Aspecte Teoretice Si Practice Privind Traficul de Droguri
Motivarea alegerii temei de licență “Aspecte teoretice și practice privind traficul de droguri”
Motivul principal pentru care am ales aceasta tema este faptul că unchiul meu, idolul meu in viață, dacă îi pot spune așa, acum 7 ani a fost prins într-un flagrant și declarat cel mai mare traficant de droguri al Ciprului. A fost un șoc imens pentru mine, pentru că acesta era foarte cunoscut în întreaga țară drept cel mai deștept și priceput om în materie de calculatoare și IT. Din dorința de a-l înțelege și pentru că am fost marcată mult timp de acest eveniment am decis să studiez foarte bine acest subiect, pentru a-mi da singura raspunsul la acele multe intrebari, la care el nu a vrut să ne raspunda niciodata.
De asemenea mi-am ales acesta tema pe considerentul că în ultima perioada rețelele de traficanți de droguri, au devenit un fenomen din ce în ce mai complex al lumii contemporane. Numeroase rețele de traficanți apar, iar prea puține ajung să fie destructurate de polițiști și procurori, deoarece cei care sunt implicați în acest fenomen au evoluat foarte mult și cu greu pot fi prinți în faptă. Având în vedere doar cantitatea de bani care sunt angrenați în traficul de droguri, dar și miile de oameni ca sunt implicați in acest complex fenomen numit ” trafic de droguri”. Verificând statisticile nu putem fi liniștiți crezând că amploarea traficului de droguri va scădea, cu atât mai mult cu cât numarul persoanelor care fac sunt angrenați in tot acest mecanism de cultivare a drogurilor, transportul lor spre anumite zone, distribuirea lor spre consumatori, dar și consumatorii propriu zis sunt într-o alarmanta creștere.
Traficul ilicit de droguri reprezintă o infracțiune internațională foarte gravă, având în vedere în special pericolul deosebit de mare pe care îl prezintă consumul de droguri asupra sănătății oamenilor. Făcând din cel care a început să consume droguri un sclav al acestora, pe lângă faptul că va cheltui sume enorme pentru procurarea acestora, îi vor fi afectate puternic capacitățile fizice, de muncă, cele psihice, se va produce o degradare a acestuia din toate punctele de vedere și îl va pune în situația să comită și alte infracțiuni: furturi, tâlhării, crime, etc, pentru a procura banii pe care îi presupune obținerea drogurilor.
Traficul de droguri a adus și aduce in continuare prejudicii de ordin economic, cultural, medical nu doar intereselor de stat dar și intereselor societatii și unor persoane particulare deoarece atentează la integritatea cetățenilor. Acestă “experientă” a traficul de droguri a ajuns să fie o necesitate pentru mulți care sunt implicati, unii aduc și distribuie droguri din lipsa banilor, alții le consuma, tot o necesitate, dar în sensul rău al cuvantului, de care mulți ar vrea să scape dar nu au cum.
Combaterea traficului de droguri a reprezentat și reprezinta in continuare o problema complexă, a carei modalități de manifestare cât și modurile de soluționare nu interesează doar instituțiile statului cât și cetățenii s’și opinia publică, din cauza faptului că este un fenomen periculos și foarte grav pentru sănătatea populatiei. Pentru stabilitatea economica a țării dar și pentru buna dezvoltare a institutiilor statului.
O importantă decizie a alegerii acestei teme ca tema mea de licență au fost în special numeroasele știri văzute la televizor despre traficanții de droguri. Toate acestea m-au facut să aleg aceasta tema și să mă documentez mai bine despre traficanții de droguri, să aflu rutele cele mai frecventate de traficanti, compunerea unei rețele de traficanți de droguri, de la capul retelei la transportatori la consumatori și nu în cele din urma la consumatorii care ar face orice pentru obținerea drogului.
Capitolul I Noțiuni introductive
Considerații generale privind traficul de droguri
Situația generală privind traficul de droguri s-a înrăutățit din cauză că nu ne mai confruntăm cu situații particulare, ci în ultimii ani asistăm la o generalizare a problemelor legate de traficul de stupefiante, iar acest fenomen al drogurilor, din păcate a ajuns să cuprindă toate regiunile lumii. În prezent statele care se confruntă cu puternice consecințe ale consumului și traficului de droguri, s-au înmulțit. Apuși sunt anii când traficul si consumul de droguri, erau o problema pentru un număr limitat de țări. Influența pe toate planurile a cartelurilor de droguri și puterea economică, cresc în continuu, și odată cu globalizarea consumului de stupefiante se realizează și o cooperare tot mai strânsă și complexă între organizațiile criminale. În mod special, apare pe de o parte o specializarea cartelurilor pe diferite tipuri de droguri, si pe de altă parte organizațiile criminale implicate în traficul de droguri, sunt implicate tot mai mult și în alte activități infracționale, din ce în ce mai organizate și violente, ajutându-se de mijloace thnice tot mai performante și sisteme de comunicare, putând să controleze tot circuitul drogurilor, de la producție până la desfacere cu amănuntul.
