest caz îi puteam include pe cei care provin din societăți fundamentaliste religioase în care evident pregătirea indivizilor consă în pregătirea religioasă, dar în ciuda acetui fapt, pe aceștia nu îi puteam cataloca ca fiind needucați sau mai puțin inteligenți față de alii. În aceste condiții trebuie să luăm în considerare și vârsta, atât a simplilor teoriști cât și ce a conducerii. „Cei din grupul de sprijin și instructorii au vârsta cuprinsă între 40 și 50 de ani, iar membrii active între 20 și 35 de ani”. Cei care nu au vârsta de 20 de ani, sunt recrutați în grupările de gherilă, ca soldați, deoarece organizațiile teorriste nu sunt de accord ca membrii să fie mult prea tineri, practie copii.

Dacă tot am menționat caracteristicile, vârsta și nivelul de educație al teroriștilor consider că nu trebuie să neglijăm nici sexul și nici comportamentul cotidian al acestora. În ciuda faptului că activitățile, dacă le putem numi așa, teroriștilor, sau mai bine spus scopul, motivația lor este una care propagă violență, în rândul teroriștilor sunt și personae de sex femini. „Femeile, în cadrul grupărilor islamiste, sunt folosite cel mai adesea în gruparea de sprijin sau în domeniul informațiilor, însă câte din organizațiile fundamentaliste le folosesc și în calitate de membrii operaționali”. În mod evident numărul acestora fiind mai mic sau chiar egal cu zero atunci când religia restricționează sau interzice accesul femeilor în astfel de activități, dar făcând abstracție de acest caz, femeile pot avea un număr egal sau depățind jumătate din membrii unei grupări teroriste.

1.4.1 OrganizațiaAl-Qaida

În continuare voi începe scurta istorie a organizațiilor teroriste cu cea mai cunoscută, consider eu, în rândul populației din întreaga lumea, respectiv cu Al-Qaida, organizație înființată în anul 1980, în timpul războiului afgan contra sovieticilor. Organizația fiind cunoscută și sub numele de Al-Qaida (Baza) Maktab al-Khidaman (MAK- biroul serviciilor), „Frontul Islamic Internațional pentru Jihad împotriva Evreilor și a Cruciaților”. Membrii acestei organizații sunt din întreaga lume musulmană și în general veteran de război afgani.

Ca obiectiv general al organizație reprezintă răsturnarea guvernelor unor state musulmane, guverne considerate eretice și mai ales corupte, dar și înlocuirea acestora cu alte guverne islamice care respectă Sharia. Atitudinea organizației este anti-occidentală, considerând de asmenea S.U.A. ca fiind cel mai crunt dușman al Islamului. „Al-Qaida reprezintă o rețea formată din mai multe organizații fundamentaliste din diverse țări. Factorul comun al tuturor acestor grupări este folosirea actelor de terorism pentru atingerea scopurilor politice”. Pentru îndeplinirea acestor obiective, evident, organizația necesită sprijin pe care îl și primește, sprijin multinational prin finanțarea și chiar organizarea activităților militanților islamici din toată lumea. Conducătorul organizației este susținut de către un Consiliu Consultativ format din mai mulți membrii cu un statul important în organizație, chiar cu statutul de predecesori la conducerea organizației.

Fostul conducător, Osama bin Laden, a fost urmat la conducerea organizației de către un membru al Consiliului considerat membru fandator și responsabil al Comitetului militar, pe numele său real Mohammad Atef- alias Abu Hafs El Misr care a fost și desemnat succesorul lui bin Laden în cazul morții acestuia, dar și Atef și-a pierdut viața într-un bombardament asupra orașului Kandahar. Alți reprezentanți ai organizații sunt: „Abdullah Ahmed Abdullah – alias Saleh, veteran al războiului din Afganistan, expert în explozivi, conducător al Comitetului pentru ideologie, Anas Al Liby – alias Nazih Al Raghie, cetățean libian, conduce Comitetul de securitate și supraveghere, și Saif Al Adel – alias Saif, membru al Djihadului Islamic Egiptean, fondator al Al-Qaida și component al Comitetului militar al acesteia”.

Numărul adepților oragnizației nu poate fi cunoscut real dat fiind faptul că membrii acesteia utilizează tehnologii tot mai avansate, astfel putând fi înlegătură direct unii cu alții și neputând fi descoperiți în vederea aprecierii numărului lor dar și în vederea prevenirii unor atacuri sau limitarea numărului care doresc sădevină adepți. Internetul fiind cel mai facil mijlor de comunicare și de aderarea în organizație, acesta fiind un spațiu deschis fără granite de nici un fel, astfel fiind posibilă aderarea nu doar celor din lumea arabă ci și a celor din Europa, Asia, S.U.A. și Canada.

O scurtă analiză statistică asupra infracțiunilor care au legătură cu Al-Qaida în S.U.A. cu privire la idicatorii precum vârstă, sex, anul cu cele mai multe atacuri și altele. Conform lui Robin Simcox și Emily Dyer, membrii ai The Henry Jackson Society (organizație fondată în scopul susținerii puternice pentru liberate, democrație, drepturile omului, politică externă solidă, de securitae și apărare) în lucrarea intitulată Al-Qaeda in the United States putem afirma că anul cu o creștere a ratei infracționale legate de Al-Qaida a fost anul 2009 pe lângă cele din anul 2001, creștere evidentă datorată atacurilor de la 11 septembrie,după care o ușoară crește resimtindu-se în anul 2005, iar totaul infracțiunilor legate de Al-Qaida în anul 2009 fiind de 13% din totalul de infracțiuni comise în acel an. Acest gen de infracțiuni sunt comise cu precădere de către tineri, dar asta nu înseamnă exclusive de către acești. Cele mai multe fiind comise de către barbate, respective 95%. Doar opt femei fiind condamnate și doar doua pentru ajutorarea partenerilor. Peste jumătate din infracțiuni, respective 50%, au fost comise de către cei cu vârsta sub 30 de ani. Peste jumătate, adică 54% la sută din infracțiuni au fost comise de către noii cetățeni ai Statelor Unite, urmațe de infractori din Arabia Saudită de 95 și ultimii de pakistanezi, 6%. Peste o treime din persoanele care au comis infracțiuni au avut origie americană, fie prin etnie fie prin naștere. Și cei care se convertesc la alte religii reprezintă un număr important spre exemplu 24% din cei care au comis infracțiuni au fost de cei care convertiți la islam.

1.4.2 Jihadul Islamic Palestinian

Jihadul Islamic Palestinian este cunoscut și sub numele de Harakat Al-Jihad Al-Islami Al-Filastini și are ca scop crearea unui stat Islamic Palestinian și totodată distrugerea Israelului prin cunoscuta denumire de „război sfânt”. „potrivit surselor deschise (http://worldwildewar.3x.ro) cheamă pentru înfăptuirea unei lupte armate pentru eliberarea Palestinei. Aceasta va trebui sprijinită de o luptă de gherilă condusă de brigăzi revoluționare, ce au ca sarcină atacarea obiectivelor israeliene considerate vulnerabile. Militanții grupării consideră că sunt cei care pun bazele distrugerii Israelului prin lupta ce va fi dusă ulterior de <<marea armată islamică arabă>>”.

Jihadul Islamic Palestinian a luat ființă între anii 1979-1980, în Egipt, fiind înființată de către unii membrii ai organizației Frații Musulmani care provin din Fâșia Gaza. „ Localizarea geografică a organizației cuprinde Teritoriile Autonome Palestiniene, Siria, Liban, Egipt, Liban și Iran. Datorită ajutorului acordat Israelului, Statele Unite au fost declarate inamicii principali. Grupul nu a organizat însă atacuri specifice împotriva intereselor americane. Cu toate acestea, în iulie 2000, Jihadul Islamic Palestinian a amenințat în mod public că o să atace interesele americane dacă Ambasada SUA este mutată de la Tel Aviv la Ierusalim”. Spre sfârșitul anului 2000 Jihadul Islamic Palestinian a comis mai mult de trei atentate asupra unor misiuni israeliene, prin atentate sinucigașe și contra țintelor israeliene din Cisiordania, Israel și Fâșia Gaza. „ La 19 mai 2003, trei oameni au fost uciși și 47, răniți într-un atentat în Centrul comercial Amakim, din Aufula, Israel. Potrivit lui Delcea (2006), mecanismul a fost compus din aproape cinci kilograme de explozibil de calitate și nu a fost combinat cu cuie sau cu alte obiecte de metal, ca în atentate similare. La 4 octombrie 2003, în restaurantul Makom Maxim, din Haifa, Israel, a avut loc un atentat cu bombă, soldat cu 21 de morți și circa 60 de răniți. În local, în momentul exploziei, se aflau și trei copii și un nou-născut”.

1.4.3 Al-Qaida Albă

Potrivit conducătorului Serviciilor Speciale, Sredoje Novici, „ , Bosnia-Herțegovina riscă să se transforme într-o „pepinieră a teroriștilor”. Într-un interviu acordat ziarului bosniac Nezavisne Novine, conducătorul serviciilor speciale se declara „mai mult decât convins că Bosnia este un focar potențial și o pepinieră a teroriștilor”. Pericolul potențial al terorismului a fost prezent în Bosnia-Herțegovina în toți anii de după încheierea acordului de la Dayton, în anul 1995”. Această organizație și-a primit denumirea de „Al-Qaida Albă” datorită tenului alb, deoarece în timpul războiului civil etnic în care s-au stability în fosta republică iugoslavă aproximativ 10.000 de combatanți islamici din diferite colțuri ale lumii precum Africa de Nord și unele țări din Orientul Mijlociu și Apropiat. „În anii următori afluxul de combatanți islamici în Bosnia-Herțegovina nu a încetat și s-a desfășurat sub paravanul fondurilor și organizațiilor islamice. Numărul membrilor Al-Qaida Albă s-a dublat din 1995 până astăzi, aproximându-se astfel peste 800 susținători bosniaci. Racolarea lor a fost întreținută și facilitată de criza economică în care se află țara (Hamad, 2006). Acest lucru vine în deplin consens cu aprecierile lui Sredoje, conducătorul Serviciilor Speciale, potrivit căruia diversele organizații teroriste din lume pot fi foarte interesate să creeze în Bosnia baze, de unde s-ar putea recruta viitori teroriști. Legăturile strânse dintre extremiștii albanezi etnici și combatanții islamici din Bosnia-Herțegovina sunt bine cunoscute, iar pericolul creării unui front islamic unic cu încă o bază în Kosovo este mai real decât oricând”. Având în vedere situația prezentată, în cazul în care organizația teroristă este afiliată unei mișcări, mai ales politice, motivele în acest caz să fie susținute de către o majoritate a populației civile implicate în acest conflict, victoria ar însemn doar o problemă relativă, fiind doar o chestiune de timp. Un bun exemplu în acest caz, pentru a înțelege mai bine afirmația consider că este acela s-a format statul Israel pentru mișcările Hanagah și Irgun.

1.4.4 Gruparea Asbat Al-Ansar

Această grupare are la fază extremiști suniți, dar initial au fost palestinieni, care aveau legături cu Osama Bin Laden. Aceștia justifică utilizarea violenței împotriva obiectivelor civile cu scopul de a atinge unele obiective de natură politică. „ Unele dintre aceste obiective includ înlăturarea de la putere a Guvernului libanez și prevenirea pătrunderii în țară a influențelor anti-islamice”. Momentul înființării a fost în anii 1990, după care au și pornit atacurile teroriste, astfel au comis asasinate ale unor lideri din Liban, lideri religioși și chiar au bombardat unele cluburi de noapte. Gruparea în prezent având un număr de aproape 300.000, putem afirma că este numeroasă. Aceștia desfășurându-și activitatea în Liban, mai ales în partea de sud a acestuia.

