Aspectul Particularitatilor Arhitecturii Caselor Individuale de Locuit

INTRODUCERE

În proiectarea contemporană un loc de frunte îl ocupă perceperea locuinței ca un sistem erarhic de construcție ce are desfacere de la lumea obiectelor de utilizare zilnică, familiară pînă la stabilirea definitorie. Calitatea spațiilor interioare dar și funcționalitatea argumentează designul interior, furnizînd diverse servicii ce înglobează implimentarea și dezvoltarea concomitentă a unor concepte, proiecte ale mediului vizat în scopul îmbunătăți calității vieții siguranței, protecției sanătății etc.

Actualitatea temei. Actualmente o importanță sporita se acordă problemei satisfacerii oamenilor cu spații de locuit în urma căreia se realizează numeroase proiecte în curs de dezvoltarea crescîndă, diverse sau identice din aspectul particularităților arhitecturii caselor individuale de locuit. Actualitatea investigației este condiționată de necesitatea diminuării asemănării acestor locuințe dîndu-i un aspect funcțional, personalizat, inedit, dar adaptat cerinților locatarilor, urmînd o metodologie coordonată și sistematizată.

Scopul proiectului de licență – soluționarea și elaborarea complexă a cerințelor obligatorii ce se referă la intercalarea tehnicilor, materialelor, cît și a soluțiilor artistico-plastice intrebuințate în designul interior pentru realizarea proiectului avînd ca bază substanțială cerințele funcționale, ergonomice și cele estetice.

Suportul metodologic a fost determinat în mare măsură de cercetările existente în domeniu, ca bază servind metoda sistematico-structurală, relevînd particularități specifice necesare în decursul unei perioade mai îndelungate de timp.

Locuința reprezintă o valoare pentru orice familie avînd ca punct forte estetica-ergonomică, de aceea autorul și-a propus să proiecteze interiorul unei case de locuit ce va grupa într-un tot întreg confortul psihologic și funcționalitatea. La proiectarea temei date din aspectul normelor și cerințelor acesteia sa recurs la o retrospectivă analogiilor în aceasta direcție. În încercarea de a înțelege progresul tehnologic din aspectul utilitar în societate sa ajuns la aprofundarea în trecutului apariției și evoluției acestora.

Obiectul de studiu: designul interior al unei case de locuit. În legatură cu scopul cercetării au fost exteriorizate următoarele sarcini: analiza și studiul materialului istoric al locuințelor; identificarea concepției generale a locuințelor; elaborarea soluției de design proiect-concept; crearea soluției plane dar și celei spațiale a încăperilor (schițrea, plan, desfășurate, secțiuni, perspective încăperilor etc.); elaborarea soluțiilor decorativ-artistice pentru integritatea interiorului.

Odată cu stabilirea planului, solicitările și stilul definit pentru realizarea interiorului au fost implimentate normel de lucru în ceea ce privește alegerea formelor specifice stilului, surselor de iluminat, materialelor utilizate la finisaj, alegerea gamei cromatice, caracteristicilor definitorii ale mobilierului, decorațiunilor și a celorlalți factori implicați în acest proiect.

Pentru o reușită cît mai eficientă a acestui proiect la un nivel avansat sau efectuat următoarele etape:

– analiza evoluțieii locuințelor;

– analiza necesităților beneficiarului, cerințele și scopurile necesare de siguranță;

– intercalarea bagajului informațiilor și cunoștințelor obținute;

– formularea conceptelor preliminare, specifice (funcționale estetice…) de design;

– realizarea proiectului de execuție (plane, desfășurate, detaliu…);

– vizualizarea în AutoCAD și 3D MAX;

– prezentarea recomandărilor finale de design;

– colaborarea cu servicii profesionale obligatorie din domeniul tehnic – arhitecți, constructori, electricieni, instalatori etc.;

– revizuirea și evaluarea soluțiilor de design în timpul implimentării, pînă la finalizarea amenajarii propriu-zise.

"Locuința și omul" – unul din cele mai interesante și actuale subiecte în societate. În special, această problemă are un rol de bază pentru specialiștii în domeniul designului interior – care realizează visurile și dorințele beneficiarilor de apartamente și case la sol, unde rolul principal îi revine comfortului și siguranței individului prin intermediul relaxării împreună cu familia și prietenii apropiați.

Proiectarea de interior a caselor individuale este una dintre sarcinile primordiale în designul interior, drept motiv servind varietatea majoră creată în urma problemelor apărute în perioada proiectării și decorării acestora. De la specialiștii în domeniul designului sunt necesare cerințe specifice, care sunt impuse de către necesitățile crescînde asupra locuinței ale diverșilor beneficiari; proceselor funcționale a locuintei; normative și documente necesare pentru proiectarea interiorului; tendințele contemporane dar și evoluțiilor inovatoare în domeniul utilajului, mobilier, decorațiuni interioare specifice; legități compoziționale de expresie plastică.

În proiectul de față se propune o evocare a procesului de transformare a unei case de locuit într-un spațiu confortabil dar și bine amenajat cu utilaj performant. La executarea acestui proiect se va utiliza stilul contemporan ce va reflecta individualitatea beneficiarilor.

1. LOCUINȚELE. ISTORIA ȘI PARTICULARITĂȚILE CASELOR INDIVIDUALE DE LOCUIT

Noțiuni generale despre clădirile de locuit

Locuința reprezintă o construcție destinată să adapostească una sau mai multe persoane, care deși a fost supusă mai multor modificări în timp, mereu și-a păstrat rolul de bază de a oferi protecție în fața vremii și a pericolelor din exterior [4].

Clădirile de locuit se împărt: după program, în clădiri cu apartamente, case individuale, cămine, hoteluri, case de locuit, case de odihnă etc; după modul de utilizare, în locuințe cu apartamente, adăpostind persoane fără legături de familie sau mici nuclee familiale, avînd camere individuale sau dormitoare cu mai multe paturi sau servicii comunale și avînd toate serviciile proprii și locuinte in comun.

Clădiri pentru locuințe pot fi cu caracter permanent sau temporar. Pentru clădirile cu caracter temporar executate din materiale mai ușoare sau din elemente demontabile STAS 1744-50, STAS 2784-51, STAS 2785-51, STAS 2786-51, STAS 2787-51, STAS 2788-51, STAS 2789-51, STAS 2790-51, STAS 2791-51, STAS 2791-51, STAS 2792-51, STAS 2793-51, STAS 2794-51 și STAS 2795-51 referitoare la clădiri temporare prefabricate și proiectele ale Ministerului Constructiilor.

Amplasamentul terenului pe care se construiesc clădirile de locuit depinde de prevederile planului de sistematizare al localității. Regimul construcțiilor: retrageri, înnăltimi, blocuri sau caes izolate, forma sectoarelor etc., se precizează prin intermediul planurilor de detaliu ale planului de sistematizare și prin regulamentul sau de apreciere.

Universul complex al locuirii, pe care îl reprezintă ca un ansamblu unitar casa, a fost exprimată sintetic de către Romulus Vuia: „Casa este adăpostul în care se nasc, trăiesc și mor generații, din a căror succesiune continuă și se încheagă viața milenară a unui neam. Ea a fost adăpostul și mărturia continuă a vieții familiale și economice a păturii rurale: ea constituie, prin urmare, capitolul cel mai însemnat din studiul civilizației noastre populare. Fiecare casă țărănească este un mic muzeu popular, în care fiecare obiect, ca și fiecare numire a lui, prezintă o mărturie din evoluția vieții și civilizației neamului.” [16]

Orice casă sofisticată ori simlă, o casă rămîne o locuință menită să exercite funcțiile sale de bază de adăpostire, hrană, odihnă etc.

Casa individuală (particulară) este o construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, precum și alte încăperi auxiliare (bucătărie, bloc sanitar, etc.), destinată locuirii permanente, de regulă a unei familii. [6]

Casele individuale sunt specifice prin puține niveluri, se amplasează liber cu intrare de pe teritoriu destinate pentru locuirea familiei, astfel se proiectează în primul rînd ca o casă individuală, apoi ca o parte a spațiului locativ a terenului gospodăriei.

Domeniul de utilizare a caselor individuale: astfel de case se edifică prioritar în oraș medii, mari dar și în suburbiile orașelor mari; localități rurale, unde populația este preocupată de agricultură; în comune muncitorești (tip urban) unde populația este preoocupată de producere.

Caracteristicile fizice ale unei case depind în mare măsură de mediul ambiant (climat și teren) dar și de tehnologia și materialele utilizate, precum și de factori culturali precum statutul social și resursele financiare ale beneficiarului. Dezvoltarea casei în timp este semnificativă, în comparație cu locuințele improvizate în care se locuia anterior, în prezent o casă contemporană are un spațiu de depozitare, camere pentru activități specifice, diverse instalații.

În prezent casele se construiesc la suprafața solului, excepțiile fiind atît de rare încît pot fi considerate simple excentricități ale unor proprietari cu idei ciudate sau cu venitur majore (arhitecti, oameni de afaceri etc). Cel mult se poate amenaja un subsol pentru a dobîndi mai mult spațiu sau se poate construi sub nivelul pămîntului un garaj sau un depozit. În special în zonele cu climate temperate și reci în cazul caselor tradiționale sub una din încăperi există o pivniță, utilizată în special pentru depozitare dar și pentru a despărți podeaua camerei de pamînt, mai ales cînd fundația nu este de cea mai bună calitate. Exista locuințe ce prezintă interes sporit din punct de vedere arhitectural, dar cu toate schimbările suferite de-a lungul timpului rolul de bază al unei case a rămas același: să ofere protecție în fața vremii și a pericolelor din exterior.

Materia prima frecvent utilizată în construcțiile caselor sunt: piatra, cărămida, lemnul, sau în unele cazuri pămîntul, cimentul și oțelul. În ultimul secol răspîndirea edificiilor avînd arhitectură neobisnuită, executate din diversă materie primă precum: sticla, beton armat sau chiar și oțelul. Alegerea materiei prime depinde de: resursele financiare disponibile, zona de amplasare, de cerințele beneficiarului proprietar și de disponibilitatea materialelor. În prezent materia primă este accesibilă și foarte variată, dar la prețuri care le reflectă poate nu atît valoarea, cît slaba prezență pe piață dar există posibilități majore de importare a acestora din străinătate.

În funcție de climat și costuri se alege sistemul de încălzire și, dacă este cazul, se contruiește un spațiu special pentru depozitarea rezervelor de combustibil. În zonele dezvoltate și în orașele mari o casă va avea ușor acces la rețele de apă curent, încălzire și canalizare, curent electric, în timp ce în multe țări aceste norme minime de confort rămîn simple deziderate, încă inaccesibile.

Evoluția locuințelor în context istoric

Preocupările și necesitățile semnificative a individului de amenajarea spațiului a evoluat în timp cu pași mari. Pe parcurs locuința a devenit mai mult decît un spațiu predestinat adăpostirii în prezent purtînd un caracter de suprafață ce denotă spirit social îmbibat cu preocupări, interese a persoanelor care îl exploatează.

Casa de locuit, cum este percepută în prezent ca fiind o suprafață mai mare ce include și diverse încăperi auxiliare preconizate diverselor activități specifice, ascunde în urma sa o istorie care se confundă cu cea a umanității și începe odată cu aceasta.

Casele din perioada preistorică. Necesitatea unui adăpost reprezintă una din necesitățile primordiale de bază ale existenței umane. Primii oameni au utilizat grota ca pe niște adăposturi naturale improvizate, modeste; construcția acestora cu propriile forțe datează încă din perioada preistorică. Locuințele acelei perioade erau efectuate din materie primă naturală: pietre, pămînt, bucăți de lemn și frunziș. Grotele erau considerate comune utilizate în scopuri de activitate diversă, primele avînd primordial funcție de cult religios fiind preconizate devinităților. Locuința șefului de trib se construia în centru avînd un aspect diferit. O dezvoltare expresivă a obiceiurilor a fost marcată de către refuzul grotelor în favoarea unor locuințe improvizate. Odată cu aceasta apare și noțiunea de proprietate dar și diferențierea după statutul social. Ulterior apar bucăți de lut fasonate grosolan și presate între scînduri așa numitele ”cărămizi”. La izolarea locuinței din lemn pamîntul era pus între lemnele care alcătuiau pereții, în timp ce acoperișul era făcut din lemne de lungime potrivită, căptușite cu vegetație (vezi fig.1a,b).

Locuințele perioadei preistorice întruchipau în sine forme geometrice clare repetabile, cele paralelipipedice sau cele rotunde pe larg raspîndite, cu acoperiș ascuțit. În perioadele ploioase sau în cele reci în interiorul locuinței se făcea focul.

Casele antichității. Antichitatea a fost un capitol major al istoriei umanității care a adus o dezvoltare enormă a societății omenești. Această perioadă reprezintă baza arhitecturii în general “pe veacuri” unde construcția de case a început să aibă principii, standate și norme clare, care a lăsat o amprentă semnificativă deoarece simplele improvizații s-au dovedit insuficiente de realizat din punct de vedere tehnic.

Construcțiile masive, impresionează și în prezent fiind monumente de istorie și locurile preferate de către turiști care fascinează prin detaliu și tehnica de execuție, predestinate culturilor religioase și monarhilor acelei perioade, de și pentru pătura de jos lucrurile nu se schimbaseră prea mult.

Egiptul antic, cu condițiile climaterice sale specifice (t° ridicate, lipsa precipitațiilor etc.) constituiau premize asupra simplificării locuințelor. Pătura de jos locuia în case de dimensiuni mici avînd forme cubice executate din caramidă arsă cu 2-4 odăi neetajate (vezi fig.2a,b). În locuintele țăranilor se aflau: cîteva rogojini servind drept loc de sedere și de odihnă (paturi) și cîteva vase de lut.

Locuințele castei de sus erau construite în două nivele iar în partea inferioară aveau poziționat și un subsol servind drepr magazie, la nivelul superior era amplasată terasa ce servea drept loc de retragere pe timp de seara, în curte erau amplasate: bucătăria, hambarele și locuințele sclavilor sau servitorilor. Orice casă a acestei categorii în vecinatate avea parc (cu flori și arbori eventual și un bazin) înconjurat de jur în prejur cu gard înalt executat din pămînt bătut drept exemplu poate servi Oaza Siwa, Egipt (vezi fig. 2c). Aerisirea caselor se efectuia prin intermediul utilizării ferestrelor executate în tavan (acoperis). Mobilierul, pe alocuri executat artistic, din lemn cu încrustații de preț etc. uneori se reducea la scaunele joase, mese dar și cîteva lăzi pentru păstrarea veselei și a îmbrăcămintei, pături.

Edificiile cu adevărat impunatoare erau cele destinate faraonilor și sacerdoților, astfel ajungînd pînă în zilele noastre celebrele piramide, temple și statuile [4].

În Grecia antică casele, în afara locuințelor destinate clasei de conducere a cetății, erau modeste. Pentru oameni era mult mai important să înalțe case somptuoase pentru zei decît să își construiască o casă bogată, act care li se părea aproape un sacrilegiu, drept exemplu poate servi (vezi fig. 3).

În cartierele populare, un pasaj ducea din stradă într-o curte mică, pătrată, înconjurată de trei sau patru camere dispuse în forma pătrată, reduse toate relativ ca dimensiune. Uneori locunța avea un singur etaj, la care se ajunge prin intermeduil unei scări deoarece înnălțimea era mare. Ferestrele aveau forma unor lucarne condiționată din lipsa sticlei, ușile aveau deschiderea spre exterior, odăile fiind slab iluminate. Acoperișurile, în Grecia continentală, adoptă forma pantei duble avînd ca scop facilitarea unei scurgerii mai bune a apei de ploaie.