Cantitățile mari de droguri sunt depozitate de către organizațiile criminale în țări al căror regim juridic și legislativ in materie este slab ori pedepsele prevăzute sunt mici, dar pentru trafic și tranzit aleg statele care sunt semnatare ale tratatelor internaționale in privința drogurilor, iar dacă le-au ratificat nu au luat măsuri de prevenire a acestora. In mod special sunt in vizoul organizațiilor, țările care se confrunta cu activități teroriste, războaie civile, conflicte etnice, instabilitate politică, țări care nu au un control guvernamental asupra anumitor părți din teritoriul național, sau țări unde nu funcționează eficient sistemul de control vamal, financiar si judiciar. În prezent nu se mai remarca deosebiri între țările producătoare și cele consumatoare de droguri, acum în aproape totalitatea lor, țările consumatoare au devenit producatoareși invers, iar țara de tranzit devine de regulă consumatoare și în final chiar și producătoare. În lipsa unei legislații eficiente și a unui control corespunzător asupra circulatiei unor droguri ce de administrează pentru calmarea suferințelor unor bolnavi, fie în unitățile sanitare, fie ambulatoriu, este explicata in multe state, creșterea consumului de droguri. Neelaborate pe baza rețetelor medicale, se constată folosirea pe scară largă a unor produse ce conțin droguri, într-un număr tot mai mare de țări.
1.2 Cele mai importante țari ce practică traficul de droguri
Este necesar să prezint țările cele mai importante care fac parte din comerțul cu droguri în continentele de care aparțin, pentru a întelege mai bine problemele cu care se confruntă omenirea în materie de droguri.
America de Sud
De regula, țările sud-americane, atât pentru consumul local, câat și pentru aprovizionarea piețelor ilegale, cultivă canabisul. Este zona în care mafia stupefiantelor este cea mai extinsă, iar în câteva zone producerea, prelucrarea, traficul și consumul ilicit de droguri au devenit realități cotidiene, generând situații speciale din punct de vedere economic și social, înoțite de fenomene grave.
Vechile locuri geografice unde se cultivau plante din care se obțineau droguri, au atras atenția traficanților care au preluat acest obicei, transformându-l într-o activitate organizată.
A luat o amploare deosebită în ultima perioadă cultivarea macului, pentru că este mai profitabilă decât cultivarea tufișurilor de coca.
Se preconizează că pe teritoriul Columbiei , plantațiile de mac acoperă circa 20.000 de hectare, ele întalnindu-se in mare parte din suprafețele și în Brazilia și Peru.
Principalul producător mondial de pastă de coca rămâne Peru, plantațiile acoperind o suprafață foarte mare, fiind urmată de Bolivia și Ecuator.
Este favorizată folosința ilegală a pastei de coca de legislația boliviană, care consideră legal mestecatul de coca si prepararea lui de către companii private a produsului denumit “mate de coca” și a multor alte produse considerate substanțe farmaceutice.
Pasta de coca consumată sub diferite forme, a devenit ceva normal in Bolivia, nordul statului Chile, Columbia, Ecuator și Peru, iar fumatul acestei paste, deși este destul de dăunător, este farte practicat de către tineri si persoane foarte sărace.
Inhalarea de solvenți organici, este o problemă deosebită frecvent întalnită în țările sud-americane, obicei răspândi de la periferiile marilor orașe printre copii străyii, producând tuburări grave în starea lor de sănătate, dar și în comportamentul lor.
Extinderea masivă a activității cartelurilor columbiene în țările vecine este caracteristică
zonei. Pentru Europa traficanții folosesc transportul pe apă și cel aerian, pe când pentru S.U.A se face exclusiv pe cale maritimă.
Columbia, este cea mai importantă țară din America de Sud, Țara unde traficul de stupefiante este în floare. Activitatea organizațiilor criminale care se ocupă cu traficul de droguri, a înflorit în mod deosebit, urmare a faptului ca Columbia este o țară săracă, cu o inflație ridicată, o economie în declon și o sărăcie masivă a cetățenilor din mediul rural.
” Aici drogul este banul, iar banul înseamnă putere ” . Fiind de notorietate mituirea unor personalități din țară, dar și din alte state ale Americii de Sud , influența în rândul politicienilor și guvernanților, o au și traficanții de droguri cu ajutorul sumelor de bani obținute din vânzarea drogurilor, pe lângă influență au parte ți de un lux exorbitant.
