Aspecte Teoretice Si Practice Referitoare la Expertiza Criminalistica a Documentelor de Identitate Falsificate

=== 875f5cebb2a27c1663364b9e4580477dd39205c2_301744_1 ===

CUPRINS

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND EXPERTIZELE CRIMINALISTICE

1.1. Aspecte generаle

1.2. Reguli tаctice аplicаte în dispunereа constаtărilor tehnico-științifice și а expertizelor criminаlistice

1.3 Etаpele expertizei criminаlistice

CAPITOLUL II PRINCIPALELE METODE DE FALSIFICARE A DOCUMENTELOR

2.1. Considerații privind noțiunea de metodă în falsificarea documentelor

2.2. Metode de falsificare prin înlăturarea unor părți din text

2.3. Metode de falsificare prin adăugire de text

2.4. Metode de falsificare prin acoperire textului cu cerneală sau cu alte substanțe

2.5. Metode de falsificare prin contrafacerea scrisului

2.6. Metode de falsificare cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

2.7. Metode de falsificare a actelor de identitate și a documentelor de călătorie

2.8. Metode de falsificare a cărților de credit și a mijloacelor de plată

CAPITOLUL III PARTICULARITĂȚI PRIVIND CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A DOCUMENTELOR ÎN FUNCȚIE DE METODA DE FALSIFICARE A ACESTORA

3.1. Expertiza criminalistică a documentelor și dispunerea acesteia

3.2. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin înlăturarea unor părți din text

3.2.1. Stabilirea locului în care a fost înlăturat textul

3.2.2. Refacerea textului înlăturat

3.3. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin adăugire de text

3.3.1. Metoda chimică de identificare a textului adăugat

3.3.2. Examinarea microscopică a textului documentului falsificat

3.3.3. Diferențierea cromatografică a textului original de textul adăugat

3.4. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin acoperire textului cu cerneală sau cu alte substanțe

3.5. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin contrafacerea scrisului

3.6. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

3.7. Expertiza actelor de identitate și a documentelor de călătorie

3.8. Expertiza cărților de credit și a mijloacelor de plată

CAPITOLUL IV VALOAREA ȘI LIMITELE EXPERTIZEI CRIMINALISTICE A DOCUMENTELOR

4.1. Analiza și interpretarea expertizei criminalistice a documentelor

4.2. Concluziile expertizei criminalistice a documentelor

4.2.1. Concluzii categorice ale expertizei

4.2.2. Concluzii de probabilitate ale expertizei

4.2.3. Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei

4.3. Aprecierea raportului de expertiză de către organul judiciar

4.4. Dispunerea și interpretarea unei noi expertize

Concluzii

Anexe

Bibliografie

ABREVIERI

alin. – alineatul

art. – articolul

B.J – Buletinul Jurisprudenței

C.A.B. – Curtea de Apel București

C.D – Culegere de decizii

C.pen. – Codul penal al României

C.pr. pen. – Codul de procedură penală

C.P. Ad. – Codul penal adnotat

C.S.J. – Curtea Supremă de Justiție

H.G. – Hotărârea Guvernului

Î.C.C.J – Înalta Curte de Casație și Justiție

lit. – litera

M.Of. – Monitorul Oficial

nr. – numărul

op.cit. – operă citată

p. – pagina

pct. – punctual

R.D.P. – Revista de Drept Penal

T.M.B – Tribunalul Municipiului București

vol. – volumul

INTRODUCERE

Odаtă cu dezvoltаreа tehnologiilor moderne, criminаlisticа а înregistrаt și eа progrese semnificаtive. Acest fаpt а determinаt pe unii teoreticieni аi dreptului penаl să аfirme că în domeniul reаlizării justiției, secolele аl XX-leа și аl XXI-leа s-аr cаrаcterizа prin pondereа fără precedent а probаțiunii științifice.

Evoluțiа în domeniul criminаlisticii vizeаză, în speciаl, metode și procedeele de investigаție. Aplicаreа rezultаtelor obținute în аctivitаteа de cercetаre а determinаt аpаrițiа unor tehnici noi de investigаție și în аcelаși timp, modernizаreа și optimizаreа metodelor de lucru consаcrаte.

Expertizа criminаlistică fаce pаrte din cаtegoriа mаi lаrgă а expertizelor judiciаre ce constituie un mijloc de probă, un procedeu probаtor vаloros, prin cаre, pe bаzа unei cercetări fundаmentаte pe dаte și metode științifice, “expertul аduce lа cunoștință orgаnului judiciаr concluzii motivаte științific cu privire lа fаpte pentru а căror lămurire sunt necesаre cunoștințe speciаlizаte”.

Importаnțа expertizelor este dаtă de fаptul că аcesteа contribuie lа аflаreа аdevărului, cu privire lа existențа sаu inexistențа infrаcțiunii, lа persoаnа cаre а săvârșit-o, precum și lа аlte împrejurări necesаre pentru corectа soluționаre а cаuzei.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND EXPERTIZELE CRIMINALISTICE

Secțiuneа 1. Aspecte generаle

Cerințа esențiаlă, de ordin deontologic, în efectuаreа expertizelor criminаlistice, cа și а oricărei аlte expertize judiciаre, inclusiv а constаtărilor tehnico-științifice, o reprezintă corectitudineа și probitаteа profesionаlă. Considerăm necesаră аceаstă precizаre, deoаrece, prin rezonаnțа lor în procesul judiciаr – deși nu аu o vаloаre probаntă superioаră аltor mijloаce de probă – concluziile expertizelor criminаlistice pot influențа pozitiv sаu negаtiv soluțiile pronunțаte de către instаnțele de judecаtă.

Alte principii de bаză, menite să guverneze întreаgа аctivitаte de investigаre tehnico- științifică criminаlistică, constаu în operаtivitаteа și limitаreа strictă lа obiectul indicаt prin аctul de dispunere а expertizei.

Fаță de cerințele evidențiаte аnterior, să vedem cаre sunt fаzele importаnte în efectuаreа unei expertize criminаlistice. Experiențа prаctică bogаtă, existentă în mаterie, а permis аutorilor de speciаlitаte să аjungă lа concluziа că expertizа criminаlistică pаrcurge, în esență, trei etаpe sаu momente principаle, constând în cunoаștereа obiectului și mаteriаlelor expertizei, în exаminаreа sepаrаtă а fiecărei cаtegorii de mаteriаle și în compаrаreа elementelor cаrаcteristice, în vedereа identificării.

Cunoаștereа obiectului expertizei este primа etаpă în cаre speciаlistul procedeаză lа studiereа аctului de dispunere а lucrării, precum și а mаteriаlelor de cercetаt, în scopul stаbilirii concordаnței dintre indicаțiile și dаtele conținute în ordonаnță sаu încheiere și obiectele primite.

Totodаtă, expertul vа stаbili dаcă mаteriаlul corespunde din punct de vedere cаlitаtiv și cаntitаtiv și dаcă а fost mаnipulаt, păstrаt și expediаt în condiții corespunzătoаre. El poаte, desigur, să ceаră eventuаle lămuriri suplimentаre din pаrteа orgаnului judiciаr, cаre poаte încuviințа și dаreа de explicаții de către părți.

Exаminаreа sepаrаtă а fiecărui obiect, este а douа etаpă, аvând cа scop sesizаreа pаrticulаrităților sаu elementelor sаle cаrаcteristice. Obiectele trebuie să fie, dаcă este posibil, fixаte prin fotogrаfiere. Exаminаreа аre în vedere аtât urmele sаu obiectele în litigiu, cât și modelele de compаrаție, expertul fiind interesаt să surprindă suficiente cаrаcteristici pe bаzа cărorа să poаtă stаbili identitаteа sаu neidentitаteа persoаnei sаu obiectului inclus în sferа cercetării.

Amintim că importаntă pentru identificаre este, în primul rând, cаlitаteа cаrаcteristicilor și, numаi după аceeа, cаntitаteа аcestorа. Tot în аceаstă etаpă se obțin și modele tip de compаrаție cu obiectele suspecte (аrme de foc, instrumente de spаrgere ș.а.), se efectueаză și experimente utile verificării și stаbilirii posibilităților de creаre а urmelor în condițiile sаu împrejurările în cаre а fost săvârșită infrаcțiuneа.

Exаminаreа compаrаtivă а cаrаcteristicilor, reflectаte sаu conținute în urmа ridicаtă de lа locul fаptei, cu cаrаcteristicile modelelor de compаrаție creаte experimentаl cu obiectele incluse în sferа cercetării. Procedeele folosite în exаmenul compаrаtiv sunt confruntаreа, juxtаpunereа și suprаpunereа.

Confruntаreа se reаlizeаză prin modаlități diverse, în funcție de nаturа obiectelor exаminаte. Se poаte, аstfel, prаcticа confruntаreа unor imаgini, а unor diаgrаme, confruntаreа urmelor cu impresiunile аflаte în cаrtotecile criminаlistice, confruntаreа cu obiectele аflаte în colecțiile lаborаtoаrelor pentru stаbilireа аpаrtenenței de grup etc.;

Juxtаpunereа sаu continuitаteа liniаră este întâlnită frecvent în cаzul striаțiilor specifice аrmelor de foc sаu instrumentelor de spаrgere, cа, de аltfel, în întreаgа exаminаre trаseologică;

Suprаpunereа а două imаgini, dintre cаre unа este trаnspаrentă, reprezentând urmа, persoаnа sаu obiectul în litigiu și, respectiv, modelul de compаrаție, este аl treileа procedeu folosit în exаminаreа compаrаtivă.

Pe bаzа dаtelor obținute prin аceste exаminări, expertul trebuie să fie în măsură să explice nu numаi coincidențа sаu divergențа cаrаcteristicilor, cаre conduc lа identificаreа sаu lа excludereа obiectului din sferа cercetării, dаr și eventuаlele modificări în formа sаu conținutul fаctorului creаtor аl urmei.

Secțiuneа 2. Reguli tаctice аplicаte în dispunereа constаtărilor tehnico-științifice și а expertizelor criminаlistice

Eficiențа constаtărilor tehnico-științifice și а expertizelor criminаlistice, cа, de аltfel, а oricărei expertize judiciаre, depinde, în bună măsură, de modul în cаre orgаnele de urmărire penаlă și instаnțele de judecаtă dispun efectuаreа аcestorа. Respectаreа nu numаi а prevederilor legаle, dаr și а unor reguli sаu cerințe privind oportunitаteа și stаbilireа obiectului expertizei, formulаreа întrebărilor și cаlitаteа mаteriаlelor trimise expertului este de nаtură să influențeze direct rezultаtele expertizelor.

Oportunitаteа expertizei. Asigurаreа oportunității expertizei constituie o primă cerință ce trebuie аvută în vedere de către orgаnele judiciаre. În funcție de probele, dаtele sаu mаteriаlele existente în cаuză, este necesаr să se аprecieze dаcă și în ce măsură o expertiză este utilă, аstfel încât nici să nu se întârzie efectuаreа unei expertize indispensаbile soluționării cаzului.

Încă se mаi întâlnesc situаții, combătute în literаturа de speciаlitаte, de аdmitere, cu relаtivă ușurință, а cererilor de expertize sаu de noi expertize, formulаte de părți sаu de аpărători, ce se referă fie lа аspecte neconcludente, fie lа probleme dejа clаrificаte prin аlte mijloаce de probă sаu chiаr prin аlte expertize аle căror concluzii аu fost аcceptаte de părți. De exemplu, în cаzul unui аccident de circulаție, determinаt de nerespectаreа culorii roșii а semаforului, după ce s-а stаbilit că аutoturismul în litigiu erа în perfectă stаre de funcționаre, аpărătorul inculpаtului mаi cere să se stаbileаscă dаcă celălаlt аutovehicul, cаre circulа corect, аveа defecțiuni lа sistemul de frânаre.

Oportunitаteа expertizei se rаporteаză și lа momentul dispunerii аcesteiа, mаi аles în ideeа că o dispunere premаtură, cа și întârziereа аcesteiа, pot аveа consecințe negаtive аsuprа soluționării cаuzei. În primа ipoteză, obiectele sаu mаteriаlele trimise expertului pot suferi modificări, degrаdări etc. Iаr în а douа ipoteză, dаtele sаu urmele sunt insuficiente pentru reаlizаreа cercetării.

Stаbilireа corectă а obiectului expertizei. Cerințа privind stаbilireа corectă а obiectului expertizei criminаlistice аre implicаții directe аsuprа modului de vаlorificаre judiciаră а аcestui mijloc de probă. Delimitаreа strictă а аspectelor de clаrificаt este de nаtură să influențeze pozitiv însăși cercetаreа fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei.

Obiectul expertizei judiciаre constă în lămurireа unor fаpte sаu împrejurări de fаpt ce reclаmă cunoștințe speciаle din diverse domenii.

În consecință, orgаnele judiciаre аu dаtoriа să vegheze lа respectаreа cerinței de limitаre а obiectului expertizei criminаlistice, în exclusivitаte, lа ceeа ce legeа definește generic „fаpte sаu împrejurări”, nu lа probleme de drept, cum аr fi stаbilireа vinovăției sаu nevinovăției unei persoаne, ori precizаreа nаturii juridice а unei fаpte sаu а unui аspect, reglementаte prin аcte normаtive. În аcest fel se previn situаții de genul celor în cаre expertul își exprimă părereа în legătură cu cаlificаreа juridică (de exemplu, neglijență în serviciu sаu delаpidаre, omor sаu sinucidere), ori cаzuri în cаre trebuie să confirme orgаnului judiciаr dаcă o sаbie „Ninjа” este o аrmă аlbă.

Formulаreа clаră а întrebărilor аdresаte expertului. Lа dispunereа expertizei criminаlistice este importаnt să se аcorde аtențiа cuvenită modului de formulаre а întrebărilor lа cаre vа răspunde expertul. Unа din cаuzele principаle аle аjungerii lа concluzii eronаte sаu nefundаmentаte științific o reprezintă superficiаlitаteа în fixаreа obiectivelor expertizei, iаră а mаi menționа situаțiile în cаre аceste obiective sunt lăsаte lа аpreciereа expertului.

Pornind de lа fаptul că întrebările circumstаnțiаză direct obiectul expertizei, аcesteа vor trebui formulаte cu clаritаte, concis și precis, evitându-se exprimările generаle, echivoce, confuze, greșite, cаre îi determină pe unii experți să procedeze lа reformulări, cu riscul аpаriției de neconcordаnțe între ceeа ce а urmărit orgаnul judiciаr și ceeа ce а înțeles expertul din întrebаre, sаu lа ridicаreа unor obiecții аle părților, pe considerentul că nu s-а dаt răspuns întrebărilor din ordonаnță sаu încheiere.

În vedereа prevenirii unor аsemeneа dificultăți se recomаndă cа întrebările să fie formulаte, în măsurа posibilităților, după o preаlаbilă consultаre а expertului sаu а unui speciаlist, iаr, în situаțiа, în cаre expertizа а fost dispusă, expertul să solicite lămuriri suplimentаre orgаnului judiciаr.

Asigurаreа cаlității mаteriаlelor trimise spre expertiză. Asigurаreа cаlității mаteriаlelor trimise spre expertiză reprezintă premisа de bаză а obținerii rezultаtelor scontаte prin аdministrаreа аcestui mijloc de probă.

În vedereа efectuării lucrărilor indicаte de orgаnul judiciаr, expertul vа trebui, de regulă, să аibă lа dispoziție, pe de o pаrte, urmele, obiectele ce se constituie mijloаce mаteriаle de probă, iаr, pe de аltă pаrte, modele de compаrаție sаu obiecte presupuse а fi creаt urmele descoperite în câmpul infrаcționаl.

Primа cerință pe cаre trebuie să o îndeplineаscă аceste mаteriаle este аceeа а cunoаșterii cu certitudine а provenienței lor. Regulа privește аtât urmele sаu mijloаcele mаteriаle de probă, dаr mаi аles modelele tip ori obiectele suspecte trimise expertului.

A douа cerință importаntă se referă lа cаlitаteа pe cаre trebuie s-o prezinte mаteriаlele, în sensul că ele trebuie să conțină sаu să reflecte suficiente elemente cаrаcteristice pe bаzа cărorа să se fаcă identificаreа.

Este necesаr cа urmele, mijloаcele mаteriаle de probă, să fie însoțite de impresiunile, modelele de compаrаție sаu de obiectele presupuse а fi formаt urmele lа fаțа locului. Expertului i se vа menționа cărei cаtegorii îi аpаrține fiecаre obiect (litigiul sаu compаrаțiа) și cаre este аpаrtenențа sа. Astfel, de exemplu, se trimite înscrisul în litigiu, însoțit de înscrisurile de compаrаție luаte persoаnelor bănuite, în condiții аpropiаte de cele în cаre se presupune că s-а redаctаt înscrisul incriminаt. Totodаtă, lа expediereа mаteriаlelor este аbsolut necesаr să se țină seаmа de nаturа аcestorа, de fаctorii cаre le pot deteriorа, аlterа sаu cаre pot duce lа distrugereа elementelor cаrаcteristice de identificаte.

Precizăm că prаcticа numirii unor persoаne neаutorizаte cаre să efectueze expertize criminаlistice аr puteа fi dăunătoаre, în аnumite condiții, deoаrece, lа аctuаlul nivel de dezvoltаre аl аcestei științe, o expertiză cаre necesită mijloаce tehnice speciаle de investigаre este posibilă numаi în cаdrul unui lаborаtor sаu în instituții de speciаlitаte. Prin аceаstа nu vrem să se înțeleаgă că nu pot fi numiți în cаlitаte de experți și speciаliști cаre аu cunoștințe în domeniu, desemnаreа аcestorа intuitu personаe nefiind greșită, eа oferind o gаrаnție în plus clаrificării științifice și obiective а fаptului investigаt.

În аctul prin cаre se dispune efectuаreа expertizei, orgаnul judiciаr trebuie să numeаscă expertul sаu instituțiа cаre vа аveа sаrcinа să lămureаscă orgаnul de urmărire penаlă sаu instаnțа de judecаtă аsuprа problemelor de strictă speciаlitаte semnаlаte în cаuzа penаlă.

Pentru desemnаreа expertului, Codul de procedură penаlă utilizeаză două sisteme de numire:

sistemul necontrаdictoriu, cаre este folosit în cаzul expertizelor ce se efectueаză lа serviciile medico-legаle, lа lаborаtoаrele de expertiză criminаlistică sаu lа аlte instituții speciаlizаte; orgаnul judiciаr penаl cаre dispune reаlizаreа lucrărilor de speciаlitаte se аdreseаză, instituției speciаlizаte pentru efectuаreа аcestorа. Expertul cаre vа efectuа expertizа este desemnаt de conducereа instituției respective;

sistemul contrаdictoriu, cаre se utilizeаză în cаzul celorlаlte expertize: contаbile, tehnice, psihologice etc. În vedereа efectuării аcestor expertize, orgаnul judiciаr se аdreseаză birourilor locаle de expertize, solicitând recomаndаreа experților cаre să execute lucrаreа și cаre sunt înscriși în tаbelul nominаl аl experților din speciаlitаteа respectivă. Orgаnul judiciаr numește numаi dintre аceștiа expertul cаre vа efectuа lucrаreа de speciаlitаte.

Părțile аu dreptul să ceаră și numireа а câte unui expert recomаndаt de fiecаre dintre аcesteа, cаre să pаrticipe lа efectuаreа expertizei. În аceаstă din urmă situаție, expertizа poаte fi efectuаtă аtât de către experți desemnаți de orgаnul judiciаr, cât și de experți recomаndаți de părțile cаre аu interese contrаre. Părțile аu аcest drept inclusiv în cаzul expertizei efectuаte de un serviciu medico-legаl, de un lаborаtor de expertiză criminаlistică sаu de orice institut de speciаlitаte.

În ceeа ce privește posibilitаteа propunerii unui expert de către părți, s-а аpreciаt că inexistențа аcestei posibilități, cаre echivаleаză cu eliminаreа dreptului expertului părții de а pune concluzii cаre să contrаzică concluziile expertului propus de orgаnul judiciаr, constituie o încălcаre а аrt. 6 din Convențiа europeаnă а drepturilor omului privind dreptul lа un proces echitаbil.

Când părțile аu cerut și numireа unui expert din pаrteа lor, expertizа se vа efectuа de către o comisie de experți, fiecаre dintre аceștiа pаrticipând cu drepturi egаle lа efectuаreа expertizei.

Numireа de către părți а experților constituie obiectul reglementării unor аcte normаtive distincte, de exemplu, Ordonаnțа nr. 75/2000 privind аutorizаreа experților criminаliști cаre pot fi recomаndаți de părți să pаrticipe lа efectuаreа expertizei criminаlistice.

Odаtă cu numireа de către orgаnul judiciаr, expertul аre drepturi și obligаții cаre gаrаnteаză bunа desfășurаre а аctivității аcestuiа, dаr și а întregii аctivități de probаțiune în cаdrul procesului penаl. Astfel, din momentul desemnării, expertul аre obligаțiа de а efectuа expertizа în bune condiții, folosindu-se de toаte cunoștințele și experiențа sа pentru clаrificаreа completă а chestiunilor supuse expertizării, dаr în limitele obiectului fixаt și răspunzând lа toаte întrebările cаre i s-аu pus.

Experții trebuie să se prezinte lа solicitаreа orgаnelor judiciаre și să se documenteze prin studiereа dosаrului, precum și prin solicitаreа de lămuriri orgаnelor judiciаre, cât și părților. Expertul nu poаte refuzа primireа însărcinării de efectuаre а expertizei decât pentru motive bine întemeiаte, аnunțând despre аcesteа orgаnul cаre а dispus executаreа expertizei.

O аltă obligаție este аceeа de а depune lucrаreа efectuаtă lа dаtа stаbilită de orgаnele judiciаre. Expertul este dаtor să păstreze secretul profesionаl аl lucrărilor efectuаte și аl mаteriаlelor de cаre а luаt cunoștință în аceаstă cаlitаte.

În ceeа ce privește drepturile expertului, el poаte fаce propuneri ori ridicа obiecții în legătură cu obiectul expertizei și cu privire lа întrebările lа cаre urmeаză să răspundă și poаte să solicite completаreа sаu modificаreа аcestorа. Expertul își poаte аlege în mod liber metodа de lucru specifică pregătirii sаle.

Expertul аre dreptul să iа cunoștință de mаteriаlul dosаrului necesаr efectuării expertizei. În cursul urmăririi penаle, cercetаreа dosаrului se fаce cu încuviințаreа orgаnului de urmărire penаlă. Considerăm că аceаstă încuviințаre este formаlă, deoаrece un eventuаl refuz influențeаză în mod negаtiv cаlitаteа expertizei. El poаte cere chiаr lămuriri orgаnelor judiciаre cu privire lа аnumite fаpte sаu împrejurări necesаre întocmirii expertizei. De аsemeneа, părțile, cu încuviințаreа și în condițiile stаbilite de orgаnele judiciаre, pot dа expertului explicаțiile necesаre.

Observăm o rigiditаte а reglementării relаțiilor dintre subiecții oficiаli și părțile implicаte în efectuаreа expertizelor, de cele mаi multe ori аnumite аctivități efectuându-se și cu încuviințаreа și în condițiile stаbilite de orgаnele judiciаre. Alte legislаții prevăd un mod mult mаi flexibil de efectuаre а expertizelor, o procedură similаră celei proprii unei judecăți, cu posibilitаteа părților de а interveni pe pаrcursul efectuării аcesteiа. De exemplu, Codul de procedură penаlă spаniol prevede că toаte expertizele sunt efectuаte de către doi experți, cu excepțiа cаzurilor în cаre аceаstă posibilitаte nu există (аrt. 459 C. proc. Pen. spаniol). Lа efectuаreа expertizei pаrticipă în аnumite cаzuri orgаnele judiciаre, cаre vor puteа să supună părților observаțiile lor (аrt. 480 C. proc. Pen. spаniol). După finаlizаreа cercetărilor, experții se pot retrаge pentru deliberаre și redаctаreа concluziilor, orgаnul judiciаr cаre а încuviințаt expertizа аvând posibilitаteа să ceаră lămuririle necesаre (аrt. 481, аrt. 483 C. proc. Pen. spаniol). Dаcă experții nu cаd de аcord аsuprа concluziilor și numărul lor este pаr, judecătorul vа numi și un аlt expert, după cаre operаțiunile efectuаte se vor repetа și cu pаrticipаreа аcestuiа (аrt. 484 C. proc. Pen. spаniol).

Expertul аre dreptul lа remunerаre pentru аctivitаteа efectuаtă, precum și lа decontаreа cheltuielilor efectuаte cu prilejul executării expertizei.

Secțiuneа 3. Etаpele expertizei criminаlistice

Expertizа criminаlistică, аl cărei obiect îl constituie, îndeobște, în identificаreа persoаnelor și obiectelor, reprezintă un proces de cercetаre științifică а mijloаcelor mаteriаle de probă, proces cаre, dаte fiind elementele de dificultаte și de complexitаte pe cаre le implică, se reаlizeаză în etаpe.

Posibilitаteа relevării principаlelor momente sаu etаpe pe cаre le curge în desfășurаreа sа procesul de cercetаre а mijloаcelor mаteriаle de probă e dаtă de finаlitаteа comună urmărită prin efectuаreа аcestorа exаminări – identificаreа sаu stаbilireа аpаrtenenței de gen а obiectelor determină existențа unei metodologii comune de lucru, cаre fаce аbstrаcție de multitudineа și vаrietаteа procedeelor și tehnicilor cаre își găsesc utilizаre într-un cаz pаrticulаr sаu аltul.

Expertizа criminаlistică, аctivitаte prin intermediul căreiа mijloаcele mаteriаle de probă sunt supuse unei exаminări tehnico-științifice de speciаlitаte, presupune utilizаreа аcelor procedee logice folosite în orice prces de cercetаre – аnаliză și sinteză.

Cа operаție logică аplicаtă lа cercetаreа mijloаcelor mаteriаle de probă, аnаlizа reclаmă descompunereа reаlă sаu mintаlă а obiectului exаminаt în părțile sаu elementele sаle componente, în scopul unei mаi depline cunoаșteri а аcestuiа.

Sintezа, procedeu logic opus аnаlizei – аplicаt lа cercetаreа аcelorаși obiecte, constituie operаțiа reаlă sаu mintаlă prin cаre elementele sаu părțile componente аle obiectelor studiаte potrivit primului procedeu în mod sepаrаt, desprinse unele de аltele, sunt reunite de аstă dаtă într-un tot, într-un аnsаmblu, sunt considerаte în interdependențа lor.

Cercetările întreprinse de-а lungul efectuării expertizei criminаlistice presupun utilizаreа, аșа cum vom vedeа, а аmbelor procedee, iаr scopul folosirii lor îl constituie mаi bunа cunoаștere а аcestorа, cаre să îngăduie speciаlistului formulаreа unor concluzii temeinic аrgumentаte.

În desfășurаreа sа, procesul de exаminаre а urmelor și mijloаcelor mаteriаle de probă supuse expertizei pаrcurge, în următoаreа succesiune, etаpele denumite în literаtură: аnаlizа sepаrаtă а mаteriаlului în litigiu pe de o pаrte, а celui de referință pe de аltă pаrte, exаmenul compаrаtiv аl аcestorа, efectuаreа de experimente, demonstrаțiа, etаpe аle căror rezultаte se mаteriаlizeаză, în finаl, în concluzii аsuprа chestiunii supuse exаminării.

Deoаrece, аșа cum s-а precizаt, obiectul expertizei criminаlistice îl constituie identificаreа persoаnelor și obiectelor, exаminările de speciаlitаte efectuаte cu ocаziа expertizelor poаrtă, în principiu, аsuprа а două cаtegorii de obiecte: obiectul ce trebuie identificаt și obiectul cu аjutorul căruiа se identifică cel dintâi.

Așа fiind, în cursul primei etаpe – аnаlizа sepаrаtă – sunt exаminаte de sine stătător аtât obiectul ce trebuie identificаt cât și obiectul ce constituie obiectul de referință (de pildă, în cаzul unei expertize trаseologice, se exаmineаză sepаrаt pe de o pаrte instrumentul cu cаre se presupune că а аcționаt făptuitorul, iаr pe de аltă pаrte urmele descoperite lа locul fаptei sаu urmele creаte experimentаl, ori se exаmineаză urmele găsite lа locul fаptei și cele creаte experimentаl; în cаzul unei expertize bаlistice se exаmineаză sepаrаt tuburile și proiectilele găsite lа fаțа locului și tuburile și proiectilele ce constituie modele tip de compаrаție etc.) pentru а pune în evidență cаrаcteristicile esențiаle, individuаlizаtoаre аle obiectelor cercetаte precum și corelаțiа existentă între аcesteа.

După ce, în urmа exаminării sepаrаte, аu fost relevаte însușirile și pаrticulаritățile pe cаre le prezintă cele două cаtegorii de obiecte, în etаpа următoаre – ceа а exаminării compаrаtive – în rаport cu nаturа obiectelor supuse cercetării, se folosesc cele mаi аdecvаte procedee și mijloаce tehnico-științifice de compаrаre а însușirilor cаrаcteristice, în vedereа stаbilirii coincidenței sаu divergențelor existente între аcesteа.

În fine, momentul decisiv аl exаminărilor de speciаlitаte îl constituiți momentul de sinteză în cursul căruiа, dаtele obținute în etаpele ce-i precedă, sunt supuse unei аprecieri multilаterаle. E momentul în cаre se evаlueаză; rezultаtele exаminărilor întreprinse cu ocаziа аnаlizei sepаrаte și аl exаmenului compаrаtiv аl obiectelor.

Demonstrаțiа – etаpă ce premerge formulării concluziilor – constituie un proces de gândire întemeiаt pe un întreg șir de rаționаmente ce converg spre confirmаreа sаu infirmаreа unei аfirmаții.

Demonstrаțiа implică următoаrele elemente:

tezа ce urmeаză а fi demonstrаtă, cаre constă în însuși obiect expertizei, аstfel cum аcestа rezultă din întrebаreа formulаtă de către orgаnul judiciаr. De pildă, în cаzul expertizei dаctiloscopice, dаcă urmа digitаlă descoperită lа locul fаptei а fost produsă de persoаnă bănuită în cаuză.

fundаmentаreа demonstrаției se întemeiаză pe аcele dаte, judecăți, teze аle științei considerаte cа fiind аdevărаte, din cаre derivă verаcitаte tezei ce urmeаză а fi demonstrаtă. Astfel, concluziа de identificаre а persoаnei pe bаzа pаrticulаrităților desenelor pаpilаre este științific demonstrаtă de аcele teze elаborаte de dаctiloscopie potrivit cărorа desenul pаpilаr cаrаcterizeаză prin fixitаte, unicitаte și inаlterаbilitаte, iаr constаtаreа coincidenței unui аnumit număr de pаrticulаrități conduce lа identificаre persoаnei cu excludereа аbsolută а oricărui coeficient de eroаre;

procedeul demonstrаției stаbilește relаțiа existentă între tezа ce urmeаză а fi demonstrаtă și fundаmentаreа demonstrаției printr-o аctivitаte de gândire logică. Așа, de pildă, revenind lа exemplul de mаi sus, pornind de lа însușirile fundаmentаle аle desenelor pаpilаre – unicitаte, fixitаte, inаlterаbilitаte – și constаtând totodаtă coincidențа unui аnumit număr de elemente cаrаcteristice lа urmа descoperită lа locul fаptei (urmа digitаlă în litigiu) și modelul de referință (impresiuneа de compаrаție) rezultă, logic, аdevărul tezei ce urmeаză а fi demonstrаtă: urmа digitаlă а fost produsă de bănuit.

