Aspecte teoretice și practice privitoare [614674]

PROGRAMUL DE STUDII LEGISLAȚIE EUROPEANĂ ȘI CARIERĂ
JURIDICĂ

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIIN ȚIFIC:
Lector univ. dr. Cristinel Costel GHIGHECI

Autor:
Enache Crina –
Elena

BRAȘOV
2019

PROGRAMUL DE STUDII LEGISLAȚIE EUROPEANĂ ȘI CARIERĂ
JURIDICĂ

DISCIPLINA: Instituții de drept procesual
penal

TEMA: Aspecte teoretice și practice privitoare
la delincvența juvenilă

Subsemnata Enache Crina – Elena declar pe proprie
răspundere, sub incidența le gii penale și a Legii dreptului de
autor, că lucrarea de dizertație prezentată este elaborată de
mine și am respectat normele deontologice de folosire a
bibliografiei.

Data predării lucrării,
Semnătură,

Abrevieri

alin. alineatul
art. articolul
C.P. Cod Penal
C. P. P. Cod Procedură Penală
C. Civil Codul Civil
lit. litera
etc. etcetera
L. Org. Legea Organică
LORPM Ley reguladora de la responsabilidad penal de los menores
nr. numărul
ONU Organizația Națiunilor Unite
urm. următoarele
C. Pen. Spaniol Cod Penal Spaniol
ș.a. și așa mai departe

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
1
INTRODUCERE
Realitatea socială reflectă faptul că delincvența juvenilă are tendința
de a deveni tot mai violentă și de a -și extinde aria de a cțiune, modul său
de exteriorizare dovedindu -se profund distructiv1. Cum s -ar putea explica
din punct de vedere psihologic comportamentul delincvent al unui minor
și cum s -ar putea corela structura de personalitate a minorului, autor al
unei infracțiuni, cu opțiunea legiuitorului de a institui un tratament
diferențiat pentru minor în materia măsurilor preventive?
Viața psihică a minorului este intensă, cu stări afective diverse și
oscilante, iar în ceea ce privește cogniția, dezvoltarea este evidentă,
însă are dificultăți relativ la raționalizarea experiențelor imediate. Minorul
are tendința să conteste ceea ce observă în mediul său, să caute
confruntarea cu alții pentru a -și verifica calitățile fizice și intelectuale, să
adopte atitudini extreme față de c eea ce contestă sau apreciază.
Uneori, în considerarea egocentrismului specific vârstei, își poate
imagina că este imun față de regulile morale și juridice și astfel pe fondul
unor tulburări emoționale (impulsivitate, instabilitate, agresivitate,
ambivalen ță afectivă, dispreț față de muncă), pot apărea premisele
delincvenței juvenile care îl pot duce pe minor în situația comiterii unei
palete vaste de infracțiuni (de exemplu, infracțiuni contra vieții, infracțiuni
contra integrității corporale, infracțiuni contra patrimoniului, trafic de
droguri etc. indiferent de valorile sociale lezate și de modalitatea în care
se manifestă, delincvența reprezintă un eșec în rezolvarea crizelor de
identitate pe care le traversează minorul în această perioadă a vieții).
Comportamentul delincvent al minorului poate fi influențat și de alți
factori, precum: factori organici (disfuncții cerebrale), factori familiali
(climatul imoral sau conflictual în care trăiește minorul, relațiile deficitare
cu părinții cauzate de atitudine a excesiv de autoritară sau dimpotrivă
neimplicarea și lipsa de autoritate a acestora), factori ce țin de mediul în
care trăiește (sărăcia, nivelul ridicat al criminalității zonei respective,
repulsia față de educație care determină abandonul școlar, tranz iții
frecvente de la o școală la alta, copierea conduitelor negative ale
persoanelor din anturajul minorului). Toți acești factori determină atitudini
favorabile comportamentului antisocial și inițiere precoce în acesta,

1 Lavinia Valeria Lefterache, Drept penal. Partea generală – Curs pentru studenții anului II, ediția a 3 –
a, revăzută și adăugită, Universul Juridic, Bucu rești, 2011, p. 583;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
2
atitudini ce reflectă o imaturitat e psiho -afectivă pe fondul unei
personalități.2
Astfel, din cele enunțate se poate observa că personalitatea
minorului este construită și influențată de mediul social în care acesta s –
a născut, a crescut și s -a dezvoltat. De cele mai multe ori, aceasta se
reflectă în acțiunile copilului prin fapte care sunt deopotrivă pozitive sau
negative pentru creșterea și devoltarea sa armonioasă.
Scopul acestei lucrări este de a evidenți a factorii care determină
minorul să acționeze prin fapte, contrare legii, ce l-au determinat să
recurgă la asemenea decizii și nu în ultimul rând modalitățile de
îndreptare a acestui comportament problematic. Prin prisma faptu lui că
se vor analiza doar minorii cu probleme grave în ceea ce privește
personalitatea lor, se dorește cunoa șterea și aprofundarea acestui tip
comportamental, analizând diferite domenii atât cele legale cât și cele
din sfera dreptului familial și criminologic astfel încât să se poată înțelege
ușurință acest tip de delicnvență juvenilă.
Delincvență juvenilă nu se va limita doar la granițele țării noastre,
România, ci le va depăși atingând legislații exotice, cum este cea
spaniolă sau hispanoamericană. De cele mai multe ori, opinia publică și
sondajele făcute de mass media clasifică rangul de criminalitate existe nt
în cadrul minorilor din țările care fac parte din Uniunea Europeană.
Având în vedere că mai bine de un milion de cetățenii români au emigrat
în ultimii zeci de ani în Spania, considerăm oportun să includem și
minorii care s -au născut pe teritoriu spanio l și care își vor construi o viață
acolo. Tentațiile la vârsta adolescenței sunt foarte mari și irezitibile ,
indiferent de locul în care te afli și pentru o avea o mai bună înțelegere a
sistemului de reeducare a minorului este necesar să cunoaștem și
modal itatea în care sistemul de drept spaniol , urmărește reeducarea
minorilor și care sunt măsurile educative pe care le consideră cele mai
efective.
Să se sublinieze faptul că indiferent de țara în care te afli, acțiunile
tale chiar și copil fiind, tot vor a vea consecițe, mai mult sau mai puțin
grave, și că legea va „pedepsi” orice acțiune sau fapt ilicit comis.
Preocuparea mea pentru aceast domeniu a apărut pe fondul
experienței acumulate ca profesor în cadrul unui liceu, dar totodată și
participării la dif erite procese de judecată în care inculpații minori erau
acuzați de fapte ilicite grave și foarte grave care puneau în peri col atât
siguranța publică cât și pe cea a propriei l or persoane, fără însă ca ei să

2 Articol „Regimul diferențiat al minorului în materia măsurilor privative de libertate” realizat de
Alexandra -Laura Cătănoaie , https://www.juridice.ro , accesat la data de 26.05 .2019;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
3
și conștientizeze eroare a în care se aflau. Aceș ti copii au nevoie de
ajutor și susținere atât pe plan personal cât și profesional spre a dev eni
oameni mai buni, sprijinind, respectând și apărând legea.
Nu putem aștepta de la niște copii care încă nu au ajuns la
dezvoltarea matură din punct de vedere intelectual să înțeleagă ce le
cere o lege, ci ei trebuie să le perceapă ca niște reguli, fără de care
oamenii ar deveni răi.
Comparația cu dreptul penal spaniol se va regăsi într-o anumită
măsură în acest ă lucrare , care își propune să creeze o imagine de taliată,
referitoare la lumea văzută prin ochii copiilor a căror percepere este mult
mai intensificată decât pentru adulți.

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
4
CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE
1.1 Scurt istoric privind noțiunea de delincvență juvenilă.
Cercetarea de f ață își propune să răspundă la două întrebări de
mare actualitate și anume : mai întâi, care este cadru juridic în care se
desfășoară reeducarea mino rului delincvent , în raport cu viziunea
actuală a legiuitorului analizată și în lumina dreptului comparat, p recum
și în r aport cu orientările fundamenta le din documentele internaționale
care s -au adoptat în această chestiune. A doua întrebare ar fi cum se
reflectă rezul tatele cercetărilor psihologice , pedagogice și sociologice în
modul de reglementare a sistemu lui de reeducare a minorului. Astfel zis,
cum a valorificat legiuitorul român datele științifice menționate în crearea
cadrului legal de reeducare a minorului infractor.3
Așa cum s -a putut remarca și anterior exist ă o relație strânsă și aș
putea spune ch iar și interdependentă între aceste două aspecte. Este
greu de conceput elaborarea unui cadru legislativ cu soluții moderne
privind sistemul de reeducare al minorului infractor, fără a fi avute în
vedere rezultatele cercetărilor psiho -sociale și psiho -peda gogice în
materie, investigații care evidențiază lumea interioară a minorului
delincve nt, clarificând procesele interne care îl conduc pe acesta la
comportări antisociale, obligând societatea să ia măsuri prin intermediul
legii penale. Aceste măsuri devin eficiente numai dacă răspund nevoilor
educative ale minorului, ținând seama de mecanismele care determină
comportamentul antisocial al acestuia ca și de modul în care minorul
recepționează influențele lumii exterioare, inclusiv diferitele forme de
reacție socială față de faptele sale.
Este adevărat că acest din urmă aspect apaține, prin excelență,
cercetărilor din domeniului criminologiei, deaorece se referă la procesele
explicative ale actului infracțional și mai puțin la problematica specifică a
dreptul ui penal.4
Pe parcursul lucrării vom folosi frecvent noțiunea de delincvență
juvenilă . Această sintagmă este este întrebuințată în literatura
criminologică în diferite sensuri, autorii din Europa considerând că intră
în sfera delincvenței (inclusiv a cele i juvenile) numai pentru fapte penale.
În concepția doctrinei române noțiunea de delincvență cuprinde
ansamblul faptelor de încălcare a legii penale subliniindu -se, pe drept
cuvânt, eșecul încercărilor de redefinire a conceptului de criminalitate
dintr-o perspectivă diferită de cea a dreptului penal.
În concepția doctriei spaniole delincvența este definită ca fiind
acțiunea prin care legea este violată sau încălcată printr -o seri e de mai
multe delicte comise de una sau mai multe persoane care încalcă leg ea.

3 Ortensa Brezeanu, Minorul și Legea Penală, Ed. Al l Back, București, 1998, p. 1;
4 Ibidem, p. 2;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
5
Juvenil, pe de altă parte, se referă la ceea ce are legăură cu
tinerețea sau adolescența. Termenul semnalează vârsta situată dintre
copil și adult, perioadă care începe de la 15 până la 25 de ani, așa cum
este menționat în Organizația Națiunilor Unite (ONU).
Ca atare, aceste două definiții ne permit să ne apropiem de noțiunea
de delincvență juvenilă , cu legătură asupra delictelor comise de tineri. Se
referă de comportamentele contrarii dreptului care, ca atare, le
corespund o pedeapsă în acord cu ceea ce este stipulat în lege.
Pe de altă parte, una dintre imaginile care au avut un mare impact
asupra societății spaniole, cel mai probabil datorită modalității cu care au
tratat mediile sociale anumite delicte, e ste că delincvența juvenilă era , în
trecu t, în creștere într-o formă rapidă și fără control, fiind din ce în ce mai
mare numărul de delicte comise și din ce în ce mai grave.
De această situație se face responsabilă Legea Organică 5/2000 din
12 ianuarie, care reglementa responsabilitatea penală a minorilor prin
aplicarea unui tratament excesiv de „blând” pentru delictelor comise de
minori.
Întrebarea pe care am putea să ne -o punem este dacă : este
adevărat că ne aflăm în fața unei distorsiunii a realității care repetându –
se am acceptat -o într -un final cu toții? Răspunsul la această întrebare nu
este ușor și pentru a răspunde ar fi necesară analiza societății într -o
manieră obiectivă, îndepărtată de abordajul de cele mai multe ori
sensaționalist, care este realizat de anumite medii sociale.
Putem oferi ca exemplu cazuri cum ar fi: „crima din catana” (aprilie
2000), „crima din San F ernando” (mai 20 00) sau moartea tinerei Sandra
Palo din mai 20 03. În anii 201 0, a avut loc moartea unei minore în
Seseña (Toledo) care se presupune ca a fost cauzată de o prietenă a
acesteia și care la momentul redactării acestui articol se găsește în faza
de reeducare.5
Din acel moment, datorită presiunii sociale, puterea legislativă
spaniolă a decis să abroge definitiv această lege, și să promulge alta
care și -a propus să descrească numărul de infracțiuni comise de minori.
Efectul pe care și l -au propus autoritățile spaniole a fost atins, motiv
pentru care noua Lege Organică 8/2006 care se află și în prezent în
vigoare, reușind de -a lungul timpul să descrească consider abil numă rul
de infracțiunii comise de minori.
Un tabel comparativ va fi analizat în cuprinsul lucrării care va
încerca să sublinieze diferențele dintre cele două jursdicții care luptă în
continuare pentru viitorul tinerilor.

5 Jurista del Curpo Superior de Tecnicos de Instituciones Penitenciarias y especialista en justicia
juvenil, www.institucionpenitenciaria.es , accesat în data de 25.04.2019;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
6
1.2 Importanța vârstei în desfășurarea represiunii penale.
1.2.1 Vârsta subiectului activ al infracțiunii
Vârsta subiectului activ al infracțiunii are o importanță majoră în
desfășurarea represiunii penale. Viața omului parcurge patru etape
fundamentale, și anume: copilăria, ad olescența, maturitatea și
bătrânețea. Fiecăreia dintre aceste etape îi corespunde o stare
particulară psiho -fizică, de care dreptul penal trebuie să țină seamă.
Omul matur (adultul) este presupus întotdeauna că are capacitate
penală (excludem situațiile ex cepție, în care chair și adultul nu răspunde
penal).
Copilăria este prima etapă pe care o parcurge viața unui om, este
aceea perioadă în care se formează, se dezvoltă psihic și fizic, în care
dobândește o gândire logică. Ca atare, copii nu pot fi supuși măsurilor
represive (pedepselor), această incapacitate fiind presupusă ca
absolută. Această prezumție legală de incapacitate penală, reprezintă
prima etapă în determinarea limitelor răspunderii penale a minorilor. Față
de copii se pot lua măsuri de ocrotir e, de educare, atunci când se
constată că au o conduită rea, dar nu se poate recurge la pedepse,
întruncât copilul nu are capacitatea de a înțelege, de a -și da seama de
ceea ce face, de urmările acțiunilor sale și, prin urmare, nu poate
înțelege nici rostu l pedepsei și nici finalitatea acesteia.6
Adolescența este o perioadă de desăvârșire în dezvoltarea unui om,
pentru că adolescentul va avea ceva și din copil și din omul matur. În
prima fază a adolescenței, capacitatea psiho -fizică n u este una
desărvârșit ă, pe când în a doua fază a adolescenței copilul se găsește în
plină desăvârșire psiho -fizică, când capacitatea acestuia este apropiată
de cea a unui om matur.
În doctrină se apreciază că adolescența unui copil este împărțită în
două categorii: adolescent ul primar care este presupus a fi lipsit de
capacitate penală. Această prezumție va dispărea dacă se dovedește că
acesta a acționa t cu discernământ, fiind considerat culpabil;
adolescentul secundar care este considerat a fi capabil în raport cu
legea penal ă, deci responsabil. Pedepsele pentru acesta trebuie să fie
însă mai ușoare ca durată și regim.7
Așa cum statuează art. 113 din Codul Penal Român, „(1) Minorul
care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal. (2) Minorul care
are vârsta între 14 și 1 6 ani răspunde penal numai dacă dovedește că a
săvârșit fapta cu discernământ. (3) Minorul care împlinit vârsta de 16 ani
răspunde potrivit legii.”

