ASUPRA CULTURILOR DE TRITICOSECALE ÎNFIINȚATE PE SOLURILE PODZOLICE DE LA ALBOTA – ARGE Ș ECOLOGICAL RESEARCH ON THE TRITICOSECALE CROPS FOUNDED ON… [600359]

CERCET ĂRI ECOLOGICE
ASUPRA CULTURILOR DE TRITICOSECALE
ÎNFIINȚATE PE SOLURILE PODZOLICE
DE LA ALBOTA – ARGE Ș

ECOLOGICAL RESEARCH
ON THE TRITICOSECALE CROPS FOUNDED
ON THE PODZOLIC SOIL OF ALBOTA – ARGE Ș

Mulțumiri celor care au fost al ături de mine la elab orarea acestei teze:
dl. prof. univ. dr. Marin Falc ă – coordonator științific,
d-nei. dr. ing. Maria Voica,
soțului și fiului nostru, p ărinților, socrilor și colegilor mei.

CUVINTE CHEIE

Triticale, sol podzolic, amel iorare, densitate de sem ănat, fertilizare
foliară, ecologic, s ănătate, mor ărit, panifica ție, temperatur ă, precipita ții,
înfrățire, soiuri, produc ție, eficien ță economic ă.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia

LE TRITICALE, UNE CEREALE
AUX MULTIPLES AVANTAGES

Connu depuis la fin du XIXe siècle, le triticale est une espèce fertile, issue du
croisement entre le blé et le seigle, d’où son nom, combinaison des noms latins
«Triticum» (blé) et «Secale» (seigle). Cette cér éale allie des qualités de ses deux parents,
c'est-à-dire la productivité du blé et la ru sticité du seigle (résistance au froid et aux
maladies). Elle présen te en outre des caract éristiques originales, concernant notamment la
composition du grain.
Le potentiel de rendement du triticale est tr ès élevé supérieur de 30 à 50% à celui du
blé ou de l'orge. Le triticale est supérieur à l'orge et plus régu lier que le blé en deuxième et
troisième paille. Plante rustique, vigoureuse , le triticale est une espèce productive qui
s'adapte à tous les types de sols. Sa toléra nce au froid, à l'excès d'eau, lui confère une
adaptation à tous les milieux. La résistance du tr iticale vis-à-vis des maladies (du feuillage
notamment) permet une utilisation moindre de f ongicides et en fait un e culture à la fois

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
moins coûteuse, moins risquée et plus respectu euse de l’environnement (un seul fongicide
bien positionné suffit généralement).
Le triticale constitue une matière premiè re intéressante po ur l'alimentation
animale, dans des cond itions analogues au bl é. Sa valeur énergétique est comparable à
celle du blé et supérieure à celle des orges et du seigle; c ontrairement à ce dernier, le
triticale est bien accepté dans la ration et ne contient pa s d’inhibiteur de croissance pour
les animaux. Enfin, cert aines variétés présentent une teneur en lysine (acide aminé
essentiel) supérieure à celle du blé.

TRITICALE, THE CEREALES
WITH MULTIPLE ADVANTAGES

Triticosecale or tr iticale belongs to plantae kingdom , trachebionta, subkingdom,
liliobsida class, cipperalisS order, poaceae family. The binominal denomination is x
triticosecale witt .
Triticale – a synthetic man-made species by crossing wheat ( Triticum sp. ) and rye
(Secale cereale) which slowly entered in produc tion because of the flows presented by the
first forms especially due to the fertility of ears, the behavior of falling, the development of
endosperm and the germination in the ear (ITTU and colab., 1986).
According to the research made described in the specialty literature, it is established
that triticales react well on soils with reduced natural fertility, humid and with high acidity,
such as albic or brown luvic soils.
At the same time, it emphasizes a higher to lerance compared to the toxicity of
mobile aluminium ions in soil (ITTU and colab. 1988).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia

CUPRINS

Pagina nr.
INTRODUCERE Partea I – Stadiul cunoa șterii
CAPITOLUL I – CERCET ĂRI ASUPRA CULTURII DE TRITICALE
ÎN ROMÂNIA 1
1.1. Stadiul actual al cercet ărilor asupra culturii de triticale în România 1
1.1.1. Istoricul triticalelor 1
1.1.2. Stadiul actual al cercet ărilor asupra culturii de triticale din România 1
1.1.3. Stadiul cercet ărilor pe plan mondial 3
1.1.4. Stadiul sem ănatului în jude țul Argeș 4
CAPITOLUL II – BIOLOGIA TRITICALELOR 5
2.1. Importan ța culturii de triticale 5
2.1.1. R ăspândirea speciei în cultur ă 5
2.1.2. Valoarea nutritiv ă a triticalelor 6
2.2. Fecundarea și embriogeneza la hibrizii de grâu x secar ă 6
2.3. Cercet ări privind aspecte morfologice, fizice, biochimice și ereditatea
speciei la triticale 8
2.3.1. Însu șirile triticalelor 8
2.3.2. Destina ția către terenuri agricole 9
2.4. Particularit ăți biologice ale triticosecalelor 9
2.4.1. Capacitatea de încruci șare a grâului cu secara 9
2.4.2. Organogeneza triticalelor 10 2.5. Biologia triticalelor 12

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pagina nr.
2.5.1. Repausul seminal 12 2.5.2. Germinarea 12 2.5.3. R ăsărirea 13
2.5.4. Înr ădăcinarea 13
2.5.5. Înfr ățirea 13
2.5.6. C ălirea 14
2.5.7. Apari ția paiului 16
2.5.8. Înspicarea 16
2.5.9. Înflorirea, fecunda ția și polenizarea 17
2.5.10. Formarea și coacerea bobului 17
2.6. Compozi ția chimică a bobului 18
2.7. Valoarea tehnologic ă 20
2.8. Valoarea furajer ă 22
2.9. Încruci șarea grâu/secar ă 25
2.10. Cercet ări privind unele aspecte morfologice, fiziologice, biochimice și
genetice ale speciei de triticale 27
2.10.1. Cercet ări privind unele aspecte morfologice ale speciei de triticale 27
2.10.2. Cercet ări privind unele aspecte fiziologice ale speciei de triticale 29
2.10.3. Cercet ări privind unele as pecte biochimice și enzimatice ale speciei
de triticale 33
2.10.4. Cercet ări privind unele aspecte genetice ale speciei de triticale 35
2.11. Cerin țele biologice ale speciei triticale 45
2.11.1. Cerin țele față de temperatur ă 45
2.11.2. Cerin țele față de fotoperioad ă 46

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pagina nr.
2.11.3. Cerin țele față de umiditate 47
2.11.4. Cerin țele față de sol 47
2.11.5. Cerin țele față de nutriția mineral ă 48
CAPITOLUL III – ASPECTE GENERALE FITOPATOLOGICE,
ENTOMOLOGICE ȘI METODE DE SELEC ȚIE 51
3.1. Principalele buruieni 51
3.2. Principalele boli ale triticalelor 51 3.2.1. Mucegaiul de z ăpadă 51
3.2.2. Fuzarioza spicelor 52
3.2.3. F ăinarea 52
3.2.4. Rugina 53 3.2.5. Malura 53 3.2.6. T ăciunele spicelor 53
3.2.7. Septorioza 54
3.2.8. Îngenunchierea și înnegrirea bazei tuipinii 54
3.2.9. P ătarea lanceolar ă a bazei tulpinii 54
3.3. Dăunătorii la triticale 54
3.3.1. Tripsii cerealelor 55
3.3.2. Gând ăcelul ovăzului 55
3.4. Obiectivele amelior ării – scopul urm ărit – materiale și metode utilizate 55
3.4.1. Preocup ări actuale de ameliorare la triticale 55
3.4.2. Tehnici de ameliorare 57
3.4.3. Capacitatea de produc ție 57
3.4.4. Fertilitatea plantelor 61

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pagina nr.
3.4.4.1. Metode de selec ție 62
3.4.5. Capacitatea de umplere a bobului 63 3.4.5.1. Metode privind cercetarea amelior ării formei și densității bobului 64
3.4.6. Selec ția 64
3.4.7. Rezisten ța la cădere 65
3.4.7.1. Metode privind condi ționarea taliei pitice 66
3.4.8. Precocitatea 68 3.4.9. Calitatea 69
3.4.10. Rezisten ța la boli, d ăunători și încolțirea în spic 71
3.4.11. Rezisten ța la secetă 79
3.4.12. Rezisten ța la scuturare 80
3.4.13. Toleran ța la toxicitatea solului 81
3.4.14. Reac ția la fotoperioad ă 82
3.4.15. Formarea recoltei 83CAPITOLUL IV – CARACTERISTICILE ECOLOGICE
ALE CÂMPULUI DE EXPERIEN ȚE 85
4.1. Tipul de sol și caracterizarea climatic ă a zonei Albota 85
4.1.1. A șezarea geografic ă a câmpului experimental 85
4.1.2. Hidrografia 86 4.1.3. Vegeta ția 86
4.1.4. Caracterizarea pedologic ă și agrochimic ă a solurilor 87
4.1.5. Caracterizarea climatic ă a zonei 90
4.1.5.1. Regimul termic 90
4.1.5.2. Temperaturi absolute 91

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pagina nr.
4.1.5.3. Regimul precipita țiilor 91
4.1.5.4. Favorabilitatea climatic ă pentru cultura triticalelor 95
4.1.5.5. Caracterizarea climatic ă a anilor de experimentare 97
Partea a II-a – Cercet ări personale
CAPITOLUL V – MATERIAL ȘI METOD Ă DE TEHNIC Ă
EXPERIMENTAL Ă PRIVIND CERCET ĂRILE ECOLOGICE 101
5.1. Argumentare tehnic ă 102
5.1.1. Agricultura ecologic ă – investiția sigură pentru viitor 102
5.2. Materialul biologic studiat, baza ecotehnic ă 104
5.3. Îngr ășămintele chimice folosite 106
5.4. Metoda experimental ă 106
5.4.1. Metoda experimental ă efectuată în câmp 106
5.4.1.1. Buruienile determinate 114
5.4.2. Metoda experimental ă din laborator 114
CAPITOLUL VI – REZULTATE OB ȚINUTE ȘI DISCU ȚII 116
6.1. Rezultatele ob ținute din cercet ări, privind corela ția soi x densitatea de sem ănat
a triticalelor, asupra capacit ății de produc ție biologic ă la triticalele de toamn ă 116
6.1.1. Num ărul de plante r ăsărite/mp 116
6.1.2. Num ărul de spice rezultate pe mp 117
6.1.3. Num ărul de spicule țe dintr-un spic 119
6.1.4. Num ărul de boabe viabile/spicule ț 121
6.1.5. Num ărul de boabe în spicul de triticale 123
6.1.6. MMB (Masa a 1.000 de boabe) 125
6.1.7. Produc ția biologic ă 127

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pagina nr.
6.2. Rezultatele cercet ărilor privitor la corela ția soi (a) x densitate de sem ănat
a triticalelor de toamn ă, asupra produc ției fizice 128
6.3. Rezultatele ob ținute din cercet ări prinvind corela ția soi (a) x densitatea de
semănat asupra masei hectolitrice 131
6.4. Rezultatele studiilor privind corela țiile dintre soi (a) și densitatea de
semănat a triticalelor, asupra caracteristicilor de mor ărit și panifica ție 134
6.4.1. Cantitatea de gluten umed 134
6.4.2. Con ținutul în substan țe proteice 136
6.4.3. Con ținutul triticalelor de toamn ă în cenușă 138
6.5. Rezultatele cercet ărilor privind corela ția soi x fertilizare chimic ă cu
îngrășăminte foliare a triticalelor de toamn ă 140
6.5.1. Rezultatele cercet ărilor privind corela ția soi x fertilizare, asupra
productivit ății fizice și biologice, la triticalele de toamn ă 140
6.5.1.1. Înfr ățirea-numărul spicelor pe mp 140
6.5.1.2. Num ărul de spicule țe dintr-un spic 142
6.5.1.3. Num ărul boabelor din spicule ț 144
6.5.1.4. Num ărul de boabe în spic, la soiul GORUN 146
6.5.1.5. Masa a 1.000 de boabe (MMB) 148
6.5.1.6. Produc ția biologic ă 150
6.5.2. Rezultatele cercet ărilor privind corela ția soi (a) x îngr ășăminte
chimice foliare (b), asupra produc ției fizice la triticalele de toamn ă (2007-2009) 152
6.5.3. Rezultatele studiilor privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare cu
azot, asupra masei hectolitrice (MH), la triticalele de toamn ă 154
6.5.4. Rezultatele studiilor privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare cu
azot, asupra caracteristicilor de mor ărit și panifica ție, la triticalele de toamn ă 156
6.5.4.1. Con ținutul în gluten umed la soiul GORUN 156

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pagina nr.
6.5.4.2. Con ținutul în substante proteice la soiul GORUN 158
6.5.4.3. Con ținutul în cenu șă, la soiul GORUN 160
CAPITOLUL VII – EFICIEN ȚA ECONOMIC Ă OBȚINUȚĂ
DE LA VARIANTELE EXPERIMENTALE 162
7.1. Eficien ța economic ă a factorilor tehnologici, în corela ție cu soiul de
triticale (2007-2009) 163
7.2. Eficien ța economic ă a factorilor tehnologici, în corela ție cu îngr ășămintele
foliare administrate la triticale (2007-2009) 164
CAPITOLUL VIII – CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI 166
8.1. Concluzii ale cercet ărilor, privind corela ția soi x densitate de sem ănat,
asupra produc ției și calității triticalelor de toamn ă 166
8.1.1. Concluzii privind corela ția soi x densitatea de sem ănat asupra
elementelor de productivitate și producției biologice la triticalelor de toamn ă 166
8.1.2. Concluzii privind corela ția soi x densitatea de sem ănat a triticalelor
asupra produc ției fizice 167
8.1.3. Concluzii privind corela ția soi x densitatea de sem ănat asupra masei
hectolitrice la triticalele de toamn ă 167
8.1.4. Concluzii privind corela ția soi x densitate de sem ănat, asupra
indicilor de panifica ție la triticalele de toamn ă 167
8.2. Concluzii ale cercet ărilor, privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare,
asupra produc ției și calității triticalelor de toamn ă 168
8.2.1. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare, asupra
productivit ății și producției biologice, la triticalele de toamn ă 168
8.2.2. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare, asupra
producției fizice la triticalele de toamn ă 168
8.2.3. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare, asupra masei
hectolitrice, la triticalele de toamn ă 169

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pagina nr.
8.2.4. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare asupra unor
însușiri de mor ărit și panifica ție, la triticalele de toamn ă 169
8.2.5. Concluzii ale cercet ărilor privind eficien ța economic ă a factorilor
tehnologici în corela ție cu soiurile de triticale 169
8.2.6. Concluzii ale cercet ărilor privind eficien ța economic ă a factorilor
tehnologici, în corela ție cu îngr ășămintele foliare 170
8.2.7. Rezultatele cercet ărilor privind eficien ța solului 170
8.3. Recomand ări 171
BIBLIOGRAFIE

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia

INTRODUCERE

Cultura de triticale sau triticosecale este o cerin ță a agriculturii actuale, care const ă
în exploatarea suprafe țelor mai pu țin productive pentru grâu și porumb, suprafe țe acide,
afectate de secet ă, băltire, sărace în elemente nutritive.
Factorii ecologici care sunt studia ți și cercetați în vederea înfiin țării culturii de
triticale pe solurile acide de la Albota, jude țul Argeș sunt:
a) factorii climatici reprezenta ți de: temperatur ă, umiditate, durat ă de strălucire a
soarelui, lumin ă;
b) factorii geografici reprezenta ți de altitudine;
c) factorii agrotehnici reprezenta ți de densitatea de înfiin țare a culturii și reacția de
răspuns a soiului de tritical e la administrarea de îngr ășăminte chimice cu azot.

Obiectivele lucr ării:
Principalele obiective propuse au fost:
– cuantificarea efectului îngr ășămintelor foliare cu azot fosfor și microelemente
chimice la triticalele de toamn ă;
– stabilirea influen ței fertilizan ților asupra con ținutului în proteine, gluten umed și
alți indicatori de calitate;
– stabilirea leg ăturii dintre densitatea de îns ămânțare a triticalelor de toamn ă și
producția fizică per hectar;
– eficiența economic ă a producției obținute;
– sporirea încrederii cultivatorilor în scopul cre șterii eficien ței culturii pe soluri
sărăcăcioase, de tip podzolic.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Scopul lucr ării:
Direcția principal ă de cercetare este dictat ă de necesitatea actual ă și de viitor a țării
în asigurarea securit ății alimentare. Crizele climaterice, energetice și alimentare globale și
regionale impun în fa ța societății științifice, îndeosebi a geneticii și fiziologia plantelor,
mari probleme de a ob ține noi cuno ștințe fundamentale și aplicate în eviden țierea,
evaluarea și dirijarea mecanismelor genetico-f iziologice a procesului de produc ție și de
rezistență ecologică a plantelor, în cazul de fa ță, triticalele.
Scopul lucr ării constă în îmbun ătățirea adaptabilit ății triticalelor la condi țiile
climatice nefavorabile prin cre șterea rezisten ței la stres hidric și termic și obținerea de
producții sănătoase, prin fertilizare foliar ă, și stabilirea unor densit ăți optime de produc ție.
Triticale este regina solurilor s ărace. Lucr ările s-au realizat pe parcele în blocuri
randomizate, pentru 3 soiuri de triticale cultivate pe sol ac id din localita tea Albota, jude țul
Argeș. Determin ările vizuale s-au realizat în câmp; determin ările de laborator s-au efectuat
la SCDA Albota; determin ările chimice asupra solului s-au produs la OSPA Arge ș. Iar
analizele asupra glutenului, substan țelor proteice și cenușei s-au realizat la Inspectoratul de
Stat al Semin țelor Arge ș.
Consider c ă acest subiect constituie o necesita te pentru fermieri în condi țiile actuale
de încălzire global ă accentuat ă, cu secetă atmosferic ă și pedologic ă, instalată pe un areal cu
terenuri slab fertile, pe care cultura de triticale le valorific ă eficient din plin, prin sporuri de
producție, fără aport mărit de îngr ășăminte chimice. Se contribuie în acest fel la diminuarea
impactului negativ al chimicalelor asupra solului.
Structura lucr ării cuprinde: stadiul cunoa șterii – informa ții științifice publicate și
însușite din bibliografie – și contribu ția proprie, exprimat ă prin studiu, experien țe,
documentare, prelucrare date, analize de laborator întreprinse asupra triticalelor pe
parcursul anilor agricoli 2007 – 2009.
Rolul cercet ărilor și observa țiilor de fiziologia triticalel or, întreprinse personal la
Albota, este de a participa la procesul de sporire a produc ției vegetale prin valorificarea
întregului poten țial biologic de produc ție al triticalelor, dar și al solurilor s ărace sub
randament economic.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
Pentru realizarea acestui dezide rat au fost necesare cercet ări de fiziologie pentru a
obține date concludente privind procesele fundamentale ale form ării recoltelor prin:
* studiul proceselor fiziologice și biochimice implicate în reac ția plantelor de
triticale, supuse la condi ții de stres hidric datorate secetei pedologice și atmosferice mai
ales din anul 2007;
* studii privind cre șterea și dezvoltarea plantelor, nutri ția mineral ă, productivitatea;
* studii privind calitatea recoltelor; * utilizarea modelelor matematice în agricultur ă.
Datele experimentale au fost preluc rate statistic, prin analiza varian ței și a regresiei,
folosind func țiile de gradul I și II de tipul:
Y=a+bx
Y=a+bx+cx
2

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1
Partea I – Stadiul cunoa șterii

CAPITOLUL I
CERCET ĂRI ASUPRA CULTURII DE TRITICALE ÎN ROMÂNIA
CHAPTER I
RESEARCHES ON TRITICA LE CROPS IN ROMANIA

1.1. Stadiul actual al cercet ărilor asupra culturii de triticale în România
1.1.1. Istoricul triticalelor
Specia triticale, care se poate sem ăna cu succes în condi ții de cultur ă ecologică, a
avut o evolu ție relativ scurt ă, prima hibridare grâu/secar ă fiind realizat ă de către WILSON
în anul 1875 (VARUGESE și colab., 1996). În țara noastr ă primii hibrizi de grâu și de
secară a u f o s t d e s c r i și în anul 1927 (S ĂULESCU, 1927), iar prima form ă de triticale
octoploid ă a fost ob ținută în anul 1939 (PREDNICEANU, 1952). Dar un program
sistematic de ameliorare la aceast ă specie a fost ini țiat la I.C.C.P.T. Fundulea în anul 1971.
1.1.2. Stadiul actual al cercet ărilor asupra culturii de triticale din România

Istoric vorbind, triticalele au fost ob ținute pentru prima dat ă la noi în țară, la Stațiunea
de Cercet ări și Plante Tehnice, de la Fundulea, în anul 1971 (soiul TF2). Triticalele au
precocitate, rezisten ță bună la iernare și redau circuitului agricol suprafe țe de teren improprii
altor culturi agricole.
Triticalele
– specie de sintez ă creată de om prin amfiploidizar ea hibridului între grâu
(Triticum sp.) și secară (Secale cereale) – au p ătruns încet în produc ție din cauza defectelor
pe care primele forme create le prezentau mai ales din punct de vedere al fertilit ății

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
2spicului, comport ării la cădere, dezvolt ării endospermului și încolțirii în spic (ITTU și
colab., 1986). Între culturile cerealiere tri ticale se afl ă și una dintre marile realiz ări obținute
de om în domeniul geneticii teoretice și aplicate și care dispune de largi posibilit ăți
potențiale pentru m ărirea randamentului la unitatea de suprafa ță a produselor pentru
alimentația omului și furajarea animalelor, cu deosebire în zonele cu condi ții de cultur ă mai
puțin prielnice pentru alte cereale (ITTU și colab., 1986), aceasta fiind de fapt importan ța
acestei culturi.
În ultimele decenii, datorit ă progreselor genetice ob ținute în ameliorare au fost
create soiuri mult mai competitive decât genotipurile actuale de cereale p ăioase și chiar de
porumb, mai ales pentru zona colinar ă cu soluri slab fertile și pH scăzut (ITTU și colab.,
2005). Aceste soiuri sunt mai bune datorit ă capacității ridicate de produc ție, însușirilor largi
de adaptare, a însu șirilor de calitate și a unor însu șiri agronomice utile (rezisten ță la cădere,
rezistență la condițiile nefavorabile de mediu, umplerea bobul ui, etc.). Subliniem ca în anul
1971 s-a ini țiat la I.C.C.P.T. Fundulea programul de am eliorare la specia triticale, specie
creată de om, iar în anul 1984 este înre gistrat aici primul soi la aceast ă specie, TF2, care a
inagurat introducerea în cultur ă, în România, a speciei tr iticale, specie cu poten țial
productiv și de adaptabilitate superior alto r cereale, îndeosebi în zona colinar ă, precum
zona Albota, cu soluri cu pH sc ăzut, slab fertile.
În continuare, au fost înregi strate soiurile Plai (1992) și Colina (1993), soiuri care au
reprezentat un progres în ameliorarea poten țialului de produc ție, dar mai ales pentru
umplerea boabelor, o caracteristic ă deficitară a acestei specii la ini țierea programului de
ameliorare. O etap ă important ă în ameliorarea la tritical e a constituit-o introducerea în
germoplasma autohton ă de triticale a genelor de reducere a taliei, Rht1 (transferat ă de la
grâu) și Hl (transferat ă de la secar ă), care au permis crearea de soiuri intensive de triticale
românești, capabile s ă fie cultivate cu eficien ță economic ă ridicată nu numai pe solurile
podzolice acide, dar și pe solurile cu fertilitate ridicat ă din zona de câmpie. Astfel de soiuri
sunt Titan (1998), Trilstar ( 2001), Stil (2003), Gorun (2005) și Haiduc (2006). Progresul
genetic pentru produc ția de boabe, estimat de la înregi strarea primului soi TF2 (în 1984)
până în prezent, a fost de 60 kg/ha/an sau de 1,06% pe ha/an, spor genetic similar cu cele
realizate în programele cele mai im portante din lume (CIMMYT – Mexic și Polonia).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
3Din punct de vedere tehnic triticalele prezint ă marea capacitate de a se adapta la cele
mai diferite climate, ceea ce îi confer ă incontestabile avantaje fa ță de alte culturi mai
pretențioase la factorii naturali. De asemenea se preteaz ă la mecanizarea total ă a lucrărilor,
fapt deosebit de important într-o societate care tinde s ă micșoreze continuu consumul de
muncă vie pe unitatea de produs.
Sub aspect agricol, cu ltura de triticale este componenta principal ă a asolamentelor,
din zonele mai pu țin favorabile grâului și orzului, datorit ă calități i s a l e d e b u n ă
premergătoare, în special pentru culturile mai sensibile la preg ătirea terenului și respectarea
epocii de sem ănat, ca de exemplu rapi ța de toamn ă.
1.1.3. Stadiul cercet ărilor pe plan mondial

Pe plan mondial, programe similare de ameliorare au început din anul 1969 când în
Ungaria s-a ob ținut soiul de toamn ă KT 64 de c ătre KISS și două soiuri de primavar ă,
Cachuluru, create de Sanghez-Monge în Spania, și soiul Rosner, creat la Universitatea
Manitoba, din Canada. A urmat apoi programul din Mexic, CIMMYT, din 1964, și
programul din Polonia din anul 1968, sub coordonarea lui Wolski (VARUGEZE și colab.,
1996), mai ales pentru umpler ea boabelor, o caracteristic ă deficitar ă a acestei specii la
inițierea programului de ameliorare.
Realizările obținute în programul de ameliorare de la I.N.C.D. A. Fundulea s-au
dovedit a fi competive cu cele înregistrate în cadrul altor programe din lume, fapt
demonstrat prin îngregistrarea soiului Titan în Canada, Fran ța și Ungaria și a liniei Decor în
S.U.A.
Ca urmare a realiz ărilor obținute în ameliorare, mai ales în ultima perioad ă de timp,
triticalele sunt în prezent o cultur ă în plină extindere în produc ție în România, fiind o
posibilitate de cre ștere a produc ției totale de cereale, dar și de diversificare a destina țiilor de
utilizare (furajarea animalelor, i ndustria alcoolul ui, biocarburan ți etc).
Triticale a devenit o cereal ă important ă, ocupând suprafe țe apreciabile în cultur ă în
țări ca Polonia (750-800 mii ha.), Germania (500-550 mii ha.), Fran ța (250 mii ha.),
Ungaria (150-160 mii ha.) etc. În lume se cultiv ă cu aceast ă specie o suprafa ță de cca. 3,5

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
4milioane hectare, din care peste 70% în Europa (WOLSKI și colab., 1998; ARSENIUC și
OLEKSIAK, 2002; ITTU și colab., 2004).

1.1.4. Stadiul sem ănatului în jude țul Argeș

Tabelul nr. 1
Comuna Albota
Categorii de folosin ță Suprafața
ha
Porumb 289
Grâu 170
Triticale 32
Floarea soarelui 103
Cartof 56
Legume 20
Plante de nutre ț 130
Plantații viticole –
Plantații de pomi 10
Total Arabil 810
Sursa: Buletin Statistic DADR Arge ș

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
5
CAPITOLUL II
BIOLOGIA TRITICALELOR
CHAPTER II
THE BIOLOGY OF TRITICOSECALE

2.1. Importan ța culturii de triticale
2.1.1. Răspândirea speciei în cultur ă
Triticosecale sau tritical e face parte din Regnul Plantae , Subregnul Tracheobionta ,
Clasa Liliobsida , Ordinul Cipperalis , Familia Poaceae . Nomenclatura binominala este X
Triticosecale Witt , ex. A Camus, și este o plant ă cerealier ă obținută prin încruci șarea
grâului cu secar ă, prin metode de ameliorare. Aceast ă plantă cerealieră prezintă toleranță la
toxicitatea ionilor de aluminiu, ce determin ă cultura să poată fi amplasat ă pe solurile acide,
nemaifiind necesar ă amendarea cu calcar a acestora.
Avantajul pe care îl confer ă această specie este capacitatea de a realiza produc ții
ridicate de boabe și de biomas ă într-o diversitate mare de condi ții pedoclimatice și cu
tehnologii de cultur ă cu inputuri mai sc ăzute comparativ cu alte cereale p ăioase. Acest
avantaj a f ăcut ca triticale s ă devină o cultură tot mai mult apreciat ă de fermieri, fiind în
prezent în continu ă extindere. În România au fost înregistrate pân ă în prezent mai multe
soiuri de triticale, îns ă odată cu introducerea în produc ție a soiurilor cu talia semi-pitic ă
a
plantei, Titan și Trilstar (purt ătoare a genei RHt 1 transferat ă de la grâu), soiuri cu poten țial
și stabilitate ridicat ă a produc ției, extinderea în produc ție a speciei triticale este în continu ă
creștere (ITTU și colab., 2004). În România, la nivelu l anului 2008, triticalele s-au cultivat
pe circa 20.000 ha cu tendin ța de creștere în viitor a arealului de cultur ă.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
62.1.2. Valoarea nutritiv ă a triticalelor

Valoarea nutritiv ă a produselor ob ținute din triticale este dat ă, în cea mai ma re parte, de
conținutul sporit de substan țe proteice, care dep ășește pe cel al grâului, precum și de structura
de acizi aminici ai co mplexului de proteine și îndeosebi de con ținutul mai bogat în lizin ă.
Valoarea nutritiv ă, digestibilitatea ridicat ă a hidraților de carbon și a substan țelor proteice
conferă prioritate triticalelor îndeosebi în furajarea animalelor nerumeg ătoare, a porcilor și a
păsărilor. Cercet ările efectuate în aceast ă privință au demonstrat c ă raportul protein ă – energie
este în general mai mare în cazul nutre țurilor obținute din triticale decât al nutre țurilor
concentrate tradi ționale (BROUWER; 1 976, 1977). Din boab e se extrage alcool, realizându-se,
în medie, 400 l alcool din 1.000 kg s ămânță de triticale.

2.2. Fecundarea și embriogeneza la hibrizii de grâu x secar ă

În anul 1989, Palada și colaboratorii s ăi au efectuat studii privind optimizarea
culturii anterelor și obținerii haploizilor și dubluhaploizilor prin androgenez ă la grâu,
triticale și orez.
Verzea și colaboratorii (1992) au efectuat numeroase cercet ări cu privire la
utilizarea androgenezei experimentale, la formele hexaploide de triticale și rolul unor
factori implica ți în obținerea plantelor cu origine polinic ă. S-a concluzionat c ă în
germoplasma speciei triticale de la I.N.C.D.A. Fundulea exist ă gene care confer ă
capacitatea de a parcurge androgeneza în vitro . Încrucișarea unor linii și soiuri care posed ă
această capacitate conduce la ob ținerea unor hibrizi la care se manifest ă efectul heterozis
pentru acest caracter. În prezent, se ob țin anual prin androgenez ă în medie 2.000 de plante
haploide, care sunt utilizate în pr ogramul de ameliorare al speciei Triticale .
Cercetările de androgenez ă la forme hexaploide de triticale (BADEA și colab.,
1992) au avut drept scop stabilirea influen ței mediilor de cultur ă și a genotipului asupra
abilității androgenetice. S-au folosi t cinci forme de triticale și 20 de hibrizi F1 ob ținuți din
încrucișarea lor. Rezultatele ob ținute au eviden țiat faptul c ă încrucișarea unor linii și soiuri
care posed ă capacitate androgenetic ă ridicată conduce la ob ținerea de hibrizi la care se
manifestă efectul heterozis pentru acest caracter.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
7Cealâcu și colaboratorii s ăi (1992) au efectuat studii referitoare la controlul
biochimic al embriogenezei somatice și au eviden țiat specificitatea de soi și de tip de
explant a peroxidazei la trei soiuri cu poten țial embriogen diferit. Din țesuturile cultivate în
vitro au fost identificate dou ă tipuri de zimograme caracteristice).
În 1993, Verzea și colaboratorii au studiat embriogeneza somatic ă la formele
parentale și hibrizi F1 rezulta ți din încruci șări dialele (6×6) la tr iticale 6x, în vederea
identificării genotipurilor hexaploide care s ă posede capacitate androgenetic ă ridicată și
acumularea unor date care s ă contribuie la elucidarea unor aspecte privind determinismul
genetic al abilit ății androgenetice. Din aceste experimente s-a constatat c ă performan ța per
se a părinților nu este reflectat ă într-o performan ță similară la combina țiile hibride în care
sunt implicate. Selectia p ărinților pentru programul de încruci șări trebuie efectut ă pe baza
analizei capacit ății lor de combinare. Diferen țele mari ob ținute în privin ța valorilor
înregistrate la hibrizii reciproci sugereaz ă ideea influen ței citoplasmei asupra intensit ății
exprimării diferitelor co mponente ale capacit ății androgenetice.
Verzea (1989, 1990), folosind tehnica „embryo rescue” pentru ob ținerea hibrizilor
grâu x secar ă, a concluzionat c ă metoda aplicat ă constituie o cale eficient ă de obținere a
plantelor viabile F1.
În anul 1991, Papa și colaboratorii s ăi au efectuat cercet ări în scopul test ării
potențialului regenerativ în cultura de durat ă (long term culture ) la 21 de genotipuri de
grâu, constatând c ă intensitatea procesului de variabilitate somaclonal ă este direct
proporțională cu durata culturii. A fost, de asemenea, evaluat ă variabilitatea cromozomal ă a
calusurilor neregenerative men ținute timp de 150 de zile pr in subculturi repetate.
Rezultatele studiului au eviden țiat faptul c ă la unele linii pierderea capacit ății embriogene
este asociat ă cu varia ții numerice și structurale ale cromozomilor, prezente în celulele
calusale cu frecven ță vizibilă în funcție de genotip.
Moraru și Răducanu (1994) au efectuat studii privind cultura de antere la specia
Triticum aestivum , luând în studiu 10 genotipuri de grâu de toamn ă create în România, 5
dintre ele fiind cu noscute ca fiind purt ătoare ale transloca ției 1B/1R. S-a constatat c ă
genotipurile purtatoare ale transloca ției 1B/1R au manifestat o pretabilitate superioar ă,
asigurată statistic, la to ți parametrii studia ți, iar frecven ța plantelor verzi/100 antere cultivate

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
8au fost semnificativ corelate cu frecven ța anterelor cu r ăspuns și rata regener ării, dar nu și cu
producția de embrioizi și frecvența plantelor albinotice.
La grâu și triticale (MORARU și colab., 1994) au fost investiga ți diferiți agenți selectivi
(NaCl, PEG și ABA), în vederea test ării și selecției pentru rezisten ță la diferiți factori abiotici de
stres (salinitate, stres termic/hidric). A fost eviden țiată existența corelațiilor pozitive între reac ția
genotipurilor în condi ții in vitro , în prezen ța agenților selectivi, și comportamentul plantelor în
condiții de stres de aceea și natură, în vivo.

Tabelul nr. 2
Soiurile de triticale de toamn ă din România, create între anii 1984-2008
Nr. crt. Soiul de triticale creat Anul
1. TF 2 (Triticale Fundulea 2) 1984
2. PLAI 1992
3. COLINA 1993
4. TITAN 1998
5. TRIL 2001
6. STIL 2003
7. GORUN 2005
8. HAIDUC 2006

2.3. Cercet ări privind aspecte morfologice, fizice, biochimice și ereditatea
speciei la triticale
2.3.1. Însu șirile triticalelor
Ritmul de cre ștere, puternic în primele faze de cre ștere, și masa vegetativ ă bogată a
plantelor concureaz ă cu creșterea buruienilor pe care le în ăbușă, contribuind astfel la
curățirea terenului de buruieni (GA ȘPAR; BUTNARU; 1985). Apreciind însu șirile
esențiale ale speciei triticale, comparativ cu cerealele de baz ă, porumbul și grâul
(ZILLINSKI și BORLAUG, 1971) atribuie acestei specii urm ătoarele însu șiri prioritare:
capacitate de cre ștere pe soluri s ărace, poten țial înalt de productivitate, con ținut ridicat de
proteină în bob, rezisten ță la frig, la seceta, insensibilitate la lungimea zilei, posibilitate de
utilizare complex ă atât ca furaj cât și în alimenta ția omului.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
92.3.2. Destina ția către terenuri agricole

Destinată să ocupe terenuri mai pu țin favorabile culturii orzului și grâului, pe
soluri cu aciditate ridicat ă și exces de ioni de aluminiu ori pe soluri nisipoase – condi ții
în care s-a dovedit a realiza produc ții mai mari decât orzul și grâul – triticalele vor
contribui la m ărirea produc ției de cereale și totodată la valorificarea mai eficient ă a
acestor soluri. De asemenea se poate cultiva în zonele cu terenuri și condiții climatice
favorabile dezvolt ării agenților patogeni, care limiteaz ă în mod sever produc ția de grâu
sau alte cereale. În perspectiv ă se prevede o continuare a politicii de reconsiderare a
culturii de triticale dat ă fiind importan ța sa ca furaj concentrat cât și avantajele
economice pe care le prezint ă în compara ție cu porumbul; pretabilitate la condi ții
vitrege de cultur ă și posibilitatea extinderii sale în zone de deal și munte, cu efect
ameliorator al terenurilor supuse eroziunii, un grad de mecanizare al lucr ărilor agricole
de 100%, ceea ce conduce la un cost redus al produc ției.

2.4. Particularit ăți biologice ale triticosecalelor
2.4.1. Capacitatea de încruci șare a grâului cu secara

La triticale (hibrid artifi cial între grâul tare ( Triticum durum ) și secară (Secale
Cereale )) și la plantele care se înmul țesc în principal pe cale vegetativ ă, simpla selec ție a
mutantelor spontane a co ntribuit, de asemenea, la sporirea biodiversit ății plantelor cultivate.
Prin suprimarea barierelor naturale, care, pân ă în prezent, împiedicau schimburile de gene
între specii și regnuri diferite, geniul genetic perm ite crearea de organisme transgenice,
dotate cu propriet ăți noi, total necunos cute înainte, și toate acestea într-un timp scurt (un
deceniu), f ără nici o rela ție cu ritmul multimilenar al evolu ției ființelor vii.
Tehnicile transgenezei confer ă astfel omului puterea cvasinelimitat ă (cel puțin
teoretic) de a modifica patrimoni ul ereditar al tuturor fiin țelor care-l înconjoar ă, inclusiv al
propriei sale specii. Este vorba, a șadar, de o veritabil ă revoluție biologic ă.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
102.4.2. Organogeneza triticalelor

De-a lungul ciclului biologic se disting dou ă faze: vegetativ ă și generativ ă.
Separarea celor dou ă etape corespunde momentului când merismenul apical al
tulpinii pierde capacitatea de diferen țiere a frunzelor și câștigă capacitatea de diferen țiere a
spicului. Distingem 12 etape de organogenez ă, ale căror caracteristici sunt prezentate în
tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 3
Formarea elementelor productivit ății la triticale; organogeneza
Fazele Etapele Elementele productivit ății
Germinare și răsărire I. Diferen țierea și creșterea
organelor embrionare Răsărirea în câmp; densitatea
culturii
Frunza a treia, înfr ățire II. Diferen țierea conului de
creștere (aplexului vegetativ) în
primele noduri, internodii și frunze
tulpinale (primodii foliare) Numărul de frunze,
capacitatea de înfr ățire,
rezistența la ger
"Criptovegeta ția'' III. Induc ția florală, începutul
diferențierii spicului (diferen țierea
axului principal al inflorescen ței și
a glumelor) Numărul segmentelor de
rahis
Începutul alungirii paiului IV. Diferen țierea primordiilor
spiculețelor; formarea paleelor și a
primordiilor florale Numărul spicule țelor în spic,
rezistența la secetă
Alungirea paiului V. Formarea lodiculelor în flori;
diferențierea primordiilor
staminelor și a primordiului
carpelei (pistilului) Numărul de flori în spicule țe
"Burduf'' ("cr ăparea
burdufului'') VI. Formarea elementelor de
reproducere (micro- și
macrosporogeneza)
VII. Microgametogeneza,
creșterea componentelor florale, a
paleelor, alungirea segmentelor de rahis Fertilitatea florilor,
densitatea spicului, rezisten ța
la temperaturi ridicate
Înspicarea (apari ția
spicului) VIII. Macrogametogeneza,
definitivarea proceselor de formare a tuturor organelor inflorescen ței
și florilor
Înflorirea IX. Fecundarea și formarea
zigoților Numărul de boabe în spic

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
11Fazele Etapele Elementele productivit ății
Formarea boabelor X. Formarea și creșterea
cariopselor proembriogeneza Mărimea boabelor
Umplerea boabelor;
coacerea în lapte XI. Acumularea substan țelor
nutritive în boabe: embriogeneza Greutatea boabelor
Coacerea în pârg ă și
deplină XII. Transformarea substan țelor
nutritive în substan țe de rezerv ă în
cariopsă Rezistența la șiștăvire

Fotosinteza se desf ășoară în două etape succesive, interdependente: una la lumina și
alta la întuneric. Etapa de lumin ă se produce în zona cloroplas telor; clorofila absoarbe
energia luminoas ă și o utilizeaz ă pentru:
a. sinteza unor substan țe necesare în urm ătoarea etap ă, între care ATP-ul
(adenozintrifosfat) – substan ța macroergic ă a organismelor, care co ntribuie la conversia
energiei luminoase în energie chimic ă;
b. descompunerea apei în hidrogen și oxigen (fotoliza), acesta din urm ă fiind
eliminat în atmosfer ă.
Etapa de întuneric are loc la nivelul stromei. Ea const ă în reacții care folosesc
energia stocat ă în ATP pentru încorporarea CO 2 din aer în compu și organici – hidra ți de
carbon (în special, glucoza). Monozaharidele sunt convertite în polizaharide (amidon,
celuloză), acizi organici, lipide. Substan țele organice sintetizate în frunz ă (seva elaborat ă)
sunt conduse prin vasele de liber la țesuturile din întreaga plant ă, unde sunt consumate sau
depozitate.
Fotosinteza este un proces supus influen țelor factorilor de mediu. Dintre ace știa
enumerăm: temperatura, cantitatea și calitatea luminii, cantitatea de O 2 și de CO 2.
În general, procesul de fotosintez ă începe la o temperatur ă ușor inferioar ă valorii de
00C, crește în intensitate odat ă cu ridicarea temperaturii, atin gând la unele plante maximum
de intensitate la 30-370C, după care, prin m ărirea în continuare a temperaturii, descre ște
rapid, încetând în jurul temperaturii de 500C. Există mari varia ții între diferite specii,
variații care se datoreaz ă mediului în care tr ăiesc plantele respective, temperaturilor la care
sunt adaptate. Temperatura optim ă pentru fotosintez ă este în strâns ă legătură cu condi țiile
de iluminare și cu concentra ția CO 2 din mediu. În general, la plantele din zona temperat ă,
temperatura optim ă a fotosintezei este cuprins ă între 20-300C.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
12Ecuația general ă a procesului de fotosintez ă este:
6 CO 2 + 6 H 2O → C6H12O6 + 6O 2.
Respectiv, din șase molecule de CO 2 și șase de H 2O se formeaz ă o molecul ă de
glucoză și șase molecule de O 2.

2.5. Biologia triticalelor
2.5.1. Repausul seminal
Repausul seminal reprezint ă perioada în care semin țele de triticale î și manifest ă
rezistența la încolțire. În condi ții normale de p ăstrare, repausul seminal dureaz ă de la câteva
zile la câteva s ăptămâni, depinzând de soi, condi ții de păstrare și factorii de clim ă din
perioada de coacere (CEAPOIU și colab., 1984). Scurtarea re pausului seminal este
provocată și de vremea cald ă și uscată.
2.5.2. Germinarea

Germinarea boabelor de triticale normal dez voltate are loc atunci când acestea sunt
puse în condi ții favorabile de umiditate, aer și temperatur ă. Substan țele nutritive și
energetice necesare germin ării se găsesc în bob (embrion, scuti șor și endosperm). Pentru
germinare, boabele absorb o cantitate de ap ă egală cu 26-40% din greutatea lor uscat ă
(BÂLTEANU și BÂRNAURE, 1979).
Temperatura necesar ă germinării este diferit ă în funcție de specie, varietate și stare
fizică, chimică, fiziologic ă și sanitară a semințelor. Temperatura optim ă pentru germinarea
triticalelor este 21-25
0C. Temperaturile sub 3-40C sau peste 30-400C, scad ritmul
germinației grâului (CEAPOIU și colab., 1984).
Germinația este eviden țiată de apari ția rădăcinilor seminale. În general, triticalele
formează șase rădăcini seminale, dar curent se în tâlnesc 3-4. Concomitent cu cre șterea
rădăcinilor seminale are loc și creșterea coleoptilului. În condi ții normale de sem ănat la o
adâncime corespunz ătoare, coleoptilul ajunge pân ă la 6-7 cm lungime.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
132.5.3. Răsărirea

Răsărirea începe prin apari ția la suprafa ța solului a coleoptilului, dup ă care la scurt
timp apar și frunzele ce iau na ștere din nodurile tulpinii. Ac estea au o dispunere altern ă. În
condiții normale de umiditate (15-30 mm în stratul arabil) se obsev ă la triticale c ă durata
răsăririi depinde de nive lul temperaturilor.
Astfel, la temperatura de 15-180C și cu suficienta umiditate în sol, triticalele apar în
5-6 zile. O r ăsărire normal ă este cea care are loc într-o perioad ă de 10 zile de la sem ănat.
Pentru a r ăsări, are nevoie de 100-1450C și de o umiditate în sol egal ă cu 70-80% din
capacitatea de câmp pentru ap ă. Limita inferioar ă a capacit ății de câmp pentru ap ă a solului,
la care se produce r ăsărirea este de 40%. Sub aceast ă limită, triticalele apar dup ă prima
ploaie sau, dac ă seceta se prelunge ște, răsare în iarn ă sau primăvară timpuriu.
Din momentul r ăsăririi, triticalele si-au început vegeta ția, care cuprinde 4 etape mai
importante:
a) Perioada activ ă de vegeta ție din toamn ă cuprinde dou ă faze distincte:
înrădăcinarea și înfrățirea.