Romanii înstăriți aveau case splendide, denumite villa, cu baie și încălzire centralizată în interior grădini de dimensiuni mari, un exemplu de amplasament ne poate servi Villa Misterii amplasată în Pompei datînd de la sf. Sec II I.e.n. (vezi fig. 4).

Oamenii simpli locuiau în clădiri etajate (asemănătoare blocurilor din prezent) sau cu chirie în case mai mici. Pentru înnălțimea clădirilor, blocurile purtau denumirea de insulae .Pătura de jos al societății locuia în case multietajate lipsiți de condiții și comfort.

Planul arhitectural al locuintelor era simplu avind influențe etrusce si prin preluarea atrium-ului tradițional, aceasta constituia încăperea centrală cu o deschidere parțială spre cer numită compluvium. În atrium se afla bazinul denumit impluvium, centrat pe deschiderea din acoperiș avind ca scop acumularea apei in urma ploilor. În jurul atrium-ului sunt distribuite mici odai cu diverse destinații, iar acesta dă într-o cameră mai mare ce seamănă cu un salon unde se aduna întreaga familie. Influențe elenistice în arhitectura romană observăm și la acest tip de case prin adăugarea unui peristil (o curte interioară în conjurată de portic), grădini, săli de ospețe și saloane. Romanii ce aveau un statut social mai mare casele erau decorate cu fresce, mozaicuri, mobilier și statui de lux.

Palatele imperiale existau în număr mare, unde era respectat același plan de construcție cu cel al caselor particulare la care se adăuga: biblioteci, terme, sala tronului, săli de oaspeți, etc. Termele erau denumite ansambluri arhitectonice de dimensiuni mari ce cuprindeau: băi (calde sau fierbinți), piscine, palestre (săli acoperite preconizate exercițiilor fizice), biblioteci, grădini, locuri de plimbare sau discuții.

Casele medieval-europene. Perioada Evului Mediu poate fi caracterizată drept o perioadă nefavorabilă, întunecată pentru istoria caselor. Vilele și castelele spațioase erau destinate exclusiv nobililor, populația majoria se mulțumea cu mici și înghesuite locuințe improvizate care erau de obicei cu o odaie în care locuia toată familia, lipsite de condiții elementare de igienă și confort, înghesuite în spațiul trasat de zidurile orașelor și așezarilor mai mici, in mijlocul acestei încăperi se afla o sobă cu cuptor. Ferestrele caselor erau foarte mici și puține la numar, pereții erau acoperiți cu pături, iar lîngă locuință se amplasau grajdurile pentru vite și hambarele.

Castelele nobililor erau amplasate pe deal cu ziduri groase, protejate de șanțuri cu apă. In interiorul castelului se gaseau tezaurul seniorului dar si locuinta, locuințele slugilor și grajdurile de animale.

Condițiile de trai au început să se îmbunătățească după anul 1000 treptat, odată cu apariția clase de mijloc, care era preocupată cu negoțul. În orașe au început să apară locuințe impunătoare, spre sfîrșitul Evului Mediu evoluînd în palate. Pe lîngă camerele destinate membrilor familiei, palatele aveau și nenumărate camere pentru servitori și alte dependințe. (vezi fig. 5a,b).

Casele în Orientul îndepărtat. În China se disting construcții civile și religioase ce aveau acoperișul curbat, ieșit mult în afară, susținut de coloane și acoperit cu colane colorate. Casele tradiționale din lemn au rezistat preț de milenii, casa cu o curte interioară și ziduri exterioare care o protejau era un simbol al microcosmosului societății chineze. Se găseau și șiruri de case mici, destinate celor mai săraci. La celălalt capăt al scalei se aflau clădirile reședintei imperiale, Orașul Interzis din Beijing fiind cel mai potrivit exemplu.

Casa tradițională japoneză era construită din lemn acoperită cu țigle, cu o arhitectură specifică, din care nu lipșeste o mică grădină sunt respectate proporțiile în design și o simplitate elegantă. Aici influența occidentală a fost mai puternică decît în restul țărilor orientale, arhitecții niponi fiind reprezentanți importanți ai curentului modernist în arhitectură.

În India existau numeroase palate, impresionante în raport cu sărăcia înconjuratoare. Influența europeană era foarte rar întîlnită chiar și în orașele mari. Casele respectau în principal regiunea, climatul și tradițiile locale. În sate se găseau atît locuințe mari, cu vaste curți interioare, cît și locuințe simple cu puține camere sau chiar o singură încapere. În orașe casele de mari dimensiuni erau mereu suprapopulate din cauza numărului mereu în creștere de locuitori [1].

Casa – de la Renaștere la secolul XIX. Adevărate valori arhitectonice moștenite din acea perioadă sunt palatele. Primele palate în adevăratul sens al cuvîntului au fost construite la Florența, apoi în toată partea vestică a Europei, după care și în cea estică.

În Anglia vila a fost încorporată ca centru al întregii proprietăți, care includea regiuni întregi, cu case modeste și strazi noroioase. În orașe s-au îmbunătățit puțin condițiile păturii sociale de jos prin intermediul construcțiilor de locuințe mai mult sau mai puțin haotice, deoarece a ajuns ca porțiuni întregi să fie practic blocate de aglomerările de edificii, multe fiind aproape de prăbușire.

În Franța s-a dovedit a fi contopit conceptul de palat cu cel de castel medieval pentru a realiza o creație specifică în spațiul Hexagonului – celebrul chateau, care a fost mediul al culturii, vieții aristocratice, și rafinamentului începînd cu secolul XVI.

Casele secolului XIX-XX. Dezvoltarea caselor este favorzată de revoluția industrială, care a pus începutul visului oricui de a avea o casă individuală. Unul dintre pionerii revoluției era Anglia prin apariția cartierilor muncitorești (oferind locuințe trainice și ieftine). Pătura de mijloc a societății din majoritatea țărilor occidentale, avînd posibilitatea financiară suficientă pentru procurarea unui lot de pămînt, a adus un aport la apariția caselor de dimensiuni decente și confortabile, stilul fiind influențat în special de obiceiurile și tradițiile băștinașe. Au apărut proiecte simple sau complexe, predecesoarele revistelor cît și informației electronice din prezent continuînd să fie un simbol al statutului social.

Unii dintre arhitecții cu renume au renunțat la construcțiile monumentale pentru a se ocupa în special de locuințe, cărora le-au dat adesea o amprentă personală au crescut în proporție giometrică. Apar noi stiluri arhitecturale, ce dominau un timp pentru a fi înlocuite ulterior prin intermediul altora mai sofisticate în construcții și design pînă atunci nemaintîlnit. În paralel s-au dezvoltat rapid instalațiile – canalizare, încalzire, curent electric, a fost inventat și ascensorul. Au început să fie ridicate tot mai multe blocuri de locuințe după Războiul Civil din SUA. Casele au început sa fie vîndute, închiriate și cumpărate tot mai des, s-a dezvoltat o puternică piață imobiliară [2].

Actualmente casele executate deasupra solului dat există și excepții care sunt răspîndite în întreaga lume în diverse interpretări arhitecturale care denotă funcționalitate, intelegență în utilizare, treptat își ocupă locul și rolul său bine meritat. Un mare aport în direcția corectă au adus așa arhitecți ca : Arhitectul Frank Lloyd Wright de proveniență americană a fost unul dintre primii specialiști în domeniu care a încercat să ofere ceva nou mai simplificat, realizînd o casă inedită (vezi fig.6). Urmat de alți arhitecti din SUA cît și de pe continentul European, care au oferit un concept arhitectural nou prin utilizarea suprafețelor lipsite de decorațiuni cît și răspîndirea formelor metrice. Această tendință a fost urmată și de domeniile picturii și sculpturii, în așa mod în anii 20 ai secolului trecut a luat naștere stilul modern. Materiale utilizate erau: oțel, sticla, beton ce ofereau noi opțiuni de design. Stilurile tradiționale nu dispăruse, ele continuau să supravețuiască în paralel cu cel modern de către arhitecții moderniști precum Ludwig Mies, Le Corbusier, Frank Lioyd etc. În baza principiilor: arhitectura organică, adaptabilitatea stilistică, simplitatea, stilistica cît și materia primă contemporană specialiștii în domeniu vor putea realiza o locuința pe placul oricărui individ din zilele noastre.

În urma intercalării armonioase a tuturor acestor cunoștințe se poate realiza o casă modernă de locuit adaptînd diverse stiluri după aprofundarea cunoștintelor de bază, confortabilă, ergonomico-funcțională și cu proprietăți estetice și artistice inedite avînd amprentă individuală ce denotă stilul contemporan dar și necesitățile persoanelor într-un mod individual (vezi fig. 7a,b).

Tipuri de locuințe

Modul în care au apărut și au evoluat locuințele e strins legată de evoluția societății (a necestăților indivizilor pentru un anumit tip de spțiu, în funcție de necesități, tradiții etc.), dar și de suparfețele disponibile pentru construcții. Locuința reprezintă o construcție integrș, formată din una sau mai multe odăi preconizate pentru locuit, utilizată mai des de o singură familie.

Lociunțele actuale sunt încadrate în tipologii deja definite și universal valabile. Pe lîngă aceste tipuri de locuințe există și variante specifice în funcție de diverse zone culturale și geografice, în continuare autorul va prezenta acele categorii specifice spațiului nostru. Orice gen de locuință în parte are o serie de caracteristici unice, cu avantaje și dezavanaje specifice proprii. Tipurile de locuință se determină în funcție de: 

Zona teritorială: 

• urbane ­ clădiri de locuințe amplasate în cadrul zonei urbane;

• rurale ­ clădiri de locuințe amplasate în cadrul zonei rurale. 

Modul de locuire: 

• unifamiliale (individuale) ­ clădiri de locuințe pentru o familie (o locuință); 

• semicolective – clădiri de locuințe pentru mai multe familii (mai multe locuințe), avînd acces propriu și lot utilizat în comun;

• colective – clădiri de locuințe pentru mai multe familii (mai multe locuințe), avînd acces și lot utilizat în comun. 

Conform Proiectului legii cu privire la locuințe, format prin Ordinul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Constructiilor Nr.127 din 19.12.2011 tipurile de locuință se determină în: 

Conformare și amplasare pe lot:

• izolate ­ clădiri de locuințe amplasate izolat, în cadrul unui lot; 

•cuplate ­ clădiri de locuințe cuplate cîte două, pe limita dintre două loturi. Sunt constructii care pot adaposti 2 sau 3 familii si pot samana cu locuinte unifamiliale specifice mediului urban dar se pot utiliza si in cel rural; 

• înșiruite ­ clădiri de locuințe amplasate pe întreaga lățime a loturilor, utilizate pe scara larga in zone preurbane; 

•covor­ clădiri de locuințe (de forma L sau U) amplasate în(REȚEA) lot, pe limita a două sau trei laturi, cuplate sau nu, cu clădirile vecine unde pot aparea probleme la innaltime si eficienta orientarii; 

• terasate – clădiri de locuințe cu apartamente suprapuse în retragere, pe teren în pantă.

Regimul de înălțime:

• foarte redus  ­ P+M (parter si mansarda), P+M (parter, etaj si mansarda), P + 1 (parter si un etaj); 

• redus  ­P + 2 (parter si 2 etaje si eventual mansarda), P  + 5 (parter si cinci etaje); 

• mediu  ­P + 5 ÷ P + 11; 

• clădire la care cota pardoselii, ultimului nivel folosibil, este situată la peste 28,00 m față de nivelul terenului (carosabil adiacent);

• foarte înalt  ­ idem, la і 50,00 m.

Noțiunea de „covor" este proprie clădirilor de locuințe individuale, iar cea de „rețea" celor colective [11].

1.4. Analiza stilului alese la elaborarea designului interior pentru casa de locuit

Există o varietate de stiluri cu ajutorul cărora putem amenaja și personaliza un interior. În alegerea stilului de amenajare cel mai important lucru este ca decorul creat să reflecte spiritul locatarilor, aceasta trage după sine starea de confort necesara în casa de locuit. Această alegere este intercalatș de o grupare de factori, cu ar fi: familia, modul de viață și personalitatea, bugetul, gusturile estetice, influențele și experiența acumulată din călătorii, etc. Stilul selectat trebuie să fie în concordanță cu arhitectura casei cînd se recurge la amenajarea și decorarea interioară.

În design interior stilul contemoran se mai cunoaște și ca stil modern – greu de deferențiat de altele, caracterizat prin înglobarea traseurilor specific de la sfîrșitul secoluli XX. Stilul modern-contemporan se caracterzează prin – spații interioare deschise, linii clare și exacte, fine și bine determinate unde materialele și elementele sale sunt inspirate din natură, spațiile se accentuiază vizual o îmbinare de elemente comfortabile care crează senzații de prospețime și sofisticație (vezi fig.8 a,b). Sticla, metalul (oțel), mătasa și țesăturile fine viu colorate, vaze ceramice sau ornamente decorative toate aceste elemente indică un model contemporan de design interior unde bine se potrivesc plante exotice îndrăznețe, cu flori deosebite și cu un aspect elegant cum ar fi Ahthurium, Guzmania Red Moon sau Aphelandra squarrosa. Decorul este bazat pe textura și factura meterialelor de natură organică, însa mai puțin pe culoare se utilizează sculpturile și picturile avînd la bază motive abstracte (vezi fig.9 a-c) [12].

În incăperi se utilizează frecvent culorile neutre și liniile simple doar în unele locuri se utilizează centrul de interes prin activizarea unor pete mici de culoare în accesoriile interiorului. Stilul modern de amenajare este caracterizat prin suprafețele fine, liniile curate fără detalii complicate avînd ca scop activizarea jocului de lumini și forme dar și funcționalitatea. Pentru obținerea unui interior reușit în stil contemporan se va ține cont de unele elemente de bază cum ar fi: texturile, accentele metalice, gama cromatică, corpurile de iluminat.

Pentru aplicarea stilului în proiect este necesar utilizare următoarelor reguli: subtilitatea, simplitatea, liniile clare, texturile variate respectarea acestora ajută la definirea corectă a acestui stil unde o mare importanță îi este acordată spațiului și formei interioare.

Gama cromatică utilizată este îndeosebi nuanțe și tonuri neutră, (negru, maron închis, roșu), sau în culori deschise (alb, crem), se pot utiliza în contrastul alb-negru, (vezi fig.10a,b) este de preferință alegerea umbre de maro, crem, gri. Deoarece culorile neutre pot include deseori stări de plictiseală. Accentele se vor realiza prin vopsirea unuia dintre pereți intr-o culoare mai puternca. Culorile vii se fac resimțite și în pernele și covoarele din lînă ori bambus servind ca accente sau puncte de atracție în interior.

Galbenul – este o culoare radiantă care creează senzația de soare, fericire, libertate și va face interiorul să pară strălucitor. Galbenul este o culoare masculina, a luminii și a vieții, fiind simbolul tinereții și al nemuririi divine.

Movul – poate crea o iluzie de grandoare, accentuează și solicită atenția într-un mod unic, neașteptat.

Albastrul – este o culoare rece și dă sentimentul de liniște, sinceritate și spațialitate. Este o culoare care calmează și conferă seriozitate interiorului.

Roz – o culoare subtilă și blîndă cu o personalitate plină de speranță. Această culoare utilizată în decorarea interioarelor va adăuga un element surpriză spațiului indiferent de forma acesteia. [9]

O mare importanță se acordă tavanelor înnalte, detaliilor arhitecturale, formelor giometrice, ferestre cu forme simple, spații neaglomerate unde decorațiunile și piesele de mobilier nu prea sunt vizibile (în număr redus). Pardoselele se execută din vinil, gresie și lemn.