Cartelul este o uniune de organizații criminale specializate în traficul de droguri, este format din 10 până la 30 de membrii care acționează într-o strânsă conspirație .Cartelul Cali, fiind cel mai influent în domeniul traficului de droguri din emisfera vestică, între organizațiile columbiene, a devenit o prezență importantă în ultima perioadă, chiar crescând pe piața din Statele Unite. Culturile și recoltele de frunze de coca din Bolivia și Peru, dar și distribuira cocainei pe străzile orașelor americane, sunt sub monopolul general al cocainei obținut de Cartel. Potrivit unor surse in poliția Americană, ar rezulta că 75% din cocaina ce intră în Statele Unite, are ca proveniență Cartelul Cali , transportată de regulă cu avioanele Cartelului în Nordul Columbiei, aeronave le duc direct la destinația lor de depozitare Guatemala sau Mexic, de unde marfa este preluată de camioane și remorci și dusă la destinațiile din America.
Cartelul Medelin este o altă organizație criminală, care de-a lungul a multor ani a deținut supremația in traficul de droguri, care în ultima perioadă, a decăzut considerabil datorită faptui că a recurs șa asasinarea unor personalități mari ale lumii politice columbiene.Cartelul Medelin are o tehnica specifica pentru trecerea frontierei, integrarea sub formă lichidă sau semilichidă a stupefiantelor într-o masă de plastic sau de cauciuc, prelucrată ulterior in matrițe de diferite forme. Cartelul transporta stupefiantele in Statele Unite, Canda, Brazilia și alte țări, prin intermediul avioanelor proprii și al bărcilor de mare viteză. Cartelul dorește să pătrundă pe pițele din Europa, unde prețul drogurilor este de 2-3 ori mai mare, însa este împidicat de către cartelul Cali care deține deja 80% din piața de cocaina a Europei.
‘’Există dovada inițierii de contacte între traficanții columbieni și mafia siciliană, o alianță care a produs până acum o cifră de afaceri de 600.000 de miliarde de lire. Circa 70% din acești bani provin din traficul de droguri și sunt introduși pe piețele financiare ale tuturor continentelor pentru a fi spălați. Acest lucru îneamnă enorme riscuri de instabilitateeconimică pentru întregul sistem mondial și afectarea sistemelor bancare și ratei dobânzilor.
America de Nord
S.U.A , Canada și Mexic doresc să elimine traficul și consumul de droguri, acest lucru reflectându-se în faptul că adoptă o nouă politică antidrog foartprin intermediul avioanelor proprii și al bărcilor de mare viteză. Cartelul dorește să pătrundă pe pițele din Europa, unde prețul drogurilor este de 2-3 ori mai mare, însa este împidicat de către cartelul Cali care deține deja 80% din piața de cocaina a Europei.
‘’Există dovada inițierii de contacte între traficanții columbieni și mafia siciliană, o alianță care a produs până acum o cifră de afaceri de 600.000 de miliarde de lire. Circa 70% din acești bani provin din traficul de droguri și sunt introduși pe piețele financiare ale tuturor continentelor pentru a fi spălați. Acest lucru îneamnă enorme riscuri de instabilitateeconimică pentru întregul sistem mondial și afectarea sistemelor bancare și ratei dobânzilor.
America de Nord
S.U.A , Canada și Mexic doresc să elimine traficul și consumul de droguri, acest lucru reflectându-se în faptul că adoptă o nouă politică antidrog foarte riguroasă, mijloaceleși forțele fiind direcționate atât in domeniul perfecționării legislției, al combaterii fenomenului, dar și în domeniul educației sub diferite forme, mai ales în tratamentuș persoanelor devvenite dependente.
Nebunia cosnumului șui abuzului de droguri a început în ani 1960, avidențiind faptul că nu era totul chiar așa frumos cum se credea. Totul pornea de la frustrarea, înstrainarea, necunoștiința adevaratelor valori a adolescenților, ce considerau că deciziile guvernului ca fiind imorale și mai ales considerau nedrept războiul din Vietnam unde sute de tineri își dadeau viața pentru o cauză neîntțeleasă de către ei. Ei gândeau că este eronată elucidarea acestei probleme consumând droguri. După toate acestea, au urmat obișnuința și insistența oamenilor de afaceri ce doreau să obțină sume enorme de pe urma traficului ilegal de stupefiante, a căror victime erau chiar tinerii americani. Implicarea Mafiei Siciliene a repreyentat o mare problema, pentru că împreuna cu mafia deja existentă in America, au dat naștere unei rețele impresionante de import și distribuire a narcoticelor in S.UA.