2.5.4. Înrădăcinarea
Înrădăcinarea, materializat ă inițial prin rădăcinile seminale, se continu ă la scurt timp
prin rădăcinile coronare, care se formeaz ă din nodurile de înfr ățire, la circa 2 s ăptămâni de
la răsărire. Ele se dezvolt ă în stratul din imediata vecin ătate a suprafe ței și au rol de
aprovizionare a plantelor cu ap ă și săruri minerale. Unele r ădăcini coronare pot ajunge pân ă
la 1,5 m adâncime în solurile profunde.
2.5.5. Înfr ățirea

Înfrățirea const ă în aparitia la ba za tulpinii a unor l ăstari laterali, care se constituie în
tulpini secundare sau fra ți, ce apar din nodul de înfr ățire. Înfrățirea începe la circa dou ă
săptămâni de la r ăsărirea plantelor și continu ă până la scăderea temperaturii sub 5
0C.
Procesul se desf ășoară în condiții optime, când temperaturile sunt mai sc ăzute de 8-100C.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
14Temperaturile mai ridicate conduc la formarea nodurilor de înfr ățire mai aproape de
suprafață, ceea ce provoac ă scăderea rezisten ței la ger a plantelor în sezonul rece.
Înfrățirea este un caracter ereditar și este influen țat de factorii climatici, trofici, ca și
de măsurile culturale aplicate.
În perioada înfr ățitului, triticalele au nevoie de multa ap ă, deoarece în aceast ă fază
de vegeta ție are loc o cre ștere intens ă a plantelor (se formeaz ă frați, frunze, noi r ădăcini).
Stânjenirea înfr ățirii este provocat ă de excesul de umiditate din sol sau lipsa acesteia, lipsa
aerului și existența temperaturilor sc ăzute.
Potențialul de înfr ățire este diferit de la un soi la a ltul. În mod normal, plantele de
triticale formeaz ă 3-5 frați, dar s-a constatat c ă nu fructific ă toți, frații sterili devenind
dăunători în perioadele de secet ă, datorită consumului în plus de ap ă și de substan țe
hrănitoare.
Adâncimea de formare a nodului de înfr ățire, deși este un caracter de soi, depinde în
mare măsură și de adâncimea la care s-a încorporat s ămânța ca și de condi țiile de clim ă din
perioada înfr ățitului. Epoca de sem ănat are influen ță asupra înfr ățirii. Astfel, triticalele
semănate toamna timpuriu în condi ții de căldură și lumină multă, având și o perioad ă lungă
de asimilare, înfr ățesc mai abundent decât cele sem ănate mai târziu.
În cursul perioadei de vegeta ție din toamn ă, în plantele de triticale se desf ășoară
importante procese cantitative și calitative, determinate de particularit ățile biologice ale
soiului, ca și de condi țiile de vegeta ție (BÂLTEANU, 1985).
2.5.6. Călirea

Călirea reprezint ă cel mai important proces din aceast ă perioadă, care dureaz ă 30-
35 de zile și se desfășoară în două etape: prima are loc la te mperaturi diurne de 10-15
0C
și nocturne de 1-50C, iar a doua etap ă se desfășoară la temperaturi care variaz ă de la -50C
la -1,00C.
Procesul de c ălire constă în acumularea în celulele plantelor a unor cantit ăți mari de
zaharuri. Dup ă prima faz ă de călire, care dureaz ă 10-15 zile, plantele rezist ă la temperaturi
minime la nivelul nodului de înfr ățire de -110C. În faza a doua de c ălire, când temperaturile
sunt negative, plantele elimin ă prin înghe ț și transpira ție 30-50% din apa celulelor,

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
15mărindu-se astfel concentra ția sucului celular și rezisten ța la înghe ț (plantele pot suporta
temperaturi de -16-220C).
Pentru a se asigura condi ții optime de c ălire, în vederea asigur ării rezisten ței la
iernare a triticalelor, trebuie s ă se respecte timpul optim de sem ănat. La sem ănatul prea
devreme se realizeaz ă o masă vegetativ ă bogată, cu un con ți n u t m a r e d e a p ă, iar la
semănatul prea târziu nu se ma i parcurge procesul de c ălire. În ambele situa ții rezisten ța la
ger a plantelor va fi mult diminuat ă, în anii seceto și (BÂLTEANU și colab, 1985).
b) Perioada de vegeta ție din timpul iernii se petrece în ma joritate în condi ții cu
temperaturi sc ăzute. În aceast ă perioadă, în plantele de triticale se desf ășoară procese
fiziologice importante, a c ăror intensitate depinde de nivelul temperaturilor. Cel mai
important proces fiziologic din aceast ă perioadă este absorb ția azotului, în caz de
administrare, transformarea și utilizarea acestuia în procese morfo-genetice. Tot în aceast ă
perioadă, în masa foliar ă se desfășoară și procese de fotosintez ă, care au loc pân ă la
temperaturi de -50C (BÂLTEANU și BÂRNAURE, 1985).
Oscilațiile mari de temperatur ă dintre zi și noapte și, mai ales, alternan ța repetată a
perioadelor de înghe ț cu cele de dezghe ț sunt dăunătoare, întrucât provoac ă ruperea
rădăcinilor și dezrădăcinarea plantelor de triticale. La fel de d ăunătoare în aceast ă perioadă
este și persisten ța unui strat gros de z ăpadă peste solul dezghe țat. În acest caz se produce
asfixierea plantelor concomitent cu activarea ciupercilor, care produc mucegaiul de z ăpadă.
Același proces de asfixiere se produce pe solu ri acide, cum sunt cele din zona Albota, și
datorită existenței crustei de ghea ță sau a băltirii apei provenit ă din topirea brusc ă a zăpezii.
Rezistența la iernare a plantelor este important ă pentru asigurarea unor culturi
încheiate în primavar ă. Ea depinde de procesel e fiziologice, biochimice și biofizice, care se
petrec în plante în perioada temperaturilor sc ăzute. Acest proces constituie mecanismul de
apărare al plantelor împotriva stresului provoc at de factorii nefa vorabili ai iernii.
c) Perioada de regenerare a plantelor în prim ăvară este timpul când se
intensifică procesele vitale din plante, perioad ă în care un rol important revine rezervelor de
azot acumulate în perioada anterioar ă. Ritmul mai rapid sau mai lent de regenerare a
plantelor în primavar ă variază în funcție de mersul vremii și concentra ția solului în azot.
d) Perioada cre șterii intensive în prim ăvară se caracterizeaz ă prin cre șterea
accentuat ă a organelor vegetative și formarea organelor de reproducere.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
162.5.7. Apari ția paiului

După înfrățirea triticalelor urmeaz ă o fază de creștere rapid ă a întregii plante. Începe
alungirea primului internod baza l de deasupra nodului de înfr ățire, după care urmeaz ă
succesiv celelalte, ultimul fiind al șaselea, din care ia na ștere spicul. Încetarea cre șterii
internodurilor decurge în aceea și ordine ca și alungirea lor. Internodul cel mai scurt și cu
pereții cei mai gro și este cel bazal, ceea ce asigur ă o bună susținere a plantelor de triticale.
Apariția paiului se desf ășoară în condi ții bune când temperatura aerului este
cuprinsă între 14-180C. Lungimea paiului variaz ă între 50-60 cm la soiurile pitice, la 130-
140 cm la soiurile foarte înalte. Soiurile cu talie mic ă sunt mai rezistente la c ădere decât
cele cu talie înalt ă.
Rezistența la cădere depinde în primul râ nd de structura anatomic ă a tulpinii și în
mod deosebit de structura internodurilor bazale. C ăderea plantelor este influen țată de
factori climatici, dar și de unele m ăsuri fitotehnice. Astfel, lumina insuficient ă, spațiul
limitat, umiditatea mare din sol și aer, fertilizarea în exces și unilateral ă cu azot favorizeaz ă
căderea, deoarece nu permit fortificarea paiului.
Efectele p ăgubitoare ale c ăderii asupra produc ției sunt mai mari sau mai mici, în
functie de intensitate și faza la care se produce c ăderea. Cele mai mari pagube se produc
atunci când c ăderea este masiv ă și are loc în faza înspic ării, deoarece stânjene ște recoltarea
și favorizeaz ă atacul bolilor criptogamice.
2.5.8. Înspicarea

Înspicarea const ă în ieșirea spicului din teaca frunzei. Temperaturile optime pentru
ca această fază să se desfășoare normal sunt situate între 16-18
0C.
Cerințele plantelor de triticale fa ță de umiditate, în faza de înspicare, sunt mari.
Insuficien ța apei din sol, înso țită de secetă atmosferic ă și arșiță, determin ă modificări în
sens negativ în metabolismul plantelor și scăderea produc ției.
Deși data înspicatului este caracter de soi, condi ționat genetic, totu și aceasta este
influențată de mai mul ți factori: latitudine, altitudine, precipita ții, temperatur ă, lumină și

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
17unele elemente tehnologice. Pentru produc ție, în zona solurilor acide , sunt preferate soiurile
precoce, deoarece plantele scap ă de arșițele din var ă, ca și de unele boli foliare.
2.5.9. Înflorirea, fecunda ția și polenizarea

Înflorirea la triticale este mult influen țată de temperatur ă, ea putându-se declan șa
imediat dup ă înspicare dac ă temperatura este ridicat ă sau după 8-9 zile dac ă temperatura
este scăzută.
În condiții optime de c ăldură, lumină și umiditate, înflorirea unui spic dureaz ă 3-6
zile, iar a unei plante 8-9 zile.
Polenizarea este direct ă, iar în situa ția când florile r ămân mai mult timp deschise, se
poate produce și o polenizare încruci șată. Dacă în timpul înfloritului apar temperaturi de
40
0C timp de 2-3 zile, se produc tulbur ări în diviziunea miotic ă, care conduc la sterilitatea
polenului și a ovulelor.
Efect deosebit asupra înfloririi și fecunda ției, îl are lumina prin intensificarea
procesului de fotosintez ă sau încetinirea acestuia.
2.5.10. Formarea și coacerea bobului

Ca urmare a acumul ărilor de ap ă și substanțe nutritive, dup ă fecundare, ovarul cre ște
în volum. Depunerile în bob sunt influen țate de umiditatea din sol și aer, de temperatur ă și
lumină. Temperaturile ridicate asociate cu insuficien ța apei din sol și cu seceta atmosferic ă,
determină modificări în metabolismul plantelor.
În aceste condi ții bobul se opre ște din dezvoltare, pierde ap ă, se încrețește, iar dac ă
fenomenul se produce de timpuriu, în partea superioar ă a spicului nu se mai formeaz ă
boabele.
După ce boabele ajung la volumul maxim, acestea încep s ă piardă apă și să capete
consistență, intrând astfel în perioada de coacere. În cadrul acestui proc es se disting patru
faze: coacerea în lapte, în cear ă, deplină și răscoacere.
Temperatura ridicat ă și seceta, în primele dou ă faze ale procesului de coacere, au
efecte negative asupra boabelor și asupra produc ției. În schimb, în faza de coacere deplin ă,

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
18timpul secetos asigur ă o bună maturare a boabelor ca și recoltarea în timp mai scurt. Ploile
favorizeaz ă încolțirea boabelor în spic și produc dificult ăți mari în p ăstrarea semin țelor.
Prezentăm, în continuare, o imag ine ce a surprins încol țirea boabelor în spic, cu
efecte negative asupra produc ției.

Fig. 1 – Încol țirea în spic la triticale

2.6. Compozi ția chimic ă a bobului

Importanța speciei triticale pentru economie este explicat ă, pe de o parte, prin
cerințele sale mai modeste fa ță de condi țiile de clim ă și sol și, pe de alt ă parte, prin
compoziția chimică a boabelor, care le confer ă însușiri deosebite de utilizare în alimenta ție,
în furajarea animalelor, precum și în industrie.
Triticale – cereal ă cu valoare nutritiv ă ridicată a boabelor, datorit ă conținutului
ridicat în lizin ă, superior grâului – deschi de noi perspective în îmbun ătățirea valorii
nutritive a ra țiilor umane și animale (KNIPTEL, 1969, CHEN și colab., 1970;
RASHEEDUDDIN și colab., 1974, VILLEGAS, 1980; BERTONI și colab., 1981;
SKIEBE, 1982)

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
19Compoziția chimic ă a bobului de triticale se poate aprecia prin valorile medii ale
principalelor substan țe ce intră în alcătuirea complex ă a acesteia. Se constat ă că, în medie,
14,8 % din complexul chimic al bobului revine substan țelor proteice, triticalele dep ășind în
această privință celelalte culturi cerealiere. Con ținutul în substan țe proteice, ca și la
celelalte culturi cereale, variaz ă în limite largi, înregistrând valori mai ridicate în condi ții
bune de cultur ă și fertilizate cu doze sporite de azot.

Tabelul nr. 4
Compoziția chimică a triticalelor, compar ativ cu alte cereale și soia
Specificare Specia
Triticale Secar ă Grâu Orz Porumb Ov ăz Orez Soia
Proteină % 14,8 13,4 14,3 13,1 10,4 13,0 8,2 42,8
Substanțe solubile în
eter% 1,9 1,8 1,9 2,1 4,5 5,8 2,2 19,6
Celuloză brută % 2,9 2,6 2,9 6,0 2,4 11,8 10,1 5,5
Cenușă % 2,0 2,1 2,0 3,1 1,5 3,7 5,7 5,0
Substanțe neazotate% 78,9 80,1 78,9 75,7 81,2 66,0 73,8 27,1

Un component de baz ă al substan țelor extractive neazotate, care la triticale
înregistreaz ă în medie 78,90%, este amidonul. Con ținutul acestuia se g ăsește întotdeauna în
raport invers propor țional cu con ținutul în substan țe proteice. Con ținutul în celuloz ă are o
valoare medie de 2,9%, relativ asem ănătoare cu cea de la grâu și secară. De asemenea, în
compoziția chimic ă a bobului de triticale se pot g ăsi, cu o valoare medie de 1,9%, diferite
substanțe solubile în eter, precum și diverse minerale reprezentate printr-un con ținut de 2%
cenușă.
Cercetări recente asupra principalelor com ponente chimice ale bobului, la un num ăr
însemnat de genotipuri de triticale, au eviden țiat un con ținut bogat în proteine și amidon.
Prin valori medii de 14,5%, 63% amidon, 1,6% gr ăsimi, 2% cenu șă, precum și după
conținutul mediu în elemente minerale, P2O5 și K2O, triticalele ocup ă o situație
intermediar ă între grâu și secară, apropiindu-se în aceast ă privință mai mult de soiurile de
grâu. Pe baza cercet ărilor, s-a stabilit c ă conținutul în cenu șă este mai ridicat în stratul
aleuronic al bobului, ca urmare a prezen ței în celulele acestuia a corpurilor aleuronice,
alcătuite din granule compuse din amestec de s ăruri de potasiu și magneziu și înconjurate

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
20de membrane cu con ținut proteic. Substan țe minerale se g ăsesc, de asemenea, concentrate
în pericarpul exterior al bobului, în pere ții celulari ai stratului aleuronic și ai
endospermului. De asemenea s-a g ăsit o cantitate neînsemnat ă de fier și calciu.
Proteinele constituie una dintre cele mai importante și mai valoroase grupe de
substanțe chimice ale bobului. Ca și la alte cereale panificabile, în complexul proteinelor
intră și alte substan țe cum ar fi: aminoacizii și amidele acestora. Multiple cercet ări în
domeniul biochimiei au ar ătat că în compozi ția chimic ă a proteinelor din boabele de
triticale se pot separa prin metoda frac ționării, patru frac țiuni proteice prin cipale, diferite
după însușirile și modul lor de solubilizare, și anume: albumina solubil ă în apă; globulina
solubilă în soluții diluate de s ăruri neutre; prolamina solubil ă în alcool 50-80%; gluteina
solubilă în soluții diluate alcaline (CIMMYT, 1982).
Dintre aceste substan țe proteice mai importante sunt prolamina și glutenina, care,
datorită conținutului lor mai bogat în anumi ți aminoacizi, confer ă boabelor însu șiri de
calitate bun ă. Aceste dou ă fracțiuni proteice sunt gene ratoarele de gluten.

2.7. Valoarea tehnologic ă

Triticale este asem ănător grâului și secarei din punctul de vedere al ob ținerii făinii.
Ca și la secară, aluatul de triticale se diferen țiază de cel al grâului printr-o serie de însu șiri
de panifica ție relativ mai slabe. Analizele efectuate asupra calit ății proteinelor din f ăină au
demonstrat c ă la triticale proteinele de rezerv ă se caracterizeaz ă printr-un con ținut destul de
ridicat de glutamin ă (peste 32%) și în prolin ă (peste 12,5%) și, în acela și timp, prin cantit ăți
sporite de aminoacizi esen țiali: lizin ă, metionin ă, triptofan (BUSHUK, 1978, 1980;
ACHMED și Mc DONALD, 1978). Sub acest aspect, prot einele de triticale, exceptând pe
cele ale grâului, prezint ă o valoare biologic ă mai mare decât proteinele altor cereale.
Cercetările privind însu șirile de mor ărit și posibilit ățile de obținere a unor sorturi de f ăină
cu calități bune de panifica ție au demonstrat c ă triticalele dau un randament de f ăină mai
scăzut decât grâul. S-a constatat c ă făina de triticale con ține mai pu ține glicolipide în form ă
liberă comparativ cu f ăina de grâu, îns ă în făina de triticale s-a g ăsit o cantitate mai mare de
fosfolipide și relativ mai mul ți acizi gra și decât în f ăina de grâu.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
21
Testarea comport ării făinii de triticale în procesul de panifica ție a arătat că formele
octoploide de triticale au car acteristici mai bune de panifica ție comparativ cu formele
hexaploide (UNRAU și colab., 1964; MAKHALIN, 1977; IVANOV și colab., 1977 și
GUPKA și colab., 1982).
Formele hexaploide de tritic ale, care sunt cele mai r ăspândite în cultur ă, datorită
unor caracteristici agro nomice superioare formelor oc toploide (capac itate de produc ție,
rezistență la cădere, fertilitatea spicului), au în general o comportare în panifica ție mai slab ă
din cauza unei activit ăți prea ridicate a amilazei, a calit ății tehnologice slabe a glutenului și
a durității scăzute a bobului (SULINDIN, 1974; MAKHALIN și colab., 1977). Din aceste
considerente pentru ob ținerea unei pâini de bun ă calitate (bine crescut ă, cu porozitate
uniformă, aspect exterior pl ăcut) este necesar ca în procesul de panifica ție făina de triticale
să fie amestecat ă cu făină de grâu de bun ă calitate sau s ă se adauge unele substan țe ca:
monogligeride, steroidele de sodiu, bromat de potasiu, etc. (LORENZ și colab., 1972;
TSEN și colab., 1973; LORENZ și colab., 1977; SAURER și colab., 1979; ZERINGUE și
colab., 1981; ELENA OPROIU, 1982).
Deși destinația principal ă a boabelor de triticale este de a fi utilizate în nutri ția
animală, testele de laborator au indicat c ă se poate folosi și în panifica ție (în nutri ția
umană), prin aplicarea unei tehnologii specia le. Analizând compor tarea în panifica ție s-a
constatat c ă soiurile noi de triticale au caracteristici de calitate inferioare soiului de grâu
Dropia , care este cel mai bun soi de grâu în ceea ce prive ște calitatea de panifica ție
(Tabelul nr. 5 ), dar prin utilizarea în fabricarea pâinii a unui amestec de 50% f ăină de
triticale cu 50% f ăină din soiul Dropia pâinea ob ținută a avut parametrii de calitate
asemănători cu cei ai pâinii produse din f ăina soiului de grâu utilizat în amestec (ITTU și
colab., 1999; ITTU și colab., 2004) .

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
22Tabelul nr. 5
Caracteristicile de calitate ale unor soiuri de triticale, comparativ cu soiul de grâu
Dropia (dup ă ITTU și colab., 2004)

Soiul Conținutul
de proteine Producția
de proteine Valoarea de
sedimentare Volumul pâinii
din făină
de triticale Volumul pâinii din
amestec 1:1
făină de triticale
cu făină de grâu
% Kg/ha ml cm3cm3
Dropia 13,0 – 60,50 – 432
Titan 13,0 578,0 27,50 365,0 410
Tril 12,7 670,5 27,50 355,0 410
Stil 13,2 700,0 25,75 359,0 415

2.8. Valoarea furajer ă

Caracteristicile de calitate ale triticalelor le recomand ă a fi folosite cu predilec ție în
nutriția animalelor. Valoarea lor în aceast ă privință crește cu atât mai mult cu cat în furajare
se pot folosi atât masa vegetativ ă, cât și producția de boabe. Boabele prelucrate, sub form ă
de tărâțe sau făină furajeră, reprezint ă furaje concentrate deosebit de valoroase. Folosite în
rațiile de furajare a puilor, porcilor, oilor și bovinelor, pentru carne și lapte, produsele de
prelucrare de la triticale au înlocu it cu succes grâul, porumbul, orzul și sorgul. În aceast ă
privință s-a precizat c ă digestibilitat ea proteinelor și asimilarea gr ăsimilor pentru animalele
nerumegatoare și chiar pentru om reprezint ă 60-80% din valorile lor teoretice. Dup ă cum se
constată din Tabelul nr. 6 , cea mai ridicat ă digestibilitate a pr oteinelor, 87%, se
înregistreaz ă la triticale, aceasta dep ășind grâul, orzul și secara.

Tabelul nr. 6
Digestibilitatea proteinelor la principalele cereale (modificat dup ă Rakovska și
colab., 1979, cita ți de GAȘPAR și GALIA BUTNARU, 1985)
Protein digestibility for the
main cereal Digestibilitatea proteinelor
aparentă real ă
Protein digestibility for the
main cereal 80 87
78 83
Protein digestibility for the
main cereal 67 75
78 82

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
23Conținutul ridicat de celuloz ă din tărâțele de triticale nu permite o utilizare larg ă a
acestora în produsele alimentare, dar prezint ă o sursă bogată de proteine , de calitate
superioară, de grăsimi nesaturate, vitamine și substanțe minerale ( Tabelul nr. 7 ).

Tabelul nr. 7
Compoziția chimică a tărâțelor de triticale (dup ă SAUNDERS și colab., 1978, cita ți
de GAȘPAR și GALIA BUTNARU, 1985)
Specificare % la S.U.
proteină N x 6,25 gr ăsimi celuloz ă cenu șă
Tărâțe 24,5 5,1 6,7 5,4
Tărâțe fine 23,7 4,9 5,3 5,2
Făină 16,9 1,5 0,8 0,9

Din cauza cantit ății mari de tegumente seminale, t ărâțele de triticale erau mai pu țin
digestibile decât f ăina furajer ă și se foloseau cu prec ădere în furajarea bovinelor, iar f ăina
furajeră în hrănirea porcilor și a altor nerumeg ătoare. Odat ă cu crearea soiurilor noi de
triticale, cu boabe cu umplere foarte bun ă s-a pus cap ăt acestui fenomen. Teste speciale,
efectuate asupra animalelor tinere, au demonstr at calitatea proteinelo r din triticale, grâu și
secară, arătând totodat ă ca indicele de eficien ță al proteinelor de triticale corespunde cu
acela al secarei și este mult superior celui al grâului. Se apreciaz ă că importan ța mai mare a
indicelui de eficien ță a proteinelor de triticale rezult ă din conținutul mai mare în lizin ă, care
înregistreaz ă valori mai mari decât la grâu.

Tabelul nr. 8
Conținutul în protein ă și în lizină al soiurilor de triticale, grâu și secară (după ITTU și
colab., 1999)
Soiul Con ținutul în proteine % Conținutul în lizin ă g
la 100 g protein ă
Titan 14,46 3,55
Plai 14,45 3,65
Gloria 13,25 3,91
Fundulea 29 14,15 2,74

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
24Numeroase test ări de furajare au eviden țiat valoarea deosebit ă în furajarea
animalelor celor mai diverse specii de animale. Astfel s-a constatat c ă pentru animalele
rumegătoare valorile pentru energia net ă, necesară pentru cre șterea în greutate a animalelor
furajate cu triticale, au fost foarte apropiate de cele înregistrate la furajarea cu orz, dep ășind
pe cele de la furajarea cu grâu, sorg și cu alte cereale. Test ările făcute în țara noastr ă pe un
lot de pui de carne au demonstrat c ă valoarea energetic ă a furajelor de triticale este
echivalent ă cu cea a porumbului Opaque. Folosit în furajarea t ăurașilor la îngr ășat, simplu
sau în amestec cu orzul sau cu sorgul , triticale a realizat sporuri de cre ștere ridicate, egale
cu cele rezultate prin furajarea cu orz.

Tabelul nr. 9
Sporul mediu zilnic în greutate al t ăurașilor furaja ți cu diferite cereale (dup ă
GASPAR și GALIA BUTNARU, 1985)
Cultura Spor mediu zilnic,
kg Consum furaj, kg Raportul furaj/spor de
creștere
Orz 1,54 9,50 6,19
Sorg 1,42 9,23 6,50
Triticale 1,50 9,30 6,20
Orz + triticale 1,55 9,55 6,15
Sorg + triticale 1,46 9,00 6,16

Triticalele constituie o surs ă important ă de nutrețuri verzi, asigurând o mas ă verde
gustoasă și cu valoare nutritiv ă ridicată, care este consumat ă cu plăcere de către animale și
în cantități mari. Soiurile de triticale dep ășesc produc ția de mas ă verde a orzului, ov ăzului
sau a grâului. Având un ritm de cre ștere intens la temperaturi sc ăzute, triticale intr ă în
vegetație primăvara devreme, folosind mai bine decât grâul sau orzul umezeala acumulat ă
peste iarn ă în sol, și reușește să realizeze o produc ție de mas ă verde corespunz ătoare, într-o
perioadă în care furajarea animalelor are mari caren țe. Analizele efectuate asupra
compoziției chimice a plantelor de triticale la nivelul principalelor faze de vegeta ție au
demonstrat c ă valoarea nutritiv ă și perioada cea mai indicat ă pentru folosirea plantelor ca
furaj verde nu trebuie s ă depășească faza de înspicare. În faza de burduf – înspicare,
plantele au un con ținut ridicat de gl ucide, proteine, s ăruri și vitamine, care completeaz ă
valoarea nutritiv ă a furajelor.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
25Tabelul nr. 10
Compoziția chimic ă a plantelor de triticale în diferite faze de vegeta ție (după
GASPAR și GALIA BUTNARU, 1985)

Faza de vegeta ție % la S. U.
data Proteina
(Nx6,25) P2O5 K 2O Ca Mg cenu șă Zahăr
reducător
Împăiere-burduf 15 mai 23,0 1,25 4,94 0,23 0,34 11,25 15,4
Burduf-înspicare 30 mai 13,0 0,71 3,85 0,24 0,25 9,65 21,3
Înflorire 15 iunie 10,3 0,48 2,29 0,28 0,28 8,58 21,7

Pentru ob ținerea de recolte mari de mas ă verde, cu calit ăți nutritive superioare, se
recomand ă ca recoltarea s ă se facă în faza de început de înspicare. Tot în aceast ă fază se va
recolta și pentru siloz.
Sensibilitatea la c ădere, determinat ă de talia înalt ă a plantei, caracteristic ă comună a
majorității soiurilor hexaploide de triticale cultivate, este unul din principalii factori limitativi
ai recoltei la aceast ă specie. Din aceast ă cauză, reducerea taliei plantei, prin introducerea
genelor pentru talie scurt ă atât de la grâu cât și de la secar ă, a constituit obiectivul major
urmărit în ameliorarea noilor soiuri de triticale.

2.9. Încruci șarea grâu/secar ă

Dintre genele implicate în reducerea taliei la grâu, care au fost transferate primele
în germoplasma de triticale, sunt : gena de la soiul Norin 10, par țial dominant ă, Rht1,
localizată pe cromozomul 4A și gena semidominant ă alelică cu aceasta din soiul de grâu
Tom Trumb, Rht3 (ZILLINSKI și BORLAUG, 1971; GRE GORY, 1980; SKOVMAND
și colab., 1984). Rezultate mai bune în ameliorare la triticale s-au ob ținut până în prezent
cu gena Rht1, prezent ă mai ales în germoplasma de triticale de prim ăvară, creată la
CMMYT – Mexico, care, chiar dac ă efectul ei în reducerea ta liei la triticale a fost mai
puțin pregnant ca la grâu, a avut un efect favora bil asupra îmbun ătățirii fertilit ății spicului
și a sincroniei înfr ățirii. Gena Rht3, prezent ă în special în germoplasma de triticale de
toamnă, este mai pu țin utilizat ă, deși efectul ei asupra reducerii taliei este foarte mare,

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
26deoarece are influen ță nefavorabil ă asupra umplerii boabelor și mai ales determin ă un
grad ridicat de aneuploizi care, în genera ții succesive de înmul țire, produc pl ante sterile.
De la secar ă au fost folosite mai multe surse de talie scurt ă, dar rezultatele cele mai
promițătoare au fost ob ținute cu mutanta EM1, purt ătoare a genei par țial dominante H1
(WOLSKI și POJMAN, 1984; REKHMETULIN, 1984). În privin ța genelor de talie scurt ă,
există posibilitatea de di versificare genetic ă la triticale în viitor, atât prin folosirea de
germoplasm ă de secară cât și de grâu. B ŐRNER (1991) descrie la secar ă alte trei gene de
reducere a taliei, recesive și insenzitive la acidul giberelic în faza de plantul ă: ct1
(localizată pe cromozomul 7R) și dw6 (localizat ă pe cromozomul 5R) și ct2 (localizat ă în
cromozomul 5RL). De asemenea, este posibil ă folosirea genelor de talie scurt ă, larg
utilizate în ameliorarea grâului, Rht2 și Rht8, chiar dac ă transferul acestora va fi mai dificil
de realizat, deoarece sunt localizate pe genomul D, respectiv pe cromozomii 4DS și 2D.
În lucrările de ameliorare de la IN CDA Fundule au existat preocup ări de introducere
a genelor pentru reducerea tali ei, atât de la grâu, cât și de la secar ă, prin utilizarea în special
a tipului de încruci șări grâu/secar ă/triticale și triticale/grâu/triticale , folosindu-se în acest
scop germoplasma de grâu și secară, adaptată condițiilor climatice din țara noastr ă. Pe baza
acestui program s-au creat o serie de linii de triticale cu talie scurt ă. Având în vedere c ă în
generațiile de segregare ale combina țiilor hibride interspecifice, folosite în aceste lucr ări, se
înregistreaz ă un grad mare de sterilitate datorit ă instabilit ății meiotice, se realizeaz ă cu
ușurință contamin ări cu polen str ăin, astfel c ă este dificil de stabilit cu precizie, numai pe
baza analizei genealogiei liniilor, ce gene de reducere a taliei s-a reu șit să se transfere.
Pentru o prim ă orientare asupra genelor implicate în controlul taliei scurte la liniile
de triticale create se utilizeaz ă testarea pentru lungimea coleoptilului și pentru reac ția lor în
faza de plantul ă la tratamentul exogen cu acid gibe relic. Pe baza acestor teste pot fi
identificate genele Rht1, Rht3 și Rht8. Este cunoscut c ă genele Rht1, Rht3 determin ă
coleoptilul scurt și insensibilitate la tratamentul exogen cu acid giberelic, cu men țiunea că
în cazul genei Rht3 coleoptilul este foarte scur t, iar la tratamentul exogen cu acid giberelic
creșterile plantulelor sunt foar te reduse, iar culoarea acestora este verde închis (ALLAN și
colab., 1959; GALE și LAW, 1974). Gena Rht8 de la linia de grâu Sincron determin ă
coleoptilul lung și reacționează prin creșterea foarte pronun țată a plantulelor la tratamentul
exogen cu acid giberelic (S ĂULESCU și colab., 1988). În germoplasma de triticale creat ă

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
27în programul de ameliorare de la INCDA Fundulea sunt prezen te genele de reducere a taliei
plantei Rht1, Rht3 și Rht s (gen ă transferat ă de la linia de secar ă, Snoopy Danae) (ITTU și
colab., 1994).

2.10. Cercet ări privind unele aspecte morfologice, fiziologice, biochimice și
genetice ale speciei de triticale
2.10.1. Cercet ări privind unele aspecte morfol ogice ale speciei de triticale
Triticalele impresioneaz ă prin robuste țea plantelor, portul și mărimea frunzelor, prin
bogăția spicului. Ca aspect general, plantele de triticale sunt asem ănătoare grâului, îns ă au
habitusul mult mai robust și viguros, spice foarte mari cu multe spicule țe. Diversitatea
morfologic ă a plantelor este foarte mare, de la form e de tipul grânelor asiatice, cu spicul
mai mic, frunze erecte și mici sau speltoid, la cele de tip ul indo-european, cu spic mare,
frunze mari, cel mai adesea curbate sau de tip Triticum turgidum , glabre sau pubescente sub
spic, aristate sau nearistate.
Rădăcina este fibroas ă. Numărul rădăcinilor adventiv em brionare, care se
formează prin germinarea unui bob, este relativ asem ănător cu cel întâln it la secara și
grâul tare. Prin încol țirea unui bob la tr iticale, pe lâng ă radiculă, se formeaz ă 5-6 rădăcini
adventiv embrionare. Determin ările făcute SCDA Albota asupra ri tmului mediu zilnic de
creștere a rădăcinilor în primele 10 zile de la germinare, au ar ătat ca acesta este între cel
de la Triticum durum și cel de la Secale cereale și superior celui de la Triticum aestivum
(
Tabelul nr. 11).
Numărul sporit de r ădăcini embrionare, ritmul rapid de cre ștere a acestora, asigur ă
vigurozitatea plantulelor și, totodat ă, formarea unui sistem radicular bine dezvoltat,
conferindu-i astfel plantei o rezisten ță sporită față de condi țiile de sol nefavorabile. S-a
demonstrat c ă sistemul radicular la triticale acoper ă o suprafa ță de contact de 18,59 mp fa ță
de 17,32 mp la secar ă și de numai 16,32 mp la grâu.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
28Tabelul nr. 11
Ritmul de cre ștere al r ădăcinilor embrionare la princi palele cereale (Institutul
Agronomic Timi șoara)
Specia Lungimea r ădăcinilor, în mm, dup ă
5 zile 10 zile Ritmul mediu zilnic de cre ștere, mm
Triticum aestivum 55,5 86,0 5,39
Triticum durum 40,8 107,1 5,50
Secale cereale 67,5 119,4 7,32
Triticale 47,9 111,0 6,43

În perioada toamn ă-iarna, prin diferen țierea conului de cre ștere, alungirea
internodurilor și formarea primordiilor frunz elor, la partea superioar ă a fiecărui nod, se
formează tulpina.
Paiul sau tulpina este împ ărțită în 5-7 noduri, care sunt str ăbătute de diafragm ă.
Primul și cel de-al doilea inte rnod sunt cel mai ad esea umplute cu un țesut parenchimatic
pufos. Celelalte internodii sunt incomplet umplute. Internodul s uperior al tulpinii este gol.
Internodurile sunt diferite ca m ărime – mai scurte în partea inferioar ă a tulpinii –,
lungimea lor crescând total spre vârf, ultimul fiind de dou ă ori mai lung ca penultimul și cu
aproape de cinci ori mai lung decât internodu rile bazale. Grosimea paiului în diametru
oscilează în limite largi de la 2 la 6 mm, la formele normale, și de la 5 la 8 mm, la formele
pitice. Formele de triticale cu talie înalt ă au de obicei o rezisten ță slabă la cădere, defect care
a constituit un serios impedime nt în extinderea în cultur ă a triticalelor. Reducerea taliei a fost
un obiectiv greu de atins deoarece talia pitica este determinat ă de prezen ța genelor Kr, care
sunt înlănțuite cu susceptilitate de sterilitate (KISS și colab., 1977). În prezent acest obiectiv
este îndeplinit și s-au creat soiuri care au talia cuprins ă între 40 și 130 cm.
Frunza este constituit ă din teacă, limb, ligul ă și urechiușe. Frunzele sunt dispuse
altern, pornind de la fiecare nod, și de form ă diferită: liniare sau liniar lanceolate, de tip
xerofitic, înguste, sc urte, erectoide, u șor răsucite și țepoase, sau de tipul maritim, indo-
european, late, lungi, puternic curbate. La baza limbului se g ăsește ligula și pe marginea ei
urechiușele, care sunt mari, cu bordura u șor încrețită, sau mici. La unele forme, ligula este
conturată cu roșu datorită pigmenților antocianici. Culoarea frunzelor poate fi verde-

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
29argintie, datorit ă stratului ceros de pruin ă, verde închis sau verde g ălbui, cu mici pete de
culoare deschis ă.
Inflorescen ța este un spic cu dimensiuni și forme diferite. Spicele prezint ă o largă
variabilitate, putând fi laxe de tip speltoid, cu 29-30 de spicule țe, compacte de tip durum
sau turgidum, cu mai mult de 40 de spicule țe și cu ariste lungi, mijlociu de compacte, cu un
număr de 33-36 spicule țe. Primordiile florale se diferen țiază în conul de cre ștere ca
elemente ale spicului, în perioada vegeta ției timpurii de prim ăvară. Mai târziu se
diferențiază și florile. Pân ă la sfârșitul lunii aprilie are loc formarea complet ă a spicului,
florilor, a gineceului și androceului. Dup ă forma spicului, se întâlnesc urm ătoarele tipuri
mai răspândite: fusiform, prismatic, alungit eliptic, triunghiular, ramificat. Spicele pot fi
aristate cu ariste lungi aspre și răsfirate, sau cu ariste mai scurte, semiaristate sau nearistate.
Culoarea spicelor variaz ă de la galben aurie pân ă la roșcată tip ferugineum, și chiar pân ă la
maro întunecat, cu nuan ță neagră. Structura spicului este dat ă de lungimea și consisten ța
rahisului, num ărul spicule țelor, num ărul florilor în spicule ț, morfologia glumei și glumelei.
În ceea ce prive ște dimensiunea spicule țelor, lungimea și lățimea glumelor și glumelelor,
există o mare variabilitate.
Fructul de triticale este o cariopsa. La maturitate, când are umiditatea de 14-15%, cel
mai adesea bobul are un aspect u șor creponat cu cute mai adânci , sau are aspect de sistavit.
Boabele sunt mari, cu șanțul de pe fa ța ventrală mai larg sau mai îngust. Masa a 1.000 de
boabe variaz ă în limite largi, în func ție de soi și de condi țiile de mediu, de la 32 de grame la
65 de grame. Greutatea hectolitric ă este cuprins ă între 63-81 kg/hl. Culoarea boabelor este
galben maronie sau galben verzui e. Gradul de acoperire al bobul ui cu pleve este diferit în
funcție de soi și de poziția bobului în spic, dar, în general, bobul prezint ă o acoperire bun ă.
Formele cu acoperire slab ă de pleve sunt în genera l sensibile la scuturare.
2.10.2. Cercet ări privind unele aspecte fiziol ogice ale speciei de triticale

Observații de durat ă asupra dezvolt ării plantelor au demonstrat c ă perioada de
vegetație la triticale oscileaz ă între 228-238 de zile, iar su ma gradelor de temperatur ă are
limite largi, fiind cuprins ă între 1.100 și 1.300
0C.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
30Studiind însu șirile genetico-fiziologice ale cre șterii și dezvoltării în toamn ă, ale
rezistenței la ger și iernare, la un num ăr mare de combina ții hibride, între formele de
toamnă și de primăvară, au demonstrat c ă formele trispecifice de triticale, dup ă rezistența la
ger și iernare, întrec grâul sau s unt egale cu acesta, dar cedeaz ă în fața secarei. Formele de
toamnă evidențiază o creștere de trei ori mai lent ă decât formele de prim ăvară, acumuleaz ă
o cantitate mare de zaharuri, ceea ce le f ace mai rezistente la ger. Intrând în iarn ă cu o mas ă
vegetativă abundent ă (mai ales formele foarte înalte), triticalele sufer ă mult în condi ții de
asfixiere. Pierderea plantelor în iarn ă este determinat ă cel mai adesea de desc ălțare. Slaba
rezistență la iernare este unul dintre defectele impor tante ale formelor de triticale. Procentul
de plante disp ărute poate varia de la 20 la 100%. Cu toate acestea, prin lucr ări de
ameliorare, a fost posibil ă obținerea de linii și soiuri de triticale foarte rezistente la ger și la
alte condi ții nefavorabile din timpul iernii. Triticale, ca și secara, porne ște de timpuriu în
vegetație. Ritmul lor de cre ștere, în prim ăvară și în celelalte perioade, este în general
intermediar între cel al grâului și cel al secarei. Cercet ări efectuate rece nt asupra unui
număr mare de soiuri de grâu, secar ă și triticale, diferite ca în ălțime, au ar ătat că, la nivelul
principalelor faze de dezvoltare, soiurile de tri ticale se înscriu cu valo ri intermediare între
cele de la grâu și cele de la secar ă, în ceea ce prive ște ritmul de cre ștere în în ălțime a
plantelor, cu precizarea c ă formele înalte au un ritm de cre ștere apropiat de cel al secarei,
iar formele cu talie scurt ă de cel al grâului.
Cel mai intens ritm de cre ștere s-a înregistrat la nivelu l fazelor burduf – timpuriu –
înspicat – începutul form ării bobului, când plantele de triticale au crescut în în ălțime de la
40 cm la 80 cm și respectiv 117 cm. O comportare asem ănătoare s-a înregistrat și la
acumularea de substan ță uscată în plantă, soiurile de triticale situându-se între mediile de
acumulare ale grâului și cele ale secarei. La începutul form ării bobului și în faza de lapte
ritmul de acumulare în substan ță uscată, la triticale, este chiar mai mare ca la secar ă. În
perioada de înspicare, triticale este sensibil la temperaturile sc ăzute, însă, cele mai
dăunătoare sunt temperaturile sc ăzute când sunt înso țite și de ploi. Cu toate acestea totu și,
triticalele au o mare plasticitate ecologic ă, putând fi cultivate de la ecuator pân ă în zona
subpolară, iar la altitudine ridicându-se pân ă la 2.500 metri.
Este tolerant la cultur ă, atât în condi ții de aciditate cât și de alcalinitate ale solurilor.
Poate crește pe soluri nisipoase, în curs de formare, pietroase, precum și pe soluri grele.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
31Principalele faze ale dezvolt ării plantelor sunt: germinarea semin țelor, răsărirea
plantelor, înfr ățirea, împăierea, înspicarea, înflorirea și maturitatea plantelor.

Tabelul nr. 12
Ritmul de cre ștere în înălțime și greutate al triticale lor la Albota, în 2008

Limitele termice pentru germinarea semințelor sunt cuprinse între 1-20C și 28-300C.
Comparativ cu grâul și secara, boabele de triticale germineaz ă mai repede, germina ția
rapidă se datoreaz ă permeabilit ății învelișului și activității enzimatice a alfaamilazei, care,
încă din perioada de repaus, este activ ă și hidrolizeaz ă amidonul în zaharuri simple u șor
asimilabile. În prezent se știe că prezența activă a alfaamilazei este una dintre cauzele
repausului seminal scurt, ale încol țirii în spic și, în parte, ale șiștăvirii bobului. Energia
germinativ ă este mai mare la triticale comparativ cu grâul. Acest lucru se datoreaz ă
neuniformit ății structurii stratului de celule cu aleu rona. Aceste celule au aspect neregulat,
cu spații mari între ele, fapt care u șurează pătrunderea apei în endosperm.
După una-două zile de la ivirea radicelelor, se observ ă mugurașul care este protejat
de coleoptil. Când coleoptilul ajunge la lungimea de 6-7 cm apare prima frunz ă. Creșterea
coleoptilului este mai lent ă decât cre șterea rădăcinilor. Ritmul mediu zilnic de cre ștere al
plantulelor de triticale dep ășește pe cel al plantulelor de grâu.
La aproximativ 10-12 zile de la r ăsărire, plantele î și înceteaz ă creșterea în în ălțime și
intră într-o noua faz ă ontogenetic ă, faza de înfr ățire. Capacitatea de înfr ățire a plantelor de
triticale este destul de mare, mai mare ca la grâu, apropiindu-se de cea a secarei. Nodul de Nr.
ctr. Faza de vegeta ție Data Grâu Triticale Secar ă
Înălțime
(cm.) Greutate
S.U., g Înălțime
(cm.) Greutate
S.U., g Înălțime
(cm.) Greutate
S.U., g
1 Înfr ățire 2 IV 15,2 0,08 17,5 0,10 20,8 0,25
2 Împ ăiere 15 IV 25,4 0,21 30,8 0,23 32,5 0,48
3 Burduf 28 IV 36,1 0,48 41,2 0,80 49,7 1,39
4 Înspicare 8 V 70,4 3,42 80,7 5,30 100,3 7,92
5 Înflorit –
începutul form ării
bobului 15 V 84,3 6,58 119,4 13,82 135,8 12,65
6 Faza de lapte 30 V 84,7 7,35 119,5 14,30 142,8 14,25
7 Faza de lapte
ceară 15 VI 84,8 8,01 119,8 16,25 143,1 19,75
8 Maturitate deplin ă 30 VI 85,2 9,75 120,1 20,96 144,3 23,51

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
32înfrățire format în adâncime asigur ă plantelor de tr iticale rezisten ță sporită la ger, secet ă și
favorizeaz ă obținerea de produc ții superioare.
Înfrățirea este influen țată de factorii tehnologici ca spa țiul de nutri ție, fertilitatea
solului, epoca de sem ănat, adâncimea de sem ănat, precum și de factorii de mediu:
umiditate, temperatur ă și lumină. Temperatura optim ă necesară înfrățirii trebuie s ă nu
depășească 140C și, în acela și timp, să existe o alternan ță de zile cu lumin ă și temperaturi
mai ridicate și nopți răcoroase. Dup ă înfrățire plantele de triticale formeaz ă tufe erecte,
semi-culcate și culcate. În anii cu condi ții nefavorabile înfr ățirea are loc prim ăvara, ceea ce
duce la formarea unui num ăr mic de fra ți, dar de fertilitate bun ă. Un fenomen care apare și
la cereale este înfr ățirea de var ă, care apare dup ă coacerea în lapte a fra ților normal forma ți,
mai ales în cazul când ace știa au căzut din cauza ploilor și a vântului. Fenomenul este
favorizat de precipita țiile abundente, înso țite de temperaturi sc ăzute. Înfrățirea de var ă este
o însușire negativ ă care duce la coacerea neuniform ă și deprecierea calit ății produc ției.
Numărul de fra ți fertili pe care îi formeaz ă o plantă de triticale poate fi de 1 – 16 și este în
funcție de condi țiile pedoclimatice și tehnologia aplicat ă.
Împăierea începe prim ăvara, când temperatura aerului cre ște la 10-150C și se
realizează prin creșterea fiecărui internod, începând cu cel bazal . Pe rând fiecare internod se
alungește prin divizarea celulelor din zona nodului bazal. Ultimul internod cre ște cel mai
repede, fiind și cel mai lung. Soiur ile cu talie redus ă au creșterea internodiilor mai lent ă,
mai ales a ultimului internod. Finalizarea fazei de cre ștere a internodiilo r, coincide cu
înspicatul. Num ărul de zile de la r ăsărire până la finalizarea împ ăierii este de 150-200 de
zile, fiind influen țat de zona de cultur ă și genotip. În condi țiile țării noastre, în condi ții
climatice normale, împ ăierea la triticale are loc la începutul lunii mai, dup ă secară.
Înspicarea începe cu ie șirea spicului din teaca ultimei frunze din burduf. Momentul
înspicării se noteaz ă când 75% din spice au ie șit din burduf. Faza de înspicare depinde de
genotip, condi țiile de mediu și de condi țiile de cultur ă.
Înflorirea are loc la 195- 210 zile de la r ăsărire, după 5-7 zile de la înspicare.
Înflorirea începe de la mijlocul spicului spre cele dou ă extremități, vârf și bază. Înflorirea
unui spic dureaz ă 3-5 zile, în timp ce plantele unui genotip înfloresc în decurs de 8-12 zile,
și este influen țată de climă; în mod deosebit de temperatur ă și arșiță. Triticale este o plant ă
autogamă, dar are un procent de 5-10% de alogamie. La 2-3 zile de la polenizare stigmatul

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
33se ofilește, semn c ă a avut loc fecundarea. Dac ă fecundarea nu are loc, floarea se deschide
puternic r ămânând deschis ă până la polenizare.
După înflorire și fecundare începe o nou ă fază, care este de obicei mai lung ă și se
prelungește în func ție de condi țiile climatice și de genotip la 25-45 de zile, iar în anumite
situații chiar mai mult. În acest timp se formeaz ă bobul cu embrionul și endospermul.
Formarea bobului parcurge urm ătoarele faze: pe rioada de cre ștere, coacerea în lapte –
când bobul are consisten ță lăptoasă –, coacerea în pârg ă – când bobul este consistent, dar
moale ca de cear ă, iar plantele î și schimbă culoarea în galben, embrionul este format și
viabil – și coacerea deplin ă – când bobul are consisten ță tare, culoare specific ă, iar planta
devine galben brun ă. Timpul de la coacerea în lapte pân ă la cea în pârg ă durează mult,
timp în care poate ap ărea fenomenul de șiștăvire datorat pierderii masive a apei din bob.
În această perioadă are loc acumularea de substan țe plastice în bob. Ritm ul de formare al
boabelor la tritical e este diferen țiat în func ție de genotip și este deosebit de cel al grâului.
Noile genotipuri de tr iticale au boabele aproape netede, asem ănătoare cu cele ale grâului,
dar mai mari.
2.10.3. Cercet ări privind unele aspecte biochimice și enzimatice ale speciei de
triticale
Tehnicile de laborator bazate pe electroforez ă se dovedesc din ce în ce mai utile în
ameliorarea plantelor, datorit ă numeroaselor avantaje pe care le ofer ă. Studiul variantelor
electroforetice ale proteinelor și enzimelor s-a efectuat la diferite, plante printre care și la
triticale. Acest studiu al variabilit ății biochimice privind fosfataza acid ă și beta-amilaza
totală la unele forme de triticale se face în scopul unei posibile utiliz ări a acestor diferen țe
genotipice în ameliorarea unor ca ractere agronomice utile la aceast ă specie.
Fosfataza acid ă a fost studiat ă atât din punct de ve dere calitativ, cât și cantitativ, iar
beta-amilaza numai calitativ. Dup ă metoda utilizat ă de HAGIMA și ITTU (1986), în
boabele de triticale s- au identificat maximum șase izoenzime.
După numărul, dispozi ția și activitatea activit ății izoenzimelor s-au stabilit patru
tipuri de enzimogram ă pentru fosfataza acid ă, notate în mod conven țional de la I la IV.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
34Primul tip de enzimogram ă se caracterizeaz ă prin prezen ța a șase izoenzime, dintre
care trei cu activitate semnificativ ă și identică și cu activitate electroforetic ă medie. Liniile
care aparțin acestui tip au în geneal ogia lor soiul de triticale AD 206 și se caracterizeaz ă
printr-o vigoare sc ăzută a plantulei.
Cel de-al doilea tip de enzimogram ă relevă tot șase izoenzime ca și primul tip, cu
mențiunea că cele trei izoenzime cu mobilitatea electroforetic ă medie au activit ăți
fosfatazice net diferite. As tfel, izoenzima cu num ărul cinci este cea mai activ ă, urmată de
izoenzimele cu num ărul trei și patru. Acest tip de izoenzim ă se întâlne ște la soiul cu port
culcat și talie mijlocie spre mare, dar cu rezisten ță slabă la cădere, Lasko .
Al treilea tip de enzimogram ă prezintă cinci izoenzime net conturate, dintre care cea
cu numărul trei este cea mai intens ă ca activitate. În acest tip sunt incluse triticalele de talie
mijlocie cu rezisten ță bună la cădere, Juanillo 85 .
Cel de-al patrulea tip de enzimogram ă conține șase izoenzime repartizate echidistant
în regiunea dintre catod și anod a tubului de migrare. Acesta s-a eviden țiat la soiul cu talie
mare, TF2.
Comparând cele patru tipuri de enzimogr ame conturate la analiza unui set de
genotipuri de triticale, se poate men ționa faptul c ă asemănări mai evidente prezint ă tipul
trei de enzimogram ă din care fac parte genotipurile de talie mijlocie și rezistente la c ădere.
Variabilitatea beta-amilazei totale din formele de triticale analizate este mai
accentuat ă comparativ cu fosfataza acid ă. Astfel s-au stabilit șapte tipuri de enzimograme,
evidențiindu-se între dou ă și șase izoenzime. Primul tip de enzimogram ă conține patru
izoenzime, dintre care trei cu activitate echilibrat ă și a patra cu activitate și mobilitate
electroforetic ă redusă.
Cel de-al doilea tip de enzimogram ă prezintă trei izoenzime ale beta-amilazei totale
cu activitate enzimatic ă intensă și egală.
Al treilea tip de enzimogram ă se caracterizeaz ă prin prezen ța a două izoenzime ale
beta-amilazei totale inegale ca distribu ție a activit ății.
Tipul patru de enzimogram ă conține patru izoenzime, dintre care trei cu activitate
intensă, iar cea de-a patra cu activ itate semnificativ mai redus ă, dar cu mobilitatea
electroforetic ă cea mai mare.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
35Alt tip de enziogram ă, cel de-al cincilea, însumeaz ă cinci izoenzime ale beta-
amilazei totale, dispuse în dou ă grupuri, unul compus din trei izoenzime și celălalt din
două. Cel de-al șaselea tip de enziogram ă are trei izoenzime ale beta-amilazei totale, clar
conturate și cu activitate semnificativ ă, iar cel de-al șaptelea con ține șase izoenzime.
Din studiile întreprinse de HAGIMA în anul 1984, pe diferite soiuri de grâu, s-a
degajat ipoteza c ă indicele activit ății fosfatazei acide se poate corela cu capacitatea unui soi
privind rezisten ța sa la ger.
În anul 1986, HAGIMA și ITTU au extins aceste cercet ări și la triticale, folosind un
set de genotipuri care se diferen țiau în ceea ce prive ște rezisten ța la ger. Comparativ cu cele
remarcate la grâu, privind rela ția posibil ă în unele cazuri între activitatea crescut ă a
fosfatazei acide și rezistența la ger, aceast ă relație nu s-a reg ăsit în cazul sortimentului de
triticale analizat. Astfel, fo rme cu activitate fosfatazic ă crescută, ca: AD 202 , Lasko și TF 2 ,
sunt caracterizate prin rezisten ța redusă la ger, în timp ce alte linii mai noi create, cu
activitate fosfatazic ă redusă, manifest ă o rezisten ță ridicată la ger.