În design contemporan iluminatul – considerat elementul predominant în ambientarea spațiului. Piesele contemporane au parte componentă executată din metal cu suporturi prelucrate industrial pot face din iluminare o adevarată operă de artă, depășind simpla funcționalitate dar și culori îndrăznețe, pentru o armonizare cît mai compexă cu celelalte elemente metalice sau pentru a crea accente, de o popularitate deosebită se bucură lămpile de podea. Designului corpurilor de iluminatul în stil contemporan prezintă niște obiecte de artă ca o unitate desinestătătoare unde sunt caracterizate prin linii frînte cu finisaje din metal.

Mobilierul specific stilului contemporan posedă siluete fine, linii curate, geometriyate, suprafețe lipsite de sculpturi sau ornamente deseori executate din lemn de arțar sau paltin accesorizat cu oțel, crom, nichel ori vitraj, accesoriile precum: cîrligile de garderobă, barele pentru prosoape sau rafturile din sticlă cu cadre metalice formează un aspect elegant întregii locuințe.

Tapiterie mobilierului e albă, neagră și poate avea diverse tonuri neutre confecționate din fibre naturale: cînepă, bumbacul puțin prelucrat, cu un aspect inconfundabil linia, iuta, mătasa avînd o textură și o factură proeminentă țesăturile buclate, inurile belgiene în tonuri naturale, moi, precum alburile calde, bejurile nisipii, griurile deschise sau bronzurile.. Forma pieselor de mobilier (scaunele, canapelele, fotoliile) este simplă, fără elemente decorative ori curbe lipsite de elemente decorative.

Pentru a completa liniile clare, culorile neutre și accentele metalice se vor utiliza materiale precum: mătasa, lîna pentru a conferi interiorului un aer cît mai natural și mai comfortabil. Oțelul inoxidabil, nichelul sau cromul reprezintă metalele predilecte utilizate în designul contemporan, pentru cadre sau pentru finisaje. Mobilierul, obiectele de iluminat, accesoriile de baie, confecționate din aceste metale conferă spațiului un aer elegant [37].

Ambientele moderne au multe aspecte în comun cu minimalismul, prin faptul că mobilierul este mult simplificat, cu dimensiuni reduse, extrem de funcțional, cu linii simple și drepte, redus de multe ori doar la elementele de bază. În ceea ce privește materialele din care se confecționează piesele de mobilier și accesoriile, se utilizează îndeosebi PAL-ul, sticla și plasticul. Metalul în casele moderne este reprezentat de inox și aluminiu.

Combinarea modernului cu clasicul într-o amenajare presupune multă atenție la detalii și în alegerea materialelor pentru a nu depăși bariera eclecticului și a ajunge la kitsch. Amestecul acestora trebuie sa fie echilibrat, locuința să fie unitară din punct de vedere coloristic, al materialelor, formelor și texturilor flosite.

Interiorul casei de locuit este preconizat unei familii tinere, cu dorințe bine definite de a realiza interiorul în stil modern în care se vor îmbina utilul cu practicul în care materialele moderne și tehnologia vor crea și asigura un confort. Acest stil reprezintă o integritate între rafinament și armonie pentru care optează beneficiarii dar și dimamica ancorată în cotidian interesați de aspectul funcțional al proiectuluii. Spațiul suficient al încăperilor permite realizarea cu suces a tuturor obiectivelor propuse ulterior. Stilul de amenajare modernă (linii curate, lipsite de detalii complicate etc.) este bazat pe lumină și culoare (accente metalice), forme și texturi dar și nu în ultimul rînd pe funcțiuni, îmbinări de elemente ergonomice care crează o senzație sofisticată și proaspătă.

Stilul modern poate fi utilizat în  locuințele spațioase, apartamente sau vile, cît și în spații restrînse de bloc și este comfortabilă prin simplitate, subtilitate toate în ansamblu ajută la definirea stilului modern.

1.5. Concluzii la capitolul 1

În concluzie, bazînu-ne pe analiza caselor de locuit în context istoric de la antichitate și pînă în prezent, se resimte tendința individului spre comfort, originalitate. Omul mereu tinde spre un trai decent, în tim ce interioarele evoluează în dependență de perioade și preferințe stilistice mereu în creștere, lucrul vizibil resimtit de către toți reprezentînd personalitatea locatarului.

Interiorul constituie o parte importantă în viața cotidiană fiind premiza în căutarea permanentă a diferitor surse pentru realizarea scopului propus (interior inedit și funcțional). Materialele utilizate pentru realizarea interiorului dă o notă expresivă realizat pentru integritatea în ansamblu a imaginii în stil modern, influințind pozitiv la nivel vizual și psihologic atmosfera interiorului.

Proiectarea casei de locuit începe odată cu selectarea materialului și soluțielor interioare potrivite, oferind condiții optime strict necesare pentru realizarea în etape a proceselor care vor urma. Sarcina de bază a proiectului constă în realizarea unor spații ce ar satisface cerințelot cît și nevoilor beneficiarilor, de aici a fost luată decizia implimentarii stilului modern.

2. NORMATIVE PRIVIND PROIECTAREA, REALIZAREA ȘI EXPLORAREA CASELOR DE LOCUIT

2.1. Generalități

Locuința individualș se caracterizează ca locuința ce se află în cadrul unei proprietșți bine definite, unde beneficiarul nu împarte nimic cu alte familii. Caracteristica definitorii a locuinței unifamiliale este considerată relația directă între exterior și accesul în locuință. Locuințele pot fi: cuplate, izolate, instruite, pe parcela etc.

Construcția caselor de locuit este realizată în urma diverselor proiecte, ce prezintă documentații constructive cît și cele tehnice, dintre care fac parte: estimări, justificari, note, desenele tehnice etc.

Limita de finanțare dar și costul pentru construcția obiectului proiectat se determinată în baza estimării ce servește drept document de bază prin care contractorul și beneficiarul execută calculele necesare preconizate construcției planificate.

Cu scopul obținerii imaginei clare a obiectului locuinței, în proiect obligatoriu există notă explicativă, care oferă o lămurire a părților relevante ale proiectului și deciziilor în privința proiectării.

Justificarea este un document care definește oportunitatea construcției și proiectării locuinței. Desenele tehnice sunt predestinate pentru reprezentarea grafică a obiectului proiectat (forma geometrică exterioara a clădirii, planificarea interioară, etc.).

Documentul care conține cerințele de bază pentru proiectarea și construcția clădirilor este reprezentat de Normativul în constructii. NMC C.01.02-99. Acest document este strict necesar (obligatoriu) pentru toate organizațiile de proiectare, construcție și instalere [7].

Normativele de construcție sunt alcătuite din cinci compartimente:

1) Organizare, management, economie;

2) Normative de proiectare;

3) Regulamentul de producție și acceptare a lucrărilor;

4) Norme de estimare;

5) Norme de cheltuieli a materalelor și resurselor de muncă.

Normativele enumerate sunt un mijloc de reglamentare de stat a dezvoltării urbane. Ele conțin indicatorii calitativi dar și cel cantitativi ce reglementează dezvoltarea și punerea în aplicare a documentației de urbanism strict necesare.

2.2. Ergonomia activității în structura interioară

Termenul de "ergonimie" are proveniență din greacă – ergon-lucru; nomos-lege. Ergonomia se constituie o ramură a științei care studiază specificul și posibilitatea funcționării omului în sistemul om-obiect-mediu. Ergonomia este știința despre sisteme care cuprinde în sinea sa diverse noțiuni ca: igiena muncii, psihologia și estetica muncii, fiziologia muncii, antropometria, biomecanica, estetica tehnică, psihologia igienică. Domeniul ergonomiei de utilizare este vast care cuprinde organizarea funcțională a spațiului. [20]

Ergonomia este o disciplină științifico-aplicată care se ocupă de studierea și crearea diverselor sisteme eficiente coordonate de către individ, studiază mișcarea în procesul activității omului, consumată de energie, productivitate dar și de intensitatea muncii în procesul efectuării acesteia.

Ergonomia în interior este proiectată cu scopul creării comfortului necesar în interior, aceasta include realizarea mediului favorabil care are efecte benefice asupra individului. În domeniul ergonomiei se urmărește tendința deminuării oboselii dar și facilitarea condițiilor la loculul de muncă necesitatea creării unui mediu de maxim comfort.

Respectarea regulilor practice sunt impuse datorită faptului că orice activitate a unui obiect solicită un consum de energie și timp. Inițial domeniul designului era constituit drept ramură a arhitecturii, desprinsă ulterior parțial căpătînd ulterior un statut de disciplină sinestătătoare ce presupune îmbunătățirea condițiilor de trai, prin metoda realizării ambientale care îmbină principii: ergonomice, antropologice și nu în ultimul rînd și cele estetice care ajută la sporirea calitătii și funcționalității spațiilor proiectate.

Sarcina primordială este soluționată prin egonomie, crearea condiții favorabile, reducerea starii de oboseala fizică pentru îmțunătățirea eficientă a condițiilor de trai prin intermediul ulilizarii spațiului interior de locuit.

2.3. Condiții privind amplasarea și cerințe de calitate ale construcțiilor

În funcție de relief, construcții invecinatate, amplasarea locuințelor trebuie astfel efectuate, încît orientarea dormitoarelor să asigure pătrunderea razelor solare pînă la fundul încăperii (însorire, orientare, lumina naturală). Excepție se permite în cazul cabanelor, hotelelor etc. cu predestinație de scurtă ședere. Intrările casei de locuit, scările și serviciile se orientează spre partea de Nord. Spre Sud încăperile pot fi apărate împotriva unui exes de însorire prin utilizarea balcoanelor, marchize etc. Odăile orientate spre Vest vor avea necesitatea de aparare pe timpul verii de razele solare directe (draperii, jaluzele, obloane, la sol plantații).

Amplasarea se efectuiază conform reglamentarilor în vigoare în dependență de: caracteristicile parcelelor, amplasarea locuințelor față de aliniament, de limitele laterale și posterioare ale parcelelor, circulație și acces, staționarea autovehiculelor, spații libere și spații plane, imprejmuiri, caracterul zonei etc.

Confor reglamentărilor în vigoare articolul 4 prevede caracteristici ale parcelelor (suprafete, forme, dimensiuni). Menținerea dimensiunilor și forma parcelei inițiale, în cazul parcelei neconstituite într-o lozitare cu o suprafață și un front de dimensiuni mai mici decît celelalte parcele, aceasta se poate considera construibilă numai în cazul dacă terenul nu provine din subîmpărțirea anterioară a unei parcele de dimensiuni obișnuite pentru lotizarea respectivă, are o suprafață mai mică cu cel mult 50.0m² și ieșire la stradă (sau ambele fronturi în situația de parcele de colț) mai redus cu cel mult 25%.

Calitatea construcției este definită prin arhitectură, rezistență, nivelul de izolare termică, nivelul de dotare tehnico-edilitara a clădirii, calitatea materialelor utilizate. Pentru zonele predominante reglamentarile în vogoare în baza hotărîrii nr. 925/1995 din 18/01/1995 pentru aprobarea Regulamentului de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr.286 din 11/12/1995, versiune actualizată la data de 12/05/2007 privind calitatea în constructii, se au în vedre pe de o parte necesități spațial configurative și funcționale, iar pe de altă parte, asigurarea calității locuirii la standarde cît și valorarea terenului urban a fondului construit viabil și menținerea valorii proprietăților, asigurarea fără descriminare a dreptului fiecărui locuitor la intimitate, iluminare naturală, însorire, spațiu plantat, securitatea personală, protecție față de poluare și riscuri tehnologice dar și acces la echipamente publice sociale și tehnico-edilitare.

Locuințele individuale situate în afara perimetrelor de protecție cu regim de construire continuu sau descontinuu, dezvoltate în timp prin refaceri succesive prezintă o diversitate de situații din punct de vedere al calității și viabilității acestora.

Locuințele individuale de dimensiuni mici P+2 niveluri amplasate în interiorul perimetrelor de protecție, cu regim de construire continuu sau discontinuu; acest tip de locuințe constituie o ilustrare a evoluției localității și a rezonanței la fenomenele arhitecturii.

Conform hotăririi nr.675/2002 din 03/07/2002 privind modificarea Hotărîrii Guvernului nr. 766/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcții publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 501 din 11/07/2002 referitoare la cerințele de calitate ale construcțiilor conform articolului 2 pentru utilizarea cît mai funcțională a caselor de locuit prevăd utilizări admise și interzise, dintre cele admise pot fi enumerate:

admiterea mansardelor clădirilor existente cu condiția că acestea să nu prezinte mansarde false dar să se înscrie în volumul unui acoperiș cu pînă la 45°; suprafața nivelului va fi de maxim 60% din aria nivelului curent:

• intervenții în zona protejată vor fi avizate în condițiile legii;

• lucrările de extindere la casele de locuit fără racordare la rețelele publice de apă și canalizare și fără încăperi sanitare în clădire, se pot admite numai pe baza unui act națorial prin care, în caz de expropriere pentru cauza de utilitate publică, proprietarul acceptă să fie despăgubit numai pentru valoarea clădirii dinainte de extindere, stabilită prin expertiză tehnică;

• realizarea locuinței este condiționată de existența unui P.U.Z. aprobat conform legii.[29]

Dintre cerințele interzise de calitate în construcție conform СНиП 2.08.02-89 "Clădiri și construcții civile" pentru utilizarea mai funcțională a caselor de locuit se pot enumera:

• construcții provizorii;

• anexe pentru creșterea animalelor pentru producției;

• dispunerea de panouri de afișă pe plinurile fațadelor, desfigurînd arhitectura și deteriorînd finisajul acestora;

• depozitare en-gros;

• activității productive poluante, cu risc tehnologic sau care sunt incomode prin traficul generat, prin utilizarea incintei pentru producție și depozitare, prin deșeurile produse ori prin programul de activitae prelungit;

• realizarea unor mansarde false;

• depozitarea a unor cantități mari de substante inflamabile sau toxice;

• platforme de precolectare a deșeurilor urbane;

• activități productive care utilizeaza pentru depozitare și producție terenul vizibil din circulațiile publice;

• stații de intreținere auto cu o capacitate peste 3 masini;

• orice lucrări de terasament care pot să provoace scurgerea apelor pe parcele vecine care împiedică evacuarea și colectarea rapidă a apelor meteoritice;

• spălătorii chimice;

• lucrări de terasament de natura să afecteze amenajarile din spațiile publice și construcțiile de pe parcelele adiacente.

• pentru obținerea unor construcții de calitate corespunzătoare sunt obligatorii realizarea și menținerea, pe întreaga durată de existență a construcțiilor, a următoarelor cerințe esențiale: – rezistență mecanică și stabilitate; – securitate la incendiu; – igiena, sănătate și mediu; – siguranța în exploatare; protecție împotriva zgomotului; economie de energie și izolare termică.

2.4. Reguli privind proiectarea, realizarea și exploatarea

Pentru presctipții și norme de proiectare necesare alcătuirii programelor cît și pentru precizarea fazelor prin care trec proiectele și pentru obligațiile reciproce dintre proiectanți și titularii de investiție.

La demensionarea și calculare încăperilor și elementelor de construcție cît și la dotarea clădirilor cu diverse instalații conform normanivului de proiectare SP 30-102-99 privind planificarea și construirea edificilor cu nivel mic de etaje în Construcții de Stat, cu aplicare din 31 decembrie 2009 sunt descrise tipurile apartamentelor după numarul de odăi (vezi. tabela nr.1). Avînd în vedere normele actuale de proiectare a locuințelor, locuința familială se demensionează după numărul membrilor de familie, cunoscînd faptul că fiecarei persoană îi revin <8m² de suprafața locuibilă și 16, 17m² suprafața utilă (suprafața locuibilă+suprafața încăperilor anexe, precum: debara, WC., vestibul, bucatarie, coridor etc.).