Capitolul II

Satele Unite ale Americii și terorismul

2.1 Primele atentate

Există, fără nici un fel de îndoială, multe roluri ale presei în societatea americană. Ar fi nedrept să afirmîm că aceasta a avut un singur lor în S.U.A. în teoria liberal, presa este evaluate ca fiind un guardian al discuțiilor,un guardian rațional. Aceasta este catalogată ca fiind un „watchdog”, un „câine de pază” împotriva greșelilor pe care le face guvernul, ca un observatory în protejarea societății și nu în ultimul rând ca o sursă de informații care tine publicul la curent cu evenimentele din întreaga lume. Chiar dacă presa îndeplinește toate aceste funcții, aceasta nu este o imagine completă a relației sale cu societatea. Astefl putem afirma că presa reprezintă un conservator al aspectelor sociale și nu un agent care contribuie radical sau în cea mai mare parte în procesul de schimbare a comportamentului social, al normelor și valorilor sociale. Menționez toate aceste aspect înainte de a porni descrieea evenimentelor care au avut loc în istoria S.U.A și în care presa a avut un rol important, informarea și conservarea informațiilor. Pe scurt, articolele vremii au consemnat întâmplările de zi cu zi, dar în prezent aceastea înseamnă trecutul, istoria unui stat.

Primul atac de tip teroris, potrivit definiției date terorismului în perioada respectivă și evident a mijloacelor de răspândire a terorii ale vremii a fost în anul 1837, pe data de 7 noiembrie, când o grupare pro-sclavie a omorât aboliționistul Elijah P. Lovejoy, editorul „Alton Observer”. Oboliționistul Elijah, evident, era împotriva sclaviei și susținea acest lucru, mai ales prin intermediu presei.

În următorii ani au urmat și alte atacuri împotriva aboliționiștilor cum ar atacurilor celor din clanu Ku Klux Klan (KKK) despre care am menționat și în primul capitol. În 31 martie 1868, atunci când republicanul George Ashburn a fost ucis în Columbus, Georgia. Scopul organizației, principiul funcționării KKK-ului era acela de a intimida alegătorii. Membrii mergeau în paradă, călare, pe timp de noapte îmbrăcați în costume bizare. Odată cu trecerea timpului aceștia și-au extins manifesterile violente, de la biciuitul femeilor de culoare care erau percepute ca fiind insolente până la asasinarea liderilor republicani. Agenții Freedmen’s Bureau au raportat 336 de cazuri de omor sau atac cu intenția de a ucide oamenii liberi pe întreg teritoriul statului, de la data de 1 ianuarie până la 15 noiembrie 1868. Acest gen de terorism politic a fost eficace, acest lucru fiind observant în alegerile care urmau. O altă manifestare a KKK-ului a fost aupra comportamentului social prin incendierea bisericilor în care megeau negrii și chiar și școlile în care învățau copii de culoare, iar cei care refuzau să arate respect față de principiiile lor au fost bătuți și uciși.

La 1 mai 1886, sindicaliștii din Chicago împreună cu reformatori, socialiști, anarhiști și lucrători obișnuiți s-au organizat pentru a face orașul centrul mișcării naționale pentru opt ore într-o zi. Între zilele din 25 aprilie și 4 mai, muncitorii au participat la zeci de întâlniri și defilau pe străzi de cel puțin 19 ori. Sâmbăta, pe data de 1 mai, 35.000 de muncitori au parasite locurile de muncă. În următoarele zile, de 3 și patru mau li s-au alăturat alte zecide mii de muncitori atât calificați cât și necalificați. Mulțimea adunată în seara de 4 mai la Des Plaines Street, a fost pașnică și chiar primarul Carter H. Harrison, care a participat, ainstruit poliția în scopul de a nu perturba manifestarea, implicarea poliției să fie cât mai redusă în acest caz. După ce polițiștii s-au dispersat prin mulțime cineva a aruncat o bombă, ucigând instantaneu un politest. Poliția a continuat prin a trage cu focuri de armă, astfel în urma confruntării au rezultat un număr de șaizeci de ofițeri răniți, iar opt au murit. Bomba Haymarket părea să confirme cele mai rele temeri ale liderilor de afaceri și alții cu privire la mișcarea forțelor de muncă. Primarul Harrison a interzis imediuat unele întâlniri și poliția a suprimat presa radicat. În perioada următoare poliția a arestat sute de oameni dar fără success, nereușind să determine identitatea celui care a executat atacul cu bombă. În mijlocul acestor întâmplări, în mijlocul protestelor publice, opt anarhiști, printer care și vorbitori proeminenți și chiar scriitori au fost judecați pentru crimă. Procesul care a urmat împotriva acestora a rîmas în istorie ca fiind una dintre cele mai grave erori judiciare din istoria Americii, deoarce șapte dintre aceștia au fost condamnațila moarte. Mulți americani s-au revoltat la verdictele date, dar recurusrile nu au reușit. Două condamnări la moarte au fost commutate, dar la 11 noiembrie 1887, patru inculpate au fost spânzurați în închisoarea Cook County, iar unul s-a sinucis. Haymarket Tragedia este amintită în întreaga lume, în discursuri, picture murale și monumente. 1 mai fiind cunoscuta ca May Day și în secolul XX inclusive Uniunea Sovietică și alte țări comuniste au adoptat în mod official această zi.

2.2 Secolul XX

În data de 6 septembrie 1901, președintele S.U.A., William McKinley, și-a petrecut dimineața împreună cu soția în vizita de la Niagara Falls, după care urmau să mergă, în după-amiaza aceleiași zile la Expoziția Pan-American, din Buffalo, New York. Printer cei care așteptau președintele, fără știrea acestuia și a gărzilor sale, între participant se afla un anarhist în vârstă de 28 de ani, Leon Czolgosz, care planificase uciderea președintelui McKinley. McKinley, președintele a 25 de State Unite, președinte la al doilea mandate, iar oamenii erau entuziasmați în așteptarea întâlnirii acestuia. Czolgosz avea pe mâna dreaptă o batistă în înfășurată care ascundea arma. La acel moment nu era nimic ciudat în faptul că cineva areo batistă, chiar și înfășurată, deoarce în acea zi era foarte cald iar oamenii foloseau batistele pentru a-și șterge sudoarea, mai ales în momentul în care ajungeau în fața președintelui și dădeau mâna cu acesta. În momentul în care Czolgosz a ajuns la președinte să dea mâna cu acesta, a dus mâna spre piet și într-o secundă au pornit cele două focuri de armă. Unul din gloanțe nu a nimerit președintele, dar al doi-lea i-a trecut lui McKinley direct prin stomac afesctându-i rinichii și pancreasul. McKinley a fost transportat de urgență la cel mai apropiat spital dar din păcate acesta nu deținea resursele necesare intervenției și operația a fost întârziată. Într-un final medicii au terminat operația și președintele s-a simțit, o perioadă, din ce în ce mai bine. Dar în data de 14 septembrie 1901 McKinley a murit de cangrenă. Czolgosz a recunoscut foarte ușor în fața poliției că el l-a împușcat pe McKinley, iar în declarații, acesta a afirmat că a omorâ președintele era datoria lui deoarece I didn't believe one man should have so much service and another man should have none . acesta a fost judecat în data de 23 septembrie a aceluiași an și totodată găsit vinovat și condamnat la moarte prin electrocutare.

În anul 1915, în luna mai, un cuplu, ca multe altele, stăteau pe marginea lacului și vorbeau despre știrea zilei: judecătorul rasist John Edmund Humpies(Anexa1), murise.Seattle Times a publucat zile în șir pe prima pagină doar laude și vorbe bune, în memoria acestuia. Dar nu au menționat nimic despre dorința acestuia, din 1911, de a interzice căsătoriile interrasiale, o crimă în statul Washington. Judecătorul considera că este immoral ca un alb și un non-alb să se căsătorească. De asemenea, nu au menționat alte fapte nu doctami bune ale acestuia, cum ar fi momentul în care, în calitate de avocet, l-a eliberat pe A.E. Fowler dintr-un spital de boli mintale, după care acesta a adevenit editorul revistei The White Man șin San Francisco. Au excus din toate articolele și faptul că acesta în anul 1910 și-a anulat cursa din Senat în scopul răspândirii mesajului alb.

Dar cu toate cele menționate, lumea a avut parte de o nouă veste șocantă. Un șlep mic care transporta 15 tone de praf de pușcă a explodat după ce a fost legat în apropiere de Harbor Island. Ziuar care a apărut duminica nu menționate detaliat despre incident, dar în zilele următoare veștile despre dezastrul produs au ținut locul primelor pagini. Marți, au fost aduse primele acuzațiii cu privire la incident, mai exact asupra unu bărbat german și asupra soției sale care au dispărut în ziua exploziei. Mai târziua, cel încolțit de poliție, Emil Marksz, s-a împușcat înainte a putea fi interogat cu privire la incident, după toate acestea polițiștii au mai gășit dinamită sub un pod de cale ferată, în California, care era menit să distrugă mai mult. Dar cu toate aceste, evenimentul nefericit petrecut la acea data nu pare a fi menționat în multe documente cu privire la atentatele teroriste din S.U.A. dar nici în alte articole istorice.

O paradă masivă a avut loc în 1916, în San Francisco, California, este perturbată de explozia unei bobme care ucide 10 trecători și rănește mai mult de 40 de oamei. Ziua de pregătire a paradei din data de 22 iulie, la aproximativ jumătate de oră de la începerea parade, o bobmă ascunză într-o valiză, a explodat pe partea de vest a Steuart Street, la sud de Market Street. Ulterior atacului au fost arestați doi lideri radicali, Thomas Mooney și Warren K. Billings. În procesul care a urmat, cei doi barbate au fost condamnați, iar Mooney a fost condamnat la moarte, cu toate că părerea larg răspândită era că aceștia au fost condamnați fără probe complete. După apariția dovezilor cu privire la natura coruptă a urmăririi penale, președintele Woodrow William Stephens, să se uite cu mai multă atenție în acest caz. Cu două săptămâni înainte de execuția lui Moonley, Stephens a comutat pedeapsa la închisoare pe viață. Ancheta cu privire la acest caz a urmat în următoarele două decenii. Dovezile cu privire la mărturia mincinoasă depusă împotriva celor doi l-au convins pe guvernatorul Culbert Olson sș îi ierte. Adevărata identitate a celor care au recurs la acest gest a rămas necunoscută până astăzi.

În mijlocul lunii septembrie, în anul 1920, în jurul prânzului, un om conducea o trăsură trasă de un cal bătrân. Așa începe o altă descriere a unui atatc terorist din acea perioada.(Anexa 2) Acesta a oprit în Assay Office, în inima Wall Street. După câteva minute de la oprire acesta a explodat la doar câteva minute de la oprire, transformându-se într-o ploie de metale. În timpul exploziei au murit 30 de personae și alte aproximativ 300 au fost rănite. Măcelul provocat fiind oribil, urmân ca în zilele următore numărul de morți să crească. La început nu a fost evident că explozia a fostun act de terorism, un act intenționat. La acel moment echipajele de curățenie au audunat toate ptobele de la fața locului, probe care în prezent ar putea fi relevante în identificarea făptuitorului. Responasabilii, de la acea vreme, cu investigarea faptelor au intervievat sute de oameni prezenți în jurul zonei înainte, în timpul și după atacul produs, dar nformațiile relevante și utile au fost foarte puține. Înainte de explozie, un individ care duce corespondențe, scrisori, a găsit un teanc consistent de pliante ce aparțineau unui grup autointitulat „American Anarchist Fighters”, grup care dorea eliberarea prizonierilor politici. Scrisorile descoperite erau similar cu cele utilizate în anul anterior, în două campanii ale anarhistilor italieni. Plecând de la atacurile cu bombă care avuseseră loc în deceniul precedent, investigatorii au suspectat initial susținătorii lui Luigi Galleani. Dar cazul nu a putut fi finalizat și anarhistul Galleani a fugit. Cea mai bună dovadă din acea zi fatidică de 16 septembrie 1920, a fost că vinovații, în urma măruntelor probe adunate în ani, au fost un grup de anarhiști italieni. Acest caz a rams văzut ca unul din vechile cazuri de terorism și din păcate nu singurul din New York.