Tabelul nr. 13
Clasificarea unor fo rme de triticale dup ă enzimogramele fosfat azei acide din bob
(HAGIMA și ITTU, 1986)
Tipul de
enzimogram ă Număr
forme Formele studiate
I 13 AD 206, Foton, 37TK1, 31TK2, 121 TJ 2-1, 121 TJ 2-3, 123
TJ 1-2, 235 TJ 6-1, 12 TH 1021, 12 TH 1 2021, 143 TM 2-2, 149 TM 1-1, 27 TM 1
II 3 Lasko, 23 TG 1- 11, 113 TJ 1-2
III 6 AD 202, Juanillo 85, TF 4, TF 6, 58 TJ 3-2, 58 TJ 7-1, tt
575-79, TF 5
IV 2 TF 2, TF 7

2.10.4. Cercet ări privind unele aspecte genetice ale speciei de triticale

Lucrările de analiz ă citologic ă ale lui LEVITSKI și BENETSKAIA (1930, 1931)
asupra mitozei la hibrizii fertili dintre grâu și secară au scos în eviden ță starea amfidiploid ă
a lor și au deschis calea a numeroase și diferite studii citogenetice. Prima reprezentare a
cromozomilor de triticale dateaz ă din 1929.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
36BERG și OEHLER (1928) au f ăcut prima analiz ă citologic ă detaliată, la mai multe
forme de triticale oc toploid, printre care și triticale Rimpau.
În „The cytogenetics of Tritic ale”, O’MARA (1953) face o sintez ă a informa țiilor
privind citologia formelor de triticale, referindu-se cu prec ădere la cercet ările lui BERG
(1937), BERG și OEHLER (1938) și Munzing (1939).
Formele octoploide (2n=56), hexaploide (2n=42) și tetraploide (2n=28) se
diferențiază mult între ele în ceea ce prive ște caracteristicile citologice și citogenetice.
Triticalele se pot ob ține pe mai multe c ăi, de aceea și structura citogenetic ă este
diversă, cu particularit ăți citologice diferen țiate după cantitatea de heterocromatin ă,
morfologia cromozomilor, prezen ța sau absen ța cromozomilor B etc.
Genotipul unei specii este transmis pr intr-un proces cromozomal caracteristic,
determinat de num ărul, lungimea, forma și structura cromozomilor.
Formele de triticale provin din genitori foarte diver și. Complexul cromozomal
diferențiat al formelor parentale se reg ăsește în amfidiploidul de triticale într-o m ăsura mai
mare sau mai mic ă. Pentru aceste consid erente este necesar s ă se prezinte cariotipul unor
genitori ai formelor de triticale.
Cariotipul speciei Secale cereale (2n=14) este alc ătuit din grupe de cromozomi
morfologic distincte și anume: dou ă perechi metacentrici, dou ă perechi submetacentrici/
submetacentrici, dou ă perechi submetacentrici și o pereche submetacentrici cu satelit.
Cariotipul speciei Triticum turgidum (2n=28) este alc ătuit din șapte cromozomi
metacentrici, cinci cromozomi submetacentrici și cinci cromozomi submetacentrici cu
satelit.
Cariotipul speciei Triticum durum (2n=28) este alc ătuit din trei grupe de cromozomi
și anume; metacentrici cromozomii 8, 12 și 14, submetacentrici cromozomii 2, 3, 7, 9, 10,
11 și 13 și telocentrici cromozomii 1, 4 și 5. Cromozomii 4 și 10 poart ă sateliți.
Cariotipul amfidiploidului T turgidum x Secale cereale (2n=42) con ține 13 perechi
de cromozomi metacentrici, patru perechi submetacentrici, și patru perechi cu sateli ți.
Prezența cromozomilor cu sateli ți la cariotipul de triticale este controversat ă, astfel c ă
TUDOSE (1969, 1970 și 1972) eviden țiază la formele studiate cinci cromozomi cu sateli ți.
EVANS și JENKINS (1960), BHATTACACHARYYA și colaboratorii s ăi (1961)
consideră că regiunea constric ției secundare a perechii a VII-a de la secar ă nu se

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
37evidențiază la amfidiploizi în prezen ța cromozomilor de la grâu. Analizele efectuate asupra
cariotipului la unele form e hexaploide au eviden țiat prezen ța a cinci cromozomi
metacentrici, 13 submetacentrici, o pereche subterminal ă, și doi cromozomi cu sateli ți. La
amfidiploizii de triticale num ărul și mărimea sateli ților e variabil ă.
Morfologia cromozomilor din carioti pul de triticale este modificat ă în compara ție cu
cariotipul speciilor utilizate ca forme parentale. Se consider ă că prezența cromozomilor de
secară și de grâu în citoplasma de grâu duce la modific ări în morfologia cromozomilor.
Morfologia cromozomilor de secar ă se modific ă atunci când sunt inclu și în nucleul de la
triticale. Analiza carioti pului de triticale a eviden țiat și prezența cromozomilor B în num ăr
variabil. Prezen ța cromozomilor B atest ă modificări cantitative și calitative la nivelul
materialului genetic și o creștere inegal ă a ADN-ului din celule. În cercet ările efectuate la
USAMV Timi șoara, DRACEA și GALIA BUTNARU, în anul 1978, observ ă că în
cariotipul hibrizilor direc ți și reciproci de grâu x triticale cromozomii B sunt în propor ție
diferită. La trei hibrizi Triticale x Triticum aestivum s-au identificat 1-2 cromozomi B la 5
până la 90% din plante. În hibridarea reciproc ă Triticum aestivum x Triticale frecvența
cromozomilor B cre ște de la 15 pân ă la 95% din plantele analizate, num ărul lor variind de
la unu la patru. Frecven ța cromozomilor B în popula țiile hibride din F2 este superioar ă față
de F1, ceea ce permite s ă se considere c ă prezența cromozomilor B confer ă microsporilor
viabilitate sporit ă și o distribu ție preferen țială.
În diviziunea mitotic ă la Triticale nu se disting anomalii evidente. Aneuploidia nu
duce la perturbarea mitozei. Ciclul mitotic se desf ășoară în decurs de 11-12 ore, timp care
este intermediar între cel al form elor parentale (KALTSIKES, 1971, 1972).
Ciclul celular la formele hexaploide primare de triticale este mai scurt decât cel al
formelor parentale. Ciclul celular al formelor hexaploide secundare, avan sate în procesul de
ameliorare, este mai lung fa ță de cel al formelor primare. Modific ările observate în durata
fazei de sintez ă a ADN au determinat efectuarea analiz elor cantitative, care au scos în
evidență diferențe în conținutul în ADN dintre diferitele linii și forme parentale.
KALTSIKES (1971) a constatat, în cazul fo rmelor hexaploide de triticale, o
cantitate de ADN superioar ă celei de la formele parentale, iar aceast ă creștere nu este
datorată prelungirii ciclului mitotic. Determin ările cantitative ef ectuate de BENNETT și
SMITH (1972) la formele octoploide indic ă valori cantitative intermediare între cele ale

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
38formelor parentale. Observa țiile efectuate asupra m itozei din vârfurile r ădăcinii, la unele
linii de triticale, au eviden țiat o rată scăzută de anomalii (6,5-8,3%), cel mai adesea fiind
observate anomalii de tipul cromozomilor retardatari, fragmente, pun ți cromatidice în
anafază și telofază, fusuri nucleare multipolare, micronuclei și celule poliploide. Aproape
aceleași anomalii s-au observat și în mitoza celulelor tapetale. Anomaliile din mitoza
premeiotic ă duc la formarea de celule mam ă ale polenului cu num ăr diferit de cromozomi
fie hiponumerari, fie supranumerar i. La formele primare, frecven ța aberațiilor este net
superioară față de aceea de la formele secundare sau ameliorate.
La triticale meioza decurge diferit la formele cu grad de ploidie diferen țiat. Durata
ciclului meiotic la formele octoploide este mai scurt ă decât la formele parentale. La formele
hexaploide este intermediar ă, fiind mai scurt ă decât la secar ă, dar mai lung ă decât la grâu
(BENNETT și KALTSIKES, 1973).
În leptonem este dificil de identifica t anomalii cromozomale. TARCOWSKI (1968)
și SKUTINA și KVOSTOVA (1971) au constat diferen țe între num ărul nucleolilor în
celulele mam ă ale polenului. Liniile cu un singur nucleol, în celulele mam ă, prezentau
stabilitate meiotic ă ridicată, în timp ce la liniile cu doi nucleoli labilitatea meiotic ă era
foarte accentuat ă. În leptonem are loc un proces de hete rocromatizare, urmat de aglutinarea
unei mase variabile de cromozomi. Heterocromatizarea indic ă procese certe de alterare a
ADN, ceea ce duce la migrarea din celule a unei p ărți din cromozomi prin citomixis.
În pachinem și diplonem sunt observabili univalen ții; bivalen ții par a fi normal
formați, la aceștia chiasmele apar de asemenea normale.
În diachinez ă se observ ă bivalenți normal forma ți, alături de univalen ți și
multivalen ți. TSUCHIYA (1970) a explicat frecven ța mai ridicat ă a univalen ților din
metafaza I, în compara ție cu cea din diachinez ă, prin separarea ti mpurie a bivalen ților
achiasmatici și separarea timpurie a bivalen ților în timpul migr ării către placa ecuatorial ă.
Faza în care se disting cu u șurință și exactitate anomaliile din meioz ă este metafaza
I. Univalen ții, de obicei, se di spun la periferia pl ăcii ecuatoriale. Prezen ța univalen ților
depinde de mai multe cauze și anume: gradul de ploidie (la formele hexaploide frecven ța
univalenților este mai redus ă față de formele octoploide), condi țiile de mediu și stabilitatea
liniilor. Multivalen ții sunt observa ți cu o frecven ță mai mare la liniile instabile. Frecven ța
mai ridicat ă a multivalen ților se explic ă prin heterozigo ția de transloca ție. Transloca ția este

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
39un proces comun la formele hexaploide de grâu, dar și la formele tetraploide de grâu;
translocația este un fenomen frecvent, de aceea formarea de multivalen ți în cazul liniilor de
triticale cu un pedigreu complex pare a fi normal ă încât și la specii diferite de secar ă au fost
observate transloca ții, ceea ce explic ă formarea de multivalen ți în cazul liniilor de triticale
în a cărui pedigreu intr ă mai multe specii de secar ă.
În anafaza I, univalen ții au o comportare foarte diferit ă; ei pot migra neordonat la
polii fusului nuclear, formând celule cu num ăr diferit de cromozomi; pot r ămâne pe placa
ecuatorial ă, reorganizându-se în micro-nuclei, în celulele diadei; sau pot s ă cliveze ca în
mitoză, migrând câte o cromatin ă în polii celulelor fiice și astfel se formeaz ă diade
normale. În telofaza I pot fi observa ți univalen ți rămași în afara nucleilor fii, care cel mai
adesea se organizeaz ă în micronuclei. În cea de-a doua parte a meiozei, frecven ța
anomaliilor este mai redus ă, deoarece în interfaz ă celulele cu abera ții cromozomale pot fi
excluse de la diviziune.
În anafaza II au fost observa ți retardatari cromatidici, care sunt inclu și în nucleul
tetradei sau formeaz ă micronuclei. Atât la formele octoploide, cât și la cele hexaploide, au
fost remarcate celule poliploide. Poliploidi a, care la unele linii octoploide poate s ă fie într-o
proporție mai mare de 10% din celulele observate , se poate explica prin inhibarea form ării
fusului nuclear în metaf aza I. Instabilitatea meiotic ă, exprimat ă prin formarea de univalen ți,
punți cromatice, fus multipol ar sau inhibarea form ării lui, este cauzat ă de diferen țele dintre
ciclul meiotic al cromozomilor de la grâu și secară (alocilie genomic ă), de prezen ța
heterocromatinei factoril or citoplasmatici, condi țiilor de mediu variabile sau a modului de
polenizare.
Alocilia genomic ă este o încercare de a explica formarea univalen ților la triticale.
Durata meiozei la formele diploide, tetraploide și hexaploide este mai lung ă la plantele care
conțin cromozomi de secar ă. BENNET (1974) a constatat c ă anomaliile din meioz ă se
datorează timpului insuficient pentru formarea bivalen ților de la secar ă în zigo-pachiten,
ceea ce duce la alocilia genomic ă, care nu în toate cazurile este vizibil ă. La formele
octoploide timpul de zigoten și pachitem este suficient pentru formarea bivalen ților de la
grâu, dar insuficient pentru formarea celor de la secar ă. Conținutul mai ridicat în ADN din
celulele mam ă ale polenului de la secar ă reclamă un timp meiotic mai îndelungat fa ță de cel
de la grâul tetraploid. Când sunt combinate genomurile de la grâul tetraploid cu cel de la

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
40secară, la hibridul hexaploid ciclul meiotic este mai scurt, ceea ce duce la formarea
univalenților. ROUPACHIAS și KALTSIKES (1977) au studiat efectele genomurilor D și
R asupra diferitelor faze ale meiozei, constatând c ă factorii genetici din genomurile D și R
au un rol mai hot ărâtor în formarea bivalen ților decât schimb ările cantitative la nivelul
cromozomilor și conținutul de ADN. Ca și la grâu, și la triticale durata meiozei este afectat ă
prin adiția sau eliminarea diferitilor cromozomi. Prezen ța heterocromatinei în cantitate mai
mare în cromozomii de secar ă a dus la ideea c ă aceasta ar fi implicat ă în sinapsa
cromozomal ă. THOMAS și KALTSIKES (1976) au observat c ă zonele heterocromatice de
pe cromozomii de secar ă nu se împerecheaz ă în metafaza I la triticale. MERKER (1976) a
găsit diferen țe în conținutul și în modul de dispunere a heterocr omatinei la diferite linii de
triticale. Utilizând plante la care zona heterocromatic ă telomeric ă largă era absent ă, prin
deleție, același autor a constatat cre șterea sinapsei cu 2/3 fa ță de plantele care con țineau
zona heterocromatic ă telomeric ă și la care perechea cromozomal ă forma un bivalent
deschis sau r ămânea sub form ă de univalen ți. Aceste observa ții au condus la concluzia c ă
heterocromatina joac ă un rol important în formarea bivalen ților și în stabilitatea citologic ă
la triticale. La multe linii de triticale bune ca fertilitate a fost observat ă o cantitate mai mic ă
de heterocromatin ă, ceea ce indic ă o tendință de selecție împotriva omologilor purt ători ai
regiunii heterocromatice telomerice. Utilizarea unor linii de triticale la care heterocromatina
telomeric ă să fie complet îndep ărtată ar fi o cale de sporire a fertilit ății.
Datorită posibilit ăților de identificare al fiec ărui cromozom cu zonele
heterocromatice și eurocromatice specifice, WEIMARCK (1975) a putut analiza inciden ța
heterocromatinei la linii consangvinizate de secar ă. Tehnica de bandare Giemsa a condus la
identificarea individual ă a cromozomilor, atât a celor de la secar ă, cât și a celor de la grâu.
Interacțiunea nucleu – citoplasm ă poate fi responsabil ă de formarea univalen ților și de
instabilitatea meiotic ă. LARTER și HSAM (1973) au ob ținut linii identice, dar cu
citoplasm ă diferită, la care num ărul univalen ților pe celul ă a fost diferit.
LARTER și colaboratorii s ăi (1968) au constatat c ă instabilitatea meiotic ă și
formarea univalen ților sunt o consecin ță a condițiilor de mediu și anume, la temperaturi
diferite, frecven ța univalen ților pe celul ă este diferit ă.
Polenizarea influen țează formarea bivalen ților în mod diferit. Triticalele con țin
cromozomi de la grâu, la care formarea bivalen ților este controlat ă de câteva gene

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
41specifice și cromozomi de la secar ă, la care formarea bivalen ților este sub control
poligenic. Autopolenizarea sau alopolenizarea spore ște formarea univalen ților, ceea ce
mărește frecven ța anomaliilor din meioz ă. Cert este c ă meioza decurge anormal, formarea
univalenților, care duce la perturba ții meiotice grave, fiind sub controlul la o serie de
factori ce nu sunt înc ă elucidați în totalitate. Procesul de re gularizare al meiozei duce în
final la un grad diferit de viabilitate a polenului. În urma gametogene zei se formeaz ă
gameții a căror funcționalitate este diferit ă. Megasporul r ămâne func țional în condi ții de
aneuploidie ridicat ă, producând plante F1 și atunci când num ărul de cromozomi variaz ă
de la 24 la 30, în timp ce polenul este rareori func țional în asemenea condi ții. Toleran ța
diferită la aneuploidie și capacitatea de tr ansmitere a unui num ăr diferit de cromozomi
prin microspori sau mega spori devin clare dac ă avem în vedere c ă în timpul germina ției
are loc competi ția între microspori și că tubul polinic se formeaz ă din rezervele existente
în acesta, în timp ce oosfera este hr ănită de planta mam ă și nu intră în concuren ță cu alte
oosfere. În felul acesta, form ele euploide instabile vor produce oosfere aneuploide
funcționale, ceea ce va m ări procentul aneuploidiei cu fiecare genera ție reproductiv ă.
Germinarea defectuoas ă a grăuncioarelor de polen aneuploide spore ște sterilitatea la
triticale. În gr ăunciorul de polen se disting cele dou ă spermatii în celula vegetativ ă. O
anteră de triticale formeaz ă 3.000 – 9.000 de micros pori, cu mult mai pu țin decât o anter ă
de grâu (12.000 – 130 .009 sau la secar ă 15.000 – 18.000).
În compara ție cu alc ătuirea normal ă, au fost observa ți microspori cu spiralare
incomplet ă a uneia sau a ambelor spermatii, datorit ă diviziunii de maturare incomplete
sau aberante. Citodiferen țierea aberant ă duce la formarea de mi crospori cu spermatii sau
celule vegetative suplimentare. Fa ță de procentul de anoma lii observat în meioz ă,
proporția microsporilor anormal structura ți morfologic este mult mai mic ă, ceea ce
dovedește că procesul de autoreglare, prin elim inarea celulelor cu anomalii majore,
acționează pe tot parcursul pro cesului de gametogenez ă. Variabilitatea dimensiunilor
grăuncioarelor de po len este mare și asemănătoare cu cea observat ă la grâu. Raportul
dintre cele dou ă diametre situeaz ă formele de triticale în grup e distincte de morfologie,
mai aproape de gr âu (1,05) sau mai aproape de secar ă (1,28). În medie, raportul celor
două diametre la tritic ale este intermediar între cel al grâului și cel al secarei.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
42Megagametofitul la triticalele hexaploid con ține oosfera, dou ă sinergide, doi
nuclei polari (nuc lei secundari) și un aparat antipodal mare, în care num ărul și mărimea
celulelor sunt foarte diferite . Când în microspor se desf ășoară diviziunea de maturare,
gametofitul femel este transformat în patru nuclei dispu și liniar. Dup ă 4 până la 15 ore de
la polenizare are loc dubla fe cundare prin fuziunea unei sp ermatii cu nucle i polari (dup ă
4-5 ore) și a altei spermatii cu oosfera (dup ă 10-15 ore). În formarea endospermului și a
embrionului se produc de calaje evidente de la început. Prima diviziune a endospermului
are loc dup ă 6-8 ore de la polenizare, în timp ce prima diviziune a zi gotului se produce
după 15-20 de ore.
Formarea endospermului începe dup ă 6-8 ore de la polenizare, prin diviziuni
mitotice succesive sincrone. Între diferite linii de triticale exist ă diferențe din punctul de
vedere ale ciclului mitotic, la unele linii mitoza fiind mai activ ă, iar la altele mai lent ă.
Durata ciclului endospermic (3n) pare s ă fie de 6-7 ore, fiind mult mai scurt ă decât a
ciclului mitotic din celulele meristemului ra dicular (2n) (10-12 ore). Durata ciclului
celular descre ște prin cre șterea nivelului de ploidie. Dup ă 60 de ore de la polenizare,
diviziunea endospermului se diferen țiază de la individ la indivi d, de la linie la linie.
Astfel la liniile de triticale ameliorate sincronia și ciclul de diviziune a endospermului
au fost mai stab ile în compara ție cu liniile mai noi. Procesul de celularizare a
endospermului începe dup ă 96-120 de ore dup ă polenizare. Diviziunea endospermului
este mai rapid ă în zona micropolar ă, în jurul embrionului, de unde începe și
celularizarea. În diviziun ea endospermului au fost observate anomalii ca: pun ți
cromatidice, picnoze, nuclei fuziona ți cu o rat ă scăzută. După ce procesul de
celularizare s-a produs și cel de depunere al amidonului în celule este în curs, din zona
centrală începe degenerarea celulelor, cel mai frecvent din zona antipodal ă și numai
rareori cu cea embrionar ă. Degenerarea endospermului determin ă o slabă aprovizionare
a embrionului și, în final, duce la moartea lui. Cantitatea de ADN în celulele
endospermului este variabil ă, adesea fiind mai ridicat ă.
Formarea embrionului la triticale decurge mult mai lent decât cea a
endospermului. Diviziunea embrionului nu este sincron ă. La 24 de ore de la polenizare,
proembrionul, la prima sa di viziune, s-a format din 2-5 cel ule. La 72 de ore de la
polenizare embrionul este piriform (20-30 de celule) cu o celul ă mai mare, orientat ă către

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
43micropil. Aparatul antipodal se formeaz ă pe seama endoreduplic ării, numărul, forma și
volumul celulelor fiind variabile. Diviziunea antipodelor continu ă până la 20-60 de ore de
la polenizare, în timpul fecund ării morfologia anti podelor se modific ă. La începutul
fecundării antipodele sunt în interfaz ă, în care se observ ă zone intens colorate numite
cromomeri care reprezint ă cromozomii de secar ă și câte un nucleol mare . La 96 de ore de
la polenizare, aparatul antipodal începe s ă degenereze. Degenerarea antipodelor poate fi
mai timpurie sau ma i târzie, în func ție de genotip. La li niile cu un grad de șiștăvire redus
aparatul antipodal a cres cut în dimensiuni pân ă la 40-50 de ore de la polenizare și și-a
menținut func țiile până la 120 de ore de la polenizare. Prezen ța unui aparat antipodal
masiv și funcțional timp în delungat, dup ă polenizare, constitu ie un factor esen țial pentru
formarea semin țelor normale, ne șiștăvite. Se crede c ă secara este forma parental ă care
este responsabil ă de degenerarea timpurie a anti podelor, de formarea nucleilor
endospermici aberan ți și de șiștăvirea boabelor de triticale.
Poliploizii de substitu ție sunt forme la ca re unul sau mai mul ți cromozomi de
secară au fost substitui ți de un num ăr egal de cromozomi homeologi din genomul D.
Triticale hexaploid are formula genomic ă AABBRR și grâul hexaploid formula
AABBDD. Încruci șind aceste forme se ob țin hibrizi hexaploizi, care în F1 au genomul
AABBRD. Dup ă cum rezult ă, două genomuri în asemenea organisme, R și D, se află în
stare haploid ă, regăsindu-se în meioz ă în stare univalent ă.
În meioza hibrizior genomul A formeaz ă 7 bivalen ți, genomul B al ți 7 bivalen ți,
alături de care se g ăsesc 7 univalen ți R și 7 univalen ți D, după formula 7II A+7 II B + 7 IR
+ 7 ID.
În timpul meiozei, parte din univalen ți sunt elimin ți, parte pot fi transforma ți în
generația următoare. Între descenden țe ar trebui s ă se găsească toate formele de
cornbinații posibile de la Triticale la gr âu, printre care și forme cu cromozomi R și D.
O astfel de combina ție favorabil ă este Armalillo, la care a fost depistat ă perechea
2D, care a substituit o pereche de cr omozomi 2R din genomul R (GUSTAFSON și
ZILLINSKI, 1973). Aceast ă substituție 2R cu 2D a favorizat vizibil cre șterea fertilit ății.
Ulterior s-a demonstrat c ă cromozomii: 4R, 5R, 6R influen țează dezvoltarea
endospermului. Formele la care lipsesc chiar și numai doi dintre ace ști cromozomi
formează boabe bine umplute.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
44Având în vedere posibilit ățile foate largi de transmitere în game ți a
cromozomilor din genomurile R și D, la care raportul poa te varia de la 0:7 pân ă la 7:0,
apare întrebarea: care dintre aceste forme cu cel de-al treilea genom combinat prezint ă
interes pentru ameliorari. R ăspunsul este dat de cercet ările efectuate de SEMENOV și
SEMENOVA (1983), precum și de FEDOROVA (1984), care, pe baza analizei
cromozomilor prin metoda C – colorare a unui num ăr mare de hibrizi de triticale de
tip grâu –, au demonstrat c ă sub raport practic cele mat interesante forme de
substituție sunt cele care con țin 4 pân ă la 7 cromozomi de secar ă. Deosebit de
valoroase s-au dovedit liniile cu 5 perechi de cromozomi de secar ă în următoarea
componen ță: l R, 3R, 5R, 6R, 7R.
Liniile cu 4 perechi de cromozomi în componen ță (1R, 5R, 6R, 7R) s-au dovedit
mai puțin valoroase. Valoroase sunt și alte forme de substitu ție cu 5 perechi de
cromozomi R, cu 6 perechi și chiar cu 4 perechi de cromozomi R, dar cu alt ă
componen ță. Aceiași autori au semnalat pentru prima data substitu ția cromozomului 1R,
care de obiecei nu lipse ște, pentru c ă lângă satelitul acestui cromozom se afl ă gena care
condiționează producerea de ARN și deci cromozomul are, importan ță adaptivă.
Formele care pierd aces t cromozom nu au posibilitate de adaptare și deci sunt
foarte rare. Dup ă aspectul exterior și componen ța cromozomal ă, formele de substitu ție se
pot separa în 3 grup e: forme de substitu ție de grâu, care poart ă una sau dou ă perechi de
cromozomi de secar ă (R), forme de substitu ție intermediare cu 3-4 perechi de cromozomi,
triticale de substitu ție, care au 5-6 perechi de cromozomi de secara (R).
Pentru ameliorare sunt importante și liniile de grâu de substitu ție cu 1-2 perechi
de cromozomi R, pentru c ă indică ce caractere con țin acești cromozomi. Importante s-
au dovedit liniile de grâu cu cromozomi transloca ți, ca 1B/1R și 1B/1R – 1B. Pân ă în
prezent nu exist ă date care s ă ateste prezen ța unei linii de grâu cu alt cromozom de
secară decât 1R. Se cunosc îns ă situații când cromozomii sunt transloca ți: 1R/2R și
IR/6R, dar și în asemenea cazuri este prezent m ăcar un segment din cromozomul 1R.
Se apreciaz ă că poliploizii de substitu ție constituie, probabil, cauza superiorit ății
fomelor de triticale rezultate din hibridarea dintre Triticale x T. aestivum.
Liniile de substitu ție cu una, dou ă sau trei perechi de cr omozomi ai genomului D
au caractere agronomice deosebit de favorabile și o produc ție ridicată. Cromozomii de

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
45secară R sunt primii care se pierd și sunt prezen ți numai atunci când exist ă întregul
complex cromozomal R. Cromozomii 3R, 4R/7R, 5R, 6R sau 7R/4R s-au g ăsit prezen ți în
proporție de 70, 77, 60, 73 și 50% din plante. Conc luzia care se desprinde este aceea c ă
sunt posibile diverse substitu ții de cromozomi care induc în genotipurile respective
însușiri noi și utile, dar deocamdat ă problema formelor de substitu ție rămâne înc ă prea
puțin studiat ă.

F
Fig. 2 – Condi ționalitatea produc ției la triticale

2.11. Cerin țele biologice ale speciei triticale
2.11.1. Cerin țele față de temperatur ă

La triticale, ca la grâu și la secar ă, germinarea seminelor are loc începând de la
temperaturi sc ăzute de 1-2
0C. Temperaturile de 10-250C asigură o răsărire rapid ă și
uniformă.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
46Am constatat c ă în cursul vegeta ției, triticalele necesit ă o sumă de peste 2.200-
2.3000C. Pentru o înfr ățire optimă, triticale are nevoie în toamn ă de o perioad ă mai lung ă de
vegetație activă cu temperaturi de peste 120C.
Desăvârșirea înfrățirii în toamn ă necesită epoci de îns ămânțare mai timpurii pentru a
se termina înfr ățirea plantelor înainte de apari ția fazei de c ălire a acestora, care intervine de
obicei când temperatura aerului coboar ă sub 50C.
În condiții mai pu țin favorabile de realizare a c ălirii plantelor, rezisten ța la ger a
formelor de triticale se reduce sim țitor. După tipul de dezvoltare și cerințele față de regimul
termic, triticale prezint ă forme de toamn ă, care solicit ă pentru stadiul de vernalizare o
perioadă cu temperaturi sc ăzute, și forme de prim ăvară, la care cerin țele pentru vernalizare
sunt mult reduse. În afar ă de acestea exist ă o mare diversitate de forme care se diferentiaz ă
după intensitatea cerin țelor față de temperatur ă. În experien țe am folosit 7 soiuri de triticale
de toamnă, și anume: Plai, Trilstar, Gorun, Stil, Titan, Haiduc și TF2.
Deși formele de triticale reclam ă temperaturi mai ridicate, ele sunt totu și mai
sensible, nesuportând temperaturile excesive. Prin masa foliar ă abundent ă, în condi țiile de
insolație puternic ă, se pierde prin transpira ție o cantitate mare de ap ă, ceea ce stânjene ște
evident dezvoltarea plantelor. Tritical e, mai mult decât alte cereale, necesit ă temperaturi
mai moderate în faza de umplere a b obului, fapt pentru care realizeaz ă producții mai mari și
de mai bun ă calitate, sub aspectul umplerii bobului în ani mai termostabili.
2.11.2. Cerin țele față de fotoperioad ă

Spre deosebire de al te plante de cultur ă, triticale cre ște tot atât de bine în condi ții de
zi lungă, cât și de zi scurt ă, fiind planta care din acest punct de vedere are plasticitatea cea
mai largă. Triticale este totu și o plantă de zi lung ă. KISS (1968) a urm ărit și a reușit
obținerea unor forme dc zi scurt ă care să poată să crească bine și la altitudini înalte. Pe baza
cercetărilor efectuate s-a tras concluzia c ă sensibilitatea mai redus ă la durata zilei la triticale
este un caracter cu ereditate intermediar ă și că aceasta este înl ănțuită cu însușirea de
rezistență la ger. Reac ția mai slab ă la durata fotoperioadei influen țează favorabil cre șterea
rapidă din prim ăvară, acumularea de substan ță uscată, a hidra ților de carbon și a
conț
inutului în aminoacizi și în final produc ția.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
47Determin ări efectuate în aceast ă privință pe parcelele unde am avut experien țe
precum silla SCDA – Albota au demonstrat c ă cea mai mare intensitate a regimului de
creștere în înălțime se realizeaz ă la triticale la nivelul f azei de înspicare. În acest ă direcție,
triticale eviden țiază o comportare intermediar ă între cea a grâului și cea a secarei.
Lipsa de reac ție la durata fotoperioadei influen țează adaptabilitatea ridicat ă a
formelor de triticale în diferitele zone geografice și utilizarea mai eficient ă a energiei
solare.
2.11.3. Cerin țele față de umiditate

Experiențele efectuate recent în condi ții naturale de secet ă excesivă din anul 2007 au
demonstrat ca triticale suport ă mai bine decât grâul lipsa de ap ă, datorită sistemului
radicular mai puternic. Nevoile cele mai ridicate de ap ă sunt evidente în timpul împ ăierii,
înspicării, înfloririi și începutului form ării boabelor imediat dup ă polenizare. Dac ă intervin
perioade de secet ă de la împ ăiere la înspicare, spicule țele de la baza spicului degenereaz ă și
se atrofiaz ă.
Seceta din faza de înspi care – înflorire determin ă, de asemenea, sterilitatea, fie prin
degenerarea spicule țelor din partea superioar ă a spicului sau a florilo r centrale din spicule ț,
fie prin formarea de celule reproduc ătoare afunc ționale. Asemenea situa ții s-au semnalat în
anul 2007 când culturile de triticale au eviden țiat o sterilitate par țială a spicule țelor de la
baza și de la vârful spicului. Dimpotriv ă, prelungirea perioadei de înflorire – maturitate face
ca plantele s ă-și desăvârșească producția de boabe în condi ții de secet ă ș
i temperaturi
ridicate, ceea ce adesea conduce la șiștăvirea boabelor și reducerea recoltelor.
2.11.4. Cerin țele față de sol

Triticale se caracterizeaz ă printr-o plasticitate genetic ă evidentă și crește destul de
bine pe orice tip de sol, de la solurile nisipoase pân ă la cele podzolice, chiar și pe cele
foarte superficiale, ori în curs de formare.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
48Pe baza cercet ărilor efectuate s-a constatat c ă reacționează bine pe terenuri cu
fertilitate natural ă redusă, umede și cu aciditate ridicat ă, cum sunt solurile albice sau brun
luvice de la Albota.
În același timp eviden țiază o toleran ță superioar ă față de toxicitatea ionilor mobili de
aluminiu în sol (ITTU și colab., 1988). De și este puțin sensibil la aciditatea solului, s-a
constatat totu și că pe solurile cu un pH (H 2O) de 4,5-4,0 recolta este sensibil influen țată. În
asemenea condi ții se înregistreaz ă o reducere a taliei plantelor și o înfrățire mai slab ă. Pe
solurile mai indicate pentru secar ă, triticale realizeaz ă producții superioare grâului, dar
relativ egale sau mai sc ăzute decât secara.
Din aceasta cauz ă, zonarea culturilor de triticale urm ărește cu prec ădere terenurile
marginale din zona de cultur ă a grâului. Fa ță de condi țiile de fertilitate a solului s-a
constatat c ă există o specificitate genotipic ă la triticale. Unele linii hexaploide din
sortimentul cunoscut de triticale au manifestat o comportare mai bun ă pe terenunile foarte
ușoare, nisipoase, în timp ce alte forme, din contr ă, s-au dovedit mai productive pe
terenurile cu fertilitate natural ă mai bună.
2.11.5. Cerin țele față de nutriția mineral ă

Cerințele față de substan țele nutritive la triticale, pe parcursul perioadei de vegeta ție,
sunt diferite, fiind impuse de starea plantelor, condi țiile de clim ă și sol, planta
premergătoare și îngrășămintele aplicate.
Unul dintre elementele impor tante pentru triticale, ca și pentru celelalte cereale, este
azotul . Aceasta și pentru faptul c ă triticale se cultiv ă în general pe soluri mai s ărace. Lipsa
azotului din sol și din plant ă este pusă în eviden ță prin îngălbenirea frunzelor, chiar oprirea
creșterii și apoi înro șirea și uscarea plantelor.
Fertilizarea plantelor cu azot m ărește gradul de înfr ățire, crește vigoarea general ă a
acestora și contribuie la sporirea produ ției. Date experimentale, efectuate cu doze diferite
de azotat, au demonstat c ă pe măsura creșterii dozelor de îngr ășăminte de la 18 pân ă la 90
kg/ha azot s.a. a crescut sim țitor produc ția, însă la doze mai mici de azot, triticalele dau
producții mai mari decât grâul. Pe m ăsura creș
terii dozelor de îngr ășăminte cu azot în
boabele de triticale cre ște conținutul de azot, mangan, molibden, și s-a redus con ținutul de

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
49calciu și zinc. Nu s-au semnalat modific ări ale con ținutului de fosfor , potasiu, magneziu,
fier și cupru în bob, dar s-a înregistrat reducerea cantit ății de molibden și sporirea potasiului
în tulpină.
Fosforul este necesar at ât ca element nutritiv, cât și pentru folosirea mai eficient ă a
azotului de c ătre plante. Lipsa fosforului frâneaz ă și la triticale sintez a albuminelor, fapt
pentru care este indispensabil în dezvoltarea pl antelor tinere, el partic ipând la procesul de
formare a produselor primare ale fotosintezei și la sinteza moleculelor de clorofil ă. Prezența
fosforului favorizeaz ă formarea sistemului radicular, gr ăbește maturitatea plantelor, pe când
insuficien ța lui întârzie dezvoltarea, înflorirea și maturitatea plantelor.
Potasiul se găsește mai mult în p ărțile tinere ale plantelor, mai ales în sucul celular.
Ca și fosforul, potasiul ajut ă la creșterea con ținutului în clorofil ă, carotin, xantofil ă și
influențează intensitatea cre șterii fotosintezei și sinteza albuminelor. Lipsa potasiului
influențează negativ înfr ățirea plantelor și rezistența acestora la c ădere și față de atacul unor
ciuperci. Caren țele mari în potasiu se eviden țiază prin aceea c ă frunzele devin mate, iar
marginile acestora cafenii, r ăsucindu-se.
Calciul joacă un rol important în schimbul de hidra ți de carbon. Insuficien ța lui
influențează dereglarea sintezei zaharurilor și a albuminelor, reducând intensitatea
respirației și fotosintezei. Calciul serve șste la neutralizarea acidit ății solurilor și slăbirea
activității ionilor de hidrogen și aluminiu. Cercet ările au demonstrat și la triticale
necesitatea unor microelemente pentru cre șterea și dezvoltarea normal ă a plantelor. Printre
acestea o importan ță deosebită revine cuprului , care s-a constatat c ă intră în compozi ția
unor acizi și fermenți, și zincului , care, de asemenea, particip ă la o serie de reac ții de
fermentare ce influen țează la rândul lor, intensitatea respira ției și fotosinteza (CIMMYT –
Rev., 1979, 1980).
Un rol important are manganul , borul și molibdenul , microelemente care particip ă în
metabolismul plantelor, în diferite procese de fermentare influen țând sinteza anumitor
substanțe zaharoase, precum și reacțiile de fixare biologic ă a azotului. Fa ță de acțiunea
sărurilor (NaCl, KCl, CaCl 2) s-a constatat c ă formele de triticale se comport ă asemănător
grâului, în timp ce secara s-a dovedit mai rezistent ă (CEAUȘU, C., CREMENESCU și
colab., 1986).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
50Cercetările privind sistemul de fertilizare au precizat c ă azotul este principalul
element nutritiv care determin ă cantitatea și calitatea produc ției agricole, solul putând
furniza numai par țial necesarul pentru o recolt ă mare. S-a stabilit, de asemenea, c ă fosforul
este deficitar pe cel e mai mari suprafe țe cultivate și că acesta determin ă cantitatea, calitatea,
dar mai ales stabilitatea produc ției, în diferite condi ții climatice. S-a stabilit c ă în condițiile
unui disponibil limitat de îngr ășăminte este preferabil, sub raport economic, ca azotul și
fosforul s ă fie aplicate în doze mici sau moderate pe suprafe țe cât mai mari, la grâu,
porumb și sfeclă de zahăr. S-au stabilit reguli precise pentru aplicarea gunoiului proasp ăt
sau fermentat, s-au precizat dozele, culturile și perioadele optime de încorporare,
valorificându-se cercet ările clasice efectuate în perioada interbelic ă de GORDON, la
Beltsville (S.U.A.) și în România de HULPOI (1940-1945).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
51
CAPITOLUL III
ASPECTE GENERALE FITOPATO LOGICE, ENTOMOLOGICE
ȘI METODE DE SELEC ȚIE
CHAPTER III
GENERAL PHYTOPATHOLOGYCAL, ENTOMOLOGYCAL ASPECTS
AND SELECTION METHODS

3.1. Principalele buruieni

Buruienile cele mai r ăspândite în cultura de triticale sunt: Centaurea cyanus,
Cirsium arvense, Raphanus raphanistrum, Sin apis arvensis, Galium aparine, Stellaria
media, Polygonum convolvulus, Ranunculus sp., Viola tricolor, Matricaria sp., Bifora sp.,
Veronica sp., Papaver rhoeas, Capsella bu rsa pastoris, Chenopodium sp., Amaranthus sp..

3.2. Principalele boli ale triticalelor

Triticale eviden țiază o rezisten ță bună la atacul agen ților patogeni. În general, s-a
constatat c ă soiurile și liniile actuale de triticale s unt atacate de aproximativ acelea și boli ca
și formele parentale din care provin. Este posibil ca în viitor, pe m ăsura diversificarii
germoplasmei și a răspândirii acesteia în cultur ă, să apară și alți agenți patogeni mult mai
agresivi decât cei cunoscu ți în prezent.
3.2.1. Mucegaiul de z ăpadă

Mucegaiul de z ăpadă (Fusarium nivale (Fr.) Ges.) este o boal ă răspândită în zonele
umede, înregistrând atacuri puterni ce îndeosebi în regiunile unde z ăpada în timpul iernii
este abundent ă și se topește greu în prim ăvară. Boala atac ă triticalele de toamn ă și se

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
52manifestă începând de la r ăsărire și până în faza de rozet ă a plantelor. Boabele contaminate
dau naștere la col ți infectați, care au putere slab ă de străbatere și răsar greu. Miceliul care se
dezvoltă pe frunze este fin, alb-roz și apare de obicei sub form ă de vetre, dând aspectul
denumit ,,mucegai de z ăpadă”. Faza cea mai p ăgubitoare este aceea când atacul se extinde
și asupra paiului, producând brunificarea și putrezirea țesuturilor de la baza acestuia,
slăbindu-i rezisten ța la cădere.
Ciuperca atac ă și spicele, pe care formeaz ă un mucegai fin, ro șiatic. În aceast ă fază
boala mai este cunoscut ă și sub denumirea de ,,fuzarioz ă”, dăunând plantelor prin aceea c ă
boabele șiștăvesc și își pierd culoarea, devenind albi cioase. Boala poate fi prevenit ă prin
utilizarea pentru sem ănat a unor semin țe sănătoase și tratate împotriva acestei boli.
3.2.2. Fuzarioza spicelor

Fuzarioza spicelor ( Giberella zae sau Fusarium graminearum ) este o boal ă
păgubitoare.
Atacul se produce în toate fazele de dezvoltare a plantelor, de la germina ție până la
maturitate.
Plantulele atacate înainte de r ăsărire se îng ălbenesc, se brunific ă, se îndoaie, se
răsucesc ca o spiral ă și apoi putrezesc în sol. În faza de înfr ățire, plantele se brunific ă în
zona coletului sau se înnegresc, apoi r ămân mici, nu mai înfr ățesc și formeaz ă spice mici și
cu boabe pu ține. Pe tulpin ă boala apare la primul internod, care se înnegre ște. Spicele
atacate au de obicei culoarea ro șiatică. Prevenirea bolii se face prin folosirea de s ămânță
sănătoasă tratată înainte de sem ănat cu substan țe specifice acestei bol i (Dividend, Dinitin,
Protilyn, Vitalin etc.)

3.2.3. Făinarea

Față de atacul de f ăinare ( Erysiphe grarninis f. tritici ) majoritatea formelor de
triticale sunt foarte rezisten te. Cu toate acestea, exist ă și forme de triticale mai sensibile,
care însă suportă destul de u șor boala, f ără a înregistra pierderi evidente din produc ție.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
533.2.4. Rugina

Rugina atac ă culturile de triticale în mod diferit, în func ție de condi țiile ecologice și
genotipurile formelor respective.