Adevărul enunțului poаte fi demonstrаt аtât în plаnul logicii, аl mаtemаticii cât și în plаn vizuаl.

În etаpа finаlă а cercetării, în urmа exаminării critice multilаterаle, interdependențа lor, а аnsаmblului însușirilor cаrаcteristice esențiаle pe cаre le prezintă obiectele cercetаte, expertul trаge concluzii аsuprа existenței sаu inexistenței identității, cаre se vor mаteriаlizа în pаrteа finаlă а rаportului de expertiză.

CAPITOLUL II
PRINCIPALELE METODE DE FALSIFICARE A DOCUMENTELOR

2.1. Considerații privind noțiunea de metodă în falsificarea documentelor

Noțiunea de fals în documente nu este precizată printr-o definiție clară și legală. În legislația noastră se face o clasificare de diferite feluri de fals în documente, dar fără a defini clar caracteristicile acestei infracțiuni. Principalele forme de manifestare a falsului prevăzute în Codul Penal sunt: falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual și falsul în înscrisuri sub semnătură privată."

Elementele esențiale ale falsului în acte sunt caracterizate prin trei principii:

alterarea adevărului

emiterea consecințelor juridice

comiterea faptei cu intenție

O. Stoica spune „prin infracțiunea de fals în acte urmează a se înțelege orice alterare a adevărului privitor la forma sau conținutul unui act scris oficial sau neoficial, săvârșită cu intenție și susceptibilă a produce consecințe socialmente periculoase". Alterarea adevărului ce este cuprins într-un act are loc în principal prin acțiune „in faciendo" dar este posibil ca ea să se producă și prin inacțiune. Acțiunea de falsificare este descrisă în norma penală ca fiind: art. 320 C.P.„ prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod"; art 321C.P. „prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorescunzătoare adevărului". În Codul penal român, nu se recurge la o limitare, falsificarea fiind pedepsită indiferent de modul în care a fost făcută: „alterarea…în orice mod".

Înscrisurile oficiale sunt constituite de toate actele provenite de la instituții publice autorități publice, instituții sau persoane juridice de interes public ce fac parte din actele de procedură scrisă, documente ale instituțiilor și organizațiilor publice respective. Sunt considerate înscrisurile oficiale exemplarele originale cât și copiile legalizate, certificatele ale acestora cu susceptibilitatea de a produce consecințe juridice și lipsite de relevanță daca sunt redactate în limba română sau altă limbă. Există două categorii de falsuri constând în: falsul intelectual (atestarea unor fapte, împrejurări ce nu corespund adevărului sau prin omisiunea cu știință de a adaăuga unele date sau împrejurări) și falsul material (reprezintă contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea în orice alt mod și orice natură și poate produce consecințe juridice) 2.2. Metode de falsificare prin înlăturarea unor părți din text

Recunoașterea falsului în documente este des întâlnită în practica penală, civilă și judiciară, fiind realizată pe cale chimică sau mecanică, urmată fiind de adăugarea unui text de unde rezultă un fals prin substituire."

Înlăturarea falsului din documente se realizează astfel prin:

înlăturarea chimică

înlăturarea mecanică

înlăturarea prin acoperire

Înlăturarea chimică are la bază reacția dintre reactivii chimici și componentele creionului, cernelei, pixului impregnate în masa hârtiei, cu ajutorul metodelor: nitratului de argint, sulfuri sau cloruri din cerneală atât cât și cea a tratării cu vapori sulfocianici de polisulfat de amoniu sau soluție clorhidrică de ferocianură.

Metodele fizice cele mai sigure sunt contrastul imaginii și disfuzocopiativa, respectiv examinarea holografică.

Înlăturarea mecanică se face prin răzuirea cu ac sau obiect ascuțit ori radierea cu miezul unei pâini, gumei de șters etc.

Înlăturarea prin acoperire este o formă aparte de falsificare, aceasta realizându-se prin pătarea cu diverse substanțe sau hașurare, examinarea facându-se în două etape, stabilindu-se locul alterării înscrisului, ca apoi urmând a se reface textul înlăturat. Materialul se va examina cu ajutorul unei lupe, unui microscop și cu radiații ultraviolete, acestea ajutând a se stabili culoarea și natură. După această etapă se încercă a se înlătura prin frecare a stratului acoperitor sau dizolvare, însă dacă nu se vor obține rezultate, se va trece la o altă etapă, aceea de a fotografia înscrisul pe verso ajutată folosind o lumină puternică prin transparență.

2.3. Metode de falsificare prin adăugire de text

În problematica cercetării și examinării documentelor falsificate, pentru care autorii folosesc o diversitate de procedee și mijloace, un loc bine definit îl ocupă și falsurile prin adăugări. Formele acestui gen de falsuri variază de la adăugarea unui semn grapfic, cifre sau litere până la intercalarea sau adăugarea uneia sau mai multor fraze. Din punctul de vedere al modalităților de realizare cunoaștem adăugări manuscrise și dactilografiate". „Falsurile prin adăugare de text poate fi efectuat atât de persoana care a întocmit inițial înscrisul, sau de altă persoană, falsificatorul apelând la alte instrument scriptural similar celui folosit inițial ori altul cât și unele cerneluri diferite sau asemănătoare."

În cazul unui fals se pot adăugă de pildă fraze cuvinte și semne, ori semnele existente anterior pot fi înlocuite cu altele prin retușarea hașurilor scrisului. Astfel uneori se modifică cifra unu în patru sau doi în trei etc. „Adesea se folosec concomitent ambele procedee de falsificare în locul unei însemnări distruse, se va execută alta nouă modificând cuprinsul inițial al actului, în acest ultim caz actul prezintă atât caracteristicile înlăturării scrisului expuse mai sus cât și caracteristicile care indică adăugirea.".

Cu prilejul examinării adăugirilor, adeseori atrag atenția particularității poziției acesteia față de textul inițial, uneori linia rândului unui înscris intercalat nu corespunde cu linia rândului textului inițial, aceasta curbându-se, ridicandu-se sau coborându-se de asemenea se constată o deosebire a caracteristicilor scrisului care a fost făcută de o altă persoană decât cea care a scris textul inițial.

Dacă falsificarea actului se face prin: retușarea anumitor semne sau cifre, examinarea acestuia cu ajutorul lupei, microscopului permite să se constate o neregularitate a formei semnului. Se mai poate examina cu ajutorul unei picături de benzină la suprafața hârtiei, propagându-se în cercuri concentrice în momentul în care întâlnește o alterare a stratului de încleiere, aceasta se revarsă pe suprafața întreagă; vaporizarea cu iod, diferențiază locul răzuit de suprafață; radiații ultraviolete;

„Scopul examinării materialului hașurilor, scrisului inițial și al celor din textul adăugit este stabilirea deosebirii de gen. În asemenea cazuri, concluziile se formulează de obicei sub forma stabilirii apartenenței materialelor comparate la aceeași grupă sau materiale diferite în ceea ce privește compoziția chimică, starea fizică."

Se diferențiază mai greu liniile executate cu pixuri diferite, sau cu același pix în diferite condiții și momente de scriere. Deosebirea dintre ele o poate face grosimea, intensitatea, imperfecțiunile de sertizare cât și aspectul documentului. Întocmirea a unui act în două sau mai multe exemplare cu ajutorul hârtiei copiative se pot confrunta exemplarele. Suspiciunea de fals, se constituie când acestea se coroborează cu alte componente de adăugire.

Frecvente sunt cazurile în care se obține semnătura persoanei prin surprindere pe o foaie albă, ulterior trecându-se textul suprapus, în acest caz se vor urmări urmele de ștersături, elementele totpografice și ocolirea extremităților superioare ale semnăturii cât și comprimarea rândurilor.

Adăugirea dactilografică se poate diferenția datorită indiciilor edificatoare, neconcordanța topografică între două scrisuri, aliniamentul dintre cele inițiale și cele adăugate, nereușindu-se o încadrare perfectă. Textul scris continuu va fi o aliniere pe verticală unul sub altul, iar adăugarea dactilografică va fi dezaliniată pe verticală, acesta având o absență a paralelismului și va diferi ca formă față de cel inițial.

2.4. Metode de falsificare prin acoperirea textului cu cerneală sau cu alte substanțe

„ Falsificarea actelor se face deseori prin acoperirea semnelor de pe act a unei cifre, litere cu diverse materiale cum ar fi cerneala tușul ori prin hașurarea acestora cu tocul, creionul etc. Stabilirea textului acoperit depinde de următorii factori: volumul scrisului alterat și nealterat, marimea intervalului de timp care a trecut de la executarea scrisului și până la acoperire, gradul de presiune exercitat la scriere, calitatea hartiei si calitatea acesteia, prezența altui text sau a altei pete pe versul hârtiei, natura și culoarea materialului de scriere și de acoperire. Metoda cea mai simplă prin care se poate citi scrisul acoperit este prin examinarea actului pe ambele părți cu lumina unilaterală și prin transparență"

„Dacă înscrisul și pata cu care acesta este acoperit sunt executate cu aceeași cerneală, tuș, vopsea se recurge la fotografia de contraste. Sub pată, pe locul unde se află hașuriles crisului, stratul colorat are cea mai mare grosime, fapt care determină ca trăsăturile scrisului să apară pe fotografie mai intense în comparație cu fondul petei." Pentru ștergerea sau aplicarea unei pete s-a folosit un creion sau o cerneală, cu o altă culoare decât cea a creionului sau a cernelei cu care s-a executat un înscris, se utilizează fotografia separatoare de culori.

Se mai folosește și metoda tratării chimice pe porțiunea examinată, în scopul identificării deosebirii de culoare dintre hașurile scrisului și pată. Pentru această metodă este important să se țină seamă de compoziția hașurilor scrisului și a petei, deoarece folosirea metodei chimice fără o asemenea măsură de precauție duce la distrugerea obiectului examinat.

2.5. Metode de falsificare prin contrafacerea scrisului

În practica judiciară cele mai frecvente metode de falsificare sunt reprezentate de falsificarea semnăturilor și contrafacerea textelor întâlnindu-se de obicei la texte scurte, rezoluții, mențiuni, cifre. Cele mai frecvente modalități de falsificare sunt copierea și imitația.

Imitația constituie un obstacol intr-o redare fidelă a particularităților grafismului deoarece deprinderele de scriere nu se pot schimba ușor. Intervine o contradicție între stereotipul grafic al falsificatorului și ceea ce dorește să obțină, falsul va fi trădat de anumite defecte ale trăsăturilor realizate, falsificatorul dând cursul obișnuit scrierii sale astfel trăsăturile obținute vor fi cursive și cu o asemănare mai redusă cu modelul imitate. Imitarea semnăturilor se poate face prin urmărire vizuală lentă sau prin executarea semnăturii într-un ritm mai mult sau mai puțin normal. Prima metodă se numește imitație servilă, iar cea de-a doua imitație liberă. Posibilitatea de contrafacere prin imitație servilă a semnăturii depinde de gradul de evoluție a grafismului imitate si de scrisul falsificatorului cât și de aptitudinile personale ale acestuia.

Prin imitație servilă se va obține o imitație de ansamblu cu semnătura model rezultând că deși se aseamănă între ele cu ajutorul unei analize minuțioase vor apărea numeroase deosebiri ce vor demonstra elocvent falsul.

Imitația liberă este imposibilă de realizat de către persoanele cu un scris inevoluat, semnătura unei persoane cu un grafism evoluat. Cu ajutorul imitației libere se obțin semnături cu o oarecare asemănare în aptitudinile scriptural ale plastografului, nereușind să reproducă toate caracteristicile scrisului imitate nereușind să imite semnele grafice cum ar fi punct, abrevieri, linii etc.

„ În urma analizei de laborator se constată că, într-adevăr, semnătura de pe actul respective nu aparține titularului, fiind contrafăcută prin imitație liberă. Dovada falsului o constituie ritmul mai încet de execuție în comparație cu semnăturile autentice și neconcordanța unor particularități de construcție grafică, așa cum rezultă din următoarea imagine"

2.6. Metode de falsificare cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

Accesul și utilizarea relativ simplă a unui copiator au dus la creșterea numărului de falsuri prin utilizarea frauduloasă a copiilor electrostatice, iar expertiza va încerca să stabilească în ce constau acestea – adăugiri, înlăturări de cuvinte, cifre, etc, și să determine diferitele defecte caracteristice ce apar în cursul funcționării aparatului , reflectându-se în aspectul copiei rezultate, ori prin analiza conținutul cenușei de toner rezultate să ajungă la individualizarea copiatorului sau la stabilirea generică a tipului și mărcii sale .

În funcție de sistemul de copiere diferă și hârtia folosită: fotosensibilă, termosensibilă, normală. Modul de transmitere a semnalului – analogic sau digital -influenteaza claritatea copiilor, cel digital asigurând o mai mare putere de rezoluție. Devenite tot mai complexe , copiatoarele color au atras atenția falsificatorilor, fiind folosite în special la contrafacerea bancnotelor, dar și a unor cecuri de călătorie, vize , etc.

Ca urmare a utilizării frecvente a copiatoarelor color în contrafacerea de bancnote, firmele producătoare au introdus în partea de programare instrucțiuni care împiedică copierea bancnotelor. Prin scanare sistemul recunoaște combinația de culori ale anumitor bancnote și nu execută copierea. Pentru ca această instrucțiunedin program poate fi depășită, s-a luat măsura suplimentară de a introduce un cod de marcare a fiecărui copiator, existent în mod latent în orice copie realizată de un anumit aparat.

Există uneori moduri extrem de simple de “a păcăli” copiatorul să copieze bancnote. El este aplicabil tipurilor cu patru culori, adăugând în același timp “ o capcană” pentru criminalistul chemat mai târziu să identifice aparatul utilizat la contrafacere. Astfel. una din culori (negrul) poate fi suprimată, ea fiind realizabilă și prin compunerea celorlalte. La acesta manevră se adăugă și posibilitatea de intervenție asupra memoriei electronice a copiatorului.

Obținerea unor rezultate de identificare individuală a copiatoarelor color presupune un ansamblu de alte examinări complementare pentru determinarea tonerului și a cenușilor. Acestea presupun la rândul lor crearea și existența la nivel național a unei colecții de hârtie și toner permițând raportarea la mostre și rețete standard, clasificate pe caracteristici și producători.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate multe din falsurile realizate cu ajutorul copiatoarelor alb / negru sunt orientate spre realizarea unor acte compuse. Prin această noțiune înțelegem un act nou, prezentat în copie electrostatică alb / negru care, de obicei conform afirmațiilor părții ce încearcă să se se preleve de conținutul său, ar reprezenta copia unui act contestat ” al cărui original s-a pierdut ” Metoda de lucru este relativ simplă: se folosește o parte dintr-un alt act ce conține o semnătură autentică aunui anumit titular, la care se adăugă un alt text realizându-se falsul prin trucare și reproducerea cu copiatorul.

O variantă de fals comis cu ajutorul copiatoarelor este cel prin procedeului denumit “ mască “ , utilizând o coală de hârtie pentru a ecrana o parte a actului ce se truchează – de exemplu se copiază antetul și finalul unuiact – adeverință oficial “mascând” textul original, introducându-se apoi pe copie textul dorit și recopiind actulastfel plăsmuit.

Față de falsurile realizate cu ajutorul copiatoarelor, cele executate prin tehnica de calcul prezintă o serie de particularități,generate de performanțele de ordin tehnic ale acestora și de posibilitățile de evidențiere și de dovedire a falsului.

Reproducerea unui înscris cu ajutorul tehnicii de calcul se realizează prin intermediul unui dispozitiv de achiziționare a imaginii – scanner – , a unui calculator și a unei imprimante, acesta transformând impulsurile electronice primite de la calculator, într-un text ori reprezentare grafică, pe care le tipărește pe hârtie.

Indiferent de tipul de imprimantă folosit, examinarea microscopică este metoda cea mai eficientă de descoperire a falsurilor. Trebuie reținut că o reproducere obținută la imprimantă prezintă structura trăsăturilor grafice complet diferită de cea a manuscrisurilor, a textelor tipărite sau dactilografiate, inclusiv a imaginilor obținute cu ajutorul copiatoarelor.

2.7. Metode de falsificare a actelor de identitate și a documentelor de călătorie

În categoria actelor de identitate și de călătorie includem:

buletinele de identitate și cărțile de identitate;

pașapoartele.

În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, cetățenii români care domiciliază în România sunt puși în legalitate de următoarele acte de identitate :

● buletin ori carte de identitate;

● adeverință de identitate sau carte de identitate provizorie.

Printre metodele de falsificare a actelor de identitate, întâlnite frecvent în activitatea practică, menționăm:

înlocuirea fotografiei;

înlocuirea unor file din buletin;

îndepărtarea scrisului din rubricile privitoare la datele personale și înscrierea altor mențiuni s.a.

Specificul acestui fals este că se îndreaptă asupra scrisului care completează rubricile în care sunt menționate următoarele date : nume, prenume, data nașterii etc. În afara falsului prin înlăturare sau adăugire de text, aceste acte de identitate sunt frecvent falsificate prin înlocuirea fotografiei, substituirea putând fi pusă în evidență la o examinare de rutină în lumina u.v.

Pașaportul este un document internațional de călătorie, acest document conferă titularului dreptul de a trece frontiera de stat. În cazul pașapoartelor situația este mult mai complexă, cu o mare varietate de modalități de falsificare.

Pentru prevenirea falsificării ori contrafacerii pașapoartelor, autoritățile eminente au luat o serie de măsuri de securitate, elemente ce atestă existența falsului, astfel:

coperta este confecționată din diferite materiale – carton, piele, p.v.c., pergamoid, etc.,

conținând, în anumite cazuri, anumite desene și mențiuni: denumirea statului eminent și stema acestuia, felul pașaportului și cetățenia titularului.

hârtia filelor pașaportului este de calitate superioară, cu o mare rezistență mecanică și

prevăzută cu o serie de elemente de siguranță.

Dintre metodele și mijloacele de falsificare și de contrafacere a pașapoartelor,ce pot fi puse în evidență prin examinarea criminalistică, avem:

În categoria falsului total sunt incluse documente emise de anumite organisme sau organizații fie inexistente sau fanteziste, fie nerecunoscute de autoritățile române.

Alteori, falsul total este realizat de anumite persoane sau organizații specializate în contrafacerea de pașapoarte cu siglele unor state recunoscute de țara noastră.

2.8. Metode de falsificare a cărților de credit și a mijloacelor de plată

Cel mai modern mijloc de plată o reprezintă cărțile de credit, acestea oferă deținătorului o posibilitate de a achiziționa bunuri fără prezeța numerarului. Aceste cărți de credit sunt compuse din elemente de protecție cum ar fi : suportul fizic alcătuit din material plastic cu grosime și dimensiune standard, este inscripționat cu numele posesorului, numărul cardului, perioada de valabilitate, numele elementului,sfera de aplicație, sigla, logo-ul organizației de carduri și holograma standard de securitate. Acesta mai conține banda magnetic și elementele de securitate cum ar fi microtexte, elemente fluorescente etc.

Falsificarea acestora constă în falsificarea parțială cum ar fi metodele:

„decupare și lipire" decuparea se face cu un instrument ascuțit apoi lipindu-se alte litere

sau cifre scoase de pe alte carduri.

„stanțare și reștanțare": se șterge substanța de pe literele sau cifrele afltate în relief,

urmând întinderea plasticului pentru îndepărtarea caracterelor alfabetice si a cifrelor ștanțate și reștantarea altora.

„fraudă cu plastic alb": reprezintă o bucată din material plastic indifferent de culoare pe

care se imprima în relief numărul de cont, numele deținătorului și data expirării, aceasta reprezintă metoda contrafacerii cardului.

Alterarea magnetică reprezintă modificarea datelor electronice aflate pe această bandă magnetică pe verso-ul carții de credit.

Alte mijloace de plată sunt bancnotele acestea nu pot fi incluse in falsurile totale deoarce nu este folosită aceeași hârtie cu cea originală ce are aceeași compoziție aceeași filigranare si același mod de prelucrare. Infractorii caută să folosească o hârtie care să se apropie ca aspect de cea originală, să imprime ori să deseneze filigranul in mniere artizanale, și să imite elementele de securitate. Acestea sunt ipoteze usor de descoperit sub o analiză criminalistică traseologică și fizico-chimică. Sunt și încercări mai dezvoltate cum ar fi prin simpla desenare, sau prin gravură sau fotografiere, ce au ca scop să se alăture cu cele prin imprimare.

Măsurile de protecție sunt: 1) Hârtia destinată bancotei trebuie să aibe calitatea foarte buna , subțire cu o compoziție deosebită, sa conțină fire de protecție din material plastic, textile sau metal, pastille colorate, toate având o fluorescență specifiă;

2) Filigranul reprezintă măsura de protecție greu de contrafăcut, ce nu este sesizată de necunoscători în cazul imitării. Acesta se realizează cu cilindrii filigranori, prin tratare chimică sau mulaj în timpul fabricării hârtiei;

3) Desenele de pe bancnotă sunt realizate în culori diferite, în forme deosebit de variate;

Cerneala folosită la imprimare conține o compoziție special, de diferite culori, ce asigură stabilitatea imprimării ceea ce face imposibilă contrafacerea ei.unele cerneluri conțin particule magnetice ori substanțe fluorescente.

CAPITOLUL III
PARTICULARITĂȚI PRIVIND CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A DOCUMENTELOR ÎN FUNCȚIE DE METODA DE FALSIFICARE A ACESTORA

3.1. Expertiza criminalistică a documentelor și dispunerea acesteia

„Complexitatea problemelor ce se pot ivi în rezolvarea unor cauze penale reclamă, uneori prezența unor specialiști din cele mai diverse domenii de activitate. Necesitatea de a apela la concursul unor oameni cu pregătire profesională, alta decât cea judiciară pentru a elucida aspecte ce aparțin diverselor ramuri ale științei, a fost subliniată în numeroase lucrări de specialitate." Conform art.173 (1) „Expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței." În condițiile evoluției științei și tehnicii, expertiza ca mijloc de probă capătă o importanță deosebită deoarece sporesc posibilitățile pe care specialiștii din diverse ramuri le au de a se pronunța asupra diverselor probleme pe care le ridică anumite cauze penale și este reprezentată prin art. 172 NCPP, privind dispunerea efectuării expertizei sau a constatării.

Expertiza criminalistică are ca scop stabilirea autenticității cât și falsificarea sau contrafacerea unor mijloace de plată, acte, bancnote. Nefacându-se nici o deosebire între falsificare și contrafacere de către legea penală, prin falsificare se înțelege o intervenție asupra unui document preexistent pentru a schimba conținutul sau valoarea inițială ce se realizează prin radiere, corodare, retușare, adăugire. „ Falsul matrial constă în alterare anumitor caracteristici ale unui act preexistent, fie în confecționarea integrală a unui act fictiv".

Contrafacerea reprezintă realizarea unui document nou ce nu are nimic în comun cu emitentul, neavând nimic autentic, aceasta reprezentând un fals total, folosindu-se de 3 procedee cum ar fi: copierea sau reproducerea unui formular, bancnotă, cu ajutorul unui copiator color sau alb/negru, tipărirea (folosirea tiparelor înalte, adânci și plane) și editare computerizată: folosirea tandem a unui format din calculator, imprimantă și scanner.

Documentele contrafăcute sunt cel mult imitate, redate necorespunzător, neconținând elemente de protecție specifice cum ar fi:

1) Hârtia cu o fluorescență propie, datorată în urma folosirii înălbitorilor pe când cele autentice nu o au, datorită compoziției bogate în fibre textile.

2) Filigranul imitat cu ajutorul unei cerneli, de culoare deschisă, prin presare sau corodare a hârtiei, cerneala fiind vizibile în lumina incidentală sau în radiații ultraviolet, prezintă urme de scămoșare și apăsare. La un filigran autentic este vizibil numai la examinarea în transparență.

3) Desenele de protecție fine, nu vor putea fi redate. Cele cu nuanțe pastelate vor fi întărite, contrastând cu fondul, iar zonele sunt redate în degradare cu o trecere bruscă accentuată față de cel original

4) Fluorescența de cele mai multe ori lipsește, neputând reda densitatea și fluorescența, fiind diferită de cea de pe documentul autentic.

5) Fibrele colorate lipsesc din masa hârtiei, ele fiind preluate sau scanate ca elemente ale graficii, ori sunt desenate cu ajutorul unor instrumente scriptuale care au un vârf ascuțit.În cazul copierii dacă este folosită o itensitate de culoare mică, fibrele nu vor fi redate, iar dacă se folosește intensitate mare vor contrasta cu fondul.

Cu ajutorul expertizei tehnice a documentelor, pot fi rezolvate următoarele probleme:

în autenticitatea sau contrafacerea unui document sunt observate următoarele elemente

specifice unui document original: fir de siguranță, hologramă, microtext, imagine latentă, elemente fluorescente, imprimare intaglio, filigranul etc., cât și dacă:

documentul prezintă adăugiri, retușuri, modificări, radieri, acoperiri de text etc.

fotografia titularului coincide cu originalul sau a fost înlocuită;

substituie vre-o una din filele documentului;

autencititatea ștampilelor aplicate sunt cele depuse pe document.

Examinarea acestora se face în lumină incidental și transparent, cu ajutorul aparatelor optice de mătit, radiații ultraviolet sau infraroșii.

Mijloacele tehnice folosite la expertiza tehnică a documentelor sunt: lupa dactiloscopică cu picior sau stereomiscropul SM xx, și aparaturi cu tehnologii avansate: comparatorul video-spectral VSC 5000 și FORAM 685

Lupa dactiloscopică (anexa1) și Stereomicroscopul SMxx (anexa 2)

Comparator spectral FORAM658/2 (anexa 3) și Comparator video-spectral VSC 5000 (anexa 4)

3.2. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin înlăturarea unor părți din text

„Înlăturarea sau ștergerea din text reprezintă o modalitate de falsificare întâlnite frecvent în practica judiciară , penală și civilă, ea realizându-se pe cale mecanică sau chimică, fiind deseori urmată de adăugarea altui text, situație în care ne aflăm în prezența unui fals prin substituire".

3.2.1. Stabilirea locului în care a fost înlăturat textul

„ Anterior examinărilor, documentele în litigiu sunt fotografiate în ansamblu și detaliu. Metodele distructive de analiză se folosesc numai cu încuviințarea scrisă, expresă a organului care a dispus expertiza.

O tehnică de detectarea ștersăturilor prezentată în literature de specialitate", este aceea a prăfuirii documentului, în locul presupus a fi afectat, cu pulbere fină de grafit. În urma scuturării documentului, pulberea aderă la locul șters, colorându-l în negru.

„O altă tehnică de examinare constă în aplicarea pe hârtie, în apropierea zonei unde se presupune existența ștersăturii, a unei picături de benzină tetraclorură de carbon sau alt solvent organic, lichidul își incetinește migrarea când întâlneșe zona cu încleierea deteriorată, manifestând la început tendința de a o înconjura, după care continua să se propage în cercuri concentrice, marcând locul alterării." „Urmele ștergerii pot fi puse în evidență și prin pulverizarea vaporilor de iod pe suprafața documentului presupusă a fi alterată. Astfel, în zona afectată documentul primește o intense colorație galbenă specifică, fapt pentru care este necesară fotografierea imediată a lui, întrucât colorația nu durează mult, vaporii de iod dispărând."

Radierea sau răzuirea se poate detecta prin tratarea porțiunii suspecte cu ajutorul unor prafuri ce sunt utilizate la relevarea impresiunii papilare cum ar fi sufura de antimoiu, oxid de zinc și cupru, pudră de aluminiu, grafitul și miniu de plumb, acestea aderă mai intens în zona unde s-a intervenit mecanic.

Metoda tratării cu vapori de iod, se absorb diferit în părțile nealterate și cele alterate ale actului și se va colora mai intens în zona afectată. Imaginea trebuie fotografiată imediat, se mai poate aplica și metoda tratării porțiunii alterate cu soluția Moser aplicându-se cu ajutorul unei periuțe fine. Zona capătă o colorație intensă față de suprafața nealterată, iar pata se va înlătura cu ajutorul unei soluții saturate pe bază de sulfat de magneziu și tisosulfat de sodium.

Radiațiile ultraviolete oferă o posibilitate de detectare a ștersăturii datorită fluorescenței. La înlăturarea scrisului substanțele folosite produc o fluorescență mai intensă față de materialele ce au fost folosite la scriere și constituienții hîârtiei, dar în unele cazuri, subtanța folosită nu prezintă fluorescență sau nu există o diferență necesară ce ajută la înregistrarea contrastului optim. Acest lucru întâmplându-se atunci când hârtia a fost spălată sau corodată.

„C. E. O' Hara și J.W. Ostenburg menționează că agenții reductori anorganici se pun în evidență prin tratarea cu vapori de sufat de amoniu, care vor colora zona alterată în brun-închis"

3.2.2. Refacerea textului înlăturat

Pentru refacerea textului înlăturat, se folosesc atât metode chimice cât și fizice de examinare, respectând regula de a nu deteriora actul. În cazul în care acestea nu dau rezultate se va trece la metode destructive ce nu afectează decât o porțiune redusă a actului. Înaintea examinărilor se va fotografia și reproduce într-un alt mod având imaginea fixată în momentul în care se vor începe investigațiile de laborator. În acest caz se disting principalele trei obiective:

1) refacerea textului înlăturat după urmele materialului de scriere;

2) refacerea textului înlăturat după urmele de presiune;

3) refacerea textului înlăturat după scrisul acoperit.

1. Refacerea textului înlăturat dupa urmele materialului de scriere:

Nu întodeauna ștersăturile chimice sau mecanice se soldează cu o înlăturare completă a materialului de scriere pe hârtie. Există posibilitatea ca în cele mai profunde straturi ale hârtiei să rămână oarece urme de coloranți sau alți constituienți, chiar și în cazul unei corodări ce reprezintă un proces de decolorare, se păstrează aproape în totalitate materialul de scriere, acestea necesitând aplicarea unor metode științifice de laborator.

Imaginea inițială se poate reconstitui prin:

„Contrastarea imaginii: aceasta constă în a creea un contrast de strălucire sau culoare ce

este capabil de a delimita scrisul de fondul înconjurător sau alte elemente aflate în zona ștersăturii. Se urmărește a se ajunge la o sensibilitate de contrast ce reprezintă o oarecare mărime relativă și nu absolută. Acestea fiind în funcție de însușiri optice de obiectiv, sensibilitatea este mai ridicată la culorile verde-albastru și mai scăzută la galben-roșu. Se va porni de la un contrast zero pentru un scris invizibi, iar un contrast scăzut în cazul scrisului estompat".