6 Versavia BRUTARU, „Tratamentul pe nal l minorului”, Ed. Hamangiu, București, 2012, pag. 5;
7 Ibidem, p. 6;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
7
În sistemul jurisdicțional spaniol, legea care reglementează
responsabilitatea penală a minorilor este L . Org. 5/2000, din 12 ianuarie.
Această lege se va aplica pentru a trage la răspundere persoanele între
14 și 16 ani pentru comiterea faptelor tipice, care pot fi considerate
delicte, în C.Pen. Spaniol sau în legile speciale spaniole.
Începând cu vârsta de 14 ani, sistemul juridic consideră că
persoanele sunt culpabile, dar totuși, din punct de vedere al pericolului
reprezentat se consideră că nu este necesară aplicarea acelorași
consecințe juridice ca și pentru adulți.8
La fel ca și în legislația românească, sistemul spaniol este
asemănătoar cu al nostru, deoarece vârsta de răspundere penală a
minorului începe de la același moment. Mare parte din materia dreptul
penal și cea de procedură penală a fost inspirată din sistemul spaniol.
Conduitele deviante ale adolescenților nu au, în toate condițiile și în
mod obligatoriu, un carecter delincvent. Cel mai adesea, diferitele acte
deviante ale acestora nu încalcă normele penale, reprezentând doar
deviații ale comportamentului față de regulile etice, morale; ca ata re,
aceste acte nu sunt sancționate juridic și nu pot fi clasificate ca acte
delincvente. 9
Din punct de vedere penal copilul nu va fi sancționat pentru faptele
săvârșite în perioadele de vârstă menționate, fiind considerat în știința
dreptului penal lipsi t de capacitate penală, deci incapabil de a fi supus
pedepselor.

1.2.2 Vârsta subiectului pasiv al infracțiunii și violența domestică
Când facem referire la subiectul pasiv al infracțiunii ne raport la
persoana împotriva căreia se îndreaptă sau se răsfr âng acțiunile
(inacțiunile) ilicite ale subiectului activ și care suferă, într -o formă sau
alta, în mod direct și nemijlocit, consecințele subiectului activ.
Subiectul pasiv se poate afla în orice etapă fundamentală a vieții
sale, neputându -se vorbi de o anumită vârstă limită a acestuia. Însă, în
anumite situații vârsta subiectului pasiv poate influența gravitatea mai
mare sau mai mică a faptei. Spre exemplu faptele de sustragere sau
înșelăciune vor fi evaluate mai grav dacă se comit asupra unui minor.
Problematica violenței domestice sau a violenței în familie a devenit
o chestiune extrem de gravă, iar specialiștii o consideră o formă de
tortură în cadrul fami liei, exercitată de unii membri ai familiei asupra celor
mai slabi din punct de vedere fizic. Vi olența în familie a dob ândit
caraterul unui fenomen social, afectând nu numai victimele agresiunilor,

8 Articol realizat de Vasquez & Apraizy asociados, www.tuabogadodefensor.com, accesat la data de
17.05.2019;
9 V. BRUTARU, op. cit., pag. 7;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
8
dar și persoanele care sunt martore sau au cunoștiință de situații de
violență în familie.10
În sp rijinul acestei informații observăm că legiutorul român a instituit
o protecție asupra minorilor prin art. 197 Rele tratamente aplicate
minorului din Codul penal „ Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau
tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a
minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căreia se află
minorul, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.” Acestă bază legală este una dintre multe alte
articole, prin care legiutorul român își dorește să asigure protecția
minorilor.
Și în sistemul spaniol întâlnim un astfel de articol care protejează
minorul împotriva violenței venite din partea familiei sau a persoanei în
grija căreia se află , prin art. 153 din Codul Penal Spaniol mai precis prin
„situația de dominare și de putere a unei persoane asupra partenerului
sau a minorilor cu care conviețuiesc” astfel încât acest articol trebuie să
„protejeze persoanele care sunt mai slabe din punct de vedere fizic în
fața agresiunilor membrilor mai puternici din familie”.

1.3 Referințe istorice și de drept comparat spaniol asupra
conceptului de minoritate
Încă din Antichitatea romană se pot constata unele diferențieri de
tratament penal între min orul delincvent și majorii din aceeași categorie.
Astfel, Legea celor XII Table îi împarte pe minori în două categorii de
vârstă, puberus și impuberus (12 -14 ani), așa cum am clasficat anterior
.11
De-a lungul timpului răspunderea penală a minorului a suferit mari
schimbării, a evoluat și s -a cristalizat într -o definiție completă și
cuprinzătoare care statuează prin art. 114 din Codul Penal reprezentând
consecințele răspunderii penale:„(1) Față de minorul care, la data
săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o
măsură educativă neprivativă de libertate. (2) Față de minorul prevăzut
în alin. (1) se poate lua o măsură educativă privativă de libertate în
următoarele cazuri:
a) Dacă a mai săvârșit o infracțiune pentru care i s -a aplicat o
măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a
început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este
judecat;

10 Ibidem, p. 9;
11 Ibidem, p. 17;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
9
b) Atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
săvârșită este închisoare de șapte ani sau mai mare ori
detențiune pe viață.
Codul Penal spaniol din anul 1926 fixa majoratul la 15 ani, între 15
și 18 ani instituindu -se o circumstanță atenuantă specială. În
conformitate cu vechiul sistem juridic spaniol (sistemul de „tutelă”) avea
ca premisă faptul că infracționalitatea în rândul minorilor presupunea în
mod necesar intervenția publică în vederea reabilitării sociale a acestor
persoane. Sancțiunile penale nu era necesar să fie foarte dure, ci să fie
mai mult orientate spre reeducare și corecție comportamentală.
Mult mai târziu prin Legea Organică 5/2000 a fost adoptat o nouă
instituție juridică a răspunderii penale a minorilor, în care este prioritar
scopul educării și resocializării minorilor, și nu cel al apărării
sociale caracteristic dreptului penal. Așa cum am menționat anterior
această lege prevede lipsa absolută a răspunderii penale pentru
minorii care nu au împlinit 14 ani și lipsa relativă a răspunderii
penale pentru minorii cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani.
De asemenea, răspunderea penală a minorilor se aplică și
persoanelor majore cu vârsta cuprisă între 18 și 21 de ani, care au
săvârșit infracțiuni, când judecătorul de instrucție constată îndepl inirea
unor condiții cumulative:
-s-a comis un delict sau o infracțiune mai puțin gravă, fără folosirea
violenței sau a intimidării asupra unei persoane, fără pun erea în pericol
grav a vie ții sau integrității fizice a persoanelor;
-nu există o condamnare pentru infracțiuni săvârșite după împlinirea
vârstei de 18 ani; nu se va ține seamă de condamnările anterioare
vârstei de 18 ani; nu se va ține seamă de condamnările anterioare
pentru infracți unile săvârșite din culpă;
-circumstanțele personale ale delincventului și gradul său de
maturitate să recomande aplicarea legi.
Atingerea vârstei majoratului nu pune capăt executării măsurii
impuse. Executarea măsurii se consideră încheiată când scopurile
acesteia sunt atinse; dar internarea în regim închis dispusă până la
împlinirea vârstei de 21 de ani va fi executată în penitenciar în
principal.12
Așa cum am subliniat și anterior există numeroase asămănări între
cele două sisteme jurisdicționale încă di n vremurile trecute. Având în
vedere că sunte m o țară latină iar legăturile sunt atât de puternice nici
sistemul spaniol nu putea să într -un totul diferit de cel românesc.

12 Ibidem , 43;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
10
1.4 Devianța și delincvența
Este îndeobște cunoscut faptul că devianța, cât și del incvența, nu
sunt fenomene autonome, care există în sine, ci acestea sunt calificate
ca atare de sistemul normativ statuat în cadrul societății, căci acestea
aduc atingere unor valori sociale recunoscute, garantate și apărate prin
sistemul dreptului poziti v. S -au formulat și opinii conform cărora,
creșterea alarmantă a „delincvenței juvenile” s -ar afla sub influența unor
factori de natură externă, ca efect al unui fenomen de import, fapt ce ar
rezulta din comiterea unor fapte antisociale precum – consumul d e
droguri, pornografie, prostituție, falsificarea de bancnote străine, jafurile
armate – fapte pe care autorii în cauză le considerau străine societății
noastre și erau semnalate izolat în perioada anterioară.
Această viziune speculativă asupra fenomenulu i delicvenței juvenile
este infirmată de cercetările întreprinse cu privire la acest fenomen,
analize ce sunt făcute în vederea evidențierii cauzelor cât și a condițiilor
care generează și favorizează comportamentul infracțional al minorilor,
având în vede re totodată și identificarea factorilor obiectivi, cât și
subiectivi care produc
delicvența, atât ca fenomen de grup, cât și ca manifestare specifică a
conduitei individuale, neomițându -se în același timp analiza eficacității
procesului de resocializare și recuperare a delincvenților minori. Prin
toate acestea, factorii responsabili din societate colaborează în scopul
prevenirii și limitării faptelor de natură antisocială comise de către
delincvenții minori.
Pe lângă organele judiciare, instituțiile de învă țământ și familie, un
rol important îl poate juca societatea civilă care, prin diferitele forme de
exprimare pe care le are la îndemână, poate oferi tinerilor un cadru
adecvat pentru promovarea acelor politici sociale vizând combaterea
faptelor antisociale comise de minori, cât și în procesul de reintegrare
socială a acestor tineri care au fost sancționați pentru comiterea unor
astfel de fapte.13

13 Cristinel Ioan Murzea, Delincvența juvenilă – abordări teoretice, Acta Universitatis George Bacovia.
Juridica – Volume 4. Issue 2/2015 – http://juridica.ugb.ro/, accesat la data de 26.05.2019;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
11
CAPITOLUL II. TRATAMENTUL MINORULUI INFRACTOR ÎN
DOCUMENTELE INTERNAȚIONALE
2.1 Reeducarea minorului infrac tor în documente ONU și ale
Consiliului Europei
Evoluția delincvenței juvenile în societatea contemporană, chiar cu
unele deosebiri de la o țară la alta, prin frecvență, tendințe și forme de
manifestare, continuă să mențină în stare de alertă cele mai avi zate
organisme internaționale, îndeosebi Organizația Națiunilor Unite , iar pe
continentul nostru, Consiliul Europei.14
Criminalitatea juvenilă suscită interesul atât specialiștilor în educație
și ocrotire cât și celor din sfera dreptului penal. În numeroas ele
Congrese ONU s -au discutat diferite variante ale delincvenței juvenile
cum ar fi: „Congresul pentru combaterea crimei și tratamentul minorilor”
(1957), „Noile forme ale delincvenței juvenile”(1960), „Prevenirea crimei
și a delincvenței” (1965). Pentru prima dată în istoria Congreselor pentru
prevenirea crimei și tratamentului delincvenților, cel de -al VI-lea Congres
(la care au participat 101 țări) s -a ținut într -o țară în curs de dezvoltare
(Caracas, Venezuela) în anul 1980. Aici s -au avut în vedere pr intre altele
evoluția dramatică în această zonă a lumii.
Un alt organism internațional care este activ în ceea ce privește
combaterea acestei probleme ste Consiliul Europei care datează din
1949 și își are sediul la Stras bourg. Acesta s -a ocupat în ceea mai mare
parte de problema delincvenței juvenile în rândul minorilor emigrați, care
constituie o populație compactă și care de cele mai multe se
adăpostește în zonele mai sărace ale orașelor.15
Un loc important în orientările de principiu ale Consiliului Europei îl
ocupă ideea depenalizării unor fapte săvârșite de minori, precum și
ideea evitării pe cât posibil a procedurii judiciare pentru sancționare
faptelor comise de minori.16

2.2 Sistemul de reeducare a minorului în legislația penală spaniolă.

Investigare lumii juvenile este un efort stimulant dar și grav. Este
stimulant, pentru că permite căutarea unor noi concepte a realității
minorilor și reconceptualizarea bazelor sociopolitice, dar este și grav
pentru că atunci când credem că am „capturat” cee a ce doream să
corectăm în comportamentul copilului, totul deja se schimbă.17

14 O. Brezeanu, op. cit., p. 67;
15 Idem, p. 80;
16 Prin transformarea anumitor delicte penale în abateri administrative sau încălcării ale legii civile, în
așa fel încât să se elimine sau să se reducă caracterul lor infamat și să se evite desfășurarea unor
procesuri penale.;
17 Alejandro Romero Miranda, Delincue ncia Juvenil, Ed. Olejnik, Santiago, 2017, p. 29;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
12
Printre principalele descoperiri, se identifică două noi tipuri de
tehnici utilizate de minori pentru a -și da seama de responsabitatea pe
care o a u sau nu față de faptele comise : tehnica contraargumentării
(justifică permanența în activitatea delictuală datorită lipsei oportunității
de schimbare sau stigmatizare socială), și tehnica de profunzime (care
operează într -o formă inversă, căutând să accentueze responsabilitatea
faptei săvârșite pentru a câștiga prestigiu în fața colegilor de școală și să
să-și atribuie imaginii de sine faptul că este un delincvent, criminal).18

2.2.1 Ruta de investigații

Tehnicile de neutralizare propuse de Sykes și Matza (1957),
reprezintă un import ant cadru ce cuprinde compor tamentul delictual
juvenil, nu doar pentru relevanța responsabilizării sau a
neresponsabilizării ca element central al comportamentului delictual
(apropiindu -se cu aceasta de teoria maturității psihosociale), ci și, pentru
că ac estea includ în analiza lor (în special Matza, 1969, 2014) elemente
proprii ale tânărului care depășește încălcarea legii (ca un concept
denumit derivă ), și care oferă un cadru mai cuprinzător și mai
stigmatizant.
Cu asta, se evidențiază un fapt de consid erație în inima teo riei
Sykeys și Matza, care este prejudecata arătată de tehnicile de
neutralizare, prin presupunerea în orice moment, că intenția minorului
este acea de a scăpa de responsabilitatea faptului delictiv, fără a lua în
considerare că s -ar put ea acționa și în sens invers, cum este de
exemplu, recunoașterea și acceptarea la participarea unui delict sau de
a fi chiar autor.
Altfel spus, spiritul de neutralizare propus de autori, se bazează pe o
detașare de responsabilite ca un mecanism de dezvi novăție. Obictivul
general a acestor tehnici este de a cunoaște și clasifica justificările
invocate de minorii care vor să se eschiveze de orice vină sau care
dinpotrivă își întăresc comportamentu l infracțioan al.19

2.2.2 Legatul Sykes și Matza
„Eu am făc ut doar ce oricine altcineva ar fi făcut (…). Dacă o să mă
închidă, atunci să mergem cu toții la închisoare… Vă asigur că în mijlocul
atâtei zarve, dumneavoastră nu veți putea deosebi hoțul de cinstitul
cetățean” (LORPM – Ley reguladora de la responsabi lidad penal de los
menores ).
Pentru unii autori mare difere nță între delincvenți și cetățenii care
respectă legea, se bazează pe faptul că primii au asimilat și interiorizat