2.3 Secolul XXI

În data de 8 octombrie 2000, ajunul de Yom Kippur, un American de origine palestiniană, precum și doi arabi, dintre care unul în vârstă de 15 ani, au încercat să bombardeze sinagoga Congregation Adath Israel. aceștia au aruncat cu cocktailuri Molotov și cu pietre prin ușa de sticlă a templului. Dar, acestea nu au luat foc. Palestinianul, a fost condamnat în anul 2003, dar abia la 26 martie 2009 condamnarea sa a fost confirmată, deoarece acesta a susținut, în timpul Apelurilor la New York State Court, că legea infracțiunilor motivate de ură nu a fost în vigoare în momentul atacului, o altă motivare a sa a fost faptul că ura sa nu era îndreptată asupra unor personae ci asupra unei clădiri. În cele din urmă acesta a primit o pedeapsă de 15 ani.

Pe 12 octombrie 2000, o barcă din cauciuc, pneumatică, cu cel puțin 200 de kilograme de exploziv la bord, a provocat o uriașă spărtură „în partea lateral a contratorpilorului american Uss Cole, ancorat în portul Aden, în Yemen. Mor șaptesprăzece americani și treizeci și nouă sunt răniți”. Accest incident se consideră a fi fost pus la cale de către Osama bin Laden, pe lângă multe alte atacuri teroriste întreprinse împotriva Statelor Unite.

Capitolul III

9/11-Simbolismși consecințe

3.1 Revendicările și motivațiile atacatorilor

Pentru identificarea responsabililor cu privire la cele întâmplate în data de 11 septembrie 2001, sunt obiectivul unor dezacorduri aprinse între experții politico-diplomatici și militantele asociații care sunt membre ale „9/11 Truth Movement” care sunțin că a doar un spectacol la care publicul a asistat înspăimântat, spectacol regijat din interior. „ În timp ce rolul Israelului în destabilizarea situației din unele țări arabe devine tot mai evident, ideea că simpatizanți ai Partidului Likud, ajutați de evrei infiltrați în structurile americane de putere, sunt scenariștii din umbră ai evenimentelor din 11 septembrie 2001 apare dificil de evitat, iar unele personalități au denunțat-o public”, personalități precum Francesco Cossiga, fost reședinte al Italiei și Alan Sabrosky, fost professor US Army War College și US Academy.

Francesco Cossiga a declarant că americanii doresc să facă lumea întreagă să creadă că Osama bin Laden a fost cel care a condus, a pornit atacurile teroriste din data de 11 septembrie 2001, chiar dacă serviciile secrete europene și chiar și cele americane știu, fără nici oîndoială, că acestea au fost planificate și executate de către Mossad și CIA în scopul aducerii unor acuze la adresa țărilor arabe, cum că acestea sunt adepte ale terorismului și totodată pentru a motiva intervențiile din Irak și din Afganistan.

Persoanele care au fost arestate chiar în ziua atacurilor au fost doar cinci și aceșia au fost israelieni, „ care, imediat după primul impact asupra turnului de Nord, săreau în sus de bucurie pe platforma unui suv staționat în apropierea Liberty State Park din Jersey City. Totodată, aceștia se fotografiau pe fundalul exploziei rezultate în urma impactului”. Aceste cinci personae au fost arestate de către poliția metropolitan. Poliția a găsit asupra lor pașapoarte cu cetățenii diferite, o sumă de șase mii de dolari și bilete de avion pentru diferite destinații. Când au fost arestați aceștia „ Sivan Kurzberg (dovedit ulterior a fi agent Mossad !) ar fi atenționat polițiștii astfel : «Opriți-vă ! Suntem cetățeni israelieni…nu este treaba voastră…palestinienii sunt problema voastră, nu noi… »”. Chiar dacă FBI a fost alertat de către cei din poliția locală, aceștia nu au dorit să se implice și au predate ancheta Serviciului de Imigrări care nu a făcut altceva decât să îi trimită înapoi, în Israel, după o perioadă trei luni pe motiv că au încălcat regula vizelor pentru America. „ Ulterior, trei dintre cei cinci „israelieni dansatori” au recunoscut într-o emisiune televizată (Tel Aviv, noiembrie 2006) că erau în misiune de documentare și că știau despre intențiile teroriștilor, pe care i-ar fi monitorizat îndeaproape. De asemenea, aceștia susțin că au avertizat funcționari guvernamentali americani despre iminența declanșării atacurilor criminale din septembrie 2011”.

David Ray Griffin, autorul publicației „ Osama bin Laden: Dead or Alive?” ,a scris aceast în scopul demontrării unor lucruri pe care nu le consideră adevărate. După cum vorbește și în carte, consideră că înregistrările video și audio cu Osama bin Laden (Anexa 3), imediat după atacul din 9.11, sunt falsuri, nu toate evident, dar marea majoritate a dovezilor, strânse de acesta, spune el, arată că nu se poate demonstra că sunt autentice. Într-un capitol al cărții sale acesta vorbește despre, descrie două casete ce conțin așa-zise interviuri cu Osama bin Laden, din toaman anului 2001, când se punea problema și toată lumea se întreba dacă acesta întradevăr a fost vinovat, dacă el a fost responsabil pentru atacuri. Autorul a asusținut în această care și ideea cum că în momentul atacurilor bin Laden ar fi fost mort, tocmai de aceea Griffin sugerează că ambele benzi ale casetelor cu înregistrările în care bin Laden recunoaste responsabilitatea, sau își asumă acele atacuri, sunt falsuri. Plecând de la cele menționate anterior Griffin pune următoare întrebare: restul casetelor ce cuprin înregistrări cu bin Laden sunt reale? Pentru a argumenta afirmațiile făcute, autorul vorbește despre o așa-numită mărturie a lui bin Laden, de asemenea înregistrată, care a fost găsită într-o casă din Jalalabad, Afganistan la sfârșitul lunii noiembrie 2001, această casetă primind numele de „09 noiembrie 2001” deoarece așa a fost scris pe ea, asta neînsemnând că atunci a fost făcută, sau „videoclipul lui bin Laden din 13 decembrie” deoarece atunci a fost făcută publică de către Pentagon. Un articol din The Telegraph din Londra, din data de 11 noiembrie 2001, susținea că au obținut accesul la un video în care bin Laden recunoaște pentru prima data implicația grupului săi, respective Al-Qaeda în atacurile din 11 septembrie și că aceste înregistrări vor fi puse la dispoziția publicului în data de de 14 noiembrie. Însă când a sosit această zi prim-ministrul britanic Tony Blair a declarant că, guvernul său, nu a avut de fapt înregistrări video, însă au publicat „citate” dindeclarația lui bin Laden, un exemplu este răspunsul la întrebarea legată de atacuri, dacă el ar fi responsabil, bin Laden ar fi răspun „Am făcut-o!”.

Începând cu data de 11 septembrie 2001, bin Laden a fost interpretat că către liderii americani, un exemplu, susține Griffin este cel în care, după ce scepticii au pus la îndoială autenticitatea înregistrării video lansată în data de 13 decembrie 2001, președintele Bush a declarant că cei care au considerat a fi un fals acea înregistrare ar sperat că nu poate exista un om așa de rău. Secretarul de presă al lui Bush, Ari Fleicher, a declarant că toată lumea știe cât este de rău bin Laden. După toate acestea profesorul de comunicații și științe umaniste, Samuel Winch, a scris că portretul făcut de către mass-media din 1999 până în 2002, lui bin Laden este cel de persanaj negative și malefic. În anul 2008, unul din consilierii lui Barack Obama, a spus că bin Laden este dușmanul lor și că el ar trebui să fie obiectivul lor principal. Însuși Obama a declarant că dorește să îl captureze sau să îl ucidă, dar dacă acest lucru nu va fi posibil, el îți va atinge scopul, cel de a proteja America. În anul 2009 directorul Central Intelligence Agency (CIA), Leon Panetta a declarant că prinderea lui Osama bin Laden rămâne în continuare o prioritate pentru Statele Unite.

3.2.1 Plănuirea atacurilor

Mohamet Atta, se trezește conștient, pentru ultima data în viața lui, în zgomotul produs de micile avioane, care se auzeau până într-un hotel situate la 160 de km de Boston și la 450 de kmde New York. Camera în care stătea acesta era o camera de nefumători, în incinta hotelului Comfort Inn, o camera mobilată în stil pseudo-andaluz, întunecată, mese ce aveau sculpture sofisticate, patul cu coloane de asemenea sculptate și cuverturi în culori cât mai vii. În geanta de voiaj a lui Atta a fost găsit manual teroriștilor în care scria: „nu părăsi locuința fără să fi spălat și curat, căi îngerii te vor ierta, dacă ești curat”. Evident acesta s-a conformat celor scrise în manual: dimineața, s-a spălat, s-a ras și chiar sa parfumat pentru ultima data. La ora 5 și 33 de minute, Atta predă cartel de acces, însoțit de Abdelaziz al-Umari, cu care împărțise camera de hotel. Aceștia erau așteptați afară de un Nissan Altima, bleu, cu numărul de înmatriculare din Massachusetts. La ora 5 și 43 de minute Atta și companierul lui, Umar, își înregistrează bagajele pentru curs ace urma, cursa US 5930 a societății Colgan Air ce avea ca destinație Boston. La ora 5 și 45 aceștia trec de radiografierea bagajelor fără să trezească nici un fel de bănuială.

În Jersey City, la ora 5 și 30 de minute, Jan Demczur ia trenul spre Manhattan,. Acesta este unul din cei 35 de spălători de geamuri de la World Trade Center. În Portland, la ora 6, după aproximativ 14 minute de așteptare pentru a se îmbarca, Atta și Umari, urcă înt-un final în avionul cu elice Beech 1900. La ora 6 și 4 minute, înconurat de pasageri liniștiți, Atta rostește: „Cerul îți surâde, fiule. Deschide-ți inima și primește moartea.” O altă înscriere după care Atta îți ghidează activitatea spune așa: „Seara care precede acțiunea […]. Rade-ți toți perii de pe corp, apoi spală-te și parmufează-te […]. Recită verseturile despre iertare […]. Amintește-ți că trebuie să fii atent și ascultător, căcivei fi confruntat cu o situație dificilă […]. Scoală-te în miezul nopții și roagă-te pentru victorie. Dumnezeu îți va ușura sarcina și te va proteja.” Atta și Umari pot părea turiști sau chiar profesori de sport deoarce camuflajul la care aceștia au recurs face față oricăror circumnstanțe. Atta, fiind îmbrăcat cu o cămașă bleu deschis și cu mâneci scurte, iar cămașa lui Umari fiind de culoarea bej, cu genți de voiaj pentru umăr, ambii s-au tuns scurt și nu poartă nici un fel de bijuterie și cuatât mai puțin barbă.

Mohamed Atta, sosește pentru prima data în S.U.A cu cinsprăzece luni îainte de a dirija avionul Boeing asupra trunului de Nord. Acesta este fiun unui avocet din Cairo. FBI-ul presupune că Atta a stat o zi la Praga, înainte de a sosi în S.U.A, pentru a se întâlni cu un agent irakian. „Marwan al-Shehhi, pilotul prezumtiv al avionului care a lovit Turnul de Sud al Word Trade Center, a parasite Emiratele Arabe Unite pe data de 29 mai 2000, la ordul unui avion Sabena, cu destinația Statele Unite, via Belgia. Ca și Atta, el sosește la Newark”.

Din august până în decembrie 2000, Mohamed Atta și Marwan al-Shehhi au fost antrenați în pilotareaunui avion cu elice Cessna 152, utilizat frecvent în școlile de pilotaj. Acesta fiind foarte ușor de manevrat, fiind un avion cu două locuri și totodată un avion care poate atinge până la pe oră. „ De la începutul școlii, Atta și Shehhi locuiesc la familia Voss. Casa lor este la periferia orașului. Dar Mohamed Atta și Marwan al-Shehhi nu rămân mult timp la această familie. Charless Voss se supără să vadă mereu camera de baie inunată și locatarii săi plimbându-se prin toată casa cu părul ud leoarcă. La începutul unei săptămâni, îi anunță că este timpul să își caute o nouă locuință. Patru luni mai târziu, Mohamed Atta și Marwan al-Shehhi își luau licența de pilot ”.