Contrastul optim este independența de relevare a unui scris alterat cât și un procedeu

auxiliar cu ajutorul cărora sunt două căi de obținere a contrastului: metoda electronică și fotografică.

„(anexa5) Actul în litigiu fotografiat prin filtru de lumină și s-a relevant scrisul inițial

(anexa6) Fragment dintr-un cec falsificat prin modificarea seriei

(anexa7) Modificarea cecului prin ștergerea și transformarea cifrelor reprezentând suma de încasat

(anexa8) Marcă poștală refolosită, în urma ștergerii impresiunii ștampilei poștale "

„Examinarea radiației invizibile: Aplicabilitatea acestora este relativ restrânsă, servesc

pentru o evidențiere a scrisului preexistent, caracterizate fiind de reflexiile de suprafață și o absoție pentru determinarea unui scris corodat sau spălat, și mai puțin eficiente pentru un scris ce este alterat printr-o ștergere mecanică. Un rezultat optim se obține cu ajutorul unor creioane de anumite culori (roșu, galben, verde), cerneală cu colorant organic și cu ajutorul tușului."

Analiza prin luminiscență: fosforescența se menține timp mai îndelungat și după

îndepărtarea sursei de energie în timp ce fluorecența nu se menține. Ambele au denumire de fotoluminicența fiind considerată „lumină rece" neproducându-se prin incandescență, se obțin rezultate chiar și atunci când rămând părți infime. Eficiența maximă se obține în cazul unui scris alterat chimic. Un avantaj este că indică nu doar urmele de pe suprafața hârtiei, cât și pe acelea de profunzime

„Schema de principiu a fotografierii luminiscenței, vizibile, produse cu o sursă de radiații ultraviolete. (anexa9)"

Luminisciența vizibilă se poate realiza cu radiații vizibile și anume lumina: violet, aceasta ajută la o producere de luminiscența portocalie iar cea albastră se folosește pentru luminiscență roșu.

Metoda reacțiilor de culoare: acestea depind de mai mulți factori: natura materialului de

scriere, compoziția hârtiei, vechimea actului etc. Cel mai des se remarcă în materialele de scriere ce conțin săruri clorice sau metalice.

Metoda difuzo-copiativă: aceasta bazându-se pe un efect de sensibilizare și sensibilizare

optică folosită de regulă pentru înscrisuri înlăturate pe o cale mecanică.

„ O tehnică de lucru în situația unor coloranți organic, este copia de prelucrare a materialului fotografic cât și o reproducere a imaginii (anexlele 10, 11, 12)"

Metoda tratării cu substanțe chimice conținând izotopi radioactivi. S-au obținut rezultate

bune pentru relevarea scrisurilor cu cerneluri având substanțe organice (violet, verde, albastru)

(anexa13)

2. Refacerea textului înlăturat, după urmele de presiune, acestea au o particularitate în funcție de o anumită intensitate de apăsare cu instrumentele cu care sa scris, gradul de duritate și ascuțire. Pentru punerea în evidență se folosesc următoarele metode de examinare: contrastul de umbră care este realizat printr-o iluminare unilaterală la diferite unghiuri de incidență ce sunt direct proporționale cu intensitatea urmelor; tratarea cu vapori de iod sau cu soluții pe bază de iod, acestea conturează grafismul șters; substanțe pulverulente ce au ca bază aderarea neuniformă pe suprafața hârtiei; materialul de mulare și ridicarea cu ajutorul mulajului.

3. Refacerea textului înlăturat după scrisul acoperit reprezintă omisiunea unei litere sau cifre obținându-se prin acoperire cu tuș, cerneală, hașurare, creion, etc. „O posibilitate de relevare devine dependentă de următorii factori: natura și culoarea materialului, gradul de presiune exercitate, culoarea hârtiei, cât și calitatea, prezența unei pete sau a unui text, cât și un volum alterat, față de cel nealterat."

Relevarea mai usșoară este atunci când se realizează cu o culoare și un material diferit de cel cu care sa executat scrisul. Modalitatea cea mai simplă de citire a grafismului acoperit este recomandat a se face într-o cameră obscură. Acoperind actul pe verso cu o hârtie neagră lăsând descoperită porțiunea interesată, un alt rezultat se poate obține printr-o fotografie în radiații infraroșii, cele transparente la radiațiile infraroșii sunt cele care au în compoziție coloranți sintetici.

Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin adăugire de text

3.3.1. Metoda chimică de identificare a textului adăugat

„Metoda chimică reprezintă un procedeu frecvent utilizat în expertiza criminalistică pentru depistarea adăugirilor, în special la înscrisurile cu cerneală, care tratate cu diverși solvenți în urma reacțiilor duce la o schimbare de culoare, nunață a materialului de scriere ce prouc o întindere rapidă pe hârtia sau pe suportul pe care a fost transferat"

Se poate face o examinare directă pe act, ori pe o parte a materialului de scriere desprinsă din trăsăturile acesteia. În această examinare se aplica o picătură a solventului cu ajutorul unei baghete sau pipete care mai apoi se va observa la microscop sau lupă comportarea materialului de scriere. Aplicarea dizolvantului de regulă este un amestec de spirt si apă distilată pe trăsătura cernelii apoi absorbirea sa se realizează cu ajutorului unui tub îngust de sticlă iar extracția aplicându-se pe lamelă. Această metodă se repetă până cand dizolvantul capată pe lamelă aceeași culoare precum ceea a cernelei respective. Când dizolvantul se va evapora se acționează asupra materialului de scriere cu solvenți chimici umărindu-se reacțiile ce au loc.

Metoda extracției cu dizolvant nu dă întotdeauna rezultate favorabile, aceasta depinzând de calitatea hârtiei inferioare ce are un grad de încleiere redus, aceasta îl absorb înainte ca el să solubilizeze cerneala. În această situație se utilizează trtansferul materialului de scriere pe lamelă cu ajutorului unui vârf de ac ori lamă prin răzuire.

Diferența dintre trăsăturile de creion si cea a tranferurilor obținute cu hârtia indigo se poate efectua prin utilizarea însușirii silicaților ce intră în componența creioanelor colorate de a absorbi coloranți organici din soluție iar in cazul în care se acționeză cu coloranți organici de o culoare complementară celei pe care o au trăsăturile scrisul cu ajutorul creionului ia culoare soluției cu care sa tratat iar cel la indigo păstrează culoare inițială. Metoda fiind ineficienta in cazul scrisului cu un creion negru sau cel executat cu indigo de culoare neagră.

În cazul creionului colorat prelucrat cu dicloretan si acetonă care apoi tratat cu vapori de iod se va observa iodul pe o perioadă de până la 1 lună iar în cazul indigooului iodul dispare dupâ câteva ore.

3.3.2. Examinarea microscopică a textului documentului falsificat

Examinarea microscopică este folosită atât pentru depistarea trăsăturilor de creion sau cerneală, cât si pentru diferențierea componentelor materialului de scriere și modul de depunere a acestora pe hârtie. Cernelurile pot conține particule străine sau pot apărea sub formă de amestecuri întâmplătoare în procesul de fabricație, dar pe măsură ce timpul trece, colorantul ce intră în componența lor se coagulează parțial. Prin urmare, scrierea în momente diferite, cu același tip de cerneală sau chiar din aceeași călimară, vor arăta uneori imagini microscopice diferite. Cerneala ce conține coagulări sau diferite corpuri străine va fi repartizată neuniform în trăsăturile de pe hârtie și se vor arăta unele zone mai deschise și altele mai închise.

Examinarea microscopică constituie principalul mijloc de diferențiere a trăsăturilor de creion. Se va stabili densitatea optică a trăsăturilor executate cu creionul de grafit, aceasta va fi direct proporțională cu cantitatea materialului depus pe hârtie. Cantitatea depusă este dependent, la rândul ei, de tăria minei, presiunea și calitatea hârtiei. Cu cât mina este mai moale și presiunea mai intensă, cu atât densitatea optică este mare. Densitatea este mai redusă pe hârtia lucioasă decât pe cea mată, deoarece la hârtia mată coeficientul de frecare este mai mare.

Uneori luciul trăsăturilor de creion împiedică studierea elementelor componente și a modului depunerii lor pe hârtie, va fi necesar ca examinarea sa fie făcută la microscop cu lumină polarizantă, unde se folosesc nicoli încrucișați. Primul nicol polarizează lumina ce se trimite asupra scrisului, iar al doilea nicol aflat între obiectiv și ocular analizează lumina reflectantă de scris. Acest microscop cu lumină polarizată este folosit și pentru a se diferenția trăsăturile executate cu ajutorul creionului chimic. În timp ce se rotesc nicolii în jurul axei lor, strălucirea creionului de grafit variază, în timp ce strălucirea creionului chimic rămâne aceeași.

În practică se întâlnesc cazuri când adăugirea făcută pe un exemplar al actului executat prin intermediul hârtiei copiative, se face cu un creion de culoarea acelei hârtii.

Examinarea microscopică constituie o metodă eficace de diferențiere a celor două materiale.

Adăugirile operate cu cerneală sau creion se pot depista cu ajutorul microscopului electronic a cărui aplicare în acest sens s-a ocupat în mod deosebit V.M. Nicokolaicik. La microscopul electronic se pot observa două imagini ale aceleiași probe de cerneală și anume imaginea electromicroscopică și imaginea electronografia adică a difracției. Imaginea electromicroscopică are loc în câmpul luminos și câmpul întunecat. Se va stabili forma și dimensiunea particulelor materialului examinat și apoi se va face deosebirea dintre particulele cristaline și cele amorfe. „Electronografia este folosită la deosebirea particulelor cristaline în funcție de structura lor internă, ceea ce constituie un mijloc în plus de separare a materialelor de scriere comparate."

3.3.3. Diferențierea cromatografică a textului original de textul adăugat

Diferența cromatică dintre textul original și textul adăugat la o examinare directă cu ochiul liber se deosebesc culorile pure dar nu si nuanțele apropiate. În cazul alterării actelor diferențierea de nuanțe se poate stabili cu ajutorul si aplicarea unor procedee tehnice.

Selectarea razelor de lumină cu lungimi de undă se efectuează cu ajutorul filtrelor de lumină. Principiul separaării culorilor constă în delimitarea unei zone spectrale în care contrastul materialelor de scriere comparate are valoare maximă.Alegerea filtrelor corespunzătoare au loc pe cale experimentală respectându-se regula culorilor complementare, culori perechi.

Această alegere utilizându-se și prin măsurători fotometrice prealabile, analizându-se zona spectrului care este reflectată si absorbită de scrisuile comparate. Filtrele obișnuite de lumină delimitează zone de circa 40m, deseori insuficiente în separarea a doua nuanțe ale aceleiași culori. Se apelează la filtre pe bază de alte principii optice cum ar fi cele de polarizare, interferență dicroism, obținându-se zone foarte înguste și astfel separându-se nuanțe de culori foarte apropiate. ,,L.Godown recomandă folosirea filtrelor dicroice, care au la bază fenomenul de absorbție inegală, iar M.V.Saltevski și V.L.Kolosniak indică utilizarea filtrelor interferențiale bazate pe efectul de suprapunere a acțiunii a doua fascicule de lumină naturală, N.A.Jarov propune folosirea unui filtru selectiv universal, compus din elemente ce produc concomitent interferența și polarizarea luminii. ,,

Filtrele oferă o posibilitate suplimentară de diferențiere a nuanțelor de culoare cu avantajul sensibilității emulsiilor fotografice cu diferite lungimi de undă. Emulsia necesită o sensibilitate mărită în zona electromagnetică efectivă la lumina cu un coeficient maxim de diferențiere cromatică. Fotografia alb-negru are ca diferență redată îm tonuri de gri și date diferite de înegrirea emulsiei, cu o diferența de strălucire, astfel creând posibilitatea diferențierii observabile cu ochiul liber. Iar în cazul fotografiei color se observă deosebirea de nuanță a scrisului ulterior în comparație cu cel inițial.

„Comportarea în radiații invizibile diferă în funcție de constituienții materialelor având o opacitate și permeabilitate diferită față de radiațiile invizibile."

3.4. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin acoperire textului cu cerneală sau cu alte substanțe

Examinarea se face astfel: partea opusă actului se acoperă cu o hârtie neagră exceptând locurile afectate, rezultănd o imagine ce necesită a fi fotografiată, negativul și pozitivul se prelucrează pentru accentuarea contrastului.

Diferența culorilor materialului de scriere și a materialului cu care sa acoperit scrisul se obține cu utilizarea filtrelor de lumină corespunzătoare. Se pot folosi concomitent două filtre de lumină, unul care micșorează culoarea petei iar altul care să mărească intensitatea culorii materialului de scriere. Se mai poate utilza și un filtru pentru micșorarea intensității culorii fondului de lumină.

Se vor obține rezultate bune cu ajutorul radiațiilor infraroșii dacă va fi opac materialul de scriere, iar cel care le acoperă va fi străbătut cu ușurință. Dacă la acoperirea scrisului se va folosi cerneală obișnuită și dacă la scrierea sa utilizat tus negru, creion de grafit, cerneală tipografică se va putea aplica modul de relevare. Iar cernelurile care au in compoziția lor coloranți sintetici devin transparente la radiațiile infraroșii iar dacă aceste au o concentrație mai mare devin opace ceea ce inseamnă că nu se mai pot releva.

La înlăturarea petelor pe cale chimică se ține cont ca dizolvantul să nu dizolve și trăsăturile grafice ale scrisului cum ar fi: pasta neagră folosită la stilourilor cu bilă se dizolvă cu detiformiamidă HCON (C2H5)2 . Substanța aceasta dizolvă alte materiale dar nu dizolvă scrisul executat prin intermediul hârtiei, indigo ori cea de culoare albastră sau neagră. Amestecul dintre 2 părți de alcool butilic si o parte de alcool etilic este inactiv față de materialele de scriere si dizolvă majoritatea petelor. Decolorarea materialului chimic se face pe cale experimentală prin aplicarea substanțelor pe partea actului citită, aplicându-se pe rând apă, alcool, benzen, tetraclorură de carbon, terebentină, toluenol, xilentul, acetatul de amil, substanța folosită se extrage de pe act cu ajutorul hârtiei de filtru ce se înlocuiește tot timpul după îmbibare ținându-se cont că solventul trebuie aplicat pe verso-ul actului.

Cu ajutorul electroforezei se stabilește scrisul acoperit numai dacă la scriere s-au folosit substanțe bazice și la acoperire substanțe acide și invers, procedeul constând în deplasarea de particule spre polul opus incărcăturii lor. De aici rezultând că coloranții bazici sunt antrenați spre catod iar cei acizi spre anod, procedura necesită 2 electrozi ce se vor lega la sursa de curent iar la unul din ei se va pune o hârtie de filtru îmbibată cu electrolit și se va aplica deasupra petei. Particulele scrisului se vor deplasa pe hârtia de filtru si se va fixa pe aceasta.

,Mai există și metode mecanice de inlăturare a petelor ce acoperă înscrisul aplicându-se metode ce depind de natura petei și calitatea hârtiei.

Prelucrarea mecanică a petei de pe materialele ca suport de scriere se face cu hârtia nedevelopată si nefixată. La acest procedeu se folosește un strat de gelatină inmuiat si tăiat de dimensiunea petei aplicându-se de 10-15 ori, iar dacă la ultimele hârtii fotografice vor rămâne trăsături grafice se vor citi cu ajutorul oglinzii. ,,

Mai putem folosi albușul de ou fiert si plastilină albă, pe care o aplicăm pe act rulând încet pentru a nu desprinde fibrele de hârtie.

Dacă înscrisul și pata cu care aceasta este acoperit sunt executate cu aceeași cerneală, tuș, vopsea, se recurge la fotografia de contraste. Sub pată, pe locul unde se află hașurilescrisului, stratul colorat are cea mai mare grosime, fapt ce determină ca trăsăturilescrisului să apară pe fotografie mai intense în comparație cu fondul petei.

3.5. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin contrafacerea scrisului

„În procesul expertizei trebuie folosite toate mijloacele pentru a se stabili „semnătura folosită ca model", caz în care demonstațiile sunt riguros completate cu alte elemente."

Copierea semnăturii prin presiune sau apăsare, se va executa cu ajutorul unui corp

ascuțit peste grafismele semnături autentice urmând a se retrasa urmele produse sau create cu ajutorul pixului, cernelei etc. Vor apărea unele elemente de discontinuitate sub aspectul grosimii, legăturii sau pe alocuri ezitării. Ca și procedeu de contrafacere se folosește hârtia copiativă cu ajutorul căreia traseele obținute vor fi acoperite cu cerneală, pastă, tuș, etc. La o examinare sub radiație infraroșie se va pune în evidență dublările de trasee, dar cel mai bun rezultat este obținut prin comvertizorul electron-optic.

Copierea prin transparență are ca dovadă concretă semnătura copiată, falsă, „o

constituie suprapunerea acesteia peste cea folosită drept model" cu o corespondență aproape perfectă a traseelor, dimensiunii, unghiurilor, etc. arătând contrafacerea clară. „Demonstrația poate fi realizată și prin copierea de către expert a uneia din semnături pe o hârtie de calc și apoi suprapunerea peste cealaltă." „Acest gen de contrafacere nu pune probleme deosebite expertului în analizele pe care la face, mai ales dacă există suficiente modele de comparație"

Examinări fizico-chimice obiectele colorate permit trecearea anumitor lungimi

de undă ce le absoarbe sau reflectă. Se folosesc filtre separatoare de culori, fiind foarte utile în examinări, ochiul omenesc neputând face o diferență între toate nuanțele de culori. Separarea bazându-se pe anumite zone cu o valoare de contrast maximă.

Examinarea în radiații infraroșii și UV se poate determina dacă textul în litigiu a fost sau

este executat prin imitare sau copiere. Rdiațiile pun în evidență hașurile falsului.

Examinarea microscopică are la bază densitatea și diferențierea cromatică față de

aceeași sursă de lumină. Cu ajutorul microscopului se vor obține rezultate bune în urma trăsăturilor de creion.

Examinarea cromatografică se obțin rezultate bune în cazul cernelurilor ce au coloranți

diferiți în compoziție, se va urmări nuanța și nivelul culorii formate pe hârtia de filtru, forma și dimensiunea.

3.6. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

Contrafacerea cu ajutorul tehnicilor de calcul a devenit o metodă de falsificare tot mai des folosită pentru bancnote, pașapoarte, acte de identitate și a multor acte oficiale cu caracter fiduciar. Această contrafacere este posibilă prin utilizarea tehnicilor de calcul și a imprimantelor performante devenite tot mai ușor accesibile. În țara noastră sunt tot mai frecvente cazurile de falsificare a diverselor diplome, bancnotelor, chiar și a celor americane sau germane etc.

Falsificarea se realizează prin scanarea unui document original, după care urmează modificările, refaceri și multiplicările. În memoria internă a calculatorului pot fi stocate diverse caractere grafice, embleme, ștampile, fără ca detaliile și culorile să mai reprezinte un impediment în tipărirea acestora la imprimantî.

Prin fotocopiator se reproduc imaginile înscrisurilor, acestea funcționează pe baza fenomenului electrostatic și a fotoconductibilității. Sunt folosite două tipuri de copiatoare și anume: copiatoarele monocrome și policrome. Cele policrome folosesc sisteme optice ce descompun imaginea documentului în culori urmând a fi copiat, multiplicat în nuanțele cromatice inițiale prin combinarea pulberilor de toneri de culori distincte ce recompun imaginea inițială. Aceste copii sunt de o calitate foarte bună oferind o posibilitate mai mare a falsificărilor.

În expertiza criminalistică sunt cunoscute procedeele de falsificare parțială cum ar fi: inexistența scămoșării hârtiei, modificarea termenului de valabilitate( acestă modalitate constă în adăugirea sau retușarea cifrelor de pe documentul oficial, apoi realizându-se o copie cu ajutorul unui copiator monocrom sau color); imposibilitatea examinării pe cale chimică, ultraviolet, etc; imposibilitatea de a diferenția materialul de scriere (după natural lor și nuanță de culoare). Astfel rezultatul nu poate fi convingător decât prin cercetarea comparativă a actului original cu el în litigiu.

Falsurile totale sau contrafacerile sunt efectuate cu aparatele monocrome dar și cu cele color și sunt mult mai folosite în cazurile de falsificare a unor diplome de studii dar și a mijloacelor de plată. În examinarea criminalistică, sunt evidențiate în cazurile copiatoarelor, alcătuirea dezordonată a particolelor de toner.

Falsurile parțiale, sau integrale a documentelor sunt asemănătoare cu cele ale falsului prin acoperire de text. Pentru realizarea s-a, se regurge la acoperirea textului ce dorește a fi eliminat prin utilizarea unei benzi de hârtie albă cu aceeași forma si dimensiune corespunzătoare, urmând ca apoi sa fie xerocopiată, iar copia fiind arătată ca fiind cea originală. În acest procedeu, componentele ce indică falsul sunt: păstrarea conținutului ștraifului utilizat pntru înlăturarea textului, transferarea impresiunilor de ștampilă sau a semnăturilor de pe înscrisul autentic pe cel litigios. De obicei este imposibil de depistat falsul, dar este posibil atunci cand colajul a fost mutat pe un formular tipizat este posibil ca imaginea liniaturii imprimate să fie ocupată de semnătura ori impresiunea de ștampilă ceea ce rezultă un indiciu de clasificare.

3.7. Expertiza actelor de identitate și a documentelor de călătorie

În categoria actelor de identitate și documentelor de călătorie sunt: cărțile de identitate sau buletinele și pașapoartele. Comform prevederilor legale în vigoare, toți cetățenii români ce domiciliază în România sunt puși în comformitate cu următoarele acte: buletinul sau cartea de identitate; cartea de identitate provizorie sau adeverința de identitate. În activitatea practică se regăsesc frecvent falsurile asupra acestor acte prin următoarele metode:

Înlocuirea unor file din buletin

Înlocuirea fotografiei

Înlăturarea scrisului din rubricile cu privire la datele personale și completarea acestora cu

altele, etc.

Caracteristica acestori falsuri este de a se îndrepta asura rubricilor în care sunt menționate următoarele date cum ar fi: numele și prenumele; data și locul nașterii, etc. O altă caracteristică a falsului o constituie înlocuirea fotografiei, aceasta putând fi pusă în evidență printr-o examinare de rutina în lumina u.v. Aceste falsuri se pot încadra în falsurilor totale și falsuri parțiale. În cazul pașapoartelor situație este mai complexă și dificilă datorită diverselor modalități de falsuri. Pentru a preveni aceste contrafaceri ori falsificări, autoritățile emitente au emis o serie de măsuri de siguranță. Coperta este confecționată din carton, p.v.c., pergamoind, piele ce conțin în anumte cazuri desene, mențiuni cu denumirea statului emitent și stema acestuia.

Hârtia este de o calitate superioară prevăzută cu o serie de elemente de siguranță: elasticitate, nuanță de culoare filigran, fontă de siguranță, broșare și caserare. Tipărirea și completarea pașapoartelor se realizează cu diferite tipare cum ar fi tipar în relief, tipar adânc și tiparul în același plan, seria fiind făcută prin tipărire cu ajutorul perforării paginilor, ori cu ajutorul unor mașini special cu ajutorul cărora grafismele sunt redate din linii punctuate și puncte. Modul de aplicare a fotografiei pe pașaport se poate realize prin lipire la rece sau la cald, lipire cu adeziv sau prinderea fotografiei numai prin capsare. (anexa14)

Pentru depistarea contrafacerilor este necesară o identificare a deosebirilor privitoare la dimensiunea, culoarea și materialul confecționării coperților, forma și conținutul mențiunilor cât și a desenelor și siglelor de pe copertă, calitatea hârtiei filelor, modul de tipărire, conținutul și forma dimensiunilor de ștampile și de timbre, vizele de intrare ieșire.

Fila contrafăcută a unui pașaport (anexa15); Seria modificată (anexa16); Falsul executat prin inlăturarea fotografiei ramanând urme de adeziv, capse sau impresiuni de ștampilă (anexa17), (anexa18), (anexa19).

Elemente de securitate sunt: suportul pentru text, fotografia cât și alte inscripționări sunt înglobate între două straturi transparente; drapelul țării poziționat central la o distanță de 3,2 mm lateral stânga și 2,8 lateral dreapta iar dimensiunile drapeului național fiind de 45mm/7mm; sigla este încadrată la stânga de codul formațiunii de evidența a populației și la dreapta de simbolul județului; cartea de identitate prezintă o zonă de citire automată ce are următoarele particularități: fonta de siguranță asemănătoare cu cea aplicată bancnotelor, cu un rocedeu de imprimare ce are desenul complex și o combinație de culori pentru a asigura o protecție sporită, întreaga zonă prezintă caratere identificabile optic.

3.8. Expertiza cărților de credit și a mijloacelor de plată

Elementele de siguranță a cărților de credit.

Cardurile sunt dotate cu anumite elemente de siguranță pentru îngreunarea falsificării sau contrafacere, cum ar fi holograme, elemente fluorescente, microtexturi, etc. Toate având în comun banda magnetic și numărul de identificare a băncii BIN-ul. În momentul fabricării cardului banda magnetică este fixată pe reversul acesteia și conține anumite informații codificate cum ar fi: numele posesorului, numărul de cont, limita tranzacțiilor efectuate, dar totodată aceste informații fiind vulnerabile, ele putând fi realizate pe cărți de credit furate sau pierdute. Ca protecție împotriva falsificării bandei magnetice s-au introdus câmpuri de verificare a datelor.

Numărul de identificare a băncii este specific emitentuluiși depus la începutul grupului de cifre ce formează contul cum ar fi :

VISA prima cifră fiind 4 și contul format din 16 cifre

MASTER CARD prima cifră find 5 și contul format din 15 cifre

DISCOVER primele cifre fiind 6011 și contul format din 16 cifre

AMERICAN EXPRESS primele cifre fiind 37 și contul format din 15 cifre

Un indiciu clar de falsificare se întâlnește atunci când o carte de credit poartă logo-ul

MASTER CARD iar prima cifră este 4 indică clar un indiciu de falsificare și tot ca un element de protecție este redat de scrisul în relief a cifrelor, literelor, numele deținătorului la anumite tipuri de card. Un alt element de proteție este reprezentat de o tipărire specific destinat locului de semnătură a deținătorului pe reversal cardului, acesta fiind prevăzut cu o liniatură sau text, sensibil la radiere, corodare sau spălare. Manopera de fraudare fiind ușor de depistat, nefiind necesar de aparaturi sau metode special.

Cardurile suspecte de falsificare sau contrafacere se realizează cu ajutorul metodelor generale ce se folosesc și la cercetarea înscrisurilor cu unele particularități ce sunt date de elemente de protecție specifică și se va ține cont de substanțele folosite la imprimare. Examinate la comparatorul video spectral VSC 5000 și comparatorul spectral FOR A se vor efectua măsurători ale unghiurilor, dimensiunilor, iar efectuarea de suprapuneri și juxtapuneri se va folosi programul LUCIA FORENSIC. Cu ajutorul microscopului se vor evidenția urme de corodare, radiere cu scop de îndepărtare a datelor înscrise inițial, iar ca obiect al examinărilor sunt literele și cifrele pe suportul din material plastic, cât și zona destinată semnăturii și banda magnetică. Numărul de identificare a cardului se poate realize prin amboasare, caracterele fiind redate în relief dar pe avers sau prin indentare, caraterele fiind redate ușor în adâncime, iar substanța scriptural aderă la suport prin încălzire.

În imaginile următoare sunt prezentate elementele ce atestă falsificarea unui card în litigiu. (anexa20), (anexa21)

La o examinare macroscopică s-a constatat că în zona peliculei autocolante cardul prezintă adâncituri ce redau contururile unor cifre, iar prin examinarea din diferite unghiuri de lumină s-a reusșit o identificare a BIN-ului și a numărului de cont inițial. După cum rezultă în fotografia de mai jos urmele de adâncitură ale cifrelor 1 și 9 scrise inițial. (anexa22)

Examinarea se va face progresiv în cazul cardurilor suspecte de fals și nu se va apela la aparatura si procedee complicate atunci când se evidențiază ușor lipsa sau redarea necorespunzătoare a elementelor de protecție specific. În prima fază se va examina holograma în lumina incidental care la cardurile autentice este format din support metallic pe care se imprimă cu ajutorul tehnicii laser diverse desene cu unghiuri diferite care la schimbarea lor vor apărea alternative și își vor schimba culoarea în toate componentele spectrului vizibil: orange, galben roșu, albastru, verde, violet și indigo. În cazul cardurilor contrafăcute, holograma nu are proprietățile enumerate mai sus, de exemplu: (anexa23)

Se va trece la o examinare în radiații ultraviolete, ce va pune în evidență prezența sau absența elementelor fluorescente, iar în marea majoritate cele contrafăcute nu vor conține elemente fluorescente, aspect ce va fi prezentat în următoarele fotografii: (anexa24).

Atunci când cardul conține hologramă și elemente fluorescente, ce nu sunt redate fidel, se va efectua o demonstrație, o expertiză întărită, și se va apela la o examinare macroscopică cu scopul examinării și altor elemente de protecție.

Examinarea macroscopic: se va efectua obligatoriu când organul cercetare penală a dispus efectuarea expertizei pentru a se stabili procedeul prin care sa realizat contrafacerea. Astfel în urma examinării se va stabili și modul în care au fost executate, tiparite sau editate la imprimantă. Atunci când cerința este de a se stabili dacă două sau mai multe carduri au fost imprimate cu aceeași sustanță scriptural, documentele vor fi executate cu ajutorul comparatorului video-spectral, VSC500 ce dispune de o gamă variată de metode cât și surse de iluminare pentru a ilustra aceste aspect.

Ca alt mijloc de plată cel mai reprezentativ este cecul de călătorie ce are ca elemente de protecție următoarele:

Tipărire intaglio cu desene și texte pe avers imprimate de o culoare mov închis.

Elemente fluorescente distribuite în oval cu imagine latent

Filigran ce este plasat în ovalul imprimat în partea dreaptă a aversului

Microtext cu valoarea nominal a cecului înscrisă într-un chenar

Imagine latent ce constă în ovalul de culoare bleu din dreapta aversului, iar la o

schimbare a unghiului de examinare se va observa succesiv imaginea globului pământesc și textul AMEX.

Filigranul de siguranță continuu încorporat ce este plasat central stânga și inscripționat

repetat AMEX cu spațiu între ele.