18 Idem;
19 Ibidem, p. 31;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
13
pe parcursul vieții credințe și percepții care îi conduc la convingerea că
încălc area prin infracțiune a unei legi este un drum bun, aceptat de
societate în scopul obținerii meritelor și a benefiicilor.
Matza consideră că comportamentul delictual nu este rel aționat cu
antivalorile sociale, ci cu anumite „tehnici” care tind să explice și să ofere
un sens justificativ al faptelor, care nu în mod necesar apar ca urmare a
consumului actului, ci datorită antecedentelor.
Sykes și Matza (1957) identifică cinci tehnici pe care infractorii legii
le utilizează pentru a -și justifica acțiunile, și anume:
1. Negarea responsabilității : se evidențiază prin faptul că minorul
inculpat pentru un anumit delict a fost influențat sau determinat să
acționeze din cauza unor factori externi , asupra cărora nu a avut
control (grupuri de prieteni, familia, sărăcia , bolile etc.). Ca tare,
poziția acestuia în fața acestor fapte este pasivă, pentru că se
bazează pe anumite elemente pe care nu le -a putut rezista;
2. Negația răului : această negație se bazează pe balanța pe care
subiectul o stabilește între actele pe care c omite și consecințele
care se desprind, minimizând violența și consecințele faptei
asumând că acestea puteau fi mai mari („nu știu ce tot vrea de la
mine, doar i -am pus cuțitul la gât, doar nu l -am și îngropat”).
Sintetizând, prin negarea exitenței victime i, aceata se transformă
într-o persoană care trebuie să sufere răul, pentru a scăpa de
sentimentul de vinovăție care îl urmărește.
3. Negația victimei: este o tehnică de neutralizare, se bazează pe o
presupunere elementală; negarea celuilat ca și cum nu ar fi egal ăn
drepturi. Aceasta este o premisă care este o cauză justificativă în
executarea actului delinctiv, indiferent dacă este din motive de
răzbunare sau de a înapoia un anumit bun furat.
4. Condamnă pe cine denunță : presupune respingerea din partea
minoru lui infractor, a tuturor acelora care nu aproba
comportamentul său sau îl stigmatizează. Această tehnică caută
să invalideze opinia celorlalți, ieșind din centrul explicațiilor pe care
trebuie să le ofere și să devieze atenția spre alte lucruri.
5. Apelarea l a loialități superioare : se referă la loialitate care este
un vector important pentru înțelegerea delincvenței, pentru
acționează ca un motor a comportamentelor antisociale, pe
măsură ce, obligă subiectul să răspundă cerințelor și necesităților
greupului d in care face parte fiind mai presus de dispozițiile
sociale.20

20 A. R. Miranda, op. citată, p. 39;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
14
CAPITOLUL III. TRATAMENTUL PEN AL AL MINORULUI INFRACTOR
ÎN CODUL PENAL

3.1 Sancționarea minorului infractor în Cod penal. Considerații
generale
În considerarea faptului că minorul se află într-un proces de
evoluție și dezvoltare încă nefinalizat, legiuitorul a optat pentru un regim
diferențiat, astfel că reacția organelor judiciare la infracțiunile comise de
minori trebuie să se manifeste prin aplicarea excepțională a măsurilor
preventive c are privează libertatea de mișcare a minorului.
Minorului i se aplică numai pedepse dar cu o durată mai redusă
decât pedepsele ce se aplică majorilor, regimul de executare al
pedepselor de către minori fiind mai puțin sever decât pentru majori, cum
este ca zul închisorii ce se execută în instituții speciale pentru tinerii
infractori.21
Pentru a conferi garanții procesuale suplimentare, dispunerea
reținerii și arestării preventive sunt condiționate de calitatea de inculpat a
minorului, cu toate consec ințele care decurg din aceasta (arestarea
preventivă poate fi luată doar față de inculpatul major potrivit art. 203
alin. (3) C. proc. pen., regulă care se aplică și minorului; reținerea poate
fi dispusă atât față de inculpatul, cât și față de suspectul ma jor, potrivit
regulii generale înscrise în art. 203 alin. (1) C. proc. pen., însă art. 243
alin. (2) C. proc. pen. este derogatoriu, motiv pentru care, în optica
legiuitorului, reținerea se poate aplica numai unui minor care a dobândit
calitatea de inculpa t.22
Ca atare, se stabilește că față de minori se pot dispune aceleași
măsuri preventive ca și față de majori, cu respectarea acelorași condiții
legale, diferența constând în împrejurările excepționale în care față de
minori se pot dispune măsurile preventi ve privative de libertate –
reținerea și arestarea preventivă.
Odată îndeplinită existența condițiilor generale de luare a măsurilor
preventive, organului judiciar îi revine sarcina de a aprecia și de a alege
cu atenție și responsabilitate măsura preventiv ă potrivită personalității și
dezvoltării psihice a minorului. Din modul de formulare al art. 243 alin. (2)
C. proc. pen. rezultă caracterul excepțional al reținerii și arestării
preventive și primatul măsurilor restrictive de libertate. Astfel,
recomandab il ar fi să se ia o măsură preventivă mai ușoară (de exemplu,

21 Alexandra -Laura CĂTĂNOAIE , supra. cit. ;
22 Idem;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
15
controlul judiciar) și numai dacă se dovedește insuficientă să se dispună
o măsură mai severă, privativă de libertate23.
Reținerea se poate dispune față de suspectul minor dacă sunt
îndeplinite c ondițiile generale, și în plus, dacă situația este una
excepțională, iar efectele pe care privarea de libertate le -ar avea asupra
personalității și dezvoltării minorului nu sunt disproporționate față de
scopul măsurii.24
Apreciem ca atare că, pe lânga reduc erea numarului de zile de
arest preventiv, ar trebui avută în vedere posibilitatea ca deținerea
acestor minori să nu se facă în arestul poliției sau în penitenciar, ci în
instituții special create în acest sens, în care sa fie supravegheați și
îndrumati de personal specializat în probleme de delicvență juvenilă, în
care să li se creeze un mediu familial, să li se acorde posibilitatea
continuării studiilor, și care efectiv să poată duce la reintegrarea lor
socială, nu doar la o privare de libertate care ar r amâne în final fară
efect.
În ceea ce privește măsurile preventive neprivative de liberate –
obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara,
acestea se aplică întocmai ca și în cazul inculpaților majori, neexistând
dispoziții speciale pentru minori.25
Legiuitorul i -a acordat o importanță deosebită acestei intituții,
limitând tratamentul penal al minorului numai la măsuri educative, prin
renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor.
Cercetările criminologice a supra delincvențe i juvenile au scos în
evidență particularitățile minorului infractor, caracterizat printr -o
insuficientă formare și dezvoltare biopsică, reflectată prin săvârșirea
infracțiunii.26
Până la vârsta de 14 ani minorul este prezumat că nu are
discernămân t, aceas ta constituin d o prezumție absolută și, ca atare, nu
va răspunde penal. Aceasta înseamnă că minorul până la vârsta de 14
ani este prezumat, în toate cazurile, că nu are capacitate de a înțelege
semnificația socială a faptelor sale (în special caracterul an tisocial al
unei fapte) și ni ci de a -și manifesta în mod conș tient voința, prezumție

23 Mihail Udroiu și colectivul , Codul de procedură penală. Comentariu pe articole , Ed. C.H. Bec k,
2015, p. 510;
24 Articol Reținerea suspectului minor și dispunerea măsurilor preventive față de minorii cu vârsta între
14 și 16 ani, neexpertizați psihiatric , realizat de Alexandru -Adrian Anghel , https://www.juridice.ro,
accesat la data de 20.04.2019 ;
25 Cristina Dobrescu, Rezumat Teză de doctorat – Urmărirea și judecarea cauzelor penale cu minori,
2009,p. 19;
26 V. BRUTARU, op. cit., p. 198 -199;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
16
care are – așa cum am arătat – caracte r (iuris et iure), în sensul că nu este
permis să se facă, în niciun caz, proba contrarie. În tre 14 -16 ani minorul
va răspunde penal n umai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu
discernământ; în această etapă, lipsa de discernământ a minorului este
relativă (iuris tantum), putându -se face proba contrarie. Existența sau
inexistența discernământului se face, de regulă, printr -o expertiză
psihiatrică, coroborată cu alte probe. În situația în care minorul cu vârsta
între 14 -16 ani săvârșește mai multe fapte prevăzute de legea penală
pentru care urmează să fie tras la răspundere, discernământul trebuie
stabilit în raport cu fiecare în parte.
După împlinirea vârstei de 16 ani minorul este prezumat că a
acționat cu discernământ și, prin urmare, răspunde penal; aceasta
înseamnă că minorul are posibilitatea de a înțelege implica ția socială a
faptelor sale și este în măsură să își dir ijeze în mo d conștient
comportamentu l; prezumția are caracter relativ, deoarece se poate face
dovada contrară, și anume în sensul că nu a avut capacitatea de a
înțelege semnificația faptei sale și capacitatea de a -și manifesta voința
corespunzător. Lipsa capacității de a înț elege se desprinde din modul de
comitere a faptei din antece dentele minorului, din starea de sănătate, dar
și pe baza unei expertize medico -legale, care poate stabili în fiecare
cauză supusă cercetării existența sau inexistența discernământului.
Existența discernământului în comiterea unei fapte prevăzute de legea
penală nu înseamnă și existența vinovăției, ci numai o premisă pentru
aceasta.
Unanim se consinderă că cele două stări – vârsta și discernămâ ntul-
trebuie luate în considerare în raport c u data săvârșirii infracțiunii. În
literatura de specialitate se cons ideră că atunci când o parte a acțiunilor
(inacțiunile) aparținând unei infracțiuni continuate au fost comise în
timpul minorității, fără discernământ, iar restul acțiunilor (inacțiunilor ) cu
discernământ, minorul va răspunde numai pentru faptele comise cu
discernământ. Dacă acțiunea sau inacțiunea este continuată după
împlinirea vârste de 18 ani, minorul va răspunde în raport cu infracțiunea
continuată, în întregul ei.27
În doctrină se dis cută situația în care față de minor operează mai
multe cauze care înlătură caracterul penal al faptei ca urmare a
înlăturării vinovăției. Co nform, art. 15 CP, infracțiunea este fapta
prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată ș i
imput abilă persoanei care a să vârșit -o. Soluția care se prefigurează în
situația concursului între cauz ele justificative și cele de neimputabilitate

27 Ibidem, p. 201;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
17
are în vedere prioritatea cauzelor justificiativ e. Atunci când în concurs
intră doar cauze de neimputabilitate, minoritatea va avea prioritate în
raport cu celelalte cauze. Dacă în conceptul de faptă prevăzută de legea
penală intră și vârsta subiectului activ, în ca zul minorului care a împli nit
vârsta de 14 ani alegerea mi norității înaintea altor cauze, inclusiv
justificative, ar fi determinată de faptul că legea penală nu i se aplică
minorului sub 14 ani. Examinarea altor cauze care înlătură caracterul
penal al faptei nu ar putea fi acceptată, întruncât minorul ui sub 14 ani nu
i se aplică ab initio legea penală, ind iferent de modalitatea,
circumstanțele, împrejurările comiterii faptei.
Codul Civil ( art. 1365) prevede că instanța civilă nu este legată de
dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau de
încetare a procesului penal în ceea c e privește existența prejudiciului
sau a vinovăției autorului faptei ilicite. Pentru minorul sub 14 ani, Codul
civil prezumă relativ lipsa discernământului (art. 1366). În cazul în care în
fața instanței civile se dovedește discernământul față de fapta ili cită
comisă, apărarea poate proba lipsa de vinovăție pentru fapta proprie pe
un temei de drept (legitimă apărare art. 1360 C. Civil, starea de
necesitatea, art. 1361 C.Civ., îndeplinirea unei activități impuse ori
permise de lege, art. 1364 C. Civ.).
Concu rența unor cauze justificative și de neimputabilitate pentru
minorul care are vârsta între 14 -16 ani, dar nu are discernământ, ar
putea să fie rezolvată în raport cu cauza care produce efecte largi,
respectiv cauza justificativă. Li psa discernămîntului ar părea însă să
excludă ab initio concursul cu acele cauze care presupun evaluarea
împrejurărilor faptei de către autorul său: caracterul injust al ata cului la
legitima apărare, aprecierea existenței unui pericol la starea de
necesitate.
Din punct de veder e cronologic, existența cauzelor se
evaluează, deopotrivă, la data săvârșirii faptei, dacă există mai multe
cauze care înlătură caracaterul penal (un minor iresponsabil a fost
constrâns fizic să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală),
acestea au va loare concretă doar prin raportare la faptă. Înainte de
comiterea faptei, împrejurările obiective, cum ar fi minoritatea sau
iresponsabilitatea, nu aveau semnificație penală. Invocarea minorității
(cauză cu efect in personam ) nu poate fi făcută decât dacă nu a operat o
cauză justificativă (care produce efecte in rem).
În situația în care minorul invocă și alte cauze care înlătură
caracterul penal al faptei, pen tru motive diferite, sunt incidente cele care
produc efecte mai extinse asupra a cțiunii penale, a vând în vedere că, în

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
18
caz de achitare pentru existența unei cauze care înlătură caracterul
penal al faptei, instanța penală poate obliga la repara rea pagubei potrivit
legii civile. Lipsa discernământului înainte sau după săvârșirea faptei nu
produce consec ințe asupra răspunderii penale.28
Codul penal prevede menținerea măsurilor educative, grupate în
două categorii, și anume măsuri educative neprivative de libertate și
măsuri educative privative de libertate .
Măsurile educative neprivative de libertate sunt următoarele:
a) Stagiul de formare civică;
b) Supravegherea
c) Consemnarea la sfârșit de săptămână;
d) Asistarea zilnică.
Măsurile educative privative de libertate sunt următoarele:
a) Internarea într -un centru educativ;
b) Internarea într -un centru de detenție.
Acest sist em este în acord cu tendința generală a dreptului european
în această materie, menit să prevină și să reducă infracț ionalitatea în
rândul minorilor .29
3.2 Dispunerea măsurilor preventive față de minorii cu vârsta
între14 și 16 ani, neexpertizați psihiatric
Rezultă că în favoarea acestuia operează o prezumție relativă a
lipsei discernământului, iar pentru ca minorul să poată fi tras la
răspundere penală prin hotărârea definitivă a instanței de judecată,
organele judiciare trebuie să răstoarne această prezumț ie, modalitatea
legală fiind stabilită de art. 184 alin. (1) C. proc. pen. – expertiza medico –
legală psihiatrică, obligatorie în cazul infracțiunilor săvârșite de minorii cu
vârsta între 14 și 16 ani.
Totuși, până la tragerea la răspundere penală, poate a părea
necesitatea luării unor măsuri preventive față de minorul cu vârsta între
14 și 16 ani. În această situație, este obligatorie stabilirea
discernământului autorului printr -o expe rtiză medico -legală psihiatrică.