Au apărut în ultimul timp “ bande de ghetou“ care au succes în rândul șomerilor tineri, dându-le curaj să fac lucruri extrem de violente. În cazul înmulțirii acestor bande poate apărea cea mai gravă problemă din ultimul deceniu. Aceaste bande se manifestă foarte asemănător cu ce s-a întâmplat ăn ultimii ani când Cosa Nostra a devenit Cartelul lumii interlope , construndu-și imperii din vânyarea ilegală de alcool
“Să nu uităm cum s-a dezvoltat crima organizată în S.U.A. Dacă am învățat ceva este faptul că, dacă îi lăsăm pe tipii aștia să devină prea mari, vom ajunge într-o situație pe care nu o vom mai putea stârpii decât peste decenii “.
În Mexic se produce ilicit heroină, se exportă aproape în totalitatea zonelor din S.U.A., reprezentând cam 25% din ce există pe piață , iar în sud-vestu și sud-estul Asiei și Columbia, este livrată restul.
În Mexic și S.U.A se preconizează că numărul consumatorilor de cocaină este de 7 milioane, iar cel al consumatorilor fiind 2,3 milioane. În Mexic există și aproximativ 52.000 de potențiali consumatori de halucinogen. Cosnumatorii de cocaină, heroină, cannabis și crack sunt minorii si adolescenții în general , în mod special cei de la peroferia societății.
Asia
În zonele de frontieră ale Birmaniei, dar și în zona de sud-est a Asiei, se găsesc cele mai mari producții mondiale de opiu, dar și plantații de mac. În sud-estul Asiei, În Laos, este cultivat Cannabisul și majoritatea lui este folosită în Hong Kong, Filipine, Japonia, Coreea și Malayezia.În sud-estul Asiei există peste 25 de laboratoare care fac producții de peste 10 tone de heroină anual. China, Vietnam, Japonia, Hong Kong și Taiwan sunt o parte din statele ale căror teritorii, sunt folosite pentru tranzitarea drogurilor către Canada, Australia, S.U.A. Capitala Thailandei, Bangkokul este cel mai important punct de încarcătura ce transportă heroina către Europa șiAmerica de Nord, pe cale maritimă, dar și aeriană.
În India, mai exact în Nepal sunt cultivate cantităti mari de mac de opiu, chiar sub controlul guvernului. Autoritățile locale se confruntă cu probleme importante create de răspândirea largă a SIDA, administrarea intrevnoasă a stupefiantelor, măarirea cantintăților consumate de către autohtoni, toate aceste producându-se în paralel cu creșterea traficului ilicit de heroină. 50.000 de persoane și încă crește cifra persoanelor ce se drogheză cu heroină în Maldive și Sri-Lanka.
Opiul ajunge foarte ușor În Malayezia , transportat în Birmania, iar apoi spre frontiera dintre Malaezia și Thailanda , unde opiul este transformat în heroină, urmând să fie livrat către Kuala Lumpur. În prezent in Malaezia sunt peste 2.000 de traficanți in proces, 191 condamnați, 232 spânzurați si 190 străini ce își așteaptă moartea.
În toate țările Asiei flagelul drogurilor s-a extins. Chiar daca cândva, culturile de orice fel, din considerații politice au fost acceptate, astăzi ele sunt ilegale și autoritățile luptă pentru desființarea lor.
“ Chiar dacă ne-am hotărât să luptăm serios împotriva consumului de droguri, nu este limpede dacă am putea opri fluxul acestor. În cayul heroinei, de pildă, dacă am admite complexitatea problemei, în loc să o simplificăm prin sloganuri, am obține unele rezultate. Traficul de heroină ține fără delege numai în detalii. Realitatea lui este politică. Toate zonele în care se cultivă macul sau opiu sunt stabilite din punct de vedere politic militar. Dacă vrem cu adevărat să stopăm traficul de droguri, singura cale este de a distruge culturile din caree se extrag acestea. Dincolo de ele este prea târziu“
Africa
Multe din țările de pe teritoriul Africii sunt cuprinse de conflicte tribale și răyboaie civil, ce se lasă cu sute de mii de vicitme, de foamete, mizerie, violență și mai ales traficul și consumul ilicite de stupefiante. Locul întăi in clasamentul dtupefiantelor cosnumate in Africa, îl ocupă Cannabisul, piețele de aprovizionare în aceste regiuni au ca sursă culturile locale sși din traficul zonal. Principalele zone de aprovizionare sunt Yair, Maroc, Nigeria, iar cannabisul se găsește mai mult în Africa de Sud.