Tabelul nr. 14
Conținutul de alcaloizi (%) în sclero ții de cornul secarei la triticale, la SCDA
Suceava, 1980 – 1981
Tipul alcaloidului Triticale Secar ă
Ergocriptin ă 0,61 0,40
Ergocornin ă 0,63 0,45
Ergotamin ă 0,52 0,45

Scleroții ciupercii Claviceps purpurea au un con ținut bogat de alcaloizi foarte
prețuiți pentru utilizarea lor în industria farmaceutic ă. Cercetări efectuate la SCDA
Suceava, în perioada 1980-1981, au demonstrat c ă între formele de triticale exist ă
genotipuri cu receptivitate sporit ă la atacul ciupercii, care produc tipuri alcaloidice diferite
(Tabelul nr. 14 ). S-a constatat c ă prin infec ția artificial ă a plantelor de triticale și de secar ă
cu spori de la aceea și tulpină de Claviceps purpurea , la triticale se ob țin scleroți cu un
conținut mai bogat de alca loizi decât la secar ă. Acest fapt ofer ă posibilitatea folosirii
culturii acestei pl ante pentru producerea de sclero ți necesari industriei farmaceutice, pentru
producerea de medicamente. În condi ții optime, prin infec ții artificiale, num ărul de sclero ți
la un spic poate dep ăși 12 – 15, m ărindu-se în acela și timp și conținutul de alcaloizi.
Alte boli ale bobului:
3.2.5. Malura
(Tiletia caries ) și 3.2.6. T ăciunele spicelor (Ustilago tritici ) se
întâlnesc sporadic în culturile de triticale, f ără a prezenta un peri col deosebit pentru
producție. În general, fa ță de aceste boli, triticale manifest ă o rezisten ță mai mare decât
grâul.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
543.2.7. Septorioza (Septoria tritici ), care se manifest ă la grâu, în ultimii anii din ce în
ce mai frecvent, este semnalat ă și la triticale, cu frecven ță și intensitate mai redus ă. Atacă
de obicei limbul frunzel or, dar poate infecta și tecile, tulpinile și chiar spicele. Pe frunze,
boala apare începând de la baza spre vârf, sub form ă de pete eliptice, dispuse în direc ția
nervurilor, la început galbene, apoi brune și rnai târziu de culoare deschis ă, înconjurate de o
margine brun ă. Petele ini țial sunt mici, apoi se m ăresc, ocupând suprafe țe tot mai mari din
limb. Frunzele puternic infectate se usuc ă și cad.
3.2.8. Îngenunchierea și înnegrirea bazei tuipinii
(Ophiobolus graminis) are o arie
mai redus ă de răspândire la triticale. S-a constatat c ă formele octoploide sunt mai sensibile.
La plantele atacate tulpinile se rup sau se îndoaie u șor la nivelul solului. Din cauza
putrezirii r ădăcinilor, plantele se ofilesc, spicele devin albicioase și rămân sterile sau
formează boabe mici și șiștave.
3.2.9. Pătarea lanceolar ă a bazei tulpinii
(Cercosporella herpotricoides ) apare
frecvent în țările cu clim ă mai umed ă și rece, unde atac ă majoritatea cerealelor. La triticale
a fost semnalat ă atât în Mexic, cât și în Europa. În condi ții deosebit de favorabile, în
primăverile reci și umede, ciuperca atac ă și paiul, în zona internodurior 1 și 2, unde
formează pete mici, ovale, ,,în form ă de ochi”, g ălbui la centru și cu un halou brun la
periferie. Plantele bolnave r ămân mici, par țial sau total sterile.
Bacteriozele și virozele sunt boli care pot s ă provoace pagube însemnate culturilor
de triticale cu rezisten ță mai redus ă. În ambele cazuri de îmboln ăvire, infec ția cuprinde
planta în întregime. Nu s-au semnalat diferen țieri în privin ța receptivit ății între formele
octoploide sau hexaploide de triticale. Prin selec ție pot fi create forme rezistente la
bacterioze.

3.3. Dăunătorii la triticale

În culturile de triticale se întâlnesc de obicei aceia și dăunători cunoscu ți pentru
culturile de grâu și secară. Deși s-au efectuat pu ține cercet ări sistematice privind rezisten ța

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
55la dăunători, totuși, pe baza observa țiilor acumulate, s-a constatat c ă la triticale, în condi ții
de cultură mai restrâns ă, atacul dăunătorilor nu este semnificativ.
3.3.1. Tripsii cerealelor
(Limothrips denticornis ) au o răspândire foarte larg ă, putând
fi întâlniți în cele mai diferite zone geografice. Tripsii atac ă plantele atât ca adul ți, cât și ca
larve. Spicul tân ăr este atacat de adul ți, iar după formarea boabelor începe atacul larvelor,
astfel că în final, în func ție de frecven ța dăunătorilor, se ob țin spice cu sterilitate par țială și
cu boabe șiștave.
3.3.2. Gând ăcelul ovăzului
(Lema melanopus)
Atacul adultului este nesemnificativ, îns ă larva gând ăcelului ov ăzului, care de obicei
atacă în vetre, poate compromite cultura în condi ții optime de atac. Atacul poate începe de
primăvara devreme, pân ă în faza de înspicat, cu condi ția ca temperaturile s ă fie ridicate.
Larvele consum ă clorofila din frunze, iar în condi ții de atac puterni c frunzele se usuc ă.
Pentru a proteja cu ltura de triticale, în anii cu condi ții optime de dezvoltare a gând ăcelului
(ani seceto și), în solu ția de erbicidat se adaug ă un insecticid.
Plantele de triticale mai sunt atacate și de o serie de alte mu ște, ca: musca de Hesa
(Mayetiola destructor ), buha sem ănăturilor (Scotia segetum ), musca neagr ă a cerealelor
(Oscinella frit ), musca galben ă a cerealelor (Chlorops pumilionis ) și opomizidul gaben
al cerealelor (Opomyza florum ). Atacul acestor insecte, îndeosebi în condi țiile de cultur ă
din țara noastr ă, nu provoac ă pagube mari culturil or de triticale.

3.4. Obiectivele amelior ării – scopul urm
ărit – materiale și metode utilizate
3.4.1. Preocup ări actuale de ameliorare la triticale
Obiectivele amelior ării la triticale trebuie s ă răspundă întru totul cerin țelor pe care le
reclamă cultura celor mai intensive soiuri de grâu și anume rezisten ța mare la c ădere,
plasticitate ecologic ă largă, rezistența la încol țirea în spic, grad înalt de reac ție la nivelul

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
56ridicat de agrotehnic ă, rezistența bună la atacul bolilor și dăunătorilor, precum și calitate
superioară de morărit și panificație.
În prezent activitatea de ameliorare la triticale este orientat ă în două direcții:
1). crearea unui tip de triticale cu destina ție pentru boabe, de mare productivitate,
capabil să realizeze produc ții de 100-120 q/ha, cu pai scurt și gros, cu o în ălțime medie de
80-100 cm . Sub raportul calit ății, acest tip se caracterizeaz ă prin boabe mari, bine formate,
având greutatea a 1.000 de boabe de peste 50 de grame, cu un con ținut ridicat de protein ă și
lizină în bob, la formele furajere, și cu gluten de calitate bun ă, la formele destinate pentru
alimentație.
În cadrul acestui tip se vizeaz ă și realizarea unor forme rezistente la boli și iernare,
care să prezinte un raport între boabe și paie cât mai apropiat de 1:1.
2). crearea unui tip de ta lie mijlocie cu destina ție mixtă, pentru boabe și masă
verde, cu în ălțimea plantelor de 100-120 cm, cu rezisten ță bună la cădere, cu un poten țial
de producție ridicat, care să asigure realizarea unor reco lte de boabe de 100-120 q/ha și o
cantitate de peste 30-35 t/ha mas ă verde. Valoarea furajer ă a acestor forme de triticale
trebuie să fie întregit ă de conținutul ridicat de protein ă digestibil ă, atât în bob cât și în
plantă, precum și de capacitatea mare de înfr ățire, de ritmul timpuriu de cre ștere al
plantelor, precum și de însușirea de otăvire a acestora, dup ă cosire ori p ășunat.
În ameliorarea formelor furajere se ridic ă probleme serioase legate de faptul c ă
triticalele, în general, sunt predispuse la infec ția cu cornul secarei, fapt ce constituie un
mare neajuns pentru furajare și impune în mod obligatoriu introducerea de gene de
rezistență la atacul acestei ciuperci. Pe lâng ă însușirile complexe care trebuie s ă
caracterizeze în ansamblu formele perfec ționate de triticale, în preocup ările actuale se
înscriu și probleme de perspectiv ă, printre care folosirea heterozisului și elaborarea
metodelor de ob ținere a semin ței hibride. Legat de aceas ta s-a conturat deja p ărerea că
efectul heterozis la triticale poate avea o importan ță nu mai pu țin însemnat ă decât la
porumb. Aceast ă părere se sprijin ă în principal pe faptul c ă numeroase forme de triticale
manifestă o tendin ță evidentă de înflorire deschis ă, o capacitate ridicat ă de a produce
polen și o împrăștiere abundent ă a acestuia în aer.
Pornind de la prezen ța genelor de secar ă în genotipul de triticale, se apreciaz ă
posibilitatea de m ărire a alogamiei plantelor și chiar de inducere la aceasta a sterilit ății

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
57citoplasmatice masculine. Acest fapt poate fi posibil prin utilizarea citoplasmei de
Aegilops.ovata, Aegilops caudata și Triticum tirnopheevii , care induc vizibil efectul
sterilității masculine.
3.4.2. Tehnici de ameliorare

Pentru realizarea obiectivelor de ameliora re se folosesc tehnici moderne adecvate,
atât pentru ob ținerea de hibrizi, cât și pentru selec ție, ca de exemplu:
1. cultura de embrioni
pentru hibrid ările îndep ărtate, care în mod obi șnuit nu
produc boabe;
2. cultura de țesuturi, folosirea mutantelor la locusul care controleaz ă împerecherea
cromozomilor, pentru a facilita transfer ul de gene între cromozomi neomologi;
3. metoda haploizilor dubla ți, folosind hibrizii „grâu x secar ă”;
4. metode de infec ție artificial ă adecvate pentru fiecare di n boli, incluzând metoda
“frunzelor deta șate” pentru Septoria , injectarea de inocul în florile mediane
pentru Fusarium etc., în scopul selec ției descenden țelor rezistente;
5. selecția pentru reglare osmotic ă ridicată, pe baza expresiei genei corespunz ătoare
la grăunciorii de polen etc.
Activitatea de amelio rare ar trebui s ă ducă în final la crearea unor soiuri noi de
triticale, în care s ă se regăsească combinate în mod favorabil o serie de însu șiri, precum:
capacitatea mare de produc ție, rezisten ța sporită la cădere, scuturare, la încol țirea
boabelor în sp ic, rezisten ța la ger, iernare, precocitate, rezisten ța complex ă la boli și
dăunători, cu însu șiri îmbun ătățite de calitate a glutenului pentru mor ărit și panifica ție,
hibridarea și selecția.
3.4.3. Capacitatea de produc ție

Capacitatea de produc ție este cea rnai important ă însușire a unui soi și din aceast ă
cauză se constituie ca obiectiv fundamental al activit ății de ameliorare. Capacitatea de
producție la triticale, ca și la celelalte cereale, este condi ționată de factori intrinse și de
factori de influen ță. De prima grup ă de factori apar țin componentele de produc ție, și

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
58anume: productivitatea spicului eviden țiat prin cre șterea num ărului de spicule țe în spic și
numărului de boabe în spicule ț; mărimea și greutatea boabelor din spic; capacitatea de
înfrățire și de a forma fra ți fertili, care asigur ă sporirea num ărului de spice la unitatea de
suprafață (m2).
Dintre factorii de influen ță cu acțiune ecologic ă sau patologic ă, au mare importan ță:
rezistența la condi țiile nefavorabile de mediu, precum și rezistenta la încol țirea boabelor în
spic, la atacul de boli și dăunători și rezistența la cădere.
Principalele elemente ale productivit ății se formeaz ă începând cu etapa a V-a a
organogenezei (LELLEY 1980). În aceast ă etapă se definitiveaz ă numărul de spicule țe și de
flori în spicule ț. În ultima etap ă a organogenezei are loc fecundarea și se definitiveaz ă și
numărul de boabe din spic. Observa țiile efectuate asupra posibilit ăților de realizare a
componentelor de produc ție ale spicului au demonstrat c ă numărul de boabe în spic poate
să depindă fie de un num ăr mare de flori fertile într-un num ăr relativ mai mic de spicule țe,
fie invers, de un num ăr mai mic de flori fertile, dar într-un num ăr mare de spicule țe în spic.
Această situație prezint ă mare importan ță în procesul de ameliorare pentru c ă, în
funcție de aceasta, amelioratorul î și poate preciza și urmări din timp tipul și forma spicului,
la soiul nou ce se va ob ține. În leg ătură cu aceasta, și la triticale, ca și la grâu, sunt de
preferat, în procesul de ameliorare , formele cu spicul mai lung, care s ă formeze în mod
normal uneori chiar pân ă la patru boabe în spicule ț, față de formele cu spice scurte,
măciucate, cu peste patru boabe în spicule ț. În aceast ă ultimă situație, produc ția de boabe în
cadrul spicului este mult diferen țiată sub aspectul m ărimii boabelor, fapt care influen țează
negativ randamentul de s ămânță. S-a precizat deja c ă în multe situa ții spicul lung coreleaz ă
pozitiv cu num ărul de boabe. Dup ă alte date, s-a stabilit c ă la formele hexaplode de triticale
există o corelație pozitiv ă între productivitatea plantei și masa a 1.000 de boabe, precum și
între acestea și lățimea frunzei superioare și cantitatea de stomate de pe aceasta
(KALTSIKES, 1974). Cre șterea productivit ății la triticale este strâns legat ă și de o mai
bună intensificare a activit ății fotosintetice, cu coeficientul de utilizare a energiei solare.
În prezent se știe că elementele de produc ție sunt caractere de soi și reprezint ă în
sine însușiri cantitative al c ăror determinism genetic nu este înc ă foarte bine cunoscut. În
general se admite c ă asemenea însu șiri sunt determinate polligenic, iar la triticale sunt cu
atât mai complexe cu cât îns ăși natura genetic ă a acestor forme hibride este complex ă. Cu

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
59toate ca sunt determinate ge netic, componentele produc ției sunt puternic influen țate de
factorii ecologici și agrofitotehnici. În aceast ă privință s-a constatat c ă cel mai pu țin
influențată este greutatea boabelor, elementul cel mai variabil r ămânând totu și numărul de
boabe în spic. În prezent, p ărerea amelioratorilor de triticale este unanim ă în ceea ce
privește posibilit ățile largi de sporire a capacit ății de produc ție, care dep ășesc în aceast ă
direcție cele mai bune soiuri de grâu și de secar ă. Lucrările de ameliorare în direc ția
capacității de produc ție la noi în țară, cât și pe plan mondial, utilizând cele mai noi și
eficiente metode de selec ție, vizeaz ă realizarea în viitor a unor soiuri de triticale cu
potențial de produc ție foarte ridicat, care s ă poată depăși 10.000 — 12.000 kg/ha. Se
consideră că la asemenea nivel de produc ție se va putea ajunge pr in crearea de forme cu
capacitate ridicat ă de înfrățire, capabile s ă formeze în acela și timp plante cu spice mari,
care la maturitate s ă-și păstreze pozi ția puțin aplecat ă ca să evite stagnarea apei pe spice, s ă
producă un număr mare de boabe în spic, normal dezvoltate, cu o greutate pentru masa a
1.000 de boabe de peste 50-60 g.
Gradul de îmbr ăcare a boabebor în palee diminueaz ă posibilitățile de scuturare a
boabebol și contribuie la realizarea unor produc ții sporite. Prin selec ție și hibridări repetate
se urmărește realizarea unor linii f ără spiculețe sterile, la baza și la vârful spicului, cu toate
că sterilitatea spicule țelor ajunge la triticale pân ă la 15,5%, comparativ cu nivelurile de 8%
la grâu și 6,5% la secar ă. În aceast ă privință, în lucrările de hibridare, se utilizeaz ă cele mai
valoroase gene cunoscute în sortimentul de grâu și secară, pentru formarea unui material
inițial cu spice mari, cu boabe numeroase și grele. Se utilizeaz ă, de asemenea cu succes,
materialul genelor liniilor de tritic ale hexaploid pentru inducerea fertilit ății spicului și a
formării unor boabe cu endosperm bine dezvoltat. În acela și sens sunt întrebuin țate și alte
surse genetice, care pe lang ă elementele de productivitate ale spicului, transmit la descen ți
genele de scurtare a taliei și sporire a rezisten ței plantelor la c ădere.
Succesul amelior ării la triticale, în direc ția sporirii capacit ății de produc ție, s-a
datorat în ultima vreme l ărgirii fondului genetic prin utilizarea celor mai noi crea ții
înregistrate în amelio rarea grâului, secarei și chiar a noilor forme de triticale și prin
precizarea comport ării acestora ca surse genice. Prin numeroase cercet ări s-a stabilit c ă
pentru ob ținerea de soiuri de triticale cu num ăr mare de boabe în spic se pot utiliza linii din
colecția CIMMYT, precum și liniile create în Europa în țările vecine României. Num ărul

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
60liniilor valoroase pentru folosire ca surs ă de gene în ameliorarea capacit ății de produc ție a
crescut mult și în țara noastr ă prin crearea liniilor și soiurilor performante de triticale, atât
de INCDA Fundulea, cât și de SCDA Turda și SCDA Suceava, care au preocup ări serioase
în acest sens.
Această germoplasm ă, care reprezint ă materialul folosit, are la baz ă atât germoplasm ă
de la CIMMYT, cât și din alte centre de ameliorare ca: Rusia, Ukraina, Polonia, Ungaria,
Germania, Spania.
Pentru realizarea unor linii de triticale cu capacitate ridicat ă de produc ție și cu o
plasticitate cât mai larg ă este necesar și obligatoriu ca experimentarea și selecția
populațiilor hibride s ă se efectueze în zone ecologice diferite. Prin aceasta formele
segregante pot fi mai u șor evidențiate și separate ca material in țial valoros.
Cercetările de agricultur ă ecologică continuă tradiția de la INCDA Fundulea, unde,
în anul 1994, a fost înfiin țat Colectivul de agricultur ă ecologică, care ulterior, în anul 2005,
a devenit Centrul Agroecologi c de Cercetare, Inovare și Transfer Tehnologic. Realiz ările
obținute în programul de amelio rare de la INCDA Fundulea s- au dovedit a fi competitive
cu cele înregistrate în cadrul altor programe din lume, fapt demonstrat prin înregistrarea
soiului Titan în Canada, Fran ța și Ungaria și a liniei Decor î n S . U . A . C a u r m a r e a
realizărilor obținute în ameliorare, mai ales în ultima perioad ă de timp, triticale este în
prezent o cultur ă în plină extindere în produc ție în România, fiind o posibilitate de cre ștere
a producției totale de cereale, dar și de diversificare a destina țiilor de utilizare (furajarea
animalelor, industria alcoolului, biocarburan ți etc.).
Obiectivele cele mai importante de cercetare sunt: ƒ stabilirea particularit ăților și soluțiilor agroecologice, inclusiv agroforestiere, de
cultivare a terenurilor cu cereale, legumi noase pentru boabe, plante tehnice și
furajere etc., de cre ștere a animalelor și de prelucrare a pr oduselor agricole;
ƒ identificarea genotipurilor de cereale (grâu, secar ă, triticale), plante tehnice și
furajere corespunz ătoare tehnologiilor agroecologice de cultivare a terenurilor, în
special a celor acide, mai s ărăcăcioase;
ƒ proiectarea de tehnologii agroecologice și agroforestiere integrate și
multifunc ționale;

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
61ƒ participarea la programele na ționale și internaționale de cercetare-dezvoltare,
inovare și de educare agroecologic ă;
ƒ instruirea, perfec ționarea și îndrumarea elevilor, studen ților, masteranzilor,
doctoranzilor, fermierilor și a altor întreprinz ători agroecologi ști.
Studiile agroecologice au caract er predominant aplicativ și vizează în principal
îmbunătățirea și conservarea fertilit ății solului, inclusiv prin valorificarea resturilor vegetale
și identificarea genotipurilor de cere ale, leguminoase pentru boabe și de plante tehnice și
furajere, care confer ă avantaje de calitate și productivitate în condi ții tipice agriculturii
ecologice.
3.4.4. Fertilitatea plantelor

Fertilitatea sc ăzută la triticale a constituit mult ă vreme una dintre cele mai mari
greutăți în ameliorarea acestei culturi. În leg ătură cu aceasta s-a emis și acceptat aproape în
totalitate p ărerea că unul dintre factorii de baz ă care influen țează fertilitatea mai redus ă
constă în desfășurarea anormal ă a meiozei. Ca urmare are loc atât reducerea procentului de
formare a semin țelor în cadrul liniilor, cât și apariția de forme aneuploide în popula ție.
Instabilitatea citologic ă la triticale constituie una dintre cele mai serioase probleme
de cercetare, sub raportul cauzalit ății și mecanismului de manifestare, asupra c ăreia sunt
concentrate eforturi sus ținute în cadrul tuturor programelor de ameliorare. Referitor la
aceasta s-a precizat c ă deranjamentele cromozomale din meioz ă implică de obicei
cromozomii secarei, care nu pot manifesta o comportare normal ă și un ritm corespunz ător
de parcurgere a fazelor în citoplasma grâului.
În ceea ce prive ște gradul diferit de fertilitate s-a constatat c ă acesta poate fi
determinat de anomaliile meiozei, dar poate fi, în acela și timp, influen țat și de alți numeroși
factori. Când fertilitatea este exprimat ă prin num ărul de boabe în spicule ț, ea nu coreleaz ă
perfect cu gradul de instabilitate cromozomal
ă, pentru c ă numărul de boabe dintr-un
spiculeț este determinat nu numai de sterilitatea game ților, ci și de alți factori, care
influențează numărul mediu de flori în spicule ț, cantitatea de polen și receptivitatea
stigmatelor pentru polenul str ăin etc.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
62Fertilitatea și comportarea meiotic ă a cromozomilor pot fi condi ționate de diferi ți
factori. Cercet ările efectuate asupra liniil or de triticale din seria Armadillo au demonstrat c ă
acestea au o fertilitate a spicule țului superioar ă altor forme, cu toate c ă au o stabilitate
cromozomal ă mai slab ă. În general îns ă, în cazul unor constitu ții genetice asem ănătoare,
regularitatea rneiozei are o influen ță determinant ă asupra fertilit ății (SĂULESCU și
EUSTATIU, 1972).
În lucrările de ameliorare, în direc ția creșterii fertilit ății și productivit ății plantelor, o
metodă eficientă constă în selectarea formelor fertile din popula țiile hibride rezultate prin
încrucișarea formelor hexaploide de triticale între ele, precum și cu cele octoploide sau prin
hibridarea între triticale și grâul comun, hexaploid. În acest caz prin selec ție se rețin de
obicei plantele cu num ăr mare de boabe în spicule ț și în spic, precum și cele cu boabe mari,
care s-au dovedit c ă produc plante cu fertilitate ridicat ă.
3.4.4.1. Metode de selec ț
ie

Metoda de cercetare hibridologic ă
Efectuate de TVETKOV (1983) asupra hibrizilor între fo rme de triticale cu acela și
grad de ploidie, precum și asupra celor dintre forme cu grad diferit de ploidie, aceste
cercetări au demonstrat c ă fertilitatea spicule țului la hibrizii dintre formele hexaploide este
mai ridicat ă, iar anomaliile meiotice sunt mai reduse decât în cazul hibrizilor dintre forme
cu grad diferit de ploidie (2n=56x2n=42). În medie s-au înregistrat 53,4-76,8 boabe în spic,
în primul caz, fa ță de numai 32,3-40,4 boabe în spic, în cel de-al doilea caz, ceea ce
reprezintă de la 1,6 pân ă la 2,7 boabe în spicule ț și respectiv de la 0,8 pân ă la 1,5 boabe în
spiculeț. S-a constatat c ă posibilitățile de selec ție a formelor productive în F2 și F3 sunt
mult mai mari la hibriz ii din grupa hexaploid ă (2n=42x2n=42), la care și greutatea boabelor
în spic este mai mare (3,1 – 3,3 g) fa ță de cea de la hibrizii dint re formele de triticale cu
grad diferit ploidie (2,4 – 2,8 g).
Selecția în direc ția fertilit ății trebuie s ă urmărească, de asemenea, gradul de
fecunditate și capacitatea de formare a boabelor în raport cu num ărul florilor primare
fecundate.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
63Metoda de analiz ă citolologic ă
A fost posibil ă creșterea fertilit ății la triticale, astfel încât în prezent sterilitatea nu
mai constituie o problem ă îngrijorătoare pentru amelioratori. În leg ătură cu aceasta se
apreciază că prin descoperirea liniei de triticale Armandillo , în anul 1968, la Sta țiunea
Ciudad Obregon din Mexic, s- a constituit prima surs ă genică pentru introducerea și
diversificarea germoplasmei cu fertilitate normal ă. Linia Armandillo se încruci șează ușor
atât cu grâul, cât și cu secara, transmi țând fără complica ții la urma și însușiri valoroase,
precum: fertilitate bun ă, producție mare de boabe, precocitate, talie scurt ă, calitate bun ă a
bobului și cerințe scăzute față de fotoperioad ă. În perioada care s-a scurs dup ă obținerea
acestei forme de triticale, s-au realizat numeroase alte linii și soiuri înrudite cu Armandillo ,
care se utilizeaz ă în prezent ca genitori pentru ob ținerea de noi soiuri cu fertilitate ridicat ă.
3.4.5. Capacitatea de umplere a bobului

Zbârcirea boabelor, precum și formarea incomplet ă a acestora au reprezentat unele
dintre neajunsurile de seam ă ale calit ății produc ției la triticale, care au înso țit în mod
permanent evolu ția acestei culturi de la începuturi pân ă în prezent. Din aceast ă cauză
boabele au o structur ă afânată și scad mult în greutate, capat ă un aspect exterior
nesatisfăcător și, în mod deosebit, se reduc calit ățile de mor ărit și panificație ale bobului.
Cauzele care conduc la formarea boabelor zbârcite sunt condi ționate genetic și se
regăsesc în majoritate la nivelul modific ărilor structurale care se produc în unele stadii
timpurii de dezvoltare ale bobului.
Astfel, s-a precizat c ă evidențierea acestui neajuns se manifest ă aproximativ dup ă 34
de zile de la înflorit, când în cepe uscarea bobului, care este înso țită de scăderea greut ății și
a dimensiunilor acestuia. În acest stadiu, pericarpul exterior devine strâns alipit de stratul de
celule cu aleuron ă și endosperm. De altfel, pe baza a numeroase cercet ări, s-a demonstrat c ă
zbârcirea poate fi semnalat ă chiar în stadii mult mai timpurii, începând cu dezvoltarea
incorectă a endospermului, ca urmare a diviziunii celulare asincronice, cu pierderea
func
țiilor stratului meristematic, periferic al acestuia și terminând cu distrugerea sau cu
pierderea unor sectoare ale st ratului aleuronic. Se apreciaz ă că toate aceste modific ări ale
straturilor de celule se produc sub ac țiunea fermen ților și, în mod deosebit, a alfaamilazei.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
64Dezvoltarea a numeroase malforma ții în straturile cu aleuron ă și periferic ale
endospermului este condi ționată de producerea timpurie a unor cantit ăți mai mari de
alfaamilaz ă, în multe cazuri legat ă de lipsa repausului germinativ, care duce la încol țirea
boabelor în spic. Rezolvarea problemelor privind ameliorarea capacit ății de umplere mai
bună a bobului și evitarea neajunsunilor legate de zbârcirea sau dezvoltarea incomplet ă a
acestuia presupune cercetarea morfologic ă și citogenetic ă a acestor însu șiri și precizarea
corectă a cauzelor de apari ție a acestora. În aceast ă privință, un rol important a revenit
îmbunătățirii metodelor de ameliorare.
3.4.5.1. Metode privind cercetarea amelior ării formei și densității bobului

Metoda de selec ție repetat ă
Rezultatele ob ținute în direc ția amelior ării formei și densității bobului demonstreaz ă
rolul pe care l-a jucat în aceast ă privință Metoda de selec ție repetat ă și riguroas ă asupra
populațiilor obținute din încruci șarea formelor de triticale oc toploide cu cele hexaploide,
precum: Triticum aestivum x Secale cereale // Triticale hexaploid. Sub acțiunea selec ției au
fost realizate forme de triticale cu însu șiri de formare și umplere normal ă a boabelor, forme
care, îndeosebi începând din an ul 1970, au contribuit la cre șterea evident ă a produc țiilor de
boabe în general și a greutății hectolitrice în special.
3.4.6. Selec ția

Progresul în aceast ă privință a fost lent, devenind foarte evident și ușor de
generalizat, mai ales dup ă obținerea în cadrul programului de ameliorare de la
CIMMYT, în anul 1971, a liniei Camel, care, ca și Armadillo , în privința fertilității, a
constituit sursa genic ă de bază în ameliorarea acestei însu șiri. Prin încruci șările multiple
efectuate ulterior cu linia Camel , au fost realizate numeroas e alte forme valoroase de
triticale, dintre care în anul 1976 a fost ob ținută linia Panda , competitiv ă cu grâul
moale, sub raportul greut ății bobului. Ambele linii au fost mult utilizate ca surse genice,
folosindu-se cu succes și în prezent pentru transmiterea însu șirii de umplere normal ă a

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
65bobului. Se poate spune c ă majoritatea soiurilor actuale de triticale con țin gene din
zestrea ereditar ă a acestor prime linii.
În ultimul deceniu se utilizeaz ă rnult la încruci șări Triticum persicum , Triticum
timopheevi , precum și secară, care transmit la hibrizi însu șiri superioare în privin ța
aspectului și greutății bobului. Se caut ă, de asemenea, ob ținerea și utilizarea unor forme de
secară cu conținut scăzut de alfaamilaz ă. În prezent, în cadrul programelor de ameliorare
pentru îmbun ătățirea capacit ății de umplere normal ă a boabelor și eliminarea fenomenului
de zbârcire a acestora, se folosesc și alte soiuri și linii noi de triticale.
În țara noastr ă, ca urmare a lucr ărilor de ameliorare, au fost realizate o serie de linii
și soiuri noi, care se remarc ă prin boabe normal dezvoltate și care se pot utiliza ca genitori
pentru ob ținerea de soiuri cu boabe mari și grele.
Sensibilitatea la c ădere, determinat ă de talia înalt ă a plantelor, caracteristica comun ă
a majorit ății soiurilor hexaploide de triticale cultiv ate, este unul din principalii factori
limitativi ai recoltei la aceast ă specie. Din aceast ă cauză reducerea taliei plantei, prin
introducerea genelor pentru talie scurt ă, atât de la grâu, cât și de la secar ă, a constituit
obiectivul major urm ărit în ameliorarea noilor soiuri de triticale. Sporirea rezisten ței la
cădere s-a impus ca un obiectiv de cea mai mare importan ță în ameliorarea formelor de
triticale, aceasta cu cât se cunoa ște că primele linii apar ținând formelor de plante înalte și
mai tardive s-au caracteri zat prin sensibilitate.
3.4.7. Rezisten ța la cădere

La Triticale, ca și la grâu sau secar ă, există două tipuri de c ădere a plantelor:
* îndoirea ireversibil ă a tulpinilor de la ni velul nodurilor, caracteristic ă formelor
înalte și cu pai sub țire;
* aplecarea plantelor ca urmare a r ăsturnării lor din r ădăcină, mai ales pe terenunile
umede sau afânate.
Ambele tipuri de c ădere sunt provocate de cre șterea greut ății spicului și a plantei în
totalitate, în urma ploilor și a vânturilor puternice. În aceast ă privință s-a constatat c ă
greutatea masei vegetative a plantei, în urma ploilor, poate spori cu pân ă la 33%. Calea cea
mai sigur ă pentru ameliorarea rezisten ței la cădere const ă în scurtarea paiului, în condi țiile

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
66menținerii poten țialului de produc ție. Sub acest aspect sunt de învins o serie de dificult ăți
legate de faptul c ă la triticale s-au semnalat anumite corela ții directe între talia plantelor și
productivitatea mai sc ăzută a acestora, ca urmare a transmiterii înl ănțuite dintre genele
taliei scurte și unele însu șiri nefavorabile cum sunt: fertilitatea sc ăzută, susceptibilitatea la
boli, spice și boabe mai mici etc. În pofida acestor greut ăți, în programele de amelirare, se
prevăd crearea și introducerea în cultur ă a unor forme de triticale cu talia mai redus ă, cu
paiul gros și cu un sistem radicula r dezvoltat, capabile s ă susțină cantități sporite de mas ă
vegetativă. După înălțimea plantelor, formele de triticale se pot clasifica în patru grupe:
– forme pitice , cu talia scurt ă, având în ălțimea medie cuprins ă între 40 și 60 cm;
– forme-semipitice, cu talia cuprins ă între 60 și 85 cm;
– forme mijlociu de înalte, cu lungimea paiului cu valori cuprinse între 85 și 105 cm;
– forme înalte, cu talia plantelor care dep ășește 105 cm, ajungând pân ă la 150 cm.
Cercetări privind genetica rezisten ței la cădere au demonstrat c ă aceasta depinde de
un complex de particularit ăți morfologice, anatomice și fiziologice, influen țate și de
desimea la sem ănat, și că reprezint ă în sine un caracter cu un determinism genetic
complicat, condi ționat poligenic (CIMMYT Rev. 1980, 1982).

3.4.7.1. Metode privind condi ționarea taliei pitice

Metoda de introducere în triticale a genelor ce condi ționează talia pitic ă
În majoritatea centrelor de ameliorare din lume s-a demonstrat c ă scurtarea taliei se
poate realiza cu succes prin Metoda de introducere în triticale a genelor ce condi ționează
talia pitic ă. În acest scop, îndeosebi în primele etape ale amelior ării la CIMMYT, s-au
utilizat o serie de surse genice mai cunoscute, precum UM 940 și Beavor, care posed ă una
dintre genele taliei pitice de tip Norin 10, de la grâul mexican P 160 E1. Utilizarea lor a
demonstrat c ă forma UM 940 este mai pu țin favorabil ă pentru scurtarea taliei, întrucât
determină în descenden ța hibridă o frecven ță ridicată de anomalii meiotice și o fertilitate
nesatisfăcătoare. În aceast ă direcție, soiul Beavor s-a dovedit mai indicat, m ărind rezisten ța
paiului. O serie de linii din acest soi se utilizeaz ă și în prezent; mai ales în combina ție cu
linii din seria Armadillo, pentru ameliorarea rezisten ței la cădere la formele cu spic fertil.
Dintre genele implicate în reducerea taliei la grâu, care au fost transferate primele în

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
67germoplasma de triticale, sunt: gena de la soiul Norin 10, par țial dominant ă, RHt1,
localizată pe cromozomul 4A și gena semidominant ă alelică cu aceasta din soiul de grâu
Tom Trumb, Rht 3 (ZILLINSKI și BORLAUG, 1971; GREGORY, 1980; SKOVMAND și
colab., 1984).
Ca deosebit de valoroase se comport ă formele pitice con ținând dou ă și trei gene
pentru paiul scurt de la soiul de grâu japonez Norin 10, precum și alte surse de gene
existente în sortimentul formelor de grâu comun și Durum din Orientul Îndep ărtat.
În prezent, genele taliei pitice prov enite de la grâul Norin 10 se reg ăsesc într-o
multitudine de forme noi, de recombinare genic ă, atât în sortimentul de grâu, cât și la
triticale.
Pe aceast ă bază se poate aprecia c ă soiul Norin 10 a deschis mari posibilit ăți în
ameliorarea rezisten ței la cădere și a capacit ății de produc ție atât la grâu, cât și la triticale.
Din punct de vedere genetic, talia scurt ă a paiului la soiul Norin 10 este condi ționată de
două gene par țial recesive; Sd1 și Sd2. Transmiterea cu u șurință a acestei însu șiri a făcut
posibilă obținerea unor noi soiuri de grâu, bin ecunoscute pe plan mondial, precum Gaines,
Pitik 62, Lerrna Royo 64, Sonora 6, Inia 66 și multe altele, care în prezent constituie surse
genice deosebit de valoroase pentru scurtarea paiului la triticale. Posibilit ățile de utilizare a
acestor gene s-au l ărgit mult dup ă transformarea în forme pitice a soiului Tom Thumb (C.I.
23563) , care transmite talia pitic ă în mod dominant sau semidominant. Ulterior, genele
acestei însu șiri, situate pe cromozomul 4A, au fost transferate și la alte soiuri de grâu.
De reținut în aceast ă privință rămâne și comportarea bun ă a soiului pitic Ble Tom
Pouce, care, deținând o gen ă incomplet dominant ă pentru aceast ă însușire, s-a folosit, și
continuă să fie utilizat mult și în prezent, în inducer ea taliei scurte a plantelor de triticale. O
altă sursă de gene valoroase s-a identificat prin selec ția formei pitice de secar ă Snoopy , din
soiul american Gator . S-a precizat c ă secara Snoopy posed ă genele taliei scurte în stare
heterozigot ă, fapt pentru care scurtarea taliei la triticale se eviden țiază adeseori insuficient.
S-a constatat c ă genele de la grâul No rin 10 sunt puternic hipos tatice în raport genetic,
adică controleaz ă înălțimea paiului la secar ă.
În ultimii ani a devenit posibil ă utilizarea unor forme de secar ă cu paiul scurt, cu
determinism genetic de tip monofactorial dominant, create în România, care, odat ă cu
scurtarea taliei, transmit și alte elemente de productivi tate, precum lungimea spicului,

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
68numărul și greutatea boabelor în spic. Inducerea genelor de talie scurt ă la triticale se
realizează în procesul de ameliora re prin folosirea hibrid ării, îndeosebi a hibrizilor de
saturație, a formelor amfiploide hexaploide cu diver și donatori. În prezent a c ăpătat o largă
folosire și metoda mutagenezei induse. Dup ă părerea unor cercet ători, aceasta poate fi mai
eficientă decât hibridarea, care adesea transmite și gene nedorite ca sc ăderea productivit ății
sau alte efecte neaste ptate (SANCHEZ-MONGE, 1958; VETTEL, 1960; MUNTZING,
1972; TVETKOV 1983; SULINDIN și SCIPAK, 1984).
3.4.8. Precocitatea

Majoritatea formelor de tritical e sunt mai tardive, având o durat ă de vegeta ție mai
lungă decât formele parentale. Cu toate acestea, în ultimul timp, prin selec ție repetat ă,
asupra unui material ini țial infuzat cu genele precocit ății, au fost create o serie de soiuri și
linii cu perioad ă scurtă de vegeta ție. Pentru condi țiile de cultur ă din țara noastr ă și în
general din emisfera nordic ă, precocitatea constituie un factor al siguran ței produc ției, care
adeseori poate salva culturile de atacul bolilor, îndeosebi de cel al ruginilor, precum și de
efectul negativ al unor factori nefa vorabili. Aceasta are o mare însemn ătate mai ales pentru
zonele nordice de cultur ă, ca și pentru cele montane și submontane, unde perioada de
vegetație activă este mult limitat ă. Tardivitatea la triticale poate, deci, constitui o dificultate
în răspândirea culturii, atât în zonele nordice, cât și în cele sudice, mai ales pentru acelea cu
condiții de irigare, und e prelungirea vegeta ției ar solicita consum suplimentar de ap ă și
energie.
Prin cercet ările efectuate s-a demonstrat c ă gradul de precocitate a soiurilor de
grâu influen țează precocitatea la triticale. Din încruci șarea grânelor timpurii cu secara
rezultă de obicei triticale tirnpurii, în timp ce din încruci ș
area soiunilor tardive cu
aceeași secară se obțin forme tardive.
Durata perioadei de vegeta ție reprezint ă un caracter genetic, cu condi ționare
poligenică, ce poate fi transmis de la o form ă la alta. Pe aceast ă cale au fost introduse gene
de precocitate în numeroase soiuri de triticale. S-a constatat c ă, prin încruci șarea soiurilor
cu durată de vegeta ție diferită, precocitatea se transmite dom inant, observându-se frecvent
fenomene transgresive.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
69Triticale înspic ă și înflorește în general mai devreme decât grâul, dar maturitatea are
loc mai târziu. De aceea, în lucr ările de ameliorare se urm ărește ca o direc ție independent ă
obținerea de forme timpurii. O alt ă direcție o constituie precocitatea indus ă prin secar ă,
plantă care se apreciaz ă că ar putea fi cauza întârz ierii relative a precocit ății la triticale.
Pentru precocizarea germoplasmei act uale de triticale se utilizeaz ă mult forme
timpurii de secar ă, îndeosebi colectate de la altitudini mari, de pe platouri înalte, deoarece
s-a constatat c ă secara, ca p ărinte, are un rol dominant în transmiterea precocit ății
(CIMMYT- Rev., 1982).
În ceea ce prive ște corelația dintre nivelul productivit ății și durata perioadei de
vegetație există tendința neargumentat ă pe deplin, de a se crede c ă formele timpurii nu pot
avea o capacitate mare de produc ție. În legătură cu aceasta se poate admite c ă într-adev ăr o
perioadă extrem de scurt ă de vegeta ție nu poate condi ționa un poten țial productiv foarte
înalt, dar în prezent se cunos c în cadrul sortimentului na țional și mondial, numeroase forme
care dau produc ții mari și chiar record și nu sunt deloc tardive. De aici se poate desprinde
concluzia c ă nu întotdeauna capacitarea mare de produc ție este condi ționată de perioada
lungă de vegeta ție. În realizarea produc ției, o deosebit ă importan ță o are perioada de
dezvoltare a embrionului, dup ă fecundare, care dureaz ă între 10 de 20 de zile, uneori chiar
mai mult, precum și durata perioadei de depunere a amidonului, care, pe lâng ă
determinismul genetic, este mult influen țată și de factorii de mediu. Aceast ă din urm ă
însușire constituie un factor de baz ă care influen țează masa a 1.000 de boabe și probabil și
calitatea. De aceea, în lucr ările de ameliorare a precocit ății, concomitent cu observa țiile
asupra uniformit ății maturit ății spicelor principale și a spicelor fra ților forma ți, trebuie
acordată o atenție deosebit ă duratei perioadei de umplere a bobului.
3.4.9. Calitatea

La triticale, ca și la grâu și secară, calitatea este determinat ă de complexul însu șirilor
de morărit și panifica ție, iar acestea depind în primul rand de con ținutul în substan țe
proteice, de cantitatea și calitatea glutenului, și de structura chimic ă a bobului. Numeroase
cercetări efectuate în ultimele dou ă decenii, în diferite laboratoare de biochimie și chimie

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
70alimentar ă, au demonstrat c ă conținutul în protein ă din bobul de tri ticale înregistreaz ă
valori superioare celor de la grâu eviden țiind o variabilitate larg ă de la 11,7 pân ă la 22,5%.
La formele actuale de triticale con ținutul mediu în substan țe proteice din bob a
înregistrat fa ță de liniile mai vechi o sc ădere de la 19 la 17,5% (KNIPFEL, 1969; FINLEY
și FREEDMAN, 1973), îns ă toate soiurile de triticale omologate în țara noastr ă au peste
15,1% protein ă.
Conținutul mai ridicat în protein ă din boabele formelor de triticale mai vechi a fost
condiționat în mare m ăsură de dezvoltarea incomplet ă a endospermului (umplere
defectuoas ă a boabelor), ceea ce a sporit co ta de participare în alc ătuirea bobului a
embrionului și a pericarpului, care con țin, de fapt, cea mai mare cantitate de protein ă.
Perfecționarea formelor de triticale prin ameliorarea dimensiunii și capacității de umplere a
bobului a condus la cre șterea conținutului de amidon din endosperm și, în acela și timp, la
scăderea substan țelor proteice din bob. S-a constatat c ă scăderea con ținutului de protein ă
din bob, prin umplerea normal ă a acestora, a fost compensat ă prin creșterea cantit ății de
proteină la hectar, ca urmare a cre șterii produc ției de boabe. Legat de aceasta s-a semnalat
faptul că în ultimii ani, la triticale, produc ția de protein ă la hectar a crescut de peste trei ori
ajungând de la 400-450kg/ha la peste 1.500 kg/ha.
Valoarea nutritiv ă a proteinei de la tr iticale depinde de con ținutul și structura
aminoacizilor esen țiali pe care îi con ține. Triticale este planta care se caracterizeaz ă în
general printr-un con ținut sporit în lizin ă, aminoacidul esen țial cel mai limitat. Dup ă
conținutul în lizin ă, care are valori me dii de la 3,7 pân ă la peste 5% din protein ă, triticale
egalează și chiar dep ășește formele de porumb Opaque, sp ecializate pentru producerea de
lizină.
În legatur ă cu calitatea de panifica ție, acestea presupun ca în pr ocesul de ameliorare
să se urmărească crearea de linii cu însu șiri îmbunătățite sub raportul mor ăritului. Din acest
punct de vedere se apreciaz ă că sunt bune pentru panifica ție formele care dau un randarnent
mare de f ăina și care produc o cantitate redus ă de tărâțe. Valoarea de panifica ție crește mult
dacă, pe lângă calitățile amintite, f ăina conține puțină cenușă, deci are un con ținut scăzut în
săruri minerale și are o culoare alb ă strălucitoare. Calitatea de mor ărit și panifica ție depind
în mare m ăsură de dimensiunile și uniformitatea boabelor, structura endospermului,
conținutul pericarpului seminal, culoarea endospermului și pericarpului.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
71Toate aceste însu șiri sunt caractere genetice foarte complexe, condi ționate poligenic,
care, în acela și timp, pot fi mult influen țate de condi țiile ecologice, precum și de nivelul de
fertilizare cu azot al solului. Numeroase cercet ări privind îmbun ătățirea calității la triticale
și studierea geneticii acesteia, au precizat o serie de legit ăți care sunt comune la grâu și la
triticale. În aceast ă privință s-a stabilit c ă genomurile grâului comum sunt determinante
pentru calitatea bobului la triticale. Dintre acestea, genomul D se consider ă a condiționa
calitățile de panifica ție.
Îmbunătățirea calit ății de panifica ție s-ar putea realiza prin utilizarea drept
component tetraploid în sinteza de triticale a soiului Tetra Prelude , extras din soiul
hexaploid Prelude , tetraploid cu calit ăți bune de panifica ție, datorit ă unei transloca ții a unui
fragment din cromozomul 1D (S ĂULESCU și EUSTATIU, 1972). Folosirea amestecurilor
de făină de triticale cu f ăină de grâu de bun ă calitate, în propor ție de cel pu țin 50/50, poate
asigura ob ținerea unei pâini calitativ apropiate de pâinea ob ținută de grânele de calitate
bună (ELENA OPROIU și colab, 1982).
Pentru ameliorarea con ținutului în protein ă bogată în aminoacizi esen țiali, îndeosebi
în lizină și în triptofan, s-au dovedit valoro ase unele linii de triticale ob ținute în Canada,
Mexic, fosta U.R.S.S etc., linii care au provenit din încruci șarea unor grâne de calitate bun ă
cu diferite specii de secar ă perenă. Dintre acestea Secale montanum și Secale kuprijanovii
s-au remarcat ca genitori valoro și, capabili s ă transmită un conținut bogat în protein ă de
până la 22-24%.
3.4.10. Rezisten ța la boli, d ăunători și încolțirea în spic

Comparativ cu alte însu șiri, rezisten ța la boli și dăunători la triticale a fost studiat ă
mai intens în ultimii ani. Odat ă cu diversificarea germoplasmei și răspândirea acesteia în
diferite zone ecologice, s-a constatat c ă triticale este atacat, în mod diferen țiat, de
aproximativ acelea și boli ca și grâul sau secara. Printre bolile cu o frecven ță mai mare în
lanurile de triticale din România, s- a constatat a fi fuzarioza plantelor și spicelor, cornul
secarei, piticirea orzului, (B YDV) septorioza, rugina brun ă, făinarea etc. În zonele umede și
mai răcoroase, sem ănăturile de triticale sunt atacate de diferite specii de fusarium care
produc mucegaiul de z ăpadă, o boală important ă care poate produce pagube însemnate în