28 Ibidem, p. 202;
29 Ibidem, p. 206;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
19
În încercarea de a răspunde la această î ntrebare, trebuie să
pornim de la scopurile măsurilor preventive, așa cum rezultă ele din art.
202 alin. (1) C. proc. pen. – buna desfășurare a procesului penal,
împie dicarea sustrâgerii suspectului sau inculpatului de la urmărire
penală/ judecată și preve nirea săvârșirii unei alte infracțiuni. Pentru
îndeplinirea scopului măsurilor preventive, acestea trebuie să fie dispuse
cu celeritate, la un moment cât mai apropiat de cel al prinderii autorului,
iar procedura expertizei medico -legale psihiatrice nu este tocmai rapidă,
fiind prevăzută la art. 184 C. proc. pen. Apoi, trebuie observat că dovada
absolută a săvârșirii faptei cu discernământ este necesară numai pentru
tragerea la răspundere penală a minorului cu vârsta între 14 și 16 ani,
căci niciun text lega l nu impune ca această dovadă să fie făcută și atunci
când față de minor se dispun măsuri preventive.
Se poate face o paralelă între prezumția lipsei de discernământ a
minorului cu vârsta între 14 și 16 ani, care poate fi răsturnată numai
printr -o experti ză medico -legală psihiatrică, și prezumția de nevinovăție,
care poate fi răsturnată numai printr -o hotărâre definitivă de aplicare a
unei măsuri educative, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare
a aplicării pedepsei sau de condamnare. Acestea sunt prezumț ii relative
ce nu trebuie răsturnate pentru dispunerea unor măsuri preventive, iar
dacă pentru luarea unor măsuri preventive nu sunt necesare probe de
vinovăție, ci doar probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că
persoana a săvârșit fapta, tot aceeași procedură este și față de minorul
cu vârsta între 14 și 16 ani . Nu este nevoie de un raport de expertiză
medico -legală psihiatrică pentru înlăturarea totală a prezumției lipsei de
discernământ, ci doar de indicii ale existenței discernământulu i, care pot
rezulta din împrejurări obiective ce țin de persoana autorului sau de
modalitatea de săvârșire a faptei și care pot fi stabilite prin orice mijloc
de probă, nu doar prin expertiza psihiatrică. În acest sens sunt de acord
și o parte din speciali știi doctrinei30.
Există situații în care minori cu vârste între 14 și 16 ani săvârșesc
infracțiuni grave, iar față de ei se impun a fi luate măsuri preventive. Să
luăm exemplul unei infracțiuni de omor descoperite în flagrant, săvârșite
de un minor. Inter pretarea legii în sensul necesității probei certe de
discernământ atrage o serie întreagă de dificultăți, care împiedică
organele judiciare să își îndeplinească atribuțiile. În primul rând,
minorului ar trebui să i se acorde calitatea de suspect. Este cuno scut că
în ordonanța prin care se dispune efectuarea în continuare a urmăriri
penale față de un suspect, procurorul constată că nu este incident

30 M. Udroiu, op. cit., p. 512;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
20
niciunul dintre cazurile de la art. 16 alin. (1) din C. proc. pen., care
împiedică punerea în mișcare sau exerc itarea acțiunii penale.
Dacă ar interpreta legea în modul arătat mai sus, procurorul nu ar
putea susține că nu este incident cazul de la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a
II-a din C. proc. pen., cu referire la art. 27 C. pen. – minoritatea autorului,
întrucât în acel moment nu ar exista la dosarul cauzei raportul de
expertiză din care să rezulte discernământul minorului la momentul
săvârșirii faptei. 31
Dacă ar dori să dispună efectuarea unei expertize, ar constata că
aceasta nu poate fi dispusă decât cu pri vire la un suspect sau un
inculpat, potrivit art. 184 din C. proc. pen. Dacă totuși i -ar acorda
minorului calitatea de suspect, nu ar putea să îl rețină fără un raport de
expertiză medico -legală, care nu i -ar parveni decât cel puțin peste
câteva zile de la momentul dispunerii expertizei. S -ar ajunge astfel în
situația în care o persoană care a săvârșit o infracțiune gravă și a cărei
lăsare în libertate prezintă pericol, să fie eliberată din custodia organelor
judiciare printr -o interpretare legală contrară scopului măsurilor
preventive.
Concluzia ce se desprinde din argumentele de mai sus este aceea
că, în situația în care un minor cu vârsta între 14 și 16 ani săvârșește o
infracțiune și se impune luarea unor măsuri preventive, organele
judiciare nu sunt împ iedicate de lipsa raportului de expertiză medico –
legală psihiatrică, în măsura în care din împrejurări obiective rezultă
indicii ale discernământului autorului.
Este evident că organele judiciare vor face demersuri pentru
obținerea în regim de urgență a u nui raport de expertiză, iar în situația în
care acesta va concluziona că autorul a săvârșit fapta fără discernământ,
vor revoca măsura preventivă sau vor constata încetarea de drept a
acest eia ca urmare a clasării cauzei sau a achitării, la fel ca în cazu l
intervenirii oricărui alt impediment la punerea în mișcare sau la
exercitarea acțiunii penale de la art. 16 alin (1) din C. proc. pen.32
3.3 Stagiul de formare civică
Stagiul de formare civică constă în obligarea minorului de a participa
la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a -l ajuta să înțeleagă
consecințele legal e și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de
infracțiuni și pentru a -l responsabiliza cu privire la comportamentul său
viitor. Organizarea, ca și asigurarea par ticipării și supravegherii minor ului

31Articol realizat de A.A. Anghel, supra. cit.;
32Idem;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
21
pe durata cursului de formare civică se fac sub coordonarea serviciului
de probațiune.
Fiind prima măsură educativă neprivativă de libertate aplicată de
instanța de judecată, nu este facultativ pentru minorul față de care s -a
dispus aceasta, el având obligația de a participa a programul de formare
civică. Prin stagiu de formare civică se înțelege acea perioadă, în care
un minor este inițiat, format, pregătit pentru o comportare demnă în
societate. Stagiul de formare civică a m inorului nu presupune o
implicare directă a serviciului de probațiune în re alizarea activităților din
programul stabilit, cât și atribuții de coordonare a programului, prin
măsuri de organizare și asigurarea participării minorului la programul de
formare c ivică, precum și de supraveghere a acestuia pe toată durata
programului de formare civică (alin. (2) al art. 117 CP).
Măsurile luate de serviciul de probațiune nu trebuie să afecteze sub
nicio formă programul școlar sau profesional al minorului, în așa fe l
încât, prin corelarea și îmbi narea stagiului de formare civică cu
pregătirea școla ră sau de formare profesională, să se creeze garanția că
minorul față de care s -a luat astfel de măsură educativă neprivativă de
libertate s -a reeducat și poate fi integra t în societate.
În cazul în care s -a lua față de minor măsura educativă neprivativă
de libertate a stagiului de formare civică prevăzută în art. 117, după
rămânerea definitivă a hotărârii se fixează in termen pentru aducerea
minorului și chemarea reprezen tantului serviciului de probațiune pentru
punerea în executare a măsurii luate.
De precizat este faptul că, pe lângă măsura educativă neprivativă de
libertate a stagiului de formare civică, instanța poate dispune una sau
mai multe obligații prevăzute în a rt. 121 CP.
În esență, acest program ar putea consta în expuneri asupra
consecințelor încălcării legii penale, cu exemplificări convingătoare (de
exemplu, dec larații ale unor foști condamnați, vizitarea unor locuri de
deținere participarea la ore de educa ție civică etc.) menite să îi
imprsioneze pe participanți, urmate de discuții cu aceștia.33
3.4 Supravegherea
Supravegherea prevăzută în art. 118 CP constă în controlul și
îndrumarea minorului, în cadrul programului său zilnic, pe o durată
cuprinsă între 2 și 6 luni, sub coordonarea serviciului de probațiune,
pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau de formare
profesională și prevenirea desfășurării unor activității sau intrarea în

33 V. BRUTARU, op. cit., p. 208 -209;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
22
legătură cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de
îndreptare a minorului.
În lipsa unei prevederi exp rese, apreciem că supraveghere poate fi
încredințată, după caz, părinților sau tutorelui minorului, iar dacă aceștia
nu pot asigura supravegherea în condiții corespunzătoare, va fi
încredințată unei persoa ne de încredere (de regulă, o rudă) sau unei
instituții însărcinate cu supravegherea minorilor.
Instanța trebuie să pună în vederea persoanei căreia ia î ncredințat
supravegherea că are î ndatorirea de a veghea în de aproape asupra
minorului în scopul îndr eptării sale, și că are obligația să înștiințeze
instanța dacă minorul se sustrage de la supraveghere, are
comportament inadecvat sau comite alte fapte prevăzute de legea
penală. Prin acțiunea de „controlare a minorului” se înțelege aceea
activitate a serv iciului de probați une prin care în mod permanent sau
periodic pe tot parcursul duratei de supraveghere dispusă de instanța de
judecată, minorul este verficat, supravegheat ținut sub control, spre a se
cunoaște modul în care își desfășoară programul zilnic, dar și scopul de
a preveni desfășurarea unor activități dăunătoare, de încălcare a
regulilor programului prestabilit.
Prin termenul „îndru marea minorului” se înțelege aceea activitate a
serviciilor de probațiune prin care minorul este orientat, călăuzit , dirijat,
îndemnat, sfătuit și învățat să respecte programul zilnic stabilit, să
participe la cursurile școlare sau de for mare profesional, să aibă o
cond uită bună în familie și în afara acesteia, să nu intre în legătură cu
diverse persoane care i -ar afec ta procesul de îndreptare și corect are.34
3.5 Consemnarea la sfârșit de săptămână
Consemnarea la sfârșit de săptămână este prevăzută în art. 119 CP
și constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de
sâmbătă și duminică pe o durată cupri nsă între 4 și 12 săptămâni,
excepție făcând cazul în care în această perioadă are obligația de a
participa la anumite programe ori de a desfășura anumite activității
impuse de școală, de locul de muncă sau de instanță. Obligația
nepărăsirii locuinței are caracter c umulativ pentru cele 2 zile și nu
alternativ. În acest caz, supravegherea se face, de asemenea, sub
coordonarea serviciului de probațiune. În cazul luării măsurii conservării,
persoanele cărora le sunt încredințați minorii (părinți, adoptatorul,
tutorele) au un rol determinant. La stabilirea duratei se vor avea în
vedere nu numai natura infracțiunii săvârșite, ci și alte împrejurări legate
de posibilitate ca minorul să intre în contact cu anumite persoane care i –

34 Ibidem, p. 210;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
23
ar afecta nu numai programul școlar , ci chiar procesul de reintegrare
socială.
În cazul în care s -a luat față de minor măsura educativă a
consemnării la sfârșit de săptămână, instanța după rămânere definitivă a
hotărârii, fixează un termen pentru aducerea minorului și chemare a
reprezentan tului serviciului de probațiune în vederea punerii în executare
a măsurii luate.35
3.6 Asistarea zilnică
Asistarea zilnică este ultima măsură educativă neprivativă de
libertate și constă în obligația minorului de a respecta un program stabilit
de serviciu l de probațiune, program care conține orarul și condițiile de
desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului.
Această măsură se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar
supravegherea se face sub coordonarea serviciului de proba țiune care
întocmește, pentru minorul față de car e instanța de judecată a dispus o
astfel de măsură, un program special pe care minorul este obligat să îl
respecte. Indiferent de greutatea și complexitatea programului impus,
minorul nu se poate abate de la respectarea lui.
Este însă evident faptul că, la elaborarare și structurarea
programului, serviciul de probațiune va trebui să aibă în vedere între
altele, nivelul de dezvoltare psiho -somatiocă a minorului, stadiul de
pregătire școlară sau de formare pro fesională a acestuia etc., în așa fel
încât programul să poate fi respectat și executat.36

3.7 Obligațiile minorului. Prelungirea sau înlocuirea măsurilor
educative neprivative de libertate

Obligațiile minorului sunt următoare:
 Să urmeze un curs de preg ătire școlară sau formare profesională;
 Să nu depășească fără acordul serviciul de probațiune, limita
teritorială stabilită de instanță;
 Să nu se afle în anumite locuri sau să participe la anumi te
manifestări sportive, cu lturale ori alte adunări publice, s tabilite de
instanță;
 Să nu se apropie și să nu comunice cu victima sau cu membrii de
familie a acesteia, cu particiapanții la săvârșirea infracțiunii ori cu
alte persoane stabilite de instanță;
 Să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acestea;
 Să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală.

35 Idem;
36 Ibidem, p. 212;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
24
Considerăm pozitivă reglementare posibilității s tabilirii, în mod
alternativ, a mai multor obligații care pot fi impuse minorului de către
instanța de judecată, aceasta având r olul de a contribui ri la o mai bună
individualizare a măsurilor educative aplicate minorului, precum și la
realizarea unei protecții eficiente a victimelor infracțiunii.
Dacă măsurile educative nepri vative de libertate nu au fost respectate
cu rea -credinț ă de către minor, instanța va dispune, după caz, așa cum
prevede art. 123 alin (1) CP, prelungirea măsuri fără a putea depăși
maximul prevăzut de lege pentru aceasta, sau înlocuirea măsurii
educative cu o altă măsură educativă neprivativă de libertate mai severă
ori înlocuire măsurii cu internarea într -un centru educativ, în cazul în care
inițial, s -a luat măsura educativă neprivativă de libertate cea mai severă
pe durata sa maximă.
Dacă minorul aflat în executarea unei măsuri educative neprivative de
libertate săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior, instanța poate dispune,
conform art. 123 alin. (3) CP, fie prelungirea măsurii inițial dispuse,
înlocuirea aceteia cu o altă măsură, fie înlocuirea cu o măsură educativă
privativă de libertate.37

3.8 Internarea într -un centru educativ
Măsura educativă a internării într -un centru educativ constă în
internarea minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor,
unde acesta va urma un prog ram de pregătire școlară și formare
profesională potrivit aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare
socială. Măsura se dispune pe o perioadă cuprinsă între 1 și 3 ani.
Măsura poate fi modificată, fie în sensul prelungirii, fie în sensul
înlocu irii cu măsura educativă a internării într -un centru de detenție, dacă
minorul săvârșește o nouă infracțiune sau este judecat pentru o
infracțiune concurentă săvârșită anterior. Dacă, dimpotrivă minorul a
avut o conduită corespunzătoare, dovedește interes constant pentru
însușirea cunoștiințelor școlare și profesionale, făcând progrese evidente
în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din
durata internării, instanța poate dispune fie înlocuirea măsurii educative
a internării, cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă egală
cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dacă
persoana internată nu a împlinit vârsta de 18 ani, fie liberarea din centrul
educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.
Concomitent cu înlocuirea sau liberarea, instanța dispune
respectarea uneia sau a mai multo ra dintr e obligațiile referitoare la
conduita și pregătirea minorul ui prevăzute în art. 121 alin. ( 1) CP.

37 Ibidem, p. 214;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
25
Instanța de judecată poate reveni asupra înlocuiri i sau liberării dacă
minorul nu respectă, cu rea -credință, condițiile de executare a măsurii
asistării zilnice sau obligațiile impuse, dispunând executarea restului
rămas neexecutat din dura ta măsurii internării într -un centru educativ. În
cazul săvârșirii , până la împlinirea duratei internării, a unei noi infracțiuni
de către o persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și față de care s –
a dispus înlocuirea măsurii internării într -un centru educativ cu măsura
asistării zilnice, in stanța revine, în condiț iile art. 124 alin. (7) CP., asupra
înlocuirii și dispune fie executarea restului rămas din durata măsurii
internării inițiale, cu posibilitatea prelungirii duratei acesteia până la
maximul prevăzut de lege, fie internarea într -un centru de detenție. 38

3.9 Internarea într -un centru de detenție
Cea de -a doua măsură educativă privativă de libertate este
internarea într -un cen tru de detenție art. 125 CP. Aceasta constă în
internarea minorului într -o instituție specializată în recuperarea minorilor,
cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de
reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare
profesională potrivit aptitudinilor sale. Măsura educativă a internării într –
un centru de detenție se aseamănă cu internare a într -un centru de
reeducare prevăzută de legea în vigoare și constă în plasarea obligatorie
a minorilor, care au comis infracțiuni și care nu pot fi lăsați în libertate
supravegheată, într -un centru specializat, sub pază, pentru a putea
continua procesul educativ sau pentru a dobândi o calificare
profesională .
Diferența majoră față de internarea într -un centru de reeducare,
care este o sancțiune penală cu o durată nedeterminată, este aceea că
internarea într -un centru de detenție se dispune pe o perioadă cuprinsă
între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare
ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă
între 5 și 15 ani.
Dacă în perioa da internăriii minorul săvârșete o nouă infracțiune sau
este judecat pentru o nouă infracțiune concurentă săvârșită anterior,
instanța pr elungește măsura internării, fă ră a se putea depăși 15 ani, în
raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru
infracțiunile săvârșite. Din durata măsurii educative se scade perioada
executată pâ nă la pronunțarea hotărârii. Dacă, di mpotrivă, minorul, pe
durata in ternării, a dovedit interes constant pentru însușirea
cunoștiințelor școlare și profesiona le și a făcut progrese evidente în
vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din

38 Ibidem, p. 214;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
26
durata internării, instanța poate dispune, în condițiile art. 125 alin. (4)
CP., fie înlocuirea cu măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă
egală cu durata internării neexecutate, dar nu mai mult de 6 luni, dac ă
persoana internată nu împlini t vârsta de 18 ani, fie liberarea din centrul
de detenție, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani. În acest
caz, de asemenea, odată cu î nlocu irea sau liberarea, instanța imp une
respectarea uneia sau a mai multora dintr e obligațiile care privesc modu l
de comportament al minorul prevăzute în art. 121 alin. (1), până la
împlinirea duratei măsurii internării. Instanța de judecată va putea reveni
asupra deciziei luate și va putea înlocui măsura educativă a asistării
zilinice în cazul în care minorul nu respectă, cu rea -credință, condițiile de
executare a măsurii asistării ziln ice sau obligațiile impuse, dipunând,
potrivit art. 125 alin. (6) CP., exec utarea restului rămas neexecutat din
durata măsurii educative a internării într -un centru de detenție.39

3.10 Schimbarea regimului de executare
Măsura cea mai severă este ce a de schimbare a regimului de
executare, care poate avea loc dacă în cursul execu tării unei măsuri
educative privative de libertate persoana intenată, care a împlinit vârsta
de 18 ani, are un comportament prin care influențează negativ sau
împiedică procesul de recuperare și reintegrare a celorlalte persoane
internate. În acest caz , potrivit art. 126 CP., instanț a poate dispune
continuare a executării măsurii educative într -un penintenciar. Așadar,
pentru continuarea executării măs urii educative într -un penintenciar,
trebuie să fie îndeplinite două condiții esențiale:
a) Persoana condamnată să fi împlinit 18 ani;
b) Comportamentul acesteia să fie vădit negativ.40

3.11 Prescripția răspunderii penale și prescripția executării
măsurilor educative
În ceea ce privește prescripția răspunderii penale a minorilor, Codul
penal a pr evăzut reducerea termenului de prescripție l a jumătate, dacă la
data săvârș irii infracțiunii făptuitorul era m inor (art. 131). Potrivit art. 16
alin. (1) lit. c) Cod Proc. Penală, în cazul în c are s -a prescris
răspunderea penal ă pentru infracțiunea săvârși tă, acțiunea penală nu
mai poate fi pusă în mișcare sau, dacă a fos t pusă în mișcare, nu mai
poate continua.
Problema verificării împlinirii termenului prescripției răspunderii
penale se realizează de către organul judiciar (procuro r sau instanța de
judec ată) în fața căruia se află cauza penală.