Marocul este principalul furnizor pentru Europa, țară a căarei cultură de cannabis s-ar părea că acoperă 500.000 de hectare.
În Kenya și Egipt apare o cultura impresionantă a macului, organizațiile criminale optând pentru aeroporturile și porturile din Africa de Vest pentru primirea transporturilor de heroină provenită din Asia.
Dacă consumul de substanțe stimulente și tranchilizante ușoare este semnalat în toate regiunile Africii, fabricarea metamfetaminelor și a amfetaminelor este limitată în câteva regiuni, ajungându-se ca în Nigeria sa se falsifice. Traficul și consumul de metagualon sunt de fapt problemele cele mai mari ale Africii de Sud-Est, constatate în Kenya.
Pe piața neagră, din multe țări din Africa, au ajuns și produse farmaceutice ce nu sunt prescrise, asta datorită organizării proaste a instituțiilor din domeniul sănătății, fapt ce a dus la extinderea consumului în foarte multe zone din țară.
Camionagii și grupuri mici de delicvenți, formate din 5 până șa 20 de persoane, sunt cei ce se ocupă de distribuirea drogurilor de bună calitate, asta pentru că ei sunt foarte greu de prins.
Autorităților le este din ce în ce mai greu să-i prindă pe cei ce aprovizionează piețele internaționale cu cannabis, și asta pentru ca există interese financiare la mijloc, participante la aceatsă acțiune. Chiar și câinilor special dresați le este fpoarte greu, de multe ori imposibil, să detecteye drogurile ascunse în locuri inimaginabile.
Țările africane atrase de câștigurile colosale, ce le revin din traficul de stupefiante, aderă la Tratatele Internaționale asupra Drogurilor. Interpolul organizează în mod regulat în Africa, Conferințe regionale, pentru a âmbunătății lupta împotriva stupefiantelor și a traficului ilicit al acestora.
Europa
În Europa, ca și în alte țări, cannabisul rămâne cel mai răspândit drog, adus regulat din Asia de Vest și Africa. Conform capturilor realizate de polițiile naționale, dar și a unor studii realizate în diverse țări, rezultă că Marocul este principalul furnizor dintre țările africane, iar tranzitul este făcut prin Spania.
Unul dintre cele mai uzate droguri în Europa este heroina, cea mai mare cantitate vine din Asia de Vest, ajungând în Europa din Turcia. Consumul de herionă în Europa este într-o continuă creștere îngrijorătoare, principala sursa aducătoare de heroină fiind Columbia, tranyitul facându-se de obicei prin Spania și Portugalia, acest lucru fiind favorizat de faptul că America de Sud și cele 2 țări au legături lingvistice, economice și culturale. Se folosesc aeroporturile și porturile țărilor central și est europene, dar și cele belgiene și olandeze, transporturi ce ajung în Budapesta, iar apoi pleacă spre Europa Occidentală cu camioane de transportat mărfuri, autoturisme, trenuri, autobuze etc.
Italia în ultimele decenii constituie sursa cea mai importantă a comerțului cu stupefiante, sursa cea mai importantă de profit a mafioților, însă autoritățile sunt ăn alertă pentru că Italia a devenit o placă turnantă a traficului de stupefiante.
Pentru controlul pieței drogurilor se duce o luptă acerbă între Mafia veche și Mafia Nouă. O diferență între cele 2 mafii este faptul că Mafia Veche îsi dorea ca Sicilia să rpmână curată, pe când Mafia cea nouă nu a ținut deloc la acest lucru, mai mult , ea și-a instalat laboratoare chiar și pe insulă.
“A combate mafia înseamnă a combate drogul, atâta vreme cât drogurile vor continua să fie căutate, mafia, marele furnizor, va fi greu de dezrădăcinat. “ Oamenii mafiei și-au extins rețelele, astfel profiturile lor erau enorm, ața că mafia s-a gândit să se implementeze în diferite afaceri leale, fie bancare, fie de construcții pentru spălarea banilor. Mafia din Italia a devenit atât de puternică incât a ajuns să aibe un cuvâant de spus în fața autoritățiilor italiene și chiar să se opună acestora. Pentru că acest fenomen a luat o mare amploare, statul italian a decis să investeasca suma de 370 de milioane de euro pentru comabaterea fenomenului traficului de droguri dar și pentru centrele de recuperare, lege ce dupa multe dezbateri, într-un final a fost acceptată.