Călătoriile făcute de către Atta și Shehhi, în special la Madrid, Praga și chiar Amsterdam, aveau ca obiectiv recrutarea de oameni bine pregătiți pentru a purta o luptă. Cu certitudine puteam afirma că unii combatanți care proveneau din Arabia Saudită au sosit în S.U.A în perioada martie-iunie a anului 2001. „Avionul care a lovit Pentagonul la ora 9.40 era pilotat de către Hani Hanjour. El era secondat de către lgisticienii Midhar, Hamsi și Madjid Mukid, fiul unui prinș beduin din apropierea Riyadului, care-și făcuse studiile de drept la universitatea regelui Saud, precum și de combatantul Salim al-Hamsi, foarte probabil fratele logisticianului Hamsi”. Cu câte luni înainte de producerea atacului, Ahmed al-Ghamdi a purtt o ultimă convorbire telefonică cu cei apropiați, cu familia, pe care i-a rugat să îi ierte păcatele și în același timp să se roage pentru el. Acesta a urmat cursurile unui semestru la universitatea islamică de la Abha, chiar înainte de a pleca în Cecenia. „Avionul care s-a prăbușit la Shanksiville, în Pennsylvania, avea pasageri printre pasageri și trei combatanți: Shaid al-Ghamdi, sosit pe 27 iunie 2001 la Orlando, în Florida, din Emiratele Unite Arabe, Ahmed al-Hasnawi și Ahmed al-Nami. Despre Ahmed al-Nami se știa ceva în plus față de ceilalți teroriști: acest tânăr de douăzeci și trei de ani, sosit la Miami pe data de 28 mai 2001, a făcut un pelerinaj la Mecca, dar apoi I s-a pierdut urma”. Părinții acestuia au afirmat că în urmă cu doi ani și jumătate acesta a devenit fundamentalist.

La data de 6septembrie 2001 „Shehhi trimite suma de 500 de mărci în contul bancar al lui Binalshibn, iar la 7 septembrie, Atta și Shehhi se ceartă cu o chelneriță la barul Shuckum`s din Hollywood, Florida. În următoarea zi Atta transferă suma de 7800 dolari în contul bancar al unui oarecare Mustafa Ahmed din Emiratele Arabe Unite. La 9 septembrie Shehhi, Wail al-Shari și alți teroriști părăsesc Panther Mothel din Deercfield Beach, Florida”. Cu o zi înanintea atentatului, adica pe data de 20 septembrie Shehhi a transferat 5400 de dolari unui complice într-un cont bancar. Complicii, de asemenea teroriști, s-au cazat la diferite hoteluri din Boston, dar Atta și Umari au mers cu mașina la Portland, în statul Maine.

Evenimentele derulate cu privire la deturnarea avionale au avut loc astfel (imagini Anexa 4,5):

Cursa numărul 11 American Airlines, mai exact grupul lui Mohamed Atta:

La ora 7:59 a avut loc decolarea de pe aeroportul international din Boston, Logan, la ora 8:15 a fost momentul ipotetic al deturnării avionului. În jurul orei 8 jumătate, mai exact la și 28 de minute avionul a fost redirecționat către sud, în următoarele zece minute adică la ora 8 și 38 de minute au avut loc ultimul transfer de mesaje radio cu cei din cabina de pilotaj a avionului iar la ora 8:45 de minute avionul a lovit Turnul de Nord al World Trade Center.

Cursa numărul 175 United Airlines, grupul lui Marwan Al-Shehhi:

La ora 8 și 14 minute avionul decolează de pe același aeroport ca și avionul din cursa cu numărul 11, de pe aeroportul Logan, imediat după decolare, la aceeași oră turnul de control îi cere echipajului să supravegheze zborul avionului decolat anterior, respectiv cursa numărul 11 American Airlines. În următoarele minute, la ora 8 și 43 de minue teroriștii preiau controlul avionului. La ora 8:43 de minute Administrația Federală a Aviației a semnalat deturnarea avionului din cursa numărul 175. În următoarele minute avionul își schimbă traseul spre New York mai exact la ora 8 și 50 de minute iar la ora 9 și 3 minute avionul a lovit Turnul de Sud.

Cursa numărul 77 American Airlines, grupa lui Hani Hanjour:

De această data avionul a decolat de pe aeroportul international din Washington, Dulles, la ora 8 și 20 de minute. La ora 9 fix avionul face un viraj la 180 de grade și își schimbă direcția traseului spre Washington. Semnalarea deturșării probabile a avionului vine din partea Administrației Federale a Aviației la ora 9 și 24 de minute și totodată presupune destinația acestuia. La 9 și 37 de minute avionul a dispărut de pe radare iar la ora 9 și 38 de minute avionul a lovit aripa de sud-est a Pentagonului.

Cursa numărul 93 United Airlines, grupa lui Ziad Jarrah:

Decolarea de pe aeroportul international din New Jersey, Newark, a avut loc la ora 8 și 42 de minute. La ora 9 fix cursa avionului alertează toate avioanele care aparțin companiei cu privire la intenția acestora de a fi deturnat avionul curnei cu numărul 175, cursa cu numărul 93 a confirmat primirea mesajului. La ora 9 și 16 minute Administrația Federală a Aviației a semnalat și ea acest lucru cu privile la posibilitatea de a fi deturnată cursa cu numărul 93. Avionul și-a modificat traseul îndreptându-se spre Washington la ora 9 și 35 de minute iar la și 59 de minute unii pasageri deja se împotriveau teroriștilor. La ora 10 și un minut traiectoria avionului începe să devină din ce în ce mai haotică iar pe canalul de transmisie radio încep să se audă amenințări și strigătele din partea pasagerilor. La doar cinci minute după acest incident, adică la ora 10 și 6 minute, avionul s-a prăbușit pe un câmp din Pennsylvania, în apropierea micului oraș Shanksville.

3.2.2 Motivări

Fost commandant supreme al NATO, Clark Wesley, aflându-se încă în fața ruinelor Pentagonului, „a declarant că organizația teroristă Al-Qaida a lui Osama Bin Laden era singura din lume capabilă să organizeze și să finanțeze o operațiune de asemenea amploare”. Redactorul șef l ziarului Al-Qoods Al-Arabi, ziar publicat în Londra, Atwan Bari Abdel, a întărit această posibilitate cum că Al-Qaida ar fi fost responsabilă de atac. Acesta a susținut că Bin Laden cu trei săptămâni înaintea atacurilor l-ar fi înștiințat pe acesta cu privire la intenția lui, declarația Osama spunându-i „Vom înjunghia Statele Unite drep în inimă”. Osama nu a fost niciodată contra celor spuse despre el, acesta preferând să fie înconjurat de diverse afirmații la dresa lui, cum ar fi faptul că el este principalul inamic al Statelor Unite. „Născut în anul 1955, la Djeddah, în Arabia Saudită, Osama este al șaptesprăzecelea copil al unui bogătaș yemenit. Tatăl său, care conducea o antrepriză de construcții civile, avea legături strânse cu familia regală, primind astfel comenzi foarte importante pentru extinderea orașelor sfinte Mecca și Medina. Osama a fost crescut cu guvernante și instruit de perceptori”. Familia acestuia făcând parte din structura feudal saudită, ce este caracterizată prin nepotism și viață îmbelșugată.

Pornirea antiamericană a lui Osama nu a fost cunoscută de către Casa Albă sau de către serviciile secrete. Statele Unite nu au fost preocupate de acest aspect, astfel Washingtonul asprijinind rezistența afgană contra Uniunii Sovieticilor cu o sumă de aproximat 3 miliarde de dolari și a ajutat în recrutarea luptătorilor islamiști. Relația dintre Afganistan și Statele Unite împotriva Uniunii Sovietice reiese și din declarația lui Azzam Abdallah, șeic palestinian, la întâlnirea din anul 1988 din Oklahoma, cum că lupta împotriva sovieticilor în Afganistan reprezintă doar o parte din războiul sfând. „Între timp, însă, finanțatorul războiului sfânt a devenit un fanatic, care-și fixează o misiune de anvergură mondială. Bin Laden începe să critice deschis și violent, practicile <<corupte >> ale casei regale saudite, care a finanțat totuși cu multe milioane de dolari lupta lui alături de mudjahedini”. O perioadă de timp Bin Laden a dus apparent o viață foarte liniștită și fără nici un fel de implicație politică. Ben Laden a fosdat și o organizație de binefacere, cu ghilimele de rigoare, pentru cei care au rămas după retragerea trupelor sovietice în Afganistan. După 1990 acesta are parte de un moment dificil în viața sa în momentul în care casa regală saudită a cerut ajutorul armatei americane, imediat după invația Kuweitului de către Irak.

Nouă viziune a lui bin Laden nu este una tocami pașnică și lipsită de violență după cum putem observa chiar din rugămintea lui când a făcut următoarea declarație: „este de datoria fiecărui musulman să omoare americani și pe aliații acestora, militari sau civili, pretutindeni și prin orice mijloace. Și acesta să se facă până ce la moscheile Al-Aqsa (din Ierusalim) și Haram (din Mecca) vor fi aduse ghiarele lor, iar armatele americane învinse se vor retrage din tările Islamului, incapabile să mai amenințe un singur musulman”. Totodată a mai afirmat și că orice cetățean american pentru el reprezintă o țintă, iar cetățenii care ăți achită impozitele sunt răspunzători pentru tulburarea întregului sistem politic american. Pe lângă toate acestea bin Laden a afirmat și faptul că oricare musulman trebuie să lupte împotriva americanilor chiar și cu prețul vieții, întărindu-ți afirmațiile prin faptul că ar fi dispus să își sacrifice inclusive propriul fiu în această luptă. „Această declarație de război la adresa Statelor Unite va fi în curând pusă în practică : în luna august 1998, atentatele împotriva ambasadelor americane din Nairobi și Dar-es-Salaam fac două sute șaizeci și trei de morți, iar în luna octombrie 2000, atentatul din portul Aden împotriva vasului american de război Cole face șaptesprăzece victime”. După toate acestea FBI-ul pune un preț de 5 milioane de dolari pe bin Laden, sau mai bine spus pe capul acestuia. Directorul CIA, Tenet George, descrie toat rețeaua lui bin Laden ca fiind o reală amenințare, o amenințare principală și serioasă împotria Statelor Unite.

Cu privire la islam trebuie să menționăm faptul că aceasta este o religie monoteistă, o religie care relevă mesajul transmis prin prafetul Mahomed de către Dumnezeu. Faptul pentru care Mecca este considerat un loc sfânt pentru islamiști reiedin din istoria islamului, religia luând naștere în acest loc. În acestă religie „ Coranul nu este adevărata sursă a sentimentului religios. Pentru credinciosul musulman aderarea la preceptele Coranului înseamnă credința în originea divină a acestuia, ceea ce înseamnă că originea sentimentului religios este situată în afara Coranului. Ceea ce face Coranul este să activeze și să învioreze sentimentul religios, justificându-l și nu creându-l. Coranul propune o varietate de credințe și insistă asupra preciziei lor”. Dacă studiem Coran vom observa că există o diferență între sentimental religio și atitudinea noastră față de credință.

Președinte George W. Bush și prim-ministrul Tony Blair au declarant în mod repetat că războiul de coaliție din Afganistan nu reprezintă un război împotriva islamului. Dar, cu toate acestea, islamul, a fost parte a evenimentelor din 11 septembrie 2001 și a evenimentelor următoare. Cu privire la instrucțiunile pe care teoriștii și le notaseră putem afirma că incidentele din istoria islamului și mai ales evenimentele în care Muhammad profetul a triumfat împotriva adversarilor, au fost un motiv de atac la adresa Statelor Unite.

