Aspectele Etiopatogenice Bolii Parodontale

CAPITOLUL 1 – ASPECTELE ETIOPATOGENICE BOLII PARODONTALE

Parodontiul constitue sistemul fucțional care asigura mentinerea dintelui în arcadă și cuprinde gingia care este imbrăcamintea superficială singura care este vizibila, osul alveolar , unit cu cimentul(care acopera radăcina dentară) printr-o rețea densa de fibre colagenice conținute în desmodonțiu.

Conținutul celular(fibrobaști),fibros,vascular și nervos al desmodonțiului face din acesta din urma un element determinat al fiziologiei dentro-parodontale.

Fig.1 Vedere clinica si reprezentare grafică axiala a unui dinte si a parodontiului

I.DATE FUNDAMENTALE

Bolile parodontale sunt afecțiuni ale țesuturilor de susținere a dintelui, cu o componenta inflamatorie, de origine multifactorilă.Multe tulpini microbiene se regăsesc în biofilmul sub-gingival, și sunt la originea acestor leziuni. Alți factori locali, generali,de comportament sau factorii de mediu pot influența evoluția acestor patologii. Într-adevăr biofilmul (de obicei numit placa dentara, care minerealizându-se duce la formarea de tartru) este factorul etiologic decisiv. Nu toți pacineții reacționeaza țn același mod, bacteriilor sau metabolițiilor acestora din punct de vedere al distrugerii parodontale(alveoliza).Atasamentul epitelial este o structura specializată care se opune penetrarii microbiene în direcția desmodonțiului subiacent. Virulența unor tulpini microbiene anaerobe identificate ca agenți patogeni majori va determina severitatea afectarii parodontale.

Într-un sanț gingival perfect sănătos, există bacterii. Creșterea numțrului de bacterii din placa dentara va duce la o ruptură de echilibru care este caracterizată de inflamarea gingiei. Prin urmare , din punct de vedere clinic, două tipuri de boli vor fi distinse: gingivitele (deteriorari superficiale reversibile) și pereodontite caracterizate printr-o pierdere a atașamentului epitelial și distrugerea osoasă (alveoliza).

Manifestările clinice sunt: inflamație gingivala )roșeață,sângerare,durere). formarea pungilor parodontale(aprofundarea patologice a șanțului gingivodentar prin pierderea atasamentului epitelial),cu emisii de puroi în formele agresive sau cronice, și mobilitatea dentara. Studiile arată că gingivita este stadiul incipient al parodontitei, și ca leziunele parodontale care rezultă din acțiunea directă a bacteriilor pe țesuturile epitelio-conjunctive precum și reacția de apărare ale organismului care a apelat la gazdă (reacție imunpatologica ).

Fig.2 Vedere clinica vestibulara a unei gingivite

Fig.3 Vedere clinica vestibulara a unei parodontite cronice la un adult

II.FACTORI DE RISC

Parodontitele evoluează printr-un ciclu care daca își atinge scopul, se ajunge la distrugerea unui organ infectat sau a unei părți a acestuia, cu principala urmare , o schimbare a funcțiilor sale [0] . Se pare că simpla prezență de bacterii pe suprafața dinților și mucoasei este condiția necesară , dar nu suficientă pentru a declanșa distrugerea țesuturilor parodontale.

O serie de factori de risc au fost identificati ca influenta ciclu de infecție caracteristică al bolii parodontale , dar acesta nu se va pune în discutie decat daca si alte condiții sunt reunite , în același timp , în funcție timp, in funcție de mai mulți autori:

-prezența bacteriilor virulente

– absența bacterii protectoare

-prezența unui mediu favorabil pentru bacterii virulente

-deficiente din nastere sau dobîndite ale sistemului imunitar

Fumatul este un factor major care a făcut obiectul unor studii longitudinale și este puternic asociat cu parodontite.Impactul tutunului prin componente acestuia (de nicotină și cotinine) asupra vasculature a fost amplu demonstrat , precum și gravitatea afectarii parodontale [1] .Diabetul este,de asemenea un factor de risc recunoscut al bolilor parodontale prin tulburările circulatorii care-l însoțesc.Parodontita este în prezent pe locul 6-lea printre complicațiile diabetului de către Asociatia Americana pentru diabet zaharat [2].

Boala parodontala ulcerativa necrotica care ajunge la copiii mici, în Africa [3],care trăiesc în condiții socio-economice nefavorabile , caracteristicile clinice specifice ale acestei afectiuni sunt durerea, necroza a papilelor interdentare și sângerare in contact, la care sunt de obicei asociate respirație fetidica, precum și prezența pseudomembranelor.În unele cazuri , poate fi observata o încălcare a condițiilor starii generale.

Infecția cu HIV poate fi asociată cu apariția și dezvoltarea unor boli parodontale care sunt adesea una dintre primele manifestari orale.

Fig.4 Gingivita ulcero-necrotica la un copil de 6 ani

III. TRATAMENTUL ÎN PARODONTOLOGIE

Două abordari terapeutice pot fi puse în aplicare pentru controlul plăcoo dentare , reducerea inflamației adâncimii pungilor și în mod ideal , regenerarea țesuturile parodontale distruse de boala. Printre acestea se numară așa-numite tratamente chirurgicale si nechirurgicale care sunt:

– conșteintizarea pacientului si invatarea tehnicilor de igiena orala;

– detartrajul și surfasajul radicular

– tratamente antimicrobiene antiseptice sau antibiotice

Controlul plăcii dentare și învatarea tehnicilor de igienă sunt la baza terapiilor parodontale.Calitatea îngrijirii de zi cu zi diminuează încarcatura cu bacteria anaerobe.

Detartrajul și surfasajul radicular fac parte din tratamentul parodontal mecanic a suprafetelor dentare și radiculare. Ele permit reducerea numărului de agenți patogeni (în special anaerobe) și endotoxinelor lor.

Agenții antimicrobieni de tip antiseptic au un rol important în tratamentele parodontale nechirurgicale, acestea trebuie să fie bine alese și bine folosite . Există multe molecule de antiseptizarea care sunt active asupra baceteriilor parodontopatogene din care cele mai folosite sunt sub formă de clorhexidina digluconate.

Are efecte bacteriostatice și bactericide foarte importante, cu o bună uniformitate de acțiune cu privire la toți germeni patogeni , și mai ales pe germeni patogeni anaerobi. Molecula este, de asemenea , un fungicid și are o putere rezduală, care permite o incetinire de suprafață sau situs-uri. În plus fată de apele de gura , metoda de utilizare pentru o mai mare eficiență este irigarea sub-gingival.De asemenea, trebue remarcate unele reacții adverse cum ar fi pigmentațiile care pot apărea după un tratament de lunga durata .

Fig.5 Motivarea și invaatarea tehnicilor de igiena orală , parodontita , depuneri massive de tartru, rezultat dupa tratament .

Tratamentele chirurgicale implica mai multe tehnice ale caror obiective pot fi functionale, estetice sau mixte. Aceste tehnici includ debridarea sau chiuretajul pungelor parodontale , tehnici pentru regenerarea țesutului și chirurgie plastic parodontala.Abordarea nechirurgicala este metoda inițială de tratament a tuturor bolilor parodontale, restul de domeniu de practica generală.Cele mai multe dintre tehnicile folosite în scop terapeutic, au drept scop reducerea incarcaturii microbriene în cintact cu structura dintelui, sau recrearea condiții parodontale anatomice favorabile pentru un control optim al plăcii. Vizitele regulate la dentist pentru depistarea precoce a bolii și sesiuni de detartraj sunt garanția al unui țesut sănătos.