Rusia face și ea parte din țările cu o importanță mare in sfera traficului de droguri. Acest lucru se datorează corupției vamale, lipsa unei legislații fiscale și vamale corespunyătoare, și nu în ultimul rând lipsa echipamentelor tehnice si a experienței corespunzătoare. Totul a luat o mare amploare, după ce in Iugoslavia a izbucnit războiul, Rusia devenind un important teritoriu de tranzit datorită ridicării restrictiilor vamale și cele de la graniță. “Organizațiile de traficanți dispunând de baze în Turcia, Pakistan, Afganistan și alte state din Orientul Apropiat Și Asia de Sud-Est au devenit atât de puternice, încât sunt în măsură să influențeze Deciziile Kremlinului și fac incontrolabile evoluțiile dintre Federația Rusă, iar dacă dacă nu se va acționa cu toată hotarârea pebtru combaterea traficului de droguri, democrațiile fragile din această regiune nu au nici un fel de perspectivă. “
Datorită faptului că traficul de stupefiante în această regiune pare extrem de stabil, interlopii si mafia se considera oricând pregatiți, din punct de vedere financiar, pentru organizarea și punerea la cale a unuiîntreg trafic de stupefiante.
În Germania cel mai consumat drog este heroina, adusă în mare parte din Turcia. Cocaină din ce în ce mai cerută de pe acest teritoriu, este adusă din America de Sud, de către clanurile italiene, iar din Polonia este transportată amfetamina.
Polonia se pare că este unul dintre cei mai mari producători de amfetamină din europa. Ea reprezintă pentru traficanții de droguri o intrare foarte importantă în Europa. Amfetamina produsă în Polonia, este foarte cerută în Germani și țările scandinave.
Bulgaria se află printre cele 7 țări ale lumii, care potrivit unor convenții internașionale, îi este permisă plantarea unor materii prime pentru droguri, lucru ce a dus la amploarea producerii drogurilor.
Luând în considerare că țara noastră se află într-o zonă geografică sensibilă, ea a ajuns să fie o parte importantă a rutei balcanice cu destinații nordice. Înainte de revoluție, țara noastră avea doar rol de tranzit, stupefiantele fiind aduse de catre studenșii ce veneau să învețe în București, de țoferii de tiruri, dar și de marinarii străini. Dupa revoluție, România zonă de depoyit a stupefiantelor, ajunse prin căi v’navale, aeriene, rutiere, depozitate în anumite locuri pentru o perioadă de timp, iar mai apoi chiar și reambalate și trimise către țările din Occident. România a devenit din ce în ce mai vânată de către rețelele de trafic a hașișului din Africa , iar din America de Sud a cocainei. Acest comerț al stupefiantelor este ântr-o contrinuă creștere, reprezentând cea mai puternica activitate economică, 600 de miliarde de euro anual plus sute de miliarde cheltuielilor adiacente, acest lucru îi face pe români să fie din ce în ce mai atrași de acest comerț.
Principalul mod de a îi pride in plasa dorgurilor pe adolescenși și tineri, este acela de le oferi gratis droguri ușoare, tocmai pentru a le prinde gustul, a deveni dependenți de ele, iar mai apoi să devină sclavii lor, ajungând să fure și să săvârșescă tot felul de infracțiuni pentru a face rost de bani, în vedere procurării drogurilor.
Capitolul II Definiția și clasificarea drogurilor
Definiția drogului
Drogul este o substanță de origine vegetală, animală, sau minerală care se întrebuințează la prepararea unor medicamente sau stupefiante.
Stupefiantul este definit ca o substanță medicamentoasă care inhibă centrii nervoși, producând o stare de inerție fizică și psihică, și care folosită mult timp, duce la obișnuinșă și la necesitatea unor doze crescânde.
Din punct de vedere farmacologic, drogul este o substanță utilizată în medicină, a cărei folosire abuzivă poate crea dependență fizică și psihică sau tulburări grave ale activității mintale, ale percepției și ale comportamentului.
Așa cum prevăd Convențiile Internaționale, prin droguri se evidențiază o secșiune din stupefiantele supuse controlului internațional prin Convenția O.N.U. cu privire la stupefiantele din perioada 1961, fiind următoarele : codeina, cocaina, hașiș, heroină, morfină, iar substanțele psihotrope fiind : tutnul, alcoolul și ciupercile halucinogene, fiind puse sub controlul internșional prin Convenșia O.N.U. cu privire la substanțele psihotrope ale anului 1971 și Convenția Națiunilor Unite contra traficului ilicit de droguri și substanțe psihotrope din 1988.
Legiutorul român, cu privire la înșelesul drogurilor, având în vedere Legea nr. 143/2000 , el le-a definit drept plante și substanțe psihotrope, sau amestecuri de asemnea plante sau substanțe.