39 Ibidem, 215;
40 Ibidem, p. 216;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
27
Presc ripția răsp underii penale a minorilor poate fi invocată în tot
cursul procesului penal, de către oricare dintr e părți și luată în
considerare chiar și din oficiu, iar în caz de prescriție, potrivit art. 18 Co d
Proc. Penală, inculpatul nevinovat poate cere continuarea procesului.
Circumstanțele atenuante sau agravante nu reprezintă relevanță în
stabilirea termenelor de prescripție, deoarece acestea se referă la
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea să vârșită de minor, și nu
la pedeaps a aplicată, pe când circumstanț ele agravante sau atenuante
produc efecte numai în cadrul operațiunii de individulaizare judiciară a
pedepsei.
În cazul în care infr acțiunea săvârșită de minor a rămas în faza
tentativei , termenul de prescripție a răsp underii penale depinde de
maximul special al pedepsei pentru infr acțiunea rămasă în faza de
tentativă, astfel cu a fost redus în condițiile art. 33 alin. (2) CP., deoarece
legiuitorul se referă la infracțiunea săvârșită, or, ace asta este o
infracțiune imperfecă, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai redusă.
Dacă la săvârșirea infracțiunii au participat mai mulți autorii, instigatorii
sau complicii, dintre care unii minori, instituția prescripției răspunderii
penale , va opera di fernțiat, după cum aceștia sunt majori sau minori.
În situația în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită
pedepse alternative, s tabilirea termenului de prescrip ție se va face în
raport cu maximul special al pedepsei mai grele.41
Potrivit art. 1 53 CP, efectele prescripției r ăspunderii penale constau
în înlătu rarea răspunderii penale, regula generală fiind accea că prin
prescripție se stinge răspunderea penală pentru orice infracțiune. De la
aceată regulă, în alin. (2) al aceluiași articol se prev ede și o excepție, în
sensul că prescrip ția nu înlătură răspunderea penală în cauz ul
infracțiunilor de genocid, contra umanității și de război, indifer ent de data
la care au fost comise, nici în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 188 și
art. 189 ( omoru l și omorul calificat) și al infracțiunilor intenționate urmate
de moartea victimei.
Așa cum rezul tă din cele arătate, pentru ca p rescripția răspunderii
penale a minorului să își producă efecte le, trebuie să se determine
mom entul de început (inițial) de la care începe să curgă acest termen.
Potrivit d ipoziției art. 154 alin. (2) CP., termenele de prescripție a
răspunderii penale încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii. În
cazul infracțiunilor continue, termenul începe să curgă de la data încetăr ii
acțiunii sau inacțiuni, în cazul infracțiunilor continuate de la data
săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, iar în cazul infracțiunilor de obicei
de la data săvârșirii ultimului act. Alin . (3) al art. 154 prev ede că, în cazul
infracțiunilor progresi ve, termenu l începe să curgă de la data săvârșirii

41 Ibidem, p. 217;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
28
acțiunii sau inacțiunii și se calculează în raport cu pedeapsa
corespunzătoare rezultatului definitiv produs, iar alin. (4) se
reglementează situația infracțiunilor contra libertății și integrității sexual e
săvârșite față de un minor, când termenul începe să curgă de la data la
care acesta a devenit major.
Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale a minorului se
face în condițiile prevăzute în art. 155 CP., și anum e prin îndeplinirea
oricărui act de procedură în cauză. Întreruperea cursului prescripției are
ca efe ct neluare în calcul a timpului scurs de la săvârșirea infracțiunii și
până la îndeplinirea a celui act de procedură, adică până în momentul
când se realizează efectiv actele de procedu ră. Întreur uperea cursului
prescripției răspunderii penale a minorului prin indeplinirea oricărui act
de procedură are ca efect pierderea beneficiului timpului scurs până la
intervenirea actului de întrerupere și începerea curgerii unui nou termen
de presc ripție.
În ceea ce privește prescripția specială se arată că dacă termenle
prevăzute la art. 154 au fost depășite cu încă odată , condițiile prescripției
vor fi socoti te îndeplinite oricâte întrerup eri ar interveni.
Prescripția răsunderii penale poate f i suspendată în condițiile
prevăzute în art. 156 CP., potrivit căruia cursul termenului prescripției
este suspendat pe timpul cât o dipoziție legală sau o împrejurare de
neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mișcare a acțiunii
penale sau conti nuarare procesului penal, prescrpția urmând să -ți reia
cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare.
În ceea ce privește prescripția executării măsurlor educative, potrivit
art. 132 CP., măsurile neprivative de libertate e prescriu în termen de 2
ani de la da ta rămânerii definiive a ho tărârii prin care au fost luate, iar
cele pri vative de libertate se prescriu într -un termen egal cu durata
măsurii educative luate, dar nu mai puțin de 2 ani (art. 132 alin. (2) CP.)).
Termen ele de prrescripție a e xecutării măsur ilor educative se întrerup și
se supendă în condițiile pr evăzute de lege pentru majori. Dacă măsurile
educative au fost înlocuite, executarea acestora se prescrie în raport cu
măsura educativă cea mai grea și termenul curge de la data rămâne rii
definitive a hotărârii prin care s -a dipus înlocuirea.
Dacă termen ele prescrip ției răspunderii penale prevăzute în art.
154, reduse la jumătate pentru minori (art. 131 ), înce p să curgă de la
data săvârșirii infracțiuni, termenele de prescripție de e xecutare a
măsurilor educat ive se socotesc de la data când hotărârea de
condamnare a rămas definitivă. 42

42 Ibidem, p. 219;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
29
3. 12 Cazul minorului devenit major
Minorul care a devenit major în timpul judecății, dar era minor cu
vârsta cuprinsă între 14 -18 ani la momentul să vârșirii faptei, i se aplică
dispozițiile titlui privitor la minoritate. Dacă la data pronunțării hotărârii
prin care s -a luat o măsură educativă privativă de libertate făptuitorul a
împlinit 18 ani, instanța, ținând seamă de posibilitatea sa de îndreptare ,
de vârsta acestuia, precum și de celelalte criterii preăzute în art. 74 CP,
poate dipune executarea măsurii educative într -un penitenciar (art . 134
al. (2) CP). S ancțiunea aplicată inițial continuă să își păstreze aceași
natură juridică, modificându -se doar locul instituției de executare, durata
aceste ia rămânând așa cum fusese stab ilită inițial prin hotărârea
instanței de judecată de aplicare a măsurii educative pri vative de
libertate. Ceea ce se va schimba va fi regimul de executare a măsurii
educative în penitenciar, care, în opinia noastră, ar trebui să fie diferit
atât de regimul de executare a măsurii educative privative de libertate a
internării într -un centru educativ sau într -un centru de detenție, dar și de
regimul de executare a pedepsei închiso rii. Aceasta va presupune
înființarea unor penitenciare speciale. 43
Există oare condiții materiale astăzi pentru o atare rezolvare? În
momentul în care un minor este acuzat și ca urmare a punerii în
executare a unei hotărâri definitive pronunțate de intanț ă, acesta ar
trebui să beneficieze de un tratament special, ce s -ar putea regăsi în
centrele de corecție, care din nefericire nu pot susține o eficientă
reeducare a minorului.
Nu de multe ori, în ultimii ani ne confrutăm cu problema capacității
penitenciar elor din România care nu mai pot suporta în interiorul lor
numărul mare de condamnați, care este în creștere în rândul adulților.
Datorită condițiilor precare și nerespectarea directivelor europene,
condamnații prin introducerea diferitelor acțiuni în fața organelor Uniunii
Europe au reușit să obțină numeroase despăgubiri. Asemenea scenarii
regăsim și prin sfera de reeducare a minorilor care de cele mai multe ori
sunt supuși măsurilor educative, în special a măsurilor privative de
libertate, cu alții minori care probabil au un comportament mai deviat
decât al lor, și în loc să aibă loc corecția comportamentală, aceștia imită
actele ilicite ale celorlați.

43 Ibidem, p. 221;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
30

CAPITOLUL IV. PROCEDURA ÎN CAUZELE CU INFRACTORII
MINORI

4.1 Considerații preliminare
Având î n vedere că procedura în cauzele cu infractori minori este
arhicunoascută de majoritatea specialistilor și chiar și din partea unui
simplu cetățean care printr -un simplu apel la codurile penale și de
procedură poate să -și creioneze un curs al unui astfel d e proces.
În acest capitol nu vom trata amănunțit această procedură ci vom
încerca să puctăm cele mai importante etape prezentate pe alocuri în
pararel cu procesul din spaniol.
În Spania, a fost evidențiat, prin studii și rapoarte comportamentul
delicvent al tinerilor, aproximativ 98,8% din adolescenți au avut un
comportament ilegal la un moment dat în viața lor. Evident, este necesar
să se sublinieze că cele mai frecvente comportamente criminale sunt în
general ușoare, iar un grup foarte minoritar devin d elincvenți persistenți.
Judecătorul prestigios și de renume, Don Emilio Calatayud Pérez, a
declarat următoarele:44
„Conform înregistrărilor mele, am judecat deja aproximativ 17.000
de copii. Ei bine, dacă mă rogi să fac o balanță, voi spune ceea ce spun
mereu: majoritatea nu erau criminali. Au comis crime, dar nu erau
criminali. Printre acești 17.000 de copii au fost aproximativ treizeci de
ucigași sau criminali, fapt care arată că cele mai grave cazuri sunt foarte
puține ".
Profilul delincvenților juvenili din familile spaniole acoperă o gamă
largă de caracteristici și particularități, care pot avea legătură, de
exemplu cu abandonarea responsabilităților părintești, lipsa strategiilor
educaționale folosite de către părinți sau stilurile educaționale excesiv de
permisive.45
De asemenea, există și minori care, datorită unei personalități
nesociabile în sfera socială sau unei mari schimbări culturale, întâmpină
dificultăți de adaptare și, prin urmare, nefiind capabili să se integreze,

44„He juzgado ya a ca si 17.000 niños… y la mayoría no eran delincuentes”,
http://www.granadablogs.com Blog del Juez de Menores de Granada y del periodista Carlos Morán,
disponible en:, accesat 25.05.2019;
45GRAÑA GÓMEZ, Jose Luis/ RODRÍGUEZ BIEZMA, Mă José, Programa Central de Tratamiento
Educativo y Terapéutico para Menores Infractores, Agencia de la Comunidad de Madrid para la
Reeducación y Reinserción del Menor Infractor, Facultad de Psicología, Universidad Complutense de
Madrid, pág. 8.;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
31
ajung în subculturi margina le legate de delincvență, droguri și violență
(minori străini).
Diferite studii arată că realitatea infracțiunile comise de minori au
coborât, după cum arată Institutul Național de Statistică, în comunicatul
de presă emis la 22 septembrie 2016 din următoru l tabel:

Evoluția minorilor condamnați

Evoluția minorilor condamnați (2007 -2015)
Minorii condamnați
Anul Total Băieți Fete
2007 13.631 11.580 2.051
2008 15.919 13.477 2.442
2009 17.572 14.782 2.790
2010 18.238 15.337 2.901
2011 17.038 14.362 2.677
2012 16.172 13.344 2.828
2013 14.744 11.988 2.756
2014 15.048 12.147 2.901
2015 13.981 11.141 2.840

Un alt caz este problema activității reduse, a forței de muncă și că,
în consecință, în multe cazuri recurg la muncă marginală și chiar ilegală,
pentru a obține recompense economice. De asemenea, există copii care
preferă să -și folosească timpul liber pentru a utiliza telefonul mobil,
televizorul, consolele de jocuri, calculatorul etc. înainte de a opta pentru
hobby -uri mai sociabile, care îi ajută s ă se dezvolte și în concluzie
contribuind mai mult la dezvoltarea personală și intelectuală. Și, în
sfârșit, există minori care, datorită personalității lor, au o stima de sine
scăzută, o mulțime de nesiguranță în sine, dificultăți în relația cu alte
perso ane, puțină empatie cu mediul lor și instabilitate emoțională.
Uneori, minorii au dificultăți în exercitarea controlului în fața
impulsurilor.46
Conform Institutului Național de statistică din Spania 2015,
comportamentului antisocial începe la vârsta de 1 4 ani, iar punctul său

46De manera general, y como bien plasm a el ya reseñado Programa Central de Tratamiento
Educativo y Terapéutico para Menores Infractores elaborado por la Facultad de Psicología de la
Universidad Complutense de Madrid: “De una forma u otra, se trata de menores que presentan o han
presentado un a lto grado de absentismo y fracaso escolar, muestran capacidades intelectuales por
debajo de la media, con frecuencia debido a la carencia de estímulos educativos y socio -afectivos;
han experimentado, en diversos grados, consumos de diferentes drogas, perma necen desocupados
la mayor parte del día, no cuentan con límites ni normas, muestran una baja tolerancia a la frustración
así como una deficiente capacidad para la resolución de problemas. Poseen en general, además, una
baja autoestima y, en la mayoría, lo s sentimientos de autoeficacia se encuentran muy mermados”.;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
32
înalt este la 17 ani, când comportamentele cele mai frecvente sunt
jafurile, lupte și vandalism; după cum se arată în tabelul următor:47
Infracțiuni Penale comise 2015
Total infracțiuniDelicte ușoare împotriva persoaneiLeziuniÎmpotriva securității socialeAtentate împotriva autăritățilorFurturi și jafuri a vehiculelor cu motor
30000
25000
20000
15000
10000
0
Ca atare, în ciuda enormelor alarme sociale generate de delincvenț a
juvenilă și percepția unei creșteri de neoprit a acestui fenomen, datele
analizate în această lucrare oferă o imagine foarte diferită: procentul
tinerilor infractori din Spania a fost redus. Prin urmare, această problemă
controversată ar trebui studiată în continuare, să fie consolidată și să
îmbunătățească sistemul actual, prevenind și controlând delincvența
juvenilă, cu unicul scop de a o reduce, și chiar într -un caz idilic,
eliminând -o.
4.2 Fazele procesului penal spaniol și român

Studiul va fi reali zat în conformitate cu prevederile L .Org. 5/2000,
din 12 ianuarie, care reglementează răspunderea penală a minorilor.
Legea menționată mai sus este configurată ca o procedură sancționator –
educativă cu respectarea garanțiilor constituționale și care proteje ază, ca
element determinant al procedurii, interesul superior al minorului.
Art. 16 din titlul III al LORPM detaliază procesul penal al minorilor,
care se referă (nu exprimă) la practica procedurilor preliminare. Ca
activitate preliminară de investigare, a ceasta va fi valabilă numai în
măsura în care este necesară clarificarea unor îndoieli inițiale și
rezonabile pe care le poate provoca fapta penală, deoarece, în interesul
minorului, riscă să sufere o imputare nejustificată dacă optează pentru o
inițiere a utomată. Față de legislația româneacă, echivalentul acestei
noțiuni ar fi legea penală de aplicare, pe care o regăsim în actualele
coduri actualizate.
Autoritatea legală de maximă importanță în acest început al
procesului (și tot odată pe tot parcursul său ) este Parchetul, deoarece
acesta este cel care primește notitia criminis , care stabilește dacă se
poate lua o decizie cu privire la inițierea sau nu a dosarului.