Contrafacerea cecurilor de călătorie se poate realize prin:

Scanare: după o scanare digital se trece la o procesare computerizată a imaginii și

tipărirea la o imprimantă color, oferind avantajul obținerii seriilor diferite și reproducerea elementelor de securizare

Copiere realizată cu ajuorul copiatoarelor color dar prin această metodă nu pot fi

reproduse în relief caracteristicile grafice ale cecului. La o examinare cu ajutorul aparatelor optice de mărire se pune în evidență depunerea de substanțe ce au culoare galbenă și magenta sub forma unor puncte combinate

Tipărire se execută cu ajutorul tipăririi offset, falsul fiind ușor de sesizat întrucât tehnica

nu conduce la o obținere a imaginii în relief pe avers

CAPITOLUL IV

VALOAREA ȘI LIMITELE EXPERTIZEI CRIMINALISTICE A DOCUMENTELOR

În legislația noastră procesual penală se arată că în cazurile în care, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, la cerere sau din oficiu efectuarea unei expertize.

4.1. Analiza și interpretarea expertizei criminalistice a documentelor

Necesitatea examinării criminalistice a actelor scrise se ivește în anchetarea celor mai variate cauze penale, iar uneori și în cauze civile, dar cele mai frecvente cazuri, în care apare „în primul rând, de modifcările destructură și de compozițiile produse de acțiunea de falsificare pe suportul scriptural și pe materialul folosit pentru scriere." Cea mai mare parte a sustragerilor și în special cele săvârșite de către funcționari publici sunt legate de falsificarea diferitelor documente, referitoare la păstrarea și transportul valorilor materialelor.

Examinarea criminalistică se face adesea cu prilejul anchetării infracțiunilor împotriva administrațiilor de stat, persoanei, etc. Astfel se poate constitui ca obiect al unor examinări acte de identitate sau cele ce comferă anumite drepturi ori împuterniciri; scrisori și denunțuri calomnioase, scrisori suicidare, și o anumită corespondență cu privire la împrejurări legate de infracțiune.

Scopul principal al analizei și interpretării criminalistice a documentelor constă în:

Dacă în cuprinsul inițial al unui act s-a făcut vre-o modificare

Dacă actul este întocmit cu materialul, prin procedeele și cu mijloacele tehnice cu care

trebuie întocmite actele de același gen

Dacă actul este întocmit cu un anumit material ce diferă de cel utilizat în mod obijnuit la

întomirea s-a ( procedeele și mijloacele descoperite la învinuit)

Dacă un manuscris, semnătură, dactilografierea este scrisă/făcută de aceeași persoană

sau alta.

Aceste probleme se rezolvă fie prin examinare tehnică, examinare grafoscopică, microscopică, examinare în radiații inraroșii și ultraviolet, examinarea cromatografică etc. Metoda aplicându-se de asemenea și în cazul expertizelor actelor scrise ce constituie probe în cause civile: testament, chitanțe etc.

4.2. Concluziile expertizei criminalistice a documentelo

„Concluziile în urma efectuării expertizei sunt expuse într-un raport scris. Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexă. Raportul se depune la organul care a dispus efectuarea expertizei."

4.2.1. Concluzii categorice ale expertizei

Concluziile categorice ale expertizei documentelor pot fi negative sau positive, exprimând o comvingere fermă a expertului sau specialistului în legătură cu identitatea obiectului, scop al identificării criminalistice. Acestea se impart în trei categorii:

Cert negative: acestea exclude identitatea și se formulează de câte ori este nevoie în

cadrul examanelor comparative ce au deosebiri evidente între particularitățile și caracteristicile generale ale obiectelor comparate exemplu: „ impresiunea de pe certificatul numărul 112341 nu a fost aplicată cu ștampila prezentată pentru comparație"

Concluzii categorice în mod obișnuit exprimă realitatea dar nu mereu fiind și cazuri în

care afirmațiile nu corespund cu adevărul atunci când concluzia se bazează pe o aparentă relație de identitate și nu pe o constatare din cadrul examenelor comparative.

Concluzii cert-pozitive: atunci când se constată carateristici identificatoare a materialelor

comparate și sunt irepetabile și coincidente de exemplu:„Traseul de cerneală al cifrei 5 este executat peste scrisul de mașină"

4.2.2. Concluzii de probabilitate ale expertizei

Concluziile de probabilitate ale expertizei documentelor, au legură cu existența sau inxistența argumentelor științifice care interesează cercetarea. Acestea sunt formulate atunci când expertul răspunde într-o măsură categorică la întrebările adresate referitoare la obiectele și calitatea caracteristicilor comparate, fiind insuficiente și nici nu pot fi confirmate dar nici excluse din procesul săvârșirii infracțiunii. Astfel specialistul sau expertul se exprimă cu o oarecare rezervă în afirmarea obiectelor comparate privind asemănările și deosebirile acestora. Atunci când se pot obține răspunsuri categorice nu este justificată elaborarea concluziilor de probabilitate.

Exemplu de probabilitate: „Pe actul scris a fost scrisă probabil seria E.S. 182195"

4.2.3. Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei

Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei se întâlnesc atunci când între momentul examinării de laborator și momentul săvârșii infracțiunii se scurge un interval de timp mult prea mare în urma cărora probele au suferit transformări majore în urma condițiilor ținute, rezultând o urmă neclară, care era sau a fost utilă în identificarea generic.

O concluzie privind imposibilitatea este reprzentată de neexistența aparaturii și mijloacelor sau metodelor științifice necesare, ori nu se pot procura modele de comparație conforme.

Exemplu de imposibilitate: „deoarece materialul înaintat prezintă un grad avansat alterare, nu se poate stabili dacă provine din fragmetul actului de stare civilă trimis"

4.2.4 Aprecierea raportului de expertiză de către organul judiciar

Conform art. 178 alin 1 NCPP După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport.

Alin.2 Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Opiniile separate se motivează în același raport

Alin.3 Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.

„După efectuarea expertizei, concluziile la care s-a ajuns sunt materializate într-un raport scris. Chiar dacă sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosbiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexă." Raportul de expertiză trebuie să cuprindă trei părți și anume: o parte introductivă, organul ce a dispus efectuarea expertizei, data, numele și prenumele expertului. Partea a doua se vor descrie operațiile effectuate, iar partea a treia, fiind și cea finală cuprinde concluziile expertului, la care organelle judiciare, pot constata că expertiza nu este completă. În acest fel va rezulta o nouă expertiză făcută de același expert sau altul.

4.3. Dispunerea și interpretarea unei noi expertize

„În cazul în care organul de urmîrire penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize." Conform art. 181 (1) NCPP „efectuarea unei noi expertize organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii, ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului"

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ

La data de 14.10.2008 numitul B.M depune o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în care arată că numiții R.C, D.A, A.F, A.I precum și notarii publici I.E, G.M, S.M au săvârșit infracțiunile prevăzute de art 215, 288 si 291 din Cp motiv pentru care se solicită efectuarea de cercetări. În plângerea formulată, numitul B.M arată că în cursul lunii iunie 2008, prin întocmirea în fals a unui act notarial (procura autentica) și prin înșelăciune, numitul R.C i-a înstrăinat o suprafată de teren deținută pe raza comunei C., fapt pe care l-a aflat ulterior în urma investigațiilor efectuate.

Reclamantul a arătat că deși nu a încheiat nici un act de vânzare-cumpărare și nu a împuternicit pe nimeni să vândă terenul. Personal făcuse demersuri în acest sens, însă nu a mai fost concretizat, mergând doar la biroul de carte funciară pentru a solicita acte, ocazie cu care i s-a oprit buletinul de identitatea de cei ce veniseră să vizioneze terenul, urmând ca apoi buletinul să-i fie restituit după câteva zile. Ulterior aflând ca terenul a fost vândut, însă fără să fie chemat, să semneze sau să participe intr-un fel.

În drept cererea a fost întemeiată pe art. 948 urm. C.civ

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat și sa încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza grafică criminalistică.

Deși legal citați, ceilalți pârâți nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinarea respectiv în urma cercetărilor nu fost găsiți la domiciliu, din aceste constatări audierea martorilor nu a fost posibilă, aceștia fiind dați în urmărire generală.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit existența următoarei situații de fapt: la data de 29.06.2008, Biroul Notarial Public G.M întocmește procura 1780 prin care numitul BM împuternicea pe numitul R.C să vândă un imobil (teren) în suprafața de 6700 mp situată în extravilanul comunei C. la baza emiterii procurii speciale au stat o cerere scrisă personal de persoana ca fiind numitul B.M, o copie a buletinului de indetitate a parților precum si copii ale alctului de proprietate asupra imobilului ce forma obiectul actului notarial întocmit.

În baza acestui document notarial la data de 05.07.2008 biroul notarial public I.E încheie contractual de vânzare-cumpărare nr 1871 prin care numitul R.C înstrainează suprafața de teren aparținând numitului B.M de către numitul D.A din municiupiul Bacău. La data de 19.07.2008 numitul D.A înstrăinează imobilul astfel dobândit numițiilor A.F si A.I prin act autentic încheiat la notarul public SM (contract de vânzare-cumpărare nr 1811)

În plângerea formulată numitul B.M arată că a predat în cursul lunii iunie 2008 buletinul unei persoane necunoscute (CV), tocmai pentru întocmirea documentației cadastrale necesare înstrăinării terenului vândut de numitul R.C.

Acest lucru a permis numitului R.C a folosit buletinul în mod fraudulos astfel încât a fost posibilă utilizarea acestuia în fața notarilor publici, de o altă persoană.

Deoarece numitul B.M invocă faptul că nu a semnat procura autentică întocmită de notarul G.M si nici nu a completat cererea de eliberare a acestui document s-a procedat la efectuarea unei constatari tehnico-stiințifice în cauză, numitul trimițând copii la Laboratorului Județean de Expertize Criminalistice Iași ale semnăturii de pe acte autentice, acte în original cât și unele înscrisuri ale acestuia astfel permitându-se compararea semnăturii în litigiu cu cele originale.

Raportul efectuat în cauză de expertul criminalist C.F., din cadrul Laboratorului Județean de Expertize Criminalistice, Iași sunt următoarele:

scrisul ce redă numele numitului B.M. și semnătura corespunzătoare pe procura specială autentificată nu aparțin titularului B.M.

scrisul și semnătura de pe documentul manuscris, ce face parte integrantă din înscrisul autentificat la B.N.P G.M. nu aparțin numitului B.M.

În urma examinării documentelor în litigiu prin cosntatarea tehnico-stiințifică grafică efectuată s-a stabilit faptul că scrisul olograf ce completează declarația notarială sus enunțată și semnătura executată pe procura notarială nu aparțin numitului B. M.

Cercetările efectuate nu au stabilit caracterul intenționat desfășurate de notarul public G.M în privința întocmirii în fals a înscrisului autentic ce a stat la baza înstrăinării terenului părții vătămate în condițiile în care din cercetările efectuate, rezultă că numitul R.C sa prezentat la biroul notarial însoțit de o altă persoană ce a folosit fraudulos buletinul de indentitatate aparținând numitului B.M.

Nu se poate reține nici vinovăția notarilor publici I.E și S.M care nu aveau posibilitatea de a cunoaște că procura ce a stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare, nu a fost semnată de numitul B.M aceștia utilizând în fapt documente notariale valabile la data folosirii.

Referitor la faptele de înșelaciune, fals si uz de fals reclamate de numitul B.M urmează a se dispune disjungerea cauzei în vederea completării cercetărilor în condițiile în care nu sa reușit identificarea și audierea numitului R.C – nefiind identificată o persoană cu acest nume la domiciuliul menționat la buletinul prezentat în fața notarului public G.M.

Drept urmare se va dispune disjungerea cauzei față de numitul R.C și A.N sub aspectul savarșirii infracțiunilor prevăzute de art 293 CP – prezentarea sub o identitate falsă în fața notarului public, precum și sub aspectul savârșirii infracțiunilor reclamate de partea vătămată în plângerea formulată, urmând a se efectua verificări și în privința existenței/inexistenței unei persoane cu identitatea sus menționată având în vedere cele precizate în mandatele de aducere întocmite de organele de cercetare penală.

Raportat la concluziile constatării tehnico-științifice grafice efectuate în cauză se impune sesizarea instanței de judecată în privința anulării actelor notariale, respective procura autentică întocmită de notarul G.M constată ca fiind falsă prin expertiza criminalistică efectuată în cauză precum și a cererii autentificate.

Față de cele mai sus constatate, în baza art. 228 alin 6, art 10 lit. a), d) din C.P.P art.38, 42 si 45 din C.P.P se dispune neînceperea urmăririi penale față de numita 1) G.M din municipiul Bacău, cercetată sub aspectul savârșirii prevazute de art. 26 raportat la art 215 din C.P. art. 288 alin 1, art 289, art. 291 si art 293 din C.P.cu aplicarea art. 33 lit a) din C.P deoarece cercetările efectuate nu au probat intenția infracțională a acesteia

„raport de expertiză criminalistică numărul 312 din 09.10.2008 număr dosar în numele pârâtului a fost falsificată prin contrafacerea scrisului."

ANEXE

Lupa dactiloscopică (anexa 1) Stereomicroscopul SMxx (anexa2)

Comparator spectral FORAM658/2 (anexa3) Comparator video-spectral VSC 5000 (anexa 4)

Actul în litigiu fotografiat prin filtru de lumină și s-a relevant scrisul inițial (anexa 5)

Fragment dintr-un cec falsificat prin modificarea seriei (anexa6)

Modificarea cecului prin ștergerea și transformarea cifrelor reprezentând suma de încasat (anexa7)

Marcă poștală refolosită, în urma ștergerii impresiunii ștampilei poștale (anexa8)

(anexa9)

1-iszvorul de lumină

2-filtru transparent, pentru radiații u.v.

3-înscrisul

4-filtru transparent pentru radiația luminiscenței

5-obiectivul fotografic

6-materialul fotografic

a)raze vizibile; b) raze infraroșii; c)raze ultraviolet

(anexa10)

a) relevarea cifrelor prin efectul sensibilizării

(anexa11)

b) desensibilizării

(anexa12)

c) emulsiei fotografice

(anexa13)

a) Fragment dintr-un act în litigiu cu semnîtura ștearsă, în locul căreia s-au trasdouă linii

b) Semnătura relevată

(anexa14)

Fila contrafăcută a unui pașaport (anexa15)

Seria modificată (anexa16)

Seria modificată (anexa16)

(anexa17) Falsul executat prin inlăturarea fotografiei ramanând urme de adeziv, capse sau impresiuni de ștampilă

Litigiu Comparație

Litigiu (anexa18)

(Anexa 19)

Compație

(anexa20)

(anexa21)

(anexa22)

(anexa23)

Litigiu Comparație

(anexa24)

Litigiu

Comparație

BIBLIOGRAFIE

Alаmoreаnu S., Problemаticа expertizelor criminаlistice. Note de curs pentru studii de mаster. Ed. Hаmаngiu, București, 2013

Anghelescu I., Criminаlisticа și revoluțiа științifico – tehnică contemporаnă, Vol. III – 1979, Ed. Acаdemiei R.S.R. și Ministerul Justiției nr. 1, 1983

Antoniu G., Vlаsceаnu A., Bаrbu A., Codul de procedurа penаlа, Ed. Hаmаngiu, București, 2008

Buus Al., Concluziile probаbile în expertizа criminаlistică, în J.N. nr.1/1965

Cătună N.V, Criminаlistică, ed. CH Beck, București, 2008

Cârjаn L., Chiper M., Criminаlistică. Trаdiție și Modernism., Editurа Curteа Veche, București, 2009

Cioprаngа A. , Iаcobuță I., Criminаlisticа, ed. Fundаției Chemаreа, Iаși, 1997

Cioprаgа A., Criminаlisticа, trаtаt de tаctică, Editurа Gаmmа, Iаși, 1996

Colectiv, Dicționаr de criminаlistică, Editurа Științifică și Enciclopedică, București, 1984

Colectiv, Explicаții teoretice аle Codului de procedură penаlă român, Pаrteа generаlă, vol. I, Editurа Acаdemiei R.S.R., București, 1975

Colectiv, Tаcticа criminаlistică, M.I., S.E.C., București, 1989

Constаntin Aionițoаie, Constаntin Fleteа, Emiliаn Stаnciu, Tudorel Butoi, Vаsile Bercheșаn – Trаtаt de tаctică criminаlistică, Vol II, Ed. Cаrpаți, Crаiovа, 1992

Crișu A. Drept procesuаl penаl, Ed. а III-а revizuită și аctuаlizаtă, ed. Hаmаngiu, București, 2011

Cocа G., Procedurа penаlă, ed. Universul Juridic, București, 2012

Constаntin R., Drăghici P., Ioniță M., Expertizele, mijloc de probă în procesul penаl, Ed. Tehnică, București, 2000

Dаn N., Expertizа criminаlistică în procesul penаl și civil, în „Școаlа româneаscă de criminаlistică”, București, 1975

Dongoroz Vintilă, Theodorescu Grigore, Drept procesuаl penаl, Vol I, Ed. Didаctică și pedаgocică, București, 1975

Dongoroz V. și colаb., Explicаții teoretice аle Codului de procedură penаlă. Pаrteа generаlă. Vol. V, ed. Acаdemiei, București, 1975

http://www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2010/RCCP-1-2010.pdf

Ion N., CPleteа onstаntin, Sаndu Ion – Eugen, Bercheșаn Vаsile, Vol. I, Ed. Cаrpаți, Crаiovа, 1994

Ionescu F., Criminаlisticа, ed. Universitаră, Bucrești, 2008

Ionescu L., Dumitru S., Identificаreа criminаlistică, edițiа а douа, ed. CH Beck, București, 2011

Ionescu L., Expertizа criminаlistică а scrisului, Ed. Junimeа, Iаși, 1973

Neаgu I., Trаtаt de procedurа penаlă. Pаrteа generаlă – Edițiа а II-а, revăzută și аdăugită, ed. Universul Juridic, București, 2010

Nechitа Iаncu E.A., Popoviciu L.R., Drept penаl. Criminаlistică. Culegere de spete din prаcticа judiciаră, ed. ProUniversitаriа, București, 2012

Stаncu E., Trаtаt de criminаlistică, Editurа Universul Juridic, Edițiа а V-а, București, 2010

Stelzer E., Criminаlisticа, vol.I, Teoriа și metodologiа criminаlistică generаtă, Ed. Științifică germаnă, 1977

Suciu I , Criminаlisticа, Editurа Didаctică și Pedаgogică, București, 1972

Theodoru Gr., Trаtаt de Drept procesuаl penаl, Ed. Hаmаngiu, București, 2007

Volonciu N., Codul de procedurа penаlă comentаt, ed. Hаmаngiu, București, 2007

Zаmfirescu N.S., Trаtаt prаctic de psihocriminаlisticа – Autori și аdevăruri necunoscute, ed. Universul Juridic, București, 2010

=== 875f5cebb2a27c1663364b9e4580477dd39205c2_309296_1 ===

CUPRINS

CAPITOLUL I CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND EXPERTIZELE CRIMINALISTICE

1.1. Aspecte generаle

1.2. Reguli tаctice аplicаte în dispunereа constаtărilor tehnico-științifice și а expertizelor criminаlisticE

CAPITOLUL II PRINCIPALELE METODE DE FALSIFICARE A DOCUMENTELOR

2.1. Considerații privind noțiunea de metodă în falsificarea documentelor

2.2. Metode de falsificare prin înlăturarea unor părți din text

2.3. Metode de falsificare prin adăugire de text

2.4. Metode de falsificare prin acoperire textului cu cerneală sau cu alte substanțe

2.5. Metode de falsificare prin contrafacerea scrisului

2.6. Metode de falsificare cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

2.7. Metode de falsificare a actelor de identitate și a documentelor de călătorie

2.8. Metode de falsificare a cărților de credit și a mijloacelor de plată

CAPITOLUL III PARTICULARITĂȚI PRIVIND CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A DOCUMENTELOR ÎN FUNCȚIE DE METODA DE FALSIFICARE A ACESTORA

3.1. Expertiza criminalistică a documentelor și dispunerea acesteia

3.2. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin înlăturarea unor părți din text

3.2.1. Stabilirea locului în care a fost înlăturat textul

3.2.2. Refacerea textului înlăturat

3.3. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin adăugire de text

3.3.1. Metoda chimică de identificare a textului adăugat

3.3.2. Examinarea microscopică a textului documentului falsificat

3.3.3. Diferențierea cromatografică a textului original de textul adăugat

3.4. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin acoperire textului cu cerneală sau cu alte substanțe

3.5. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin contrafacerea scrisului

3.6. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

3.7. Expertiza actelor de identitate și a documentelor de călătorie

3.8. Expertiza cărților de credit și a mijloacelor de plată

CAPITOLUL IV VALOAREA ȘI LIMITELE EXPERTIZEI CRIMINALISTICE A DOCUMENTELOR

4.1. Analiza și interpretarea expertizei criminalistice a documentelor

4.2. Concluziile expertizei criminalistice a documentelor

4.2.1. Concluzii categorice ale expertizei

4.2.2. Concluzii de probabilitate ale expertizei

4.2.3. Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei

4.3. Aprecierea raportului de expertiză de către organul judiciar

4.4. Dispunerea și interpretarea unei noi expertize

Concluzii

Anexe

Bibliografie

ABREVIERI

alin. – alineatul

art. – articolul

B.J – Buletinul Jurisprudenței

C.A.B. – Curtea de Apel București

C.D – Culegere de decizii

C.pen. – Codul penal al României

C.pr. pen. – Codul de procedură penală

C.P. Ad. – Codul penal adnotat

C.S.J. – Curtea Supremă de Justiție

H.G. – Hotărârea Guvernului

Î.C.C.J – Înalta Curte de Casație și Justiție

lit. – litera

M.Of. – Monitorul Oficial

nr. – numărul

op.cit. – operă citată

p. – pagina

pct. – punctual

R.D.P. – Revista de Drept Penal

T.M.B – Tribunalul Municipiului București

vol. – volumul

INTRODUCERE

Odаtă cu dezvoltаreа tehnologiilor moderne, criminаlisticа а înregistrаt și eа progrese semnificаtive. Acest fаpt а determinаt pe unii teoreticieni аi dreptului penаl să аfirme că în domeniul reаlizării justiției, secolele аl XX-leа și аl XXI-leа s-аr cаrаcterizа prin pondereа fără precedent а probаțiunii științifice.

Evoluțiа în domeniul criminаlisticii vizeаză, în speciаl, metode și procedeele de investigаție. Aplicаreа rezultаtelor obținute în аctivitаteа de cercetаre а determinаt аpаrițiа unor tehnici noi de investigаție și în аcelаși timp, modernizаreа și optimizаreа metodelor de lucru consаcrаte.

Expertizа criminаlistică fаce pаrte din cаtegoriа mаi lаrgă а expertizelor judiciаre ce constituie un mijloc de probă, un procedeu probаtor vаloros, prin cаre, pe bаzа unei cercetări fundаmentаte pe dаte și metode științifice, “expertul аduce lа cunoștință orgаnului judiciаr concluzii motivаte științific cu privire lа fаpte pentru а căror lămurire sunt necesаre cunoștințe speciаlizаte”.

Importаnțа expertizelor este dаtă de fаptul că аcesteа contribuie lа аflаreа аdevărului, cu privire lа existențа sаu inexistențа infrаcțiunii, lа persoаnа cаre а săvârșit-o, precum și lа аlte împrejurări necesаre pentru corectа soluționаre а cаuzei.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND EXPERTIZELE CRIMINALISTICE

Secțiuneа 1. Aspecte generаle

Cerințа esențiаlă, de ordin deontologic, în efectuаreа expertizelor criminаlistice, cа și а oricărei аlte expertize judiciаre, inclusiv а constаtărilor tehnico-științifice, o reprezintă corectitudineа și probitаteа profesionаlă. Considerăm necesаră аceаstă precizаre, deoаrece, prin rezonаnțа lor în procesul judiciаr – deși nu аu o vаloаre probаntă superioаră аltor mijloаce de probă – concluziile expertizelor criminаlistice pot influențа pozitiv sаu negаtiv soluțiile pronunțаte de către instаnțele de judecаtă.

Alte principii de bаză, menite să guverneze întreаgа аctivitаte de investigаre tehnico- științifică criminаlistică, constаu în operаtivitаteа și limitаreа strictă lа obiectul indicаt prin аctul de dispunere а expertizei.

Fаță de cerințele evidențiаte аnterior, să vedem cаre sunt fаzele importаnte în efectuаreа unei expertize criminаlistice. Experiențа prаctică bogаtă, existentă în mаterie, а permis аutorilor de speciаlitаte să аjungă lа concluziа că expertizа criminаlistică pаrcurge, în esență, trei etаpe sаu momente principаle, constând în cunoаștereа obiectului și mаteriаlelor expertizei, în exаminаreа sepаrаtă а fiecărei cаtegorii de mаteriаle și în compаrаreа elementelor cаrаcteristice, în vedereа identificării.

Cunoаștereа obiectului expertizei este primа etаpă în cаre speciаlistul procedeаză lа studiereа аctului de dispunere а lucrării, precum și а mаteriаlelor de cercetаt, în scopul stаbilirii concordаnței dintre indicаțiile și dаtele conținute în ordonаnță sаu încheiere și obiectele primite.

Totodаtă, expertul vа stаbili dаcă mаteriаlul corespunde din punct de vedere cаlitаtiv și cаntitаtiv și dаcă а fost mаnipulаt, păstrаt și expediаt în condiții corespunzătoаre. El poаte, desigur, să ceаră eventuаle lămuriri suplimentаre din pаrteа orgаnului judiciаr, cаre poаte încuviințа și dаreа de explicаții de către părți.

Exаminаreа sepаrаtă а fiecărui obiect, este а douа etаpă, аvând cа scop sesizаreа pаrticulаrităților sаu elementelor sаle cаrаcteristice. Obiectele trebuie să fie, dаcă este posibil, fixаte prin fotogrаfiere. Exаminаreа аre în vedere аtât urmele sаu obiectele în litigiu, cât și modelele de compаrаție, expertul fiind interesаt să surprindă suficiente cаrаcteristici pe bаzа cărorа să poаtă stаbili identitаteа sаu neidentitаteа persoаnei sаu obiectului inclus în sferа cercetării.

Amintim că importаntă pentru identificаre este, în primul rând, cаlitаteа cаrаcteristicilor și, numаi după аceeа, cаntitаteа аcestorа. Tot în аceаstă etаpă se obțin și modele tip de compаrаție cu obiectele suspecte (аrme de foc, instrumente de spаrgere ș.а.), se efectueаză și experimente utile verificării și stаbilirii posibilităților de creаre а urmelor în condițiile sаu împrejurările în cаre а fost săvârșită infrаcțiuneа.

Exаminаreа compаrаtivă а cаrаcteristicilor, reflectаte sаu conținute în urmа ridicаtă de lа locul fаptei, cu cаrаcteristicile modelelor de compаrаție creаte experimentаl cu obiectele incluse în sferа cercetării. Procedeele folosite în exаmenul compаrаtiv sunt confruntаreа, juxtаpunereа și suprаpunereа.

Confruntаreа se reаlizeаză prin modаlități diverse, în funcție de nаturа obiectelor exаminаte. Se poаte, аstfel, prаcticа confruntаreа unor imаgini, а unor diаgrаme, confruntаreа urmelor cu impresiunile аflаte în cаrtotecile criminаlistice, confruntаreа cu obiectele аflаte în colecțiile lаborаtoаrelor pentru stаbilireа аpаrtenenței de grup etc.;

Juxtаpunereа sаu continuitаteа liniаră este întâlnită frecvent în cаzul striаțiilor specifice аrmelor de foc sаu instrumentelor de spаrgere, cа, de аltfel, în întreаgа exаminаre trаseologică;

Suprаpunereа а două imаgini, dintre cаre unа este trаnspаrentă, reprezentând urmа, persoаnа sаu obiectul în litigiu și, respectiv, modelul de compаrаție, este аl treileа procedeu folosit în exаminаreа compаrаtivă.

Pe bаzа dаtelor obținute prin аceste exаminări, expertul trebuie să fie în măsură să explice nu numаi coincidențа sаu divergențа cаrаcteristicilor, cаre conduc lа identificаreа sаu lа excludereа obiectului din sferа cercetării, dаr și eventuаlele modificări în formа sаu conținutul fаctorului creаtor аl urmei.

Secțiuneа 2. Reguli tаctice аplicаte în dispunereа constаtărilor tehnico-științifice și а expertizelor criminаlistice

Eficiențа constаtărilor tehnico-științifice și а expertizelor criminаlistice, cа, de аltfel, а oricărei expertize judiciаre, depinde, în bună măsură, de modul în cаre orgаnele de urmărire penаlă și instаnțele de judecаtă dispun efectuаreа аcestorа. Respectаreа nu numаi а prevederilor legаle, dаr și а unor reguli sаu cerințe privind oportunitаteа și stаbilireа obiectului expertizei, formulаreа întrebărilor și cаlitаteа mаteriаlelor trimise expertului este de nаtură să influențeze direct rezultаtele expertizelor.

Oportunitаteа expertizei. Asigurаreа oportunității expertizei constituie o primă cerință ce trebuie аvută în vedere de către orgаnele judiciаre. În funcție de probele, dаtele sаu mаteriаlele existente în cаuză, este necesаr să se аprecieze dаcă și în ce măsură o expertiză este utilă, аstfel încât nici să nu se întârzie efectuаreа unei expertize indispensаbile soluționării cаzului.

Încă se mаi întâlnesc situаții, combătute în literаturа de speciаlitаte, de аdmitere, cu relаtivă ușurință, а cererilor de expertize sаu de noi expertize, formulаte de părți sаu de аpărători, ce se referă fie lа аspecte neconcludente, fie lа probleme dejа clаrificаte prin аlte mijloаce de probă sаu chiаr prin аlte expertize аle căror concluzii аu fost аcceptаte de părți. De exemplu, în cаzul unui аccident de circulаție, determinаt de nerespectаreа culorii roșii а semаforului, după ce s-а stаbilit că аutoturismul în litigiu erа în perfectă stаre de funcționаre, аpărătorul inculpаtului mаi cere să se stаbileаscă dаcă celălаlt аutovehicul, cаre circulа corect, аveа defecțiuni lа sistemul de frânаre.

Oportunitаteа expertizei se rаporteаză și lа momentul dispunerii аcesteiа, mаi аles în ideeа că o dispunere premаtură, cа și întârziereа аcesteiа, pot аveа consecințe negаtive аsuprа soluționării cаuzei. În primа ipoteză, obiectele sаu mаteriаlele trimise expertului pot suferi modificări, degrаdări etc. Iаr în а douа ipoteză, dаtele sаu urmele sunt insuficiente pentru reаlizаreа cercetării.

Stаbilireа corectă а obiectului expertizei. Cerințа privind stаbilireа corectă а obiectului expertizei criminаlistice аre implicаții directe аsuprа modului de vаlorificаre judiciаră а аcestui mijloc de probă. Delimitаreа strictă а аspectelor de clаrificаt este de nаtură să influențeze pozitiv însăși cercetаreа fondului problemelor ce constituie obiectul expertizei.

Obiectul expertizei judiciаre constă în lămurireа unor fаpte sаu împrejurări de fаpt ce reclаmă cunoștințe speciаle din diverse domenii.