Observatorul francez al toxicomanilor și stupefiantelor are pentru drog urmatoarea concepție ‘’Produs natural sau sintetic, consumat în vederea modificării stării de conștiență, având potențial de uzanță nociv, de abuz sau de depndenț, a cărui folosire poate să fie legală sau nu ‘’
Clasificarea drogurilor
Drogurile se clasifică în mai multe categorii datorită multitudinii lor dar și a consecințelor pe care acestea le pot produce.
* Legea nr.143/2000 le clasifică astfel :
Droguri de mare risc – fac parte din această categorie heroina, cocaina, codeina, opiul, morfina mescalină
Droguri de risc – fac parte din această categorie : diazepamul, cannabis, uleiul de cannabis, rășina de cannabis
* Convenția Unică asupra Stupefiantelor, dar și Raportul Mondial al O.I.P.C. Interpol le clasifică astfel :
1. Stimulente – aparțin acestei categorii amfetamina si derivații ei
2. Depresivele – aparțin acestei categorii MDMA-Ecstasz, LSD-ul, marihuana, mescalina, phenincyclidine, psylocibina
Substanțele de origine naturală sau sintetică care pot influența psihicul și comportamentul uman, se numesc substanțe psihotrope, iar cele ce au efecte asupra creierului si țin de emisfera emoșională, se numesc substanțe farmacodinamice.
* Pe plan internațional, stupefiantele sunt clasificate astfel :
1. Droguri care stimuleayă centrii nervoși : cannabis, heroină, morfină, derivații morfinei, opiacee, metadonă, codeină, tranchilizante
2. Droguri halucinogene : Ecstasy, Lsd, Phencyclidina, Peyote, Psilocybina, Psilocyna
3. Inhalații : lacuri, vopsele, solvenți organici, gay, adezivi, benyine ușoare
* Ca o clasificare generală există :
1. Substanțe psihotrope : care pot fi de orgine sintetica, semisintetică sau naturală
2. Substanțe phihoactive : clasificate în : alcool, cocaină, opiacee, cannabis, halucinogene, solvenți organici, tranchilizante, stimulente psihice, sedative hipnotice, droguri folosite ca medicamente
*În funcție de abuzul generat :
1. LSD ți alte halucinogene
2. Drogurile naturale, sintetice și semisintetice
3. Cocaină și alte substanțe extrase din coca
4. Produse extrase din cannabis
5. Tranchilizante minore
6. Solvenți organici
* Organizația Mondială a Sănătății face urmatoarea clasificare :
1. După modul de acțiune :
-psiholeptice : tranchilizante, neuroleptice, hipnotice
– psihoanaleptice : heroina, morfina, opiu, amfetamina
– psihodisleptice : LSD, hașiș, mescalina
2. După modul de producere :
-produse de natură vegetală : cacaina, cannaisul, peztolul, opiacee
– Produse de natură sintetică : LSD, mescalină, psilocybină
Principalele droguri intâlnite in traficul de droguri, apariția și evoluția lor
Chiar de la începutul apariției drogurilor, au descoperit cum că anumite plante pot avea efecte asupra organismului, unele reducând durerile, altele vindecând anumite afecțiuni, pot avea efecte de extaz asupra organismului, sau pot da o altă nuanță simțurilor umane. După aceste constatări, omenirea, a îneput utilzarea lor fie pentru anumite terapii, fie pentru practici mistico-religioase. Pentru că drogurile dadeau anumite stări euforice și ei simteau că sunt aproape de divinitate, ajungeau chiar că pot accede ăn lumea zeilor.
’’ Nu există pe pamânt, exceptând alimentele sau alte substanțe care să fie atât de intim asociate vieții poparelor ca drogurile. Într-o căutare mărturisită sau conștientă, omul a căutat prin droguri paradisele artificiale pentru a scăpa de condițiile sale de existență, a-și ușura durerile fizice și morale, să comunice cu zeii, să facă sacrificii rituale, să scape de plictisul unui ego mult prea echilibrat sau prea puțin structurat. ’’
’’ În afara comunității de viață și de limbă, poparele se exprimă și prin tradiții, ritualuri și credințe proprii. Utilizarea drogului constituie un element esențial al culturilor ancestrale, cu același titlu ca și versul ori formula magică ce le conferă sensul misterios și sacru ’’
Majoritatea drogurilor cunoscute de oameni în zilele noastre sunt cele obținute prin transformarea chimică a opiaceelor naturale și a altor plante. Pentru a putea descoperi conținutl acestor substanțe trebuie să studiem amănunțit istoric plantelor din care se extrag.
OPIUL
Macul opiaceu (papaver somniferum) este o plantă anuală care se cultivă sub control internațional ca urmare a numărului mare de alcaloizi pe care îi conșine, aceștia fiind utilizați în medicină în mod uzual ca analgezice, anti-tusive sau antispastice. De asemenea se cultivă și pentru semințele și uleiul care se extrag din acestea și utilizează în industria alimentară.