47 Instituto Nacional de Estadística, http://www.ine.es/prensa, accesat 25.05.2019;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
33
Primirea notitia criminis la Procuror poate ajunge prin denunțarea și
mărturia persoanelor t rimise de un judecător de instrucție care, de
exemplu, avertizează posibilitatea ca faptele pe care le instruieș te să fi
fost comise în comun de adulți și minori . La rândul său, se afirmă că
procedura , împreună cu cele menționate mai sus, sunt și mijloace de
transmitere a notitia criminis :
Raportul poliției;
Plângerea;

Cunoașterea directă de către procuror, în primul rând, dacă
este o chestiune de fapt, sau eliberarea unei autorități sau a unui
funcționar care, în exercitarea atribuțiilor sale, constată că un act criminal
a fost comis de un minor.

Modul în care Procurorul trebuie să acționeze atunci când primește
informația despre infracțiunea presupusă săvârșită de un minor trebuie
să fie în conformitate cu prevederile art. 16.2 din LORPM. În primul rând,
trebuie să examinaze plângerea (sau unul dintre celelalte înștiințări
indicate) primite în scopul de a o evalua dacă este admisibilă sau nu; în
cazul în care constată că nu este admisibilă , va hotărî neadmiterea
reclamației împreună cu dosaru l procedurii preliminare. Altfel, dacă o va
recunoaște, va dispune prin ordonanță inițierea măsurilor preliminare și
va iniția procedurile pe care le consideră pertinente pentru a verifica
faptele și responsabilitatea minorului.
În al doilea rând, dacă, d upă efectuarea procedurilor necesare,
ajunge la concluzia că faptele despre care se presupune că au fost
săvârșite nu sunt de natură penală sau nu au un autor cunoscut, ar
trebui să procedeze la depunerea procedurii, care trebuie motivată în
mod corespunză tor și să detalieze cauzele care au condus la o astfel de
decizie .48
După realizarea procedurilor preliminare, procurorul verifică dacă
toate concluziile sunt viabile, el va proceda la emiterea ordonanței de
trimitere în judecată a minorului prin rechizit oriu. Prin această rezoluție
se deschide faza de investigare a procedurilor penale juvenile, suspectul
minor obținând statutul de acuzat sau inculpat .
Așa cum este reglementat de art. 22 din LORPM, dosarul va fi
notificat următoarelor persoane: minorului acuzat, victimei și
judecătorului de minori.
Faza de anchetă în cadrul procedurilor penale juvenile cuprinde
acțiuni menite să pregătească procesul sau audierea și să investigheze
și să înregistreze săvârșirea infracțiunilor cu toate circumstanțele care l e-
ar putea influența calificarea și stabilirea vinovăției copilului acuzat.

48 Adela Canvillo Busamante, La Delincuencia Juvenil: Sentencia Condenatoria y Programas de
Reinserción, trabajo fin de grado, 2017, p. 14;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
34
Atunci când anchetează responsabilitatea minorului în comiterea
unei infracțiuni, Procurorul poate exercita diferitele măsuri de
investigație, care se utilizează atunci când impli carea minorului în fapte
sau indicii de infracțiune este insuficientă.
Identificarea infractorului ș i circumstanțele sale personale, declarația
minorului, declarațiile martorilor, investigația oculară, cercetarea făcută
de experți, cercetarea făcut asupra corpului delict și confruntările (cu
caracter excepțional)49.
Așa cum s -a observat atât în România cât și în Spania procedura
specială în cauzele cu infractori minori are următoarea structură:
 Urmărirea penală în cauzele cu infractori minori;
 Judecata cau zelor cu infractori minori;
 Punerea în executare a hotărârilor privitoare la infractori minori.
Potrivit dipozițiilor art. 504 CPP urmărirea, judecarea, și punerea în
executare a hotârârilor privitoare la minori se fac:
 Potrivit procedurii obișnuite;
 Cu c ompletările și derogările prevăzute în procedura specială în
cauzele cu infractori minori;
 Cu aplicarea dispozițiilor speciale privind măsurile preventive
aplicate minorilor;
 Cu aplicarea instituției minorității.50
În cazul infractorilor minori, urmărirea penală se desfășoară potrivit
procedurii obișnuite (art. 285 -341). De la acestă regulă există o serie de
dispoziții derogatorii, prevăzute la art. 505 și 506 CPP:
 Persoanele chemate la organul de urmărire penală. În ipoteza în
care urmărirea penală se des fășoară față de un suspect sau
inculpat minor care nu a împlinit vârsta de 16 ani, la orice ascultare
sau confruntare a minorului, organul de urmărire penală trebuie să
citeze:
o Părinții acestuia ori, după caz, tutorele, curatorul sau
persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află
temporar minorul, precum și;

49 Idem;
50Carmen -Silvia Paraschiv, Fișe Procedură penală pentru admitere în magistratură și avocatură, Ediția
a 2-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2017, p. 601;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
35
o Direcția generală de asistență socială și protecția copilului din
localitatea unde se desfășoară audierea.51
Citarea părților: Organul de urmărire penală trebuie să citeze ambii
părinți dacă ace știa exercită împreună drepturile părintești, indiferent
dacă sunt căsătoriți sau despărțiți. Persoanele enumerate vor fi citate și
în nume propriu, potrivit dipozițiilor art. 505 al. 1 CPP, chiar dacă citarea
minorului suspect sau inculpat se realizează p rin intermediul acestora,
potrivit art. 257 al. 6 CPP „minorul cu o vârstă mai mică de 16 ani va fi
citat prin intermediul părinților sau al tutorelui, cu excepția cazului în care
acest lucru nu este posibil”.52
În ipoteza în care suspectul sau inculpatul este un minor care a
împlinit 16 ani, citarea părților sau după caz al tutorelui, curatorului în
îngrijirea ori supravegherea căreia se află, precum și a direcției generale
de asistență socială și protecția copilului din localitatea unde se
desfășoară aud ierea se dipune de către organul de urmărire penală, la
orice ascultare sau confruntare ce are loc, numai dacă se consideră
necesar.
Un exemplu de ascultare ar putea fi: ascultarea suspectului sau
inculpatului minor la momentul luării măsurii reținerii: măsura reținerii
poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în
prezența avocatului ales sau numit din oficiu. Față de suspectul și
incupatul minor se pot dispune măsuri preventive.
 Reținerea și arestarea preventivă pot fi dispuse faț ă de un inculpat
minor, în mod excepțional, numai dacă efectele pe care privarea
de libertate le -ar avea asupra personalității și dezvoltării acestuia
nu sunt disproporționate față de scopul urmărit prin luarea măsurii;
 Neprezentarea persoanelor legal cita te la ascultarea sau
confruntarea minorului nu împiedică efectuarea acestor acte.
Considerăm potrivit art. 265 al. 1 CPP, și față de persoanele
enumerate anterior, organul de urmărire penală poate emite mandat de
aducere: „o persoană poate fi adusă în fața organului de urmărire penală
sau a instanței de judecată pe baza unui mandat de aducere dacă fiind
anterior citată, nu s -a prezentat, în mod nejustificat, iar ascultarea ori
prezența ei este necesară, sau dacă nu a fost posibilă comunicarea
corespunzătoar e a citației și împrejurările indică fără echivoc că
persoana se sustrage de la primirea citației. Lipsa citației sau încălcarea

51 Idem;
52 M. Udroiu, Procedură Penală. Partea Specială. Noul Cod de Procedură Penală, ed. a 3 -a, Ed. C.H.
Beck, București, 2016, p. 498;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
36
dispozițiilor referitoare la citare pot conduce la incidența dispozițiilor
prevăzute de art. 282 al. 1 CPP – nulitatea relativă .53
Atât în faza de urmărire penală cât și în faza judecății este obligatorie
asigurarea asistenței juridice a minorului, sancțiunea nerespectării
acestei dipoziții fiind nulitatea absolută, putând fi invocată la încheierea
procedurii în camară preliminară , dacă încălcarea a intervenit în cursul
urmăriri penale, sau în procedura camerei preliminare sau în orice stare
a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecății. 54
4.3 Rechizitoriul sau înscrisul de acuzații
Acesta are scopul de a finaliza acuzația împotriva persoanei despre
care se înțelege că a comis infracțiunea. Prin urmare, este un "act de
acuzare a părților prin care se deduce cererea de pedeapsă și, dacă
este cazul, o despăgubire, articulând o scriere în care sunt expuse și
calificat e actele de pedeapsă investigate în cadrul anchetei, determină
subiectul infracțiunii și fac o primă delimitare a obiectului procesului pe
baza caruia activitatea de luare a deciziilor a instanței41 ".
Judecata în cauzele cu infractori minori se desfășoară potrivit
dipoziților referitoare la procedura comună, obișnuită, care este
completată cu dipoziții de excepție; cauzele în care inculpatul este minor
se judecă potrivit regulilor de competență obișnuită de către judecători
anume desemnați potrivit legii.
Inculpatul trebuie să fie minor la data sesizării instanței de judecată.
Desemnarea judecătorilor în cadrul completelor sau a secțiilor
specializate se stabiliște de colegiul de conducere al instanței, ținându –
se seama de specializarea judecătorului; cu titlu de exccepție dacă în
cadrul unei secții nu se poate constitui un astfel de complet, colegiul de
conducere al instanței poate dispune participarea unor judecători de la
alte secții.55
Cauza rămâne în competența instanței legal compusă, spre a fi
judecată potrivit dipozițiilor procedurale speciale privitoare la inculpați
minori, chiar dacă între timp inculpatul a împlinit 18 ani.
La judecarea cauzelor cu minori sunt citați:
 Servicul de probațiune;
 Părinții minorului;

53 Carmen Silvia -Paraschiv, op. cit., p. 602;
54 M. Udroiu, op. cit, p. 500;
55 M. Udroiu, op. cit., p. 520;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
37
 Sau, după caz, tutorele, curatoru l sau persoana în îngrijirea sau
supravegherea căreia se află temporar minorul.
Judecata se desfășoara în prezența: inculpatului legal citat,
apărătorului ales sau desemnat din oficiu, procurorului, a cărui
participare este obligatorie.
Toate persoanale ci tate au dreptul și îndatorirea: să dea lămuri, să
facă cereri, să prezinte propuneri în legătură cu măsurile ce urmează a fi
luate față de minor.
Inculpatul minor poate pe tot parcursul judecății, inclusiv în cazul în
care este privat de libertate, să cea ră, în scris, să fie judecat în lipsă fiind
reprezentat de avocatul său ales sau numit din oficiu. Judecarea cauzei
nu va fi împiedicată de lipsa persoanelor care au fost legal citate să
participe la judecată.56
4.4 Referatul de evaluare a minorului
Organ ul de urmărire penală poate să solicite, atunci când apreciză
necesar, în cauzele cu inculpați minori efectuarea unui referat de
evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărui
circumscripție teritorială își are locuința minorul .
Referatul de evaluare:
 Se întocmește de către consilierul de probațiune din cadrul
serviciului de probațiune competent;
 Se întocmește și se comunică în termen de 21 de zile de la data
primirii la serviciul de probațiunii a solicitării;
 Conține: date p rivind mediul familial și social al minorului, situația
educațională și profesională, conduita generală a minorului; analiza
comportamentului infracțional, riscul de săvârșire a unor infracțiuni,
starea de sănătate a minorului, evoluția minorului din punct de
vedere fizic, afectiv, moral și intelectual în măsura în care acestea
au influențat sau pot influența comportamentul infracțional, orice
alte date relevante pentru situația minorului, propuneri motivate în
legătură cu măsura educativă ce se pretează pe ntru minor,
propuneri ce se referă la natura și durata programelor de
reintegrare – propuneri referitoare la alte obligații ce pot fi impuse
inculpatului minor, în scopul reducerii riscului săvârșirii de noi
infracțiuni.

56 Carmen Silvia -Paraschiv, op. cit., p.605;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
38
 În vederea obținerii datelor neces are evaluării inculpatului minor,
consilierul de probațiune poate colabora cu: asistenți sociali,
psihologi, consilieri școlari etc.
Din conținutul art. 506 al. 2 CPP reiese obligația instanței de judecată
de a dispune efectuarea referatului de evaluare , însă dacă acest referat
a fost solicitat în cursul urmării penale, dispunerea întocmirii lui de către
instanță este facultativă.
Din formularea art. 506 al. 1 CPP și a art. 33 din L egea nr. 252/2013
reiese că efectuarea referatului de evaluare se face n umai față de
inculpați minori, nu și față de suspecți minori. Apreciem că în privința
minorului se poate dispune de către procurori renunțarea la urmărire
penală precum și încheirea unui acord de recunoaștere a vinovăției.57
Între etapa de anchetă și faza de judecată se distinge așa -numita fază
intermediară sau preliminară, care are loc la momentul încheierii
anchetei . Scopul acestei faze este acela ca judecătorul pentru cauzele
cu minori să aibă o cunoaștere completă a tot ceea ce sa făcut în timpul
fazei de anchetă, să evalueze circumstanțele cauzei și memoriile
prezentate de părți în scopul de a hotărî trimiterea în judecată sau,
dimpotrivă, respingerea cauzei.

4.5 Judecata în cauzele cu infractori minori
Încheierea este soluția finală care provine d e la judecătorul spaniol
de pe lângă Instanța de Minori din timpul fazei de anchetă, prin care
procesul penal se termină pentru că ei înțeleg că elementele necesare
pentru a începe deschiderea procesului penal nu există.
La cererea Parch etului, p rocurorul poate cere judecătorului
minorului să respingă procedurile pentru soluționarea conflictului pentru
oricare dintre motivele prevăzute la art. 19 din LORPM sau prin oricare
dintre preceptele stabilite în L ORPM (articolele 637 și 641 LORPM ).
Aceste motive p ot fi:
-Că nu există niciun indiciu că infracțiunea a fost comisă;
-Când actul aparent ilicit nu exită.
– Când nu există motive suficiente pentru a acuza anumite persoane
ca autori, complici sau instigatori ai crimei.