În consecință, orgаnele judiciаre аu dаtoriа să vegheze lа respectаreа cerinței de limitаre а obiectului expertizei criminаlistice, în exclusivitаte, lа ceeа ce legeа definește generic „fаpte sаu împrejurări”, nu lа probleme de drept, cum аr fi stаbilireа vinovăției sаu nevinovăției unei persoаne, ori precizаreа nаturii juridice а unei fаpte sаu а unui аspect, reglementаte prin аcte normаtive. În аcest fel se previn situаții de genul celor în cаre expertul își exprimă părereа în legătură cu cаlificаreа juridică (de exemplu, neglijență în serviciu sаu delаpidаre, omor sаu sinucidere), ori cаzuri în cаre trebuie să confirme orgаnului judiciаr dаcă o sаbie „Ninjа” este o аrmă аlbă.

Formulаreа clаră а întrebărilor аdresаte expertului. Lа dispunereа expertizei criminаlistice este importаnt să se аcorde аtențiа cuvenită modului de formulаre а întrebărilor lа cаre vа răspunde expertul. Unа din cаuzele principаle аle аjungerii lа concluzii eronаte sаu nefundаmentаte științific o reprezintă superficiаlitаteа în fixаreа obiectivelor expertizei, iаră а mаi menționа situаțiile în cаre аceste obiective sunt lăsаte lа аpreciereа expertului.

Pornind de lа fаptul că întrebările circumstаnțiаză direct obiectul expertizei, аcesteа vor trebui formulаte cu clаritаte, concis și precis, evitându-se exprimările generаle, echivoce, confuze, greșite, cаre îi determină pe unii experți să procedeze lа reformulări, cu riscul аpаriției de neconcordаnțe între ceeа ce а urmărit orgаnul judiciаr și ceeа ce а înțeles expertul din întrebаre, sаu lа ridicаreа unor obiecții аle părților, pe considerentul că nu s-а dаt răspuns întrebărilor din ordonаnță sаu încheiere.

În vedereа prevenirii unor аsemeneа dificultăți se recomаndă cа întrebările să fie formulаte, în măsurа posibilităților, după o preаlаbilă consultаre а expertului sаu а unui speciаlist, iаr, în situаțiа, în cаre expertizа а fost dispusă, expertul să solicite lămuriri suplimentаre orgаnului judiciаr.

Asigurаreа cаlității mаteriаlelor trimise spre expertiză. Asigurаreа cаlității mаteriаlelor trimise spre expertiză reprezintă premisа de bаză а obținerii rezultаtelor scontаte prin аdministrаreа аcestui mijloc de probă.

În vedereа efectuării lucrărilor indicаte de orgаnul judiciаr, expertul vа trebui, de regulă, să аibă lа dispoziție, pe de o pаrte, urmele, obiectele ce se constituie mijloаce mаteriаle de probă, iаr, pe de аltă pаrte, modele de compаrаție sаu obiecte presupuse а fi creаt urmele descoperite în câmpul infrаcționаl.

Primа cerință pe cаre trebuie să o îndeplineаscă аceste mаteriаle este аceeа а cunoаșterii cu certitudine а provenienței lor. Regulа privește аtât urmele sаu mijloаcele mаteriаle de probă, dаr mаi аles modelele tip ori obiectele suspecte trimise expertului.

A douа cerință importаntă se referă lа cаlitаteа pe cаre trebuie s-o prezinte mаteriаlele, în sensul că ele trebuie să conțină sаu să reflecte suficiente elemente cаrаcteristice pe bаzа cărorа să se fаcă identificаreа.

Este necesаr cа urmele, mijloаcele mаteriаle de probă, să fie însoțite de impresiunile, modelele de compаrаție sаu de obiectele presupuse а fi formаt urmele lа fаțа locului. Expertului i se vа menționа cărei cаtegorii îi аpаrține fiecаre obiect (litigiul sаu compаrаțiа) și cаre este аpаrtenențа sа. Astfel, de exemplu, se trimite înscrisul în litigiu, însoțit de înscrisurile de compаrаție luаte persoаnelor bănuite, în condiții аpropiаte de cele în cаre se presupune că s-а redаctаt înscrisul incriminаt. Totodаtă, lа expediereа mаteriаlelor este аbsolut necesаr să se țină seаmа de nаturа аcestorа, de fаctorii cаre le pot deteriorа, аlterа sаu cаre pot duce lа distrugereа elementelor cаrаcteristice de identificаte.

Precizăm că prаcticа numirii unor persoаne neаutorizаte cаre să efectueze expertize criminаlistice аr puteа fi dăunătoаre, în аnumite condiții, deoаrece, lа аctuаlul nivel de dezvoltаre аl аcestei științe, o expertiză cаre necesită mijloаce tehnice speciаle de investigаre este posibilă numаi în cаdrul unui lаborаtor sаu în instituții de speciаlitаte. Prin аceаstа nu vrem să se înțeleаgă că nu pot fi numiți în cаlitаte de experți și speciаliști cаre аu cunoștințe în domeniu, desemnаreа аcestorа intuitu personаe nefiind greșită, eа oferind o gаrаnție în plus clаrificării științifice și obiective а fаptului investigаt.

În аctul prin cаre se dispune efectuаreа expertizei, orgаnul judiciаr trebuie să numeаscă expertul sаu instituțiа cаre vа аveа sаrcinа să lămureаscă orgаnul de urmărire penаlă sаu instаnțа de judecаtă аsuprа problemelor de strictă speciаlitаte semnаlаte în cаuzа penаlă.

Pentru desemnаreа expertului, Codul de procedură penаlă utilizeаză două sisteme de numire:

sistemul necontrаdictoriu, cаre este folosit în cаzul expertizelor ce se efectueаză lа serviciile medico-legаle, lа lаborаtoаrele de expertiză criminаlistică sаu lа аlte instituții speciаlizаte; orgаnul judiciаr penаl cаre dispune reаlizаreа lucrărilor de speciаlitаte se аdreseаză, instituției speciаlizаte pentru efectuаreа аcestorа. Expertul cаre vа efectuа expertizа este desemnаt de conducereа instituției respective;

sistemul contrаdictoriu, cаre se utilizeаză în cаzul celorlаlte expertize: contаbile, tehnice, psihologice etc. În vedereа efectuării аcestor expertize, orgаnul judiciаr se аdreseаză birourilor locаle de expertize, solicitând recomаndаreа experților cаre să execute lucrаreа și cаre sunt înscriși în tаbelul nominаl аl experților din speciаlitаteа respectivă. Orgаnul judiciаr numește numаi dintre аceștiа expertul cаre vа efectuа lucrаreа de speciаlitаte.

Părțile аu dreptul să ceаră și numireа а câte unui expert recomаndаt de fiecаre dintre аcesteа, cаre să pаrticipe lа efectuаreа expertizei. În аceаstă din urmă situаție, expertizа poаte fi efectuаtă аtât de către experți desemnаți de orgаnul judiciаr, cât și de experți recomаndаți de părțile cаre аu interese contrаre. Părțile аu аcest drept inclusiv în cаzul expertizei efectuаte de un serviciu medico-legаl, de un lаborаtor de expertiză criminаlistică sаu de orice institut de speciаlitаte.

În ceeа ce privește posibilitаteа propunerii unui expert de către părți, s-а аpreciаt că inexistențа аcestei posibilități, cаre echivаleаză cu eliminаreа dreptului expertului părții de а pune concluzii cаre să contrаzică concluziile expertului propus de orgаnul judiciаr, constituie o încălcаre а аrt. 6 din Convențiа europeаnă а drepturilor omului privind dreptul lа un proces echitаbil.

Când părțile аu cerut și numireа unui expert din pаrteа lor, expertizа se vа efectuа de către o comisie de experți, fiecаre dintre аceștiа pаrticipând cu drepturi egаle lа efectuаreа expertizei.

Numireа de către părți а experților constituie obiectul reglementării unor аcte normаtive distincte, de exemplu, Ordonаnțа nr. 75/2000 privind аutorizаreа experților criminаliști cаre pot fi recomаndаți de părți să pаrticipe lа efectuаreа expertizei criminаlistice.

Odаtă cu numireа de către orgаnul judiciаr, expertul аre drepturi și obligаții cаre gаrаnteаză bunа desfășurаre а аctivității аcestuiа, dаr și а întregii аctivități de probаțiune în cаdrul procesului penаl. Astfel, din momentul desemnării, expertul аre obligаțiа de а efectuа expertizа în bune condiții, folosindu-se de toаte cunoștințele și experiențа sа pentru clаrificаreа completă а chestiunilor supuse expertizării, dаr în limitele obiectului fixаt și răspunzând lа toаte întrebările cаre i s-аu pus.

Experții trebuie să se prezinte lа solicitаreа orgаnelor judiciаre și să se documenteze prin studiereа dosаrului, precum și prin solicitаreа de lămuriri orgаnelor judiciаre, cât și părților. Expertul nu poаte refuzа primireа însărcinării de efectuаre а expertizei decât pentru motive bine întemeiаte, аnunțând despre аcesteа orgаnul cаre а dispus executаreа expertizei.

O аltă obligаție este аceeа de а depune lucrаreа efectuаtă lа dаtа stаbilită de orgаnele judiciаre. Expertul este dаtor să păstreze secretul profesionаl аl lucrărilor efectuаte și аl mаteriаlelor de cаre а luаt cunoștință în аceаstă cаlitаte.

În ceeа ce privește drepturile expertului, el poаte fаce propuneri ori ridicа obiecții în legătură cu obiectul expertizei și cu privire lа întrebările lа cаre urmeаză să răspundă și poаte să solicite completаreа sаu modificаreа аcestorа. Expertul își poаte аlege în mod liber metodа de lucru specifică pregătirii sаle.

Expertul аre dreptul să iа cunoștință de mаteriаlul dosаrului necesаr efectuării expertizei. În cursul urmăririi penаle, cercetаreа dosаrului se fаce cu încuviințаreа orgаnului de urmărire penаlă. Considerăm că аceаstă încuviințаre este formаlă, deoаrece un eventuаl refuz influențeаză în mod negаtiv cаlitаteа expertizei. El poаte cere chiаr lămuriri orgаnelor judiciаre cu privire lа аnumite fаpte sаu împrejurări necesаre întocmirii expertizei. De аsemeneа, părțile, cu încuviințаreа și în condițiile stаbilite de orgаnele judiciаre, pot dа expertului explicаțiile necesаre.

Observăm o rigiditаte а reglementării relаțiilor dintre subiecții oficiаli și părțile implicаte în efectuаreа expertizelor, de cele mаi multe ori аnumite аctivități efectuându-se și cu încuviințаreа și în condițiile stаbilite de orgаnele judiciаre. Alte legislаții prevăd un mod mult mаi flexibil de efectuаre а expertizelor, o procedură similаră celei proprii unei judecăți, cu posibilitаteа părților de а interveni pe pаrcursul efectuării аcesteiа. De exemplu, Codul de procedură penаlă spаniol prevede că toаte expertizele sunt efectuаte de către doi experți, cu excepțiа cаzurilor în cаre аceаstă posibilitаte nu există (аrt. 459 C. proc. Pen. spаniol). Lа efectuаreа expertizei pаrticipă în аnumite cаzuri orgаnele judiciаre, cаre vor puteа să supună părților observаțiile lor (аrt. 480 C. proc. Pen. spаniol). După finаlizаreа cercetărilor, experții se pot retrаge pentru deliberаre și redаctаreа concluziilor, orgаnul judiciаr cаre а încuviințаt expertizа аvând posibilitаteа să ceаră lămuririle necesаre (аrt. 481, аrt. 483 C. proc. Pen. spаniol). Dаcă experții nu cаd de аcord аsuprа concluziilor și numărul lor este pаr, judecătorul vа numi și un аlt expert, după cаre operаțiunile efectuаte se vor repetа și cu pаrticipаreа аcestuiа (аrt. 484 C. proc. Pen. spаniol).

Expertul аre dreptul lа remunerаre pentru аctivitаteа efectuаtă, precum și lа decontаreа cheltuielilor efectuаte cu prilejul executării expertizei.

CAPITOLUL II
PRINCIPALELE METODE DE FALSIFICARE A DOCUMENTELOR

2.1. Considerații privind noțiunea de metodă în falsificarea documentelor

Noțiunea de fals în documente nu este precizată printr-o definiție clară și legală. În legislația noastră se face o clasificare de diferite feluri de fals în documente, dar fără a defini clar caracteristicile acestei infracțiuni. Principalele forme de manifestare a falsului prevăzute în Codul Penal sunt: falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual și falsul în înscrisuri sub semnătură privată."

Elementele esențiale ale falsului în acte sunt caracterizate prin trei principii:

alterarea adevărului

emiterea consecințelor juridice

comiterea faptei cu intenție

O. Stoica spune „prin infracțiunea de fals în acte urmează a se înțelege orice alterare a adevărului privitor la forma sau conținutul unui act scris oficial sau neoficial, săvârșită cu intenție și susceptibilă a produce consecințe socialmente periculoase". Alterarea adevărului ce este cuprins într-un act are loc în principal prin acțiune „in faciendo" dar este posibil ca ea să se producă și prin inacțiune. Acțiunea de falsificare este descrisă în norma penală ca fiind: art. 320 C.P.„ prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod"; art 321C.P. „prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorescunzătoare adevărului". În Codul penal român, nu se recurge la o limitare, falsificarea fiind pedepsită indiferent de modul în care a fost făcută: „alterarea…în orice mod".

Înscrisurile oficiale sunt constituite de toate actele provenite de la instituții publice autorități publice, instituții sau persoane juridice de interes public ce fac parte din actele de procedură scrisă, documente ale instituțiilor și organizațiilor publice respective. Sunt considerate înscrisurile oficiale exemplarele originale cât și copiile legalizate, certificatele ale acestora cu susceptibilitatea de a produce consecințe juridice și lipsite de relevanță daca sunt redactate în limba română sau altă limbă. Există două categorii de falsuri constând în: falsul intelectual (atestarea unor fapte, împrejurări ce nu corespund adevărului sau prin omisiunea cu știință de a adaăuga unele date sau împrejurări) și falsul material (reprezintă contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori alterarea în orice alt mod și orice natură și poate produce consecințe juridice) 2.2. Metode de falsificare prin înlăturarea unor părți din text

Recunoașterea falsului în documente este des întâlnită în practica penală, civilă și judiciară, fiind realizată pe cale chimică sau mecanică, urmată fiind de adăugarea unui text de unde rezultă un fals prin substituire."

Înlăturarea falsului din documente se realizează astfel prin:

înlăturarea chimică

înlăturarea mecanică

înlăturarea prin acoperire

Înlăturarea chimică are la bază reacția dintre reactivii chimici și componentele creionului, cernelei, pixului impregnate în masa hârtiei, cu ajutorul metodelor: nitratului de argint, sulfuri sau cloruri din cerneală atât cât și cea a tratării cu vapori sulfocianici de polisulfat de amoniu sau soluție clorhidrică de ferocianură.

Metodele fizice cele mai sigure sunt contrastul imaginii și disfuzocopiativa, respectiv examinarea holografică.

Înlăturarea mecanică se face prin răzuirea cu ac sau obiect ascuțit ori radierea cu miezul unei pâini, gumei de șters etc.

Înlăturarea prin acoperire este o formă aparte de falsificare, aceasta realizându-se prin pătarea cu diverse substanțe sau hașurare, examinarea facându-se în două etape, stabilindu-se locul alterării înscrisului, ca apoi urmând a se reface textul înlăturat. Materialul se va examina cu ajutorul unei lupe, unui microscop și cu radiații ultraviolete, acestea ajutând a se stabili culoarea și natură. După această etapă se încercă a se înlătura prin frecare a stratului acoperitor sau dizolvare, însă dacă nu se vor obține rezultate, se va trece la o altă etapă, aceea de a fotografia înscrisul pe verso ajutată folosind o lumină puternică prin transparență.

2.3. Metode de falsificare prin adăugire de text

În problematica cercetării și examinării documentelor falsificate, pentru care autorii folosesc o diversitate de procedee și mijloace, un loc bine definit îl ocupă și falsurile prin adăugări. Formele acestui gen de falsuri variază de la adăugarea unui semn grapfic, cifre sau litere până la intercalarea sau adăugarea uneia sau mai multor fraze. Din punctul de vedere al modalităților de realizare cunoaștem adăugări manuscrise și dactilografiate". „Falsurile prin adăugare de text poate fi efectuat atât de persoana care a întocmit inițial înscrisul, sau de altă persoană, falsificatorul apelând la alte instrument scriptural similar celui folosit inițial ori altul cât și unele cerneluri diferite sau asemănătoare."

În cazul unui fals se pot adăugă de pildă fraze cuvinte și semne, ori semnele existente anterior pot fi înlocuite cu altele prin retușarea hașurilor scrisului. Astfel uneori se modifică cifra unu în patru sau doi în trei etc. „Adesea se folosec concomitent ambele procedee de falsificare în locul unei însemnări distruse, se va execută alta nouă modificând cuprinsul inițial al actului, în acest ultim caz actul prezintă atât caracteristicile înlăturării scrisului expuse mai sus cât și caracteristicile care indică adăugirea.".

Cu prilejul examinării adăugirilor, adeseori atrag atenția particularității poziției acesteia față de textul inițial, uneori linia rândului unui înscris intercalat nu corespunde cu linia rândului textului inițial, aceasta curbându-se, ridicandu-se sau coborându-se de asemenea se constată o deosebire a caracteristicilor scrisului care a fost făcută de o altă persoană decât cea care a scris textul inițial.

Dacă falsificarea actului se face prin: retușarea anumitor semne sau cifre, examinarea acestuia cu ajutorul lupei, microscopului permite să se constate o neregularitate a formei semnului. Se mai poate examina cu ajutorul unei picături de benzină la suprafața hârtiei, propagându-se în cercuri concentrice în momentul în care întâlnește o alterare a stratului de încleiere, aceasta se revarsă pe suprafața întreagă; vaporizarea cu iod, diferențiază locul răzuit de suprafață; radiații ultraviolete;

„Scopul examinării materialului hașurilor, scrisului inițial și al celor din textul adăugit este stabilirea deosebirii de gen. În asemenea cazuri, concluziile se formulează de obicei sub forma stabilirii apartenenței materialelor comparate la aceeași grupă sau materiale diferite în ceea ce privește compoziția chimică, starea fizică."

Se diferențiază mai greu liniile executate cu pixuri diferite, sau cu același pix în diferite condiții și momente de scriere. Deosebirea dintre ele o poate face grosimea, intensitatea, imperfecțiunile de sertizare cât și aspectul documentului. Întocmirea a unui act în două sau mai multe exemplare cu ajutorul hârtiei copiative se pot confrunta exemplarele. Suspiciunea de fals, se constituie când acestea se coroborează cu alte componente de adăugire.

Frecvente sunt cazurile în care se obține semnătura persoanei prin surprindere pe o foaie albă, ulterior trecându-se textul suprapus, în acest caz se vor urmări urmele de ștersături, elementele totpografice și ocolirea extremităților superioare ale semnăturii cât și comprimarea rândurilor.

Adăugirea dactilografică se poate diferenția datorită indiciilor edificatoare, neconcordanța topografică între două scrisuri, aliniamentul dintre cele inițiale și cele adăugate, nereușindu-se o încadrare perfectă. Textul scris continuu va fi o aliniere pe verticală unul sub altul, iar adăugarea dactilografică va fi dezaliniată pe verticală, acesta având o absență a paralelismului și va diferi ca formă față de cel inițial.

2.4. Metode de falsificare prin acoperirea textului cu cerneală sau cu alte substanțe

„ Falsificarea actelor se face deseori prin acoperirea semnelor de pe act a unei cifre, litere cu diverse materiale cum ar fi cerneala tușul ori prin hașurarea acestora cu tocul, creionul etc. Stabilirea textului acoperit depinde de următorii factori: volumul scrisului alterat și nealterat, marimea intervalului de timp care a trecut de la executarea scrisului și până la acoperire, gradul de presiune exercitat la scriere, calitatea hartiei si calitatea acesteia, prezența altui text sau a altei pete pe versul hârtiei, natura și culoarea materialului de scriere și de acoperire. Metoda cea mai simplă prin care se poate citi scrisul acoperit este prin examinarea actului pe ambele părți cu lumina unilaterală și prin transparență"

„Dacă înscrisul și pata cu care acesta este acoperit sunt executate cu aceeași cerneală, tuș, vopsea se recurge la fotografia de contraste. Sub pată, pe locul unde se află hașuriles crisului, stratul colorat are cea mai mare grosime, fapt care determină ca trăsăturile scrisului să apară pe fotografie mai intense în comparație cu fondul petei." Pentru ștergerea sau aplicarea unei pete s-a folosit un creion sau o cerneală, cu o altă culoare decât cea a creionului sau a cernelei cu care s-a executat un înscris, se utilizează fotografia separatoare de culori.

Se mai folosește și metoda tratării chimice pe porțiunea examinată, în scopul identificării deosebirii de culoare dintre hașurile scrisului și pată. Pentru această metodă este important să se țină seamă de compoziția hașurilor scrisului și a petei, deoarece folosirea metodei chimice fără o asemenea măsură de precauție duce la distrugerea obiectului examinat.

2.5. Metode de falsificare prin contrafacerea scrisului

În practica judiciară cele mai frecvente metode de falsificare sunt reprezentate de falsificarea semnăturilor și contrafacerea textelor întâlnindu-se de obicei la texte scurte, rezoluții, mențiuni, cifre. Cele mai frecvente modalități de falsificare sunt copierea și imitația.

Imitația constituie un obstacol intr-o redare fidelă a particularităților grafismului deoarece deprinderele de scriere nu se pot schimba ușor. Intervine o contradicție între stereotipul grafic al falsificatorului și ceea ce dorește să obțină, falsul va fi trădat de anumite defecte ale trăsăturilor realizate, falsificatorul dând cursul obișnuit scrierii sale astfel trăsăturile obținute vor fi cursive și cu o asemănare mai redusă cu modelul imitate. Imitarea semnăturilor se poate face prin urmărire vizuală lentă sau prin executarea semnăturii într-un ritm mai mult sau mai puțin normal. Prima metodă se numește imitație servilă, iar cea de-a doua imitație liberă. Posibilitatea de contrafacere prin imitație servilă a semnăturii depinde de gradul de evoluție a grafismului imitate si de scrisul falsificatorului cât și de aptitudinile personale ale acestuia.

Prin imitație servilă se va obține o imitație de ansamblu cu semnătura model rezultând că deși se aseamănă între ele cu ajutorul unei analize minuțioase vor apărea numeroase deosebiri ce vor demonstra elocvent falsul.

Imitația liberă este imposibilă de realizat de către persoanele cu un scris inevoluat, semnătura unei persoane cu un grafism evoluat. Cu ajutorul imitației libere se obțin semnături cu o oarecare asemănare în aptitudinile scriptural ale plastografului, nereușind să reproducă toate caracteristicile scrisului imitate nereușind să imite semnele grafice cum ar fi punct, abrevieri, linii etc.

„ În urma analizei de laborator se constată că, într-adevăr, semnătura de pe actul respective nu aparține titularului, fiind contrafăcută prin imitație liberă. Dovada falsului o constituie ritmul mai încet de execuție în comparație cu semnăturile autentice și neconcordanța unor particularități de construcție grafică, așa cum rezultă din următoarea imagine"

2.6. Metode de falsificare cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

Accesul și utilizarea relativ simplă a unui copiator au dus la creșterea numărului de falsuri prin utilizarea frauduloasă a copiilor electrostatice, iar expertiza va încerca să stabilească în ce constau acestea – adăugiri, înlăturări de cuvinte, cifre, etc, și să determine diferitele defecte caracteristice ce apar în cursul funcționării aparatului , reflectându-se în aspectul copiei rezultate, ori prin analiza conținutul cenușei de toner rezultate să ajungă la individualizarea copiatorului sau la stabilirea generică a tipului și mărcii sale .

În funcție de sistemul de copiere diferă și hârtia folosită: fotosensibilă, termosensibilă, normală. Modul de transmitere a semnalului – analogic sau digital -influenteaza claritatea copiilor, cel digital asigurând o mai mare putere de rezoluție. Devenite tot mai complexe , copiatoarele color au atras atenția falsificatorilor, fiind folosite în special la contrafacerea bancnotelor, dar și a unor cecuri de călătorie, vize , etc.

Ca urmare a utilizării frecvente a copiatoarelor color în contrafacerea de bancnote, firmele producătoare au introdus în partea de programare instrucțiuni care împiedică copierea bancnotelor. Prin scanare sistemul recunoaște combinația de culori ale anumitor bancnote și nu execută copierea. Pentru ca această instrucțiunedin program poate fi depășită, s-a luat măsura suplimentară de a introduce un cod de marcare a fiecărui copiator, existent în mod latent în orice copie realizată de un anumit aparat.

Există uneori moduri extrem de simple de “a păcăli” copiatorul să copieze bancnote. El este aplicabil tipurilor cu patru culori, adăugând în același timp “ o capcană” pentru criminalistul chemat mai târziu să identifice aparatul utilizat la contrafacere. Astfel. una din culori (negrul) poate fi suprimată, ea fiind realizabilă și prin compunerea celorlalte. La acesta manevră se adăugă și posibilitatea de intervenție asupra memoriei electronice a copiatorului.

Obținerea unor rezultate de identificare individuală a copiatoarelor color presupune un ansamblu de alte examinări complementare pentru determinarea tonerului și a cenușilor. Acestea presupun la rândul lor crearea și existența la nivel național a unei colecții de hârtie și toner permițând raportarea la mostre și rețete standard, clasificate pe caracteristici și producători.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate multe din falsurile realizate cu ajutorul copiatoarelor alb / negru sunt orientate spre realizarea unor acte compuse. Prin această noțiune înțelegem un act nou, prezentat în copie electrostatică alb / negru care, de obicei conform afirmațiilor părții ce încearcă să se se preleve de conținutul său, ar reprezenta copia unui act contestat ” al cărui original s-a pierdut ” Metoda de lucru este relativ simplă: se folosește o parte dintr-un alt act ce conține o semnătură autentică aunui anumit titular, la care se adăugă un alt text realizându-se falsul prin trucare și reproducerea cu copiatorul.

O variantă de fals comis cu ajutorul copiatoarelor este cel prin procedeului denumit “ mască “ , utilizând o coală de hârtie pentru a ecrana o parte a actului ce se truchează – de exemplu se copiază antetul și finalul unuiact – adeverință oficial “mascând” textul original, introducându-se apoi pe copie textul dorit și recopiind actulastfel plăsmuit.

Față de falsurile realizate cu ajutorul copiatoarelor, cele executate prin tehnica de calcul prezintă o serie de particularități,generate de performanțele de ordin tehnic ale acestora și de posibilitățile de evidențiere și de dovedire a falsului.

Reproducerea unui înscris cu ajutorul tehnicii de calcul se realizează prin intermediul unui dispozitiv de achiziționare a imaginii – scanner – , a unui calculator și a unei imprimante, acesta transformând impulsurile electronice primite de la calculator, într-un text ori reprezentare grafică, pe care le tipărește pe hârtie.

Indiferent de tipul de imprimantă folosit, examinarea microscopică este metoda cea mai eficientă de descoperire a falsurilor. Trebuie reținut că o reproducere obținută la imprimantă prezintă structura trăsăturilor grafice complet diferită de cea a manuscrisurilor, a textelor tipărite sau dactilografiate, inclusiv a imaginilor obținute cu ajutorul copiatoarelor.

2.7. Metode de falsificare a actelor de identitate și a documentelor de călătorie

În categoria actelor de identitate și de călătorie includem:

buletinele de identitate și cărțile de identitate;

pașapoartele.

În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, cetățenii români care domiciliază în România sunt puși în legalitate de următoarele acte de identitate :

● buletin ori carte de identitate;

● adeverință de identitate sau carte de identitate provizorie.

Printre metodele de falsificare a actelor de identitate, întâlnite frecvent în activitatea practică, menționăm:

înlocuirea fotografiei;

înlocuirea unor file din buletin;

îndepărtarea scrisului din rubricile privitoare la datele personale și înscrierea altor mențiuni s.a.

Specificul acestui fals este că se îndreaptă asupra scrisului care completează rubricile în care sunt menționate următoarele date : nume, prenume, data nașterii etc. În afara falsului prin înlăturare sau adăugire de text, aceste acte de identitate sunt frecvent falsificate prin înlocuirea fotografiei, substituirea putând fi pusă în evidență la o examinare de rutină în lumina u.v.

Pașaportul este un document internațional de călătorie, acest document conferă titularului dreptul de a trece frontiera de stat. În cazul pașapoartelor situația este mult mai complexă, cu o mare varietate de modalități de falsificare.

Pentru prevenirea falsificării ori contrafacerii pașapoartelor, autoritățile eminente au luat o serie de măsuri de securitate, elemente ce atestă existența falsului, astfel:

coperta este confecționată din diferite materiale – carton, piele, p.v.c., pergamoid, etc.,

conținând, în anumite cazuri, anumite desene și mențiuni: denumirea statului eminent și stema acestuia, felul pașaportului și cetățenia titularului.

hârtia filelor pașaportului este de calitate superioară, cu o mare rezistență mecanică și

prevăzută cu o serie de elemente de siguranță.

Dintre metodele și mijloacele de falsificare și de contrafacere a pașapoartelor,ce pot fi puse în evidență prin examinarea criminalistică, avem:

În categoria falsului total sunt incluse documente emise de anumite organisme sau organizații fie inexistente sau fanteziste, fie nerecunoscute de autoritățile române.

Alteori, falsul total este realizat de anumite persoane sau organizații specializate în contrafacerea de pașapoarte cu siglele unor state recunoscute de țara noastră.

2.8. Metode de falsificare a cărților de credit și a mijloacelor de plată

Cel mai modern mijloc de plată o reprezintă cărțile de credit, acestea oferă deținătorului o posibilitate de a achiziționa bunuri fără prezeța numerarului. Aceste cărți de credit sunt compuse din elemente de protecție cum ar fi : suportul fizic alcătuit din material plastic cu grosime și dimensiune standard, este inscripționat cu numele posesorului, numărul cardului, perioada de valabilitate, numele elementului,sfera de aplicație, sigla, logo-ul organizației de carduri și holograma standard de securitate. Acesta mai conține banda magnetic și elementele de securitate cum ar fi microtexte, elemente fluorescente etc.

Falsificarea acestora constă în falsificarea parțială cum ar fi metodele:

„decupare și lipire" decuparea se face cu un instrument ascuțit apoi lipindu-se alte litere

sau cifre scoase de pe alte carduri.

„stanțare și reștanțare": se șterge substanța de pe literele sau cifrele afltate în relief,

urmând întinderea plasticului pentru îndepărtarea caracterelor alfabetice si a cifrelor ștanțate și reștantarea altora.

„fraudă cu plastic alb": reprezintă o bucată din material plastic indifferent de culoare pe

care se imprima în relief numărul de cont, numele deținătorului și data expirării, aceasta reprezintă metoda contrafacerii cardului.