Unul din motivele pentru care Osama ura Statele Unite a fost faptul că soldații americani au lupatat contra unor musulmani, aceștia considerând că ar fi fost correct ca musulmanii să se lupte cu musulmani, iar un al doilea motiv a fost faptul că pentru un musulman, Mecca, este un loc mult prea sfânt încât un alt om care nu este musulman nu are ce căuta acolo. În această situație America și aliații săi reprezintă, în ochii fundamentaliștilor,că prin aceste acțiuni miliare au ofensat credința lor. Tocmai din acestă cauză Osama a văzut toate cele întâmplate în trecut ca un conflict în termini religioas, acesta funcționând după acești termeni.

3.3 Consecințele și starea națiunii

Evenimentele din data de 11 septembrie 2001 au fost intens mediatizate, evident dat fiind faptul că asemenea atacuri nu au mai avut loc până în acea data. Societatea americană fiind una liberă, democratică în care cetățenii nu simțeau individual nevoia de protecție și apărare, aceste evenimente au șocat, în adevăratul sens al cuvântului, populația. Avărarea vieții cetățenilor dar și a proprietăților acestora „reprezintă,în mod normal, apanujul statului”. Atacurile din 2001 determinând anumite abateri de la startegiile de securitate a statului, determinând și o schimbare a concepției despre rolul armatei, instituțiilor militarefață de fenomenul numit terorism. „terorismul a impus chiar o gândire a conținutului interesului national și a modalităților sale de promovare și apărare”.

3.3.1 Reacțiile pe plan intern

Prima reactive a autorităților americane, în special a Administrației Federale a Aviației după impact a fost acea de a interzice aterizarea sau deplasarea navelor în spațieul aerian american și să păstreze la cât mai mare distanță traficul aerian civil, această interdicție fiind valabilă timp de o săptămână. În data de 14 septembrie 2001, președintele George W. Bush, înainte de o ședință comună a Congresului, a declarant că un stat eficient în cazul unui război între Statele Unite și teroriști. În aceeași zi, Congresul S.U.A. și Senatul au aprobat rezoluția comună nr.23, care prevedea autarizarea utilizării forței militare îmotriva agenților suspecți și a sponsorilor atacurlor din 11 septembrie din New York și Washington. În data de 17 septembrie 20001 administrația președintelui Bush l-a identificat pe Osama bin Laden și rețeaua sa teroristă ca fiind responsabilii tacurilor.

Ca urmare a refuzului talibanilor de a-l preda pe Bin Ladn autorităților americane, Statele Unite au lansat Operațiunea Enduring Freedom în data d 7 octombrie 2001. Operațiunea era împotriva talibanilor din Afganistan și împotriva Al Qaeda. După toate acestea a urmat semnarea șiadoptarea USA Patriotic Act din 2001, despre care vorbim mai în detaliu puțin mai târziu.

O altă măsură importantă luată după producerea atacurilor a fost aceea de a îmbunătăți securitatea transortului aerian și crearea Biroului de Securitate pentru a coordona și supraveghea măsurile cu privire la securitatea țării. La 27 noiembrie 2001, Congresul SUA a continuat schimbările interne prin crearea National Commission on Terrorist Attack (Comisia Națională a atacurilor teroriste) asupra Statelor Unite, Comisie cunoscută și sub numele de Comisia 9/11, pentru investigarea atacurilor și pentru a face recomandări de polițici în scopul prevenirii atacurilor similar. Comisia fiind constituită ca un organism bipartizan, fiind formată din cinci democrați și cinci republicani. În raportul official al Comisiei 9/11 care a fost publicat în data de 22 iulie 2004, aceasta a recomadat modificarea atât a politicilor interne cât și a politicilor externe ale Statelor Unite, strategia globală având nevoie de o mai bună identificare a grupărilor teroriste. Recomandările în ceea ce privesc politicile interne sau axat pe promovarea schimbului de informații între agențiile interne federale americane, agenții precum Federal Bureau of Investigation (Biroul Federal de Investigații/ FBI) și Central Intelligence Agency (CIA), scopul fiind acela de a promova cooperarea și de a crea un director peste cel al CIA care ar fi responsabil pentu coordonarea informațiilor și de a analiza aceste agenții cu funcții de informații. Toate acestea au dus la formarea în anul 2004 a Directorate of National Intelligence (Direacția Națională de Informații/ DNI) și a National Counterterrorism Cente (Centrul Național de Contra-terorism/NCTC).

3.3.2 Reacțiile pe plan extern

La data de 11 septembrie 2001, în urma atacurilor teroriste împotriva Statelor Unite, oamenii au fost șocați și în același timp au ridicat multe întrebări cu privire la cele întâmplate și de ce America a fost cea vizată. Statele Unite ale Americii fiind considerate de majoritatea oamenilor un teren al libertății și o țară guvernată de statul de drept și tocmai acestea să cadă pradă actelor teroriste. Oamenii, indignați, au cerut ca cei vinovați să fie găsiți și aduși în fața justiției și totodată au cerut guvernului măsuri pentru prevenirea unor viitoare atacuri. Multitudinea faptelor raportate din septembrie 2001 și numeroasele articole de ziar, programe de televiziune precum și studii de specialitate au dat deja o anumită înțelegere a teroriștilor. Fundamentalismul Islamic, în general, regimul Taliban din Afganistan, în special dar și Osama bin Laden și organizația Al-Qaida, au fost identificate ca fiind principalii vinovați pentru cele întâmplate. Statele Unite au ajuns la concluzia că regimul taliban din Afganistan ar trebui să fie înlocuite cu un govern responsabil. În consecință, Statele Unite au declarant război împotriva Afganistanului. Esențial în câștigarea unui rzboi, evident, este necesară cunoaștere inamicului, în caz contrat este posibilă câștigarea unor bătălii dar nu a întregului război. Americanii nu sunt diferiți de alte personae, dar ceea ce îi diferențiază este Constituția Statelor Unite prin care li se garantează drepturile și libertățile, demnitatea și căutarea fericii, valabilă pentru orice cetățean american. Tocami fondarea statelor unite s-a bazat pe principia morale înalte, în ciuda faptului că acestea sunt universal. În cazul problemelor de interpretare, Curtea supremă a Statelor Unite, nu președintele ca executive și nici Congresul ca legiutor este arbitrul final. Inclusive războiu împotriva terorismului fiind necesar a fi combătut conform cu legislația.

Războiul împotriva regimului Taliban din Afganistan a fost susținut de o majoritate covârșitoare de americani, ca urmare, regimul taliban a fost anihilat dar cu toate aacestea bin Laden și Al-Qaida s-au dovedit a fi mai dificile de anihilat, acestea continuând războiul lor. Războiul împotriva Irakului și măsurile propuse de către administrație, mai degrabă au împărțit popul decât să îl unească. Problema fiind că ceea ce o țară sau un grup de oameni consideră a fi acte de terorism ar putea fi salutate de către un alt stat, sau un alt grup. Un exemplu îl acest caz îl putem considera lupta coloniștilor evrei în Palestina care au luptat pentru patrie dar cu toate acestea au fost considerați teroriști de către Marea Britanie, dar cu toate acestea au fost salutați ca eroi în propria lor țară. Palestinienii care au reacționat cu violență împotriva evreilor sunt considerați teoriști pentru Israel. unele lupte sunt tulburi și este dificilă reprezentarea diferenței, dar atacurile asupra Statelor Unite din 11 septembrie 2001 au fost fără îndoială sălbatice, crude, de neimaginat și au fost urmărite către fundamentaliștii islamici.

Cu toate acestea putem spune că Islamul în sine nu este un dușman al Occidentului, dar putem spune că mereu a fost o religie militantă tocmai pentru că de la începuturile ei a intrat în conflict cu creștinismul și iudaismul, mai târziu cu hinduismul și alte religii. În ultimii ani, diferențele tradiționale de valori și convingeri, aggravate de conflictele etnice la care se mai adaugă și inechitatea economică, ambiguitatea morală și interesele geopolitice au amprenta pusă asupra continuității relațiilor tensionate dintre islam și celelalte religii ale lumii. Se pară că Statele Unite ale Americii sunt văzute de către rabii tradiționali ca o țară, din punct de vedere moral, ambivalentă și chiar lipsită de Dumnezeu, ca urmare, o amenințare asupra valorilor lor centrate pe Dumnezeu și cultură. Statele Unite fiind de asemenea acuzate de încurajarea controlului nuclear doar selective. De asemenea, arabii consideră că Washingtonul nu tratează arabii în mod corect și că nu se aplică o politică imparțială asupra conflictului din Orientul Mijlociu.

Analiștii americani și străini deopotrivă sunt de multe ori întristați, putem spune, în momentul în care văd că în unele cazuri politica externă a Statelor Unite nu este clară, morală sau imparțială. de prea multe ori deciziile politice externe a SUA s-a considerat că au fost realizate pentru a satisfice interesele ascunse a diverselor grupuri de presiune politică decât pentru promovarea obiectivelor naționale americane. În acest caz putem da și câteva exeple precum Bosnia, o entitate predominant musulmană, în inima Balcanilor sau cazul Iugoslaviei în care Statele Unite au pedepsit sârbii pentu politica lor, așa zisă, de purificare etnică dar a permis croaților să se „purifice” de sute de mii de sârbi.

Odată ce a fost invocat articolo V din Tratatul Nord Atlantic „ pentru prima dată, de către statele aliate, prioritățile (geografice ți funcționale) ale NATO s-au rearanjat, pe primul loc situându-se amenințările de natură teroristă, propagarea armelor de distrugere în masă, amenințările de natură asimetrică, în general”. Această tranformare a Alianței „a presupus identificarea acelor priorități și mijloace de acțiune care să o mențină relevantă în noul context de securitate international. Însă, vulnerabilitatea, nesiguranța, complexitatea și ambiguitatea generată de amenintările asimetrice fac mai dificilă identificarea mecanismelor potrivite de reactive”.

3.4 World Trade Center și Pentagon – ținte fizice și alegorice

La data de 11 septembrie 2001, trei echipe de atentatori sinucigași au deturnat patru zboruri interne americane, lovind World Trade Center Turnul de nord, altul în Turnul de sud și altul în partea de este,adică în Pentagon. La ora 8 și 46 de minute American Airlines Flight 11,zborul fiind de la de la Boston la Los Angeles s-a prăbușit în turnul de nord World Trade Center, la ora 9 și 2 minute United Airlines Flight 175 tot de la Boston la Las Angeles fiind zborul, s-a prăbuși în turnul de sud World Trade Center, iar la 9 și 40 de minute zborul American Airlines 77 care a decolat de pe aeroportul Dulles din Virginia, prăbuțindu-se într-o parte a pentagonului. Al patrulea zbor, zborul United Airlines 93 de la Newark la San Francisco, sa prăbușit la 10 și 7 minute, în urma unei aparnte lupte dinre pasageri și teroriști. La ora 9 și 59 de minute s-a prăbușit turnul de sud World Trade Center și la 10 și 28 de minute s-a prăbușit turnul de nord. Toate rămășițele clădirilor, din timpul prăbușiri, ucigând sute de oameni atât civili cât și din cei care aveau datoria de a-i salva. Colapsul catastrofal al acestor structure au distrus și alte clădiri din complexul World Trade Center.

3.4.1 Victime

În urma atacurilor teroriste din data de 11 septembrie 2001, din Ney York și Washington, au murit aprope 3000 de oameni și răniți de ordinal miilor. Office for Victims of Crime (OVC) ce dețin experiență în lucrul cu comunitățile de victime a alocat fonduri pentru victimele atacurilor de la 11 septembrie. Au alocat 3,1 milioane de dolari pentru asistența victimelor. Department of Defense Appropriations Act of 2002 a autorizat 68,1 miloane de dolari pentru a favoriza nevoile victimelor pe termen lung dar și nevoilor immediate. Răspunsul la situația dată a fost unul traditional care s-a concetrat pe recuperarea imediată a victimelor. Unele state au reușit să lanseze un răspuns rapid și eficient pentru vitime. În acel moment, imediat după incident, s-au stability linii telefonice pentru a oferi victimelor acces la asistență. Având la dispoziție tehnologia necesară Department of Motor Vehicles (DMV), au dat în funcțiune Linia Verde în doar 14 ore care avea capacitatea de a identifica locația victimei în cel mai scurt timp.