Tabela 1

Tipul apartamentelor după numărul odăilor și a suprafeței lor

Conform SP 30-102-99 "Planificarea și construirea edificiilor cu nivel mic de etaje" înălțimea casei de locuit unifamilială are o înnăltime mică (ex: parter, parter plus un etaj, duplex-sau niveluri-triplex). Dimensiunile necesare a parcelelor sunt variabile, motiv fiind marea consumare de teren. În tabelul Nr.2 sunt expuse date privind caracteristici ale parcelelor (suprafețe, forme, dimensiuni).

Tabela 2

Caracteristica parcelelor (suprafete, forme, dimensiuni)

* ) – conform Regulamentului General de Urbanism

**) – pentru L 1d – suprafața minimă = 500 mp.

***) – pentru L1d – front minim = 14 m

Balcoanele, terasele, scările exterioare și cele interioare nu se consideră ca suprafață utilitară. În prezent se ține cont de minimalul 12m² pe cap de locuitor suprafață locuibilă. La unele locuințe preconizate în comun suprafața locuibilă este mai mică decît la apartamente sau case individuale; la hotele poate fi mai mare ce depinde de clasificarea acestora.

Casa amplasată la sol permite utilizarea optimă a însoririi și orientării cît și a realizării unei relații vizuale cu exteriorul din aproape toate încăperile. Spațiul exterior poate fi utilizat ca o prelungire a spațuilui intern, terasa poate fi o continuitate directă cu gradina, iar accesul către spațiul exterior e posibil din mai multe încăperi. [33]

Interdependența spațiilor interioare cu grădina și peisajul constituie un lucru esențial, se interpătrund pentru a forma ansamblul spațiului spațiului în care se desfășoară viața individuală a familiei. Spațiul deschis în jurul locuinței care suplimentează interiorul trebuie să îndeplinească necesitățile vitale primare, acesta se poate realiza prin:

• legătura directă a spațiului liber cu camera de zi astfel încît să reprezinte o extensie a acesteia către exterior;

• existența unui acces dinspre bucătărie spre locul de servit masa în aer liber;

• legătura directă a dormitoarelor cu gradina.

Motivele sunt de ordin prihologic și practic, deoarece spațiile libere oferă oportunități pentru diverse activități de ordin fizic etc. O asemenea exploatare a spațiului de locuit este o necesitate specială a vieții moderne. Spațiul exterior reprezintă cel mai important loc de recreere el constituie o legătură între spațiul închis și natura, oferind un contact visual cu vegetația și cerul.

Conform normanivului de proiectare SP 30-102-99 privind planificarea și construirea edificilor dar și СНиП 2.08.02-89 "Clădiri și construcții locative" exigente minimale pentru locuințe sunt:

• acces liber individual la spațiul locuibil, fără tulburarea posesiei și a folosinței exclusive a spațiului deținut de către o altă persoană sau familie;

• spațiu pentru odihnă;

• spațiu pentru prepararea hranei;

• grup sanitar;

• acces la energia electrică și apa potabilă, evacuarea controlată a apelor uzate și a reziduurilor menajere.

Suprafețele minimale prevăzute de către legile în vigoare СНиП 10.01-94. "Sistema documentelor normative în construcții" se pot vizualiza în tabelul Nr.3

Suprafețe minimale Tabela 3

NOTĂ:

• suprafața camerei de zi de la locuința cu o cameră include spațiul pentru dormit.

• locul de luat masa poate fi înglobat în bucătărie sau în camera de zi.

• înălțimea liberă minimă a camerelor de locuit va fi de 2,55 m, cu excepția mansardelor, supantelor și nișelor, la care se va asigura un volum minim de 15 m3 de persoană.

• suprafața locuibilă este suprafața desfășurată a încăperilor de locuit. Ea cuprinde suprafața dormitoarelor și a camerei de zi.

• suprafața utilă este suprafața desfășurată, mai puțin suprafața aferentă pereților.

• suprafața utilă a locuinței este suma tuturor suprafețelor utile ale încăperilor. Ea cuprinde: cameră de zi, dormitoare, băi, WC, duș, bucătărie, spații de depozitare și de circulație din interiorul locuinței. Nu se cuprind: suprafața logiilor și a balcoanelor, pragurile golurilor de uși, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nișele de radiatoare, precum și suprafațele ocupate de sobe și cazane de baie (câte 0,50 m2 pentru fiecare sobă și cazan de baie), în cazul în care încălzirea se face cu sobe. În cazul locuințelor duplex, rampa, mai puțin palierele, nu se cuprinde în suprafața utilă a locuinței.

• suprafața construită pe locuință, prevăzută în tabelul B, este suma suprafețelor utile ale încăperilor, logiilor, balcoanelor, precum și a cotei-părți din suprafețele părților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casa scării, inclusiv anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, casa liftului etc.), la care se adaugă suprafața aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței; în cazul încălzirii cu combustibil solid, se adaugă suprafața aferentă sobelor și cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafațele aferente boxelor de la subsol și ale garajelor care pot fi prevăzute distinct.

• suprafața încăperii sanitare principale din locuință va permite accesul la cada de baie al persoanelor imobilizate în scaun cu rotile;

• încăperea sanitară se include în locuință, în cazul în care pot fi asigurate alimentarea cu apă și canalizarea;

• lățimea minimă de circulație a coridoarelor și a vestibulului din interiorul locuinței va fi de 120 cm;

• în funcție de amplasamentul construcției, suprafețele construite pot avea abateri în limitele de +-10%;

• numărul de persoane pe locuință se utilizează la repartizarea locuințelor sociale, de intervenție, de serviciu și de necesitate.

Conform legii nr.114 din 11 octombrie 1996 "Legea locuinței" textul republicat în Monitorul Oficial nr.393/31 dec. 1997 dotarea minimă a încăperilor sanitare și se divizează conform tebeleu nr.4

Dotarea minimă a încăperilor sanitare Tabela 4

NOTĂ:

• în baie se va prevedea spațiul pentru mașina de spălat rufe.

• încăperile sanitare vor fi ventilate direct sau prin coș de ventilație.

Conform aceleiasi legi din 11 octombrie 1996 “Legea locuintei” dotarea minimă cu instalatii electrice se repartizeaza conform tabeului Nr.5

Dotarea minima cu instalatii electrice Tabela 5

NOTĂ:

• se vor prevedea întrerupătoare și aplice pentru fiecare spațiu de depozitare și spațiu de circulație;

• priza cu contact de protecție, instalată pentru baie, se montează în exteriorul încăperii;

• fiecare locuință va fi prevăzută cu instalație de sonerie.;

• în clădiri cu mai multe locuințe se vor prevedea instalații și prize pentru antena colectivă și telefon;

• pentru locuințele situate în mediul rural, dotările minime privind încăperile sanitare și bucătăria se vor putea realiza pe parcursul existenței construcției, în corelare cu racordarea locuinței la rețelele de utilitate publică sau la sistemul propriu de alimentare cu apă și evacuare controlată a apelor uzate

Pentru proiectarea interiorului este necesar îndeplinirea normelor, prescripțiilor și regulilor privind proiectarea, realizarea și exploatarea caselor de locuit.

2.5. Concluzii la capitolul 2

În obiectul proiectat casa de locuit, în încercarea de a realiza un spațiu estetic și funcțional, ergonomic adaptat condițiilor beneficiarilor dar și utilizarea maximal practică a spațiului. Potrivit autorului proiectului igiena interiorului (ventilarea încăperilor, umeditatea suficientă, asigurarea iluminatului natural și cel artificial etc.), mobilierul comfortabil pentru realizarea interiorului. Aceasta va beneficia la maxim aspectul interior al locuinței punînd în valoare punctele forte a acestuia.

Autorul a încercat valorificarea interiorului prin funcțiile estetice, caracteristicile ergonomice a utilităților cît și a elementelor de fond a mediului înconjurător epecifice casei de locuit unde accentul sa pus pe proiectarea iluminării naturale și artificiale bine definite deoarece joacă un rol bine determinat în organizarea interioară.

În funcție de zonă fiecare spațiu proiectat a avut o abordare individuală, astfel optarea pentru studiu a normativelor și standardelor necesare de proiectare au permis designerului să soluționeze problemele apărute cu brio în proiectarea casei de locuit maplasate la sol.

3. PREZENTAREA PROIECTULUI. EXAMINAREA PROBLEMELOR ESTETICE A INTERIOULUI

3.1. Casa individuală și zonele sale componente

O bună exploatare, funcționare a casei individuale depinde de modul de soluționare a grupelor funcționale care trebuie intercalate printr-o circulație corespunzătoare procesului de utilizare specifică.

Aceste grupe în casa individuală amplasată în or. Nisporein sunt urmatoarele:

• grupul de primire;

• grupul special al funcțiunii;

• grupul de deservire;

• grupul de finisaj.

Fiecare din aceste grupe este constituit din piese de arhitectură și subgrupuri. Aceste piese în proiectul dat constituie spații închise și sunt alcătuite din piese de arhitectură ca: stîlpi, pereți, uși, ferestre, plafoane, etc.

Compoziția de arhitectură soluționează compunerea corectă, dimensionarea și legatura dar și exprimarea grupelor funcționale, ce conduc la un plan unitar. Conform hotărîrii Nr.711 din 09.08.2010 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și funcționarea Serviciului socila "Locuința protejată" și a Standardelor de calitate Publicat : 17.08.2010 in Monitorul Oficial nr. 148-149 art Nr : 810 schema funcțională de ansamblu conduce la adaptarea echilibrului:

Circulația în casa individuală a proiectului de față constituie, în ansamblul ei schema funcțională a acesteia în plan ce are ca scop asigurarea accesului în casă, distribuirea, condițiile de exploatare optimală precum și evacuarea.

De rezolvarea logică și economică a circulației depinde buna desfășurare a procesului de utilizare. Sucesiunea elementelor și pieselor în legatura lor funcțională a casei care concretizează aceaste scheme primordiale de circulație sunt: 1) accesele; 2) coridoarele; 3) degajamentele; 4) scările.

Accesul în casa de locuit constituie ansamblul de piese de la intrare, după orientare și regimul ei ansamblul este foarte complex și constituie grup de primire. Piesa centrală o constituie vestibulul, care este precedat de un antivestigul neavînd în față un portic.

Amplasarea intrării din punct de vedere geografic este protejata de cicloanele de vînt din regiune și este bine vizualizată din partea accesul pe teren dar și de la artera de circulație.

Vestibulul este transformat într-un hol care asigură distribuirea rapidă a locatarilor. Scările de circulație sunt amplasate în imediata apropiere de ieșire. [22]

Coridoarele de la ambele etaje constituie elemente de circulație orizontale între grupul de primire cu toate celelalte piese. Prin părțile laterale a coridoarelor sunt amplasate ușile diverselor piese. Coridoarele din locuința canalizează circulația conform procesului funcțional propriu clădirii și constituie dimensiuni diverse după afluența și deci după deplasarea lor de accesele în clădire, precum și după modul cum se deschid ușile.

La intersecția circulațiilor orizontale există circulații verticale. În procesul calculării schematice a întregii circulații și toate problemele de legatură am ajuns la un minim de coridoare posibile.

Scara constituie elementul de circulație care asigură legatura în locuință pe verticală, cu piciorul omului, prin intermediul treptelor și contretreptelor. La proiectarea treprelor sa luat în calcul pasul normal al omului pe plan orizontal care constituie circa 76cm în procesul mersului. Lățimea scărilor a fost calculată în funcție de afluența, scara cea mai îngustă a fost determinată de către linia pasului la distanța minimală de parapet 40cm.

Ergonomia este disciplina știintifică care sutdiază interacțiunea dintre oameni și alte elemente ale unui sistem. Ergonomia ia în considerație aspecte fizice, cognitive, sociale, organizaționale și alți factori importanți. Domeniul de studii: comunicare, managementul resurselor, planificarea muncii, teleactivitatea, managementul calității etc. [14].

Dacă vorbim despre ergonomia casei, apoi ne putem ax ape zonificarea încăperilor conform СНиП II-4-79 "Proiectarea construcțiilor civile":

• Zona de intrare (antreul, hol) – legătura principală de comunicare dintre diferite zone din casă. Opțiunile de comunicare a antreului pot fi diverse, însă cea primordială este legătura organizată în mod direct cu spațiul sufrageia, comun, blocul sanitar comun.

O altă funcție a zonei de intrare – organizarea comodă de intrare în casă – care se realizează datorită amplasării unui echipament corect proiectat și depinde de plasamentul intrării în casa de locuit și alte încăper. Această zonă trebuie să cuprindă: dulapul pentru haine și încălțăminte, masă, scaun, umerar deschis, oglindă. Locatarii case și oaspeții trebuie să aibă posibilitatea de a plasa lucruri personale în această zonă.

La luarea deciziilor de planificare arhitecturală și transformarea golurilor de intrare și a pereților despărțitori antreul poate fi ocazional combinat cu spațiul total al camerei dar se va ține cont de normativele în vigoare СНиП II-69-78 "Строительные нормы и правила. Нормы проектирования".

Perimetrul unui antreu poate fi cuprins între 8-24 m2, iar lățimea acestuia trebuie să fie proiectată minimum de 1,4 m. Dispozitivul dulapurilor încorporate nu trebuie să creeze treceri mai mici decît de 90cm.

Pentru circularea liberă în locuință este necesar realizarea unei trecere cît mai practică între toate încăperile locative și cele auxiliare, este necesar să fie prevăzute holuri cu treceri. Lățimea acestora trebuie să fie nu mai mare decît 1,3 m în cazul dacă duc spre odaia de locuit și nu mai mica decît 0,85 m în celelalte cazuri. În unele cazuri în zona de intrare se proiectează dulapuri încorporate pe toată înnălțimea (pentru depozitarea hainelor) care crează o înălțime la încăperile de circulație ce duc spre odăile de locuit, nu mai puțin de 2,1m.

• Zona de comunicare și recreere (camera comună) și de odihnă este centrul funcțional și unificator a întregei case, scopul de a crea un spațiu confortabil pentru petrecerea diferitor activități, pentru recreerea tuturor membrilor familiei (consumarea alimentelor, primirea oaspeților, petreceri de zi sau de noapte, jocuri pentru copii etc). [23]

Alcove, nișe, pardoseli multi-nivelate, pereți despărțitori – toate acestea acordă un oarecare spațiu camerei comune. De asemenea este posibilă o asociație a acesteia ca de exemplu: o cameră permanentă sau una temporară cu bucătărie, sufragerie, etc.

Între timp fiecare zonă însăși în mod izolat trebuie proiectată în conformitate cu opțiunile minim necesare și posibile pentru a asigura condiții normale de funcționare a acesteia. De exemplu, dacă în camera comună se propune de a fi proiectată un loc pentru vizionarea televizorului sau alteor transmisii video atunci această zonă ar trebui să fie fără treceri prin ea, la o anumită izolare de ușă, pentru a crea condiții favorabile pentru utilizarea acestui spațiu de recreere

Procesele exercitate în zona comună de obicei sunt însoțite de un nivel sporit de activitate acustică (muzică, dans, conversație, etc) prin urmare acestea apare necesitaea suficienta de izolatie de camerele de dormit și pregătire a lecțiilor. În proiectul de față această problemă a fost soluționată prin intermediul СНиП 2.04.12-77. "Protectia impotriva zgomotului". În același timp camera comună trebuie sa aibă un acces la zona de intrare în casă precum și la blocul sanitar.