55 Carmen Silvia -Paraschiv, op . cit., 603 -604;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
39
– Din oficiu: conform art. (B) din LO RPM, judecătorul pentru minori
poate adopta "încheierea, prin ordonanță motivată, a procedurilor", în
cazul în care nu este posibilă emiterea unei hotărâri de conformitate.58
Dacă inculpatul a săvârșit fapta când era minor, iar la data sesizării
instanței nu devenise major, judecata minorului se va face potrivit
procedurii aplicabile în cauzele cu infractorii minori. (art. 507 al. 3 CPP)
Desfășurarea ședinței de judecată în cauzele cu infractori minori
prezintă anumite dispoziții derogatorii de la procedur a comună. Astfel,
potrivit dipozițiilor art. 509 CPP:
 Judecata în cauzele cu infractori minori se judecă de urgență și cu
precădere;
 ședința de judecată în cauzele cu minori nu este publică, doar cu
încuviințarea instanței, la desfășurarea acesteia pot asi sta și alte
persoane, în afară: părinților, sau după caz, tutorelui sau
curatorului, sau persoanei în îngrijirea sau supravegherea căreia
se află temporal minorul, servicul de probațiune.
Nu sunt disponibile dispozițiile referitoare la declararea ședinței ca
fiind nepublică. Art. 352 al. 1 CPP dispune că ședința de judecată este
publică, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Ședința de judecată în
cauzele cu infractori minori este un caz prevăzut de lege.
În situația în care inculpatul are vârsta sub 16 ani, instanța poate
dispune îndepărtarea din sala de judecată a acestuia, dacă apreciază că
adminstrarea anumior probe ar putea să -l influențeze negativ.
Îndepărtarea din sală are loc după ascultarea minorului.
Pentru același motiv de influențare negativ ă instanța poate îndepărta
temporar din sala de ședință: părinții, tutorele sau curatorul, persoana în
îngrijirea căreia se află temporal minorul.
Instanței îi revine obligația ca la momentul reîntoarecerii în sala de
judecată să aducă la cunoștința celor îndepărtați, actele efectuate în
absența lor. Ascultarea minorului va avea loc o singură dată, însă cu titlu
de excepție, în cazuri justificate temeinic, instanța va permite
reascultarea acestuia.
Se are în vedere impactul psihologic pe care -l poate avea o
asemenea situație asupra minorului. Inculpatul minor beneficiază de
toate drepurile pe care legea le prevede pentru inculpat art. 83 CPP.
Pentru orice alt aspect, în afara celor menționate, desfășurarea ședinței

58 A. C. Busamante, op. cit., p. 26;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
40
de judecată va avea loc corespunzător dis pozițiilor prevăzute de
procedura comună.
La judecata în apel, se vor aplica dispozițiile ce reglementează
desfășurarea ședinței de judecată în prima instanță în cauzele cu
inculpați minori, cu respectarea dispozițiilor ce -i vizează strict pe minori.
Ex: inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat persoanal sau de
reprezentatul său legal. 59
În situația în care în cauza supusă judecății, sunt mai mulți inculpați,
unii minori și alții majori, se poate proceda astfel:
 se disjunge cauza atunci când acea sta permite;
 dacă nu se poate dijunge cauza, judecata se desfășoară după
procedura obișnuită, de către judecători specializați, făcându -se
aplicare pentru inculpații minori a dispozițiilor procedurii speciale
art. 510 al. 1 și 2 CPP.
Potrivit art. 46 CPP d isjungerea este dispusă de către instanță
pentru motive temeinice și se poate realiza pentru unii dintre inculpați
sau pentru unele dintre infracțiuni. Poate fi dispusă de către instanță prin
încheiere, din oficiu, la cerea procurorului ori la cerea părțil or. Încheierea
prin care se dispune disjungerea poate fi supus apelului art. 408 CPP.60
4.6 Prevenirea delinvenței juvenile
Singurul mod de contracararea delincvenței juvenile constă în tr -o
strategie integrată, la nivel național și European, consideră depu tații
europeni. O astfel de strategie va trebui să includă trei principii
directoare: prevenirea, măsurile judiciare și măsurile extra judiciare (între
cre includerea socială a tinerilor).
Toți actorii societății trebuie implicați direct în definirea și a plicarea
unor strategii naționale, menționează raportul. Conform Katerinei Batzeli,
este nevoie de o politică integrată și eficientă în plan școlar, social,
familial și educativ, care să contribuie la transmiterea valorilor sociale și
civice și la socializ area din timp a tinerilor. Reducerea inegalităților
sociale și a sărăciei în rândul copiilor, este totodaaată, și crucială.
Prevenirea delincvenței juvenile ar trebui exercitată după cum
urmează:
 la nivel primar (pentru toți cetățenii);
 la nivel secundar (minorilor cu comportament delincvent
ocazional);

59 Carmen Silvia -Paraschiv, op. cit , p. 606;
60 M. Udroiu, op. cit., p. 521;

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
41
 la nivel terțiar (minorilor cu comportament delincvent
persistent).
Raportul preconizează diferite mărsuri, cum ar fi concediul parental
timp de un an, cursuri de formare pentru cadre didactice, cursuri d e
gestionare a situațiilor conflictuale și o „foaie de parcurs” Europeană,
detinată mass -media.61

Propunere de lege ferenda
Legiutor ar trebui să reglementeze situația delincvenței juvenile
printr -o adoptarea unei legii care să ofere un alt program de cor ectarea a
comportamentului prin asistarea în permananță a minorilor de specialiști
în ce ntre special amenajate. La acest program de coresctare ar trebui
implicți și părinți sau persoanele importante din viața minorului astfel
încât să poată depăși situația cu mai multă ușurință. Nu în ultimul rând
acest program să fie general obligatoriu aplicat pentru orice încălcare a
legii de către minor. Simplul fapt că acesta este anchetat de organele
judiciare poate avea două efecte: fie se sperie și ca urmare a traum ei nu
va mai comite nicio infracțiune, fie va fi pasiv în fața procedurilor și
acestea nu vor avea nicio importanță pentru el.

61 Combaterea delincvenței juvenile: este nevoie de o strategie integrată la nivel național și european,
http://www.europarl.euro pa.eu accesat la data de 26.05.2019.

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
42

Concluzii

Nivelul delincvenței juvenile într -o societate reprezintă un indicator
pentru nivelul de sănă tate al acelei comunități. În România, potrivit
statisticilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) publicate pe blogul
personal de judecatorul Cristi Danileț, în ultimii cinci ani, în România au
fost trimiși în judecată peste 20.000 de minori, dintr e care aproape
15.000 au fost condamnați. În ultimii doi ani s -a înregistrat un număr de
aproximativ 800 de copii condamnați la măsuri educative privative de
libertate.
217228822770
185017612082
478716 726
557710800
250366 376244299 343
4499 95 73 95 9022 42 39 36 30 33
0500100015002000250030003500
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Furturi Tâlhârii Loviri și vătămări Omoruri Consum și Trafic de droguri

Aceste statistici, și altele, atrag atenția asupra n evoii de strategii și
acțiuni integrate mai coerente și responsabile din partea tuturor actorilor
sociali și instituționali cu rol în domeniul educației, formării, prevenției,
reeducării minorilor. Copii și adolescenți care, înainte de a fi infractori,
sunt victime! Ale mediului familial, ale sărăciei, ale lipsei de suport
emotional și social adecvat, ale accesului limitat la resurse si educatie,
etc.62

62 www. cristidanilet.wordpress.com , accesat la data de 26.05.2019 .

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
43

PRACTICA JUDICIARĂ

Prin sentința penală nr. xxxx sunt trimiși în judecată inculpații minori
HF și RF pentru comiterea a câte două infracțiuni de tâlhărie prevăzute
de art. 233 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin.1, art. 77 lit. a și
art.113 alin. 2 din Codul penal. Asupra cauzei de față s -au reținut
următoarele:
În după -amiaza zilei de 20.03.2014 , inculpații HF și RF s -au întâlnit
cu minorii CM în vârstă de 12 ani și CI în vârstă de 13 ani, în zona
centrului vechi din municipiul Botoșani, unde aceștia au luat de comun
acord hotărârea infracțională de a sustrage bunuri de la minori, care ar
putea f i victime sigure, bunuri pe care să le valorifice ulterior, în schimbul
obținerii de sume de bani. În acest sens, aceștia au ales ca zonă de
comitere a infracțiunii de tâlhărie o zonă mai puțin circulată, respectiv o
alee situată în spatele Bisericii „X". Aici, după ce minorul CI de 13 ani i -a
distras atenția persoanei vătămate minore CC în vârstă de 14 ani,
întrebându -o dacă nu îi împrumută pentru scurt timp telefonul mobil, pe
care autorii îl văzuseră în posesia acesteia, pentru a apela o persoană și
după ce a folosit amenințări cu acte de violență asupra sa, de persoana
vătămată s -au apropiat și ceilalți trei autori, care l -au înconjurat, creându –
i doar prin simpla lor prezență o stare accentuată de temere, prin
superioritate numerică.
Ulterior, cei patr u au lovit -o cu pumnii și picioarele peste cap și corp
pe persoana vătămată, profitând și de faptul că aceasta este o persoană
lipsită de apărare, prezentând dizabilități de vorbire. Victima a fost
abandonată jos lângă un gard, nu înainte ca inculpatul RF să-i smulgă cu
putere din mâini telefonul mobil. Ulterior, cei patru autori au părăsit în
fugă locul faptei, vânzând telefonul mobil sustras unei persoane
necunoscute, în schimbul sumei de 80 de lei, banii obținuți din vânzarea
telefonului împărțindu -i în mod egal. Autorii faptei au fost recunoscuți
fără niciun dubiu pe parcursul cercetărilor efectuate în cauză, după
planșe fotografice.
Cu ocazia examinării medico -legale efectuate, s -a constatat că
persoana vătămată CC a necesitat pentru vindecare un nr. de 1-2 zile de
îngrijiri medicale.

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
44
Telefonul mobil a fost estimat la suma de 400 de lei de către
persoana vătămată, sumă cu care acesta a declarat că înțelege să se
constituie parte civilă în procesul penal împotriva autorilor faptei.
În ziua de zz.ll.aa, în jurul orelor 18:00, după ce s -au întâlnit în zona
centrului vechi din municipiul Botoșani, luând de comun acord decizia
infracțională de a sustrage bunuri de la minori, la fel ca și în cazul
tâlhăriei menționate mai sus, inculpații HF și RF, împreună cu m inorii CM
de 12 ani și CI de 13 ani, s -au deplasat în aceeași zonă, situată în
spatele Bisericii „X". După ce minorul CI de 13 ani i -a distras atenția
persoanei vătămate minore, întrebându -o dacă nu îi împrumută pentru
scurt timp telefonul mobil pe care au torii îl văzuseră în posesia acestuia,
pentru a apela o persoană, și după ce a folosit amenințări cu acte de
violență asupra sa, s -au apropiat și ceilalți trei autori, care l -au înconjurat
și i-au creat o stare accentuată de temere, deposedându -l de telefo nul
mobil.
Ulterior comiterii tâlhăriei, cei patru autori au părăsit în fugă locul
faptei și au vândut telefonul mobil martorului MRF, în schimbul sumei de
220 lei. Banii obținuți din vânzarea telefonului sustras au fost împărțiți în
mod egal de către cei patru autori, aceștia cheltuindu -i în interes
personal.
Cu ocazia audierii persoanei vătămate minore CP, în prezența
reprezentantului legal, respectiv a tatălui său CC și a apărătorului
desemnat din oficiu, aceasta a declarat că înțelege să se constituie p arte
civilă în procesul penal împotriva inculpaților HF și RF, reprezentând
contravaloarea telefonului mobil sustras și a cardului de memorie,
solicitând totodată și tragerea la răspundere penală a acestora.
Situația de fapt prezentată a fost stabilită de parchet în baza unui
probatoriu alcătuit din declarațiile părților vătămate, certificatele medico –
legale emise de SML Botoșani în urma examinării persoanelor vătămate,
rapoarte de constatare medico -legale, procese verbale de indicare,
declarațiile minori lor, declarațiile martorilor MV, MRF, procese – verbale
de prezentare pentru recunoaștere.
În cauză au mai fost efectuate cercetări față de numiții CI, CM, CM și
RFR cu privire la care s -a dispus clasarea cauzei privind comiterea și
participarea la comite rea infracțiunilor de tâlhărie prevăzute de art. 233
Cod penal având în vedere că minorii nu au împlinită vârsta de 14 ani și
nu răspund penal. În privința acestora s -a reținut că în după amiaza zilei
de zz.ll.aa, în timp ce minorul GNE în vârstă de 13 ani se deplasa pe
Pietonalul X din Botoșani împreună cu colegul VD, au fost acostați de
numiții CM de 11 ani și RFR de 12 ani care, sub imperiul amenințării cu

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
45
acte de violență au determinat persoana vătămată să le remită suma de
20 lei pe care aceasta o ave a asupra sa.
S-a mai reținut că la data de zz.ll.aa, în jurul orelor 14:00 – 14:30, în
timp ce persoana vătămată CR se afla în apropierea parcului situat pe
Aleea X din Botoșani a fost acostată de doi tineri, care, prin
întrebuințarea de violențe au depose dat-o de telefonul mobil pe care îl
avea asupra sa.
Inculpații RF și HF au fost cercetați în stare de arest preventiv. Astfel
prin încheierea nr. X/zz/ll/aa pronunțată în ședința camerei de consiliu
de către Judecătoria Botoșani s -a admis propunerea Parch etului de pe
lângă Judecătoria Botoșani și s -a dispus, în baza art. 226 Cod procedură
penală raportat la art.223 alin. 2 și art. 243 Cod de procedură penală,
arestarea preventivă a inculpaților RF și HF, pe durate de câte 30 de
zile, începând cu data de 04.04.2014 până la data de 03.05.2014
inclusiv.
S-a reținut că din probatoriul dosarului rezultă suspiciunea rezonabilă
că minorii au comis faptele pentru care sunt cercetați și că lăsarea
acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea pub lică.
Judecătorul a avut în vedere la luarea măsurii, pericolul concret pentru
ordinea publică pe care îl prezintă inculpații rezultat și din modalitatea
de săvârșire a infracțiunii ( prin acte de violență, ce ar fi putut avea
consecințe mult mai gr ave, în loc public, pe timp de zi, pentru
satisfacerea imediată a nevoii de bani pentru distracție) manifestând o
mare îndrăzneală în comiterea faptei și dispreț față de lege și față de
victimele minore.
Soluția primei instanțe a fost menținută de Tribuna lul Botoșani prin
încheierea prin care a respins ca nefondate, contestațiile formulate de
inculpați.
Dosarul privind pe inculpați a fost trimis instanței. La aceeași dată,
judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea arestării
preventive a inculp aților, apreciind că subzistă temeiurile avute în vedere
la luarea măsurii.
. Conform art.344 alin.2 din Codul de procedură penală s -au
comunicat inculpaților copii certificate ale rechizitoriului și li s -au
comunicat că au la dispoziție un termen de 20 zi le pentru a formula în
scris cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a
efectuării actelor de organele de urmărire penală. Același termen de 20
zile s -a stabilit și în ce privește pe apărătorii acuzaților pentru a formula
cereri și a invoca excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
46
a efectuării actelor de organele de urmărire penală (potrivit art.244 alin.3
din Codul de procedură penală).
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară s -a constatat
legal itatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire
penală, legalitatea sesizării instanței cu privire la rechizitoriul
nr.xxxx/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani prin care
s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de ar est preventiv, a
inculpaților minori RFși HF, s -a dispus începerea judecății cauzei privind
pe cei doi inculpați și s -a sesizat instanța de judecată pentru a verifica,
potrivit art.208 alin.1,2 din Codul de procedură penală, dacă subzistă
temeiurile arest ării preventive.
Prin încheierea din zz.ll.aa instanța a procedat potrivit art. 208 alin. 2,
art. 207 alin. 4 Cod pr. penală la verificarea stării de arest preventiv a
inculpaților, dispunând menținerea acesteia.
La termenul din zz.ll.aa au fost audiate pe rsoanele vătămate CP și
CC, în prezența apărătorilor și a părinților. Ambele s -au constituit părți
civile în proces numitul CP solicitând contravaloarea telefonului sustras
în timp ce CC a solicitat să fie despăgubit contravaloarea bunului de care
a fost d eposedat.
La același termen inculpații RFși HF au solicitat ca judecarea
dosarului să se facă pe baza probelor administrate la urmărirea penală,
conform art. 375 Cod pr. penală. Inculpații au recunoscut faptele reținute
în sarcina lor prin rechizitoriu și și-au exprimat disponibilitatea de a
despăgubi părțile civile cu sumele pretinse.
Cererile inculpaților cu privire la modalitatea de judecare a cauzei au
fost admise de instanța de judecată care a constatat că sunt îndeplinite
condițiile art.374 alin.4 din Codul de procedură penală pentru aplicarea
procedurii simplificate. La soluționarea cererilor instanța a avut în vedere
pozițiile procesuale ale acuzaților care au recunoscut faptele reținut în
actul de sesizare și nu au solicitat administrarea de probe. De
asemenea, s -a avut în vedere materialul probator din dosarul de
urmărire penală pe care instanța l -a apreciat ca fiind complet permițând
stabilirea faptelor deduse judecății.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale instanța reține
vinovăția celor doi inculpați în săvârșirea faptelor imputate, ce au fost
comise în modalitatea prezentată în actul de trimitere în judecată. În
drept, fapta minorilor HF și RF întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de tâlhărie ce ,este prevăzută de ar t. 233 din Codul penal.