Pentru poliție, pompieri și personalul medical instruit pentru a răspunde în situații periculoase, crearea unui centru de comandă de urgență a reprezentat o practică comună. Cu toate acestea, pentru că evenimentele din acea data nu au mai fost întâlnite, Office for Victims of Crime a colaborat, chiar pentru prima data cu departamentele de stat, cu cele de urgență în scopul stabilirii unor oficii teritoriale în caz de catastrofe. La aceste acțiuni au luat parte și voluntary nu doar cadre militare sau din administrație.

Capitolul IV

Declanșarea războiului împotriva terorismului

4.1 Implicarea și măsurile organismelor internationale

Strategiile cu privire la combaterea fenomenului de terorism trebuie să pună în balanță deciziile politice care au fost și care vor mai fi luate cu privire la acest lucru. „Practic, după atacurile de la 11 septembrie 2001, nu există stat important, organizație international, alianță sau coaliție care să nu fi abordat, într-o formă sau alta, problema combaterii terorismului”. Charta Națiunilor Unite fiind un sistem multilateral efficient promovat de către Uniunea Europeană. Garanția pentru o securitate bună reprezintă o bună organizare international bazată pe democrație, în primul rând. „Cu alte cuvinte, acest concept cere un sistem de startegii directe și indirecte prin care, realizându-se dezideratele politice ale unor guvernări democratice și ale unei politici international bazată pe Charta ONU, se înfăptuiește, în mod direct și o reducere la maximum a faliilor și zonelor care generează terorism”. La data de 8 octombrie 2004, Consiliul Securității ONU, a adoptat o rezoluție de luptă contra terorismului. Acesta fiind rezoluția 1566 după care a urmat rezoluția 1267 din 1999, 15 octombrie, pe 28 septembrie în anul 2001 a urmat adoptare unei noi rezoluții, rezoluția 1373. Consiliul de Securitate afirmând că acțiunile teroriste, sub toate formele de manifestare a acestuia, reprezintă o gravă amenințare împotriva securității international și chiar a păcii. Afectând atât dezvoltarea în plan economic cât și social a statelor, dar și stabilitatea la nivel mondial.

Rezoluția 1566 din data de 8 octombrie 2004 ce cuprinde 12 puncte constrânge, învinovățește orice fel de act de terorism, instrigând toae statele să coopere în lupta antiterorismului, inclusive să adopte într-un consens proiectul Convenția generală asupra terorismului international și inclusive proiectul Convenției international pentru combaterea actelor de terorism nuclear, „în virtutea obligațiilor ce le revin prin dreptul international, amintind că nu există nici o circumstanță care să justifice adăpostirea au finanțarea actelor de terorism”. Tocmai în acest sens, s-a decis crearea unor grupuri de acționare, de lucru, în scopul examinării modului în care sunt îndeplinite măsurile care au fost luate împotriva Al-Qaeda și a altor organizații teroriste. „ De problematica terorismului se preocupă și țările care fac parte din Comunitatea Statelor Independente. Pe 24 ianuarie 2005, la Moscova, a fost adoptat un plan de acțiune și de luptă împotriva terorismului pentru anul 2005. El este o continuare a unei cooperări de câțiva ani în acest domeniu între țările care alcătuiesc CSI. În cadrul operației preventive „Typon“, spre exemplu, a fost arestat unul dintre liderii organizației extremist internaționale Hizb-ut-Tahrir, împotriva căruia fusese emis un mandat de arestare de către organele judiciare din Uzbekistan”.

După cum apreciază experții organelor judiciare ruse, cea mai mare parte a resurselor financiare care sunt destinate finanțării organizațiilor teroriste sunt susținute prin traficul de stuperfiante, dar și în general activitățile criminale fiind asigurate tot din aceste venituri, nu doar cele teroriste. „ Măsurile luate de Serviciul federal rus al migrațiilor au permis arestarea a 314 criminali împotriva cărora fuseseră emise mandate de arestare”. Dar nici China nu neglijează lupta împotriva terorismului, deoarece se consideră victim a terorismului și acționează după dorința oficialităților din Beijing dar totodată ținând cont și de comunitatea international care luptă împotriva organizațiilor teroriste. Continuând cu Germania, putem afirma că și aceasta este impotriva terorismului și luptă pentru combatere. „ La 1 ianuarie 2005, în Germania, a intrat în vigoare o nouă lege asupra imigrării, care are în vedere realitățile concrete privind existența pe teritoriul german a unor posibile puncte sau filiere ale unor rețele teroriste. Pe baza acestei legi, landurile pregătesc deja, așa cum afirmă săptămânalul <<Der Spiegel>>, expulzarea a sute de islamiști, considerați periculoși. În Germania, numărul islamiștilor predispuși la acte violente este în jur de 300. De acest lucru se ocupă Curtea Federală Administrativă. Este, de asemenea, facilitată, prin noua lege, expulzarea conducătorilor organizațiilor interzise,a simpatizanților terorismului și a <<predicatorilor de ură>>.

Cel mai bun model de analiză în ceea ce privește mecanismele ce duc la concentrarea și îmbogățirea nivelului normativ, structural, axiologic și a nivelului epistemologic îl reprezintă raportul dintre aceste niveluri. Toate aceste lucruri deoarece tot ce se întâmplă la nivel normative este strâns legat de ceea ce se întâmplă la nivel structural. „ Acest model de analiză pare să reflecte cel mai bine mecanismele intime existente între ceea ce se întâmplă pe plan internațional, cum sunt reflectate aceste evenimente în plan normativ, care sunt interpretările care se dau evenimentelor și analizei lor și care sunt valorile existente, dacă acestea au fost influențate de evenimente sau dacă au fost îmbrăcate în haină juridical”. De aici pornim analiza evenimentelor majore care și-au pus amprenta asupra societatății internationale. Plecând de la nivelul structural pe care îl considerîm a fi relațiile existente între state, între state și toate organizațiile guvernamentale international dar totodată o relație și între organizații și alte părți ale dreptului la nivel internațional. „ organizațiile guvernamentale și între alte subiecte ale dreptului internațional public. Nivel structural este un nivel continuu, neîntrerupt. La acest nivel se nasc fapte, valori care determină și condiționează ulterior celelalte nivele. Nivelul structural mai poate fi denumit nivelul relațiilor internaționale. Nivelul normativ sau nivelul dreptului pozitiv este dat de totalitatea normelor în vigoare la un moment dat, indiferent că aceste norme îmbracă haina juridică a tratatului sau a cutumei internationale”. Acesta fiind un nivel superior celui structural. Fiind un nivel fără continuitate prin adoptarea unor convenții, a unor tratate și a unor alte instrumente juridice. Următorul nivel fiind nivelul epistemologic de analiză științifică al primelor două niveluri, analiză efectuată de către cei specializați în aria domeniului de drept international public. Nivelul axiologic reprezintă mai degrabă o axă dreaptă ce traverseasă nivelurile prezentate anterior, o axă ce poartă valori commune a celorlalte niveluri.

Cel mai important eveniment care a marcat istoria din ultima perioadă a fost căderea comunismului care a implicat și reprimarea, dispariția bazei ideologice de contruntare dintre este și vest. Cu privile la acest lucru primele efecte în planul de drept international public au fost reprezentate de dispariția unor organizații precum Consiliul de Ajutor Reciproc (CAER) sau a Oraginației Tratatului de la Varșovia și începerea extinderii unor alte organizații precum Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) sau Uniunea Europeană (UE). În perioada imediat următoare, adică la începutul anilor `90 principalele trăsături ce consolidau societatea international erau : „ prăbușirea bipolarismului, globalizarea, interdependența crescută a subiectelor de drept international, preeminența economicului asupra politicului, regionalizarea, erodarea statului națiune, dezintegrarea unor state și apariția unor state noi”.

În prezent considerăm ca trăsături fundamentale a societății internationale „ lupta împotriva terorismului, noul rol al organizațiilor neguvenamentale pe plan international, noua abordare a protecției și a promovării drepturilor omului și a drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale, globalizarea, reforma sistemului onusian, protecția mediului înconjurător, suveranitatea statelor în noul context international, apariția unor entități statale neguvernabile, rolul tot mai important jucat de cercetarea interdisciplinară în acest domeniu, alături de dreptul internațional public fiind geopolitica și geostrategia, științele militare, relațiile internaționale, științele economice, etc., rolul societăților transnaționale pe plan international”.

Lupta efectivă în cea ce privește combaterea terorismului a început efectiv abia în secolul XX deoarece pentru a putea lupta cu acest fenomen a fost necesară definirea acestuia ca întreg, prin urmare prima parte în combaterea terorismului fiind considerate definirea acestuia. „ Problematica terorismului a fost abordată pentru prima dată la nivel internațional în cadrul procesului de unificare a dreptului penal la începutul secolului XX. Conferința de la Varșovia pentru unificarea dreptului penal (1927) a încercat, fără succes însă, să definească fenomenul. Rezoluția finală a conferinței sugera pedepsirea anumitor acte cum ar fi pirateria, falsificarea banilor, comerțul cu sclavi și utilizarea internațională a unor mijloace capabile să creeze un pericol comun”. Următoarea conferință ce privea aceeași temă, respective combaterea terorismului a avut loc la Bruxelles în anul 1930, după care la Paris la un an distanță. După care Marea Britanie, mai exact Consiliul Ligii Națiunilor au luat decizia de a pune bazele unui Comitet pentru pedepsirea acțiunilor teroriste la nivel international. Ca urmarea a deciziilor Ligii Națiunilor au fost adoptate Convenția pentru prevenirea și combaterea terorismului și respective Convenția pentru crearea unei Curți Penale Internaționale. „ Prima Convenție definea actele de terorism și reafirma principiile dreptului internațional în virtutea cărora este de datoria fiecărui stat să se abțină de la acte desemnate a încuraja acțiunile teroriste îndreptate împotriva altor state și să prevină acțiunile în urma cărora astfel de acte prind contur. Conform acestei Convenții, actele de terorism reprezentau acte criminale îndreptate împotriva unui stat cu intenția de a crea o stare de teroare în mințile indivizilor sau unui grup de persoane sau opiniei publice”. După al doilea Război Mondial, Oraganizația Națiunilor Unite și-a asumat lupta impotriva terorismului la nivel international.

Statele Unite ale Americii în Codel Statelor Unite definesc în detaliu terorismul internațional. „ Acesta include: activități care implică acte violente sau acte care pun în pericol viața oamenilor, care reprezintă o violare a legilor penale ale Statelor Unite sau ale oricărui stat, sau care ar constitui infracțiune dacă ar fi comise în cadrul jurisdicției Statelor Unite sau a oricărui stat, care par a fi intenționate să intimideze sau să constrângă populația civilă, să influențeze politica unui guvern prin intimidare sau constrângere, sau să influențeze comportamentul unui guvern prin distrugeri în masă, răpiri, și care au loc în principal în afara jurisdicției teritoriale a Statelor Unite sau transced granițele naționale”.

De-a lungul timpului O.N.G.-urile și-au pus amprenta asupra sisemului international și au început să devină un subiect relative nou în acest sistem international, deoarece acestea acționează independent de govern. Acestea cunoscând un real progres mai ales prin numărul lor care nu este de neglijat. „ Pentru a-și îndeplini în mod veritabil rolul lor, ONG-urile au nevoie de o recunoaștere juridică care le-ar permite să-și exercite liber activitățile, atât la nivel național, cât și internațional. Constituțiile majorității țărilor recunosc dreptul la asociere și conțin articole care reglementează modalitățile de aplicare a acestuia. La nivel internațional, o recunoaștere a personalității juridice a ONG-urilor este extrem de importantă, pentru a le permite să dezvolte o cooperare, atât între ele, cât și cu alte subiecte de drept international”. În acest moment cea care pledează pentru ONG-uri este Convenția asupra recunoașterii personalității juridice a ONG-urilor international, Convenție care a fost adoptată în anul 1986 de către Consiliul Europei.