Suprafața zonei comune poate varia în funcție de modul de viață, tipul familiei, astfel încît aceasta poate varia de la 16-70 m2 forma poate fi: standard-dreptunghiulară dar și de altă configurație – trapezoidală, ovală, rotundă, pentru conferirea unei originalități interioare. De asemenea trebuie de reținut, faptul că distanța pînă la ecranul televizorului nu ar trebui să fie mai mică de 2,5 -3m. [30]

• Zona de dormire (dormitorul). Asigurarea condițiilor pentru dormire, este una dintre cele mai eficiente forme de recreere și mijloc de menținere a sănătății, dormitorul necesită o izolație: acustică, psihologică. Pe plan igienic spațiul de dormit trebuie să aibă canale de circulare a aerului. Aceste cerințe sunt prevăzute la amplasarea zonei de dormit în odăi separate – dormitoare.

În dependență de numărul locatarilor suprafața dormitoarelor poate varia de la 12 la 36 m2. Iar lățimea dormitoarelor nu trebuie să fie mai mică de 2,5m conform principiilor ergonimice.

Pentru realizarea unei izolații cît mai efeciente a zonei de dormit este necesar ca aceasta să fie plasată la o distanță de zona de intrare și de spațiile zgomotoase. Însă legătura acesteia cu blocul sanitar ar trebui să fie cît mai scurtă. Deseori, în dormitor, în funcție de vîrstă și necesități spirituale ale locatarilor, în afară de organizarea funcției de somn pot fi organizate diverse funcții de studiere, recreere, vizionarea televizorului etc. În dormitor trebuie să fie prevăzute locuri suplimentare de dormit (sosirea oaspeților, și altele) cu ajutorul pieselor de mobilier ce se poate transforma (canapeaua).

În zona de dormire se pot monta dulapuri încorporate (mari și mici) dulapuri pentru haine sau acestea pot fi direct legate printr-o cameră separată pentru depozitarea hainelor. Pe lîngă aceste spații de depozitare a hainelor și albiturilor în dormitoare sun plasate și noptiere, rafturi de perete, masa.

• Zona de alimentare ( bucătăria, sufrageria, camera comună) În organizarea spațială a casei o decizie importantă va constitui amenajarea zonei alimentare. Cerințele cu privire la acest domeniu sunt:

• scopul de bază asigurarea procesului de preparare și consumare. Prepararea mîncării (mesei) – este una dintre cele mai intense procese de muncă pentru întreținerea familiei, de unde apare necesitatea dotării cu echipament și tehnică. Servirea mesei – joacă un rol important în asigurarea sănătății;

• pentru economia timpului necesar pentru prepararea bucatelor este necesar calcularea lungimei minimale care conectează aceste procese între ele (trunghiul: lavuarul, frigiderul, masa de preparat). În cazul familiilor cu mulți membri zona de mîncare trebuie să fie divizată în două părți și anume o parte unde se pregătește mîncarea (bucătăria) și partea unde se consumă (sufrageria) ;

• sufrageria poate servi ca loc pentru diverse activități petrecute în familie, pentru a îndeplini rolul tradițional de „familii de bază”;

• bucătăria trebuie să aibă o corelație armonioasă cu zona de intrare a casei de locuit. La fel poate avea o legătură permanentă sau episodică cu zona comună de ohihnă prin intermediul unor elemente transformatoare.

Într-o casă modernă blocul alimentar poate fi împărțită pe zone: separate, combinate, mixte. Acestea se formează în dependență de procesul de preparare și consum a mesei. Principalele tipuri de spații pentru pregătirea și luarea mesei.

Bucătărie – nișă – reprezintă un spațiu într-o nișă amplasată în spațiul comun al camerei de zi. De obicei, adîncimea ei nu trebuie să fie mai mică de 0,7 m iar lungimea de la 1,5 la 3,2 m. O condiție obligatorie pentru bucătăria – nișă este prezența doar a sobei electrice precum și a unei hote calitative. Amplasarea aragazului în alte tipuri de bucătării de asemenea necesită prezența unei hote calitative, obligatoriu lumină naturală precum și o izolare constructivă de celelalte odăi. [35]

Bucătăria de lucru – izolare de sine stătătoare a încăperii, avînd intrare din antreu (hol), poate avea legături cu sufrageria sau odaia comună separată printr-o ușă, goluri de ferestre sau pereți transformatori, suprafața variază între 8-14 m². Lățimea minimă a bucătăriei de lucru nu ar trebui să fie mai mică de 1,9 m². Bucătărie cu zonă de nutriție episodică – acest tip de bucătărie este complet echipat ca o zonă de preparare a mоncării și o zonă de luat masa pentru 1-3 persoane. Zona de alimentare în acest caz este importantă de a fi amplasată în sufragerie sau camera comună. Suprafața recomandată unei astfel de bucătării este de 8-16 m2.

Bucătărie – sufragerie – este o cameră separată, care cu excepția zonei de pregătire a mîncării echipată cu utilajele necesare mai prevede și o zonă completă de luare a mesei – spațiu în care este inclusa masa de servire pentru întreaga familie. Suprafața recomandată a bucătăriei – sufragerii este de 10 – 18 m.

Sufrageria – este o cameră separată, care este destinată pentru luarea mesei de zi cu zi precum și primirea oaspeților sau serbărilor familiale. Sufrageria ar fi bine să fie învecinată cu o cameră de zi care ar permite anumite transformări cu ajutorul pereților despărțitori sau a ușilor glisante. Suprafața recomandată a sufrageriei este de 14-24 m2. În alegerea dimensiunilor optimale a sufrageriei pot influența astfel de factori ca: numărul membrilor de familie, stilul de viață, starea materială, dimensiunile mobilierului (dulapuri, masă, scaun, comoduri) și plasarea acestora în dependență de normele ergonomice [36].

Buătăria – sufrageria – camera comună – aceasta este un exemplu de bucătărie unde are loc prepararea mîncării, luarea mesei și petrecerea activităților culturale ale familiei.

Sufrageria – camera comună – zona în care se servește masa fiind combinată cu alte activități culturale ale familiei. Pregătirea mîncării are loc într-un spațiu separat. De obicei astfel de zonă de luare a mesei se selectează după tipul de familii (adulți + copii).

Amplasarea utilajului de bucătărie. O proiectare rațională a bucătăriei, plasarea corectă a utilajelor necesare în funcție de succesiunea de lucrări în zona de gătire a mоncării oferă acestor locuitori un minim efort fizic și economisirea timpului. Mai întîi de toate, în zona de pregătire a mîncării este necesar de a fi stabilit locul pentru depozitarea productelor, pregătirea și păstrarea mîncării. Pentru pregătirea bucatelor se recomandă următoarele utilaje principale: frigider – chiuveta – masa de lucru – aragaz – masa de deservire, în următoarea ordine: depozitarea – spălarea – pregătirea, care poartă denumirea de „triunghi de lucru” iar distanța ideală dintre acestea este de la 4 pînă la 7 m. O distanță prea mare ar duce la un mers obositor iar o distanță prea mică la o aglomerare.

În dependență de structura bucătăriei, dimensiunea acesteia, proporții, de plasare a ușilor și a golurilor de ferestre, utilajele de bucătărie pot fi amplasate conform schemei.

Plasarea utilajului într-un rînd dea lungul unui perete unde lungimea recomandată a spațiului de lucru depinde de nrumărul membrilor de familie precum și de modul de comportament al gospodăriei, aceasta fiind de la 2,3 la3 m. Lățimea bucătăriei unde este plasat utilajul într-un rînd de-a lungul unui perete nu trebuie să fie mai mică de 1,9 m.

Plasarea în două rînduri liniare a utilajelor la doi pereți opuși. Amenajarea simplă și compactă – soluția ideală: chiuveta și aragazul într-o parte a peretelui iar frigiderul pe partea opusă. Lățimea minimală a încăperii -2,2 m;

Plasarea utilajului în trei rînduri de-a lungul celor trei pereți adiacenți (în formă de U) este o amenajare compactă și convenabilă. Distanța dintre utilaje față de pereții opuși trebuie să fie suficientă, nu mai puțin de 1,2 m.

Plasarea unghiulară a utilajului de la doi pereți adiacenți (forma L) – o astfel de amplasare a utilajului permite crearea unei bucătării cu luarea meselor ocazionale unde la pereții liberi de utilaje poate fi plasată o masă.

"Peninsulară" astfel de schemă deseori se e utilizează în tipurile de bucătărie- sufragerie, de obicei ea separă zona de pregătire a bucatelor de zona de luare a mesei și reprezintă o tejghea bar sau masa de servire.

"Insulară". Aceasta include în sine un sistem cu o suprafață de lucru la mijloc (chiuveta, aragaz, masa de lucru) și este potrivită pentru suprafețe mari și necesită o muncă suplimentară cu privire la amenajarea căilor de comunicație (gaz, rețele electrice, conductă de apă).

Dimensiunile optimale a utilajului de bucătărie și a mobilierului precum și integrarea cerințelor ergonomice pentru plasarea lor sunt prezentate în standarde.

• Zona blocului sanitar (instalații sanitare). De cele mai multe ori măsura de confort a casei se estimează în funcție de modul de amplasare și formele, parametrii utilajului amplasate în zona de igienă.

Spațiile igienice de regulă se proiectează în apropiere de loggie, terasă, bazin, saună, lîngă camera pentru sport creînd o atmosferă de casă numită „grup de sănătate”. La proiectarea acestouia trebuie să sa țina cont de ГОСТ 30494-96. "Здания жилые и общественные. Параметры микроклимата в помещениях" și СНиП 2.04.05-91. "Sisteme de încălzire, ventilare și condiționare".

În afară de procedurile pentru igiena personală în acest spațiu de asemenea pot fi puse în aplicare și proceduri cosmetice (cu organizarea unei zone speciale sau fără astfel de zonă).

În afară de tradiționalele grupuri sanitare concepute pentru o utilizare comună este posibilă proiectarea unui grup sanitar pentru oaspeți cu toaletă și chiuvetă care se va situa în apropiere de bucătărie, de intrarea principală, camera de zi fiind total echipat cu utilaj.

În zonele cu climă caldă se recomandă proiectarea grupurilor sanitare cu ventilare și iluminare naturală (prezența de ferestre). Parametrii veceului nu trebuie să fie mai mici de:

• la deschiderea ușii în interior – 0,8 х 1,5 m;

• la deschiderea ușii în exterior – 0,8 х 1,2 m.

Dimensiunea băii trebuie să fie cel puțin 1,75 х 1,5 m.

Dimensiunile optimale a grupurilor sanitare și a utilajului se pot studia în normativul STAS 1504/90 "Montarea obiectelor sanitare și a accesorilor în construcțiile civile, social-culturale și industrial".

Încăperea igienică este locul cel mai vizitat de către toți membrii familiei. Aceste încăperi au nevoie de o combinare a confortului și frumuseții cu avantaje practice ale instalațiilor sanitare moderne. Confortul igienic a utilajului modern din apartament poate fi extins și consolidat prin reglarea regimului de temperatură și umiditate în încăperea respectivă variind cu fundalul de lumină, culoare și sunet și cu multe alte inovații tehnice.

• Zona de amplasare și depozitare (dulapuri, încăperi anexe) – spațiile pentru aplasarea și depozitarea articolelor de uz casnic sunt destinate pentru utilizarea întregii familii. Izolarea lor este necesară pentru a asigura condiții favorabile la depozitarea lucrurilor. La astfel de spații se includ cămarele, vestiarele, dulapurile încorporate și antresolurile.

Garderobele, dulapurile încorporate predestinate pentru utilizare personală, de exemplu pot fi amplasate în dormitoare.

Dulapurile încorporate pot avea următoarele dimensiuni: -adîncimea cămarei – nu mai puțin de 0,8m, dulap – 0,6m; -superafața cămarei – 1m2 și mai mult, dulap – 0,6m2 și mai mult.

Suprafața garderobei – de la 3m2 și mai mult. Acestea pot avea iluminare și ventilare naturală. [39]

Casele sunt prevăzute cu spații suplimentare și anume – logii și balcoane. Scopul principal al acestor spații îl constitue amenajarea unui bloc suplimentar pentru odihnă, luarea mesei și lucru.

3.2. Ergonomia interiorului

Spre realizare se propune proiectarea unei case individuale de locuit din st. Fîntînilor 4 or. Nisporeni. Planul executat de către A.O. "Institutul de Inginerie și Management Urban" LICENȚA A MMII nr.015944 din 20 mai 2005a. ASP. Naval T. arhitect Motruc V.

O necesitate este formarea unei imagini cît mai integre și exacte referitor la utilizarea scării de măsură în suprafața proiectată pentru a obținerea un reper a parametrilor indicate în planele de construcție. Imaginea creată de parametrii unor construcții este deseori greșită pentru diminuarea acestor erori e util cunoașterea unor parametri strict necesari pentru stabilirea dimensiunilor optime la recipiente și mobilier, astfel încît individul să poată să își îndeplinească în mod comfortabli obligațiile sau să se odihnească în condiții de maxim comfort. Prescriptiile standardizate referitoare la “scari”, de care sa ținut seama la proiectarea prezentului proiect, sunt cuprinse în STAS 1478/90 "Construcții civile și industriale", СНиП II-4-79 "Proiectarea construcțiilor civile", СНиП 2.08.02-89 "Clădiri și construcții civile".

Scara desenului este considerat raportul dintre dimensiunile unui obiect pe desen și acelea ale obiectului real.

Noțiunea de comfort include în sine combinarea între senzația fizică și gama largă de sentimente. Comfortul interiorului se definește cu obiecte de uz casnic și lucruri printre ele vesela și piesele de bucătărie, carți și reviste, vestimentație și accesorii, jucării. Amplasarea lor comfortabilă și rațională este momentul cel mai important.

Trebuie să avem o imagie precisă a dimensiunilor minime ale spațiilor tipice unde latura activă este foarte importantă [42]. Impresia lăsată de un spațiu depinde în mare măsură de dimensiunile, finisarea, amenajarea, iluminarea sa. În acest context apare necesitatea cercetării aspectelor fundamentale a ergonomiei și implimentarea posibilităților tehnice contemporane la selectarea structurii necesare prin vizualizarea grafică sugestivă.

Pentru proiectarea unei locuințe la sol este strict necesar să denumim toate zonele componente și suprafețele strict necesare pentru funcționarea acestuia: • dormitorul; • blocul sanitar; • bucătăria, sufrageria; • hol; • salon; • spații de circulații; • sectoare cu menire specială. [24];

Toate suprafețele enumerate mai sus pot varia în funcție de perimetrul casei de locuit. In cazul de față se poate enumera următoul borderou încăperilor parter:

1 antreu S=5.60m² 7 spălătorie S=6.55m²

2 coridor S=15.05m² 8 cameră S=4.00m²

3 living S=32.65m² 9 garderobă S=4.45m²

4 grup tehnico-sanitar S=9.35m² 10 bucătărie S=12.15m²

5 dormitor matrimonial S=22.0m² 11 Terasa S=44.95m²

6 bucatarie de vara S=15.55m²

Borderoul încăperilor etajul 1:

1 coridor S=10.15m² 5 garderobă S=7.50m²

2 dormitor S=18.90m² 6 cabinet S=15.55m²

3 grup tehnico-sanitar S=9.35m² 7 balcon S=2.10m²

4 dormitor S=19.05m²

Ușile au fost demonsionate la scara omului ce constituie 1,90 și 2,50m avînd minerul la circa 1,00m înalțime dela pardosea, acestea constituind dimensiunile cele mai optimale ale unei uși cu un canat. La montarea ușilor sa țintu cont și de modul corect de deschidere a ușilor spre încăpere dar și cele spre coridor.