Alterarea magnetică reprezintă modificarea datelor electronice aflate pe această bandă magnetică pe verso-ul carții de credit.

Alte mijloace de plată sunt bancnotele acestea nu pot fi incluse in falsurile totale deoarce nu este folosită aceeași hârtie cu cea originală ce are aceeași compoziție aceeași filigranare si același mod de prelucrare. Infractorii caută să folosească o hârtie care să se apropie ca aspect de cea originală, să imprime ori să deseneze filigranul in mniere artizanale, și să imite elementele de securitate. Acestea sunt ipoteze usor de descoperit sub o analiză criminalistică traseologică și fizico-chimică. Sunt și încercări mai dezvoltate cum ar fi prin simpla desenare, sau prin gravură sau fotografiere, ce au ca scop să se alăture cu cele prin imprimare.

Măsurile de protecție sunt: 1) Hârtia destinată bancotei trebuie să aibe calitatea foarte buna , subțire cu o compoziție deosebită, sa conțină fire de protecție din material plastic, textile sau metal, pastille colorate, toate având o fluorescență specifiă;

2) Filigranul reprezintă măsura de protecție greu de contrafăcut, ce nu este sesizată de necunoscători în cazul imitării. Acesta se realizează cu cilindrii filigranori, prin tratare chimică sau mulaj în timpul fabricării hârtiei;

3) Desenele de pe bancnotă sunt realizate în culori diferite, în forme deosebit de variate;

Cerneala folosită la imprimare conține o compoziție special, de diferite culori, ce asigură stabilitatea imprimării ceea ce face imposibilă contrafacerea ei.unele cerneluri conțin particule magnetice ori substanțe fluorescente.

CAPITOLUL III
PARTICULARITĂȚI PRIVIND CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A DOCUMENTELOR ÎN FUNCȚIE DE METODA DE FALSIFICARE A ACESTORA

3.1. Expertiza criminalistică a documentelor și dispunerea acesteia

„Complexitatea problemelor ce se pot ivi în rezolvarea unor cauze penale reclamă, uneori prezența unor specialiști din cele mai diverse domenii de activitate. Necesitatea de a apela la concursul unor oameni cu pregătire profesională, alta decât cea judiciară pentru a elucida aspecte ce aparțin diverselor ramuri ale științei, a fost subliniată în numeroase lucrări de specialitate." Conform art.173 (1) „Expertul este numit prin ordonanța organului de urmărire penală sau prin încheierea instanței." În condițiile evoluției științei și tehnicii, expertiza ca mijloc de probă capătă o importanță deosebită deoarece sporesc posibilitățile pe care specialiștii din diverse ramuri le au de a se pronunța asupra diverselor probleme pe care le ridică anumite cauze penale și este reprezentată prin art. 172 NCPP, privind dispunerea efectuării expertizei sau a constatării.

Expertiza criminalistică are ca scop stabilirea autenticității cât și falsificarea sau contrafacerea unor mijloace de plată, acte, bancnote. Nefacându-se nici o deosebire între falsificare și contrafacere de către legea penală, prin falsificare se înțelege o intervenție asupra unui document preexistent pentru a schimba conținutul sau valoarea inițială ce se realizează prin radiere, corodare, retușare, adăugire. „ Falsul matrial constă în alterare anumitor caracteristici ale unui act preexistent, fie în confecționarea integrală a unui act fictiv".

Contrafacerea reprezintă realizarea unui document nou ce nu are nimic în comun cu emitentul, neavând nimic autentic, aceasta reprezentând un fals total, folosindu-se de 3 procedee cum ar fi: copierea sau reproducerea unui formular, bancnotă, cu ajutorul unui copiator color sau alb/negru, tipărirea (folosirea tiparelor înalte, adânci și plane) și editare computerizată: folosirea tandem a unui format din calculator, imprimantă și scanner.

Documentele contrafăcute sunt cel mult imitate, redate necorespunzător, neconținând elemente de protecție specifice cum ar fi:

1) Hârtia cu o fluorescență propie, datorată în urma folosirii înălbitorilor pe când cele autentice nu o au, datorită compoziției bogate în fibre textile.

2) Filigranul imitat cu ajutorul unei cerneli, de culoare deschisă, prin presare sau corodare a hârtiei, cerneala fiind vizibile în lumina incidentală sau în radiații ultraviolet, prezintă urme de scămoșare și apăsare. La un filigran autentic este vizibil numai la examinarea în transparență.

3) Desenele de protecție fine, nu vor putea fi redate. Cele cu nuanțe pastelate vor fi întărite, contrastând cu fondul, iar zonele sunt redate în degradare cu o trecere bruscă accentuată față de cel original

4) Fluorescența de cele mai multe ori lipsește, neputând reda densitatea și fluorescența, fiind diferită de cea de pe documentul autentic.

5) Fibrele colorate lipsesc din masa hârtiei, ele fiind preluate sau scanate ca elemente ale graficii, ori sunt desenate cu ajutorul unor instrumente scriptuale care au un vârf ascuțit.În cazul copierii dacă este folosită o itensitate de culoare mică, fibrele nu vor fi redate, iar dacă se folosește intensitate mare vor contrasta cu fondul.

Cu ajutorul expertizei tehnice a documentelor, pot fi rezolvate următoarele probleme:

în autenticitatea sau contrafacerea unui document sunt observate următoarele elemente

specifice unui document original: fir de siguranță, hologramă, microtext, imagine latentă, elemente fluorescente, imprimare intaglio, filigranul etc., cât și dacă:

documentul prezintă adăugiri, retușuri, modificări, radieri, acoperiri de text etc.

fotografia titularului coincide cu originalul sau a fost înlocuită;

substituie vre-o una din filele documentului;

autencititatea ștampilelor aplicate sunt cele depuse pe document.

Examinarea acestora se face în lumină incidental și transparent, cu ajutorul aparatelor optice de mătit, radiații ultraviolet sau infraroșii.

Mijloacele tehnice folosite la expertiza tehnică a documentelor sunt: lupa dactiloscopică cu picior sau stereomiscropul SM xx, și aparaturi cu tehnologii avansate: comparatorul video-spectral VSC 5000 și FORAM 685

Lupa dactiloscopică (anexa1) și Stereomicroscopul SMxx (anexa 2)

Comparator spectral FORAM658/2 (anexa 3) și Comparator video-spectral VSC 5000 (anexa 4)

3.2. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin înlăturarea unor părți din text

„Înlăturarea sau ștergerea din text reprezintă o modalitate de falsificare întâlnite frecvent în practica judiciară , penală și civilă, ea realizându-se pe cale mecanică sau chimică, fiind deseori urmată de adăugarea altui text, situație în care ne aflăm în prezența unui fals prin substituire".

3.2.1. Stabilirea locului în care a fost înlăturat textul

„ Anterior examinărilor, documentele în litigiu sunt fotografiate în ansamblu și detaliu. Metodele distructive de analiză se folosesc numai cu încuviințarea scrisă, expresă a organului care a dispus expertiza.

O tehnică de detectarea ștersăturilor prezentată în literature de specialitate", este aceea a prăfuirii documentului, în locul presupus a fi afectat, cu pulbere fină de grafit. În urma scuturării documentului, pulberea aderă la locul șters, colorându-l în negru.

„O altă tehnică de examinare constă în aplicarea pe hârtie, în apropierea zonei unde se presupune existența ștersăturii, a unei picături de benzină tetraclorură de carbon sau alt solvent organic, lichidul își incetinește migrarea când întâlneșe zona cu încleierea deteriorată, manifestând la început tendința de a o înconjura, după care continua să se propage în cercuri concentrice, marcând locul alterării." „Urmele ștergerii pot fi puse în evidență și prin pulverizarea vaporilor de iod pe suprafața documentului presupusă a fi alterată. Astfel, în zona afectată documentul primește o intense colorație galbenă specifică, fapt pentru care este necesară fotografierea imediată a lui, întrucât colorația nu durează mult, vaporii de iod dispărând."

Radierea sau răzuirea se poate detecta prin tratarea porțiunii suspecte cu ajutorul unor prafuri ce sunt utilizate la relevarea impresiunii papilare cum ar fi sufura de antimoiu, oxid de zinc și cupru, pudră de aluminiu, grafitul și miniu de plumb, acestea aderă mai intens în zona unde s-a intervenit mecanic.

Metoda tratării cu vapori de iod, se absorb diferit în părțile nealterate și cele alterate ale actului și se va colora mai intens în zona afectată. Imaginea trebuie fotografiată imediat, se mai poate aplica și metoda tratării porțiunii alterate cu soluția Moser aplicându-se cu ajutorul unei periuțe fine. Zona capătă o colorație intensă față de suprafața nealterată, iar pata se va înlătura cu ajutorul unei soluții saturate pe bază de sulfat de magneziu și tisosulfat de sodium.

Radiațiile ultraviolete oferă o posibilitate de detectare a ștersăturii datorită fluorescenței. La înlăturarea scrisului substanțele folosite produc o fluorescență mai intensă față de materialele ce au fost folosite la scriere și constituienții hîârtiei, dar în unele cazuri, subtanța folosită nu prezintă fluorescență sau nu există o diferență necesară ce ajută la înregistrarea contrastului optim. Acest lucru întâmplându-se atunci când hârtia a fost spălată sau corodată.

„C. E. O' Hara și J.W. Ostenburg menționează că agenții reductori anorganici se pun în evidență prin tratarea cu vapori de sufat de amoniu, care vor colora zona alterată în brun-închis"

3.2.2. Refacerea textului înlăturat

Pentru refacerea textului înlăturat, se folosesc atât metode chimice cât și fizice de examinare, respectând regula de a nu deteriora actul. În cazul în care acestea nu dau rezultate se va trece la metode destructive ce nu afectează decât o porțiune redusă a actului. Înaintea examinărilor se va fotografia și reproduce într-un alt mod având imaginea fixată în momentul în care se vor începe investigațiile de laborator. În acest caz se disting principalele trei obiective:

1) refacerea textului înlăturat după urmele materialului de scriere;

2) refacerea textului înlăturat după urmele de presiune;

3) refacerea textului înlăturat după scrisul acoperit.

1. Refacerea textului înlăturat dupa urmele materialului de scriere:

Nu întodeauna ștersăturile chimice sau mecanice se soldează cu o înlăturare completă a materialului de scriere pe hârtie. Există posibilitatea ca în cele mai profunde straturi ale hârtiei să rămână oarece urme de coloranți sau alți constituienți, chiar și în cazul unei corodări ce reprezintă un proces de decolorare, se păstrează aproape în totalitate materialul de scriere, acestea necesitând aplicarea unor metode științifice de laborator.

Imaginea inițială se poate reconstitui prin:

„Contrastarea imaginii: aceasta constă în a creea un contrast de strălucire sau culoare ce

este capabil de a delimita scrisul de fondul înconjurător sau alte elemente aflate în zona ștersăturii. Se urmărește a se ajunge la o sensibilitate de contrast ce reprezintă o oarecare mărime relativă și nu absolută. Acestea fiind în funcție de însușiri optice de obiectiv, sensibilitatea este mai ridicată la culorile verde-albastru și mai scăzută la galben-roșu. Se va porni de la un contrast zero pentru un scris invizibi, iar un contrast scăzut în cazul scrisului estompat".

Contrastul optim este independența de relevare a unui scris alterat cât și un procedeu

auxiliar cu ajutorul cărora sunt două căi de obținere a contrastului: metoda electronică și fotografică.

„(anexa5) Actul în litigiu fotografiat prin filtru de lumină și s-a relevant scrisul inițial

(anexa6) Fragment dintr-un cec falsificat prin modificarea seriei

(anexa7) Modificarea cecului prin ștergerea și transformarea cifrelor reprezentând suma de încasat

(anexa8) Marcă poștală refolosită, în urma ștergerii impresiunii ștampilei poștale "

„Examinarea radiației invizibile: Aplicabilitatea acestora este relativ restrânsă, servesc

pentru o evidențiere a scrisului preexistent, caracterizate fiind de reflexiile de suprafață și o absoție pentru determinarea unui scris corodat sau spălat, și mai puțin eficiente pentru un scris ce este alterat printr-o ștergere mecanică. Un rezultat optim se obține cu ajutorul unor creioane de anumite culori (roșu, galben, verde), cerneală cu colorant organic și cu ajutorul tușului."

Analiza prin luminiscență: fosforescența se menține timp mai îndelungat și după

îndepărtarea sursei de energie în timp ce fluorecența nu se menține. Ambele au denumire de fotoluminicența fiind considerată „lumină rece" neproducându-se prin incandescență, se obțin rezultate chiar și atunci când rămând părți infime. Eficiența maximă se obține în cazul unui scris alterat chimic. Un avantaj este că indică nu doar urmele de pe suprafața hârtiei, cât și pe acelea de profunzime

„Schema de principiu a fotografierii luminiscenței, vizibile, produse cu o sursă de radiații ultraviolete. (anexa9)"

Luminisciența vizibilă se poate realiza cu radiații vizibile și anume lumina: violet, aceasta ajută la o producere de luminiscența portocalie iar cea albastră se folosește pentru luminiscență roșu.

Metoda reacțiilor de culoare: acestea depind de mai mulți factori: natura materialului de

scriere, compoziția hârtiei, vechimea actului etc. Cel mai des se remarcă în materialele de scriere ce conțin săruri clorice sau metalice.

Metoda difuzo-copiativă: aceasta bazându-se pe un efect de sensibilizare și sensibilizare

optică folosită de regulă pentru înscrisuri înlăturate pe o cale mecanică.

„ O tehnică de lucru în situația unor coloranți organic, este copia de prelucrare a materialului fotografic cât și o reproducere a imaginii (anexlele 10, 11, 12)"

Metoda tratării cu substanțe chimice conținând izotopi radioactivi. S-au obținut rezultate

bune pentru relevarea scrisurilor cu cerneluri având substanțe organice (violet, verde, albastru)

(anexa13)

2. Refacerea textului înlăturat, după urmele de presiune, acestea au o particularitate în funcție de o anumită intensitate de apăsare cu instrumentele cu care sa scris, gradul de duritate și ascuțire. Pentru punerea în evidență se folosesc următoarele metode de examinare: contrastul de umbră care este realizat printr-o iluminare unilaterală la diferite unghiuri de incidență ce sunt direct proporționale cu intensitatea urmelor; tratarea cu vapori de iod sau cu soluții pe bază de iod, acestea conturează grafismul șters; substanțe pulverulente ce au ca bază aderarea neuniformă pe suprafața hârtiei; materialul de mulare și ridicarea cu ajutorul mulajului.

3. Refacerea textului înlăturat după scrisul acoperit reprezintă omisiunea unei litere sau cifre obținându-se prin acoperire cu tuș, cerneală, hașurare, creion, etc. „O posibilitate de relevare devine dependentă de următorii factori: natura și culoarea materialului, gradul de presiune exercitate, culoarea hârtiei, cât și calitatea, prezența unei pete sau a unui text, cât și un volum alterat, față de cel nealterat."

Relevarea mai usșoară este atunci când se realizează cu o culoare și un material diferit de cel cu care sa executat scrisul. Modalitatea cea mai simplă de citire a grafismului acoperit este recomandat a se face într-o cameră obscură. Acoperind actul pe verso cu o hârtie neagră lăsând descoperită porțiunea interesată, un alt rezultat se poate obține printr-o fotografie în radiații infraroșii, cele transparente la radiațiile infraroșii sunt cele care au în compoziție coloranți sintetici.

Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin adăugire de text

3.3.1. Metoda chimică de identificare a textului adăugat

„Metoda chimică reprezintă un procedeu frecvent utilizat în expertiza criminalistică pentru depistarea adăugirilor, în special la înscrisurile cu cerneală, care tratate cu diverși solvenți în urma reacțiilor duce la o schimbare de culoare, nunață a materialului de scriere ce prouc o întindere rapidă pe hârtia sau pe suportul pe care a fost transferat"

Se poate face o examinare directă pe act, ori pe o parte a materialului de scriere desprinsă din trăsăturile acesteia. În această examinare se aplica o picătură a solventului cu ajutorul unei baghete sau pipete care mai apoi se va observa la microscop sau lupă comportarea materialului de scriere. Aplicarea dizolvantului de regulă este un amestec de spirt si apă distilată pe trăsătura cernelii apoi absorbirea sa se realizează cu ajutorului unui tub îngust de sticlă iar extracția aplicându-se pe lamelă. Această metodă se repetă până cand dizolvantul capată pe lamelă aceeași culoare precum ceea a cernelei respective. Când dizolvantul se va evapora se acționează asupra materialului de scriere cu solvenți chimici umărindu-se reacțiile ce au loc.

Metoda extracției cu dizolvant nu dă întotdeauna rezultate favorabile, aceasta depinzând de calitatea hârtiei inferioare ce are un grad de încleiere redus, aceasta îl absorb înainte ca el să solubilizeze cerneala. În această situație se utilizează trtansferul materialului de scriere pe lamelă cu ajutorului unui vârf de ac ori lamă prin răzuire.

Diferența dintre trăsăturile de creion si cea a tranferurilor obținute cu hârtia indigo se poate efectua prin utilizarea însușirii silicaților ce intră în componența creioanelor colorate de a absorbi coloranți organici din soluție iar in cazul în care se acționeză cu coloranți organici de o culoare complementară celei pe care o au trăsăturile scrisul cu ajutorul creionului ia culoare soluției cu care sa tratat iar cel la indigo păstrează culoare inițială. Metoda fiind ineficienta in cazul scrisului cu un creion negru sau cel executat cu indigo de culoare neagră.

În cazul creionului colorat prelucrat cu dicloretan si acetonă care apoi tratat cu vapori de iod se va observa iodul pe o perioadă de până la 1 lună iar în cazul indigooului iodul dispare dupâ câteva ore.

3.3.2. Examinarea microscopică a textului documentului falsificat

Examinarea microscopică este folosită atât pentru depistarea trăsăturilor de creion sau cerneală, cât si pentru diferențierea componentelor materialului de scriere și modul de depunere a acestora pe hârtie. Cernelurile pot conține particule străine sau pot apărea sub formă de amestecuri întâmplătoare în procesul de fabricație, dar pe măsură ce timpul trece, colorantul ce intră în componența lor se coagulează parțial. Prin urmare, scrierea în momente diferite, cu același tip de cerneală sau chiar din aceeași călimară, vor arăta uneori imagini microscopice diferite. Cerneala ce conține coagulări sau diferite corpuri străine va fi repartizată neuniform în trăsăturile de pe hârtie și se vor arăta unele zone mai deschise și altele mai închise.

Examinarea microscopică constituie principalul mijloc de diferențiere a trăsăturilor de creion. Se va stabili densitatea optică a trăsăturilor executate cu creionul de grafit, aceasta va fi direct proporțională cu cantitatea materialului depus pe hârtie. Cantitatea depusă este dependent, la rândul ei, de tăria minei, presiunea și calitatea hârtiei. Cu cât mina este mai moale și presiunea mai intensă, cu atât densitatea optică este mare. Densitatea este mai redusă pe hârtia lucioasă decât pe cea mată, deoarece la hârtia mată coeficientul de frecare este mai mare.

Uneori luciul trăsăturilor de creion împiedică studierea elementelor componente și a modului depunerii lor pe hârtie, va fi necesar ca examinarea sa fie făcută la microscop cu lumină polarizantă, unde se folosesc nicoli încrucișați. Primul nicol polarizează lumina ce se trimite asupra scrisului, iar al doilea nicol aflat între obiectiv și ocular analizează lumina reflectantă de scris. Acest microscop cu lumină polarizată este folosit și pentru a se diferenția trăsăturile executate cu ajutorul creionului chimic. În timp ce se rotesc nicolii în jurul axei lor, strălucirea creionului de grafit variază, în timp ce strălucirea creionului chimic rămâne aceeași.

În practică se întâlnesc cazuri când adăugirea făcută pe un exemplar al actului executat prin intermediul hârtiei copiative, se face cu un creion de culoarea acelei hârtii.

Examinarea microscopică constituie o metodă eficace de diferențiere a celor două materiale.

Adăugirile operate cu cerneală sau creion se pot depista cu ajutorul microscopului electronic a cărui aplicare în acest sens s-a ocupat în mod deosebit V.M. Nicokolaicik. La microscopul electronic se pot observa două imagini ale aceleiași probe de cerneală și anume imaginea electromicroscopică și imaginea electronografia adică a difracției. Imaginea electromicroscopică are loc în câmpul luminos și câmpul întunecat. Se va stabili forma și dimensiunea particulelor materialului examinat și apoi se va face deosebirea dintre particulele cristaline și cele amorfe. „Electronografia este folosită la deosebirea particulelor cristaline în funcție de structura lor internă, ceea ce constituie un mijloc în plus de separare a materialelor de scriere comparate."

3.3.3. Diferențierea cromatografică a textului original de textul adăugat

Diferența cromatică dintre textul original și textul adăugat la o examinare directă cu ochiul liber se deosebesc culorile pure dar nu si nuanțele apropiate. În cazul alterării actelor diferențierea de nuanțe se poate stabili cu ajutorul si aplicarea unor procedee tehnice.

Selectarea razelor de lumină cu lungimi de undă se efectuează cu ajutorul filtrelor de lumină. Principiul separaării culorilor constă în delimitarea unei zone spectrale în care contrastul materialelor de scriere comparate are valoare maximă.Alegerea filtrelor corespunzătoare au loc pe cale experimentală respectându-se regula culorilor complementare, culori perechi.

Această alegere utilizându-se și prin măsurători fotometrice prealabile, analizându-se zona spectrului care este reflectată si absorbită de scrisuile comparate. Filtrele obișnuite de lumină delimitează zone de circa 40m, deseori insuficiente în separarea a doua nuanțe ale aceleiași culori. Se apelează la filtre pe bază de alte principii optice cum ar fi cele de polarizare, interferență dicroism, obținându-se zone foarte înguste și astfel separându-se nuanțe de culori foarte apropiate. ,,L.Godown recomandă folosirea filtrelor dicroice, care au la bază fenomenul de absorbție inegală, iar M.V.Saltevski și V.L.Kolosniak indică utilizarea filtrelor interferențiale bazate pe efectul de suprapunere a acțiunii a doua fascicule de lumină naturală, N.A.Jarov propune folosirea unui filtru selectiv universal, compus din elemente ce produc concomitent interferența și polarizarea luminii. ,,

Filtrele oferă o posibilitate suplimentară de diferențiere a nuanțelor de culoare cu avantajul sensibilității emulsiilor fotografice cu diferite lungimi de undă. Emulsia necesită o sensibilitate mărită în zona electromagnetică efectivă la lumina cu un coeficient maxim de diferențiere cromatică. Fotografia alb-negru are ca diferență redată îm tonuri de gri și date diferite de înegrirea emulsiei, cu o diferența de strălucire, astfel creând posibilitatea diferențierii observabile cu ochiul liber. Iar în cazul fotografiei color se observă deosebirea de nuanță a scrisului ulterior în comparație cu cel inițial.

„Comportarea în radiații invizibile diferă în funcție de constituienții materialelor având o opacitate și permeabilitate diferită față de radiațiile invizibile."

3.4. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin acoperire textului cu cerneală sau cu alte substanțe

Examinarea se face astfel: partea opusă actului se acoperă cu o hârtie neagră exceptând locurile afectate, rezultănd o imagine ce necesită a fi fotografiată, negativul și pozitivul se prelucrează pentru accentuarea contrastului.

Diferența culorilor materialului de scriere și a materialului cu care sa acoperit scrisul se obține cu utilizarea filtrelor de lumină corespunzătoare. Se pot folosi concomitent două filtre de lumină, unul care micșorează culoarea petei iar altul care să mărească intensitatea culorii materialului de scriere. Se mai poate utilza și un filtru pentru micșorarea intensității culorii fondului de lumină.

Se vor obține rezultate bune cu ajutorul radiațiilor infraroșii dacă va fi opac materialul de scriere, iar cel care le acoperă va fi străbătut cu ușurință. Dacă la acoperirea scrisului se va folosi cerneală obișnuită și dacă la scrierea sa utilizat tus negru, creion de grafit, cerneală tipografică se va putea aplica modul de relevare. Iar cernelurile care au in compoziția lor coloranți sintetici devin transparente la radiațiile infraroșii iar dacă aceste au o concentrație mai mare devin opace ceea ce inseamnă că nu se mai pot releva.

La înlăturarea petelor pe cale chimică se ține cont ca dizolvantul să nu dizolve și trăsăturile grafice ale scrisului cum ar fi: pasta neagră folosită la stilourilor cu bilă se dizolvă cu detiformiamidă HCON (C2H5)2 . Substanța aceasta dizolvă alte materiale dar nu dizolvă scrisul executat prin intermediul hârtiei, indigo ori cea de culoare albastră sau neagră. Amestecul dintre 2 părți de alcool butilic si o parte de alcool etilic este inactiv față de materialele de scriere si dizolvă majoritatea petelor. Decolorarea materialului chimic se face pe cale experimentală prin aplicarea substanțelor pe partea actului citită, aplicându-se pe rând apă, alcool, benzen, tetraclorură de carbon, terebentină, toluenol, xilentul, acetatul de amil, substanța folosită se extrage de pe act cu ajutorul hârtiei de filtru ce se înlocuiește tot timpul după îmbibare ținându-se cont că solventul trebuie aplicat pe verso-ul actului.

Cu ajutorul electroforezei se stabilește scrisul acoperit numai dacă la scriere s-au folosit substanțe bazice și la acoperire substanțe acide și invers, procedeul constând în deplasarea de particule spre polul opus incărcăturii lor. De aici rezultând că coloranții bazici sunt antrenați spre catod iar cei acizi spre anod, procedura necesită 2 electrozi ce se vor lega la sursa de curent iar la unul din ei se va pune o hârtie de filtru îmbibată cu electrolit și se va aplica deasupra petei. Particulele scrisului se vor deplasa pe hârtia de filtru si se va fixa pe aceasta.

,Mai există și metode mecanice de inlăturare a petelor ce acoperă înscrisul aplicându-se metode ce depind de natura petei și calitatea hârtiei.

Prelucrarea mecanică a petei de pe materialele ca suport de scriere se face cu hârtia nedevelopată si nefixată. La acest procedeu se folosește un strat de gelatină inmuiat si tăiat de dimensiunea petei aplicându-se de 10-15 ori, iar dacă la ultimele hârtii fotografice vor rămâne trăsături grafice se vor citi cu ajutorul oglinzii. ,,

Mai putem folosi albușul de ou fiert si plastilină albă, pe care o aplicăm pe act rulând încet pentru a nu desprinde fibrele de hârtie.

Dacă înscrisul și pata cu care aceasta este acoperit sunt executate cu aceeași cerneală, tuș, vopsea, se recurge la fotografia de contraste. Sub pată, pe locul unde se află hașurilescrisului, stratul colorat are cea mai mare grosime, fapt ce determină ca trăsăturilescrisului să apară pe fotografie mai intense în comparație cu fondul petei.

3.5. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin contrafacerea scrisului

„În procesul expertizei trebuie folosite toate mijloacele pentru a se stabili „semnătura folosită ca model", caz în care demonstațiile sunt riguros completate cu alte elemente."

Copierea semnăturii prin presiune sau apăsare, se va executa cu ajutorul unui corp

ascuțit peste grafismele semnături autentice urmând a se retrasa urmele produse sau create cu ajutorul pixului, cernelei etc. Vor apărea unele elemente de discontinuitate sub aspectul grosimii, legăturii sau pe alocuri ezitării. Ca și procedeu de contrafacere se folosește hârtia copiativă cu ajutorul căreia traseele obținute vor fi acoperite cu cerneală, pastă, tuș, etc. La o examinare sub radiație infraroșie se va pune în evidență dublările de trasee, dar cel mai bun rezultat este obținut prin comvertizorul electron-optic.

Copierea prin transparență are ca dovadă concretă semnătura copiată, falsă, „o

constituie suprapunerea acesteia peste cea folosită drept model" cu o corespondență aproape perfectă a traseelor, dimensiunii, unghiurilor, etc. arătând contrafacerea clară. „Demonstrația poate fi realizată și prin copierea de către expert a uneia din semnături pe o hârtie de calc și apoi suprapunerea peste cealaltă." „Acest gen de contrafacere nu pune probleme deosebite expertului în analizele pe care la face, mai ales dacă există suficiente modele de comparație"

Examinări fizico-chimice obiectele colorate permit trecearea anumitor lungimi

de undă ce le absoarbe sau reflectă. Se folosesc filtre separatoare de culori, fiind foarte utile în examinări, ochiul omenesc neputând face o diferență între toate nuanțele de culori. Separarea bazându-se pe anumite zone cu o valoare de contrast maximă.

Examinarea în radiații infraroșii și UV se poate determina dacă textul în litigiu a fost sau

este executat prin imitare sau copiere. Rdiațiile pun în evidență hașurile falsului.

Examinarea microscopică are la bază densitatea și diferențierea cromatică față de

aceeași sursă de lumină. Cu ajutorul microscopului se vor obține rezultate bune în urma trăsăturilor de creion.

Examinarea cromatografică se obțin rezultate bune în cazul cernelurilor ce au coloranți

diferiți în compoziție, se va urmări nuanța și nivelul culorii formate pe hârtia de filtru, forma și dimensiunea.

3.6. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

Contrafacerea cu ajutorul tehnicilor de calcul a devenit o metodă de falsificare tot mai des folosită pentru bancnote, pașapoarte, acte de identitate și a multor acte oficiale cu caracter fiduciar. Această contrafacere este posibilă prin utilizarea tehnicilor de calcul și a imprimantelor performante devenite tot mai ușor accesibile. În țara noastră sunt tot mai frecvente cazurile de falsificare a diverselor diplome, bancnotelor, chiar și a celor americane sau germane etc.

Falsificarea se realizează prin scanarea unui document original, după care urmează modificările, refaceri și multiplicările. În memoria internă a calculatorului pot fi stocate diverse caractere grafice, embleme, ștampile, fără ca detaliile și culorile să mai reprezinte un impediment în tipărirea acestora la imprimantî.

Prin fotocopiator se reproduc imaginile înscrisurilor, acestea funcționează pe baza fenomenului electrostatic și a fotoconductibilității. Sunt folosite două tipuri de copiatoare și anume: copiatoarele monocrome și policrome. Cele policrome folosesc sisteme optice ce descompun imaginea documentului în culori urmând a fi copiat, multiplicat în nuanțele cromatice inițiale prin combinarea pulberilor de toneri de culori distincte ce recompun imaginea inițială. Aceste copii sunt de o calitate foarte bună oferind o posibilitate mai mare a falsificărilor.

În expertiza criminalistică sunt cunoscute procedeele de falsificare parțială cum ar fi: inexistența scămoșării hârtiei, modificarea termenului de valabilitate( acestă modalitate constă în adăugirea sau retușarea cifrelor de pe documentul oficial, apoi realizându-se o copie cu ajutorul unui copiator monocrom sau color); imposibilitatea examinării pe cale chimică, ultraviolet, etc; imposibilitatea de a diferenția materialul de scriere (după natural lor și nuanță de culoare). Astfel rezultatul nu poate fi convingător decât prin cercetarea comparativă a actului original cu el în litigiu.