4.2 The USA Patriotic Act

The Patriotic Act a fost adoptat prin votul a 339 pro și doar 79 din votanți contra. Actul conținea un număr de 342 de pagini. Cu toate acesta, The Patriotic Act a fost semnat în grabă având în vedere cele întâmplate la data de 11 septembrie. Semnarea acestui act de către președintele Bush a avut loc la data de 26 octombrie 2001. Acesta a fost prezentat Congresului stânga în grabă, mulți dintre aceștia nici nu au mai citit rând cu rând deoarece era un document mult așteptat dar parcă avea nevoie de un impuls pentru a fi supus la vot. Unii membrii ai Congresului au avut chiar mai puțin de o oră la dispoziție să citească și schimbările care au fost făcute. Descrierea atmosferei în care The Patriotic Act a fost adoptat a fost făcută de către Dennis Kucinick, un democrat din Ohio, care spunea că frica îi îndemna în mare măsură să rezolve cât mai repede problema adoptării legii, făcând excepție de ce se întâmpla cu oamenii care au fost afectați direct de atacuri. Republicanul Ron Paul a fost unul dintre cei trei republicani care nu au votat acest Act spunând că el a considerat a fi o insultă adoptarea acestei legi până la urmă, ca lege patriot și că a crezut că este vorba despre subminarea Constituției. Ron a fost unul din cei care au confirmat că proiectul de lege nu a fost citit de majoritatea membrilor, înainte de a-și exprima votul. The Electronic Frontier Foundation (EFF) din San Francisco, un donat, un sponsor al grupului pentru păstrarea libertății a publicat o imagine de ansamblu asupra Actului. Aceștia au ajuns la concluzia că marea majoritate a secțiilor incluse nu au fost studiate cu atenție de către Congres și că nici timpul nu a fost suficient pentru a dezbate sau pentru a asculta părerile experților din afar legii în care aceasta se aplica dar unde existau schimbări majore.

Secțiunea 203 din această lege permite partajarea fără precedent a informațiilor delicate lamai multe agenții independente precum FBI, CIA dar și aaltor agenții de stat și federale. Ca un rezultat al USA Patriotic Act, mai mult de 1200 de imigranți din Statele Unite au fost luați în custodie și totodată reținuți pentru o perioadă mai lungă de timp în ciuda faptului că nu au fost acuzați de nici un act de terorism. Un răspuns cu privire la cridice aduse acestei acțiuni a venit din partea procurorului general John Ashcroft, care a afirmat că teroriștii care se află printre cetățenii americani, astfel vor fi avertizați.

În perioada care a urmat după atacurile din 11 septembrie 2001, mass-media a considerat că este o perioadă propice pentru a furniza publicului povești, știri, fapte positive despre govern și despre startegiile acestuia în lupta de opunere a terorismului. Realizarea documentului intitulat Statele Unite ale Americii Patriotic Act la un timp atât de scurt după atacuri a fost de neconceput în viziunea unora. De la o simplă știre cu privire la adoptarea acestei legi în scurt timp a devenit o știre de primă pagină a celor mai populare surse mass-media cum ar fi New York Times sau Washington Post. Unii membrii ai presei își puneau întrebari cu privire la acestă lege cu privire la cât de departe s-a ajuns în acel moment referitor la protejarea populației împotriva actelor de terorism. În 25 noiembrie 2001 National Public Radio, o instituție de radio liberală și populară totodată în America, a difuzat o dezbatere cu privire la USA Patriotic Act și dacă această lege va fi suficientă sau îndeajuns pentru oficialii americani de a proteja cetățenii de viitoare acte de terorism. Presa îndreptându-și atențiacătre libertățile civile și către Patriotic Act, inclusive Newsday a scris o serie de articole numite „Taken Liberties” cu privire la noua politică a guvernului de a păstra secretul dar totodată și modul în care imigranții sufereau în temeiul unor dispoziții din Patriotic Act. San Jose Mercury News a scris despre modul în care nouă lege păstrează idealurile americane în timp ce The New York Times a observant că administrația Bush a prezentat o oarecare inclinație spre a păstra secrete, lucru considerat a fi zdrobitor pentru istorici, juriști și chiar pentru parlamentari. The Nation a avertizat cum că, guvernul abuzează de puterile sale dar fără a spori gradul de protecție. The Nation scriind: <<Războiul împotriva terorismului trebuie să fie agresiv, dar să fie ineligent. Guvernul trebuie să adopte măsuri care să reflecte valorile noastrede bază și care promovează în mod semnificativ securitatea. Este nevoie de a explica tacticile sale de a realiza ambele obiective. Nu ar trebui să risipească propria credibilitate cu măsuri care sublimează națiunea nostră>>.

Bibliografie

Abdolian Finnegan, L., Takooshian, H., (2002) The USA Patriot Act: Civil Liberties, the Media, and Public Opinion. În Fordham Urban Law Journal , Volumul 30, nr. 4, The Berkeley Electronic Press , Berkeley California, p.1433, 1427-1439;

Anderson, K. Sean, Sloan, Stephen (2009) Historical Dictionaries of War, Revolution, and Civil Unrest, No. 38, The Scarecrow Press, Maryland, p.705, 706, 707, 708;

Andreescu, A., Radu N.,(2007) Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană. Editura ARTPRINT, București, p.29, 32, 106,107,108,116,117, 191, 192, 194, 195;

Aradavoaice, Ghe., Nita, D. (2003) Sfârșitul terorismului?. Iași: Editura Antet, p.4;

Aust, S., Schinbben, C., Grigoriu D.(trad.), (2002) 11 septembrie 2001. Ziua în care s-a cutremurat lumea. Editura Runa, București, p.12, 13, 21, 27, 244;

Avrich, P., (1984) The Haymarket Tragedy. Prinston University Press, p. 183-192;

Bain, S.K. , (2012) The Most Dangerous Book in the World. 9/11 as Mass Ritual. Published Trine Day LLC, Walterville;

Beutel, A., J., (2007) Perils of Empire: Islamophobia, Religious Extremism and the New Imperialism în AMSS 36th ANNUAL CONFERENCE. Disponibil on-line la adresa: http://www.minaret.org/breach.pdf. Accesat la data de 24 aprilie 2014, passim;

Bryant, J.M., (2002) Klu Klux Klan in the Reconstruction Era. Disponibil on-line la adresa: http://www.georgiaencyclopedia.org/articles/history-archaeology/ku-klux-klan-reconstruction-era. Accesat la data de 3 mai 2014;

Chaliand, G., Blin, A., (ed.) (2007a) The history of terorism from antiquity to Al Qaeda. University of California, California, p. 14;

Chaliand, G., Blin, A., (ed.) (2007b) Zealots and Assassins în The history of terorism from antiquity to Al Qaeda. University of California, California, p.55;

Dima, N. (2004) The United States and the wr on terrorism since 9/11,2001: political, geopolitical and moral considerations. În GeoPolitică. Revista de Geografie Politică, Geopolitică și Geostartegie, Anul II, nr.7-8, Editura Top Form, București, p. 109-110,111,112;

Falconi, F., Sette A., (2002) Osama Bin Lade. Teroare în Occident. Editura ALLFA, București, p.59;

Federal Bureau of Investigation (2007) Wall Street Bombing. Disponibil on-line la adresa: http://www.fbi.gov/news/stories/2007/september/wallstreet_091307. Accesat la data de 5 mai 2014;

Ghidul privind abordarea comună în lupta împotriva terorismului. Disponibil on-line la adresa: http://www.onpcsb.ro/pdf/Ghidul%20privind%20abordarea%20comuna%20in%20lupta%20impotriva%20terorism.pdf . Accesat la data de 16 aprilie 2014, p. 5-7;

Griffin, Ray,D., (2010) Did Osama bin Laden Confess to the 9/11 Attacks, and Did He Die, in 2001?. Disponibil on-line la adresa: http://www.globalresearch.ca/did-osama-bin-laden-confess-to-the-9-11-attacks-and-did-he-die-in-2001/18923. Accesat la data de 10 mai 2014;

Imagini atac 11/9/2001. Disponibil on-line la aresa http://www.hermes-press.com/unthinkable.htm. Accesat la data de 18 mai 2014;

Jura, C. (2004) Schimbări majore în teoria dreptului international public și a relațiilor international în ultimul deceniu și reflectarea lor în geopolitică în GeoPolitică. Revista de Geografie Politică, GeoPolitică și GeoStrategie, Anul II, Nr. 9-10, Editura Top Form, București, p.146, 147, 148, 149, 150, 156;

Ketcherside, R., (2013) CHS RE:Take. May 30, 1915- A booming day in Volunteer Park. Disponibil on-line la adresa: http://www.capitolhillseattle.com/2013/02/chs-retake-may-30-1915-a-booming-day-in-volunteer-park/. Accesat la data de 05 mai 2014, passim;

Kibble, G. David (2002) The Attacks of 9/11: Evidence of a Clash of Religions?. Disponibil on-line la adresa: http://strategicstudiesinstitute.army.mil/pubs/parameters/articles/02autumn/kibble.pdf. Accesat la data de 18 mai 2014, p.34-35;

Legea nr. 255/2004 privind prevenirea și combatere terorismului. Disponibil on-line la adresa: http://www.sie.ro/Legi/535.html. Accesat la data de 15 aprilie 20014

Ministerul Apărării Naționale Statul Major General (2002) Terorismul dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului. București: Centrul de Studii Strategice de Securitate. Disponibil on-line la adresa: http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf. Accesat la data de 27 aprilie 2014, p. 14;

Muntean- Ferchedău, M., et. all (2001) Terorismul. Istoric, forme, combatere. Culegere de studii. Editura Omega, București, p. 13-14;

National Museum of Crime & Punishment (2004) The origins of term terrorism. Disponibil on-line la adresa: http://www.crimemuseum.org/crime-library/origins-of-the-term-terorism. Accesat la data de 24 aprilie 2014;

Nicolaescu, Ghe. (2004) Binomul Islamism-Fundamentalism în ecuația începutului de mileniu. În GeoPolitică. Revista de Geografie Politică, GeoPolitică și GeoStrategie, Anul II, Nr. 9-10, Editura Top Form, București, p.3;

OctoberHateDates. Disponibil on-line la adresa: http://www.trendsinhate.com/hatedates/OctoberHateDates/October08.html. Accesat la data de 07 mai 2014;

Office for Victims of Crime (2005) Responding to September 11 Victims: Lessons Learned From the States. U.S. Department of Justice Office of Justice Program, Washington, DC, p. 5,6;

Omeag, Al. (2013) Rolul CIA și MOSSAD în atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. În Periscop, Anul VI, Nr. 3/23, Publicație trimestrială a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, p.22, 23;

Popescu, Mihail, (2002) „Impactul strategic al participării armatei Române la operațiuni în sprijinul păcii” în Impact strategic, nr.3, Editura DELIANA, București, p.12;

Preparedness Day bombing in San Francisco. Disponibil on-line la adresa: http://www.history.com/this-day-in-history/preparedness-day-bombing-in-san-francisco. Accesat la data de 06 mai 2014, passim;

Rosenberg J., 1901-U.S. President William McKinley Assassinated. Articol disponibil on-line la adresa: http://history1900s.about.com/od/1900s/qt/mckinleykilled.htm. Accesat la data de 5 mai 2014, passim;

Rutenbeck, J. B., (1987) Partisan Press Coverage of Anti-Abolitionist Violence–A Case Study of Status Quo Journalism. Washington: U.S. DEPARTMENT OF EDUCATION, p.4-6;

Simcox, R., Dyer, E., (2013) Al-Qaeda in the United states: A Complete Analysis of terorism Offenses. London: The Henry Jackson Society Published, p.VII-VIII;

The Partnership for Peace programme. Disponibil on-line la adresa: http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_50349.htm . Accesat la data de 15 aprilie 2014;

Tun-Comșa, C. (2005) Considerații privind terorismul contemporan. Disponibil on-line la adresa http://www.armyacademy.ro/reviste/1_2005/a10.pdf. Accesat la data de 2 mai 2014, passim;