Mobilierul utilizat în casa de locuit este modern ce cuprinde o varietate de modele realizate prin linii clare, executat la dimensiunile spațiului de locuit, utilizînd materialele de finisare și accesoriile realizate de industria contemporană, asigurînd o estetică deosebită. Efectul deosebit este obținut și prin finisajele utilizate la mobilier astfel au fost evedințiate lacuirea cu lacuri opace în diverse culori, lacur care imit structuri lemnoase (rădăcină de nuc, mahon, paltin creț, frasin creț), precum și structure nelemnoase (piatră, marmură).

Sa utilizat….. și finisaje ecologice (ceruirea, ulierea, realizate cu substante naturale) care raspund cerintelor de protective a mediului si a sănătății oamenilor.

Ca material noi sa utilizat PAF (placi fibro-lemnoase) în …….. care prezintă o serie de avantaje:

– lăcuirea directă fără aplicarea unor hărți decorative stratificate (HDS);

– prelucrarea colțurilor;

– rezistanța mare la șuruburi (la montare);

– posibilitatea prelucrării în relief imitînd sculptura manuală.

Mobilierul contemporan din interiorul casei de locuit se caracterizeaza prin multifunctionalitate, aceasta fiind concretizata prin: dulapuri cu bare de haine ratabile din zona…; mecanisme ce permit orice mod de deschidere a usilor…..; glisiere pentru sertare…..; extensii multiple pentru mese.

Textilele în locuință creaza senzația de căldură fiind variate după compoziție (lînă, in, iuta etc.). Radical schimbă senzația interiorul desenele și tablourile inramate cît și plastica mica etc. piese a artei decorative aplicate. Un interes sporit îl au draperiile care sunt variate ca stofă, culoare, factură, textură s.a rezolvare compozițională și constructivă.

3.3. Soluționarea cromatică a interiorului

Este cunoscut faptul ca prin utilizarea repetată a unei culori în condiții și forme identice, se crează un reflex condiționat care permite “avertizarea” fără efort conștient din partea subiectului. Asfel, în acest caz sa analizat teoria reflexelor condiționate. Culorile nu constituie problemă de estetică dar alcătuiește și un mijloc de protecție ce infuințează considerabil asupra dispiziției omului.

Interiorul – designul spațiu interior al cladirii, în care se desfășoară și se pune în aplicare imaginația care reflectă personalitatea individului ce oferă condiții optimale de trai o soluție arhitecturală care e determinată de scopul său funcțional.

Culoarea joacă un rol împortant în interior constituind un mijloc simplu dar eficient pentru a oferi o notă exclusivă interiorului.

Un rol important în proiectarea interioară îl constituie și combinarea culorii, lumina constituind element important prin intermediul cărora aparatul senzorial percepe semnalele emise de mediul înconjurător. Lumina prezintă condiția fundamentală al existenței culorilor. Culoarea și lumina din punct de vedere psihologic reprezintă două elemente de bază la experienței umane. Pentru paleta de culori utilizată în interiorul spațiului proiectat se va aborda cu atenție sporită în urma studierii lucrării lui Walton Salli "Цветовое оформление интерьера". De aici rezultă că alegerea gamei cromatice necesare pentru interior și trebuie lăsată la îndemîna specialiștilor în domeniu, fiecare culoare are un efect psihologic diferit asupra individului.

Formele, liniile, obiectele dar și accesoriile sunt specifice domeniului de design interior care ocupa un loc de frunte în crearea unui ansamblu unitar a soluționării cromatice. Diverse tehnici decorative colaborează cu materiale de finisaj și sunt împuternicite să transforme spațiu interior. Selectarea cromatică trebuie bine gîndită avînd un impact important la un nivel de subconștient. Aspectul psihologic este important pentru realizarea unui spațiu comfortabil, în scopul utilizării culorii nu trebuie neglizate mijloacele necesare (micșorarea, extinderea spatială,) care au posibilități de provocare a diverselor emoții (pozitive, negative) care pot crea schimbări interioare cu ajutorul unor elemente sau culori care au capacități de mascare a defectelor de planificare sau de caracter arhitectural.

Culoarea – reprezinta unui din elementeli fundamentale ale existenței umane. Ea este prezintă în viața și activitatea noastră, punîndu-și amprenta pe tot ce ne înconjoară: de la culorile din interiorul locuinței, la cele din exteriorul ei (clădiri, străzi, magazine etc.). [5]

Culorile care ne înconjoară diverse emoții (tristețe, bucurie etc.), omul percepe culori și gamă diversa modul influenței acestora aducînd tot spectrul necesar de liniște sau agitație care depind de liniștea sufletească ceea ce demonstrează că culoarea este un calizator ai dezvoltării capacității creatoare a individului.

In zona livingului sa utilizat un covor Infinity gri pretul constituind 80$, cu dimensiuni: 120×170, executat din polipropilena 100%, lungimea firului constituie 9mm, greutatea 2350 g /m2. Tot in aceasta zona sunt amplasate trei tablouri inramate cu lemn de buc 200×200 amplasate pe verticala.

In zona dormitorului 1 a fost amplasat un covor Love Shaggy cu dimensiunile:160×230, grosimea 60mm, greutatea 3400 g/m2, 100% polipropilena cu decor contemporan.

In zona dormitorul 2 de baza patului este amplasata o lucrare care reprezinta doi bujori cu dimensiunile totale de 2000×2000 de culoare crem, iar pe peretele din stinga acestuia este atirnata o constructie din forme circulare unele dintre care au oblinzi montate in interior.

Lumina este definită ca radiația care poate fi sesizată cu ajutorul ochiului. Lumina albă se descompune printr-o prismă de cristal, în cele șapte culori ale curcubeului. Percepția culorilor a fost și este explicată, utilizînd principiile de optică și neurofișiologie. Intensitatea luminoasă joacă de asemenea un rol important în mecanismul percepției cromatice, deoarece de la un anumit grad crescut de luminiscență, ochiul percepe defectuos schimbările cromatice. Pentru o proiectare cît mai reușită a tavanului sa utilizat СНиП 23-05-95 "Естественное и искусственное освещение".

Una din provocările majore în designul interior constă în amenajarea unui interior cu o suprațață mică, astfel încît soluționarea îmbină partea estetică cu cea practică personalizînd interiorul. În lipsa spațiului suficient se resimte o tendință spre mărirea spațiilor prin diverse elemente sau prin aplicare a unor culori mai luminoase, amenajate corespunzător în urma respectării unor reguli bine definite: integritatea finisajelor, a designului de mobilier cît și a gamei cromatice a suprafeței.

Utilizarea culorilor în amenajarea interioarelor într-un anumit stil, influințează dispoziția cu ajutorul cărora se pate activiza un centru de interes sau exprima masivitatea sau ușurința unor elemente. Culoarea poate avea un efect vizual neașteptat asupra dimensiunilor unei încăperi, drept exemplu poate servi o culoare deschisă de tonalitate moderată mărește vizual suprafața iar cea intunecată și rece dă senzația de micșorează. O odaie cu efect spațial mare se poate obține prin intermediul culorii dominante de pe suprațața mare (pardosea, pereți etc.), iar nuanțele corespunzătoare se pot regăsi în tapițerile mobilierului (scaune, canapelelor) dar și a decorațiunilor și obiectelor decorative.

În cazul proiectului de față sa ținut cont de utilizarea gamei cromatice (caldă, pastelată) corespunzătoare, pentru obținerea unui interior festiv. Deci, în zona holului sau utilizat culori deschise avind ca scop mărirea vizuală a suprafeței, a fost accentuat interiorul personalizat iar odăile alăturate sau ales sa selectat gamă caldă cu elemente de decor viu colorate, combinate cu texturi fine care oferă unui intenior personalitate care să creeze o atmosferă benefică.

Interiorul fin și plăcut al casei de locuit este un interior armonios, deschis și binevoitor. O imagine dezorganizată poate dăuna stilului contemporan, așa trebuie să se acorde o atenție deosebită aranjării cromatice. Pot fi incluse culori puține la număr dar pastelate.

Pardoseala – constituie o bază pentru design interior, responsabil de starea de spirit a interioruluii din cauza suprafeței mari pe care o cuprinde. [3]

Selectarea paterialelor pentru realizarea pardoselelor reprezintă un interes sporit pentru decorarea interiorului. Utilizarea pardoselelor continuie denotă senzația de marire a suprafeței, iar sulorile calde (bej, crem etc.) și tonurile deschise conferă interiorului luminozitatea necesară.

Prin urmare, pentru ca spațiul să pară mai larg, se vor utiliza același tip de materie prima și culori pentru pardosea din intregul interior avînd ca scop iluminarea încăperii.

Pentru iluminarea acestui interior sa ținut cont de standardele pentru iluminarea cît mai bună a fost selectată o combinație de culori deschise și inchise a marmorei. În sală sa optat pentru pentru pardoseli lichide avind culoarea ciocolatei, adică mai inchis decît restul încăperii.

Culoarea pereților trebuie să fie, de asemenea, una deschisă, în vederea menținerii impresiei de spațiu mărit, dar și ținînd cont de activitățile petrecute în această locuință. Pentru accentuarea iluziei optice a spațiului lărgit sa utilizat nuanțe deschise și semideschise pentru a crea o integritate a tuturor încăperilor. Tavanul a fost menținut alb.

O ramură importantă, dar insuficient exploatată, din domeniul designului interior este reprezentată de psihologia spațiului care studiază efectele mediului asupra comportamentul: modul în care individul este influențat de temperatură, gama cromatică, selectarea și amplasarea obiectelor de mobilier etc. Studiile efectuate pînă în prezent în domeniu nu prezintă influența culorilor în sine ci percepția noastră asupra acestora, prin urmare percepția noastră asupra culorii este cea care determină o anumită stare emoțională sau un sentiment particular cu privire la o anumită încăpere ambiantă.

Cultura contribuie la felul în care se percepe mediul ambiant, dar are un rol secundar. Dacă spațiile interiorului transmit ideia de comfort, bunăstare și sunt primitoare climatul psihologic va fi mai sănătos ceea ce va duce la o viață socială mult mai atractivă. [17]

Interiorul reprezintă mediul care exercită o influență extrem de importantă asupra modului în care își petrece timpul de existență vitală. Din fericire se poate ține sub control acest mediu prin schimbare, decorare în funcție de obiectivele fiecăruia, care sunt în decurs de dezvoltare. În acest mod se pot exercita o infuență asupra mediului prin simpla aplicare a unor idei de design interior. Toată organizarea și soluționarea cromatică in locuință este determinată de scopul său funcțional. Indiferent de obiectivele ce țin de fiecare proiect în parte soluționarea cromatică trebuie să corespundă interiorului după menire și stil.

Gama cromatică cît și amestecul său pot contribui în mare măsură la "scurgeri funcționale" pentru a crea un interior cu un mediu optim de comoditate, comfortul vizual și o stare de spirit respectivă. Între explorarea vizuală a soluțiilor coloristice și funcția utilitară a interiorului trebuie să existe o interconexiune.

Gama cromatică favorabilă al unor suprafețe are efect de mărire, micșorare a oboselei, toate aceste condiții contribuie la mărirea productivității muncii sau la repaos. Pentru utilizarea gamei cromatice în interior, prealabil sa studiat caracteristicile cît și influența acestora asupra stării psih-foziologice a omului. Culoarea constituie senzația vizuală produsă de o anumită lungime de undă de lumină. Caracteristicile ei esențiale sunt: fizice, psihice și de semnalizare.

Printr-o alegere corectă a culorilor și a sistemelor de lumină se pot realiza economii destul de esențiale în costul iluminării.

La alegerea culorilor sa ținut cont de intensitatea de lumină (naturală și artificială).

Autorul în prezentul proiect a încercat sa armonizeze culoarea elementelor constructive cu cea necesară mobilierului avînd ca scop crearea unei ambianțe plăcute.

În forma cea mai generalizată, simțul estetic de interacțiune între culoare și funcție constă în faptul că acțuinea poate da un sens soluționării cromatice însăși culoarea e capabilă să exprime această funcție. Acest sens general e specificat în soluționări simultane a interiorului, cu restricții stricte de reglamentări privind anumite probleme creative.

3.5. Mobilierul și caracteristicile acestuia

Spațiile în fiecare încăpere se pot organiza după necesități, prin așezarea mobilei fața de sursele de lumină și căldură, coincid ca mobilă, aparatele, și obiectele sanitare necesare încăperilor cu menire diversă au dimentiuni la fel de variate STAS 770-51, STAS 1430-50, STAS1124-50, STAS 1246-50, STAS 2341-51, STAS 2820-51 si STAS 2821-51 precizează dimensiunil, forme și modul de execuție a mobilei pentru locuinței.

Încăperile, după menirea lor, trebuie să poată cuprinde următoarele obiecte de mobilier indispensabile:

1. camera de zi: masa cu scaune sau canapele (după numarul locatarilor); rafturi de cărti; masuță pentru telefon.

2. dormitor părinți: pat dublu cu 1,2 noptiere; masa de toaletă cu scaun sau 1,2 fotolii; dulap de haine.

3. dormitorul copilului: unul sau două paturi cu noptierele respective; dulap de haine și masa de lucru cu scaune.

4. Bucătăria; aragaz+cuptor, chiuvetă de spălat vase cu gratar de vase; hotă de absorbit fumul.

5. Baia: cadă normală sau redusă; chuvetă de spălat și WC; bideu; etajera sau dulapuri; bară pentru prosoape.

6. Vestibulul: dulap montat sau cuier de haine (pentru încălțăminte); banchetă

7. Debara: rafturi și cuiere pentru haine, etc.

In dormitor este amplasat pat matrimonial din colectia ALMA, finisaj visone lacuit. Pat model SIROS-versiune cu bordura, dimensiunea de L 174/P 221-231/H 90 (saltea 160×195).

In zona livingului este amplasata o masa din colectia DIMENSIONE, dreptunghiulara, L 120-210, H 75, A 90CM, culoarea nuc negru. Doua scaune de bar Manchester, tapiterie de culoare bej, metal crom, greutatea 110kg. Sase scaune MARCEL HD6585-DB, baza de crom, tapiterie piele ecologica bej deschis, L 47 H 101 A 57 cm.

Mobilierul din casa de locuit a proiectului de față se caracterizează prin următoarele elemente:

– calitatea totală a mobilei fiind primordială;

-vor respecta cerințele de calitate prevazute de normative pentru a fi competitive: cerințe funcționale, estetice, siguranță și securitate.

Pentru executarea mobilierului sa utilizat finisaje netoxice; mobilier biologic (BIO MOBEL); materiale textile supuse unor finisaje ca: antimurdărie, antimicrobian, neinflamabile.

3.4. Lumina în design interior

Orice casă de locuit are nevoie de energie electrică pentru instalațiile de iluminat. Ea este furnizată de către rețelele electrice publice prin racorduri electrice.

Racordurile de tensiune joasă, legate direct la o rețea publică de 201V bine dotată se dau printr-un singur cablu pînă la o putere de consum de circa 150 kVA.

Rețelele de distribuție se efectuiază din cabluril electrice subterane sau linii electrice aeriene. Liniile aeriene necesită zone de siguranță și de montaj ce trebuie fixate cu proiectantul instalațiilor electrice, în raport cu valoarea tensiunei.