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
72desimea lanului, uneori ajungând pân ă la calamitarea total ă a culturii. Fuzarioza spicelor
este favorizat ă de umiditatea relativ ridicat ă din perioada înfloritului și a umplerii bobului.
Este bine cunoscut efectul acestei boli asupra re ducerii cantitative, dar mai ales calitative, a
producției. S-a constatat c ă boabele de triticale contaminate cu fuzarioz ă conțin o serie de
toxine (din grupurile zearralenon și trichothecene) cu efecte nefavorabile în nutri ția
animalelor și a omului (BARNICOL și colab., 1985; TOBIN, 1988). De și cercetările
efectuate asupra rezisten ței speciei triticale la fuzarioza spicelor sunt pu țin numeroase
(FRAUESTEIN, 1983; BEKELE și colab.,1985), totusi sursele de rezisten ță față de acest
patogen, identificate la formel e parentale ale acestei specii, Secale sp. (LIU, 1984) și
Triticum sp. (ITTU MARIANA și colab., 1990), precum și progresele ob ținute deja în
ameliorarea rezisten ței la fuzarioza spicelor la grâu, în diferite programe de grâu din lume
(LIU, 1984; MESTERHAZY, 1983; MOLDOVAN MARIA, 1986; ITTU MARIANA și
colab, 1990), justific ă speranța de a realiza progre se în acest domeniu și la triticale.
Până în prezent s-au creat mai multe soiuri și linii de triticale hexaploide cu un
nivel bun și chiar foarte bun de rezisten ță. Printre acestea s-au re marcat mai multe linii
care au în comun, în geneal ogia lor, linia româneasc ă 37TK, una dintre posibilele surse de
rezistență la fuzarioza spicelor ex istente în germoplasma de triticale de la INCDA
Fundulea. În afar ă de aceast ă sursă e s t e d e r e m a r c a t r e z i s t e n ța bună a soiului polonez
Malno (ITTU și colab., 1990).
Îngălbenirea și piticirea, boal ă virală cu importan ță economic ă la cerealele p ăioase
în toată lumea, produce înro șirea frunzelor și piticirea sau stagnarea cre șterii vegetative a
plantelor. Sindromul îng ălbenirii și piticirii cerealelor s-a descoperit pentru prima dat ă în
California, ca fiind o boal ă virală produsă cu ajutorul afidelor vectoare (OSWALT și
HOUSTON, 1951).
Recent, despre semnalarea bolii în culturile de cereale p ăioase, se fac multe referiri
în rapoartele fitosanitare din țările Africii de Nord și Africii de Sud, Egipt, Siria etc., țări
unde nu se cuno ștea până acum, datorit ă lipsei cercet ărilor în acest do meniu (BURNETT,
1990). Aceast ă boală poate fi deseori mascat ă sau confundat ă cu stresuri abiotice, ca
deficiențe de nutritie, fitotoxicita tea unor produse chimice, umid itatea în exces sau prezen ța
altor boli (AURELIA JIL ĂVEANU și colab, 1992).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
73La triticale, la început, s-a acordat o mic ă atenție fenomenelor patologice produse de
infecția cu virusul BYDV, pân ă când cercet ările efectuate la CIMMYT (1979) au
demonstrat prezen ța acestui agent patogen și în culturile de tritic ale. Testarea unui num ăr
mare de genotipuri de triticale au eviden țiat existen ța unor surse de rezisten ță la BYDV, în
special în formele de toamn ă și în mai mic ă măsură la formele de prim ăvară (COLLINS și
colab., 1990).
COLLINS și colaboratorii s ăi (1990) sugereaz ă că triticalele ar putea constitui o
sursă valoroas ă de gene de rezisten ță și pentru ameliorarea gr âului, prin hibridare
interspecific ă. ITTU și colaboratorii (1990) au ar ătat că numărul redus de forme la triticale
rezistente la BYDV constituie o preocupare a geneticienilor.
Frecvența formelor rezistente la BYDV s-a doved it a fi mai mare la specia triticale
decât la grâul comun și grâul durum. Rezisten ța la BYDV la triticale, care pare a fi
transmisă d e l a s e c a r ă (ITTU și colab., 1990), presupune o complexitate genetic ă a
rezistenței la acest virus al seca rei pe de o parte, cât și represarea par țială sau total ă a
genelor de rezisten ță la BYDV de la secar ă, în cadrul hibridului inte rspecific, respectiv la
triticale, pe de alt ă parte.
Se subliniaz ă, de asemenea, c ă nivelul de rezisten ță la BYDV, existent în triticale,
permite realizarea unui progres genetic în crearea soiurilor rezistente, dar c ă acest nivel de
rezistență poate fi îmbun ătățit prin folosirea la crearea materialului ini țial de triticale a unor
surse de grâu comun și secară cu un grad ridicat de rezisten ță la aceast ă boală virală.
SHUKLE și colaboratorii (1987) au testat gradul de contam inare cu BYDV a speciilor de
Agropyrum stabilind c ă, în majoritatea cazurilor, rezisten ța era exprimat ă prin reducerea
concentra ției de virus în plante, iar în alte situa ții prin incapacitatea afidelor de a localiza
floemul pentru a produce infec ția.
XIN și colaboratorii (1988) au identificat c ă amphiploidul cu 56 de cromozomi de
Triticum aestivum-Tynopyrum intermedium (Host) Zhone 4, la determin ările cu testul Elisa,
a manifestat o rezisten ță bună la BYDV.
LARKIN și colaboratorii (1990) indic ă numeroase surse de rezisten ță la BYDV,
incluzând specii de Thinopyrum, Agropyrum, Elymus, și Elytrigia , iar QUALSET (1990)
raportează despre un grâu de prim ăvară chinezesc și despre specia Lophopyrum elongatum
(Egenome) cum c ă ar fi promi țătoare sub aspectul rezisten ței la aceast ă boală, în condi țiile

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
74din California. Toate aceste surse pot constitui o germoplasm ă potențială pentru
ameliorarea rezisten ței la BYDV a speciei triticale. La grâu și triticale nu se cunoa ște însă
nici o gen ă dominant ă de rezisten ță la acest virus, dar au fost identificate genotipuri cu
grade diferite de rezisten ță.
Linia de triticale 5385 TW 1-1, creat ă de INCDA Fundulea, s-a manifestat ca
rezistentă la acest patogen de natur ă virală. Totuși numărul redus de forme de triticale
rezistente la BYDV presupune, pe de o parte, complexitatea genetic ă a rezisten ței la BYDV
de la secar ă, iar pe de alt ă parte, represarea par țială sau total ă a genelor de rezisten ță la
BYDV de la secar ă în hibridul interspecific, care este specia triticale (COMEAU și colab.,
1983). Acest fenomen, de altfel, a fost observat și pentru alte caractere, un exemplu
concludent constituindu-l rezisten ța la temperaturi sc ăzute (FOWLER, 1985).
Este important de subliniat, totu și, că nivelul de rezisten ță la BYDV, existent în
specia triticale, poate permite r ealizarea unui progres genetic în crearea de soiuri rezistente
și, totodată, acest nivel este posibil s ă fie îmbun ătățit și diversificat prin folosirea în sinteza
formelor primare de triticale a unor genotipuri de grâu și secară cu nivel ridicat de
rezistență.
Inițierea unor lucr ări eficiente în ameliorarea rezisten ței la BYDV la triticale, în
România, au fost posibile în urma cercet ărilor efectuate de JIL ĂVEANU și colaboratorii
(1987) privind izolarea, purificarea și manipularea virusului ce produce BYDV, precum și
elaborarea metodologiei de triere pe scar ă largă, în condi ții de inoculare artificial ă în câmp
și în condi ții de seră, a unui volum mare de material bioplogic aflat în procesul de
ameliorare. Pentru stabilirea comport ării la BYDV a diferitelor genotipuri de triticale a fost
adoptată, pentru prima dat ă la noi în țară, o metodologie de testare prin infec ții artificiale în
câmp, prin utilizarea af idelor virulifere ( Ropalosiphum padi ) produse în ser ă, purtătoare ale
unei anumite tulpini de BYDV.
Cornul secarei produs de ciuperca Claviceps purpureea poate provoaca pierderi
calitative serioase îndeosebi culturilor destinate pentru furaj. Se apreciaz ă că sensibilitatea
se datoreaz ă în mare m ăsură sterilității și înfloririi deschise. În prezent se urm ărește crearea
de linii rezistente la cornul secare i prin folosirea de forme de secar ă rezistente, precum și de
gene de rezisten ță existente în diferite genotip uri de grâu, ca, de exemplu, Kenya Farmer.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
75Îmbunătățirea rezisten ței la boli prezint ă o serie de particularit ăți, prin aceea c ă sunt
afectate atât genotipul plantelor, cât și variabilitatea neîntrerupt ă a patogenului, care tinde
să se adapteze la shimbarea soiului și să conserve specia. De aceea, în programele de
ameliorare a rezisten ței se efectueaz ă cercetări privind rezisten ța oligogenic ă și poligenic ă a
soiurilor parentale de grâu și secară, caracterul înl ănțuirii genelor, condi ționarea rezisten ței
și posibilit ățile lor de înl ănțuire și cu alte caractere și însușiri. În acela și timp sunt studiate
posibilitățile de interac țiune a genelor de grâu și secară care controleaz ă raportul
gazdă/patogen. De și triticale, în general, este predispus la atacul acelora și boli și dăunători
ca și formele sale parentale, totu și s-a constatat c ă la anumite boli manifest ă rezistență
datorită influenței epistatice a genelor de la secar ă. Astfel, la f ăinare, majoritatea formelor
recent selec ționate sunt mult mai rezistente decât so iurile de grâu. În prezent, pentru
obținerea formelor cu rezisten ță sporită la atacul bolilor, se utilizeaz ă multe gene de
rezistență, atât de la se cara de munte ( Secale montanum ), cât și de la grâu, îndeosebi de la
Triticum Timopheevii . Se urmărește realizarea unui tip de rezisten ță orizontal ă, de câmp sau
generală, care s-a dovedit a fi mai de durat ă și mai avantajoas ă decât rezisten ța verticală sau
monogenic ă.
În ceea ce prive ște dăunătorii, sunt aceia și ca și la grâu; mai virulent se comport ă
gândăcelul ovăzului când plantele sunt foarte tinere ( Lema melanopus ), însă aceștia se
combat foarte bine prin mijloace agrotehnice și chimice, însu șirea de rezisten ță
neconstituind un obiectiv major al amelior ării.
Rezistența la încol țirea în spic reprezint ă o însușire important ă pentru triticale, mai
ales pentru soiurile și liniile destinate pentru cultur ă, în zonele cu precipita ții abundente și
cu umiditate atmosferic ă ridicată.
Producția la specia triticale, cu destina ție special ă în nutriția animal ă, dar și în
nutriția umană, este puternic influen țată, atât cantitativ, cât și calitativ, de factorii climatici.
Ploile din faza coacerii depline, înaintea recolt ării, au influen ță majoră asupra compozi ției
chimice, dar și asupra nivelului de produc ție, prin declan șarea procesului încol țirii în spic a
boabelor. Fenomenul de încol țire în spic la specia triticale se manifest ă când lanurile la
majoritatea deplin ă sunt surprinse de ploi cu o durat ă mai lung ă de timp. Efectele
nefavorabile ale acestui fenomen sunt multiple: reducerea valorii nutritive și a produc ției de
boabe, prin pierde rea unei cantit ăți mari de hidra ți de carbon acumula ți în bob; reducerea

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
76drastică a masei hectolitrice a boabelor; reducerea valorii culturale a semin țelor, prin
diminuarea vigorii și a energiei germinative ale acesto ra, care poate duce la compromiterea
lanurilor semincere, favorizând contaminarea cu diferite microorganisme, ce pot produce
micotoxine d ăunătoare atât omului, cât și animalelor. Rezisten ța la încol țirea în spic, la
cerealele p ăioase, rezult ă din combinarea efectelor mai multor factori care influen țează
absorția apei în spic și uscarea acestora, repausul seminal și rata de degradare a
componentelor bobului în timpul germina ției. Efectul total al acestor factori a fost denumit
de DERERA și colaboratori (1977) cu termenul generic de robur contra pluvium (rezistența
la ploaie).
Selecția împotriva încol țirii la spic a cerealelor p ăioase a început s ă se facă odată cu
domesticirea acestora (mai ales la grâu), dar pân ă în prezent au r ămas o serie de probleme
nerezolvate ale acestui fenomen (KING, 1983). Astfel, numeroase echipe de cercetare din
lume au abordat și abordeaz ă și în prezent în studiile lor di feritele aspecte ale acestei
caracteristici complexe, pentru a putea id entifica diferente genotipice, care s ă fie folosite în
ameliorarea rezisten ței. La triticale s-au utilizat pe scar ă largă rezultatele cercet ărilor
îndelungate care s-au ob ținut la grâu, ca baz ă de dezvoltare a lucr ărilor de creare de soiuri
cu rezisten ță îmbunătățită la încolțirea în spic.
Pentru stabilirea diferen țierilor genotipite în privin ța rezisten ței la încol țirea în spic
sunt utilizate diferite metode de testare, din care enumer ăm: testul direct de încol țire în spic,
repausul seminal (PLETT și LARTER, 1986) activitatea amilolitic ă în bob la maturitate
deplină, indicele de c ădere (PLETT și LARTER, 1986; HUMPHREYS & NOLL, 2002;
POJMAJ& POJMAJ, 2006). Dintre acestea, pentru repausul seminal (dormant ă) se
folosește o metod ă prin care se creeaz ă condiții de umiditate ridicat ă (în simulatoare de
ploaie) pentru spice intacte recoltate la maturitate deplin ă sau germinarea boabelor imediat
după recoltat, în cutii Petri. R ezultatele testelor cu spice in tacte depind nu numai de durata
repausului seminal, ci și de culoarea boabelor (ATSUSHI și YOICHI, 2002), prezen ța unor
substanțe inhibitoare din palei (XIAO și colab., 1998), precum și de unele bariere fizice
care împiedic ă pătrunderea apei în spic, precum: pozi ția spicelor, lipsa aristelor etc.
(TRETHOWAN și colab., 1994) și care contribuie la m ărirea rezisten ței.
La triticale s-a constatat c ă, genotipurile care au capacita tea de a acumula o cantitate
mai mică de acizi fenolici și acid fitic în bob la maturitate, au o dormant ă mai lung ă a

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
77embrionului (NIZIOLEK, 1995 și WEIDNER și colab., 2002). Totu și este de remarcat c ă
nivelul de rezisten ță este mult influen țat și de condi țiile de mediu. De exemplu coacerea
forțată, datorată secetei și arșiței, induce un repaus seminal mai lung, iar îngr ășămintele cu
azot în exces, în condi ții de umiditate ridicat ă, măresc activitatea diastatic ă (DETJE și
GEISLER, 1989; KING și colab., 1983). Din aceste considerente este necesar ca testarea
rezistenței, cu metodele men ționate anterior, trebuie s ă se facă pe material produs în diferite
zone ecologice și repetată mai mulți ani.
În cercetările efectuate de CIMMY T în Mexic (TRETHOWAN și colab., 1993) a
rezultat c ă, la triticale, dormanta cont ribuie cu 78% la rezisten ța la încol țirea în spic, cu
variații semnificative între genotipuri, dat ă de inhibitorii din înveli șul bobului (palei),
barierele mecanice ale paleilor (gro simea paleelor, cerozitatea spicelor) și de indicele de
cădere (failling number). Activitatea amilolitic ă din bob, la maturitate (activitatea enzimei
a-amilază), se apreciaz ă prin determinarea indicelui de c ădere, cu aparatul Perten
Inframatic 1900 (ITTU și colab., 2006). Indicele de c ădere determinat cu acest aparat
măsoară timpul de gelifiere, la temperatura de 1000C, a amidonului dintr-o proba de 6 g de
făină, într-o solu ție alcalin ă. Timpul de gelifiere a amidonului se m ăsoară în secunde,
valorile sc ăzute ale acestui indice (valoarea minim ă fiind de 62 de secunde) arat ă că probele
respective au activitate amilolitic ă ridicată, iar valorile mari – activitate sc ăzută. De
asemenea, din experien țele făcute la CIMMYT, a rezultat c ă formele de triticale de
substituție, 2D (2R) au rezisten ță la încolțirea în spic asem ănătoare cu cea a grâului.
Componentele ce dau rezisten ță la încolțirea în spic la grâu și secară (formele parentale ale
speciei triticale) sunt în grade diferite supresat e în formele primare de triticale. În general se
consideră că la triticale, pentru ameliorarea rezisten ței la încol țirea în spic, un prim pas care
trebuie făcut este s ă se obțină o germoplasm ă cu un indice de c ădere ridicat și stabil, care
ulterior s ă fie supus ă selecției pentru o dormant ă cât mai mare sau pentru al ți factori
implicați în determinarea acestui caracter.
Există o asociere destul de bun ă, atât la grâu, cât și la triticale, între genele de
reducere a taliei, insensibile la ac idul giberelic exogen (Rht1, Rht2 și Rht3) și activitatea
redusă a enzimei a-amilaz ă. Dintre aceste gene, efectul cel mai puternic îl are, la triticale,
gena Rht3 (MRVA și MARES, 1996).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
78Studiile privind genetica rezisten ței la încol țirea în spic au scos în eviden ță
determinismul genetic complex al acestu i caracter (DERERA, 1977; FLINTHMAN, 2002).
Factorii implicati în rezisten ță sunt diviza ți în două: cei care afecteaz ă rata de germinare și
cei care afecteaz ă activitatea enzimatic ă a boabelor. În cate goria celor din urm ă sunt incluse
genele de reducere a taliei și unii loci localiza ți pe cromozomii 6B și 7A. Prin utilizarea
seriilor de linii aneuploide și de sustitu ție au fost identificate, cu rol în controlul repausului
seminal, grupele de cromozomi 1, 3, 4, 5 și 7 Rht3 (MRVA și MARES, 1996). Recent,
FLINTHMAN și colaboratorii s ăi (2002) fac o sintez ă a cercetărilor privind localizarea
genelor pentru caracterele cantitative (QTLs), implicate în controlul rezisten ței la încol țirea
în spic la grâu, informa ții utile în parte (cele care se refer ă la genoamele A și B) și pentru
cercetările ce se desf ășoară și la triticale.
Cauzele încol țirii în spic la triticale țin, ca și la secar ă, de prezen ța unor corela ții
strânse între activitatea amilolitic ă a fermen ților din boabe și încolțirea acestora.
Pe baza cercet ărilor efectuate s-a precizat c ă formele care în perioada de maturitate
evindențiază o activitate mai intens ă a fermentului alfaamilaza manifest ă de obicei o
sensibilitate accentuat ă la încolțirea boabelor în spic și, invers, cele la care activitatea
alfaamilazei este mai redus ă au un repaus seminal mai profund și o rezisten ță sporită la
încolțire. Legat de aceast a determinarea activit ății alfaamilazei se utilizeaz ă în ameliorare, o
metodă indirectă de selecție a materialului, re ținându-se de obicei liniile a c ăror activitate
fermentativ ă este mai redus ă. Paralel cu metodele biochimice indirecte, se folosesc metode
de apreciere directe a materialului de amelio rare, prin expunerea spicelor în camere special
amenajate, cu temperatur ă și umiditate controlat ă, pentru provocarea artificial ă a încolțirii
boabelor în spic (S ĂULESCU și EUSTATIU, 1972; SULANDIN, 1979; MOGHILEVA,
1980, 1982).
Încolțirea în spic, de și este influen țată de condi țiile de mediu, prezint ă un caracter
genetic transmis formelor de triticale de la secar ă. De aceea, în lucr ările de ameliorare a
rezistenței la încol țire, se acord ă o atenție deosebit ă folosirii formelor de secar ă cu
rezistență sporită. Recent s-au identificat noi surse de rezisten ță la încolțirea boabelor în
spic, între soiurile și liniile de triticale de toamn ă. Soiurile de triticale de toamn ă, create și
omologate la noi în țară, sunt destul de diferen țiate între ele în privin ța rezisten ței la
încoltirea în spic. Valorile medii pe doi ani ale indicelui de c ădere și, respectiv, nota de

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
79rezistență la încolțirea în spic ale acestor soiuri arat ă că soiul Titan, cel mai r ăspândit în
prezent în cultur ă, are o rezisten ță bună pentru încol țirea în spic, urmat de Stil și Haiduc.
Cele mai vulnerabile la încol țirea în spic sunt soiurile Plai și Gorun. Dintre liniile
noi studiate s-au remarcat soiurile: Cascador, Lotru și Leopard, care recombin ă nivelul bun
de rezisten ță la încolțirea în spic, cu poten țialul ridicat de produc ție și cu unele însu șiri de
adaptabilitate la factorii nefavorab ili de mediu pentru indicele de c ădere, care m ăsoară
activitatea amilolitic ă din bob la maturitate deplin ă. Aceste linii de perspectiv ă au fost
superioare celor mai importante soiuri de triticale cultivate, Plai, Tril și chiar Titan, cel mai
bun dintre ele pentru ace st indice. În privin ța duratei repausului semina l, aceste linii au fost
la nivelul celui mai bun soi comercial, Titan, da r au fost net superioa re soiurilor Trilstar și
Plai (ITTU și colab. 2006).
3.4.11. Rezisten ța la secetă

Printre factorii care stânjenesc vegeta ția și provoac ă pagube culturilor de triticale se
numără seceta atmosferic ă, seceta solului și arșița. Ca și la alte cereale, rezisten ța la secet ă
este o însu șire complex ă. Deși triticalele s-au impus ca o cultur ă rezistent ă la secetă,
combinând în aceast ă privință însușiri valoroase de la secar ă, totuși, pentru acoperirea
zonelor ecologice foarte largi, pentru care este destinat, se cere crearea, introducerea și
generalizarea în cultur ă a unor soiuri cu rezisten ță sporită, capabile s ă asigure produc ții
mari și constante, atât pe solurile impermeabile, cât și pe cele nisipoase.
În ceea ce prive ște aspectele genetice ale însu șirii de rezisten ță la secetă, acestea
sunt foarte pu țin studiate. Se cunoa ște că determinismul genetic al acestei însu șiri este
poligenic și, prin hibridarea formelor rezistente cu cele sensibile, sau mai pu țin rezistente,
rezultă de obicei descenden ți sensibili. De aceea, pentru sporirea sanselor de a ob
ține un
material ini țial valoros, se recomand ă încrucișarea între ele a formelor rezistente sau a unor
soiuri foarte rezistente cu cele rezistente.
Din cauza secetei, regimul hidr ic al plantelor se deranjeaz ă treptat. Con ținutul în
apă al citoplasmei se re duce, provocân d o situa ție similar ă celei întâlnite în urma
înghețului. Concentra ția sucului celular cre ște până la nivelul când se declan șează

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
80acțiunea toxic ă, care provoac ă schimbări ireversibile în cloroplaste și mitocondrii, ceea ce
determină moartea celulei.
Fazele critice în decursul dezvolt ării plantelor se reg ăsesc la începutul form ării
frunzei a treia, în timpul înfr ățirii, împăierii și mai ales al înspic ării. Deosebit de sensibile la
secetă devin plantele în perioada înflorii și formării bobului. Seceta din timpul înfr ățirii
influențează numărul de spice la plant ă și chiar dimensiunile spicului, iar seceta din
perioada înflorir ii reduce fecundarea și micșorează numărul de boabe în spic. S-au
constatat, de asemenea, unele corela ții între rezisten ța la secet ă și ritmul de cre ștere a
rădăcinilor embrionare, în gene ral a sistemului radicular, cantitatea de clorofil ă și ritmul de
acumulare a substan ței uscate.
Un indiciu utilizat în selec ția timpurie a formelor rezistente la secet ă îl constituie, ca
și la grâu, acumularea în plant ă a unor aminoacizi liberi ca asparagina, glutamina, prolina și
alanina. Precocitatea și ritmul intens de cre ștere primăvara devreme sunt însu șiri importante
în lupta împotriva secetei. Ca metode practice de lucru în ameliorarea rezisten ței la secet ă
rămân hibridarea și selecția individual ă, pe baza însu șirilor enumerate anterior. Exist ă și
posibilitatea utiliz ării mutațiilor, dar pân ă în prezent nu s-au înregistrat rezultate deosebite.
În aprecierea rezisten ței la secet ă se utilizeaz ă adeseori metode indirecte, cum ar fi
unele însu șiri fiziologice, precum concentra ția sucului celular și conținutul în zah ăr din
frunze, sau anumite caractere morfologice. Legat de aceasta s-a constatat c ă unele forme cu
paiul mai sub țire, cu strat ceros, cu frunze și tulpină cu stomate numeroase și mici, cu
cuticula îngro șată și celule buliforme dezvoltate, prezint ă o rezisten ță mai mare la secet ă.

3.4.12. Rezisten ța la scuturare
Rezistența plantelor la scuturare, care influen țează în mare m ăsură producția de
boabe, este o însu șire complex ă ce depinde de mai mul ți factori. Printre ace știa, prezint ă
importanță caracterele morfoanatomice ale glumelor și paleelor, modul de fixare a bazei
bobului pe rahis, rezisten ța rahisului, compactitatea spicului, precum și factorii ecologici.
Aspectele genetice ale rezisten ței la scuturare au preocupat mai pu țin pe amelioratorii de
triticale, fiind destul de slab studiate pân ă în prezent. Observa țiile efectuate au dus la
concluzia c ă sensibilitatea la scuturare se transmite în mod dominant sau prevalent. Fiind o

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
81însușire complex ă se apreciaz ă că are un determinism genetic polifactorial în ameliorarea
rezistenței la scuturare se fo losesc pentru încruci șare soiuri de grâu cu bun ă rezistență și, de
asemenea, forme de secar ă asiatice, care au bobul bine îmbr ăcat în pleve și posedă o
rezistență bună la scuturare.
3.4.13. Toleran ța la toxicitatea solului

Un obiectiv de baz ă în programele de ameliorare la tr iticale îl constituie crearea de
soiuri cu plasticitate foarte larg ă, capabile s ă se cultive în condi ții pedoclimatice dintre cele
mai diferite. Se știe că triticale prezint ă deja un avantaj de adaptare, compativ cu grâul, pe
solurile acide caract erizate prin prezen ța unor toxine de aluminiu sau cupru. Toleran ța față
de toxicitatea ionilor de aluminiu s-a transmis la triticale de la secar ă, specie care se
evidențiază prin rezisten ța la condi țiile de cultur ă pe solurile acide, reci. Între grâne,
majoritatea soiurilor cultivate, manifest ă o toleran ță mult mai sc ăzută pentru cultur ă pe
terenurile cu aciditate ridicat ă. Cu toate acestea, exist ă în prezent și unele linii de grâu cu
toleranță îmbunătățită față de toxicitatea ionilor de alum iniu (VOICA, 2002). Cu toate c ă
specia triticale are o toleran ță mai bună la toxicitatea ionilor de aluminiu, dat ă de genomul
de secară, comparativ cu actualele soiuri de grâu și orz raionate, amplitudinea mare a
conținutului în ioni liberi de aluminiu, eviden țiați pe diferite soluri acide din România, face
necesară urmărirea în lucr ările de ameliorare, la aceast ă specie, a cre
ării de soiuri cu un
grad cât mai ridicat de toleran ță. În determinismul genetic al acestui caracter este implicat
un număr redus de gene majore cu ac țiune dominant ă. La secar ă, ANIOL și GUSTAFSON
(1984) au localizat toleran ța de aluminiu pe cromozomii 6RS, 3R și 4R, iar la grâu, la soiul
Atlass 66, ELLIOT (1985), ELLIOT și MORRIS (1985) au identificat o gen ă dominant ă pe
cromozomul 5D și MARIO LAGOS și colaboratorii s ăi (1986), la soiul BH ii46, o gen ă
dominant ă pe cromozomul 4D. Totu și, din test ările efectuate de ANIOL (1985) pe 400 de
genotipuri de triticale pentru toleran ța la aluminiu, s-a constatat c ă marea majoritate a
acestora au fost heterogene în privin ța toleranței.
S-a sugerat c ă pentru ob ținerea de soiuri de triticale cu o omogenitate cât mai
ridicată pentru aceste caracteristici, este necesar ă testarea materialului de ameliorare în
generații succesive de selec ție. Metoda const ă în testarea toleran ței la toxicitatea ionilor

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
82de aluminiu a materialului de ameliorare la triticale pe solu ții nutritive cu aluminiu,
metodă elaborată de CIMMYT. Metoda const ă în germinarea și creșterea plantelor pe
rulouri de hârtie de filtru la temperatura de 22-250C, timp de 48 de ore, dup ă care
plantele cu r ădăcinile embrionare de 1,5-2,00 cm lungime sunt trecute pe solu ția
nutritivă cu aluminiu.
Pe soluția cu aluminiu aerat ă continuu plantele sunt crescute 48 de ore, dup ă care
li se măsoară rădăcinile și apoi sunt trecute pe solu ția nutritiv ă aerată fără aluminiu timp
de 72 de ore. Dup ă acest interval sunt m ăsurate din nou r ădăcinile, iar prin diferen ța față
de prima determinare se apreciaz ă creșterea care reflect ă gradul de toleran ță la toxicitatea
ionilor de aluminiu. În timpul test ărilor se men ține temperatura constanta la 250C și
lumină continuu, pH-ul solu ției fiind de 4,5- 5,00, iar concentra ția soluției de testare în
aluminiu este de 15 și 30 ppm. Calculul și interpretarea rezu ltatelor s-au f ăcut prin analiza
varianței. Ca martor pentru toleran ța la aluminiu se folosesc soiuri foarte tolerante (Atlass
66, TF2). Crearea de soiuri de triticale cu toleran ță cât mai ridicat ă la toxicitatea ionilor
de aluminiu necesit ă realizarea unei presiuni de selec ție cât mai timpuriu în procesul de
ameliorare pentru acest caracter, fie în condi ții artificiale (solu ții nutritive), fie în condi ții
naturale, prin cultivarea materialului supus selec ției pe soluri cu concentra ții ridicate de
ioni liberi de alumin iu. De asemenea, o alt ă cale de îmbun ătățire a nivelului de toleran ță
la toxicitatea ionilor de alumin iu la triticale ar fi utilizarea, în crearea materialului ini țial,
de soiuri și linii de grâu cu ge ne eficace de toreran ță la toxicitatea ionilor de aluminiu
(ITTU și SĂULESCU, 1988).
Fertilizarea foliar ă cu azot, fosfor și microelemente aplicate triticalelor în faza de
burduf duce la produc ții mai sănătoase, pe un sol pe care se evit ă administrarea direct ă pe
sol a îngrășămintelor (LARKIN, 1990).
3.4.14. Reac ția la fotoperioad ă

Reacția formelor de triticale la lungimea zilei constituie o caracteristic ă irnportant ă
pentru adaptabilitatea ecologic ă. În aceast ă privință s-a constatat c ă lipsa reac ției de
fotoperioad ă se prezint ă ca un indiciu al plasticit ății soiurilor. Aten ția cercetătorilor asupra
reacției formelor de triticale la fotoperioad ă a fost re ținută după ce s-a constatat c ă una

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
83dintre cele mai valoroase linii, sub rapor t productiv, create în Canada, a eviden țiat o
comportare total necorespunz ătoare în Mexic, unde linia respectiv ă nu a mai dep ășit faza de
înfrățire (RINGHIN și ORLOVA, 1977).
În privința reacției la fotoperioad ă, soiurile de grâu se manifest ă diferit, existând
soiuri insensibile la lungimea zilei, care înspic ă și realizeaz ă producții de boabe și la zi
lungă, dar și la zi scurt ă, dar și soiuri de grâu care reac ționează slab la lungimea zilei.
Existența unor asemenea surse de germoplasm ă ușurează lucrările pentru ob ținerea unor
forme de triticale cu cerin țe reduse fa ță de fotoperioad ă, capabile s ă se adapteze cu u șurință
la condiții ecologice cât mai diferite.
În urma lucr ărilor de ameliorare s-au ob ținut numeroase soiuri și linii de triticale, cu
posibilități de adaptare, în zone geografi ce foarte întinse, care realizeaz ă producții egale sau
chiar superioare soiurilor de gr âu cultivate în asemenea zone.

3.4.15. Formarea recoltei
Recolta este un rezult at nu numai al activit ății fotosintetice ce vizeaz ă plantele, ea se
datorează și acțiunii complexe, reciproce dintre plant ă, sol, substan țe nutritive cu factorii
climatici, genetici, fito-sanitari și tehnologici ( fig. 3 ).
Formarea recoltei se afl ă sub permanenta supraveghere a omului, care depune o
activitate productiv ă creatoare, în vederea dirij ării și conducerii științifice a procesului de
producție.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
84

Fig. 3 – Rela ția dintre recolt ă și factorii mediului ambient

Este bine de re ținut că factorii care particip ă în produc ția agricol ă și la formarea
recoltei, de orice natur ă ar fi ei, au o importan ță egală în orice moment sau faz ă a
procesului tehnologic, neputând fi înlocui ți unul de altul. Cele mai bune rezultate în
realizarea recoltei se ob țin atunci când ace ști factori se afl ă la un nivel optim, care variaz ă
în funcție de specie și soi.
DAVIDESCU, D. (1968) arat ă că recolta este o func ție complex ă a unui mare num ăr
de factori, unii fiind foarte variabili, al ții constan ți.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
85
CAPITOLUL IV
CARACTERISTICILE ECOLOGICE
ALE CÂMPULUI DE EXPERIEN ȚE
CHAPTER IV
ECHOLOGICAL CHARACTERISTICS OF THE EXPERIMENTAL FIELD

4.1. Tipul de sol și caracterizarea climatic ă a zonei Albota
4.1.1. Așezarea geografic ă a câmpului experimental
Suprafețele de cercetate agricol ă de la Albota sunt situat e în partea de sud-vest a
orașului Pitești, la 5 km, pe drumul na țional Pite ști – Slatina – Craiova, la o altitudine de
310 m, pe o suprafa ță de 1.000 mp, unde am amenajat, în teren arabil, blocuri randomizate
pentru sem ănat de triticale și efectuare de observa ții privind ritmul de cre ștere, înălțimea
plantelor, rezisten ța la factorii climatici și de sol.
Marea majoritate a fondului funciar s-a retrocedat proprietarilor în baza legilor
funciare: Legea 18/1991, Legea nr 169/1997, Leg ea 247/2007. Teritoriul este situat pe
terasa a treia și a patra a râului Arge ș, la limita de trecere de la Câmpia înalt ă a Piteștiului
către zona colinar ă, la extremitatea sudic ă a Platformei Cotmeana, la sud-vestul Podi șului
Cândești. Terenul este în cea mai ma re parte de tipul brun luvic – vertic pseudogleizat slab.
Apa freatic ă se află la o adâncime mai mare de 30 de metri. Date meteorologice am extras
de la Stația meteo Pite ști, la care am lucrat în urm ă cu 15 ani, precum și de la Punctul
Meteo al Sta țiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricol ă Albota.
Comuna Albota se afl ă la jumătatea de sud a jude țului Arge ș, la SV fa ță de
municipiul Pite ști, pe șoseaua na
țională E-65, având suprafa ța de 59 km p ătrați.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
864.1.2. Hidrografia

Teritoriul localit ății este scăldat de râurile Teleorman și Teleorm ănel, iar în partea
de nord a localit ății își are izvoarele râul Dâmbovnic. Vecin ătățile localit ății sunt: la N –
comunele Mo șoaia și Poiana Lacului, la E – comuna Bradu, la SE – comuna Podu-Bro șteni,
Costești, la SV – comuna Lunca Co rbului, iar la V comuna S ăpata.
Zona de relief corespunz ătoare teritoriului se încadreaz ă în prelungirea dealurilor
subcarpatice, care în partea de sud scad în în ălțime, pierzându-se treptat în câmpie. Aceste
prelungiri ale dealurilor sub carpatice, acoperite cu p ăduri de foioase, dau un aspect de relief
larg vălurit. Cel mai înalt vâ rf de deal din comuna Albota este punctul Mo țoc, cu altitudine
de circa 385 m. Zona estic ă și sud-estic ă a comunei Albota const ituie zona Piemontului
Argeșului și dealurile sale se pierd în câmpia Pite știlor, către zona înalt ă.
4.1.3. Vegeta ția

Vegetația specific ă zonei este reprezentat ă de arbori și arbuști pentru vegeta ția
lemnoasă, plante perene și anuale, pentru vegeta ția ierboas ă din pășuni.
Vegetația lemnoas ă, este caracteristic ă zonei pădurilor de Quercinee – predominant
fiind stejarul ( Quercus rubus ), cedrul ( Quercus cerris ), ulmul ( Ulmus lonis ), frasinul
(Fraximus excelsior ).
Cei mai r ăspândiți arbuști sunt: m ăceșul (Rosa canina ), porumbarul ( Prunus
spinosa ), păducelul ( Crategus monogyna ), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare ).
Vegetația ierboas ă întâlnită în cultur ă este format ă din: volbur ă (Convolvulus
arvensis ), pir gros ( Cynodon dactylon ), mohor ( Setaria viridis ), pălămidă (Cirsium
arvense ), știr (Amaranthus retroflexus ), costrei ( Echinocloa crus galii ), zemosit
ă (Hibiscus
ternatus ), rug ( Rubus caesius ).
Ca plante hidrofile sunt întâlnite rogozul ( Carex specia ), isma ( Mentha sp .), stuful
(Phragmites Communis ). Vegeta ția cultivat ă este reprezentat ă de grâu, porumb, triticale,
floarea soarelui, plante furajere.
Factorii pedoclimatici din zon ă oferă condiții satisfăcătoare pentru majoritatea
culturilor.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
874.1.4. Caracterizarea pedologic ă și agrochimic ă a solurilor

Experiențele au fost amplasate pe sol podzolic acid, care ocup ă terasa a patra a
Câmpiei Pite știului, zona localit ății argeșene Albota, pe un teren de .1000 mp lot
demonstrativ.
În România, solurile acide grele ocup ă o suprafa ță de peste dou ă milioane hectare,
din care peste 800.000 de hectare sunt plasate în zona de nord a Câmpiei Române. Aceste
soluri prezint ă defecte hidrice pronun țate, fapt ce face ca periodic s ă fie afectate de exces
de umiditate sau de secet ă (HOROBEANU și FURDUI, 1968; PUIU, 1983; R ĂUȚĂ și
colab., 1984).
Fiind soluri umede, reci și acide sunt în acela și timp și slab fertile (aprox. 1,5%
humus; 1,0-1,5 mg/100 g. sol fosf or asimilabil; 7,8 mg./100g. sol K 2O și 0,1% azot), pe
care se ob țin produc ții mici la majoritatea culturilor.
Sărăcirea în materie organic ă, aportul redus de azot, fosfor, potasiu, aciditatea
ridicată pe mari suprafe țe, conținutul ridicat de aluminiu mobil, argilozitate ridicat ă, drenaj
global imperfect sunt însu șiri care presupun m ăsuri ameliorative specifice acestor soluri,
fără de care nu s-ar putea ob ține produc țiile scontate (NICOLAE și colab., 1970;
CREMENESCU și colab., 1974).
Solurile acide prezint ă un orizont arabil de 20- 22 cm grosime, cu textur ă mijlocie
(luto-argiloas ă), sub care se g ăsește orizontul eluvial cu o gros ime de 20-30 cm, foarte slab
structurat, puternic pseudogleizat, cu con ținut ridicat în aluminiu și foarte sc ăzut în humus.
În adâncime urmeaz ă orizontul impermeabil cu 60-70% argil ă, care împiedic ă pătrunderea
apei și a sistemului radicular.
Din punct de vedere al rocilor mam ă, pe care s-au format pr incipalele tipuri de sol,
se remarc ă două situații distincte, uni formitatea dat ă de prezen ța depozitelor argiloase
pleistocene, cu o mare grosime, care ocup ă în întregime zonele de câmpie și dealuri joase,
și caracterul foarte variat al depozitelor de suprafa ță din zona deal urilor înalte și zona
montană. Aceste aspecte diferen țiază substanțial solurile acide, din zona nordic ă a
Câmpiei Române, de cele existente în Câmpia de N-V a țării.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
88Condițiile de mediu au condus la favorizar ea unor procese pedogenetice, în care
influența singular ă sau asociat ă a factorilor de formare a solurilor a determinat apari ția unui
înveliș variat solificat.
Procesul pedogenetic cu cea mai ma re extindere în zona agricol ă, atât la câmpie, cât
și în zona dealurilor joase cu materiale pare ntale fine, este argilo-eluvierea asociat ă în mare
parte cu caracterul vertic, proces favorizat de cre șterea cantit ății de precipita ții și scăderea
temperaturii de la sud la nord.
Ca urmare, prezen ța orizontului argilo-iluvial, adesea cu caractere vertice îmbog ățit
în argilă și foarte tasat, accentueaz ă însușirile nefavorabile imprimate de sedimentele de
textură fină (RĂUȚĂ și colab., 1982).
În cea mai mare parte dintre soluri (peste 38%), concomitent cu tr anslocarea argilei,
are loc procesul de debazificare a comp lexului adsortiv exprimat prin prezen ța orizontului
eluvial și, ca urmare, acidifierea solului cu implica ții importante pentru m ăsurile de
fertilizare. Acest proces este foarte accentuat în cazul luvisolului albic.
Așa cum rezult ă din studiul lui R ĂUȚĂ și colaboratorii s ăi (1982), o bun ă parte din
aceste soluri sunt debazificate. Din suprafa ța arabilă a zonei, 51% reprezint ă soluri cu
reacție puternic acid ă cu pH sub 5,7 ; 78% au rezerv ă de materie organic ă foarte redus ă;
66% sunt slab aprovizionate cu fosfor, iar pe ste 45% sunt slab apr ovizionate cu potasiu.
Solul brun luvic are caracteristic ă prezența orizontului EL (luvic).
Stratul arabil este format din orizontul Ap și o parte din orizontul luvic.
Solul brun luvic de la Albota se caracterizeaz ă prin însu șiri fizice și chimice ceva
mai bune pentru cre șterea plantelor comparativ cu cele ale luvisolului albic.
Prezentând o fertilitate poten țială mai bună, prin lucr ări de ameliorare, solurile brun-
luvice pot deveni ma i prductive, capabile s ă asigure produc ții mari la toate culturile și mai
ales la grâul de toamn ă.
Indicii, precum: densitatea aparent ă (DA g/cm3), porozitatea total ă (PT %),
porozitatea de aera ție, au valori ce ofer ă condiții de creștere și dezvoltare a plantelor
agricole ceva mai bune decât cele oferite de luvisolul albic.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
89Tabelul nr. 15
Însușirile fizice ale solului podzolic de la Albota
Orizontul Adâncimea
cm. %
argilă
<0.002 mm DA
g/cm3 PT
% PA
% GT
% RP
kgf/cm2 K sat. mm/h CC CO CT
% din mas ă
Ap+E 1 0 – 22 27,3 1,27 52 13,9 -0,2 14 16,3 25,6 8,4 41
EL 22 – 31 26,1 1,56 42 4,3 16 25 3,6 23,5 8,2 26,9
EB 31 – 42 30,9 1,52 43 0,5 14 29 3,3 23,5 10,2 28,2
Bt1yw2 42– 64 44,6 1,45 46 9 6 32 2 24,5 14,5 31,7
Bt2yw2 64 – 84 48,9 1,4 50 14,3 -4 25 1,6 26,6 19,4 37,3
Bt3y 84 – 100 53 1,46 45 7,4 6 24 0,5 25,7 19,2 30,8

DA – densitatea aparent ă; GT – greutatea total ă; CC – capacitatea de ap ă pentru
câmp
CO – coeficient de ofilire; CT – capacitate total ă; RP – rezisten ța la penetrare
PA – porozitatea de aera ție; PT – porozitatea total ă; K sat. – conductivitate saturat ă

Tabelul nr. 16
Însușirile chimice ale solului podzolic de la Albota
Orizontul Adâncime
cm. V % Humus
Ctx1,72 Al schimbabil
me/100g sol N total
% C/N P
ppm K
ppm pH
(H2O)
Ap+E 1 0 – 22 57,3 2,94 0,92 0,135 75 49 75 5,02
EL 22 – 31 58,4 2,70 1,39 0,120 69 11 69 5,03
EB 31 – 42 73,9 1,56 0,86 5,18
Bt1yw2 42 – 64 76,1 1,33 1,28 0,081 92 3 92 5,18
Bt2yw2 64 – 84 82,4 1,42 1,09 103 3 103 5,32
Bt3y 84 – 100 87,2 1,59 5,78

Astfel pH-ul în stratul arabil este cuprin s între 5,03-5,02; cantitatea de humus este
cuprinsă între 2,70-2,94, iar aprovizionarea cu elemente nutritive este mai bun ă ca la
luvisolul albic. Cantitatea de aluminiu mobil este mai mic ă pe solul brun luvic, numai de
0,92 me /100g sol. Pe acest tip de sol este nevoie de o tehnologie special ă cu amendare,
afânare adânc ă, folosirea gunoiului de graj d sau folosirea de genotip uri tolerante la factorii
nefavorabili de sol, capabile s ă valorifice foarte bine condi țiile naturale ale zonei.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
904.1.5. Caracterizarea climatic ă a zonei

S-au folosit informa ții meteo de la sta țiile meteorologice prezentate în tabele.
Climateric, zona se caracterizeaz ă printr-o temperatur ă medie anual ă de 9,80C (în
ianuarie – 2,40C, iar în iulie 20,80C), cu o sum ă a precipita țiilor medii anuale cuprins ă între
450-700 mm, evapotranspira ția de 662 mm și cu un indice de ar iditate de 34. Vegeta ția
naturală este specific ă subzonei p ădurilor de gorun, iar folosin ța agricolă este arabil.
După criteriul zonelor climatice reale, DISSESCU (1952) încadreaz ă zona solurilor
podzolice din sudul țării în regiunea climatic ă Dfbx, caracterizat ă prin veri mai r ăcoroase și
ierni aspre.
Precipitațiile sunt de tip continental, cu un maxim în luna iunie. CANARACHE și
colaboratorii s ăi (1987) o situeaz ă în zona climatic ă doi, moderat c ălduroasă și semiumed ă.