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
47
Aceeași infracțiune va fi reținută în sarcina celor doi și în ce privește
fapta săvârșită la data de 25 martie 2014 când pe timp de zi, aceștia au
deposedat -o pe partea vătămată CP, în vârstă de 14 ani de telefonul
mobil marca LG op timusL9. De această dată inculpații erau însoțiți de
minorii CM în vârstă de 12 ani și CI de 13 ani împreună cu care au
înconjurat victima creându -i o stare de temere și prin amenințări cu acte
de violență i -au ceruit telefonul mobil sub pretextul de a ape la o
persoană. De frica inculpaților, persoana vătămată le -a dat telefonul
după care, autorii au părăsit în fugă locul faptei.
În consecință, se vor reține în sarcinile celor doi inculpați câte două
infracțiuni de tâlhărie ce sunt prevăzute de art. 233 din Codul penal. În
cazul ambelor infracțiuni este aplicabilă circumstanța agravantă
prevăzută de art. 77 lit. a Cod penal constând în săvârșirea faptelor de
trei sau mai multe persoane împreună. Atât în cazul faptei săvârșite la
data de 20 martie 2014 cât și în cazul faptei din 25 martie 2014, inculpații
au acționat împreună cu minorii CM și CI (față de care s -a dispus
clasarea cauzei întrucât nu răspund penal datorită vârstei).
La individualizarea sancțiunilor ce vor fi aplicate celor doi minori
instanța are în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 din Codul
penal precum și dispozițiile referitoare la răspunderea penală a minorilor.
Atât RF cât și HF aveau la data comiterii faptei vârste până în 16 ani
astfel că aceștia se află în situația prev. de art. 113 alin. 2 din Codul
penal, text ce prevede că minorul cu vârsta între 14 și 16 ani răspunde
penal numai dacă se dovedește că a săvârșit fapta cu discernământ.
În cursul urmăririi penale cei doi inculpați au fost expertizați din punct
de vedere psihi atric, constatându -se că ambii au comis faptele cu
discernământ. În ce privește pe RF s -au concluzionat în raportul de
expertiză că prezintă „tulburare de conduită socializată … abandon
școlar. Problemă socială.” Referitor la inculpatul HF se menționează î n
raportul întocmit de SML Botoșani că prezintă „tulburări de conduită
socializată. Delincvență juvenilă. TCC în antecedente. problemă
socială”).
Conform art. 114 alin. 1 din Codul penal, față de minorul care la data
comiterii infracțiunii avea vârsta cupr insă între 14 și 18 ani se ia o
măsură educativă neprivativă de libertate. Aliniatul 2 al aceluiași articol
prevede că se poate lua și o măsură educativă privativă de libertate în
situația în care minorul a comis o infracțiune pentru care i s -a aplicat
măsura educativă ce a fost executată sau a cărei executare a început
înainte de comiterea noii infracțiuni sau în situația în care pedeapsa

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
48
prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani
sau mai mare ori detențiunea pe viață.
În spe ța de față instanța consideră că se impune aplicarea unor
măsuri educative privative de libertate, fiind îndeplinite condițiile art. 114
alin. 2 din Codul penal. Infracțiunile reținute în sarcina celor doi inculpați
sunt sancționate cu pedeapsa închisorii cuprinse între 2 și 7 ani, iar în
raport de modalitatea de comitere a faptelor, de persoanele victimelor și
de circumstanțele personale ale autorilor se apreciază că pentru
reeducarea inculpaților se impune aplicarea celei mai severe măsuri
educative. Din probatoriul dosarului în special de referatele de evaluare
întocmite de Serviciul de probațiune Botoșani rezultă că ambii inculpați
prezintă tulburări de conduită, sunt lipsiți de supravegherea părinților și
provin din familii cu situații materiale precare .
În concluziile referatului de evaluare pentru CM și CI se arată că
reintegrarea socială a minorului este condiționată de o supraveghere
adecvată, de implicarea în activități pro -sociale, reluarea studiilor
școlare, renunțarea la vechiul anturaj. În rapor t de acestea și de
gravitatea faptelor comise s -a recomandat de către consilierul de
probațiunii aplicarea măsurii educative a asistării zilnice.
Pentru RF și HF recomandarea consilierului de probațiune este de a
se aplica inculpatului măsura educativă a i nternării într -un centru
educativ unde acesta poate beneficia de intervenție specializată în
procesul de educare și formare profesională.
Față de cele consemnate în referatele de evaluare, față de stilul de
viață dezorganizat adoptat de minori și de lipsa de supraveghere a
părinților instanța consideră că în vederea diminuării riscului de reiterare
a comportamentului infracțional se impune internarea celor doi inculpați
într-un centru educativ.
Aplicarea unor măsuri neprivative de libertate, așa cum s -a sol icitat de
apărători, este lipsită de eficiență în condițiile în care inculpații nu au
respectat autoritate a părinților, au adoptat un stil de viață libertin și nu
manifestă interes pentru propriul lor viitor. Menținerea lor în familii nu
constituie un fac tor favorizant în reeducarea și reintegrarea socială în
lipsa unor modele și a unor preocupări constante din partea membrilor
familiei pentru situațiile inculpaților.
În consecință se va dispune în baza art. 114 alin. 2 din Codul penal,
art. 129 alin. 1 Co d penal aplicarea măsurii educative a internării într -un
centru educativ prevăzută de art. 124 din Codul penal. Măsură constă în

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
49
internarea celor doi inculpați pe timp de un an într -o instituție specializată
pentru recuperare a minorilor.
Inculpații vor fi avertizați asupra disp. art. 124 alin. 3 din Codul penal
ce prevăd consecințele comiterii unei noi infracțiuni în perioada internării.
In conformitate cu prevederile art. 127din Codul penal raportat la art.
72 din Codul penal, se va dispune ca din duratel e măsurilor educative
aplicate inculpaților minori să se scadă perioadele în care aceștia au fost
reținuți și arestați preventiv respectiv de la data de 4 aprilie 2014, la zi.
Măsura arestării preventive expiră la zz.ll.aa, dată la care inculpații
vor treb ui puși în libertate conform art. 339 alin. 3 din Codul de
procedură penală. Potrivit acestui text de lege instanța dispune punerea
de îndată în libertate a inculpatului arestat preventiv atunci când
pronunță o măsură educativă.
S-a apreciat că față de perioada de aproape 4 luni de când inculpații
se află în stare de arest nu se mai impune menținerea măsurii privative
de libertate și după această dată, până la data rămânerii definitive a
sentinței. Se va proceda la punerea în executare a măsurilor educat ive
aplicate minorilor.
Din punct de vedere civil instanța constată că în cadrul procesului
penal s -au formulat pretenții financiare de ambele persoane vătămate
care au solicitat plata contravalorii telefoanelor mobile sustrase de
inculpați, dispune obliga rea lor la repararea pagubelor prin plata
contravalorii telefoanelor însușite în mod ilicit.
Plata despăgubirilor se va face de către cei doi minori în solidar cu
părțile responsabile civilmente respectiv părinții lor, a căror răspundere
civilă este antre nată alături de cea a inculpaților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
H O T Ă R Ă Ș T E
În temeiul art.113 alin.2, art.114 alin.2 din Codul penal aplică inculpaților
minori câte o măsură educativă a internării într -un centru educativ
prevăzută de ar t.124 din Codul penal constând în internarea inculpaților
într-o instituție specializată în recuperarea minorilor pe timp de câte un
an.

Aspecte teoretice și practice referitoare la delinc vența juvenilă Enache Crina -Elena
50
Atrage atenția minorilor asupra disp. art.124 alin.3 din Codul penal
referitoare la consecințele comiterii unei noi inf racțiuni în perioada
internării.
În baza art.399 alin.3 lit.d in Codul de procedură penală dispune
punerea de îndată în libertate a inculpaților HFși RF, măsură ce nu este
executorie, inculpații urmând să fie liberați la data expirării măsurii
arestului pr eventiv.
Obligă inculpații HF, în solidar cu partea responsabilă civilmente HP și
RF, în solidar cu părțile responsabile civilmente RM și RA, să achite
părților civile CC(prin reprezentant legal CM) și CP (prin reprezentant
legal CC) daune materiale aferen te.
În temeiul art. 274 alin. 2, 3 din Codul de procedură penală obligă
inculpatii să achite statului cheltuieli judiciare.
Cu apel de la comunicare în 10 zile63

63 https://avocatstoean.ro , Jurisprud enta, Talharie, accesat la data de 26.05.2019.

CUPRINS
Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. 2
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………… 1
CAPITOLUL I. ASPECTE INTRODUCTIVE ………………………….. ………. 4
1.1 Scurt istoric privind noțiunea de delincvență juvenilă. ……………… 4
1.2 Importanța vârstei în desfășurarea represiunii penale. ……………. 6
1.2.1 Vârsta subiectului activ al infracțiunii ………………………….. …….. 6
1.2.2 Vârsta subiectului pasiv al infracțiunii și violența domestică ….. 7
1. 3 Referințe istorice și de drept comparat spaniol asupra conceptului
de m inoritate ………………………….. ………………………….. …………………… 8
1.4 Devianța și delincvența ………………………….. ………………………….. 10
CAPITOLUL II. TRATAMENTUL MINORULUI INFRACTOR ÎN
DOCUMENTELE INTERNAȚIONALE ………………………….. …………….. 11
2.1 Reeducarea minorului infractor în documente O NU și ale
Consiliului Europei ………………………….. ………………………….. …………. 11
2.2 Sistemul de reeducare a minorului în legislația penală spaniolă. . 11
2.2.1 Ruta de investigații ………………………….. ………………………….. . 12
2.2.2 Legatul Sykes și Matza ………………………….. …………………….. 12
CAPITOLUL III. TRATAMENTUL PENAL AL MINORULUI INFRACTOR
ÎN CODUL PENAL ………………………….. ………………………….. …………… 14
3.1 Sancționarea minorului infractor în Cod penal. Considerații
generale ………………………….. ………………………….. ………………………. 14
3.2 Dispunerea măsurilor pr eventive față de minorii cu vârsta între14 și
16 ani, neexpertizați psihiatric ………………………….. ………………………. 18
3.3 Stagiul de formare civică ………………………….. ………………………… 20
3.4 Supravegherea ………………………….. ………………………….. ………… 21
3.5 Consemnarea la sfârșit de săptă mână ………………………….. …….. 22

3.6 Asistarea zilnică ………………………….. ………………………….. ……….. 23
3.7 Obligațiile minorului. Prelungirea sau înlocuirea măsurilor educative
neprivative de libertate ………………………….. ………………………….. ……. 23
3.8 Internarea într -un centru educati v ………………………….. ……………. 24
3.9 Internarea într -un centru de detenție ………………………….. ………… 25
3.10 Schimbarea regimului de executare ………………………….. ……….. 26
3.11 Prescripția răspunderii penale și prescripția executării măsurilor
educativ e ………………………….. ………………………….. ……………………… 26
3. 12 Cazul minorului devenit major ………………………….. ………………. 29
CAPITOLUL IV. PROCEDURA ÎN CAUZELE CU INFRACTORII
MINORI ÎN SPANIA ȘI ROMÂNIA …………………… …………………………… 30
4.1 Considerații preliminare ………………………….. ………………………… 30
4.2 Fazele procesului penal spaniol și român ………………………….. … 32
4.3 Rechizitoriul sau înscrisul de acuzații ………………………….. ……….. 36
4.4 Referatul de evaluare a minoru lui ………………………….. ……………. 37
4.5 Judecata în cauzele cu infractori minori ………………………….. ……. 38
4.6 Prevenirea delinvenței juvenile ………………………….. ……………….. 40
Propunere de lege ferenda ………………………….. ………………………….. 41
Concluzii ………………………….. ………………………….. ……………………….. 42
PRACTICA JUDICIARĂ ………………………….. ………………………….. ……. 43

Bibliografie
I. Legislație națională

1. Cod Penal Român ;
2. Cod Procedură Penală Român ;
3. Codul Procedură Civilă ;
4. Codul Penal Spaniol;
5. Legea Organică 5/2000 Spania .

II. Tratate, mono grafii și cursuri

1. BREZEANU Ortensa, Minorul și Legea Penală, Ed. All Back,
București, 1998 ;
2. BRUTARU Versavia, „Tratamentul penal l minorului”, Ed.
Hamangiu, București, 2012 ;
3. BUSAMANTE Adela Canvillo, La Delincuencia Juvenil:
Sentencia Condenatoria y Prog ramas de Reinserción, trabajo
fin de grado, 2017 ;
4. DOBRESCU Cristina, Rezumat Teză de doctorat – Urmărirea
și judecarea cauzelor penale cu minori, 2009 ;
5. GRAÑA GÓMEZ, Jose Luis/ RODRÍGUEZ BIEZMA, Mă José,
Programa Central de Tratamiento Educativo y Terapéuti co
para Menores Infractores, Agencia de la Comunidad de
Madrid para la Reeducación y Reinserción del Menor
Infractor, Facultad de Psicología, Universidad Complutense
de Madrid ;
6. MIRANDA Alejandro Romero, Delincuencia Juvenil, Ed.
Olejnik, Santiago, 2017 ;
7. PARASCHIV Carmen -Silvia, Fișe Procedură penală pentru
admitere în magistratură și avocatură, Ediția a 2 -a, revizuită
și adăugită, Ed. Hamangiu, 2017 ;
8. UDROIU Mihail , Procedură Penală. Partea Specială. Noul
Cod de Procedură Penală, ed. a 3 -a, Ed. C.H. Beck,
București, 2016 UDROIU Mihail și colectivul , Codul de
procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck,
2015 ;

III. Studii, articole
1. Anghel Alexandru Adrian , Reținerea suspectului minor și
dispunerea măsurilor preventive față de minorii cu vârsta
între 14 și 16 ani, neexpertizați psihiatric , articol realizat de la
data de 8.03.2016, https://www.juridice.ro ;
2. Cătănoaie Alexandra Laura , Regimul diferențiat al minorului
în materia măsurilor preventive privative de libertate , articol
realizat în 12.01.201 6, https://www.juridice.ro ;
3. Lefterache Lavinia Valeria, Drept penal. Partea generală –
Curs pentru studenții anului II, ediția a 3 -a, revăzută și
adăugită, Universul Juridic, București, 2011 ;
4. Murzea Cristinel Ioan, Delincvența juvenilă – abordări
teoretice , Acta Universitatis George Bacovia. Juridica –
Volume 4. Issue 2/2015 – http://juridica.ugb.ro ;
5. Blog del Juez de Menores de Granada y del periodista Carlos
Morán http://www.granadablogs.com
6. Blogul domnului Cristi Danileț, Nivelul delincvenței juvenile ,
www. cristidanilet.wordpress.com .
7. Vasquez & Apraizy asociados articol realizat de ,
www.tuabogadodefensor.com;

IV. Surse electronice
1. https://www.juridice.ro;
2. www.institucionpenitenciaria.es ;
3. www.tuabogadodefensor.com Vasquez & Apraizy asociados ;
4. http://juri dica.ugb.ro ;
5. http://www.granadablogs.com ;
6. http://www.ine.es/prensa ;
7. www. cristidanilet.wordpress.com .