Stabilitatea vederii este capacitatea vizualizării ochiului o imagine clară și fixă a obiectului. Prin mărirea iluminării se dezvoltă stabilitatea vederii clare și odată cu aceasta se ameliorează, într-o măsură însemnată, acomodarea vederii, adică însușirea ce o are ochiul de a vizualiza obiectele care se află la diverse distanțe. Efectul strălucirii intense influentează asupra retinei, dînd o alterare a strălucirii normale a funcțiilor vizuale și senzații individuale neplăcute, sub forma de orbire temporară. Strălucirea intensă este o strălucire orbitoare și poate fi: directă și indirectă. Starălucirea indirectă este extrem de importană în zona de lucru care are un coeficient ridicat de reflexe (suprafețe glisante, metale lustruite, țesături deschise luminoase). Aici apare problema înlăturării umbrelor date create cu ajutorul obiectelor înconjuratoare pe suprafețele de lucru…..unde există și umbre mișcătoare ce nu se pot înlătura, iluminarea în umbră a proiectului de față constituie < 0,3 (30%) din valoarea iluminării de pe obiectele neumbrite.[6]

Lumina definește ambientul și creazp atmosferă, accentuiază sau estompează volumele, iar dacă este dirijată într-o manieră corectă produce efecte spectaculoase.

Utilizarea corpurilor de iluminat pentru producerea eficiente a acesteia din punct de vedere tehnic, toate becurile au fost încorporate în corpuri de iluminat specifice pentru fiecare zona în parte.

Trebuie să cunoaștem că lumina este repreșentată în trei forme: naturală, artificialș, filtrată. În funcție de situație lumina naturală poate fi completată de cea artificială. Pentru a obșine un echilibru dar și un rezultat imprisionant se ține cont de faptul că lumina artificială, poate fi de trei tipuri: generală, de fond (cade transversal), dirijată (diferențiază și reglează nivelul general de luminozitate) decorativă sau ambientală (personalizează, subliniază orice piesă).

Orice corp de iluminat cuprinde două părți: reflectorul care are drept scop protejarea ochiului contra razelor directe de lumină emise de bec care sunt îndreptate în sensuri diferite de cel al privirii dar și difuzorul, care acoperă becul printr-o suprafață difuzantă, a care mărime este calculată să reducă strălucirea. Dirijarea fluxului luminos depinde de sistemul luminat adoptat de la încăpere la încăpere.

Redarea culorilor ponderate pînă în foarte bună, posibilitate de reglare a obturării limitată. Conform СНиП 23-05-95 "Естественное и искусственное освещение" există următoarele tipuril de iluminat în spațiile interioare:

a) iluminatul simetric, direct – pentru iluminatul general al spațiilor de circulație, de lucru avînd ca scop satisfacerea nivelurilor de iluminare necesare; acest tip de iluminare se utilizează în toate cazurile unde nu se ea în considerare coeficientul de reflexie al tavanului și al pereților dar și unde este posibil să se producă murdarirea rapidă a corpului de iluminat. Lumina lor este foarte concentrată și produce umbre tari, în acest fel umbrele sunt restrînse ca întindere. Reflectoarele cu reparație strînsa sunt în mod special indicate pentru suprafețele alungite, reflectoarele sunt în forma prelungită. Acest tip de iluminare a fost utilizat în zona……

b) iluminatul indirect – caracterizat de impresia luminoasă a spațiului la nivel scăzut de iluminare și lipsa reflexiilor cu efect de orbire. Consumul de energie este de pînă la trei ori mai mare față de iluminatul direct. La utilizarea acestui iluminat se recomandă zugravirea încăperii în culori deschise unde va fi repartizată uniform în intreaga încăpere și nu dă umbre din acest motiv acest tip a fost utilizat în zona…..

Corpurile de iluminat – sunt reflectoare de sticlă cu oglindă, de metal lucios. Ele pot fi agătate vizibil în centrul încăperii sau pe pereți, așezate la distanță de tavan, ascunse în cornișe sau scafe.

c) iluminatul direct-indirect este obținut în baza impresiei luminoase a spațiului și a consumului de energie pe care îl reprezintă (70% direct 30% indirect). Cea mai mare parte a fluxului luminos este dirijata în jos. Numai o mică parte de lumină este dirijată spre tavan pe care îl luminează ușor. Umbrele sunt mai puțin tari decît la iluminatul direct. Corpurile de iluminat prezintă la partea lor inferioară o deschizatură sau o suprafață transparentă. Aceste piese de iluminat produc adeseori, în mod direct sau indirect, orbirea. Ele sunt convenabile de aplicat în încăperi ai căror pereți și tavan au un factor slab de reflexie. Ele luminează perfect planul de lucru orizontal.

d) fluiter de perete pe șina de curent – iluminarea uniformă a pereților unde în funcție de solicitare se pot utiliza surse cu halogen, surse cu materiale fluorescente;

e) flutere de plafon, de podea – pentru iluminatul pe suprafețe mari de lpafon, podea. Utilizare de surse cu incasdescență, halogen sau surse cu materiale fluorescente;

f) sporturi pe șine de curent – ungi de emisie 10°-30°. Schimbare a conului de lumină la sporturi prin lentile; schimbare a spectrului prin filtre de protecție IR, UV precum și prin filtre de culoare.

g) fluter de perete îngropat în plafon – Datorită lipsei de contribuție la iluminatul spațiului sunt utilizabile doar pentru iluminatul pereților. Utilizare de surse cu halogen, cu incdescență și surse cu materiale fluorescente [42].

Încăperile cu destinație diversă necesită sisteme de iluminat diferite spre ex: lumina în zona băii trebuie să fie punternică, dormitorul o lumină caldă etc.

În bucătărie sa stabilit tipul de lumină în dependență de zonă (zona preparării, consumării etc.), sa stabilit că suprafețele corpurilor reflectă lumina, cantitatea de lumină necesară fiecărui loc în parte dar și tipul acestuia. Lumina generală sau de ambianță este responabilă de gradul de iluminare din întreaga incăpereș iluminarea de accente este utilizată pentru a lumina numai obiecte sau spații mici bine determinate.

Corpurile de iluminat cu spoturi direcționate luminează anumite zone în care se prepară mîncarea, lumina decorativă este utilizată mai mult de frumusețe, atragînd asupra ei însăși atenția.

Corpurile de tip downlight se pot găsi descriese în BCH 59-88 "Utilajul electric al imobilelor locative și sociale. Norme de proiectare" care sunt eficiente, nu incomodează și au un aspect plăcut aceste premize au favorizat utilizarea acestora în interiorul casei de locuit. Selectarea acestora distribuie în interior cantități egale de lumină și sunt controlate de un întrerupător care reglează intensitatea luminii avînd ca scop și crearea ambianței plăcute în locuință.

In Zona blocului sanitar de la etajul I sa executat un tavan suspendat ce delimitează două zone avînd iluminare încorporată formată din 2×2 obiecte de iluminat montate în tavan, GU10 2.5W 60X3528SMD 240LM 2700K Bec Spot LED Cu Lumina Calda Alba (220-240V) cu dimensiunile 5.4x5x5 greutatea 0.048 executat din sticlă. Culoarea Lentilei-inghetat prețul 7.00$. Două becuri amplasate paralel 1W 450lm 5500-6500K LED alb bec plafon (85-265) forma becului Incastrat Retrofit de tip Lumini de tavan, Lumini Respinse, culoarea luminii – alb natural, greutatea 0.265, executat din aluminiu.

In zona dormitorului de la etajul 1 au fost montate corpuri de iluminat în tavanul suspendat 8 la numar 19W 1150-1250LM 3000-3500K Warm White Light LED Bec Ceiling (85-265V) de culoare Alb Cald Tip LED SMD 5050, culoarea lentilei transparent, dimensiuni 16.0×16.0x7.5, greutatea 0.26. In centru dormitorului amplasat Cristal pandantiv Lumina, 8 LED-uri, în stil Modern Chic oțel inoxidabil placare, prețul 120$, înălțimea 3cm, lățimea montaj 30cm, lungimea lanț 129CM, baldachin 14. 14. 3.5. Baza Bec LED integrat, greutatea 1,5kg.

În zona dormitorului de la etajul 2 au fost instalate sporturi luminoase direcționate: deasupra patului constituind 4 crom lumina & pandantiv negru prețul 50$ bucata înnălțimea 30cm, lațimea 18cm, lungimea montaj 18cm, lungime sfoară 90cm. Baza bec E26/E27 voltaj pe bec Max 60W, greutatea 1.2. Patru becuri în zona geamului cîte 1 Light Agatat Chrome la preț de 60$ bucata, executat în stil modern-contemporan, galvanizat. Innaltimea Montaj 25cm, lățimea montaj 12cm, lungimea montaj 12cm, lungimea sfoară 60cm, baza becului E26/E27, voltaj pe bec 60W. Lumina este puternică și directă-becurile cu halogen sunt o soluție.

Corpurile de iluminat suspendate sunt surse de lumină direcționată utilizată în zona alimentara constituind 4 becuri ……montate in tavanul suspendat direcționată deasupra blatului

Iluminatul cu accent trebuie să fie nu prea puternică, pentru scoaterea în evidență obiectele necesare se utilizează lămpi cu raze luminoase (lămpi cu halogen și sporturi luminoase) ca exemplu ne poate servi zona în care este amplasat blatul în partea opusă a acestuia este amplasata o construcție interesantă.

Iluminat decorativ – lumina statică (alicată pe perete) sau cenetică (lumina din șemineu sau la lumînări).

Tavanele înnalte au nevoie de iluminare mai puternică deoarece spațiul care trebuie iluminat este mai mare și au nevoie de lumină blîndă pentru ca să nu se reflecte pe pereți, utilizîndu-se maximal lumina naturală ce constituie crearea unei stări emoționale pozitive la nivel psihologic cît și la nivel vizual.

Pentru atmosfera și efect se utilizează pe larg lumina artificială care în proiectul de față este dozată corespunzător. Amplasarea mai multor surse de iluminat artificial cu intensitate diversă crează o atmosferă specială și afută la definirea zonelor de interes în casa de locuit la sol, prin degradeurile de umbră și lumină obținute.

Pentru obținerea unui interior expresiv este necesar combinarea luminii directe cu multă lumină ambientală. Utlizarea unei singure surse de lumină în încăpere cauzează distribuirea neregulată a acesteia.

3.6. Elemente și lucrări de finisaj

Avînd în vedere normativul pentru executarea lucrărilor de zugraveli și vopsitorii, avînd indicatorul C.376 intrat în vigoare pe data de 5 aprilie 1976

Prezentul normative este compus din “caiete”, fiecare cuprinzînd prescripții pentru executarea soluțiilor de zugraveli și vopsitorii asemănătoare din punct de vedere al materialului specific întrebuințat sau alcătuirei structurii de finisaj.

Materialele prevazute în proiect și cele puse în operă, vor avea caracteristicile tehnice conform standardelor și normelor interne specificate.

După planul existent pentru a asigura funcționalitatea clădirii conform destinațiilor clădirea se închide către exterior și se compartimentează diferit la interior cu ajutorul elementelor de construcție – pereți, respectiv pereți exteriori sau de închidere și pereți interiori sau de compartimentare. Avînd o clădire cu structură de perți portanți, pereți interiori, ce sunt neportanți ce reazămă și transmit incăperile date de greutatea lor proprie elementelor de rezistență ale planșeelor. Pereții portanți îndeplinesc anumite condiții mecanice și fizice: suportă șocuri accidentale, suportă montarea pe ei a instalațiilor tehnico-sanitare sau suspendarea unor elemente de uz, dulapuri, asigură izolarea termică și fonică.

După planul reconstruit conform NCM F.03.02-99 au fost adăugați pereți din zidărie de caramidă pentru a delimita spațiul în încăperi cu destinații diferite.

Executarea finisajelor se face în general manual, numai unele procese tehnologice pot fi realizate mecanizat și necesită munca de înnaltă calificare [22]. Din această cauză, lucrările de finisaj reprezintă o parte importantă din valoarea unei clădiri, influențînd în mare masură costul și consumul de manopera (circa 15…20% din costul total și respactiv 28…30% din manopera totalș a lucrărilor de construcții). Vopseaua acrilică poate fi aplicată pe suprafețe de lemn, hîrtie, sticlă, ceramică, plastic și este folosită cu succes pentru decorarea interiorului și exteriorului. O vopsea acrilică poate fi opacă, semi-transparentă sau transparentă, mată sau foarte lucioasă. Avantajele vopselei acrilice: este ecologică și nu miroase urît. Are o aplicabilitate ușoară și este elastică, proprietate care asigură o întindere uniformă. Vopselele acrilice pot fi aplicate și peste vopsele vechi, inclusiv peste vopsele alchidice. Aceste vopsele se pot aplica cu pensula, rola sau prin pulverizare. Un alt avantaj al acestei vopsele este că se usucă repede și este rezistent în timp.

În zona livingului pe pereți au fost montați șapte panouri din lemn din specii rare buc iluminați din interior cu LED. Tavanul a fost decorat cu tavan suspendat. Tencuielile interioare au fost efectuate de 5 mm. grosime, executate manual, cu amestec uscat pe bază de ipsos, la pereți și pareți despărțitori, prepararea manuală a mortarului executate manual cu amestic “TINC”. Vopsitorii interioare cu vopsea pe bază de copolimeri vinilici în emulsie apoasă, aplicate în două straturi pe glet existent, executate manual. Placajul din plăci de marmoră lucioase, fixate cu pastă adezivă la care sau impus cerințe deosebite prin proiectul de arhitectură. În zona panoramei a restaurantului pereții sunt finisați cu tencuială decorativă. Pe un perete este montat un triptih executat în tehnica baticului rece. Tavanul este decorat cu o construcție suspendată din gipscarton pe perimetrul încăperii cu efect de cer înstelat în mijlocul sălii cît și în zona panoramei.

În zona recepției un perete este decorat cu tapete pe bază de poliesteri inclusiv montarea bagetelor aplicate pe pereții gletuiți, alt perete este decorat cu un panou și oglinzi pe tot perimetru întins cu piele pe care va fi montat TV, tavanul suspendat la fel este executat din gips carton pe șantier, grosimea 9,5 mm. pe structura din profile zincate: suprafetele tavanelor din linii frinte, cu goluri pentru corpuri de iluminat. În mijlocul tavanului este amplasat un vitraliu mat executat din oglindă avînd o grafică decorativă cu aspect contemporan. Vopsitoriile interioare eu fost efectuate cu vopsea pe bază de copolimeri vinilici în emulsie apoasă, aplicate in două straturi pe glet existent, efectuate manual.

In Zona blocului sanitar de la etajul II accentul pus pe textura teracotei din EUROLIGHT pardoseaua F107 ST2 Marmura Latina cu dimensiunile 40×40, peretii F407 ST 82 Galaxy maro cu dimensiuni: 25×40, Galaxy Friz 6×25.

In Zona blocului sanitar de la etajul I sa utilizat deracota producatorului EURODEKOR, pardoseaua H047 ST15 Merano lamelar cu dimensiunile 40×40, peretii F105 ST15 Marmura Torano cu dimensiuni: 25×40, Torano Friz 6×25. Iar pe peretele drept Torano décor 25×40. Un tavan suspendat ce delimitează două zone avînd iluminare încorporată formata din 2×2 obiecte de iluminat montate in tavan. Tavanul este extensibil cu efect de cer “Armstrong”. Gama cromatică a WC este executat într-o nuanță de albă. Pardoseaua este lipidă 3D cu efect de apă.