Tabelul nr. 17
Principalele caracteristici ale zonei climatice doi (dup ă CANARACHE și colab.,
1987)
Specificare Valori
temperatura medie anual ă 8,0-10,5
radiația solară (Kcal/cm2) 114-128
suma temperaturilor mai mari de 00C 3.400-4.100
suma temperaturilor mai mari de 100C 2.800-3.500
suma temperaturilor mai mari de 100C efective 1.100-1.600
precipitații medii anuale mm 450-700
precipitații medii mm (aprilie – octombrie) 325-475
deficit evapotranspira ție mm (aprilie – octombrie) 220-391

4.1.5.1. Regimul termic
Factorul termic limiteaz ă nivelul produc țiilor prin acumul ările insuficiente din
toamnă, când la p ăioase se realizeaz ă răsărirea și înfrățirea plantelor. În var ă, temperaturile
ridicate, chiar și arșițele, se fac sim țite din luna iunie, reperc ursiunile vegetative fiind
simțite în perioada umplerii boabelor.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
91Marea varia ție a datelor calendaristice, când s-au realizat 100-200-4000C,
demonstreaz ă riscul ridicat de a cultiva unele genoti puri, care nu sunt bine adaptate zonal.
Suma temperaturilor de 1000C se realizeaz ă în 68% din ani pân ă în prima decad ă a lunii
martie, cea de 2500C se realizeaz ă în 86% din ani pân ă la 10 aprilie, iar pragul de 4000C
este realizat pân ă la 1 mai.
Resursele termice din toamn ă, necesare înfr ățitului grâului (4000C), la Albota, se
realizează numai în cazul sem ănatului în perioada 1-10 octombrie. Vremea se înc ălzește
treptat începând cu luna martie , când temperatura ajunge la 30C în mod constant.
4.1.5.2. Temperaturi absolute

Temperatura maxim ă absolută înregistrat ă la Albota a fost de 38,8
0C, la data de 28
iulie 2007. Temperaturile maxime s-au înregistrat cu o frecven ță de 4% în luna mai, 12% în
luna iunie, 46% în luna iulie, 38% în luna august și 4% în luna septembrie.
În zona Albota temperatura minim ă absolută a apărut între lunile decembrie și
martie, cu o frecven ță de 23% în decembrie, 35% în ianuarie, 38% în februarie și 4% în
martie.
În perioada 1898-1998 primul înghe ț a apărut cel mai timpuriu la 8 septembrie și cel
mai târziu la 24 mai. Data medie a ultimului înghe ț a fost la 13-17 aprilie. Datorit ă
fenomenului de înc ălzire global ă, numărul zilelor cu temperaturi negative critice este
progresiv în reducere, dar exist ă riscul arșițelor în perioada lunilor iulie și august, cu efecte
asupra plantelor și a solului.
4.1.5.3. Regimul precipita țiilor

O analiză a precipita țiilor pe ultimii 37 de ani scoate în eviden ță o medie anual ă de
680 mm, mediile pe sezoane fiind de 242 mm în sezonul rece (octombrie-martie) și 438
mm în sezonul cald (aprilie-septembrie). Aceast ă cantitate de precipita ții ar putea asigura
cerințele plantelor de triticale, dac ă a r f i b i n e r e p a r t i z a t ă. Dar este de remarcat marea
neuniformitate a cantit ății de apă din precipita ții căzute în ambele sezoane și pe total an,
fapt ce împarte perioada exemplificat ă în 13% ani seceto și, 63% ani normali și 24% ani

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
92ploioși, cu exces de umiditate. O siguran ță de 80% în privin ța acumulării unei cantit ăți de
aproximativ 300 litri de ap ă în sezonul cald se situeaz ă în mare contradic ție cu valorile
lunare ce oscileaz ă între 16 și 41 mm ( Tabelul nr. 18 ).
Bilanțul apei, privit ca diferen ță între aportul precipita țiilor și evapotranspira ția
potențială, conduce la o caracterizare a lunilor din sezonul rece, ca luni cu exces, iar a
lunilor din sezonul cald, ca luni cu deficit (1-60 mm). Cantitatea total ă excedentar ă ajunge
la 166 mm, iar cea deficitar ă la 150 mm. Înc ălzirea global ă genereaz ă fenomene extreme,
precum seceta excesiv ă, arșița toridă, crăpături în scoar ța pământului.
Tabelul nr. 18
Bilanțul apei din punct de vedere al diferen ței (precipita ții-evapotranspira ție
potențială) în Albota, în perioada 2007-2008
Luna Precipitații
(mm) Evapotranspira ția
potențială
ETP (mm) P – ETP
(mm) Caracterizarea
perioadei
+ – Exces Deficit
X 40 44 – 4 – –
XI 50 13 37 – Exces –
XII 43 2 41 – Exces –
I 39 0 39 – Exces –
II 37 0 37 – Exces –
III 33 17 16 – Exces –
Total X-III 242 76 +166 Excedentar ă
IV 49 50 – 1 – –
V 84 89 – 5 – Deficit
VI 98 118 – 20 – Deficit
VII 99 130 – 31 – Deficit
VIII 60 120 – 60 – Deficit
IX 48 81 – 33 – Deficit
Total IV-IX 438 588 -150 Deficitar ă
Total an 680 664 +16 mm/an Echilibrat

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
93Tabelul nr. 19
Caracterizrea anilor 1970 – 2008 dup ă precipita țiile înregistrate la Albota
Anul Precipitații în
sezonul rece 1 X – 31 III (mm) Precipitații în
sezonul cald 1 IV – 30 IX (mm) Total precipia ții în
anul agricol (mm) Caracterizarea
anului
1970 396 470 866 P
1971 228 653 881 P
1972 161 477 638 N
1973 431 278 709 N
1974 101 515 616 N
1975 213 683 896 P
1976 186 388 574 N
1977 245 404 649 N
1978 191 528 719 N
1979 238 642 880 P
1980 264 490 754 N
1981 362 388 750 N
1982 202 318 520 S
1983 136 508 644 N
1984 339 502 841 P
1985 210 273 483 S
1986 271 303 574 N
1987 199 332 531 N
1988 313 295 608 N
1989 214 227 441 S
1990 200 374 574 N
1991 209 528 728 N
1992 153 208 361 S
1993 189 282 471 S
1994 180 379 559 N
1995 268 438 706 N
1996 347 442 789 P
1997 203 546 749 N
1998 278 442 720 N
1999 239 538 777 N
2000 268 304 572 N
2001 183 341 524 N
2002 80 521 601 N
2003 338 319 657 N
2004 345 491 836 P
2005 346 810 1156 P
2006 239 583 822 P
2007 167 403 506 S

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
94Anul Precipitații în
sezonul rece 1 X – 31 III (mm) Precipitații în
sezonul cald 1 IV – 30 IX (mm) Total precipia ții în
anul agricol (mm) Caracterizarea
anului
2008 259 580 747 N
Medie 242 438 680 N
Secetoși % – – 5 ani 13 %
Normali % – – 23 ani 64 %
Ploioși % – – 9 ani 24 %

S = secetos <523 mm/an N = normal =523-785 mm/an P = ploios >785 mm/an Toate aceste date aduc în prim plan cât de incomplet ă este informa ția climatic ă,
interpretat ă pe total an, care poate caracteriza cantitatea precipita țiilor ca echilibrat ă,
diferența fiind de numai 16 mm. Concluzia este sus ținută de valoarea coeficientului de
variație lunară a precipita țiilor ( Tabelul nr. 20 ), care este cuprins între 40-133%, cu mult
peste cea anual ă care este de numai 20% ( ȘTEFAN și colab, 1990), ceea ce ne arat ă că
valorile acestui indicator, pe luni, se afl ă în afara limitelor admise.
Tabelul nr. 20
Valoarea coeficientului de varia ție (S%) a precipita țiilor
Luna Dr ăgășani Pite ști Rm. Vâlcea Tg. Jiu
Ianuarie 69 71 72 59
Februarie 53 54 64 70
Martie 62 60 67 59
Aprilie 39 40 32 45
Mai 68 58 58 57
Iunie 54 62 57 59
Iulie 60 49 52 67
August 74 54 46 68
Septembrie 92 76 79 81
Octombrie 128 133 107 108
Noiembrie 68 60 62 77
Decembrie 70 77 74 76
Anual 20 20 16 20

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
95Prin urmare, riscul limit ării creșterii și dezvoltării culturilor în orice perioad ă a
anului este extrem de mare, lipsa precipita țiilor poate compromite preg ătirea
corespunz ătoare a terenului și răsărirea culturilor.
Durata medie de acoperire a solului cu z ăpadă a fost de 45 de zile, cu varia ții medii
de la 33 la 55 de zile. Varia țiile anuale au fost foarte mari, de la 7 la 120 de zile, ceea ce
arată existența a două mari perioade nefavorabile pentru grâul de toamn ă și anume
asfixierea plantelor (1996) sau expunerea la ger în intervale mari de timp în care nu exist ă
strat protector de z ăpadă.
Umiditatea relativ ă a aerului satisface, în general, în limite optime, cerin țele
plantelor, iar valorile medii lunare din perioada aprilie-octombrie variaz ă între 62-83%,
limitele inferioare fiind întâlnite în luna iulie, iar cele maxime în octombrie ( ȘTEFAN și
colab., 1990).
Valorile sc ăzute ale umidit ății relative de la amiaz ă, în lunile din prima parte a
vegetației, accentueaz ă perioadele de secet ă, întăresc și înăspresc caracterul continental al
condițiilor climatice din zon ă și influențează negativ recoltele de grâu, cu atât mai mult cu
cât frecven ța cazurilor în care umiditatea relativ ă a aerului scade sub 30% în lunile aprilie,
mai și iunie.
4.1.5.4. Favorabilitatea climatic ă pentru cultura triticalelor

Analizând datele climatice prezentate, rezult ă că în zona în care s-au desf ășurat
cercetările se întrunesc în bun ă măsură condițiile necesare de cre ștere și dezvoltare a
cerealelor de toamn ă.
Regimul pluviometric asigur ă necesarul de ap ă al acestei culturi, iar uneori provoac ă
solului exces temporar de umiditate, deoarece cantit ăți mari de precipita ții cad în perioada
rece a anului când consumul este foar te mic. Caracteristic zonei este și variația mare a
precipitațiilor în perioada septembrie-octombrie. Fa ță de media de 88 mm, numai 23% din
ani se reg ăsesc cu valori superi oare, cea mai mare pa rte fiind sub 50 mm.
Datorită faptului c ă terenul este uscat, lucr ările solului în vederea sem ănatului se
execută cu dificultate și cu consumuri sporite de energie. Încorporarea semin țelor în solul
uscat sau pu țin umed, nepreg ătit corespunz ător, duce la o r ăsărire neuniform ă a culturii sau

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
96la prelungirea acestui proces pe perioade mari de timp, care dureaz ă uneori pân ă în
primăvară, cu repercusiuni negative asupra produc ției.
Prelungirea secetei din toamn ă conduce uneori și la dispari ția unui num ăr însemnat
de plante abia r ăsărite, cu implica ții importante asupra desim ii culturii. În anii cu
precipitații suficiente în toamn ă, triticalele întâlnesc în toat ă zona condi ții optime pentru
răsărit și înfrățit înainte de apari ția primelor geru ri, atunci când condi țiile climatice permit
semănatul în epoca optim ă (1-10 oct).
Primăvara exist ă, de regul ă, suficient ă apă în sol care s ă asigure cre șterea și
dezvoltarea. Uneori apar în cursul lunii mai și iunie secete de scurt ă durată cu efect negativ
asupra produc ției triticalelor de toamn ă. Din cauza cantit ății mari de z ăpadă din timpul
sezonului rece plantele se pot asfixia sau debilita, reducându-se în acest fel desimea
culturii. Foarte p ăgubitoare la Albota sunt ploile din luna mai și iunie, foarte rapide, înso țite
de vânt puternic, care adesea provoac ă căderea masiv ă a plantelor, diminuând foarte
puternic produc ția atât cantitativ, cât și calitativ.
Din punct de vedere termic, temperat urile înregistrate pe întreaga zon ă permit ca în
cea mai mare parte a anilor triticalele de toamn ă să-și parcurg ă normal toate fazele de
creștere și dezvoltare. Limitele extreme ale temperaturilor medii lunare variaz ă între 21,90C
în luna iulie, aceasta fiind cea mai cald ă lună, și –3,20C în ianuarie, luna cea mai rece a
anului, cu o amplitudine uneori de pân ă la 24,90C.

Tabelul nr. 21
Temperatura aerului (0C). Media lunar ă și anuală (1970 – 2008)
Stația Luna
Anual
Amplit I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Drăgășani -2,4 -0,5 4,8 10,9 16,2 19,8 21,9 21,1 17,0 11,2 5,2 0,0 10,4 24,3
Pitești -3,2 -1,2 4,2 10,0 15,3 18,8 21,9 20,1 16,2 10,4 4,6 0,2 9,76 24,9
Rm.
Vâlcea -2,4 -0,4 4,9 10,8 16,0 19,3 21,3 20,7 16,8 11,0 5,0 0,2 10,3 23,7
Tg. Jiu -2,5 -0,4 4,9 10,8 15,8 19,4 21,6 20,7 16,9 11,0 4,9 -0,1 10,2 24,1

Se remarc ă și faptul c ă aproape 2/3 din num ărul anilor înregistreaz ă temperaturi
medii normale. Lipsa în gene ral a temperaturilor prea sc ăzute din timpul iernii face ca

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
97plantele de triticale s ă sufere mai pu țin din cauza gerului. Mult mai p ăgubitoare sunt,
uneori, ar șițele atmosferice, cu temperaturi ce dep ășesc 350C, care apar în perioada iunie-
iulie și produc șiștăvirea boabelor de triticale, de aceea se impune cultivarea în zon ă a
soiurilor de triticale cu perioad ă de vegeta ție mijlocie. Apari ția în luna februarie a
oscilațiilor termice mari, cu perioade de înghe ț și dezgheț, determin ă dezrădăcinarea
plantelor de tri ticale pe suprafe țele unde acesta a fost sem ănat la adâncime mic ă sau unde
nu s-a dezvoltat corespunz ător.
4.1.5.5. Caracterizarea climatic ă a anilor de experimentare

Experiențele s-au efectuat pe parcursu l anilor agricoli 2006-2007, 2007-2008 și
2008-2009 motiv pentru care în tabel este prezentat ă perioada august – anul precedent, iulie
– anul de recoltare.
Regimul termic. În Tabelul nr. 22 sunt prezentate temperaturile medii lunare pentru
perioada 2007-2008 și media multianual ă 1896-2008.
Se constat ă că cea mai mic ă valoare medie lunar ă s-a înregistrat în luna
ianuarie 2006 (-4,80C), cu valori zilnice de –190C timp de mai multe zile, iar cea mai
mare valoare medie lunar ă s-a înregistrat în luna iunie 2007 (22,70C), cu varia ții
zilnice de 18-360C.
Anul cel mai bine echilibrat din p unct de vedere termic a fost 2008 și cel mai
dezechilibrat 2007.
Tabelul nr. 22
Temperatura aerului (medii lunare și multianuale 0C) – Albota
ANUL LUNA
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII medie
an
2006 -4,8 -2,3 3,7 11,8 16,1 19,5 22,6 20,9 17,0 13,7 8,2 3,6 10.8
2007 5,0 3,3 7,7 13,0 19,1 22,7 22,9 22,4 16,6 11,5 3,5 -0,4 12,27
2008 -1,3 3,7 7,8 11,8 15,5 20,4 22,8 22,5 17,3 12.3 3,6 0.0 11,3
Medie 1970-
2008 -1,1 0,2 4,7 10,2 15,6 19,1 20,8 20,3 15,7 10,3 4,4 0,4 10,10
M.
1896-
2008 -2,0 -0,1 4,2 10,2 15,3 18,8 20,7 20,1 16,0 10,4 4,6 0,3 9,9

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
98Regimul precipita țiilor. În Tabelul nr. 23 sunt prezentate precipita țiile medii lunare
din anii 2007-2008 și media multianual ă 1889-2008. În perioada de experimentare, cea mai
mare cantitate de precipita ții a căzut în anul 2008 (-mm), cu un excedent de mm fa ță de
media multianual ă, și cea mai mic ă cantitate de precipita ții s-a înregistrat în anul 2006 (784
mm) cu un deficit de 21 mm fa ță de media multianual ă.

Tabelul nr. 23
Precipita țiile atmosferice (sume lunare și medii anuale) înregistrate la Sta ția
meteorologic ă Pitești
ANUL LUNA
I II III IV V VI VII V III IX X XI XII Suma
an mm
2006 42 25 78 82 87 128 87 108 91 31 8 17 784
2007 21 19 67 2 62 67 60 199 66 98 86 38 785
2008 24 5 7,8 93,3 97 53
Medie 1970-2007 35 34 37 59 79 93 85 59 52 48 43 42 666
Medie 1896-
2007 37 38 42 56 86 93 77 60 57 48 41 47 682
Diferența ( + ) – 2 – 4 – 5 + 3 – 7 0 +8 – 1 – 5 0 + 2

Tabelul nr. 24
Condițiile climatice pe faze de vegeta ție Albota -2007-2009
Nr
crt. Anul Sem-
răsărit
IX-X (mm) Rezerva de
iarnă XI-
III (mm) Creștere
intensă-
înflorit IV-V (mm) Umplere
bob VI (mm) Temperatura
februarie
0C Temperatura
iunie
0C
Med min Med max
1 2007 175 227 168,5 128,4 -2,3 -4,9 19,5 26,3
2 2008 121,7 132,5 64,1 66,7 3,3 -3,3 22,7 28,5
3 2009 163,9 161,1 190,3 53,0 3,7 0,9 20,4 27,1
Media multianual ă
mm 153,5 173,5 140,9 82,7 1,6 -2,6 20,9 27,3

Așa după cum este cunoscut, elementul climatic poate influen ța în mod decisiv
realizarea unui anumit nivel de produc ție. Spunem acest lucru deoarece nivelul tehnologic

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
99practicat la o anumit ă specie, variaz ă în limite destul de strânse de la un an la altul. Pe lâng ă
realizarea unui anumit nivel de produc ție, condiționat în principal de mersul regimului
pluviometric, se realizeaz ă și un anumit nivel de cheltuieli cu efectuarea lucr ărilor agricole.
În ultimii ani s-au acumulat numeroase rezultate științifice și observații practice care
sugerează că prin alegerea celui mai ad ecvat genotip se poate îmbun ătăți eficiența utilizării
substanțelor nutritive, poate cre ște competitivitatea cu buruienile , se poate reduce impactul
bolilor asupra recoltelor și se pot ob ține recolte diversificate și de bună calitate, crescând
astfel profitabilitatea agriculturii ecologice.

Tabelul nr. 25
Însușirile chimice ale solului cu experien țe de la Albota

Fig. 4 – Boabe de triticale de toamn ă, soiul Stil, produc ție 2008
solul pH Al ppm Pppm N ppm
Brun luvic 4,90-5,00 49,00 23,07 13,30

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
100

Fig. 5, 6 – Lungimea spicelor la triticale

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
101
Partea a II-a – Cercet ări personale

CAPITOLUL V
MATERIAL ȘI METOD Ă DE TEHNIC Ă EXPERIMENTAL Ă
PRIVIND CERCET ĂRILE ECOLOGICE
CHAPTER V
THE MATERIAL AND THE EXPERIMENTAL METHOD
CONCERNING ECOL OGICAL RESEARCH

Pentru realizarea acestei teze am efectuat un num ăr de trei experien țe ecologice,
după cum urmeaz ă:

Experiența 1:
Studii și cercetări despre influen ța densității de semănat în corela ție cu soiul, asupra
producției și calității triticalelor de toamn ă înființate pe soluri acide.

Experiența 2:
Studii și cercetări despre influen ța îngrășămintelor chimice foliare cu azot,
administrate triticalelor de toamn ă înființate pe soluri acide.

Experiența 3:
Studii și cercetări despre administrarea de azot la 7 soiuri de triticale și producțiile
obținute.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1025.1. Argumentare tehnic ă

Aplicarea elementelor nutritive pr in stropiri foliare reprezint ă un element tehnologic
neconven țional și nepoluant de stimulare, cu doze mici pe parcursul vegeta ției a
metabolismului plantelor (BORLAN 1988 și 1989, BIREESCU și colab. 2002).
Suplimentarea pe cale foliar ă a nutrien ților contribuie nu numai la reglarea unor
deficiențe de nutri ție, dar și la asigurarea unor spor uri importante de produc ție la plantele
de cultură (NEUMANN et colab. 1981, PARKER et al. 1980, BOOTE et al. 1978) chiar și
atunci când se aplic ă singure, f ără o prealabil ă fertilizare.

Tabelul nr. 26
Evoluția reparti ției terenurilor agricole pe tipuri de cultur ă, în județul Argeș, în perioada
2000-2008

Categorii de folosin ță Suprafața
ha %
Porumb 44.160 25,73
Grâu 33.981 19,80
Triticale 1.927 1,12
Floarea soarelui 15.750 9,17
Cartof 4.500 2,62
Legume 6.400 3,73
Plante de nutre ț 22.625 13,18
Plantații viticole 1.242 0,72
Plantații de pomi 22.692 13,22
Total Arabil 171.621 100
Sursa: Buletin Statistic DADR

5.1.1. Agricultura ecologic ă – investiția sigură pentru viitor

Integrarea României în Uniunea European ă presupune și o important ă angajare a
factorilor decizionali, dar și a operatorilor la toate nivele le în protejarea mediului, în
asigurarea unui cadru natural care s ă stimuleze armonioasa dezvoltare a plantelor, f ără a
antrena schimb ări ambientale nocive pentru om. Este o dovad ă certă de responsabilitate,
atât față de natură, cât și față de sănătatea noastr ă. Evident, aceasta se poate realiza prin

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
103transform ări semnificative, atât din punct de vedere tehnologic, cât și în ceea ce prive ște
mentalitățile, cu un ridicat grad de informare, dar și de implicare concret ă. Astfel, termenul
de „ecologie” a intrat tot mai mult în limbajul curent, iar sintagme precum „protec ția
mediului”, „agricultura ecologic ă” pun tot mai mult în eviden ță recursul la poten țialul
biologic ca mijloc de îmbun ătățire a calității vieții.
Supranumele de „Grâ narul Europei”, ca și actuala situare pe locul doi dup ă Polonia,
în rândul produc ătorilor agricoli est-europeni, dar mai ales suprafa ța agricolă important ă pe
care o de ține România (14,8 milioane de hectare), ne îndrept ățesc să abordăm complexa
tematică a ecologiei cu toat ă seriozitatea, cu atât mai mult cu cât, dincolo de noile orient ări
legislative în domeniu, cererea de produse agricole „bioquality” a crescut exponen țial în
ultimii ani în Uniunea European ă, care la nivelul anului 2000 absorbea cca. 48% din
exporturile agricole române ști. Fără îndoială că pornim într-un astfel de demers cu un mare
avantaj: condi țiile naturale favorabile practic ării ecologiei în agricultur ă. La aceasta s-ar
mai putea ad ăuga câteva date statistice încurajatoare: suprafa ța agricolă a României, ce
reprezintă cca. 62,3% din suprafa ța totală a țării și 25% din suprafa ța agricolă a țărilor
central și est europene, ofer ă un potențial apreciabil în raport cu cererea de produse agricole
pe plan european, știut fiind c ă din aceast ă suprafață agricolă 63,3% reprezint ă terenurile
arabile, iar sectorul privat, car e are o mai mare disponibilitate și flexibilitate în adoptarea
noilor tehnologii de ținea încă din anul 2002 peste 96,2% din suprafa ța arabilă. Și încă un
aspect favorabil, de loc neglijabil: utilizarea redus ă a îngrășămintelor – cantitatea de
îngrășăminte chimice folosite în România fiind de patru ori mai mic ă comparativ cu cea
consumat ă în țările UE – face ca te renurile din România s ă fie mai pu țin epuizate, mai pu țin
poluate, putând constitui într- un timp cât mai scurt fundamentul unor culturi ecologice. Mai
mult chiar, nu de pu ține ori s-a afirmat c ă producătorii români ar practica deja agricultura
biologică spontan, datorit ă lipsei de fonduri pentru cump ărarea de produse chimice pentru
agricultur ă. Toate aceste informa ții s-au constituit în argumente pentru societatea noastr ă în
a stimula interesul pentru agricultura „chemical free” și a promova în țara noastr ă o
tehnologie care se bucur ă de unanim ă apreciere în domeniul protec ției mediului și
agriculturii ecologice prin folosirea fertilizan ților foliari.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1045.2. Materialul biologic studiat, baza ecotehnic ă

La prima experien ță, despre influen ța densității de sem ănat în corela ție cu soiul
asupra produc ției și calității triticalelor de toamn ă, am luat în studiu un num ăr de trei soiuri
de triticale de toamn ă, pe care le prezent ăm în continuare.
Soiul de triticale de toamn ă PLAI a fost creat la Institutul de Creare și Cercetare
Plante Tehnice Fundulea (ICCPT), în anul 1991. Acest soi valorific ă bine solurile mai pu țin
fertile, de tipul celor acide (podzolice) și răspund foarte bine la fertilizare. Densitatea
recomandat ă de amelioratori este de 450- 500 boabe germinabile/mp. Se folose ște mai ales
în rația de furajare a animalel or: porcine, taurine, precum și a păsărilor.

Tabelul nr. 27
Caracteristicile și însușirile agricole ale soiului PLAI
(Lista oficial ă a soiurilor și hibrizilor de plante din România 1988)
Masa a 1.000 boabe 43 – 45 g
Masa hectolitric ă 60 – 62 kg/hl
Rezistența la iernare bun ă
Rezistența la cădere bun ă
Rezistența la făinare mijlocie
Rezistența la rugina galben ă mijlocie
Rezistența la rugina brun ă mijlocie
Rezistența la septorioz ă mijlocie
Potențial mediu de produc ție 8.200 kg/ha

Soiul de triticale STIL a fost creat prin selec ție și ameliorare în cadrul Institutului de
Creare și Cercetare Plante Tehnice Fundulea (ICCP T), în anul 2003. Este un soi de toamn ă,
productiv, care pune bine în valoar e terenurile acide. Se folose ște ca nutre ț-boabe și ca furaj
masă verde, în hrana animalelor. F ăina se folose ște în panifica ție, dar în amestec într-o
proporție de 1:1 cu f ăină de grâu.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
105Tabelul nr. 28
Caracteristicile și însușirile agricole ale soiului STIL
(Lista oficial ă a soiurilor și hibrizilor de plante din România 1988)
Masa a 1.000 boabe 41–44g
Masa hectolitric ă 62–64 kg/hl
Rezistența la iernare bun ă
Rezistența la cădere bun ă
Rezistența la făinare bun ă
Rezistența la rugina galben ă mijlocie
Rezistența la rugina brun ă sensibil
Rezistența la septorioz ă mijlocie
Potențial mediu de produc ție 8.651 kg/ha

Soiul de triticale de toamn ă GORUN a fost creeat prin selec ție și ameliorare în cadrul
Institutului de Creare și Cercetare Plante Tehnice Fundulea (I CCPT), în anul 2005. Este un soi de
toamnă, productiv, care pune în valoare te renurile slabe, acide. Se folose ște ca nutre ț-boabe și ca
furaj masă verde în hrana animalelor. F ăina se folose ște și în industria de panifica ție, dar în
amestec în propor ție de 2:1 cu f ăina de grâu. Reac ționează foarte bine la îngr ășăminte chimice cu
azot, dar se ob țin producții bune și în condiții de neaplicare a îngr ășămintelor chimice.
Tabelul nr. 29
Caracteristicile și însușirile agricole ale soiului GORUN
(Lista oficial ă a soiurilor și hibrizilor de plante din România 1988)
Masa a 1.000 boabe 43
Masa hectolitric ă 64,5
Rezistența la iernare bun ă
Rezistența la cădere mijlocie
Rezistența la făinare sensibil
Rezistența la rugina galben ă rezistent
Rezistența la rugina brun ă sensibil
Rezistența la septorioz ă sensibil
Potențial mediu de produc ție 6.000 kg/ha

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1065.3. Îngrășămintele chimice folosite

Pentru a doua experien ță, studii și cercetări despre influen ța îngrășămintelor chimice
foliare asupra produc ției și calității triticalelor de toamn ă, au fost cercetate un num ăr de trei
îngrășăminte chimice foliare, aplicate soiului GORUN: MICROFERT-U-, PLANTFERT și
NUTRIENT EXPRES.

5.4. Metoda experimental ă
5.4.1. Metoda experimental ă efectuată în câmp

Experiența nr. 1
Studii și cercetări despre influen ța densității de semănat în corela ție cu soiul, asupra
producției și calității triticalelor de toamn ă.
Am luat în studiu 2 factori: Factorul A, soiurile de triticale de toamn ă, cu gradu ările:
a1 – STIL b1 – GORUN c1 – PLAI
Factorul B, densitatea de sem ănat a triticalelor de toamn ă, cu gradu ările:
b1 – 300 boabe germinabile /mp b2 – 400 boabe germinabile /mp b3 – 450 boabe germinabile /mp b4 – 500 boabe germinabile/mp

Fig. 7 – Parcele din blocurile randomizate din prima experien ță cu densitatea de
semănat R1 V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V8
V9 V10 V11 V12
R2 V3 V4 V5 V6 V7 V8 V9 V10 V11 V12 V1 V2

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
107Tabelul nr. 30
Experiența cu 12 variante
V1 a 1b1 300 b.g./mp
Soiul STIL V2 a 1b2 400 b.g./mp
V3 a 1b3 450 b.g./mp
V4 a 1b4 500 b.g./mp
V5 a 2b1 300 b.g./mp
Soiul GORUN V6 a 2b2 400 b.g./mp
V7 a 2b3 450 b.g./mp
V8 a 2b4 500 b.g./mp
V9 a 3b1 300 b.g./mp
Soiul PLAI V10 a 3b2 400 b.g./mp
V11 a 3b3 450 b.g./mp
V12 a 3b4 500 b.g./mp

Prin combinarea factorilor și a gradu ărilor rezult ă experien ța de tip 3 x 4 = 12
variante:
Varianta Combina ția Factorul A x Factorul B
V1 a1b1
V2 a 1b2
V3 a 1b3
V4 a 1b4
V5 a 2b1
V6 a 2b2
V7 a 2b3
V8 a 2b4
V9 a 3b1
V10 a 3b2
V11 a 3b3
V12 a 3b4

Ca variant ă test am luat media variantelor (X).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
108Experiența nr. 2
Studii și cercetări despre influen ța îngrășămintelor chimice foliare asupra produc ției
și calității triticalel or de toamn ă.
Factorii lua ți în studiu:
Factorul A – îngr ășăminte chimice foliare cu azot, potasiu și microelemente, aplicate
prin stropire sau pulverizare pe plante, în solu ție cu concentra ție de 1-2% (1-2 litri la 100
litri de ap ă)
a1 – Microfert U a2 – Plantfert a3 – Nutrient Express Factorul B – faza de aplicare, cu urm ătoarele gradu ări:
1. faza de înfr ățire a triticalelor de toamn ă
2. faza de burduf a triticalelor de toamn ă
a). Prezentarea produsul ui foliar MICROFERT U
COMPOZI ȚIA PRODUSULUI ȘI PRINCIPALELE CARACTERISTICI
:
Element Compoziție [g/l]
(minim)
Nutrienți principali:
· Azot total (N) din uree (conținut de biuret maxim – 0,24%)
· Potasiu, sub form ă de oxid de
potasiu (K
2O), solubil în ap ă
90 25
Nutrienți secundari:
· Magneziu (Mg+2) solubil în ap ă
· Sulf (S) din SO-2
4
4,5 25
Micronutrien ți:
· Bor (B) · Fier (Fe
+2) complexat cu acid citric
· Mangan (Mn+2) complexat cu acid
citric · Zinc (Zn
+2) complexat cu acid citric
3 25 0,7 0,25

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
109b). Prezentarea îngr ășământului foliar PLANFERT
Caracteristici fizice și chimice PLANTFERT U
(8 – 8 – 7)
Aspect Lichid limpede de culoare verde
Azot total (N), g / dm3 100
Fosfor (P2O5), g / dm3 100
Potasiu (K2O), g / dm3 90
Bor (B), g / dm3 0,3
Cobalt (Co), g / dm3 0,01
Cupru (Cu), g / dm3 0,3
Fier (Fe), g / dm3 0,6
Magneziu (Mg), g / dm3 0,3
Mangan (Mn), g / dm3 0,4
Molibden (Mo), g / dm3 0,01
Sulf (S), g / dm3 0,9
Zinc (Zn), g / dm3 0,3
pH, unitati de pH 4-5

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
110c). Prezentare îngr ășământ foliar NUTRIENT EXPRES
COMPOZI ȚIA PRODUSULUI ȘI PRINCIPALELE CARACTERISTICI :
Element Compoziție [g/l]
(minim) %
AZOT 18
FOSFOR 18
POTASIU 18
Lichid

Tabelul nr. 31
Variantele 6+1 test
Din combina ția factorilor cu gradu ările, a rezultat o experien ță de tipul 3 x 2 = 6
variante și încă o variant ă test, astfel:
Varianta Combina ția Factorul A x Factorul B
V1 F0 (nefertilizat)
V2 a 1b1
V3 a 1b2
V4 a 2b1
V5 a 2b2
V6 a 3b1
V7 a 3b2

R1 V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7
R2 V2 V3 V4 V5 V6 V7 V1
R3 V6 V7 V1 V2 V3 V4 V5

Fig. 8 – Parcele din blocurile randomizate din a doua experien ță cu fertilizarea
foliară cu azot V1 F 0 Nefertilizat NEFERTILIZAT
V2 a 1b1 Faza de înfr ățire MICROFERT U V3 a 1b2 Faza de burduf
V4 a 2b1 Faza de înfr ățire PLANTFERT V5 a 2b2 Faza de burduf
V6 a 3b1 Faza de înfr ățire NUTRIENT
EXPRESS V7 a 3b2 Faza de burduf

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
111Parcelele au fiecare suprafa ța de 30 mp (L=10m, l=3m).
În câmp s-au efectuat determin ări biometrice anuale, iar înainte de faza de recoltat s-
au luat probe din recolt ă pentru a determina elem entele de productivitate și pentru a calcula
producția triticalelor.

Experiența nr. 3
Studii și cercetări despre administrarea de azot la 7 soiuri de triticale și producțiile
obținute.
010002000300040005000600070008000
mediaProductie triticale
fertilizat 2007 4350 4350 4360 4160 4570 4570 4160
Productie triticale fertilizat 2008 8027 6203 6943 6616 7102 7768 6433

Fig. 9 – Produc ție fertilizat ă cu azot

0100020003000400050006000700080009000
123456789 1 0Series1
Series2
Series3
Series4
 
Fig. 10 – Produc ție nefertilizat ă (azot suboptim)

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
112Tabel nr. 32
Coeficientul de regresie în perioada 2007-2008
soiuri Productie triticale
fertilizat nefertilizat
2007 2008 media Coeficient
regresie 2007 2008 media Coeficient
regresie
Plai 4350 8027 6189 1.38 3850 7801 5826 1.10
Titan 4350 6203 5277 0.69 3410 6429 4920 0.84
Trilstar 4360 6943 5652 0.97 3210 6937 5074 1.04
Stil 4160 6616 5388 0.92 3210 6656 4933 0.96
Gorun 4570 7102 5836 0.95 2980 5950 4465 0.82
Haiduc 4570 7768 6169 1.20 3250 7875 5563 1.29
TF2 4160 6433 5297 0.85 3290 6515 4903 0.90
media 4360 7013 5687   3314 6880 5097  

Tabel nr. 33
Producția medie a soiurilor de triticale și variația
Nr.
crt. Fertilizat cu azot în optim Fe rtilizat cu azot în suboptim
Soiul Prod.
kg/ha s% % din
product
maximă Product
medie-minimă Productia
kg/ha s% % din
product
maximă Product
medie-minimă
1 Plai 6189 26.00 77 1839 5826 27.93 66 1976
2 Titan 5277 13.03 85 927 4920 21.34 69 1510
3 Trilstar 5652 18.26 81 1292 5074 26.35 63 1864
4 Stil 5388 17.37 81 1228 4933 24.36 65 1723
5 Gorun 5836 17.90 82 1266 4465 21.00 66 1485
6 Haiduc 6169 22.61 79 1599 5563 32.70 58 2313
7 TF 2 5297 16.07 82 1137 4903 22.80 67 1613
8 media 5687 18.76 81 1327 5097 25.21 65 1783

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
113Plai
TitanTrilstarStil GorunHaiduc
TF2
012
4000 5687 7374coeficientul de regresie
Productia medie kg/ha
 
Fig. 11 – Rela ția între produc ția medie de triticale (fertilizat cu azot optim) și
adaptarea la condi țiile de mediu (ALBOTA 2007-2008)

Plai
TitanTrilstar
Stil
GorunHaiduc
TF2
012
4000 5097 6194coeficientul de regresie
Productia medie kg/ha

Fig. 12 – Rela ția între produc ția medie de triticale (fer tilizat cu azot suboptim) și
adaptarea la condi țiile de mediu (ALBOTA 2007-2008)

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
114Concluzii
Recomand ăm folosirea limitat ă a azotului și încurajăm administrarea nutrien ților
foliari.
5.4.1.1. Buruienile determinate

Buruienile cele mai r ăspândite în cultura de triticale sunt: Centaurea cyanus,
Cirsium arvense, Raphanus raphanistrum, Sin apis arvensis, Galium aparine, Stellaria
media, Polygonum convolvulus, Ranunculus sp., Viola tricolor, Matricaria sp., Bifora sp.,
Veronica sp., Papaver rhoeas, Capsella bu rsa pastoris, Chenopodium sp., Amaranthus sp..

5.4.2. Metoda experimental ă din laborator

În laboratorul de semin țe din eșantionul luat din câmp înaintea recolt ării am făcut
următoarele determin ări:
a) numărul de spice /mp
b) numărul de spicule țe/spic
c) numărul de boabe în spicule ț
d) numărul de boabe în spic
e) masă la 1.000 de boabe (MMB)
f) masă hectolitric ă (MH)
g) cantitatea de gluten umed h) cantitatea de proteine i) cantitatea de cenu șe
Analizele de mai sus le-am efectuat la Laboratorul Inspectoratului de stat pentru
semințe Argeș.
În funcție de elementele de productivitate (num ărul mediu al spicelor/mp, num ărul
mediu al boabelor/spic și masa a 1.000 de boabe) am calculat produc ția biologic ă a
triticalelor, în intervalul 2007-2009.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
115S-a folosit urm ătoarea formul ă:
Q kg/ha = (Nsp x NbxMMB)/100, unde
Q kg/ha = produc ția medie/ha exprimat ă în kg;
Nsp = num ărul mediu al spicelor/mp;
Nb = num ărul mediu al boabelor dintr-un spic;
MMB = masa a 1.000 de boabe, exprimat ă în g.
Determinarea produc ției fizice ob ținute de la fiecare parcel ă s-a efectuat prin
operațiunea de cânt ărire.
Determin ările din laborator asupra con ținutului de glut en, de proteine și cenuse s-au
făcut prin urm ătoarele metode:
* Spălarea cu solu ție de clorur ă de sodiu 2%, pentru determinarea cantit ății de
gluten;
* Descompunerea substan țelor organice cu azot în acid su lfuric, pentru determinarea
conținutului de proteine.
* Calcinarea la 600
0C pentru determinarea cantit ății de cenu șă.
Rezultatele au fost prelucrate statistic prin metoda varia ției (CEAPOIU).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
116CAPITOLUL VI
REZULTATE OB ȚINUTE ȘI DISCU ȚII
CHAPTER VI
RESULTS AND DISCUSSIONS

6.1. Rezultatele ob ținute din cercet ări, privind corela ția soi x densitatea de
semănat a triticalelor, asupra capacit ății de produc ție biologic ă la triticalele de
toamnă
6.1.1. Num ărul de plante r ăsărite/mp
Numărul de plante r ăsărite pe mp, în func ție de densitatea/mp, este prezentat ă în
Tabelul nr. 34 . A rezultat c ă cel mai mare procent de r ăsărire al celor trei soiuri de triticale s-a
realizat în cazul variantelor în care am folo sit 300, respectiv 400, boabe germinabile pe mp.

Tabelul nr. 34
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat (b) asupra num ărului de triticale r ăsărite
pe mp (2007-2009)
Nr. b.g./m.p Combina ția Numărul de plante r ăsărite la m
2
nr. %
300 a 1b1 292,56 97,52
400 a 1b2 385,22 96,31
450 a 1b3 470,00 94,00
500 a 1b4 559,22 93,20
300 a 2b1 293,67 97,89
400 a 2b2 385,11 96,28
450 a 2b3 467,56 93,51
500 a 2b4 554,44 92,41
300 a 3b1 294,00 98,11
400 a 3b2 387,50 96,89
450 a 3b3 474,00 94,87
500 a 3b4 500 93,83

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1176.1.2. Num ărul de spice rezultate pe mp

Acest aspect este prezentat în Tabelele nr. 35 și 36.

Tabelul nr. 35
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat a triticalel or de toamn ă (b) asupra
numărului de spice viabile /mp (2007-2009)
Varianta Combina ția Numărul de frați (spice/m2) Diferența Semnifica ția
nr. %
1 a 1b1 695,33 97,9 -14,67 000
2 a 1b2 707,67 99,7 -2,33 –
3 a 1b3 717,33 101,0 +7,33 ***
4 a 1b4 738,33 104,0 +28,33 ***
5 a 2b1 687,33 96,8 -22,67 000
6 a 2b2 698,67 98,4 -11,33 000
7 a 2b3 704,33 99,2 -5,67 00
8 a 2b4 716,67 100,9 +6,67 **
9 a 3b1 694,67 97,8 -15,33 000
10 a 3b2 706,67 99,5 -3,33 –
11 a 3b3 711,33 100,2 +1,33 –
12 a 3b4 736,67 103,8 +26,67 ***
13 X 710,00 100,0 0,00

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
118Tabelul nr. 36
Corelația soi (a) x densitatea de sem ăanat a triticalelor de toamn ă (b) asupra
înfrățirii /mp ) (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – desimea de
însămânțare Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Numărul de frați
felii / m2 %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 695,33 707,67 717,33 738,33 714,67 100,7 +5,08 –
GORUN 687,33 698,67 704,33 716,67 701,75 98,9 -7,83 0
PLAI 694,67 706,67 711,33 736,67 712,34 100,4 +2,75 –
X 692,44 704,34 711,00 730,56 709,58 100,0 0,00
% 97,60 99,30 100,20 103,00 100,0
DL 5% 6,50 DL 1% 9,84 DL 0,1% 15,80
Diferența -17,14 -5,25 +1,41 +20,97 0,00
Semnifica ția 00 – – *** Mt.
DL 5% 7,50
DL 1% 11,36 DL 0,1 18,25

Din datele prezentate mai sus, am constatat c ă:
– cel mai mare num ăr de spice/mp a fost ob ținut la soiul STIL în toate densit ățile
folosite (V1-v4).
Diferența față de media experien ței este foarte semnificativ ă la densitatea de 450 și
500 b,g./mp, este nesemnificativ ă la 400 b.g/mp și foarte semnificativ inferioar ă la 300
b.g/mp. ( Tabelul nr. 35 ).
– la soiurile GORUN și PLAI cel mai mare num ăr de spice a fost ob ținut la
densitățile de 450 și 500 b.g./mp.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
119- se constat ă că, dacă crește densitatea de sem ănat, scade înfr ățirea.
– la toate soiurile num ărul de fra ți fertili este foarte semnificativ superior la
densitatea de 500 b.g./mp și distinct semnificativ inferior la densitatea de 300 b.g /mp.
(Tabelul nr. 36 ).
6.1.3. Num ărul de spicule țe dintr-un spic

Influența densității folosite la sem ănatul triticalelor de toamn ă asupra num ărului de
spiculețe/spic este redat ă în
Tabelele nr. 37 și 38.
Tabelul nr. 37
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat a triticalel or de toamn ă (b) asupra
numărului de spicule țe /spic (2007-2009)
Varianta Combina ția Numărul de spicule țe în spic Diferența Semnifica ția nr. %
1 a 1b1 20,28 122,0 +3,65 ***
2 a 1b2 17,64 106,1 +1,02 ***
3 a 1b3 14,87 89,4 -1,76 000
4 a 1b4 13,29 79,9 -3,34 000
5 a 2b1 20,28 122,0 +3,65 ***
6 a 2b2 18,12 109,0 +1,50 ***
7 a 2b3 15,36 92,4 -1,27 000
8 a 2b4 13,17 79,2 -3,46 000
9 a 3b1 20,31 122,2 +3,69 ***
10 a 3b2 17,69 106,4 +1,06 ***
11 a 3b3 14,98 90,1 -1,65 000
12 a 3b4 13,5 81,2 -3,13 000
13 X 16,63 100,0 0,00
DL 5% 0,36
DL 1% 0,49 DL 0,1% 0,65

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
120Tabelul nr. 38
Număr de spicule țe/spic în func ție de soi (a) x densitatea de sem ănat (b), cu
graduările folosite (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” –densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Numărul de
spiculețe în spic %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 20,28 17,64 14,87 13,29 16,52 99,4 -0,10 –
GORUN 20,28 18,12 15,36 13,17 16,73 100,7 +0,11 –
PLAI 20,31 17,69 14,98 13,50 16,62 100,0 0,00 –
X 20,29 17,82 15,07 13,32 16,62 100,0 0,00
% 122,1 107,2 90,7 80,1 100,0
DL 5% 0,34 DL 1% 0,52 DL 0,1% 0,84
Diferența +3,67 +1,19 -1,55 -3,30 0,00
Semnifica ția *** *** 000 000 Mt.
DL 5% 0,40
DL 1% 0,60 DL 0,1 0,97

Constatări:
– cel mai mare num ăr de spicule țe/spic l-a dat soiul STIL (varianta 9) – Tabelul
nr. 37 .
– se observ ă că la toate soiurile de triticale de toamn ă folosite în experien țe, s-a
obținut cel mai mare num ăr de spicule țe în spic la variantele cu densit ăți mici de sem ănat,
300, respectiv 400 b.g/mp – semnificativ superioare și respectiv semnificativ inferioare la
densitățile de 450 și 500 b.g./mp.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1216.1.4. Num ărul de boabe viabile/spicule ț

Acest aspect este prezentat în Tabelele nr. 39 și 40.

Tabelul nr. 39
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat a triticalel or de toamn ă (b) asupra
numărului de boabe/spicule ț (2007-2009)
Varianta Combina ția Numărul de boabe în
spiculețe Diferența Semnifica ția
nr. %
1 a 1b1 1,71 112,7 +0,19 ***
2 a 1b2 1,64 108,4 +0,13 ***
3 a 1b3 1,43 94,1 -0,09 000
4 a 1b4 1,22 80,2 -0,30 000
5 a 2b1 1,71 112,5 +0,19 ***
6 a 2b2 1,65 108,6 +0,13 ***
7 a 2b3 1,45 95,4 -0,07 000
8 a 2b4 1,29 85,1 -0,23 000
9 a 3b1 1,70 112,3 +0,19 ***
10 a 3b2 1,63 107,5 +0,11 ***
11 a 3b3 1,49 98,0 -0,03 –
12 a 3b4 1,27 83,5 -0,25 000
13 X 1,52 100,0 0,00
DL 5% 0,03
DL 1% 0,04 DL 0,1% 0,06

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
122Tabelul nr. 40
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat a triticalelor de toamn ă (b) în gradu ări
diferite asupra num ărului de boabe /spicule ț (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat a
triticalelor de toamn ă Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Numărul de boabe în
spiculețe %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 1,71 1,64 1,43 1,22 1,50 99,0 -0,02 –
GORUN 1,71 1,65 1,45 1,29 1,53 100,6 +0,01 –
PLAI 1,70 1,63 1,49 1,27 1,52 100,4 +0,01 –
X 1,71 1,64 1,46 1,26 1,52 100,0 0,00
% 112,6 108,2 96,1 83,1 100,0
DL 5% 0,04 DL 1% 0,06 DL 0,1% 0,11 Diferența +0,19 +0,12 -0,06 -0,26 0,00
Semnifica ția *** *** 0 000 Mt.
DL 5% 0,05
DL 1% 0,07 DL 0,1 0,1

Constatări din datele expuse în Tabelele nr. 39 și 40:
– soiul cu cel mai mare num ăr de boabe este soiul STIL (V1) ( Tabelul nr. 39 );
– la densit ăți mici de 300-400 b.g./mp s-au obtinut cele mai bune rezultate;
– diferențele sunt foarte semnificativ superioare fa ță de media variantelor;
– la toate soiurile, num ărul de boabe în spicule ț se prezint ă foarte semnificativ superior
la densitățile de 300 și 400 b.g./mp, semnificativ inferior la densitatea de 450 b.g./mpsi,
foarte semnificativ inferi or la densitatea practicat ă de 500 b.g./mp. ( Tabelul nr. 40 ).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1236.1.5. Num ărul de boabe în spicul de triticale

În Tabelele nr. 41 și 42 este prezentat ă influența densității asupra num ărului de
boabe în spic.