Falsurile totale sau contrafacerile sunt efectuate cu aparatele monocrome dar și cu cele color și sunt mult mai folosite în cazurile de falsificare a unor diplome de studii dar și a mijloacelor de plată. În examinarea criminalistică, sunt evidențiate în cazurile copiatoarelor, alcătuirea dezordonată a particolelor de toner.

Falsurile parțiale, sau integrale a documentelor sunt asemănătoare cu cele ale falsului prin acoperire de text. Pentru realizarea s-a, se regurge la acoperirea textului ce dorește a fi eliminat prin utilizarea unei benzi de hârtie albă cu aceeași forma si dimensiune corespunzătoare, urmând ca apoi sa fie xerocopiată, iar copia fiind arătată ca fiind cea originală. În acest procedeu, componentele ce indică falsul sunt: păstrarea conținutului ștraifului utilizat pntru înlăturarea textului, transferarea impresiunilor de ștampilă sau a semnăturilor de pe înscrisul autentic pe cel litigios. De obicei este imposibil de depistat falsul, dar este posibil atunci cand colajul a fost mutat pe un formular tipizat este posibil ca imaginea liniaturii imprimate să fie ocupată de semnătura ori impresiunea de ștampilă ceea ce rezultă un indiciu de clasificare.

3.7. Expertiza actelor de identitate și a documentelor de călătorie

În categoria actelor de identitate și documentelor de călătorie sunt: cărțile de identitate sau buletinele și pașapoartele. Comform prevederilor legale în vigoare, toți cetățenii români ce domiciliază în România sunt puși în comformitate cu următoarele acte: buletinul sau cartea de identitate; cartea de identitate provizorie sau adeverința de identitate. În activitatea practică se regăsesc frecvent falsurile asupra acestor acte prin următoarele metode:

Înlocuirea unor file din buletin

Înlocuirea fotografiei

Înlăturarea scrisului din rubricile cu privire la datele personale și completarea acestora cu

altele, etc.

Caracteristica acestori falsuri este de a se îndrepta asura rubricilor în care sunt menționate următoarele date cum ar fi: numele și prenumele; data și locul nașterii, etc. O altă caracteristică a falsului o constituie înlocuirea fotografiei, aceasta putând fi pusă în evidență printr-o examinare de rutina în lumina u.v. Aceste falsuri se pot încadra în falsurilor totale și falsuri parțiale. În cazul pașapoartelor situație este mai complexă și dificilă datorită diverselor modalități de falsuri. Pentru a preveni aceste contrafaceri ori falsificări, autoritățile emitente au emis o serie de măsuri de siguranță. Coperta este confecționată din carton, p.v.c., pergamoind, piele ce conțin în anumte cazuri desene, mențiuni cu denumirea statului emitent și stema acestuia.

Hârtia este de o calitate superioară prevăzută cu o serie de elemente de siguranță: elasticitate, nuanță de culoare filigran, fontă de siguranță, broșare și caserare. Tipărirea și completarea pașapoartelor se realizează cu diferite tipare cum ar fi tipar în relief, tipar adânc și tiparul în același plan, seria fiind făcută prin tipărire cu ajutorul perforării paginilor, ori cu ajutorul unor mașini special cu ajutorul cărora grafismele sunt redate din linii punctuate și puncte. Modul de aplicare a fotografiei pe pașaport se poate realize prin lipire la rece sau la cald, lipire cu adeziv sau prinderea fotografiei numai prin capsare. (anexa14)

Pentru depistarea contrafacerilor este necesară o identificare a deosebirilor privitoare la dimensiunea, culoarea și materialul confecționării coperților, forma și conținutul mențiunilor cât și a desenelor și siglelor de pe copertă, calitatea hârtiei filelor, modul de tipărire, conținutul și forma dimensiunilor de ștampile și de timbre, vizele de intrare ieșire.

Fila contrafăcută a unui pașaport (anexa15); Seria modificată (anexa16); Falsul executat prin inlăturarea fotografiei ramanând urme de adeziv, capse sau impresiuni de ștampilă (anexa17), (anexa18), (anexa19).

Elemente de securitate sunt: suportul pentru text, fotografia cât și alte inscripționări sunt înglobate între două straturi transparente; drapelul țării poziționat central la o distanță de 3,2 mm lateral stânga și 2,8 lateral dreapta iar dimensiunile drapeului național fiind de 45mm/7mm; sigla este încadrată la stânga de codul formațiunii de evidența a populației și la dreapta de simbolul județului; cartea de identitate prezintă o zonă de citire automată ce are următoarele particularități: fonta de siguranță asemănătoare cu cea aplicată bancnotelor, cu un rocedeu de imprimare ce are desenul complex și o combinație de culori pentru a asigura o protecție sporită, întreaga zonă prezintă caratere identificabile optic.

3.8. Expertiza cărților de credit și a mijloacelor de plată

Elementele de siguranță a cărților de credit.

Cardurile sunt dotate cu anumite elemente de siguranță pentru îngreunarea falsificării sau contrafacere, cum ar fi holograme, elemente fluorescente, microtexturi, etc. Toate având în comun banda magnetic și numărul de identificare a băncii BIN-ul. În momentul fabricării cardului banda magnetică este fixată pe reversul acesteia și conține anumite informații codificate cum ar fi: numele posesorului, numărul de cont, limita tranzacțiilor efectuate, dar totodată aceste informații fiind vulnerabile, ele putând fi realizate pe cărți de credit furate sau pierdute. Ca protecție împotriva falsificării bandei magnetice s-au introdus câmpuri de verificare a datelor.

Numărul de identificare a băncii este specific emitentuluiși depus la începutul grupului de cifre ce formează contul cum ar fi :

VISA prima cifră fiind 4 și contul format din 16 cifre

MASTER CARD prima cifră find 5 și contul format din 15 cifre

DISCOVER primele cifre fiind 6011 și contul format din 16 cifre

AMERICAN EXPRESS primele cifre fiind 37 și contul format din 15 cifre

Un indiciu clar de falsificare se întâlnește atunci când o carte de credit poartă logo-ul

MASTER CARD iar prima cifră este 4 indică clar un indiciu de falsificare și tot ca un element de protecție este redat de scrisul în relief a cifrelor, literelor, numele deținătorului la anumite tipuri de card. Un alt element de proteție este reprezentat de o tipărire specific destinat locului de semnătură a deținătorului pe reversal cardului, acesta fiind prevăzut cu o liniatură sau text, sensibil la radiere, corodare sau spălare. Manopera de fraudare fiind ușor de depistat, nefiind necesar de aparaturi sau metode special.

Cardurile suspecte de falsificare sau contrafacere se realizează cu ajutorul metodelor generale ce se folosesc și la cercetarea înscrisurilor cu unele particularități ce sunt date de elemente de protecție specifică și se va ține cont de substanțele folosite la imprimare. Examinate la comparatorul video spectral VSC 5000 și comparatorul spectral FOR A se vor efectua măsurători ale unghiurilor, dimensiunilor, iar efectuarea de suprapuneri și juxtapuneri se va folosi programul LUCIA FORENSIC. Cu ajutorul microscopului se vor evidenția urme de corodare, radiere cu scop de îndepărtare a datelor înscrise inițial, iar ca obiect al examinărilor sunt literele și cifrele pe suportul din material plastic, cât și zona destinată semnăturii și banda magnetică. Numărul de identificare a cardului se poate realize prin amboasare, caracterele fiind redate în relief dar pe avers sau prin indentare, caraterele fiind redate ușor în adâncime, iar substanța scriptural aderă la suport prin încălzire.

În imaginile următoare sunt prezentate elementele ce atestă falsificarea unui card în litigiu. (anexa20), (anexa21)

La o examinare macroscopică s-a constatat că în zona peliculei autocolante cardul prezintă adâncituri ce redau contururile unor cifre, iar prin examinarea din diferite unghiuri de lumină s-a reusșit o identificare a BIN-ului și a numărului de cont inițial. După cum rezultă în fotografia de mai jos urmele de adâncitură ale cifrelor 1 și 9 scrise inițial. (anexa22)

Examinarea se va face progresiv în cazul cardurilor suspecte de fals și nu se va apela la aparatura si procedee complicate atunci când se evidențiază ușor lipsa sau redarea necorespunzătoare a elementelor de protecție specific. În prima fază se va examina holograma în lumina incidental care la cardurile autentice este format din support metallic pe care se imprimă cu ajutorul tehnicii laser diverse desene cu unghiuri diferite care la schimbarea lor vor apărea alternative și își vor schimba culoarea în toate componentele spectrului vizibil: orange, galben roșu, albastru, verde, violet și indigo. În cazul cardurilor contrafăcute, holograma nu are proprietățile enumerate mai sus, de exemplu: (anexa23)

Se va trece la o examinare în radiații ultraviolete, ce va pune în evidență prezența sau absența elementelor fluorescente, iar în marea majoritate cele contrafăcute nu vor conține elemente fluorescente, aspect ce va fi prezentat în următoarele fotografii: (anexa24).

Atunci când cardul conține hologramă și elemente fluorescente, ce nu sunt redate fidel, se va efectua o demonstrație, o expertiză întărită, și se va apela la o examinare macroscopică cu scopul examinării și altor elemente de protecție.

Examinarea macroscopic: se va efectua obligatoriu când organul cercetare penală a dispus efectuarea expertizei pentru a se stabili procedeul prin care sa realizat contrafacerea. Astfel în urma examinării se va stabili și modul în care au fost executate, tiparite sau editate la imprimantă. Atunci când cerința este de a se stabili dacă două sau mai multe carduri au fost imprimate cu aceeași sustanță scriptural, documentele vor fi executate cu ajutorul comparatorului video-spectral, VSC500 ce dispune de o gamă variată de metode cât și surse de iluminare pentru a ilustra aceste aspect.

Ca alt mijloc de plată cel mai reprezentativ este cecul de călătorie ce are ca elemente de protecție următoarele:

Tipărire intaglio cu desene și texte pe avers imprimate de o culoare mov închis.

Elemente fluorescente distribuite în oval cu imagine latent

Filigran ce este plasat în ovalul imprimat în partea dreaptă a aversului

Microtext cu valoarea nominal a cecului înscrisă într-un chenar

Imagine latent ce constă în ovalul de culoare bleu din dreapta aversului, iar la o

schimbare a unghiului de examinare se va observa succesiv imaginea globului pământesc și textul AMEX.

Filigranul de siguranță continuu încorporat ce este plasat central stânga și inscripționat

repetat AMEX cu spațiu între ele.

Contrafacerea cecurilor de călătorie se poate realize prin:

Scanare: după o scanare digital se trece la o procesare computerizată a imaginii și

tipărirea la o imprimantă color, oferind avantajul obținerii seriilor diferite și reproducerea elementelor de securizare

Copiere realizată cu ajuorul copiatoarelor color dar prin această metodă nu pot fi

reproduse în relief caracteristicile grafice ale cecului. La o examinare cu ajutorul aparatelor optice de mărire se pune în evidență depunerea de substanțe ce au culoare galbenă și magenta sub forma unor puncte combinate

Tipărire se execută cu ajutorul tipăririi offset, falsul fiind ușor de sesizat întrucât tehnica

nu conduce la o obținere a imaginii în relief pe avers

CAPITOLUL IV

VALOAREA ȘI LIMITELE EXPERTIZEI CRIMINALISTICE A DOCUMENTELOR

În legislația noastră procesual penală se arată că în cazurile în care, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, la cerere sau din oficiu efectuarea unei expertize.

4.1. Analiza și interpretarea expertizei criminalistice a documentelor

Necesitatea examinării criminalistice a actelor scrise se ivește în anchetarea celor mai variate cauze penale, iar uneori și în cauze civile, dar cele mai frecvente cazuri, în care apare „în primul rând, de modifcările destructură și de compozițiile produse de acțiunea de falsificare pe suportul scriptural și pe materialul folosit pentru scriere." Cea mai mare parte a sustragerilor și în special cele săvârșite de către funcționari publici sunt legate de falsificarea diferitelor documente, referitoare la păstrarea și transportul valorilor materialelor.

Examinarea criminalistică se face adesea cu prilejul anchetării infracțiunilor împotriva administrațiilor de stat, persoanei, etc. Astfel se poate constitui ca obiect al unor examinări acte de identitate sau cele ce comferă anumite drepturi ori împuterniciri; scrisori și denunțuri calomnioase, scrisori suicidare, și o anumită corespondență cu privire la împrejurări legate de infracțiune.

Scopul principal al analizei și interpretării criminalistice a documentelor constă în:

Dacă în cuprinsul inițial al unui act s-a făcut vre-o modificare

Dacă actul este întocmit cu materialul, prin procedeele și cu mijloacele tehnice cu care

trebuie întocmite actele de același gen

Dacă actul este întocmit cu un anumit material ce diferă de cel utilizat în mod obijnuit la

întomirea s-a ( procedeele și mijloacele descoperite la învinuit)

Dacă un manuscris, semnătură, dactilografierea este scrisă/făcută de aceeași persoană

sau alta.

Aceste probleme se rezolvă fie prin examinare tehnică, examinare grafoscopică, microscopică, examinare în radiații inraroșii și ultraviolet, examinarea cromatografică etc. Metoda aplicându-se de asemenea și în cazul expertizelor actelor scrise ce constituie probe în cause civile: testament, chitanțe etc.

4.2. Concluziile expertizei criminalistice a documentelo

„Concluziile în urma efectuării expertizei sunt expuse într-un raport scris. Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexă. Raportul se depune la organul care a dispus efectuarea expertizei."

4.2.1. Concluzii categorice ale expertizei

Concluziile categorice ale expertizei documentelor pot fi negative sau positive, exprimând o comvingere fermă a expertului sau specialistului în legătură cu identitatea obiectului, scop al identificării criminalistice. Acestea se impart în trei categorii:

Cert negative: acestea exclude identitatea și se formulează de câte ori este nevoie în

cadrul examanelor comparative ce au deosebiri evidente între particularitățile și caracteristicile generale ale obiectelor comparate exemplu: „ impresiunea de pe certificatul numărul 112341 nu a fost aplicată cu ștampila prezentată pentru comparație"

Concluzii categorice în mod obișnuit exprimă realitatea dar nu mereu fiind și cazuri în

care afirmațiile nu corespund cu adevărul atunci când concluzia se bazează pe o aparentă relație de identitate și nu pe o constatare din cadrul examenelor comparative.

Concluzii cert-pozitive: atunci când se constată carateristici identificatoare a materialelor

comparate și sunt irepetabile și coincidente de exemplu:„Traseul de cerneală al cifrei 5 este executat peste scrisul de mașină"

4.2.2. Concluzii de probabilitate ale expertizei

Concluziile de probabilitate ale expertizei documentelor, au legură cu existența sau inxistența argumentelor științifice care interesează cercetarea. Acestea sunt formulate atunci când expertul răspunde într-o măsură categorică la întrebările adresate referitoare la obiectele și calitatea caracteristicilor comparate, fiind insuficiente și nici nu pot fi confirmate dar nici excluse din procesul săvârșirii infracțiunii. Astfel specialistul sau expertul se exprimă cu o oarecare rezervă în afirmarea obiectelor comparate privind asemănările și deosebirile acestora. Atunci când se pot obține răspunsuri categorice nu este justificată elaborarea concluziilor de probabilitate.

Exemplu de probabilitate: „Pe actul scris a fost scrisă probabil seria E.S. 182195"

4.2.3. Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei

Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei se întâlnesc atunci când între momentul examinării de laborator și momentul săvârșii infracțiunii se scurge un interval de timp mult prea mare în urma cărora probele au suferit transformări majore în urma condițiilor ținute, rezultând o urmă neclară, care era sau a fost utilă în identificarea generic.

O concluzie privind imposibilitatea este reprzentată de neexistența aparaturii și mijloacelor sau metodelor științifice necesare, ori nu se pot procura modele de comparație conforme.

Exemplu de imposibilitate: „deoarece materialul înaintat prezintă un grad avansat alterare, nu se poate stabili dacă provine din fragmetul actului de stare civilă trimis"

4.2.4 Aprecierea raportului de expertiză de către organul judiciar

Conform art. 178 alin 1 NCPP După efectuarea expertizei, constatările, clarificările, evaluările și opinia expertului sunt consemnate într-un raport.

Alin.2 Când sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Opiniile separate se motivează în același raport

Alin.3 Raportul de expertiză se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.

„După efectuarea expertizei, concluziile la care s-a ajuns sunt materializate într-un raport scris. Chiar dacă sunt mai mulți experți se întocmește un singur raport de expertiză. Dacă sunt deosbiri de păreri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul raportului sau într-o anexă." Raportul de expertiză trebuie să cuprindă trei părți și anume: o parte introductivă, organul ce a dispus efectuarea expertizei, data, numele și prenumele expertului. Partea a doua se vor descrie operațiile effectuate, iar partea a treia, fiind și cea finală cuprinde concluziile expertului, la care organelle judiciare, pot constata că expertiza nu este completă. În acest fel va rezulta o nouă expertiză făcută de același expert sau altul.

4.3. Dispunerea și interpretarea unei noi expertize

„În cazul în care organul de urmîrire penală sau instanța de judecată are îndoieli cu privire la exactitatea raportului de expertiză, dispune efectuarea unei noi expertize." Conform art. 181 (1) NCPP „efectuarea unei noi expertize organul de urmărire penală sau instanța dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiză sunt neclare sau contradictorii, ori între conținutul și concluziile raportului de expertiză există contradicții, iar aceste deficiențe nu pot fi înlăturate prin audierea expertului"

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ

La data de 14.10.2008 numitul B.M depune o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în care arată că numiții R.C, D.A, A.F, A.I precum și notarii publici I.E, G.M, S.M au săvârșit infracțiunile prevăzute de art 215, 288 si 291 din Cp motiv pentru care se solicită efectuarea de cercetări. În plângerea formulată, numitul B.M arată că în cursul lunii iunie 2008, prin întocmirea în fals a unui act notarial (procura autentica) și prin înșelăciune, numitul R.C i-a înstrăinat o suprafată de teren deținută pe raza comunei C., fapt pe care l-a aflat ulterior în urma investigațiilor efectuate.

Reclamantul a arătat că deși nu a încheiat nici un act de vânzare-cumpărare și nu a împuternicit pe nimeni să vândă terenul. Personal făcuse demersuri în acest sens, însă nu a mai fost concretizat, mergând doar la biroul de carte funciară pentru a solicita acte, ocazie cu care i s-a oprit buletinul de identitatea de cei ce veniseră să vizioneze terenul, urmând ca apoi buletinul să-i fie restituit după câteva zile. Ulterior aflând ca terenul a fost vândut, însă fără să fie chemat, să semneze sau să participe intr-un fel.

În drept cererea a fost întemeiată pe art. 948 urm. C.civ

În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a solicitat și sa încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiza grafică criminalistică.

Deși legal citați, ceilalți pârâți nu s-au prezentat în fața instanței și nu au formulat întâmpinarea respectiv în urma cercetărilor nu fost găsiți la domiciliu, din aceste constatări audierea martorilor nu a fost posibilă, aceștia fiind dați în urmărire generală.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit existența următoarei situații de fapt: la data de 29.06.2008, Biroul Notarial Public G.M întocmește procura 1780 prin care numitul BM împuternicea pe numitul R.C să vândă un imobil (teren) în suprafața de 6700 mp situată în extravilanul comunei C. la baza emiterii procurii speciale au stat o cerere scrisă personal de persoana ca fiind numitul B.M, o copie a buletinului de indetitate a parților precum si copii ale alctului de proprietate asupra imobilului ce forma obiectul actului notarial întocmit.

În baza acestui document notarial la data de 05.07.2008 biroul notarial public I.E încheie contractual de vânzare-cumpărare nr 1871 prin care numitul R.C înstrainează suprafața de teren aparținând numitului B.M de către numitul D.A din municiupiul Bacău. La data de 19.07.2008 numitul D.A înstrăinează imobilul astfel dobândit numițiilor A.F si A.I prin act autentic încheiat la notarul public SM (contract de vânzare-cumpărare nr 1811)

În plângerea formulată numitul B.M arată că a predat în cursul lunii iunie 2008 buletinul unei persoane necunoscute (CV), tocmai pentru întocmirea documentației cadastrale necesare înstrăinării terenului vândut de numitul R.C.

Acest lucru a permis numitului R.C a folosit buletinul în mod fraudulos astfel încât a fost posibilă utilizarea acestuia în fața notarilor publici, de o altă persoană.

Deoarece numitul B.M invocă faptul că nu a semnat procura autentică întocmită de notarul G.M si nici nu a completat cererea de eliberare a acestui document s-a procedat la efectuarea unei constatari tehnico-stiințifice în cauză, numitul trimițând copii la Laboratorului Județean de Expertize Criminalistice Iași ale semnăturii de pe acte autentice, acte în original cât și unele înscrisuri ale acestuia astfel permitându-se compararea semnăturii în litigiu cu cele originale.

Raportul efectuat în cauză de expertul criminalist C.F., din cadrul Laboratorului Județean de Expertize Criminalistice, Iași sunt următoarele:

scrisul ce redă numele numitului B.M. și semnătura corespunzătoare pe procura specială autentificată nu aparțin titularului B.M.

scrisul și semnătura de pe documentul manuscris, ce face parte integrantă din înscrisul autentificat la B.N.P G.M. nu aparțin numitului B.M.

În urma examinării documentelor în litigiu prin cosntatarea tehnico-stiințifică grafică efectuată s-a stabilit faptul că scrisul olograf ce completează declarația notarială sus enunțată și semnătura executată pe procura notarială nu aparțin numitului B. M.

Cercetările efectuate nu au stabilit caracterul intenționat desfășurate de notarul public G.M în privința întocmirii în fals a înscrisului autentic ce a stat la baza înstrăinării terenului părții vătămate în condițiile în care din cercetările efectuate, rezultă că numitul R.C sa prezentat la biroul notarial însoțit de o altă persoană ce a folosit fraudulos buletinul de indentitatate aparținând numitului B.M.

Nu se poate reține nici vinovăția notarilor publici I.E și S.M care nu aveau posibilitatea de a cunoaște că procura ce a stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare, nu a fost semnată de numitul B.M aceștia utilizând în fapt documente notariale valabile la data folosirii.

Referitor la faptele de înșelaciune, fals si uz de fals reclamate de numitul B.M urmează a se dispune disjungerea cauzei în vederea completării cercetărilor în condițiile în care nu sa reușit identificarea și audierea numitului R.C – nefiind identificată o persoană cu acest nume la domiciuliul menționat la buletinul prezentat în fața notarului public G.M.

Drept urmare se va dispune disjungerea cauzei față de numitul R.C și A.N sub aspectul savarșirii infracțiunilor prevăzute de art 293 CP – prezentarea sub o identitate falsă în fața notarului public, precum și sub aspectul savârșirii infracțiunilor reclamate de partea vătămată în plângerea formulată, urmând a se efectua verificări și în privința existenței/inexistenței unei persoane cu identitatea sus menționată având în vedere cele precizate în mandatele de aducere întocmite de organele de cercetare penală.

Raportat la concluziile constatării tehnico-științifice grafice efectuate în cauză se impune sesizarea instanței de judecată în privința anulării actelor notariale, respective procura autentică întocmită de notarul G.M constată ca fiind falsă prin expertiza criminalistică efectuată în cauză precum și a cererii autentificate.

Față de cele mai sus constatate, în baza art. 228 alin 6, art 10 lit. a), d) din C.P.P art.38, 42 si 45 din C.P.P se dispune neînceperea urmăririi penale față de numita 1) G.M din municipiul Bacău, cercetată sub aspectul savârșirii prevazute de art. 26 raportat la art 215 din C.P. art. 288 alin 1, art 289, art. 291 si art 293 din C.P.cu aplicarea art. 33 lit a) din C.P deoarece cercetările efectuate nu au probat intenția infracțională a acesteia

„raport de expertiză criminalistică numărul 312 din 09.10.2008 număr dosar în numele pârâtului a fost falsificată prin contrafacerea scrisului."

CONCLUZII ȘI
PROPUNERI DE LEGE FERENDA

De-a lungul timpului, documentele apar ca înscrisuri de o însemnătate deosebită și încă de la apariția lor acestea au început a fi falsificate. Istoria noastră reține falsificări celebre începând cu domnia lui Ștefan cel Mare.

Până în secolul XVII falsificările de documente erau pedepsite aspru, pedepse ca tăierea mâinii, pierderea capului său arderea pe rug.

De-a lungul istoriei, în forme variate, aceste infracțiuni au fost prezente începând cu legile române și continuând cu pravilele din perioada feudală ori Tripartitul lui Werboczi, că ulterior să fie sancționate prin Codurile penale, începând cu cel al lui Știrbei Vodă și continuând cu cel din perioada lui Alexandru Ioan Cuza, urmat de Codul lui Carol și nu în ultimul rând cel din zilele noastre.

Problema falsificării actelor a fost și rămâne o problemă de actualitate care a luat amploare în condițiile societății moderne, în care “noțiunea de act reprezintă orice înscris tipărit, dactilografiat, manuscris, desenat, imprimat în diverse moduri (xerox, laser, etc.) prin intermediul căruia se atestă o stare, identitate, profesie sau o valoare (cărțile de credit, cartelele telefonice, documente bancare, vize turistice)”.

Au existat numeroase preocupări și există în continuare pentru cercetarea fenomenului falsului, dat fiind implicațiile sale în societate, consecințele și necesitatea descoperirii celor mai eficiente măsuri de prevenire și contracarare, îndeosebi în plan legislativ.

La o examinare amănunțită a fenomenului infracțional privind infracțiunile de fals reținem că acesta se manifestă sub două aspecte, pe de o parte îl găsim prezent în rândul organizațiilor criminale specializate în infracțiuni grave: înșelăciune, deturnare de fonduri, folosindu-se frecvent falsurile în înscrisuri pentru realizarea activităților infracționale menționate anterior, pe de altă parte regăsim infracțiunile de fals prezente în special în rândul funcționarilor ce săvârșesc aceste infracțiuni pentru a-și ascunde activitatea defectuoasă ori modul în care și-au exercitat profesia în vederea obținerii unor profituri nemeritate.

În prezent organele de cercetare se confruntă cu diferite forme de manifestare a criminalității ce vizează în special domeniul economico-financiar, respectiv falsuri în acte ce atestă importul, exportul, introducerea în țară a unor autoturisme având identitate falsificată, mărfuri contrafăcute prin falsificarea unor documente de achiziționare a mărfurilor, falsificare unor înscrisuri de proveniență a mărfii, falsificare documente de transport, înființarea de firme fantomă prin intermediul cărora se valorifică produsele falsificate.

Studiile efectuate și cercetarea practicii de expertiză au arătat împrejurările de natură tehnică și organizatorică ce înlesnesc săvârșirea falsului în acte care se pot grupa după forma necorespunzătoare a actelor, modul necorespunzător de întocmire a acestora, utilizarea unor materiale de scriere necorespunzătoare, absența mijloacelor speciale de protecție, instruirea insuficientă a funcționarilor care lucrează cu actei, evidența și păstrarea necorespunzătoare a actelor.

Desfășurarea relațiilor sociale dintre oameni are la bază prezumția de adevăr asupra celor afirmate, existența unei anume încrederi, care, atunci când este înșelată produce grave prejudicii cu consecințe îndelungate pe plan social, moral și economic.

De lege ferenda legea penală ar trebui să consider că este necesar ca, pentru ocrotirea relațiilor sociale, pentru asigurarea normalei formări și desfășurări a acestor relații, să fie încriminate faptele prin săvârșirea cărora, alterându-se adevărul se creează un grav pericol sau se aduce o vătămare anumitor relații sociale.

ANEXE

Lupa dactiloscopică (anexa 1) Stereomicroscopul SMxx (anexa2)

Comparator spectral FORAM658/2 (anexa3) Comparator video-spectral VSC 5000 (anexa 4)

Actul în litigiu fotografiat prin filtru de lumină și s-a relevant scrisul inițial (anexa 5)

Fragment dintr-un cec falsificat prin modificarea seriei (anexa6)

Modificarea cecului prin ștergerea și transformarea cifrelor reprezentând suma de încasat (anexa7)

Marcă poștală refolosită, în urma ștergerii impresiunii ștampilei poștale (anexa8)

(anexa9)

1-iszvorul de lumină

2-filtru transparent, pentru radiații u.v.