3.9. Concluzii la capitolul 3

Într-o măsură ridicată un mediul sănătos influințează calitatea vieții cotidiene unde nu doar mediul este responsabi pentru o viață comfortabilă si sanatoasa dar factorii utilizati la amenajarea casei. Astfel viața în locuința amplasata la sol devine frumoasă și placută care depinde de modul de selecție a factorilor necesari la integrarea sociala.

Locuința are ca scop satisfacerea așteptărilor beneficiarului, astfel la elaborarea proiectului sa luat în calcul pînă și cele mai mici detalii: materialele utilizate, texturile și structurile, iluminatul, suprafețele, gama cromatică, prin intermediul cărora sa făcut posibilă realizarea celui mai neobișnuit proiect posibil care să creeze o atmosferă expresivă avînd o eficiență maximală.

Specialistul în design este persoana cu experiența, calificarea, și viziunea necesara pentru coordonarea procesului de creație și construcție obținînd soluții variate si inedite opime necesare asupra spațiului existent conform legislației în vigoare.

Decorul în stilul contemporan se bazează pe materiale și gama cromatică, textură, factură, pentru a obține un punct de interes spațios și vizionar punrtînd amprenta personalizată unde o minusculă culoare plină, poate ajunge dominantă în ansamblul coloristic al unui interior, accentuînd ideea relatată de designer.

În urma intercalării armonioase a tuturor acestor cunoștințe se poate realiza o casă modernă de locuit, confortabă, ergonomico-funcțională și cu proprietăți estetice și artistice inedite avînd amprentă individuală ce denotă stilul contemporan dar și necesitățile persoanelor într-un mod individual.

Începînd de la spațiul concret pînă la proiectul dorit trebuie să parcurgem diverse etape unde designerul va coordona echipa de spacialiști necesari pentru proiectele de instalații și supravegerea calitatea rezultatului efectuat. Printr-un design conceptual se face posibilă adăugarea calității spațiului proiectat parcurgînd diverse transformări ce stimulează, inspiră și motivează persoanele ce utilizează acest spațiu.

CONCLUZII FINALE

Locuința reprezintă un spațiu de valoare a oricarei familie avînd ca punct forte estetica-ergonomică, de aici și a reeșit motivarea autorul pentru proiectarea interiorul unei case de locuit care să intercaleze funcționalitatea cu confortul psihologic. La proiectarea spațiului dat din aspectul necesităților dar și normelor locuinței sa recurs la o retrospectivă a diverselor analoagii în aceasta direcție cu scopul asimilarii progresului tehnologic din punc de vedere utilitar în societate sa ajuns la aprofundarea în trecutului apariției și evoluției acestora.

În aceasta lucrare autorul a intrebuintat suporturi metodologice diverse, determinate în mare măsură de cercetarile deja existente, drept ca bază servind metoda sistematico-structurală (metodologie coordonată și sistematizată) unde sau relevat particularități pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp.

Pentru teza de licență autorul a ales să proiecteze a casa de locuit din or. Nisporeni, spatiul supus proiectării avea menirea să exercite mai multe functii unde sa încercat să se solutioneze probleme de ordin ergonomic, estetic, dar și cel funcțional. Scopul proiectului de licență a fost respectat prin elaborarea și soluționarea complexă dar si optimală potrivite cerințelor obligatorii ce se referă la simbioza tehnicilor, materialelor și soluțiilor artistico-plastice utilizate în designul interior pentru realizarea interiorului, avînd ca bază cerințele funcționale, ergonomice, estetice purtînd amprentă personalizată.

Interiorul casei de locuit reprezintă o soluție originală și atractivă prin gama cromatică, și soluțiile artistico-plastice utilizate la realizarea acestui interior.

Deoarece proiectarea este o muncă creativă și voluminoasă, ori ce proiect poartă amprenta unui caracter specific individual. Pentru o reușita, designerul trebuie să satisfacă urmatoarele criterii: să depună efort maxim, servind necesităților și cerințelor beneficiarului; utilizarea materialelor calitative și potrivite; rezultatul asteptat să fie unil estetic și de succes.

Un interior este caracterizat prin individualitate și expresivitate ce crează o atmosferă capabilă să fascineze esența efortului depus.

Designul interior e un domeniu interesat, multidisciplinar de ansamblul factorilor socio-economici, fucționali, tehnici, ergonomici și estetici ce contribuie la aspectul produsului dar și calitatea acestuia. Proiectul bine conceput asigura soluții flexibile de design care asigura o creștere ulterioară a spațiului și a necesităților sale funcționale. Monitorizarea prețurilor realiste de construcție pentru soluția aleasă bazate pe desene în detaliu ale proiectului, cantitatea și specificația materialelor evita greselile costesitoare alegînd soluțiile optime necesare.

La realizarea acestei lucrări autorul a parcurs toate etapele stabilite, consultînd diverse surse necesare (cărți documente, normative, dar și reviste de specialitate etc).

Autorul și-a propus o serie de probleme care urmează să fie rezolvate ca în final să obținem un interior complex: dezvoltarea de design interior; soluții de căutare stilistică; studiu și tendințele moderne în design interior; crearea de modele suplimentare; zonarea spațiului; selectarea materialelor de finisare pentru pereți, pardoseli, tavane; selectarea instalațiilor sanitare; selectarea paletei de culori pentru interior; crearea spațiului funcțional și ergonomic; decorarea; selectarea de textile; combinație de culoare si textile; emplimentarea tehnologiilor inovationale în interior.

Parametrii spațiului de locuit este o constituire esențiala ceea ce se exprimă prin numarul persoanelor dar si a incaperilor unde numarul cărora facilitează corelarea mărimii case de locuint fiind considerata centrul de interconexiune între suprafața unei odăi cu suprafata totală a acesteia. Avînd la dispoziție numeroase materialele necesare și multa perseverenta autorul a decurs la aplicarea cunoștintelor sale în lucrarea practică.

Pentru realizarea lucrării date sa ținut cont de planul arhitectural propus, de trăsăturile și caracteristicile specifice stilului propus, de tendințele din domeniu, tehnologiile moderne etc.

Astfel, după o lungă analiză, de cercetare și căutare, autorul a încercat să propună interiorul unei locuinte care denotă funcționalitate, contemporaneitate, confort și ergonomie.

BIBLIOGRAFIE

1. Andries A. M. Desen și arhitectură. București: Vellant, 2009. 96p.

2. BNRM. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. accesibil pe: http://www.bnrm.md (acesat 12.04.2014).

3. Calangiu A. Arta și noile tehnologii. București: Meridiane, 2000. 152 pag.

4. Curinschi Gheorghe. Istoria Universală a Arhitecturii. București: Tehnică, 2002. 134 pag.

5. Cassell J. Tehnica designului interior. București: Aquila, 2002. 294 pag.

6. Comșa Emil. Contrucții Civile. Institutul Politehnic Cluj Napoca: Facultatea de construcții, 2003. 160 pag.

7. Cragoe C. Normativ în constructii. NMC C.01.02-99. Chișinău: Litera. 1999. 20p.

8. Enescu M. Mărirea eficienței funcționale și aspectele sociale ale clădirilor civile contemporane. Brașov: Politica, 2006. 127 pag.

9. Fetcu R. Stil și tendințe în design interior accesibil pe: http://designinterior.com (acesat 29.04.2014).

10. Focillon H. Viața formelor. București: Aquila, 2008. 312 pag.

11. Lutzeler H. Criteriile de proiectare a clădirilor. București: Miridiane, 2001. 373 pag.

12. Miller Judith. Culoarea de la stilul clasic la cel contemporan. Oradea, Tehnica, 1993. 245 pag.

13. Mitelea I. Selecția și utilizarea materialelor. Timișoara: Politehnica, 2002. 312 pag.

14. Neufert E. Manualul Arhitectorului. Elemente de proiectare și construcție. Ediția a 37-a, adaugită și prelucrată. Timișoara: Alutus, 2004. 645 p.

15. Olaru Efim. Soroceanu Nicolae, Marian O. Sanitariă industrială și igiena muncii. Chișinău, 2000. 211pag.

16. Patrulius Radu. Clădirea în timp și spațiu. București: Miridiane, 1998. 275 pag.

17. Springman Nicholas. Chapman Jane. Tehnica designului interior. Oradea, 1993. 194 pag.

18. Васильев А. Пространство и свет в современном интерьере. M.: Кладезь-Букс. 2007. 253c.

19. Ефимов А.В., Лазарева М.В., Шимко В.Т. Специальное оборудование интерьера. Учебник. Москва: Архитектура, 2007. 187 c.

20. Зелник М. Основы эргономики. Человек, пространство, интерьер. Справочник по проектным нормам. Москва: АСТ. Астрель 2006. 320с.

21. Мунипов А. Эргономика. Москва: Логос, 2001. 356с.

22. Кайсарова Людмила. Архитектурно-дизайнерское проектирование. Основы теории. М.: 000 СПЦ принт, 2003. 372 c.

23. Лазарева М.В. Методология дизайн проектирования элементов предметной среды. Москва: Архитектура. 2007. 239 c.

24. Степанов Виктор. Дизайн архитектурной среды. Учебник. Москва: Архитектура- С, 2004. 253 c.

25. СНиП 2.08.02-89 "Clădiri și construcții civile".

26. ГОСТ 30494-96. "Здания жилые и общественные. Параметры микроклимата в помещениях". 1990-03-01

27. СНиП 23-05-95 "Iluminarea naturală și artificială".

28. СНиП 2.04.05-91. "Sisteme de încălzire, ventilare și condiționare".

29. СНиП II-4-79 "Proiectarea construcțiilor civile".

30. СНиП 10.01-94 "Sistema documentelor normative în construcție".

31. STAS 1478/90 "Construcții civile și industriale".

32. STAS 1504/90 "Montarea obiectelor sanitare si a accesorilor in constructiile civile, social-culturale și industrial".

33. SP 30-102-99 "Planificarea și construirea edificiilor cu nivel mic de etaje".

34. BCH 59-88 "Utilajul electric al imobilelor locative și sociale. Norme de proiectare".

35. Рунге В. Ф., Сеньковский В.В. Основы теории и методологии дизайна. М.: МЗ Пресс, 2005. 252 c. 81.

36.Тимофеев Н.С., А.Н.Ханина, Н.Н. Тимофеев. Руководство для архитектора-дизайнера Москва: Стройиздат, 1983. 194 c.

37.Vilidfrid Coh. Энциклопедия архитектурных стилей. Moscova, 2005. 285 c.

38.Walton Salli. Цветовое оформление интерьера. Москва: Стройиздат, 2002. 274 c.

39. Эинчеков М. Основы эргономики. Москва: Архитектура, 2001. 269с.

40.Wikipedia. Bibliotecă accesibil pe: http://www.wikipwdia.ro (cafenea pariziană accesat 07.03.14)

41. http://www.slavcoffee.ru/ (totul despre locuinte.accesat 07.03.14)

42. http://www.rembrigada.ru/smeta.html#1/(Ремонт, отделка сданий посещен 16.04.14)

BIBLIOGRAFIE

1. Andries A. M. Desen și arhitectură. București: Vellant, 2009. 96p.

2. BNRM. Biblioteca Națională a Republicii Moldova. accesibil pe: http://www.bnrm.md (acesat 12.04.2014).

3. Calangiu A. Arta și noile tehnologii. București: Meridiane, 2000. 152 pag.

4. Curinschi Gheorghe. Istoria Universală a Arhitecturii. București: Tehnică, 2002. 134 pag.

5. Cassell J. Tehnica designului interior. București: Aquila, 2002. 294 pag.

6. Comșa Emil. Contrucții Civile. Institutul Politehnic Cluj Napoca: Facultatea de construcții, 2003. 160 pag.

7. Cragoe C. Normativ în constructii. NMC C.01.02-99. Chișinău: Litera. 1999. 20p.

8. Enescu M. Mărirea eficienței funcționale și aspectele sociale ale clădirilor civile contemporane. Brașov: Politica, 2006. 127 pag.

9. Fetcu R. Stil și tendințe în design interior accesibil pe: http://designinterior.com (acesat 29.04.2014).

10. Focillon H. Viața formelor. București: Aquila, 2008. 312 pag.

11. Lutzeler H. Criteriile de proiectare a clădirilor. București: Miridiane, 2001. 373 pag.

12. Miller Judith. Culoarea de la stilul clasic la cel contemporan. Oradea, Tehnica, 1993. 245 pag.

13. Mitelea I. Selecția și utilizarea materialelor. Timișoara: Politehnica, 2002. 312 pag.

14. Neufert E. Manualul Arhitectorului. Elemente de proiectare și construcție. Ediția a 37-a, adaugită și prelucrată. Timișoara: Alutus, 2004. 645 p.

15. Olaru Efim. Soroceanu Nicolae, Marian O. Sanitariă industrială și igiena muncii. Chișinău, 2000. 211pag.

16. Patrulius Radu. Clădirea în timp și spațiu. București: Miridiane, 1998. 275 pag.

17. Springman Nicholas. Chapman Jane. Tehnica designului interior. Oradea, 1993. 194 pag.

18. Васильев А. Пространство и свет в современном интерьере. M.: Кладезь-Букс. 2007. 253c.

19. Ефимов А.В., Лазарева М.В., Шимко В.Т. Специальное оборудование интерьера. Учебник. Москва: Архитектура, 2007. 187 c.

20. Зелник М. Основы эргономики. Человек, пространство, интерьер. Справочник по проектным нормам. Москва: АСТ. Астрель 2006. 320с.

21. Мунипов А. Эргономика. Москва: Логос, 2001. 356с.

22. Кайсарова Людмила. Архитектурно-дизайнерское проектирование. Основы теории. М.: 000 СПЦ принт, 2003. 372 c.

23. Лазарева М.В. Методология дизайн проектирования элементов предметной среды. Москва: Архитектура. 2007. 239 c.

24. Степанов Виктор. Дизайн архитектурной среды. Учебник. Москва: Архитектура- С, 2004. 253 c.

25. СНиП 2.08.02-89 "Clădiri și construcții civile".

26. ГОСТ 30494-96. "Здания жилые и общественные. Параметры микроклимата в помещениях". 1990-03-01

27. СНиП 23-05-95 "Iluminarea naturală și artificială".

28. СНиП 2.04.05-91. "Sisteme de încălzire, ventilare și condiționare".

29. СНиП II-4-79 "Proiectarea construcțiilor civile".

30. СНиП 10.01-94 "Sistema documentelor normative în construcție".

31. STAS 1478/90 "Construcții civile și industriale".

32. STAS 1504/90 "Montarea obiectelor sanitare si a accesorilor in constructiile civile, social-culturale și industrial".

33. SP 30-102-99 "Planificarea și construirea edificiilor cu nivel mic de etaje".

34. BCH 59-88 "Utilajul electric al imobilelor locative și sociale. Norme de proiectare".

35. Рунге В. Ф., Сеньковский В.В. Основы теории и методологии дизайна. М.: МЗ Пресс, 2005. 252 c. 81.

36.Тимофеев Н.С., А.Н.Ханина, Н.Н. Тимофеев. Руководство для архитектора-дизайнера Москва: Стройиздат, 1983. 194 c.

37.Vilidfrid Coh. Энциклопедия архитектурных стилей. Moscova, 2005. 285 c.

38.Walton Salli. Цветовое оформление интерьера. Москва: Стройиздат, 2002. 274 c.

39. Эинчеков М. Основы эргономики. Москва: Архитектура, 2001. 269с.

40.Wikipedia. Bibliotecă accesibil pe: http://www.wikipwdia.ro (cafenea pariziană accesat 07.03.14)

41. http://www.slavcoffee.ru/ (totul despre locuinte.accesat 07.03.14)

42. http://www.rembrigada.ru/smeta.html#1/(Ремонт, отделка сданий посещен 16.04.14)