Tabelul nr. 41
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat a triticalel or de toamn ă (b) asupra
numărului de boabe în spic (2007-2009)
Varianta Combina ția Numărul de boabe în
spic Diferența Semnifica ția
nr. %
1 a 1b1 35,00 136,5 +9,36 ***
2 a 1b2 28,67 111,8 +3,03 ***
3 a 1b3 21,33 83,2 -4,31 000
4 a 1b4 16,00 62,4 -9,64 000
5 a 2b1 35,00 136,5 +9,36 ***
6 a 2b2 29,67 115,7 +4,03 ***
7 a 2b3 22,33 87,1 -3,31 000
8 a 2b4 17,00 66,3 -8,64 000
9 a 3b1 34,67 135,2 +9,30 ***
10 a 3b2 28,67 111,8 +3,03 ***
11 a 3b3 22,33 87,1 -3,31 000
12 a 3b4 17,33 67,6 -8,31 000
13 X 25,64 100,0 0,00
DL 5% 1,13
DL 1% 1,54 DL 0,1% 2,06

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
124Tabelul nr. 42
Numărul de boabe în spic în func ție de soi (a) x densitatea de sem ănat (b) în
graduări diferite la triticalele de toamn ă (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Numărul de boabe în
spic %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 35,00 28,67 21,33 16,00 25,25 98,4 -0,42 –
GORUN 35,00 29,67 22,33 17,00 26,00 101,3 +0,33 –
PLAI 34,67 28,67 22,33 17,33 25,75 100,3 +0,08 –
X 34,89 29,00 22,00 16,78 25,67 100,0 0,00
% 135,90 113,00 85,70 65,40 100,0
DL 5% 0,77 DL 1% 1,17 DL 0,1% 1,88
Diferența +9,22 +3,34 -3,67 -8,89 0,00
Semnifica ția *** *** 000 000 Mt.
DL 5% 0,89
DL 1% 1,35 DL 0,1 2,17

Constatări:
– din datele prezente în Tabelele nr. 41 și 42 rezult ă că cel mai mare num ăr de boabe
pe spic le-am ob ținut la soiurile STIL (V1) și GORUN (V5), cu valoarea de 35 boabe pe
spic;
– la toate cele trei so iuri cercetate, cele mai bune variante s-au ob ținut la variantele
unde am practicat densit ăți mici de sem ănat, 300 și 400 b.g/mp;
– numărul boabelor este foarte semnificativ superior la densit ățile de 300 și 400 b
.g./mp și semnificativ inferior la densit ățile mari de 450 și 500 b.g./mp. ( Tabelul nr. 42 ).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
125 6.1.6. MMB (Masa a 1.000 de boabe)

Studiul densit ății de sem ănat a triticalelor de toamn ă asupra MMB este redat ă
sintetic în Tabelele nr. 43 și 44.

Tabelul nr. 43
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat a triticalelor de toamn ă (b) asupra MMB
(2007-2009)
Varianta Combina ția Masa a 1.000 de boabe Diferența Semnifica ția g %
1 a 1b1 51,00 116,3 +7,15 ***
2 a 1b2 49,32 112,3 +5,42 ***
3 a 1b3 48,30 110,0 +4,39 ***
4 a 1b4 46,55 106,0 +2,64 ***
5 a 2b1 47,49 108,1 +3,57 ***
6 a 2b2 46,78 106,5 +2,87 ***
7 a 2b3 45,6 104,2 +1,83 ***
8 a 2b4 44,57 101,5 +0,65 ***
9 a 3b1 37,81 86,0 -6,10 000
10 a 3b2 36,81 83,8 -7,10 000
11 a 3b3 36,50 83,1 -7,40 000
12 a 3b4 35,95 81,9 -7,96 000
13 X 43,91 100,0 0,00
DL 5% 0,38
DL 1% 0,52 DL 0,1% 0,70

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
126Tabelul nr. 44
MMB obținută la triticalele de toamn ă, în functie de soi (a) x densitatea de sem ănat
(b), (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Masa a 1.000 de
boabe %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 51,01 49,33 48,30 46,55 48,82 111,1 +4,90 ***
GORUN 47,49 46,78 45,72 44,57 46,15 105,1 +2,23 **
PLAI 37,81 36,81 36,51 35,93 36,77 83,6 -7,14 000
X 45,47 44,31 43,52 42,36 43,91 100,0 0,00
% 103,5 100,9 99,1 96,5 100,0
DL 5% 1,01 DL 1% 1,53 DL 0,1% 2,46
Diferența +1,55 +0,40 -0,39 -1,55 0,00
Semnifica ția * – – 0 Mt.
DL 5% 1,18
DL 1% 1,78 DL 0,1 2,86

Din datele expuse în Tabelele nr. 43 și 44 constatăm că:
– MMB are valorile cele mai mari la so iul Stil în toate variantele din experien țe;
– densitatea de 300 b.g./mp a dat cel mai bun rezultat privitor la MMB, la toate
soiurile, pe primul loc situ ându-se soiul STIL cu 51,0 g.;
– MMB este superioar ă la soiul STIL, foarte semnificativ fa ță de media soiurilor de
triticale de toamn ă;
– la toate soiurile, MMB este semnificativ superior la densitatea efectuat ă cu 300
b.g/mp și semnificativ inferior la densitatea mare de 500 b.g./mp.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1276.1.7. Produc ția biologic ă

În Tabelele nr. 45 și 46 prezentăm interrela ția dintre densitatea aplicat ă și cantitatea
de produc ție biologic ă.

Tabelul nr. 45
Influența marcat ă de soi (a) și densitatea de sem ănat a triticalelor de toamn ă
(2007-2009)
Varianta Combina ția Produc ția biologic ă Diferen ța Semnifica ția
kg/ha %
1 a 1b1 12.261,33 153,2 +4.255,90 ***
2 a 1b2 10.178,67 127,1 +2.173,24 ***
3 a 1b3 7.364,33 92,0 -641,10 –
4 a 1b4 5.612,00 70,1 -2.393,43 000
5 a 2b1 11.287,33 141,0 +3.281,90 ***
6 a 2b2 9.781,00 122,1 +1.775,57 ***
7 a 2b3 7.192,65 89,8 -812,76 0
8 a 2b4 5.446,66 68,0 -2.558,76 000
9 a 3b1 9.070,67 113,3 +1.065,24 **
10 a 3b2 7,522,33 94,0 -483,10 –
11 a 3b3 5.774,00 72,0 -2.231,43 000
12 a 3b4 5.570,00 69,6 -2.435,43 000
13 X 8.005,43 100,0 0,00
DL 5% 764,15
DL 1% 1.038,66 DL 0,1% 1.391,10

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
128Tabelul nr. 46
Relația soi (a) x densitatea de sem ănat a triticalel or de toamn ă (b) pe gradu ări
diferite, asupra produc ției biologice (2007-2009)

Din datele prezentate în Tabelele nr. 45 și 46, am constatat urm ătoarele:
– soiul STIL a înregistrat cel e mai mari valori ale produc ției biologice la densit ăți
mici, 300 b.g./mp;
– soiul GORUN are produc ția foarte semnificativ ă, iar soiul PLAI are produc ția
distinct semnificativ ă;
– toate soiurile cercetate în experien țe au produc ția biologic ă distinct semnificativ
superioară la densitate mic ă și distinct semnificativ inferioar ă la densitate mare (500
b.g./mp).
Factorul
„A” (soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Producția
biologică %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 12.261,31 10.178,6 7.364,3 5.612,00 8.854,08 109,4 +765,66 –
GORUN 11.287,33 9.781,00 7.192,6 5.446,67 8.426,92 104,2 +338,50 –
PLAI 9.070,68 7.522,32 5.774,0 5.570,00 6.984,25 86,3 -1.104,17 –
X 10.873,10 9.160,65 6.777,0 5.542,88 8.088,42 100,0 0,00
% 134,4 83.8 83,8 68,5 100,0
DL 5% 1,01 DL 1% 1,53 DL 0,1% 2,46 Diferența +2.784,69 -1.311,42 -1.311,4 -2.545,51 0,00
Semnifica ția ** – – 00 Mt
DL 5% 1.486,06
DL 1% 2.250,35 DL 0,1 3.615,12

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1296.2. Rezultatele cercet ărilor privitor la corela ția soi (a) x densitate de sem ănat a
triticalelor de toamn ă, asupra produc ției fizice

Datele obtinute sunt expuse în Tabelele nr. 47 și 48.

Tabelul nr. 47
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat asupra produc ției fizice, la triticalele de
toamnă (2007-2009)
Varianta Combina ția Produc ția fizică Diferen ța Semnifica ția
kg/ha %
1 a 1b1 7.298,69 1310 +1.731,61 ***
2 a 1b2 6.524,67 117,2 +957,63 ***
3 a 1b3 5.571,00 100,0 +3,96 –
4 a 1b4 4.069,67 73,1 -1.497,37 000
5 a 2b1 6.602,30 118,6 +1.035,30 ***
6 a 2b2 7.039,67 126,5 +1.472,63 ***
7 a 2b3 5.628,00 101,0 +60,96 **
8 a 2b4 4.515,00 81,1 -1.052,04 000
9 a 3b1 5.832,67 104,8 +265,63 ***
10 a 3b2 5.062,33 90,9 -504,70 000
11 a 3b3 4.910,67 88,2 -656,37 000
12 a 3b4 3.749,33 67,3 -1.817,70 000
13 X 5.567,02 100,0 0,00
DL 5% 39,24
DL 1% 53,34 DL 0,1% 71,44

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
130Tabelul nr. 48
Corelația între soi (a) x densitate de sem ănat în gradu ări diferite asupra produc ției
fizice la triticalele de toamn ă, Albota (2007-2009)
Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Producția biologic ă %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
7.298,66 6.524,67 5.571,00 4.069,67 5.866,00 105,3 +299,00 –
6.602,33 7.039,66 5.628,00 4.515,00 5.946,25 106,8 +379,25 –
5.832,67 5.062,35 4.910,67 3.749,33 4.888,75 87,8 -678,25 –
6.577,89 6.208,89 5.369,89 4.111,33 5.567,00 100,0 0,00
118,2 111,5 96,5 73,9 100,0
DL 5% 714,52 DL 1% 1.081,98 DL 0,1% 1.738,15
+1010,6 +641,89 -197,10 –
1.455,67 0,00
* – – 00 Mt.

Din datele prezente în Tabelele nr. 47 și 48 se constat ă că:
– cea mai mare produc ție fizică s-a obținut la soiul STIL cu 7.298,66 kg;
– soiurile STIL și PLAI au dat cele mai bune produc ții în cazul densit ății mici, de
300 b.g./ha. La soiul GORUN s-a ob ținut cea mai mare produc ție la densitatea de 400
b.g./mp;
– la soiul PLAI, în cazul densit ăților de 400 și 450 b.g./mp, produc țiile sunt aprope la
fel; 5.062,35 și 4.910,67 kg./ha;
– dacă densitatea de sem ănat crește, produc ția fizică scade datorit ă concuren ței pe
spațiul de nutri ție al unor soluri acide ( Tabelul nr. 47 );

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
131- se observ ă că producția fizică este demnificativ superioar ă la densitatea de 300
b.gh./mp și distinct semnificativ inferioar ă la densitatea de sem ănat de 500 b.g./mp. la toate
cele trei soiuri di n câmpul de experien țe.

6.3. Rezultatele ob ținute din cercet ări prinvind corela ția soi (a) x densitatea de
semănat asupra masei hectolitrice

Datele sunt expuse în Tabelele nr. 49 și 50.

Tabelul nr. 49
Corelația soiului (a) x densitatea de sem ănat (b) asupra masei hectolitrice (MH)
Varianta Combina ția Produc ția fizică Diferen ța Semnifica ția
kg/ha %
1 a 1b1 63,80 100,3 +0,22 *
2 a 1b2 63,70 100,2 +0,12 –
3 a 1b3 63,12 99,2 -0,47 000
4 a 1b4 61,52 97,2 -2,07 000
5 a 2b1 63,10 99,3 -0,49 000
6 a 2b2 62,96 99,1 -1,64 000
7 a 2b3 62,78 98,9 -0,85 000
8 a 2b4 62,20 98,1 -1,40 000
9 a 3b1 65,82 103,0 +2,23 ***
10 a 3b2 65,33 102,4 +1,74 ***
11 a 3b3 64,76 101,6 +1,16 ***
12 a 3b4 64,16 100,8 +0,57 ***
13 X 63,59 100,0 0,00
DL 5% 0,19
DL 1% 0,26 DL 0,1% 0,34

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
132Tabelul nr. 50
Corelația soiului (a) x densitatea de sem ănat (b) în diferite gradu ări la triticale,
asupra masei hectolitrice (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Masa hectolitric ă
%
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 63,81 63,71 63,12 61,52 63,04 99,2 -0,56 –
GORUN 63,10 62,96 62,76 62,20 62,76 98,8 -0,85 0
PLAI 65,82 65,33 64,76 64,16 65,02 101,9 +1,41 **
X 64,24 64,00 63,55 62,63 63,60 100,0 0,00
% 100,9 100,5 99,9 98,7 100,0
DL 5% 0,63 DL 1% 0,96 DL 0,1% 1,54
Diferența +0,64 +0,40 -0,06 -0,98 0,00
Semnifica ția – – – 0 Mt.
DL 5% 0,73
DL 1% 1,11 DL 0,1 1,78

Analizând datele expuse în Tabelele nr. 49 și 50 rezult ă că:
– soiul Plai a avut cea mai mare mas ă hectolitric ă la toate densit ățile de sem ănat
(V9-V12);
– la toate soiurile studiate, cele mai bune rezultate s-au ob ținut la sem ănatul cu
densitate mic ă de b.g./mp., adic ă la 300 și respectiv 400 b.g./mp;
– dacă densitatea de sem ănat crește, masa hectolitric ă scade, la toate soiurile
(Tabelul nr. 49 );

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
133- toate cele trei soiuri au valori mici al e masei hectolitrice, la variantele cu densit ăți
mari de sem ănat diferen țele fiind semnificativ inferioare ( Tabelul nr. 50 );
– soiul PLAI are diferen țe semnificativ distincte superioare, fiind urmat de soiul
STIL și soiul GORUN;
– soiurile luate în studi u au masa hectolitric ă mică la variantele cu densitatea de
semănat de 500 b.g./mp.

Fig. 13 – Spice de tritical e soiul Stil, iulie 2008, Albota

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1346.4. Rezultatele studiilor privind corela țiile dintre soi (a) și densitatea de
semănat a triticalelor, asupra caracteristicilor de mor ărit și panifica ție
6.4.1. Cantitatea de gluten umed
Datele despre cantitatea de gl uten umed sunt prezentate în
Tabelele nr 51 și 52.

Tabelul nr. 51
Influența soiului (a) și a densit ății de semănat (b) asupra cantit ății de gluten umed
la triticalele de toamn ă (2007-2009)
Varianta Combina ția Conținutul în gluten
umed Diferența Semnifica ția
% %
1 a 1b1 40,33 117,0 +6,10 ***
2 a 1b2 36,39 106,8 +2,16 ***
3 a 1b3 35,12 102,6 +0,89 ***
4 a 1b4 34,79 101,6 +0,54 **
5 a 2b1 35,01 102,5 +0,78 ***
6 a 2b2 32,92 96,2 -1,34 000
7 a 2b3 32,71 95,6 -1,52 000
8 a 2b4 30,19 88,2 -4,04 000
9 a 3b1 37,84 110,7 +3,65 ***
10 a 3b2 33,40 97,8 -0,77 000
11 a 3b3 32,61 95,4 -1,56 000
12 a 3b4 29,33 85,71 -4,90 000
13 X 34,23 100,0 0,00
DL 5% 0,33
DL 1% 0,45 DL 0,1% 0,60

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
135Tabelul nr. 52
Corelația soi (a) x densitatea de sem ănat (b), în gradu ări diferite, asupra
conținutului de gluten umed la triticalele de toamn ă (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Conținutul în gluten
umed %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 40,31 36,39 34,77 35,12 36,65 107,1 +2,42 *
GORUN 35,01 32,91 32,71 30,19 32,70 95,5 -1,51 –
PLAI 37,87 33,46 32,67 29,33 33,34 97,4 -0,90 –
X 37,73 34,24 33,38 31,53 34,23 100,0 0,00
% 110,2 100,1 97,3 92,2 100,0 DL 5% 1,95
DL 1% 2,95 DL 0,1% 4,75
Diferența +3,51 +0,02 -0,85 -2,68 0,00
Semnifica ția ** – – 0 Mt.
DL 5% 2,24
DL 1% 3,41 DL 0,1 5,48

Din analiza datelor prezentate în Tabelele nr. 51 și 52 am constatat c ă:
– soiul STIL a avut cea mai mare cantitate de gluten umed la toate densit ățile de
semănat ale triticalelor de toamn ă;
– la densitatea de 300 b.g./m p cantitatea de gluten umed are rezultatele cele mai bune,
diferențele față de media variantelor fiind foar te semnificativ superioare ( Tabelul nr. 51 );
– pe măsură ce densitatea de sem ănat crește, scade con ținutul în gluten umed la
triticale;
– soiul STIL are valori distinct semnificative superioare la con ținutul în gluten umed.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1366.4.2. Con ținutul în substan țe proteice

Corelația între densitatea de sem ănat și conținutul în substan țe proteice la triticalele
de toamnă este prezentat ă în Tabelele nr. 53 și 54.

Tabelul nr. 53
Corelația între soi (a) x densitatea de sem ănat (b) și conținutul în substan țe proteice
la triticalele de toamn ă (2007-2009)
Varianta Combina ția Conținutul în
substanțe proteice Diferența Semnifica ția
% %
1 a 1b1 18,44 123,4 +3,50 ***
2 a 1b2 15,60 104,4 +0,66 ***
3 a 1b3 14,85 99,4 -0,09 –
4 a 1b4 12,98 86,9 -1,96 000
5 a 2b1 16,27 108,9 +1,34 ***
6 a 2b2 16,11 107,8 +1,17 ***
7 a 2b3 13,31 89,1 -1,63 000
8 a 2b4 11,60 77,6 -3,34 000
9 a 3b1 16,28 109,0 +1,34 ***
10 a 3b2 15,396 103,0 +0,45 **
11 a 3b3 14,13 94,6 -0,81 000
12 a 3b4 12,98 86,9 -1,96 000
13 X 14,94 100,0 0,00
DL 5% 0,30
DL 1% 0,41 DL 0,1% 0,54

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
137Tabelul nr. 54
Cantitatea de substan țe proteice la triticale, în func ție de soi (a) x densitatea de
semănat în gradu ări diferite (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Conținutul în substan țe
proteice %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 18,44 15,60 14,85 12,96 15,47 104,3 +0,64 –
GORUN 16,27 16,11 13,31 11,60 14,32 96,6 -0,51 –
PLAI 16,28 15,39 14,13 12,98 14,70 99,1 -0,31 –
X 17,00 15,70 14,10 12,52 14,83 100,0 0,00
% 114,5 105,9 95,1 84,4 100,0 DL 5% 2,22
DL 1% 3,37 DL 0,1% 5,41
Diferența +2,16 +0,87 -0,73 -2,30 0,00
Semnifica ția – – – – Mt.
DL 5% 2,57
DL 1% 3,89 DL 0,1 6,24

Din datele prezentate în Tabelele nr. 53 și 54 am constatat c ă:
– cel mai mare con ținut în substan țe proteice s-a manifestat la soiul de triticale STIL,
la toate densit ățile de sem ănat;
– diferen ța față de media experien ței este distinct ă și foarte semnificativ ă la
densitatea de 300 și 400 b.g./mp., nesemnificativ ă la 450 b.g./mp și foarte semnificativ ă
inferioară la densitatea de sem ănat folosit ă cu 500 b.g./mp;
– calculul statistic dintre corela ția soi x densitate de sem ănat relevă că față de media
experiențelor, nu avem diferen țe semnificative ( Tabelul nr. 54 ).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1386.4.3. Con ținutul triticalelor de toamn ă în cenușă

Datele rezultate din experien ța cu influen ța soiului (a) x densitatea de sem ănat (b) a
triticalelor de toamn ă sunt prezentate în Tabelele nr. 55 și 56.

Tabelul nr. 55
Cercetări privind influen ța soiului (a) x densitatea de sem ănat (b) a triticalelor de
toamnă asupra con ținutului în cenu șă
Varianta Combina ția Conținutul în cenu șă Diferența Semnifica ția % %
1 a 1b1 1,46 114,6 +0,19 ***
2 a 1b2 1,44 112,5 +0,16 ***
3 a 1b3 1,34 104,7 +0,06 *
4 a 1b4 1,23 96,1 -0,05 0
5 a 2b1 1,37 107,6 +0,10 ***
6 a 2b2 1,28 100,3 0,00 –
7 a 2b3 1,23 96,1 -0,05 0
8 a 2b4 1,14 89,6 -0,13 000
9 a 3b1 1,35 106,0 +0,08 **
10 a 3b2 1,21 94,8 -0,07 00
11 a 3b3 1,16 90,9 -0,12 000
12 a 3b4 1,13 88,8 -0,14 000
13 X 1,28 100,0 0,00
DL 5% 0,05
DL 1% 0,07 DL 0,1% 0,09

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
139Tabelul nr. 56
Cantitatea de cenu șă în funcție de soi (a) x densitatea de sem ănat (b) a triticalelor
de toamnă, în gradu ări diferite (2007-2009)
Factorul „A”
(soiul) Factorul „B” – densitatea de sem ănat Mediile factorului „B”
300 400 450 500
Conținutul în cenu șă
%
Diferența
Semnifica ția
b1 b2 b 3 b 4
STIL 1,48 1,44 1,34 1,23 1,37 107,0 +0,09 **
GORUN 1,37 1,28 1,23 1,13 1,26 98,2 -0,02 –
PLAI 1,35 1,20 1,16 1,13 1,21 94,9 -0,07 0
X 1,37 1,31 1,24 1,17 1,28 100,0 0,00
% 109,0 102,5 97,3 91,4 100,0 DL 5% 0,05
DL 1% 0,08 DL 0,1% 0,13
Diferența +0,12 +0,03 -0,03 -0,11 0,00
Semnifica ția ** – – 00 Mt.
DL 5% 0,06
DL 1% 0,09 DL 0,1 0,15

Din datele expuse în Tabelele nr. 55 și 56 am constatat c ă:
– cea mai ridicat ă valoare a cantit ății de gluten umed s-a în registrat la soiul STIL;
– diferențele față de media variantelor se prezint ă astfel: foarte semnificative la
densitatea mic ă de semănat, cu 300 și 400 b.g./mp; semnificative la densitatea de 450
b.g./mp și semnificativ inferioar ă la densitatea de sem ănat cu 500 b.g/mp;
– pe măsură ce crește densitatea de sem ănat, conținutul de cenu șă scade.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
140 6.5. Rezultatele cercet ărilor privind corela ția soi x fertilizare chimic ă cu
îngrășăminte foliare a triticalelor de toamn ă

Cercetările privind influen ța fertilizării cu azot s-au efectuat pe un singur soi, și
anume soiul GORUN. Rezultatele sunt prezentate în Tabelele nr. 57 și 58.
6.5.1. Rezultatele cercet ărilor privind corela ția soi x fertilizare, asupra productivit ății
fizice și biologice, la triticalele de toamn ă
6.5.1.1. Înfr ățirea-numărul spicelor pe mp

Tabelul nr. 57
Numărul de spice /mp la soiul GORUN, în functie de fertilizarea foliar ă (a) și faza
de aplicare (b) (2007-2009)
Varianta Combina ția Conținutul în cenu șă Diferența Semnifica ția
nr. %
1 Nefertilizat
(Mt) 719,00 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 723,34 100,6 +4,33 ***
3 a 1b2 719,68 100,0 +0,67 –
4 a 2b1 726,00 101,0 +6.99 ***
5 a 2b2 720,33 100,2 +1,33 –
6 a 3b1 724,00 100,8 +5,00 ***
7 a 3b2 719,32 100,0 +0,33 –
DL 5% 1,98
DL 1% 2,78 DL 0,1% 3,92

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
141Tabelul nr. 58
Influența îngrășămintelor foliare (a) și a fazei de aplicare (b), în gradu ări diferite,
asupra num ărului de spice la so iul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Numărul de frați
fertili/m2
(spice/m2) %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 719,00 719,00 719,00 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 723,33 719,67 721,50 100,3 +2,50 –
PLANFERT 726,00 720,33 723,17 100,6 +4,17 –
NUTRIENT
EXPRES 724,00 719,33 721,67 100,4 +2,67 –
Numărul de frați
fertili/m2 723,08 719,58
DL 5% 5,56
DL 1% 10,21 DL 0,1% 22,63
% 100,00 99,5
Diferența 0,00 -3,50
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 3,93
DL 1% 7,22 DL 0,1 16,00

Din datele expuse în Tabelele nr. 57 și 58 am constatat c ă:
– la toți fertilizan ții utilizați, cel mai mare num ăr de spice/mp s-a înregistrat la
variantele V2, V4, V6, în faza de fertilizare fazial ă 1 și respectiv la faza de înfr ățire a
triticalelor de toamn ă;
– din calculul statistic efectuat a rezultat ca între momentele aplic ării tratamentelor
chimice cu azot, diferen țele sunt nesemnificative.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1426.5.1.2. Num ărul de spicule țe dintr-un spic

În ceea ce prive ște numărul de spicule țe dintr-un spic de triticale, în func ție de
fertilizarea chimic ă cu azot, datele sunt prezentate în Tabelele nr. 59 și 60.

Tabelul nr. 59
Numărul de spicule țe/spic, în func ție de fertilizarea chimic ă foliară cu azot (a) și
faza de aplicare (b), la soiul GORUN (2007-2009)
Varianta Combina ția Numărul de spicule țe
în spic Diferența Semnifica ția
nr. %
1 Nefertilizat
(Mt) 14,43 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 15,12 104,8 +0,70 ***
3 a 1b2 14,83 102,6 +0,40 **
4 a 2b1 14,96 103,7 +0,53 ***
5 a 2b2 14,80 102,6 +0,36 **
6 a 3b1 14,97 103,7 +0,53 ***
7 a 3b2 14,87 103,0 +0,42 **
DL 5% 0,23
DL 1% 0,31 DL 0,1% 0,46

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
143Tabelul nr. 60
Influența îngrășămintelor chimice foliare cu azot (a) și a fazei de aplicare (b) în
graduări diferite asupra num ărului de spicule țe/spic la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Numărul de
spiculețe în spic %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 14,43 14,43 14,43 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 15,13 14,83 14,98 103,8 +0,55 **
PLANTFERT 14,97 14,80 14,89 103,2 +0,45 *
NUTRIENT
EXPRES 14,97 14,87 14,92 103,4 +0,49 *
Numărul de
spiculețe în spic 14,88 14,73
DL 5% 0,28
DL 1% 0,52 DL 0,1% 1,15
% 100,00 99,0
Diferența 0,00 -0,14
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 0,20
DL 1% 0,37 DL 0,1 0,82

Din datele prezentate în Tabelele nr. 59 și 60 am constatat c ă:
– îngrășămintele foliare cu azot, cu absorb ție prin frunze, au stimulat formarea și
dezvoltarea spicule țelor în spic la triticalele de toamn ă, față de varianta netratat ă, în mod
foarte semnificativ la tratamentul primar sau timpuriu (b1) și distinct semnificativ la
tratamentul târziu (b2);
– recolta a fost stimulat ă distinct semnificativ cu fe rtilizatorul foliar MICROFERT U;
– ceilalți fertilizatori foliari au stimulat recolta de triticale de toamn ă distinct
semnificativ ( Tabelul nr. 60 ).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1446.5.1.3. Num ărul boabelor din spicule ț

Influența dată de îngrășămintele foliare asupra num ărului de boabe în spicule țul
triticalelor de toamn ă este eviden țiată în Tabelele nr. 61 și 62.

Tabelul nr. 61
Numărul de boabe în spicule țul triticalelor de toamn ă în funcție de îngr ășămintele
foliare (a) și faza de aplicare la soiul GORUN (2007-2009)
Varianta Combina ția Numărul de boabe în
spiculețe Diferența Semnifica ția
nr. %
1 Nefertilizat
(Mt.) 1,44 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 1,48 103,5 +0,06 ***
3 a 1b2 1,50 104,2 +0,06 ***
4 a 2b1 1,48 102,6 +0,04 ***
5 a 2b2 1,50 103,9 +0,06 ***
6 a 3b1 1,47 102,3 +0,03 **
7 a 3b2 1,49 103,5 +0,05 ***
DL 5% 0,02
DL 1% 0,02 DL 0,1% 0,03

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
145Tabelul nr. 62
Influența îngrășămintelor foliare (a) și a fazei de administrare (b) în gradu ări
diferite, asupra num ărului de boabe în spicule ț la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare)Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Numărul de boabe
în spicule țe %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 1,42 1,44 1,44 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 1,48 1,50 1,50 103,8 +0,05 **
PLANTFERT 1,48 1,50 1,49 103,5 +0,05 **
NUTRIENT EXPRES 1,47 1,49 1,48 102,8 +0,04 **
Numărul de boabe în spicule țe 1,46 1,48
DL 5% 0,02
DL 1% 0,04 DL 0,1% 0,09 % 100,0 100,9
Diferența 0,00 +0,01
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 0,02
DL 1% 0,03 DL 0,1 0,06

Din datele prezentate în Tabelele nr. 61 și 62 am constatat urmatoarele:
– toate îngr ășămintele foliare folosite în experien ță au avut ca efect stimularea
numărului de boabe în spicule țele soiului Gorun;
– cele mai multe boabe au fost num ărate la variantele tratate foliar în faza de
burdu f (V1,V5, V7).
– diferențele față de varianta netratat ă au fost foarte semnificative ori distinct
semnificative ( Tabelul nr. 61 ).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1466.5.1.4. Num ărul de boabe în spic, la soiul GORUN

Influența îngrășămintelor foliare asupra num ărului de boabe în spicul de triticale, la
soiul GORUN, este prezentat ă în Tabelele nr. 63 și 64.

Tabelul nr. 63
Numărul boabelor în spic în func ție de îngr ășământul foliar administrat (a) și faza
de aplicare la soiul GORUN (2007-2009)
Varianta Combina ția Numărul de boabe în
spic Diferența Semnifica ția
nr. %
1 Nefertilizat
(Mt.) 21,00 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 22,27 106,2 +1,33 ***
3 a 1b2 22,10 104,9 +1,00 ***
4 a 2b1 22,20 104,7 +1,00 ***
5 a 2b2 22,00 104,7 +1,00 ***
6 a 3b1 22,08 104,6 +1,00 ***
7 a 3b2 22,03 104,2 +1,00 ***
DL 5% 0,39
DL 1% 0,53 DL 0,1% 0,77

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
147Tabelul nr. 64
Influența îngrășămintelor foliare (a) și a fazei de administrare (b), în gradu ări
diferite, asupra num ărului de boabe în spic, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Numărul de
boabe în spic %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 21,00 21,00 21,00 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 22,32 22,00 22,16 105,5 +1,17 **
PLANTFERT 22,00 22,00 22,00 104,8 +1,00 **
NUTRIENT
EXPRES 22,00 22,00 22,00 104,8 +1,00 **
Numărul de boabe în
spic 21,83 21,75
DL 5% 0,36
DL 1% 0,68 DL 0,1% 1,51
% 100,0 99,6
Diferența 0,00 -0,08
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 0,26
DL 1% 0,48 DL 0,1 1,07

Din datele prezentate în Tabelele nr. 63 și 64 am constatat urmatoarele:
– cele trei îngr ășăminte foliare (care protejeaz ă solul de efectele directe ale
chimizării) au stimulat foarte semnificativ num ărul boabelor în spic, la soiul GORUN, fa ță
de martorul nefertilizat;
– cel mai mare rezultat s-a realizat cu fertilizator ul MICROFERT U;
– s-a realizat un spor distinct semnificativ la boabe, datorit ă celor trei îngr ășăminte
foliare ( Tabelul nr. 64 ).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1486.5.1.5. Masa a 1.000 de boabe (MMB)

Influența îngrășămintelor foliare asupra MMB este redat ă în Tabelele nr. 65 și 66.

Tabelul nr. 65
MMB în func ție de îngr ășământul foliar (a) și faza de aplicar e (b), la soiul
GORUN (2007-2009)

Varianta Combina ția Masa a 1.000 de boabe
Diferența Semnifica ția
g %
1 Nefertilizat
(Mt.) 48,10 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 50,42 104,8 +2,34 ***
3 a 1b2 51,39 106,6 +3,29 ***
4 a 2b1 49,68 103,3 +1,58 ***
5 a 2b2 51,30 106,5 +3,19 ***
6 a 3b1 50,70 105,4 +2,61 ***
7 a 3b2 51,54 107,2 +3,44 ***
DL 5% 0,13
DL 1% 0,18 DL 0,1% 0,25

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
149Tabelul nr. 66
Influența îngrășămintelor foliare (a) și a fazei de administrare (b), în gradu ări
diferite, asupra MMB, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Masa a 1.000 de boabe %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 48,10 48,10 48,10 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U
50,43 51,39 50,91 105,8 +2,81 **
PLANFERT 49,67 51,30 50,48 105,0 +2,39 *
NUTRIENT
EXPRES 50,70 51,54 51,13 106,3 +3,03 **
Numărul de boabe în
spiculețe 49,73 50,58
DL 5% 1,50
DL 1% 2,75 DL 0,1% 6,08
% 100,0 101,7
Diferența 0,00 +0,85
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 1,06
DL 1% 1,94 DL 0,1 4,30

Din datele prezentate în Tabelele nr. 65 și 66 rezultă că:
– fertilizarea folia ăa, bogată în N, P, K și microelemente chimice, a produs o
influență ușor stimulatoare asup ra indicatorului MMB;
– față de varianta martor diferen ța este foarte semnificativ ă la toate variantele;
– fertilizatorul foliar NUTRIENT EXPR ES a avut cele ma i mari valori ( Tabelul nr. 65 );
– tratamentul foliar aplicat în faza de burduf a avut cele mai mari valori (V3.V5,V7);

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
150- față de martorul nefertilizat, îngr ășămintele foliare NUTRIENT EXPRES și
MICROFERT U au avut diferen țe distinct semnificative;
– fertilizatorul PLANTFERT a avut diferen țe semnificative fa ță de varianta
martor ( Tabelul nr. 66 ).
6.5.1.6. Produc ția biologic ă

Influența îngrășămintelor foliare asupra produc ției biologice a soiului GORUN este
redată în Tabelele nr. 67 și 68.

Tabelul nr. 67
Influența îngrășămintelor foliare (a) și a fazei de administrare (b) asupra produc ției
biologice la soiul GORUN (2007-2009)
Varianta Combina ția Producția biologic ă Diferența Semnifica ția
kg/ha %
1 Nefertilizat
(Mt.) 7.118,00 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 8.412,33 118,2 +1.294,33 ***
3 a 1b2 8.211,31 115,4 +1.093,33 ***
4 a 2b1 7.959,00 111,7 +841,00 ***
5 a 2b2 8.157,00 114,6 +1.039,00 ***
6 a 3b1 8.080,00 113,5 +962,00 ***
7 a 3b2 8.169,33 114,8 +1.051,33 ***
DL 5% 325,67
DL 1% 457,17 DL 0,1% 645,39

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
151Tabelul nr. 68
Influența îngrășămintelor foliare (a) și a fazei de administrare (b), în gradu ări
diferite, asupra produc ției biologice, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
toamna prim ăvara
Producția biologic ă
%
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 7.118,00 7.118,00 7.118,00 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 8.412,33 8.211,33 8.311,83 116,8 +1.193,83 **
PLANTFERT 7.959,00 8.157,00 8.058,00 113,2 +940,00 **
NUTRIENT
EXPRES 8.080,00 8.169,33 8.124,67 114,1 +1.006,67 **
Producția biologic ă 7.892,33 7.913,92
DL 5% 380,10
DL 1% 698,04 DL 0,1% 1.546,69
% 100,0 100,3
Diferența 0,00 +21,58
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 268,77
DL 1% 493,59 DL 0,1 1.093,68

Din datele prezentate în Tabelele nr. 67 și 68 am constatat urm ătoarele:
– cel mai mare rezultat s-a ob ținut cu îngr ășământul foliar MICROFERT U, în V1 și
V3, cu produc țiile de 8.412,33 și 8.211,33 kg/ha;
– aceste rezultate se datoreaz ă în egală măsură și apei din solu țiile preparate pentru
stropiri foliare, care au ba rat efectul secetei din 2007;

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
152- sporul de produc ție față de varianta netratat ă este de 1.300 kg/ha ( Tabelul nr. 67 );
– îngrășământul foliar MICROFERT U a realizat produc ția maxim ă în faza de
înfrățire;
– PLANTFERT și NUTRIENT EXPRES au reac ționat favorabil în faza de burduf.

6.5.2. Rezultatele cercet ărilor privind corela ția soi (a) x îngr ășăminte chimice
foliare (b), asupra produc ției fizice la triticalele de toamn ă (2007-2009)

Datele ob ținute despre parametrul produc ție fizică sunt prezentate în Tabelele nr.
69 și 70.

Tabelul nr. 69
Producția fizică raportată la îngrășământul foliar (a) și faza de aplicare (b), la soiul
GORUN (2007-2009)
Varianta Combina ția Producția fizică Diferența Semnifica ția
kg/ha %
1 Nefertilizat
(Mt.) 5.398,00 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 5.704,63 105,5 +306,66 ***
3 a 1b2 5.931,66 109,9 +533,67 ***
4 a 2b1 5.605,65 103,7 +207,66 ***
5 a 2b2 5.805,00 107,5 407,00 ***
6 a 3b1 5.998,33 111,1 600,33 ***
7 a 3b2 6.169,00 114,3 771,00 ***
DL 5% 30,09
DL 1% 42,22 DL 0,1% 59,62

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
153Tabelul nr. 70
Influența îngrășămintelor foliare (a) și a fazei de administrare (b) în graduari
diferite, asupra produc ției fizice la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
toamna prim ăvara
Producția
biologică
%
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 5.398,00 5.398,00 5.398,00 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT 5.704,65 5.931,62 5.818,66 107,6 +420,16 *
PLANTFERT 5.605,64 5.803,88 5.705,34 105,6 +307,34 *
NUTRIENT
EXPRES 5.998,33 6.167,00 6.083,67 112,7 +685,67 **
Producția fizică 5.676,63 5.825,92
DL 5% 229,63
DL 1% 421,71 DL 0,1% 934,42
% 100,0 102,6
Diferența 0,00 +149,25
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 162,32
DL 1% 298,20 DL 0,1 660,74

Conform datelor din Tabelele nr. 69 și 70 am constatat urm ătoarele:
– toate îngr ășămintele foliare utilizate pe baz ă de azot au stimulat foarte
semnificativ produc ția fizică a soiului GORUN, atât în faza de înfr ățire, cât și în faza de
burduf, cu 11,1 și 14,3 ( Tabelul nr. 69 );
– conform rezultatelor ob ținute, îngr ășământul foliar NUTRIENT EXPRES a dat cel
mai mare spor de produc ție (11,1%), urmat de MICROFERT U, cu sporuri de 5,7 și 9,9%,
și PLANTFERT cu sporuri de 3,8 și 7,5%;
– nivelul produc țiilor obținute se prezint ă astfel în faza îngr ășării foliare cu azot, din
faza de burduf: 5.398 kg, la varianta nefertilizat ă; 6.167 kg, la varianta fertilizat ă cu

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
154NUTRIENT EXPRESS; 5.932 kg, la varianta fertilizat ă cu MICROFERT U și 5.803,88 kg,
la fertilizarea foliar ă cu PLANTFERT ( Tabelul nr. 69 ).
– s-a observat c ă producțiile cele mai mari s-au ob ținut când fertiliz ările foliate cu
azot au fost administrate în faza de burduf ( Tabelul nr. 70 ).
– îngrășământul foliar NUTRIENT EX PRES a avut diferen țe distinct semnificative
față de martor.

6.5.3. Rezultatele studiil or privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare cu azot,
asupra masei hectolitrice (MH) , la triticalele de toamn ă

Rezultatele ob ținute asupra influen ței manifestate de îngr ășămintele foliare cu azot,
asupra MH, sunt prezentate în Tabelele nr. 71 și 72.
Tabelul nr. 71
Masa hectolitric ă obținută în funcție de îngr ășămintele foliare cu azot (a) și faza de
aplicare la soiul GORUN (2007-2009)

Varianta Combina ția Masa hectolitric ă Diferența Semnifica ția
kg/hl %
1 Nefertilizat
(Mt.) 63,17 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 64,05 101,1 +0,87 ***
3 a 1b2 64,24 101,5 +1,06 ***
4 a 2b1 64,48 101,8 +1,30 ***
5 a 2b2 64,48 102,1 +1,60 ***
6 a 3b1 64,43 101,7 +1,25 ***
7 a 3b2 64,66 102,0 +1,48 ***
DL 5% 0,07
DL 1% 0,10 DL 0,1% 0,15

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
155 Tabelul nr. 72
Influența îngrășămintelor foliare cu azot (a) și a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra MH, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Masa hectolitric ă
%
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 63,17 63,18 63,18 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 64,06 64,25 64,15 101,3 +0,97 **
PLANTFERT 64,47 64,77 64,63 102,0 +1,44 ***
NUTRIENT
EXPRES 64,42 64,65 64,55 101,9 +1,35 ***
Masa hectolitric ă 64,04 64,22
DL 5% 0,29
DL 1% 0,53 DL 0,1% 1,17 % 100,0 100,2
Diferența 0,00 +0,18
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 0,20
DL 1% 0,37 DL 0,1 0,83

Din datele expuse în Tabelele nr. 71 și 72 am constatat c ă:
– efectul superior asupra MH s-a ob ținut când a fost administra t în faza de burduf (b2);
– diferențele față de martor sunt nesemnificative;
– fertilizarile foliare cu azot, din fo rmula produsului NUTRIENT EXPRES, asupra
soiului de triticale GORUN, sunt nesemnificative fa ță de varianta care nu a fost fertilizat ă.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1566.5.4. Rezultatele studiil or privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare cu azot,
asupra caracteristicilor de mor ărit și panifica ție, la triticalele de toamn ă
6.5.4.1. Con ținutul în gluten umed la soiul GORUN
Rezultatele ob ținute sunt prezentate în
Tabelele nr. 73 și 74.

Tabelul nr. 73
Conținutul în gluten umed, în func ție de îngr ășămintele foliare cu azot (a) x faza de
aplicare, la soiul GORUN (2007-2009)
Varianta Combina ția Conținutul în gluten
umed Diferența Semnifica ția
% %
1 Nefertilizat
(Mt.) 36,48 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 40,87 112,0 +4,36 ***
3 a 1b2 42,55 116,6 +6,06 ***
4 a 2b1 37,49 102,7 +1,00 ***
5 a 2b2 38,41 105,3 +1,92 ***
6 a 3b1 39,51 108,3 +3,02 ***
7 a 3b2 40,86 112,0 +4,38 ***
DL 5% 0,04
DL 1% 0,06 DL 0,1% 0,08

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
157Tabelul nr. 74
Influența îngrășămintelor foliare cu azot (a) și a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra con ținutului în gluten umed, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Conținutul în
gluten umed %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 36,47 36,49 36,49 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U
40,86 42,53 41,71 114,3 +5,22 **
PLANTFERT 37,49 38,41 37,95 104,0 +1,46 –
NUTRIENT
EXPRES 39,50 40,87 40,19 110,1 +3,70 **
Conținutul în gluten
umed 38,59 39,58
DL 5% 1,64
DL 1% 3,01 DL 0,1% 6,68
% 100,0 102,6
Diferența 0,00 +0,99
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 1,16
DL 1% 2,13 DL 0,1 4,72

Din datele expuse în Tabelele nr. 73 și 74 rezultă următoarele:
– conținutul cel mai mare de gluten umed a fost înregistrat când s-a administrat în
faza de burduf ( Tabelul nr. 74 );
– toate îngr ășămintele foliare cu azot au determinat o influen ță favorabil ă foarte
semnificativ ă asupra con ținutului în gluten umed, semnalând o cre ștere de la 36,47%, la

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
158varianta nefertilizat ă, la 40,86% și 42,53%, la fertilizantu l MICROFERT U, 39,50% și
40,87, la NUTRIENT EXPRES și 37,49% și 38,41%;
– toate cele trei îngr ășăminte foliare, aplicate în ambele faze de vegeta ție au avut
influență favorabil ă foarte semnificativ ă asupra con ținutului procentual de gluten umed.
6.5.4.2. Con ținutul în substante proteice la soiul GORUN

Tabelul nr. 75
Conținutul în substan țe proteice, în functie de îngr ășămintele foliare cu azot (a) și
faza de aplicare, la soiul GORUN (2007-2009)
Varianta Combina ția Conținutul în substan țe
proteice Diferența Semnifica ția
% %
1 Nefertilizat
(Mt.) 15,55 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 16,98 109,2 +1,43 ***
3 a 1b2 17,51 112,6 +1,96 ***
4 a 2b1 15,73 101,1 +0,18 ***
5 a 2b2 16,19 104,1 +0,64 ***
6 a 3b1 16,25 104,5 +0,70 ***
7 a 3b2 16,72 107,5 +1,17 ***
DL 5% 0,08
DL 1% 0,12 DL 0,1% 0,17

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
159Tabelul nr. 76
Influența îngrășămintelor foliare cu azot (a) și a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra con ținutului în subst ante proteice, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Conținutul
în substan țe
proteice %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 15,54 15,55 15,55 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 16,98 17,50 17,25 110,9 +1,69 **
PLANTFERT 15,72 16,19 15,96 102,6 +0,41 –
NUTRIENT
EXPRES 16,25 16,72 16,49 106,0 +0,94 *
Conținutul în
substanțe proteice 16,13 16,49
DL 5% 0,55
DL 1% 1,01 DL 0,1% 2,24
% 100,0 102,4
Diferența 0,00 +0,37
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 0,39
DL 1% 0,72 DL 0,1 1,59

Analizând rezultatele prezentate în Tabelele nr. 75 și 76, se constat ă că:
– la varianta fertilizat ă cu MICROFERT U s-a ob ținut cea mai mare valoare a
conținutului în substan țe proteice în V3 ( Tabelul nr. 75 );
– toți fertilizan ții foliari utiliza ți în ambele faze de aplicare au manifestat o influen ță
favorabilă foarte semnificativ ă asupra con ținutului de substan țe proteice, cu o cre ștere de la
15,54%, la varianta netratat ă, până la 17,50 și 16,25%, la NUTRIENT EXPRES, și 16.19%
și 15,72 %, la PLANTFERT;
– conținutul cel mai mare de substan țe proteice s-a marcat în faza de burduf ( Tabelul
nr. 76 ).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1606.5.4.3. Con ținutul în cenu șă, la soiul GORUN

Tabelul nr. 77
Conținutul în cenu șă, în funcție de îngr ășămintele foliare cu azot (a) și faza de
aplicare la soiul GORUN (2007-2009)

Varianta Combina ția Conținutul cenu șă
Diferența Semnifica ția
% %
1 Nefertilizat
(Mt.) 0,50 100,0 0,00 Mt.
2 a 1b1 0,59 118,1 +0,09 ***
3 a 1b2 0,74 148,3 0,24 ***
4 a 2b1 0,51 102,7 0,01 *
5 a 2b2 0,56 113,4 +0,07 ***
6 a 3b1 0,56 113,4 +0,07 ***
7 a 3b2 0,58 116,1 +0,08 ***
DL 5% 0,01
DL 1% 0,02 DL 0,1% 0,02

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
161Tabelul nr. 78
Influența îngrășămintelor foliare cu azot (a) și a fazei de aplicare (b), în diferite
graduări, asupra con ținutului în cenu șă, la soiul GORUN (2007-2009)
Factorul „A”
(Fertilizantul) Factorul „B”
(Faza de aplicare) Mediile factorului „B”
Înfrățire Burduf
Conținutul în
cenușă %
Diferența
Semnifica ția
b1 b2
Nefertilizat 0,50 0,50 0,50 100,0 0,00 Mt.
MICROFERT U 0,59 0,74 0,67 133,0 +0,17 *
PLANTFERT 0,51 0,56 0,54 107,0 +0,03 –
NUTRIENT
EXPRES 0,56 0,57 0,57 114,0 +0,07 –
Conținutul în cenu șă 0,54 0,60
DL 5% 0,15
DL 1% 0,27 DL 0,1% 0,61
% 100,0 110,2
Diferența 0,00 +0,06
Semnifica ția Mt. –
DL 5% 0,11
DL 1% 0,19 DL 0,1 0,43

Din datele expuse în Tabelele nr. 77 și 78 am constatat c ă:
– cel mai mare con ținut de cenu șe s-a înregistrat cu îngr ășământul foliar
MICROFERT U în V3 ( Tabelul nr. 77 );
– PLANTFERT și NUTRIENT EXPRES au manifestat diferen țe foarte
semnificative fa ță de varianta netratat ă, atât în faza de înfr ățire, cât și în faza de burduf.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
162
CAPITOLUL VII
EFICIEN ȚA ECONOMIC Ă
OBȚINUȚĂ DE LA VARIANTE LE EXPERIMENTALE
CHAPTER VII
ECONOMIC EFFICIENCY OF EXPERIMENTAL VARIATIONS

Pentru determinarea rentabilit ății culturii de triticale de toamn ă, în condi țiile de
sol acid de la Albota, jude țul Argeș, s-a calculat eficien ța economic ă a variantelor
experimentale, dup ă urmatoarele elemente:

* Total cheltuieli efective (RON):
– pregătirea și realizarea sem ănatului triticalelor;
– fertilizarea cu fertilizatori foliari (îngr ășăminte chimice foliare);
– tratamente fitosanitare; – recoltatul produc ției;
– transportul produc ției;
– alte cheltuieli.
* producția medie / ha, realizat ă pe variante;
* prețul de vânzare (RON/kg);
* profitul net (beneficiul) (RON/ha); * rata profitului (%).