Tun-Comșa, C. (2005) Considerații privind terorismul contemporan. Disponibil on-line la adresa: http://www.armyacademy.ro/reviste/1_2005/a10.pdf. Accesat la data de 28 mai 2014, p.9;

Văduva, Ghe. (2005) Terorismul contemporan- factor de risc la adresa securității și apărării naționale, în condițiile statutului României de membru NATO, Editura Universității Naționale de Aparare, București p.5, 37, 38, 39;

Văduva, Ghe., (2003) „Un haos care ucide” în Impact strategic nr. 3-4, Centrul de Studii Strategice și de Securitate, Editura DELIANA, București, p.121;

Wright-Neville D., Pricop Sorina (trad.) (2010) Dicționare de terorism, CA Publishing, Cluj-Napoca p.14;

Zamfir, C.,Vlăsceanu L. (coord.) (1998) Dicționar de sociologie, Editura Babei, București p. 627;

Anexe

Anexa nr. 1 Judecătorul Humphries Edmund John (http://www.capitolhillseattle.com/2013/02/chs-retake-may-30-1915-a-booming-day-in-volunteer-park/)

Anexa nr. 2 Debris after September 16, 1920 bombing on Wall Street. (Federal Bureau of Investigation )

Anexa nr. 3 Osama bin Laden (http://www.globalresearch.ca/)

Anexa nr. 4 (http://www.hermes-press.com/unthinkable.htm)

Anexa nr. 5 (http://www.hermes-press.com/unthinkable.htm)

Anexa nr .6 The New York Times (Bain, S.K. , 2012 The Most Dangerous Book in the World. 9/11 as Mass Ritual. Published Trine Day LLC, Walterville)

Anexa nr.7 oranizarea Al-Qaida (Andreescu, A., Radu N.,(2007) Organizații teroriste.Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.191)

Anexa nr. 8 Bin Laden Group (Andreescu, A., Radu N., 2007, Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.193)

Anexa nr.9 Al-Qaida (Andreescu, A., Radu N., 2007,Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs.securitatea europeană, p.192)

Anexa nr. 10 organizații teroriste islamice (Andreescu, A., Radu N., 2007, Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.194)

Anexa nr. 11 organizații inspirate de Al-Qaida(Andreescu, A., Radu N., 2007, Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.195)

Bibliografie

Abdolian Finnegan, L., Takooshian, H., (2002) The USA Patriot Act: Civil Liberties, the Media, and Public Opinion. În Fordham Urban Law Journal , Volumul 30, nr. 4, The Berkeley Electronic Press , Berkeley California, p.1433, 1427-1439;

Anderson, K. Sean, Sloan, Stephen (2009) Historical Dictionaries of War, Revolution, and Civil Unrest, No. 38, The Scarecrow Press, Maryland, p.705, 706, 707, 708;

Andreescu, A., Radu N.,(2007) Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană. Editura ARTPRINT, București, p.29, 32, 106,107,108,116,117, 191, 192, 194, 195;

Aradavoaice, Ghe., Nita, D. (2003) Sfârșitul terorismului?. Iași: Editura Antet, p.4;

Aust, S., Schinbben, C., Grigoriu D.(trad.), (2002) 11 septembrie 2001. Ziua în care s-a cutremurat lumea. Editura Runa, București, p.12, 13, 21, 27, 244;

Avrich, P., (1984) The Haymarket Tragedy. Prinston University Press, p. 183-192;

Bain, S.K. , (2012) The Most Dangerous Book in the World. 9/11 as Mass Ritual. Published Trine Day LLC, Walterville;

Beutel, A., J., (2007) Perils of Empire: Islamophobia, Religious Extremism and the New Imperialism în AMSS 36th ANNUAL CONFERENCE. Disponibil on-line la adresa: http://www.minaret.org/breach.pdf. Accesat la data de 24 aprilie 2014, passim;

Bryant, J.M., (2002) Klu Klux Klan in the Reconstruction Era. Disponibil on-line la adresa: http://www.georgiaencyclopedia.org/articles/history-archaeology/ku-klux-klan-reconstruction-era. Accesat la data de 3 mai 2014;

Chaliand, G., Blin, A., (ed.) (2007a) The history of terorism from antiquity to Al Qaeda. University of California, California, p. 14;

Chaliand, G., Blin, A., (ed.) (2007b) Zealots and Assassins în The history of terorism from antiquity to Al Qaeda. University of California, California, p.55;

Dima, N. (2004) The United States and the wr on terrorism since 9/11,2001: political, geopolitical and moral considerations. În GeoPolitică. Revista de Geografie Politică, Geopolitică și Geostartegie, Anul II, nr.7-8, Editura Top Form, București, p. 109-110,111,112;

Falconi, F., Sette A., (2002) Osama Bin Lade. Teroare în Occident. Editura ALLFA, București, p.59;

Federal Bureau of Investigation (2007) Wall Street Bombing. Disponibil on-line la adresa: http://www.fbi.gov/news/stories/2007/september/wallstreet_091307. Accesat la data de 5 mai 2014;

Ghidul privind abordarea comună în lupta împotriva terorismului. Disponibil on-line la adresa: http://www.onpcsb.ro/pdf/Ghidul%20privind%20abordarea%20comuna%20in%20lupta%20impotriva%20terorism.pdf . Accesat la data de 16 aprilie 2014, p. 5-7;

Griffin, Ray,D., (2010) Did Osama bin Laden Confess to the 9/11 Attacks, and Did He Die, in 2001?. Disponibil on-line la adresa: http://www.globalresearch.ca/did-osama-bin-laden-confess-to-the-9-11-attacks-and-did-he-die-in-2001/18923. Accesat la data de 10 mai 2014;

Imagini atac 11/9/2001. Disponibil on-line la aresa http://www.hermes-press.com/unthinkable.htm. Accesat la data de 18 mai 2014;

Jura, C. (2004) Schimbări majore în teoria dreptului international public și a relațiilor international în ultimul deceniu și reflectarea lor în geopolitică în GeoPolitică. Revista de Geografie Politică, GeoPolitică și GeoStrategie, Anul II, Nr. 9-10, Editura Top Form, București, p.146, 147, 148, 149, 150, 156;

Ketcherside, R., (2013) CHS RE:Take. May 30, 1915- A booming day in Volunteer Park. Disponibil on-line la adresa: http://www.capitolhillseattle.com/2013/02/chs-retake-may-30-1915-a-booming-day-in-volunteer-park/. Accesat la data de 05 mai 2014, passim;

Kibble, G. David (2002) The Attacks of 9/11: Evidence of a Clash of Religions?. Disponibil on-line la adresa: http://strategicstudiesinstitute.army.mil/pubs/parameters/articles/02autumn/kibble.pdf. Accesat la data de 18 mai 2014, p.34-35;

Legea nr. 255/2004 privind prevenirea și combatere terorismului. Disponibil on-line la adresa: http://www.sie.ro/Legi/535.html. Accesat la data de 15 aprilie 20014

Ministerul Apărării Naționale Statul Major General (2002) Terorismul dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului. București: Centrul de Studii Strategice de Securitate. Disponibil on-line la adresa: http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf. Accesat la data de 27 aprilie 2014, p. 14;

Muntean- Ferchedău, M., et. all (2001) Terorismul. Istoric, forme, combatere. Culegere de studii. Editura Omega, București, p. 13-14;

National Museum of Crime & Punishment (2004) The origins of term terrorism. Disponibil on-line la adresa: http://www.crimemuseum.org/crime-library/origins-of-the-term-terorism. Accesat la data de 24 aprilie 2014;

Nicolaescu, Ghe. (2004) Binomul Islamism-Fundamentalism în ecuația începutului de mileniu. În GeoPolitică. Revista de Geografie Politică, GeoPolitică și GeoStrategie, Anul II, Nr. 9-10, Editura Top Form, București, p.3;

OctoberHateDates. Disponibil on-line la adresa: http://www.trendsinhate.com/hatedates/OctoberHateDates/October08.html. Accesat la data de 07 mai 2014;

Office for Victims of Crime (2005) Responding to September 11 Victims: Lessons Learned From the States. U.S. Department of Justice Office of Justice Program, Washington, DC, p. 5,6;

Omeag, Al. (2013) Rolul CIA și MOSSAD în atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. În Periscop, Anul VI, Nr. 3/23, Publicație trimestrială a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe, p.22, 23;

Popescu, Mihail, (2002) „Impactul strategic al participării armatei Române la operațiuni în sprijinul păcii” în Impact strategic, nr.3, Editura DELIANA, București, p.12;

Preparedness Day bombing in San Francisco. Disponibil on-line la adresa: http://www.history.com/this-day-in-history/preparedness-day-bombing-in-san-francisco. Accesat la data de 06 mai 2014, passim;

Rosenberg J., 1901-U.S. President William McKinley Assassinated. Articol disponibil on-line la adresa: http://history1900s.about.com/od/1900s/qt/mckinleykilled.htm. Accesat la data de 5 mai 2014, passim;

Rutenbeck, J. B., (1987) Partisan Press Coverage of Anti-Abolitionist Violence–A Case Study of Status Quo Journalism. Washington: U.S. DEPARTMENT OF EDUCATION, p.4-6;

Simcox, R., Dyer, E., (2013) Al-Qaeda in the United states: A Complete Analysis of terorism Offenses. London: The Henry Jackson Society Published, p.VII-VIII;

The Partnership for Peace programme. Disponibil on-line la adresa: http://www.nato.int/cps/en/natolive/topics_50349.htm . Accesat la data de 15 aprilie 2014;

Tun-Comșa, C. (2005) Considerații privind terorismul contemporan. Disponibil on-line la adresa http://www.armyacademy.ro/reviste/1_2005/a10.pdf. Accesat la data de 2 mai 2014, passim;

Tun-Comșa, C. (2005) Considerații privind terorismul contemporan. Disponibil on-line la adresa: http://www.armyacademy.ro/reviste/1_2005/a10.pdf. Accesat la data de 28 mai 2014, p.9;

Văduva, Ghe. (2005) Terorismul contemporan- factor de risc la adresa securității și apărării naționale, în condițiile statutului României de membru NATO, Editura Universității Naționale de Aparare, București p.5, 37, 38, 39;

Văduva, Ghe., (2003) „Un haos care ucide” în Impact strategic nr. 3-4, Centrul de Studii Strategice și de Securitate, Editura DELIANA, București, p.121;

Wright-Neville D., Pricop Sorina (trad.) (2010) Dicționare de terorism, CA Publishing, Cluj-Napoca p.14;

Zamfir, C.,Vlăsceanu L. (coord.) (1998) Dicționar de sociologie, Editura Babei, București p. 627;

Anexe

Anexa nr. 1 Judecătorul Humphries Edmund John (http://www.capitolhillseattle.com/2013/02/chs-retake-may-30-1915-a-booming-day-in-volunteer-park/)

Anexa nr. 2 Debris after September 16, 1920 bombing on Wall Street. (Federal Bureau of Investigation )

Anexa nr. 3 Osama bin Laden (http://www.globalresearch.ca/)

Anexa nr. 4 (http://www.hermes-press.com/unthinkable.htm)

Anexa nr. 5 (http://www.hermes-press.com/unthinkable.htm)

Anexa nr .6 The New York Times (Bain, S.K. , 2012 The Most Dangerous Book in the World. 9/11 as Mass Ritual. Published Trine Day LLC, Walterville)

Anexa nr.7 oranizarea Al-Qaida (Andreescu, A., Radu N.,(2007) Organizații teroriste.Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.191)

Anexa nr. 8 Bin Laden Group (Andreescu, A., Radu N., 2007, Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.193)

Anexa nr.9 Al-Qaida (Andreescu, A., Radu N., 2007,Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs.securitatea europeană, p.192)

Anexa nr. 10 organizații teroriste islamice (Andreescu, A., Radu N., 2007, Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.194)

Anexa nr. 11 organizații inspirate de Al-Qaida(Andreescu, A., Radu N., 2007, Organizații teroriste. Conceptualizarea terorii vs. securitatea europeană, p.195)