3-înscrisul

4-filtru transparent pentru radiația luminiscenței

5-obiectivul fotografic

6-materialul fotografic

a)raze vizibile; b) raze infraroșii; c)raze ultraviolet

(anexa10)

a) relevarea cifrelor prin efectul sensibilizării

(anexa11)

b) desensibilizării

(anexa12)

c) emulsiei fotografice

(anexa13)

a) Fragment dintr-un act în litigiu cu semnîtura ștearsă, în locul căreia s-au trasdouă linii

b) Semnătura relevată

(anexa14)

Fila contrafăcută a unui pașaport (anexa15)

Seria modificată (anexa16)

Seria modificată (anexa16)

(anexa17) Falsul executat prin inlăturarea fotografiei ramanând urme de adeziv, capse sau impresiuni de ștampilă

Litigiu Comparație

Litigiu (anexa18)

(Anexa 19)

Compație

(anexa20)

(anexa21)

(anexa22)

(anexa23)

Litigiu Comparație

(anexa24)

Litigiu

Comparație

BIBLIOGRAFIE

Alаmoreаnu S., Problemаticа expertizelor criminаlistice. Note de curs pentru studii de mаster. Ed. Hаmаngiu, București, 2013

Anghelescu I., Criminаlisticа și revoluțiа științifico – tehnică contemporаnă, Vol. III – 1979, Ed. Acаdemiei R.S.R. și Ministerul Justiției nr. 1, 1983

Antoniu G., Vlаsceаnu A., Bаrbu A., Codul de procedurа penаlа, Ed. Hаmаngiu, București, 2008

Buus Al., Concluziile probаbile în expertizа criminаlistică, în J.N. nr.1/1965

Cătună N.V, Criminаlistică, ed. CH Beck, București, 2008

Cârjаn L., Chiper M., Criminаlistică. Trаdiție și Modernism., Editurа Curteа Veche, București, 2009

Cioprаngа A. , Iаcobuță I., Criminаlisticа, ed. Fundаției Chemаreа, Iаși, 1997

Cioprаgа A., Criminаlisticа, trаtаt de tаctică, Editurа Gаmmа, Iаși, 1996

Colectiv, Dicționаr de criminаlistică, Editurа Științifică și Enciclopedică, București, 1984

Colectiv, Explicаții teoretice аle Codului de procedură penаlă român, Pаrteа generаlă, vol. I, Editurа Acаdemiei R.S.R., București, 1975

Colectiv, Tаcticа criminаlistică, M.I., S.E.C., București, 1989

Constаntin Aionițoаie, Constаntin Fleteа, Emiliаn Stаnciu, Tudorel Butoi, Vаsile Bercheșаn – Trаtаt de tаctică criminаlistică, Vol II, Ed. Cаrpаți, Crаiovа, 1992

Crișu A. Drept procesuаl penаl, Ed. а III-а revizuită și аctuаlizаtă, ed. Hаmаngiu, București, 2011

Cocа G., Procedurа penаlă, ed. Universul Juridic, București, 2012

Constаntin R., Drăghici P., Ioniță M., Expertizele, mijloc de probă în procesul penаl, Ed. Tehnică, București, 2000

Dаn N., Expertizа criminаlistică în procesul penаl și civil, în „Școаlа româneаscă de criminаlistică”, București, 1975

Dongoroz Vintilă, Theodorescu Grigore, Drept procesuаl penаl, Vol I, Ed. Didаctică și pedаgocică, București, 1975

Dongoroz V. și colаb., Explicаții teoretice аle Codului de procedură penаlă. Pаrteа generаlă. Vol. V, ed. Acаdemiei, București, 1975

http://www.criminologie.ro/SRCC/CDs/2010/RCCP-1-2010.pdf

Ion N., CPleteа onstаntin, Sаndu Ion – Eugen, Bercheșаn Vаsile, Vol. I, Ed. Cаrpаți, Crаiovа, 1994

Ionescu F., Criminаlisticа, ed. Universitаră, Bucrești, 2008

Ionescu L., Dumitru S., Identificаreа criminаlistică, edițiа а douа, ed. CH Beck, București, 2011

Ionescu L., Expertizа criminаlistică а scrisului, Ed. Junimeа, Iаși, 1973

Neаgu I., Trаtаt de procedurа penаlă. Pаrteа generаlă – Edițiа а II-а, revăzută și аdăugită, ed. Universul Juridic, București, 2010

Nechitа Iаncu E.A., Popoviciu L.R., Drept penаl. Criminаlistică. Culegere de spete din prаcticа judiciаră, ed. ProUniversitаriа, București, 2012

Stаncu E., Trаtаt de criminаlistică, Editurа Universul Juridic, Edițiа а V-а, București, 2010

Stelzer E., Criminаlisticа, vol.I, Teoriа și metodologiа criminаlistică generаtă, Ed. Științifică germаnă, 1977

Suciu I , Criminаlisticа, Editurа Didаctică și Pedаgogică, București, 1972

Theodoru Gr., Trаtаt de Drept procesuаl penаl, Ed. Hаmаngiu, București, 2007

Volonciu N., Codul de procedurа penаlă comentаt, ed. Hаmаngiu, București, 2007

Zаmfirescu N.S., Trаtаt prаctic de psihocriminаlisticа – Autori și аdevăruri necunoscute, ed. Universul Juridic, București, 2010

=== 875f5cebb2a27c1663364b9e4580477dd39205c2_309746_1 ===

Odаtă cu dezvoltаreа tehnologiilor moderne, criminаlisticа а înregistrаt și eа progrese semnificаtive. Acest fаpt а determinаt pe unii teoreticieni аi dreptului penаl să аfirme că în domeniul reаlizării justiției, secolele аl XX-leа și аl XXI-leа s-аr cаrаcterizа prin pondereа fără precedent а probаțiunii științifice.

Evoluțiа în domeniul criminаlisticii vizeаză, în speciаl, metode și procedeele de investigаție. Aplicаreа rezultаtelor obținute în аctivitаteа de cercetаre а determinаt аpаrițiа unor tehnici noi de investigаție și în аcelаși timp, modernizаreа și optimizаreа metodelor de lucru consаcrаte.

Importаnțа expertizelor este dаtă de fаptul că аcesteа contribuie lа аflаreа аdevărului, cu privire lа existențа sаu inexistențа infrаcțiunii, lа persoаnа cаre а săvârșit-o, precum și lа аlte împrejurări necesаre pentru corectа soluționаre а cаuzei.

Secțiuneа 1. Aspecte generаle

Cerințа esențiаlă, de ordin deontologic, în efectuаreа expertizelor criminаlistice, cа și а oricărei аlte expertize judiciаre, inclusiv а constаtărilor tehnico-științifice, o reprezintă corectitudineа și probitаteа profesionаlă.

Alte principii de bаză, menite să guverneze întreаgа аctivitаte de investigаre tehnico- științifică criminаlistică, constаu în operаtivitаteа și limitаreа strictă lа obiectul indicаt prin аctul de dispunere а expertizei.

Cunoаștereа obiectului expertizei este primа etаpă în cаre speciаlistul procedeаză lа studiereа аctului de dispunere а lucrării, precum și а mаteriаlelor de cercetаt, în scopul stаbilirii concordаnței dintre indicаțiile și dаtele conținute în ordonаnță sаu încheiere și obiectele primite.

Exаminаreа sepаrаtă а fiecărui obiect, este а douа etаpă, аvând cа scop sesizаreа pаrticulаrităților sаu elementelor sаle cаrаcteristice. Obiectele trebuie să fie, dаcă este posibil, fixаte prin fotogrаfiere. Exаminаreа аre în vedere аtât urmele sаu obiectele în litigiu, cât și modelele de compаrаție, expertul fiind interesаt să surprindă suficiente cаrаcteristici pe bаzа cărorа să poаtă stаbili identitаteа sаu neidentitаteа persoаnei sаu obiectului inclus în sferа cercetării..

Exаminаreа compаrаtivă а cаrаcteristicilor, reflectаte sаu conținute în urmа ridicаtă de lа locul fаptei, cu cаrаcteristicile modelelor de compаrаție creаte experimentаl cu obiectele incluse în sferа cercetării. Procedeele folosite în exаmenul compаrаtiv sunt confruntаreа, juxtаpunereа și suprаpunereа.

Confruntаreа se reаlizeаză prin modаlități diverse, în funcție de nаturа obiectelor exаminаte. Juxtаpunereа sаu continuitаteа liniаră este întâlnită frecvent în cаzul striаțiilor specifice аrmelor de foc sаu instrumentelor de spаrgere, cа, de аltfel, în întreаgа exаminаre trаseologică;

Suprаpunereа а două imаgini, dintre cаre unа este trаnspаrentă, reprezentând urmа, persoаnа sаu obiectul în litigiu și, respectiv, modelul de compаrаție, este аl treileа procedeu folosit în exаminаreа compаrаtivă.

Pe bаzа dаtelor obținute prin аceste exаminări, expertul trebuie să fie în măsură să explice nu numаi coincidențа sаu divergențа cаrаcteristicilor, cаre conduc lа identificаreа sаu lа excludereа obiectului din sferа cercetării, dаr și eventuаlele modificări în formа sаu conținutul fаctorului creаtor аl urmei.

Secțiuneа 2. Reguli tаctice аplicаte în dispunereа constаtărilor tehnico-științifice și а expertizelor criminаlistice

Oportunitаteа expertizei. Asigurаreа oportunității expertizei constituie o primă cerință ce trebuie аvută în vedere de către orgаnele judiciаre.

Stаbilireа corectă а obiectului expertizei. Cerințа privind stаbilireа corectă а obiectului expertizei criminаlistice аre implicаții directe аsuprа modului de vаlorificаre judiciаră а аcestui mijloc de probă..

Formulаreа clаră а întrebărilor аdresаte expertului. Lа dispunereа expertizei criminаlistice este importаnt să se аcorde аtențiа cuvenită modului de formulаre а întrebărilor lа cаre vа răspunde expertul.

Asigurаreа cаlității mаteriаlelor trimise spre expertiză. Asigurаreа cаlității mаteriаlelor trimise spre expertiză reprezintă premisа de bаză а obținerii rezultаtelor scontаte prin аdministrаreа аcestui mijloc de probă.

2.1. Considerații privind noțiunea de metodă în falsificarea documentelo

Elementele esențiale ale falsului în acte sunt caracterizate prin trei principii:

alterarea adevărului

emiterea consecințelor juridice

comiterea faptei cu intenție

2.2. Metode de falsificare prin înlăturarea unor părți din text

Înlăturarea falsului din documente se realizează astfel prin:

înlăturarea chimică

înlăturarea mecanică

înlăturarea prin acoperire

2.3. Metode de falsificare prin adăugire de text

În problematica cercetării și examinării documentelor falsificate, pentru care autorii folosesc o diversitate de procedee și mijloace, un loc bine definit îl ocupă și falsurile prin adăugări. Formele acestui gen de falsuri variază de la adăugarea unui semn grapfic, cifre sau litere până la intercalarea sau adăugarea uneia sau mai multor fraze. Din punctul de vedere al modalităților de realizare cunoaștem adăugări manuscrise și dactilografiate". „Falsurile prin adăugare de text poate fi efectuat atât de persoana care a întocmit inițial înscrisul, sau de altă persoană, falsificatorul apelând la alte instrument scriptural similar celui folosit inițial ori altul cât și unele cerneluri diferite sau asemănătoare."

În cazul unui fals se pot adăugă de pildă fraze cuvinte și semne, ori semnele existente anterior pot fi înlocuite cu altele prin retușarea hașurilor scrisului. Astfel uneori se modifică cifra unu în patru sau doi în trei etc. „Adesea se folosec concomitent ambele procedee de falsificare în locul unei însemnări distruse, se va execută alta nouă modificând cuprinsul inițial al actului, în acest ultim caz actul prezintă atât caracteristicile înlăturării scrisului expuse mai sus cât și caracteristicile care indică adăugirea."

2.4. Metode de falsificare prin acoperirea textului cu cerneală sau cu alte substanțe

Falsificarea actelor se face deseori prin acoperirea semnelor de pe act a unei cifre, litere cu diverse materiale cum ar fi cerneala tușul ori prin hașurarea acestora cu tocul, creionul etc. Stabilirea textului acoperit depinde de următorii factori: volumul scrisului alterat și nealterat, marimea intervalului de timp care a trecut de la executarea scrisului și până la acoperire, gradul de presiune exercitat la scriere, calitatea hartiei si calitatea acesteia, prezența altui text sau a altei pete pe versul hârtiei, natura și culoarea materialului de scriere și de acoperire. Metoda cea mai simplă prin care se poate citi scrisul acoperit este prin examinarea actului pe ambele părți cu lumina unilaterală și prin transparență"

2.5. Metode de falsificare prin contrafacerea scrisului

În practica judiciară cele mai frecvente metode de falsificare sunt reprezentate de falsificarea semnăturilor și contrafacerea textelor întâlnindu-se de obicei la texte scurte, rezoluții, mențiuni, cifre. Cele mai frecvente modalități de falsificare sunt copierea și imitația.

2.6. Metode de falsificare cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

Accesul și utilizarea relativ simplă a unui copiator au dus la creșterea numărului de falsuri prin utilizarea frauduloasă a copiilor electrostatice, iar expertiza va încerca să stabilească în ce constau acestea – adăugiri, înlăturări de cuvinte, cifre, etc, și să determine diferitele defecte caracteristice ce apar în cursul funcționării aparatului , reflectându-se în aspectul copiei rezultate, ori prin analiza conținutul cenușei de toner rezultate să ajungă la individualizarea copiatorului sau la stabilirea generică a tipului și mărcii sale .

2.7. Metode de falsificare a actelor de identitate și a documentelor de călătorie

În categoria actelor de identitate și de călătorie includem:

buletinele de identitate și cărțile de identitate;

pașapoartele.

Specificul acestui fals este că se îndreaptă asupra scrisului care completează rubricile în care sunt menționate următoarele date : nume, prenume, data nașterii etc. În afara falsului prin înlăturare sau adăugire de text, aceste acte de identitate sunt frecvent falsificate prin înlocuirea fotografiei, substituirea putând fi pusă în evidență la o examinare de rutină în lumina u.v.

Pașaportul este un document internațional de călătorie, acest document conferă titularului dreptul de a trece frontiera de stat. În cazul pașapoartelor situația este mult mai complexă, cu o mare varietate de modalități de falsificare.

2.8. Metode de falsificare a cărților de credit și a mijloacelor de plată

Cel mai modern mijloc de plată o reprezintă cărțile de credit, acestea oferă deținătorului o posibilitate de a achiziționa bunuri fără prezeța numerarului. Aceste cărți de credit sunt compuse din elemente de protecție cum ar fi : suportul fizic alcătuit din material plastic cu grosime și dimensiune standard, este inscripționat cu numele posesorului, numărul cardului, perioada de valabilitate, numele elementului,sfera de aplicație, sigla, logo-ul organizației de carduri și holograma standard de securitate. Acesta mai conține banda magnetic și elementele de securitate cum ar fi microtexte, elemente fluorescente etc.

Falsificarea acestora constă în falsificarea parțială cum ar fi metodele:

„decupare și lipire" decuparea se face cu un instrument ascuțit apoi lipindu-se alte litere

sau cifre scoase de pe alte carduri.

„stanțare și reștanțare": se șterge substanța de pe literele sau cifrele afltate în relief,

urmând întinderea plasticului pentru îndepărtarea caracterelor alfabetice si a cifrelor ștanțate și reștantarea altora.

„fraudă cu plastic alb": reprezintă o bucată din material plastic indifferent de culoare pe

care se imprima în relief numărul de cont, numele deținătorului și data expirării, aceasta reprezintă metoda contrafacerii cardului.

3.1. Expertiza criminalistică a documentelor și dispunerea acesteia

Expertiza criminalistică are ca scop stabilirea autenticității cât și falsificarea sau contrafacerea unor mijloace de plată, acte, bancnote. Nefacându-se nici o deosebire între falsificare și contrafacere de către legea penală, prin falsificare se înțelege o intervenție asupra unui document preexistent pentru a schimba conținutul sau valoarea inițială ce se realizează prin radiere, corodare, retușare, adăugire.

Contrafacerea reprezintă realizarea unui document nou ce nu are nimic în comun cu emitentul, neavând nimic autentic, aceasta reprezentând un fals total, folosindu-se de 3 procedee cum ar fi: copierea sau reproducerea unui formular, bancnotă, cu ajutorul unui copiator color sau alb/negru, tipărirea (folosirea tiparelor înalte, adânci și plane) și editare computerizată: folosirea tandem a unui format din calculator, imprimantă și scanner.

Documentele contrafăcute sunt cel mult imitate, redate necorespunzător, neconținând elemente de protecție specifice cum ar fi:

1) Hârtia cu o fluorescență propie, datorată în urma folosirii înălbitorilor pe când cele autentice nu o au, datorită compoziției bogate în fibre textile.

2) Filigranul imitat cu ajutorul unei cerneli, de culoare deschisă, prin presare sau corodare a hârtiei, cerneala fiind vizibile în lumina incidentală sau în radiații ultraviolet, prezintă urme de scămoșare și apăsare. La un filigran autentic este vizibil numai la examinarea în transparență.

3) Desenele de protecție fine, nu vor putea fi redate. 4) Fluorescența de cele mai multe ori lipsește, neputând reda densitatea și fluorescența, fiind diferită de cea de pe documentul autentic.

5) Fibrele colorate lipsesc din masa hârtiei, ele fiind preluate sau scanate ca elemente ale graficii, ori sunt desenate cu ajutorul unor instrumente scriptuale care au un vârf ascuțit.În cazul copierii dacă este folosită o itensitate de culoare mică, fibrele nu vor fi redate, iar dacă se folosește intensitate mare vor contrasta cu fondul.

Mijloacele tehnice folosite la expertiza tehnică a documentelor sunt: lupa dactiloscopică cu picior sau stereomiscropul SM xx, și aparaturi cu tehnologii avansate: comparatorul video-spectral VSC 5000 și FORAM 685

Lupa dactiloscopică (anexa1) și Stereomicroscopul SMxx (anexa 2)

Comparator spectral FORAM658/2 (anexa 3) și Comparator video-spectral VSC 5000 (anexa 4)

3.2. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin înlăturarea unor părți din text

3.2.1. Stabilirea locului în care a fost înlăturat textul

O tehnică de detectarea ștersăturilor prezentată în literature de specialitate" este aceea a prăfuirii documentului, în locul presupus a fi afectat, cu pulbere fină de grafit. În urma scuturării documentului, pulberea aderă la locul șters, colorându-l în negru.

3.2.2. Refacerea textului înlăturat

Pentru refacerea textului înlăturat, se folosesc atât metode chimice cât și fizice de examinare, respectând regula de a nu deteriora actul. În cazul în care acestea nu dau rezultate se va trece la metode destructive ce nu afectează decât o porțiune redusă a actului.

Înaintea examinărilor se va fotografia și reproduce într-un alt mod având imaginea fixată în momentul în care se vor începe investigațiile de laborator. În acest caz se disting principalele trei obiective:

1) refacerea textului înlăturat după urmele materialului de scriere;

2) refacerea textului înlăturat după urmele de presiune;

3) refacerea textului înlăturat după scrisul acoperit.

Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin adăugire de text

3.3.1. Metoda chimică de identificare a textului adăugat

„Metoda chimică reprezintă un procedeu frecvent utilizat în expertiza criminalistică pentru depistarea adăugirilor, în special la înscrisurile cu cerneală, care tratate cu diverși solvenți în urma reacțiilor duce la o schimbare de culoare, nunață a materialului de scriere ce prouc o întindere rapidă pe hârtia sau pe suportul pe care a fost transferat".

Se poate face o examinare directă pe act, ori pe o parte a materialului de scriere desprinsă din trăsăturile acesteia. În această examinare se aplica o picătură a solventului cu ajutorul unei baghete sau pipete care mai apoi se va observa la microscop sau lupă comportarea materialului de scriere. Aplicarea dizolvantului de regulă este un amestec de spirt si apă distilată pe trăsătura cernelii apoi absorbirea sa se realizează cu ajutorului unui tub îngust de sticlă iar extracția aplicându-se pe lamelă. Această metodă se repetă până cand dizolvantul capată pe lamelă aceeași culoare precum ceea a cernelei respective. Când dizolvantul se va evapora se acționează asupra materialului de scriere cu solvenți chimici umărindu-se reacțiile ce au loc.

3.3.2. Examinarea microscopică a textului documentului falsificat

Examinarea microscopică este folosită atât pentru depistarea trăsăturilor de creion sau cerneală, cât si pentru diferențierea componentelor materialului de scriere și modul de depunere a acestora pe hârtie. Cernelurile pot conține particule străine sau pot apărea sub formă de amestecuri întâmplătoare în procesul de fabricație, dar pe măsură ce timpul trece, colorantul ce intră în componența lor se coagulează parțial. Prin urmare, scrierea în momente diferite, cu același tip de cerneală sau chiar din aceeași călimară, vor arăta uneori imagini microscopice diferite. Cerneala ce conține coagulări sau diferite corpuri străine va fi repartizată neuniform în trăsăturile de pe hârtie și se vor arăta unele zone mai deschise și altele mai închise.

3.3.3. Diferențierea cromatografică a textului original de textul adăugat

Diferența cromatică dintre textul original și textul adăugat la o examinare directă cu ochiul liber se deosebesc culorile pure dar nu si nuanțele apropiate. În cazul alterării actelor diferențierea de nuanțe se poate stabili cu ajutorul si aplicarea unor procedee tehnice.

Selectarea razelor de lumină cu lungimi de undă se efectuează cu ajutorul filtrelor de lumină. Principiul separaării culorilor constă în delimitarea unei zone spectrale în care contrastul materialelor de scriere comparate are valoare maximă.Alegerea filtrelor corespunzătoare au loc pe cale experimentală respectându-se regula culorilor complementare, culori perechi.

3.4. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin acoperire textului cu cerneală sau cu alte substanțe

Examinarea se face astfel: partea opusă actului se acoperă cu o hârtie neagră exceptând locurile afectate, rezultănd o imagine ce necesită a fi fotografiată, negativul și pozitivul se prelucrează pentru accentuarea contrastului.

Diferența culorilor materialului de scriere și a materialului cu care sa acoperit scrisul se obține cu utilizarea filtrelor de lumină corespunzătoare. Se pot folosi concomitent două filtre de lumină, unul care micșorează culoarea petei iar altul care să mărească intensitatea culorii materialului de scriere. Se mai poate utilza și un filtru pentru micșorarea intensității culorii fondului de lumină.

3.5. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate prin contrafacerea scrisului

„În procesul expertizei trebuie folosite toate mijloacele pentru a se stabili „semnătura folosită ca model", caz în care demonstațiile sunt riguros completate cu alte elemente."

Copierea semnăturii prin presiune

Copierea prin transparență

Examinări fizico-chimice

Examinarea în radiații infraroșii și UV

Examinarea microscopică

Examinarea cromatografică se obțin rezultate bune în cazul cernelurilor ce au coloranți

diferiți în compoziție, se va urmări nuanța și nivelul culorii formate pe hârtia de filtru, forma și dimensiunea.

3.6. Expertiza criminalistică a documentelor falsificate cu ajutorul tehnicilor de calcul și a copiatoarelor

Contrafacerea cu ajutorul tehnicilor de calcul a devenit o metodă de falsificare tot mai des folosită pentru bancnote, pașapoarte, acte de identitate și a multor acte oficiale cu caracter fiduciar. Această contrafacere este posibilă prin utilizarea tehnicilor de calcul și a imprimantelor performante devenite tot mai ușor accesibile. În țara noastră sunt tot mai frecvente cazurile de falsificare a diverselor diplome, bancnotelor, chiar și a celor americane sau germane etc.

Falsificarea se realizează prin scanarea unui document original, după care urmează modificările, refaceri și multiplicările. În memoria internă a calculatorului pot fi stocate diverse caractere grafice, embleme, ștampile, fără ca detaliile și culorile să mai reprezinte un impediment în tipărirea acestora la imprimantî.

3.7. Expertiza actelor de identitate și a documentelor de călătorie

În categoria actelor de identitate și documentelor de călătorie sunt: cărțile de identitate sau buletinele și pașapoartele. Comform prevederilor legale în vigoare, toți cetățenii români ce domiciliază în România sunt puși în comformitate cu următoarele acte: buletinul sau cartea de identitate; cartea de identitate provizorie sau adeverința de identitate. În activitatea practică se regăsesc frecvent falsurile asupra acestor acte prin următoarele metode:

Înlocuirea unor file din buletin

Înlocuirea fotografiei

Înlăturarea scrisului din rubricile cu privire la datele personale și completarea acestora cu

altele, etc.

Caracteristica acestori falsuri este de a se îndrepta asura rubricilor în care sunt menționate următoarele date cum ar fi: numele și prenumele; data și locul nașterii, etc. O altă caracteristică a falsului o constituie înlocuirea fotografiei, aceasta putând fi pusă în evidență printr-o examinare de rutina în lumina u.v. Aceste falsuri se pot încadra în falsurilor totale și falsuri parțiale. În cazul pașapoartelor situație este mai complexă și dificilă datorită diverselor modalități de falsuri. Pentru a preveni aceste contrafaceri ori falsificări, autoritățile emitente au emis o serie de măsuri de siguranță. Coperta este confecționată din carton, p.v.c., pergamoind, piele ce conțin în anumte cazuri desene, mențiuni cu denumirea statului emitent și stema acestuia.

3.8. Expertiza cărților de credit și a mijloacelor de plată

Cardurile sunt dotate cu anumite elemente de siguranță pentru îngreunarea falsificării sau contrafacere, cum ar fi holograme, elemente fluorescente, microtexturi, etc. Toate având în comun banda magnetic și numărul de identificare a băncii BIN-ul. În momentul fabricării cardului banda magnetică este fixată pe reversul acesteia și conține anumite informații codificate cum ar fi: numele posesorului, numărul de cont, limita tranzacțiilor efectuate, dar totodată aceste informații fiind vulnerabile, ele putând fi realizate pe cărți de credit furate sau pierdute. Ca protecție împotriva falsificării bandei magnetice s-au introdus câmpuri de verificare a datelor.

În legislația noastră procesual penală se arată că în cazurile în care, pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei în vederea aflării adevărului, sunt necesare cunoștințele unui expert, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune, la cerere sau din oficiu efectuarea unei expertize.

Analiza și interpretarea expertizei criminalistice a documentelor

Scopul principal al analizei și interpretării criminalistice a documentelor constă în:

Dacă în cuprinsul inițial al unui act s-a făcut vre-o modificare

Dacă actul este întocmit cu materialul, prin procedeele și cu mijloacele tehnice cu care

trebuie întocmite actele de același gen

Dacă actul este întocmit cu un anumit material ce diferă de cel utilizat în mod obijnuit la

întomirea s-a ( procedeele și mijloacele descoperite la învinuit)

Dacă un manuscris, semnătură, dactilografierea este scrisă/făcută de aceeași persoană

sau alta.

Concluziile expertizei criminalistice a documentelo

Concluzii categorice ale expertizei

Concluziile categorice ale expertizei documentelor pot fi negative sau positive, exprimând o comvingere fermă a expertului sau specialistului în legătură cu identitatea obiectului, scop al identificării criminalistice.

Concluzii de probabilitate ale expertizei

Concluziile de probabilitate ale expertizei documentelor, au legură cu existența sau inxistența argumentelor științifice care interesează cercetarea. Acestea sunt formulate atunci când expertul răspunde într-o măsură categorică la întrebările adresate referitoare la obiectele și calitatea caracteristicilor comparate, fiind insuficiente și nici nu pot fi confirmate dar nici excluse din procesul săvârșirii infracțiunii.

Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei

Concluzii privind imposibilitatea rezolvării problemei se întâlnesc atunci când între momentul examinării de laborator și momentul săvârșii infracțiunii se scurge un interval de timp mult prea mare în urma cărora probele au suferit transformări majore în urma condițiilor ținute, rezultând o urmă neclară, care era sau a fost utilă în identificarea generic.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Au existat numeroase preocupări și există în continuare pentru cercetarea fenomenului falsului, dat fiind implicațiile sale în societate, consecințele și necesitatea descoperirii celor mai eficiente măsuri de prevenire și contracarare, îndeosebi în plan legislativ.

La o examinare amănunțită a fenomenului infracțional privind infracțiunile de fals reținem că acesta se manifestă sub două aspecte, pe de o parte îl găsim prezent în rândul organizațiilor criminale specializate în infracțiuni grave: înșelăciune, deturnare de fonduri, folosindu-se frecvent falsurile în înscrisuri pentru realizarea activităților infracționale menționate anterior, pe de altă parte regăsim infracțiunile de fals prezente în special în rândul funcționarilor ce săvârșesc aceste infracțiuni pentru a-și ascunde activitatea defectuoasă ori modul în care și-au exercitat profesia în vederea obținerii unor profituri nemeritate.

În prezent organele de cercetare se confruntă cu diferite forme de manifestare a criminalității ce vizează în special domeniul economico-financiar, respectiv falsuri în acte ce atestă importul, exportul, introducerea în țară a unor autoturisme având identitate falsificată, mărfuri contrafăcute prin falsificarea unor documente de achiziționare a mărfurilor, falsificare unor înscrisuri de proveniență a mărfii, falsificare documente de transport, înființarea de firme fantomă prin intermediul cărora se valorifică produsele falsificate.

Desfășurarea relațiilor sociale dintre oameni are la bază prezumția de adevăr asupra celor afirmate, existența unei anume încrederi, care, atunci când este înșelată produce grave prejudicii cu consecințe îndelungate pe plan social, moral și economic.

De lege ferenda legea penală ar trebui să consider că este necesar ca, pentru ocrotirea relațiilor sociale, pentru asigurarea normalei formări și desfășurări a acestor relații, să fie încriminate faptele prin săvârșirea cărora, alterându-se adevărul se creează un grav pericol sau se aduce o vătămare anumitor relații sociale.

=== 875f5cebb2a27c1663364b9e4580477dd39205c2_310569_1 ===

INTRODUCERE

Prezenta lucrare s-a dorit a face o analiză exhaustivă a unuia dintre cele mai importante instituții din domeniul criminalisticii, respectiv expertiza criminalistică a documentelor falsificate..

Odаtă cu dezvoltаreа tehnologiilor moderne, criminаlisticа а înregistrаt și eа progrese semnificаtive. Acest fаpt а determinаt pe unii teoreticieni аi dreptului penаl să аfirme că în domeniul reаlizării justiției, secolele аl XX-leа și аl XXI-leа s-аr cаrаcterizа prin pondereа fără precedent а probаțiunii științifice.

Evoluțiа în domeniul criminаlisticii vizeаză, în speciаl, metode și procedeele de investigаție. Aplicаreа rezultаtelor obținute în аctivitаteа de cercetаre а determinаt аpаrițiа unor tehnici noi de investigаție și în аcelаși timp, modernizаreа și optimizаreа metodelor de lucru consаcrаte.

Importаnțа expertizelor este dаtă de fаptul că аcesteа contribuie lа аflаreа аdevărului, cu privire lа existențа sаu inexistențа infrаcțiunii, lа persoаnа cаre а săvârșit-o, precum și lа аlte împrejurări necesаre pentru corectа soluționаre а cаuzei.

de protecție a domeniului muncii, respectiv Inspecția muncii

Structurată în 4 (patru) capitole, lucrarea debutează cu prezentarea, în cadrul primului capitol, a unor considerții generale privind expertizele criminalistice.

În cuprinsul celui de-al doilea, se regăsește o analiză detaliată a principalelor metode de falsificare a documentelor iar, pentru a oferi o imagine completă a subiectului, în cadrul capitolelor
3 (trei) și 4 (patru) am considerat oportun a realiza o analiză detaliată a particularităților privind cercetarea criminalistică a documentelor precum și valoarea și limitele expertizei criminalistice a documentelor falsificate.

Metode de cercetare utilizate în elaborarea lucrării

Pentru elaborarea conținutului lucrării s-a făcut apel la mai multe metode de cercetare fapt datorat specificității conținutului fiecărui capitol.

S-au utilizat principalele surse bibliografice din domeniile de cunoaștere specifice temei, cum sunt: criminalistică, criminologie, drept de procedură penală.

Au fost consultate tratate și lucrări de specialitate, prin aceasta urmârindu-se a analiza cât mai exact creionarea insituția privind expertiza criminalistrică a documentelor falsificate.

Pentru realizarea unei investigații exhaustive a temei s-a recurs la analiza problemelor
făcându-se referire la anumite puncte de vedere doctrinare, evaluarea și sintetizarea unor aspecte din domeniul criminalistic, stabilirea unor comparații și conexiuni.

Am folosit ca metodă principală-metoda inductivă deoarece știința folosește experiența ca mijloc de confirmare a concluziilor și ipotezelor sale.

Pentru studierea temei s-a avut în vedere complexitatea acesteia pentru care s-a preferat o îmbinare a unor metode clasice de cercetare cu câteva metode noi.

Astfel, observația directă s-a utilizat pentru sublinierea importanței reglementărilor ce consacră fenomenul de falsificare a documentelor.

Observația indirectă s-a folosit prin apelul la unele constatări anterioare clare și bine întocmite în materia studiată.

Alte metode folosite de-a lungul elaborării lucrării se numără :

metoda sociologică necesară pentru colectarea, analiza și interpretarea informațiilor ;

cercetarea documentară întreprinsă pentru a înțelege pe deplin importanța consacrării metodelor privind expertiza criminalistică a documentelor falsificate ;

cercetarea documentară;

cercetarea indirectă.