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1637.1. Eficien ța economic ă a factorilor tehnologici, în corela ție cu soiul de
triticale (2007-2009)

Tabelul nr. 79
Eficiența economic ă a factorilor tehnologici, în corela ție cu soiul (2007-2009) Varianta
Combinația
Producția
medie obținută
kg/ha
Preț de
vânzare ron/kg
Cheltuieli totale ron/ha
Venituri totale ron/ha
Profitul Ron/ha
Rata profitului %
1 a 1b1 7.298,5 0,60 2.948,40 4.379,20 +1.430,77 32,7
2 a 1b2 6.524,67 0,60 2.965,06 3.914,80 +949,74 24,3
3 a 1b3 5.571,00 0,60 2.969,14 3.3342,60 +373,46 11,2
4 a 1b4 4.069,67 0,60 2.934,88 2.441,80 -493,07 -20,2
5 a 2b1 6.602,33 0,60 2.830,93 3.961,40 +1.130,46 28,5
6 a 2b2 7.039,67 0,60 2,909,47 4.223,80 +1.314,31 31,1
7 a 2b3 5.628,00 0,60 2,858,58 3.376,80 +518,22 15,3
8 a 2b4 4.515,00 0,60 2.828,59 2.709,00 -119,59 -4,4
9 a 3b1 5.832,66 0,60 2.745,10 3.499,60 +754,50 21,8
10 a 3b2 5.062,31 0,60 2.728,44 3.037,40 +308,96 10,2
11 a 3b3 4.910,67 0,60 2.755,10 2.946,40 +191,31 6,5
12 a 3b4 3.749,33 0,60 2.711,07 2.249,60 -461,47 -20,5
13 X 5.567,04 0,60 2.848,73 3.340,20 +491,47 14,7

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
164Din datele prezentate în Tabelul nr. 79 reiese că:
– cel mai mare profit s-a ob ținut la soiul STIL, la densitatea de 300 b.g./mp, cu
valoarea de 1.430,77 RON/ha și 32,7% (V1);
– soiul GORUN a realizat profit maxim la densitatea de 400 b.g./mp, având valorile
de 1.314,31 RON/ha și 31,1% (V6);
– soiul PLAI a realizat, la densitatea mic ă de 300 b.g./mp, valorile de 754,51
RON/ha și, respectiv, 21,6% (V9).

7.2. Eficien ța economic ă a factorilor tehno logici, în corela ție cu îngr ășămintele
foliare administrate la triticale (2007-2009)

Tabelul nr. 80
Eficiența economic ă a factorilor tehnologici, în corela ție cu îngr ășămintele foliare
utilizate la soiul GORUN (2007-2009) Varianta
Combinația
Producția
medie obținută
kg/ha
Preț de
vânzare ron/kg
Cheltuieli totale ron/ha
Venituri totale ron/ha
Profitul Ron/ha
Rata profitului %
1 Nefertilizat 5.398,00 0,60 2.812,03 3.238,80 426,77 13,2
2 a 1b1 5.704,67 0,60 2.933,49 3.422,80 489,31 14,3
3 a 1b2 5.931,67 0,60 2.949,38 3.559,00 609,61 17,0
4 a 2b1 5.605,67 0,60 2.989,06 3.363,40 374,34 11,1
5 a 2b2 5.805,00 0,60 3.003,02 3.483,00 479,98 13,8
6 a 3b1 5.998,33 0,60 3.005,55 3.599,00 593,45 16,5
7 a 3b2 6.169,00 0,60 3.017,50 3.701,40 683,88 18,49

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
165
Din Tabelul nr. 80 , expus mai sus, rezult ă următoarele:
– administrarea îngr ășămintelor foliare, în faza de burduf, este cea mai economic ă;
– profitul cel mai mare s-a ob ținut cu îngr ășământul foliar NUTRIENT EXPRES
(V7), cu profit de 683,98 RON/ha și rata profitului de 18,49%;
– îngrășământul foliar MULTIFERT U a a vut un profit de 609,61 RON/ha și
rata profitului de 17,0%;
– îngrășământul foliar PLANTFERT a avut un profit de 479,98 RON/ha și o
rată a profitului de 13,8%.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
166
CAPITOLUL VIII
CONCLUZII ȘI RECOMAND ĂRI
CHAPTER VIII
CONCLUSIONS AND SUGGESTIONS

8.1. Concluzii ale cercet ărilor, privind corela ția soi x densitate de sem ănat,
asupra produc ției și calității triticalelor de toamn ă

Din datele ob ținute între anii 2007-2009 pe câmpul de experien țe, pe care l-am
înființat în localitatea Albota, jude țul Argeș, pe soluri acide cu pH de 4,5, în condi ții de an
secetos – an normal din punct de vedere al cantit ăților de precipita ții, se desprind
următoarele concluzii:
8.1.1. Concluzii privind corela ția soi x densitatea de sem ănat asupra elementelor
de productivitate și producției biologice la triticalelor de toamn ă
# Am constatat c ă înfrățirea productiv ă este maxim ă la densitatea de 300 b.g./mp, la
toate soiurile de triticale;
# Numărul de spice/mp este superior la dens itatea de 500 spice/mp, iar cea mai mare
valoare s-a produs la soiul STIL;
# Privitor la celelalte el emente de produc tivitate ale tritic alelor de toamn ă,
reprezentate de num ărul spicule țelor în spic, num ărul boabelor în spicule țe, numărul
boabelor în spic și MMB, au valori mai sc ăzute pe m ăsură ce densitatea de sem ănat crește
de la 300 la 500 b.g/mp, la toate soiurile;
# La densitatea de sem ănat mică, de 300 b.g./ mp, produc ția biologic ă a avut
valoarea cea mai mare, pe m ăsură ce densitatea de sem ănat a crescut.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1678.1.2. Concluzii privind corela ția soi x densitatea de sem ănat a triticalelor
asupra produc ției fizice
# Producția fizică la soiul de triticale de toamn ă STIL a înregistrat cele mai mari
valori la densit ățile de 300 și 400 b.g./mp, cu 7.298,66 kg/ha, respectiv 6.254,66 kg/ha;
# Producția fizică la soiul de triticale GORUN a înregistrat cele mai mari valori la
variantele de sem ănat cu densit ățile de sem ănat de 400 și respectiv 300 b.g./mp, cu
7.039,66 kg/ha, respectiv 6.602,33 kg/ha;
# Producția fizică la soiul de triticale PLAI a înregistrat cea mai mare produc ție la
densitatea de 300 b.g./mp, cu 5.823,66 kg/ha, iar la densit ățile de 300 b.g./mp s-au ob ținut
5.062,31 kg/ha și la densit ățile de 400 și 500 b.g./mp s-a ob ținut aproximativ acela și
rezultat al produc țiilor și anume 5.062,31 kg/ha și, respectiv, 4.910,66 kg/ha;
# La densit ățile maxime de sem ănat cu 500 b.g./ha, de la cele trei soiuri, s-au ob ținut
cele mai mici produc ții, astfel: soiul STIL a realizat 4.515 kg/ha, so iul PLAI a înregistrat
4.069,66 kg/ha, soiul GORUN a înregistrat 3.749,32 kg/ha.
8.1.3. Concluzii privind corela ția soi x densitatea de sem ănat asupra masei
hectolitrice la tr iticalele de toamn ă
# Masa hectolitric ă a avut cele mai valori înregistrate la sem ănatul în densitate mic ă,
de 300 și 400 b.g./mp, la toat e cele trei soiuri;
# Cea mai mare valoare la masa hectolitric ă s-a obținut la TURDA, cu 63,10 kg/hl;
# Pe măsură ce densitatea de sem ănat crește, masa hectolitric ă scade.
8.1.4. Concluzii privind corela ția soi x densitate de sem ănat, asupra indicilor de
panificație la triticalele de toamn ă
# La densitate mic ă, de 300 b.g./mp, con ținutul în gluten umed are valorile cele mai
mari, la toate soiurile. Soiul STIL a avut ce l mai ridicat nivel al glutenului umed (40,32);
# La densitatea de 500 b.g./mp s-a înregistrat cea mai mic ă valoare la soiul PLAI, cu
30,18%;

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
168# Toate cele trei soiuri au avut valori mari ale con ținutului în substan țe proteice;
soiul STIL a ocupat primul loc, cu 15,47% con ținut în substan țe proteice;
# Conținutul în cenu șă a avut valori mari la toate cele trei soiuri de triticale sem ănate
cu densitate mic ă, de 300 b.g./mp. Astfel soiul STIL a avut 1,45% con ținut de cenu șă,
situându-se pe primul loc, urma t de soiurile ARDEAL cu 1,36% și, respectiv, soiul
GORUN cu 1,35%;
# Conținutul în cenu șă a scăzut odată cu creșterea densit ății de sem ănat a
triticalelor de toamn ă.

8.2. Concluzii ale cercet ărilor, privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare,
asupra produc ției și calității triticalelor de toamn ă
8.2.1. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare, asupra productivit ății și
producției biologice, la triticalele de toamn ă
# Îngrășămintele foliare, cu înglobare în fo rmula lor cu azot, fosfor, potasiu și
microelemente, folosite în fert ilizarea triticalelor, au influen țat favorabil productivitatea și
producția biologic ă;
# Cele mai bune rezultate s-au ob ținut prin fertilizarea foliar ă cu produsul
MICROFERT U.
8.2.2. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare, asupra produc ției fizice

la triticalele de toamn ă
# Comparativ cu martorul ne tratat, cei trei fertilizan ți foliari au ac ționat favorabil
asupra produc ției fizice la triticalele de toamn ă;
# Cel mai bine s-a comportat produsul NUTRIENT EXPRES, care a asigurat o
producție de 6.168 kg/ha (perioada 2007-2009), în faza de burduf.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1698.2.3. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare, asupra masei
hectolitrice, la triticalele de toamn ă
# Îngrășămintele foliare aplicate au dus la cre șterea masei hectolitrice, f ără să se
manifeste diferen țe semnificative între îngr ășămintele foliare, raportat la faza de aplicare;
# Diferen țele față de martorul netratat sunt foarte se mnificativ superioare, la cele trei
îngrășăminte foliare;
# MH are valoarea cea mai mare datorat ă îngrășămantului foliar numit
PLANTFERT (74,77 kg./hl).
8.2.4. Concluzii privind corela ția soi x îngr ășăminte foliare asupra unor însu șiri de
morărit și panificație, la triticalele de toamn ă
# Conținutul în gluten umed a fost stimulat de îngr ășămintele foliare folosite în
experiențe, cu diferen țe foarte semnificative fa ță de martor.
# În faza de burduf, MICROFERT U a realizat 42,54% gluten umed;
# Conținutul în substan țe proteice a fost stimulat de îngr ășămintele foliare folosite în
experiențe, în faza de burduf;
# MICROFERT U a realizat 17,50% substan țe proteice, urmat de NUTRIENT
EXPRES, cu 16,70% substan țe proteice și PLANTFERT, cu 16,97% substan șe proteice;
# Conținutul în cenu șă a fost stimulat de îngr ășământul MICROFERT U, aplicat în
faza de burduf, cu valoarea de 0,74%.
8.2.5. Concluzii ale cercet ărilor privind eficien ța economic ă a factorilor tehnologici
în corelație cu soiurile de triticale
# Referitor la densitatea de sem ănat, profitul maxim s-a înregistrat la soiul
PLAI, cu 1. 430,80 RON/ha și rata profitului de 32,7%, la densitatea de sem ănat mică,
de 300 b.g./ha;
# La soiul STIL, profitul și rata profitului au fost maxime la densitatea de 400
b.g./ha, cu 1.314,32 RON/ha, respectiv 31,2%;

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
170# La soiul GORUN s-a înregistrat profit de 754,50 RON/ha, cu rata profitului de 21,
6%, deci valorile cele mai mici, la densitatea de sem ănat de 300 b.g./mp;
# La densitatea maxim ă de 500 b.g./mp s-au înregistrat pierderi la toate cele trei
soiuri de triticale sem ănate;
# La soiurile PLAI și GORUN am constatat c ă, pe măsură ce densitatea de sem ănat
crește, profitul și rata profitului scad;
# La soiul STIL profitul și rata profitului au crescut la densit ățile de 300 și 400
b.g./ha și apoi scad pe m ăsură ce densitatea cre ște.
8.2.6. Concluzii ale cercet ărilor privind eficien ța economic ă a factorilor tehnologici,

în corelație cu îngr ășămintele foliare
# Cele mai bune rezultate s-au ob ținut cu îngr ășământul foliar NUTRIENT
EXPRES, cu profitul de 683,80 RON/ha și rata profitului de 18,4%;
# Cele mai mici rezultate economice le-a dat PLANTFERT, cu profitul de numai
374,33 RON/ha și rata profitului de 11%;
# Cele trei îngr ășăminte chimice foliare au avut cele mai bune rezultate când
aplicarea s-a efectuat în faza de burduf.
8.2.7. Rezultatele cercet ărilor privind eficien ța solului

# Solurile acide din zona Albota, jude țul Argeș, au dat produc ții foarte bune, în
condițiile unei fertiliz ări foliare aplicate în fazele de înfr ățire și de burduf;
# Îngrășămintele chimice foliare, absorbite prin masa foliar ă, sunt ecologice pentru
sol;
# Îngrășămintele foliare aplicate asigur ă și deficitul de ap ă, contribuind la cre șterea
producției triticalelor;
# Cultura de triticale d ă eficiență terenurilor acide, s ărăcăcioase.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
1718.3. Recomand ări

Rezultatele cercet ărilor privind tehnologia aplicat ă, adică densitățile de sem ănat și
fertilizarea cu îngr ășăminte foliare, au condus la formularea urm ătoarelor recomand ări:
În zonă se pot cultiva cu succes soiurile de triticale STIL și GORUN.
În această zonă se pot cultiva triticale la densitatea mic ă de 300 b.g./ha, în anii
normali.
În zonă se pot cultiva triticale la densitate mai mare, de 450 b.g./ha, în anii seceto și.
Cel mai bun îngr ășământ foliar pentru triticale este NUTRIENT EXPRES, aplicat în
vegetație, în faza de burduf.

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia

BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAPHY

1. ACHMED, S.P., McDONALD, S.E., 1978 – Triticale – pervaia zernovaia
kultura, sozdannaia celovekom, sub red. IU. L. GUJOV, Kolos, Moskva, 151
2. ALLAN, R.E., VOGEL D.A., CRADDOCK, J.C., Jr., 1959 – Comparative
reponse to gibberellic acid of dwarf, demi dwarf and standard short and tall winter wheat
varieties . Agronomy Journal 51., 737-740
3. ANIOL, A., GUSTAFSON, J.P., 1984 – Cromosome location of genes
controlling aluminium toleranc ein wheat, rye and triticale. Canad. J. Gen and Cytology
26(6), 701-705
4. ANIOL, A., 1985 – Breeding of triticale fo r aluminium tolerance . Genetics and
breeding of triticale, Paris, France, 573-582
5. ARSENIUK, E., OLEKSIAKK, T., 2002 – Production and breeding of cereals
în Poland. 1:11-26
6. ATSUCHI, T., YOICHI, A., 2002 – Effect of seed coat color on seed dormancy
în different enviroment . Eufhitica 126, 99-105
7. BARNICOL, H., THAIMANN, A., WENGERT, D., 1985 – Hautschaden bei
neugeborenen ferkeln în zusammenhang mit einem Fusarien toxin (T2-toxin) und
Muttercorn. Tierarzttiche Umschau Zeitschrift fur alle Gabiete der Veterinarmedizin 40 (9),
658-666
8. BÂLTEANU, GH., 1973 – Fitotehnie, curs USAMV , p. 22-33
9. BÂLTEANU, GH., 1977 – Fitotehnie, curs USAMV , p. 27-39
10. BÂLTEANU, GH., BÂ RNAURE, I., 1998 – Fitotehnie, curs USAMV , p. 123-139
11. BEKELE, E., 1985 – The Biology of Cereal Land Race Populations I. Problems
of Gene Conservation Plant-Breeding Sel ection Schemes and Sampl e Size Requirement.
Hereditas (Lund) 103, 119-34

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
12. BEKELE, G.T., SKOVMAND, B., GILCHR IST, L.I., WARHAM, E.J., 1985 –
Screening triticale for resistence to certain diseases occuring în Mexico . Genetics and
breeding of triticale (edited by Bernard, M., Bernard, S.) Paris, France, 559-564
13. BENNETT și SMITH, 1972 – The effects of polyploidy on meiotic duration and
pollen development în cereal anthers . Proceedings of the Roya l Society of London B.
1972;181:81–107
14. BENNETT, M.D. și KALTSIKES, P.J., 1973 – The duration of meiosis în a
diploid rye, a tetraploid wheat and the hexaploid triticale derived from them . Canadian
Journal of Genetics and Cytology. 1973;15:671–679. Canad. J. Ge net. Cytol. 15,671-679
15. BENNETT, M.D., 1974 – Meiotic, gametophytic and early endosperm
development in Triticale. Proc Int Symp, El Batan, Mexico, pp.137–148
16. BERG, K.H., 1937 – B. Beitrag Zytol, Pflanzenzucht. Forchungsd., 4, 561-571
17. BERG, K.H., OEHLER, E., 1938 – Untersuchungen über die Cytogenetik
amphidiploider Weizen-Roggen-Bastarde. – Züchter 10: 226–238
18. BERTONI, G., ROSSI, L., 1981 – Caracteristiche chimico-nutrizionali della
granella di nuovo lin ee di triticale . Zootehnica e nutrizione animale, nr. 1, 17-25
19. BHATTACACHARYYA, N.K., Evans, L. E., Jenkins, B.C., 1961 – Karyotype
analysis of the individual "Dakold" fall r ye chromosome additions to "Kharkov" winter
wheat . Nucleus, 4, 25-38
20. BIREESCU, L., DORNEANU, EMILIA, BIREESCU, GEANINA,
MURARIU, ALEXANDRINA, 2002 – Rolul fertiliz ării foliare pentru echilibrarea
nutriției minerale , Simpozionu l Internațional al Institutului Interna țional al Potasiului
(IPI) Brașov, pag. 301-307
21. BŐRNER, A., 1991 – Genetic studies of gibberel licacid insensivity în rye
(Secale cereale) genes., Plant breeding 10., 53-57
22. BORLAN, Z., 1988 – Îngrășăminte complexe foliare în produc ția vegetal ă,
Cereale și Plante Tehnice nr.10, pag. 20-25
23. BROUWER, J.B., 1976 – Proc. First austr. Poultry and stokfeed convention,
Melbourne, 2:10-15, 344
24. BROUWER, J.B., 1977 – Victorian oat and triticale variety comparisons , J.
agr., Victoria, 75, 9, 310-313

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
25. BURNETT, P.A., 1990 – Breeding for resistanceto barley yellow dwarf .
Proceedings Aphid, Plant Interactions, Populat ions to Molecules, Oklahoma USA:179-193
26. BUSHUK, W., 1978 – Triticale – pervaia zernovaia kultura, sozdannaia
celovekom, sub red. IU. L. GUJOV, Kolos, Moskva, 143
27. BUSHUK, W., 1980 – Roji, proizvodstvo, himiiai tehnologia , sub red. V.I.
Dasevski și N.A Emilianova, Kolos, Moskva
28. BUTNARU, G., P ĂTRU, L., 1979 – The effect of ionizing radiation în early
stages of ontogeny în some forms of triticale, Lucr ări Științifice, Institutul Agronomic
Timișoara, 16, ROM
29. CANARACHE, A., TRANDAFIRESCU, T., DUMITRU, E., DUMITRU, R.,
1987 – Metodologia elabor ării studiilor pedologice – partea a III-a – Indicatori
ecopedologici . Red. prop. tehn. agric., Bucure ști, p. 23-36
30. CEALÂCU, M., și colab., 1992 – General Genetics and Evolution Department ,
Bucharest University, p. 108-109
31. CEAPOIU, N., 1984 – Metode statistice aplicate în experien țele agricole și
biologice . Ed. Agro-silvic ă, București, p. 36-93, 225-241
32. CEAUȘU, C., ȘTEFAN, I., NICULESCU, R. , ROMAN MARIANA, DINC Ă,
B., SAFTA, I., DIACONU ILEANA, 1990 – Condițiile pedoclimatice ale zonei. Cultura
grâului de toamn ă pe solurile podzolice și podzolite. Red. de prop. și tehn. agric., p. 9-27
33. CHEN, C.H., BUSHUK, W., 1970 – Natures of proteines în Triticale and its
parental species. Solubility characteristics and amino acid composition of endosperm
proteins. Canad. J., Plant. Sci., 50, 9
34. COLLINS, J., ST-PIERRE, C.A., COMEAU, A., 1990 – Annalysis of genetic
resistance to barley yellow dwar f virus în triticale and evalua tion of various estimatoreof
resistabnce. Word Perspective son Barley Yellow Dwarf, Proc. Of the International
Worksop, july 6-11
35. COMEAU, A., DUBUC, J.P ., ST-PIERRE, C.A., 1983 – Genetic variability for
resistance to barley yellow dwarf virus în spring triticale . Cereal Research
Communications, 11(3/4), 259-262
36. COTIANU, R., IOANA, BARBU, COTIANU, R.D., 2005 – Politici și strategii
globale de securitate alimentar ă. ASA Bucure ști: 100-115

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
37. CREMENESCU, GH., BOERIU, I., BUZ DUGAN, I., MATE, ST., POP, M.,
CĂTĂNESCU, V., CEAU ȘU, C., 1974 – Sistemul de fertilizare și amendare pe solurile
podzolice și podzolite . Probl. agric., XXVI , Vol. I, p. 47-59
38. DAVIDESCU, D., DAVIDESCU, V., 1968 – Agrofitotehnie, curs USAMV
Buc., p.112-114
39. DERERA, N.F., BATT, M.G., Mc MASTER, J.C., 1977 – On the problem of
pre-harvest sprouting of wheat . Euphytica, 26, 299-308
40. DETJE, H., GEISLER, G., 1989 – Influence of varying N fertilizer rate son
amylase activity, primary dormancy and resistan ce to pre-harvest sprouting în wheat, rye
and triticale . J. Agronomy&Crop Science 162(3), 201-213
41. DIONIGE, A., 1970 – Genetica , 1974 USAMV Buc, curs litografiat
42. DISSESCU, C., 1952 – Climatologia în manual ul inginerului agronom . Ed.
Tehnică, Vol. I, Bucure ști
43. DRACEA, I., BUTNARU, G., 1980 – Triticale research în România. Hodowla
Roslin, Aklimatyzacja i Nasiennictwo, 24, ROM
44. 1978 – Lucrări științifice. IAT XI seria A, 15-18
45. ELLIOT, D.M., 1985 – Cromosomal location of genes for aluminium tolerance,
leaf rust and high protein în wheat cultivar Atlas 66 using monosomic method. Abstract
from PH\h. D. disertatio n, Nebraska University
46. ELLIOT, M.D., MORRIS, R., 1985 – Observation on inheritance of aluminum
tolerance în wheat. Agron. Abstr., p. 52-53
47. EVANS, L.E., JENKIN S, B.C., 1960 – Individual Secale cereale cromsoms
addition to triticum aestivum I. The adition of individual „Dacold” all rye chromosomes
to „Karkov” winter wheat and their subsequent identification. Canad. J. Gene t. Cytol. 2,
205-215
48. FEDOROVA,T.N., KOLESNIKOVA, O.S., CHICHKIN, S.N., 1982 –
Biological peculiarities of flowering of octo- and hexaploid triticale,
Sel'skokhozyaistvennaya. Biologiya, 17(3)
49. FISCHER, R.A., MAURER, R., 1978 – Drought resistance în spring wheat
cultivars, Grain yield responses . Austr. J. Agric. Res., 29, 897-912

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
50. FINLAY, K.W., WILK INSON, G.N., 1963 – The analisys of adaptation în plant
–breeding programe . Aust. j. agr. Res.., 14, 742-754
51. FINLAY, K.W., FR IEDMAN, M., 1973 – Chemical methods for available
lysine . Cereal chem, 50, 101
52. FLINTHMAN, J., ADLAM, R., BASSOI, M., HOLDSWORTH, GALE, M.,
2002 – Mapping genes for resistance to sprouting damage în wheat . Euphytica 126, 39-45
53. FRAUENSTEIN, KATE, 1983 – Zur Krankheitsanfalligkeit von triticale . Arch.
Zuchtungsforsch., Berlin 13(1), 43-55
54. FREEMAN, G.H., 1973 – Statistical methode for th e analisys of genotype-
environment interactione . Heredity, 31, 339-354
55. FOWLER, A.E., 1985 – Cold hardines în hexaploid triticale . Can. j. Plant. Sci.,
65(3),487-490
56. GALE, M.D., LAW, C.N., 1974 – The identification and ex ploitation of Norin
10 semidwarfing genes . Plant breeding Institute, Anual report, Cambridge, 21-35
57. GAȘPAR, I., BUTNARU, G., 1985 – Triticale o nou ă cereală. Ed Academiei
RSR Bucuresti
58. GREGORY, R., 1980 – A tehnique for identifying major dwaefiggenes and its
application în a triticale breeding programe . Hodowli Roslin Akklimatyzacja
Nassiennictwo, 24(4). 407-418
59. GUPTA, P.K., AND PRIYADARSHAN, P.M., 1982 – Triticale: present status
and future prospects. Advances în Genetics , 21, 256–341
60. GUSTAFSON, J.P., ZILLINSKI, F.J., 1973 – Identification of genome
croosomes for hehaploid wheat în a 42 chromosome triticale . Proc 4 th Int wheat Genet.
Symp. 225-231
61. HAGIMA, I., ITTU, GH., 1986 – Polimorfismul fosfatazei acide și al beta-
amilazei totale la unele forme de triticale (Triticosecale Wittmach). Probl. Genet. Teor.
Aplic. XVIII(1), 41-52
62. HOROBEANU, I., FURDUI, N., 1968 – Soluri acide. Ed. Acad. RSR. Buc.
63. HULPOI, I., 1940 – Fertilizarea , curs Fitotehnic ă, Buc., EDP, p. 113-130
64. HUMPHREYS, G.D., NOLL, J., 2002 – Metods for caracterization of pre-
harvest sprouting resistance în wheat breeding program . Euphytica, 126, 61-65

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
65. ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., TAPU, C ., CEAPOIU, N., 1986 – Soiul de
triticale TF2 (xTriticosecale Wittmack ) An. I.C.C.P.T. Fundulea, LIV:43-55
66. ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., 1988 – Ameliorarea toleran ței la toxicitatea de
aluminiu la Triticale. Probl. Genet. Teor . Aplic. XX(2), 67-74
67. ITTU, M., S ĂULESCU, N.N., ITTU, GH., 1990/1 – Influența unor factori de
mediu asupra rezultatelor test ării rezisten ței la fuzarioza spicului (Fusarium sp.) în condi ții
de infectii artificiale în câmp. Probl. Genet. Teor. Aplic. XXII(1), 9-18
68. ITTU, GH., ITTU, M., S ĂULESCU, N.N., 1990/2 – Rezultate preliminare
privind rezisten ța la fuzarioza spicelor, la un sortiment de soiuri și linii de triticale
(Triticosecale Witt.) Probl. Genet. Teor. Aplic. XXII(3), 91-98
69. ITTU, GH., JIL ĂVEANU, A., S ĂULESCU, N.N., 1990/3 – Rezultate
preliminare privind rezisten ța la virusul îng ălbenirii și piticirii orzului a triticalelor. Probl.
Genet. Teor. Aplic. XXII(4), 147-158
70. ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., 1994 – Gene pentru reducerea taliei plantei
utilizate în programul de ameliorare la triticale (Triticosecale Wittmach) de la
FUNDULEA. Cercet. Genet. veget. an. III. 37-44
71. ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUST ĂȚEA, P., 1999 – Titan –
primul soi intensiv de triticale românesc. An I.C.C.P.T. Fundulea, LXVI:33-41
72. ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUST ĂȚEA, P., 2004 – Soiul de
triticale Stil (xTriticosecale Wittmack ) An. I. N. C.D. A. Fundulea, LXXI: 17-25
73. ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUST ĂȚEA, P., 2005 – Realizări
și perspective în ameliorarea speciei triticale în România . Lucrări științifice
U.S.A.M.V.B. XLV
74. ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., ITTU, M., MUST ĂȚEA, P., 2006 – Rezistența
la încolțirea în spic a germoplasmei române ști de triticale (xTriticosecale Wittmack ),
Probl. Genet. Teor. Aplic. XXXVIII(1-2), 31-47
75. IVANOV, A.P., PROKOPENKO, S.M., 1977 – Physical, chemical and baking
quality of the grain în whea t rye amphyploides(triticale) P.B.A. vol. 3, 47
76. JILĂVEANU, A., S ĂULESCU, N.N., ITTU, GH., 1987 – Cercetări
metodologice privind testarea rezisten ței cerealelor p ăioase față de virusurile transmise
prin afide . Probl. Genet. Teor. Aplic. XIV(3), 125-134

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
77. JILĂVEANU, A., ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., BUDE, AL., DUTA, Z.,
1992 – Aspecte ale rezisten ței cerealelor op ăioase la virusul îng ălbenirii și piticirii orzului .
Probl. Genet. Teor. Aplic. XXIV(3-4),71-90
78. KALTSIKES, P.J., 1971 – The mitotic cycle în an amphiploid (Triticale) and its
parental species . Can. J. Genet. CytoL 13:656-662
79. KALTSIKES, P.J., 1972 – Duration of the mitotic cycle în triticale. Caryologia
25:537-542
80. KALTSIKES, P.J., 1974 – Methods for triticale production . Zeith,
Pflanzenzucht., 71, 3, 264-286
81. KALTSIKES, P.J., AND ROUPAKIAS, D.G., 1976 . – Hetero-chromatin and
chromosome pairing în triticale. Crop Sci Soc Am Ann Meet, Houston, p. 54
82. KING, R.W., 1983 – The physiology of pre har vest sprouting-a review. Third.
Int. Sym.of pre-harves t sprouting în cereals. Boulter Colorado, 11-21
83. KISS, J., 1968 – Triticale. Mezogazdasagi Klado, Budapest, HUN
84. KNIPTEL, J. E., 1969 – Comparative protein quality of triticale wheat and rye .
Cereal Chem., 46, 313-317
85. KUPERMAN, E., 1955 – Gitegenetics on hexaploid triticale , Genet
Polonica, 85-86
86. LAGOS, M., FERNANDEZ, M.O.B., CARVALHO, F.I. F., CAMARGO, C.E.O.,
1986 – Identification of wheat chromo somal 4D as responsable fo r tolerance to aluminum
(Al3+) toxicity prevailing în souther Brazil . Annual Wheat Newsletter, 32 p. 32-41
87. LARKIN, P.J., BRETTEL, R.I.S., BANK S, P., APPELS, R., WATERHOUSE,
P.M., CHENG., Z.M., ZHOU, G.H., XIN, Z.I., 1990 – Indentification, characterization and
utilization of sources of resist ance to barley yellou dwarf virus . Word Perspective son
Barley Yellow Dwarf, Proc. Of the International Worksop, 415-421
88. LARTER, E.T., TSUCHIYA, L., EVANS, 1968 – Breeding and genetics of
triticale , p. 93-101
89. LARTER, E.N., HSAM, S.L.K., 1973 – Performance of hexaploid Triticale as
influenced by source of wheat cytoplasm . Proc. 4th. Int. Wheat Genet. Symp.: 245-251

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
90. LIU, Z.Z., 1984 – Recent advancesin research on wheat scab în China . Wheat
for more tropical enviroments. Proceedings of the International Symposium CIMMYT
1985, 174-182
91. LORENZ, K., WELSH, J., NORMANN, R., MAGA, J., 1972 – Comparative
mixing and baking properties of wheat and triticale flour , Cereal Chem, 49, 187-193
92. LORENZ, K., WELSH, J., 1977 – Agronomic and baking pe rformance of semi-
dwarf triticale. Cereal chem. 54(5), 1049-1056
93. LELLEY, T., AND LARTER, E.N., 1980 – Meiotic regulation în triticale:
Interaction of the rye genotyp e and specific wheat chromosomes on meiotic pairing în the
hybrid. Can J Genet Cytol , 22 , 1–6
94. LEVITSKY, G.A., BENETSKAJA, G.K., 1927 – On the karyotype of Secale
cereale. L. Bul. Appl. Bot. and Plant Breeding 17: 289-303
95. LEVITSKI, G.A., și BENETSKAJA, G.K., 1930 – Proc. All Unton Congr.
Genet. Sel. Leningrad, 345-352
96. LEVITSKI, G.A., și BENETSKAJA, G.K, 1931 – Bull Appl. Bot genet. Plant
breed. Leningrad, 27. 241-26
97. MAKHALIN, M.A., GRUZDEVA, E.D., DOLGOVA, S.P., 1977 – The baking
qualities of hybrid h exaploid triticales. P.B.A. vol 47 no. 1
98. MAKHALIN, M.A., 1977 – Results and future prospect s of breeding triticale.
P.B.A. vol 47, no. 1
99. MERKER, A., 1976 – The cytogenetic effect of heterochromatin în hexaploid
triticale . Hereditas , 83 , 215–222.
100. MESTERHAZI, A., 1983 – Breeding wheat for resistance to Fusarium
graminearumand culmorum . Z. Plaanzenzuchtung 91, 295-311
101. MOGHILEVA, V.I., 1979 – Sources of short straw in breeding triticale in
Czechoslovakia , Doklady Vsesoyuznoi Ordena Lenina i Ordena Trudovogo Krasnogo
Znameni Akademii Sel'skokhozyaistvennyk Nauk Imeni V.I. Lenina, 9, SUN
102. MOGHILEVA, V.I., 1980 – Tag. Ber. Ak ad. Landwirtsch – Wiss Berlin
DDR, 171, 67-72
103. MOGHILEVA, V.I., 1982 – Tag. Ber. Ak ad. Landwirtsch – Wiss Berlin
DDR, 198, 117-127

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
104. MOLDOVAN, M., NEGULESCU, F., CEAU ȘU, C., SĂULESCU, N.N.,
BOTEZAN, V., ITTU, GH ., MOLDOVAN, V., 1986 – Aspecte privind comportarea unor
genotipuri de grâu la fuzarioza spicelor. Probl. Gen. teor și aplic 18 (1), 17-40
105. MORARU, I., R ĂDUCANU, F., 1990 – INCDA Fundulea, Realiz ări în
domeniul biotehnologiei vegetale , Analele INCDA, vol. LXXV, p. 88-93
106. MRVA, K., MARES, J.D., 1996 – Expression of late maturity  amilase
activity în wheat containing gibbe rellic acid intensivity genes . Euphityca, 88, 69-76
107. MUNZING, A., 1939 – Studie son the properties and the ways of production
of rye-wheat amphiploides. Hereditas 25, 387-430
108. MUNZING, A., 1972 – Experiences from work wicht octoploid and
hexaploid tye wheat Biol. Zentralb., 91, 69-80
109. MUNZING, A., 1974 – Historical revievw of the development of triticale .
Triticale Proceeding International Symposion El Batan, Mexico, 13-30
110. NICOLAE, C., CREMENESCU, CEAU ȘU, C., GH., ENESCU STELA,
ENESCU, D., 1970 – Bazele științifice ale extinderii și rentabiliz ării culturii grâului în
zona solurilor acide din nordul Câmpiei Române . Probl. agric., 7, p. 1-16
111. NIZIOLEK, S., 1995 – Changes în phytic acid, phytase activity and
inorganic phosphorus during matura tion of triticale varieties re sistant and su sceptibile to
pre-harvest sprouting. Acta Physiologiae Plantarum, 17(3), 269-274
112. OPROIU, E., ITTU, GH., S ĂULESCU, N.N., CERNESCU, L., 1982 –
Caracteristicile de panifica ție ale unor soiuri de triticale. Probl. Gen. teor și aplic 6:419-427
113. OSWALT, J.W., HOUS TON, B.R., 1951 – A new virus dise ase of cereale
transmisible by aphide . Plant. Dis. Rep. 35, 471-475
114. QUALSET, C.O., 1990 – Barley Yellou Dwarf Virus resistance în cereale a
proven approach . Perspective son Barley Yellow Dwarf, Proc. Of the International Worksop
115. PALADA, N., POPA, J., 1989 – Anelele INCDA Fundulea , vol. LXXV,
p. 99-105
116. PLET, S., LARTER, E.N., 1986 – Influence of maturity temperature and stage
of development on sprouting tolerance wheat and triticale . Crop Science 26(4), 804-807
117. POJMAJ, M.S., POSMAJ, R., 2006 – Breeding triticale for sprouting
resistanceand baking quality . Proc. of. 6 th Intr. Sym. Stelle nbosch, Sout Africa, 3-7 sept, 60

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
118. PREDNICEANU, N., 1957 – Bazele ecotehnicii
119. PUIU, I., R ĂUȚĂ, SH., 1985 – Soluri afectate de secet ă. Analele ASAS
120. RASHEEDUDDIN, S.A., MC. DONALD, C.E., 1974 – Aminoacid
compozition, protein fractions and baking quality of triticale . Triticale: irst man-made
cereal, edited by CHO C.Tsen, published by the AACC. INC., 137-149
121. RĂUȚĂ, C., CANARACHE, A., POPOV ĂȚ, A., CÂRSTEA, S.,
ZARIOIU, V., CREMENESCU, GH., GEORGESCU, M., 1982 – Resursele de sol din
judetul Arge ș și măsurile de cre ștere a capacit ății lor de produc ție. Probl. de agrofit. teor.
și aplic., Vol IV, nr. 3, p. 269
122. REKHMETULIN, R.M., 1984 – Inheritance of shortness of straw în
triticale. Sbornic nauchnykh trudov po prikladnoi bot anike, genetike i selectsii 85, 61-66
123. RINGHIN, B.V., ORLOVA, O.N., 1977 – Psenicinorijanie amfidiploid.
Kolos, Leningrad
124. ROUPAKIAS, D.G., AND KALTSIKES, P.J., 1977 – The effect of
telomeric heterochromatin on chromosome pairing of hexaploid triticale. Can J Genet Cytol, 19, 543–548
125. SANCHEZ-MONGE, E., 1958 – Hexaploid triticale . Proc. Of the first
international wheat genetics symp. Winnipe g, Manitoba, Canada, Sug.11-15, The Public.
PressmLtd., Winnipeg Canada, 181-194
126. SĂULESCU, N., EUSTA ȚIU, N., 1972 – Triticale – realiz ări – perspective
în ameliorare. Probl. Genet. Teor. Aplic. 5, 314-346
127. SĂULESCU, N.N., ITTU, GH., GIURA, A., 1988 – Identificarea genelor
care determin ă reducerea taliei plantelor la câteva soiuri semipitice române ș
ti de grâu de
toamnă. Probl. Genet. Teor. Aplic. XX(4), 227-237
128. SAURER, W., DORMAN, A., 1979 – Einige Untersuchungen uber die
Backeigenschaften von triticale, Mitt Scweiz Land wirtsch, 27, 69-75
129. SEMENOV, V.I., SEMENOVA, E.V ., 1983 – Ghenetika XIX, 7, 1176-1185
130. SHKUTINA, F.M., KHUVOSTOVA, 1971 – Cytological investigation of
triticale. Teor. applic. Genet., 41, 109-119

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
131. SKIEBE, K., 1982 – Eiweissgehalt und Eiweissqualitat bei neuartigen
Weizen-Roggen-Allo-pol iploiden unter Beruk – sichtigung der Korn zal pro ahre. Arch.
Zuchtungsforsch 12, 1, 3-9
132. SKOVMAND, B., FOX, P.N. , VILLAREAL, R.I., 1984 – Triticale in
commercial agriculture: progress and promise . Advantage în Agronomy, 37, 1-44
133. SUKLE, R.H., LAMPE, D.J., LI STER, R.M., FOSTER, J.E., 1987 – Aphid
feeding behavior to barley yellou dwarf virus resistance în Agropyron species.
Phytopatol.77, 725-729
134. SHULINDIN, A.F, 1971 – Ve stnik s-h nauki, 11, 60-71
135. SULINDIN, A.F., 1974 – Baking quality în wheat- rye amphyploids .
P.B.A., 44, 2
136. SHULYNDIN, A.F., 1979 – Sele ktia i semenovodstvo, 2, 14-15
137. SHULYNDIN, A.F., SOTNIKOV, P.M., 1980 – Economic and biological
features of the new fodder tr iticale variety Amfidiploid 257, Selektsiya i Semenovodstvo,
Ukrainian SSR, 45, SUN
138. SHULYNDIN, A.F., SCIPAK, G ., 1984 – Ghenetika XX(1), 82-89
139. ȘTEFAN, M., 1990 – Analele INCDA Fundulea , vol. LXXXI, p. 190-197
140. TARKOWSKI, C., 1969 – Cytogenetics on hexaploid triticale hybrids with
wheat and rye . Genet Polonica, 1, 85–86
141. THOMAS, J.B., KALSIKES, P.J., 1976 – The genomic origin of the
unpaired chromosomes in triticale . Canad. J. Genet. Cytol 18, 687-700
142. TOBIN, N.F., 1980 – Presence of deoxynivalenol in Australian wheat and
triticale-New South Wales Northern Rivers region. Austr. J. Exp. Agr. 28, 107-110
143. TRETHOWAN, R.M., PFEIFFER, W.H ., PENA, R.J., ABDALLA, S.O.,
1993 – Pre-harvest sprouting tolerance în three triticalebiotypes. Australian Journal of
Agricultural Research, 44, 1789-1798
144. TRETHOWAN, R.M., PENA, R.J. , PFEIFFER, W.H., 1994 – Evaluation of
pre-harvest sprouting în trit icale compared with wheat and rye using a line sources of
gradient. Australian Journal of Agri cultural Research 45(1), 65-67

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
145. TUDOSE SINESCU, VASILICHIA, 2010 – The Influence of Nitrogen
Fertilisation on the Triticale Culture Established on the Acid Soils from Albota – Arge ș, in
scientific papers series a LIII Agronomy bbUC 2010, 194
146. TUDOSE SINESCU, VASILICHIA, 2010 – Fertilizarea foliar ă a culturii de
triticale , Buletinul AGIR, nr. 2-3, 196-199
147. TSEN, C.C., HOUVER, W.J., FARRELL, E.P., 1973 – Baking ouality of
triticale flours . Cereal chem., 50, 16-26
148. TSUCHIYA, T., 1970 – Chromosome pairing at di akinesis în hexaploid
Triticale. Wheat Inform. Serv. 31: 22–23
149. TSVETKOV, S., STAVREVA, N., 1983 – Study of the type and dynamics of
flowering în triticale and F1 hybrids , Voprosy selektsii i ge netiki zernovykh kultur, ed.
Sechnyak, L.
150. UNRAU, AM., JENKINS, B.D., 1964 – Investigations on syntetic cerel
species. Milling, baking and some compozitional caracteristics of some triticale and
parental species . Cereal Chem 41, 365-372
151. VARUGHESE, E., 1962 – Triticale
152. VERZEA, M., 1990 – Analele INCDA Fundulea , vol. LXXII, p. 113-117
153. VETTEL, F.K., 1960 – Mutation versuchean Weizen-Roggen-Bastarden. II.
Cytologiske, Untersuchung und Fertilitatsbe ti sumungen and Triticale Rimpau und einigen
Mutanten , Zuchter, 30 nr. 5, 181-188
154. VILLEGAS, E.,M., EGGUM, B.O., VAS AL, S.K., KOHLIN, M., 1980 –
Progres in nutritiona l improvement of ma ize and triticale . Food and nutrition bulletin 2,
1, 17-24
155. VOICA, M., DUMITRA ȘCU, N., 2002 – Toleranța unor genotipuri de grâu
de toamnă la toxicitatea ionilor de aluminiu – Anale ICCPT Fundulea vol. XIX pag. 51-63
156. VOICA, M., 2008 – Comportarea soiurilor de cereale de toamn ă în zona
colinară din sudul țării în perioada 2005-2007. An INCDA Fundulea, LXXVI, 23-34
157. XIN, Z.I., XIUO, W., B,RETTEL, R. I.S., CHENG., Z.M., WATERHOUSE,
P.M., APPELS, R BANKS, P., ZHOU, G.H., Chen, X., LARKIN, P.J., 1988 –
Caracterization of a potential source of bar ley yellou dwarf virus resistance în wheat .
Genome, 301, 250-257

Teză de doctorat Tudose Sinescu Vasilichia
158. ZILLINSKI, F, J., BO RLAUG, N, E., 1971 – Progress în developing
triticale as an economic crop. Res, Bull, International Maize and Wheat Center Res. Bull
CIMMYT, 17, 1-27
159. ZERINGUE, H. J., SINCH, B., FEUGE, R.O., 1981 – Triticale, lipide
composition and bread making characteristics of triticale flours . Cereal chem., 58, 351-354
160. WEIDNER, S., KRUPA, U., AMAROWICZ, R., KARAMAC, M., 2002 –
Phenolic compounds in embryos of triticale caryopses at diff erent stages of development
and maturation in normal environment and after dehydration treatment . Euphytica, 126,
115-122
161. WEIMARCK, A., 1975 – Cytogenetic behaviour in octoploid Triticale 11.
Meiosis with specialreference to chiasma frequency and fertility in F1 and parents .
Hereditas 80: 121-130. Lund, Sweden
162. WOLSKI, T., POJMAR, M.S., 1984 – Some prospect of hibrid triticale
breeding . Current opinion for cereal inprovement (Ed. By M Maluszynski) 185-192
163. WOLSKI, T., SZOLKOWSKI, C.J., GRYCA, J., POJMAN, M., 1998 –
Current status of winter triticale breeding in DANKO, Bulletyn Institu Hodovli i
Aklimatyzacji Roslin, 205-206, 287-289
164. CIMMYT, 1978 – Results of the eighth Internatinal Triticale Yield Nuresry
(ITYN) 1976-77, CIMMYT Information Bulletin No. 41, 41, MEX
165. CIMMYT, 1979 – Results of the ninth Interna tional Triticale Yield Nursery
(ITYN) 1977-78, Information Bulletin, CIMMYT, 49, MEX
166. CIMMYT, 1980 – Results of the eleventh intern ational triticale yield nursery
(INYT) 1979-80., CIMMYT Information Bulletin No.70., CIMM, MEX
167. CIMMYT, 1982 – Performance of triticale in comparison with barley and
wheat , (REVIEW: 71-77)