Cultivarea acestiua se face pe teritorii întinse, în yonele cu climă temperată, dar cu precădere în Orientul Mijlociu , Apropiat și Îndepărtat. După ce aceasta înflorește , planta formează o capsulă rotund-ovală, conșinând semințe, care după ce va fi maturată după 10 zile, va fi incizată, recoltându-se un latex alb, lăptos, care, în daca ia contactul cu aeru, ajunge la culoarea brună și se întărește, devenind ca consistență aproape de cea a cauciucului.
Opiul este compus bogat în alcaliozi, dintre care cei mai importanți sunt morfina, papaverina,și tebain, care în stare brutăse prezintă sub forma unor granule brun, iar după uscare capătă culoarea maroniu-roșcat.
În timpurile de mult apuse, opiul, era cunoscut ca fiind o substanță euforică , folosit în medicină pentru propietăși analgezice și antispastice , cât și ca stimulent de stări euforice, în urma căruia sistemul nervos central, fiind fumat și masticat.
Primele mențiuni cu privire la cultivarea macului opiaceu dateazî de la sumerieni (3400 î.e.n.) care vorbeau despre planta fericirii si ofoloseau pentru efectul său euforic. De la aceștia, cultura macului opiaceu a fost preluată de asirieni, apoi de babiloceni și egipteni. De la egipteni, cultura macului opiaceu a fost preluată de greci, pentru că Alexandru Meacedon să o facă cunoscută în Persia și India. Ulterior, arabii sunt cei care aduc cultura macului opiaceu în China, în timp ce în Europa aceastaa, dar și utilizarea opiului îsi pierd din importanță pentru o lungă perioadă de timp, navigatorii portughez, care ajung în jurul anului 1500 pe coastele de est ale Chinei, redescoperind obiceiul de a fuma opiu.
În prezent, chiar dacă culivarea macului opiaceu, producția ilicită și comerțul sunt reglementate și supuse controlului internațional, derivații obținuți din prelucrarea ilicită a opiului, mai ales heroina, fac în așa fel încât derularea lor să fie îngijorătoare, ilicită, în folosul traficanților de droguri.
Practic, opiul nu se întălnește pe piețele consumatorilor de droguri, ca atare derivatul său, heroina, fiind cel care face obiectul tranzacțiilor. Traficul cu opiu se realizează, practic, între cultivatorii de mac opiaceu, care în multe situații sunt și producători de opiu, și producători de heroină, care folosesc opiul ca materie primș. De asemenea, opiul produs legal poate fi deturnat din circuitul normal și utilizat pentru fabricarea heroinei.
MORFINA
Morfina este un alcaloid care se extrage din opiu, fiind utiliyat în mod frecvent în terapeutică drept analgeyic. Primele încercări de sintetiyare a acestui compus aparțin farmacistului francey Charles Louis Derosne (1780-1846), dar reușita în aparține germanului Friedrich Wilhelm Adam Sertumer (1783-1814) , care, în anul 1805, a reșit iyolarea unui compus cristalizat- principium- pe care l-a denumit morfină, evocând zeul grec al viselor, Morfeu.
Morfina se de cele mai multe ori se ia sub formă de injectabil și are efect asupra sistemului nervos, având ca efect o micșorare importantă a durerii, până la trecerea ei de tot, prin sporirea pragului de percepție a acesteia, are ca urmare o stare de indiferență a acelor stimuli ce provoacă dureri. În același timp actionează asupra centrilor respiratori, diminuând sensibilitatea acestora, ceea ce reprezintă de fapt principalul motiv al morții în situația intoxicațiilor acute. Luând în considerare doza luată, morfina poate ispiti cu o stare de extaz, după care urmează o puternică consecință dusă la depresii, convulsii și o tensiune ridicată, ca efect al dilatării venelor și arterelor.
Morfina luată în rânduri repetate duce la o toxicomanie, ce are ca efecte dependență fizică și psihică, dar și prin accentuarea stadiului de toleranță a organismului, argument pentru care este considerat stupefiant.
Macul opiaceu este punctul de plecare pentru producția și comerțul morfinei , dar intrarea sa pe piața de droguri este rară, nefiind vorba de trafic de morfină la stadiul celui de heroină, stupefiant a cărui sumar marfina este locul de pornire. În această situașie putem discuta doar despre deturnări întâmplătoare a unor anumite sume de morfină de la obiective legale, cu scopul de a dobândi heroina sau de tocmirea între producători de heroină și de materii de bază , eși, de regulă, ele au în vedere opiul și de piține ori morfina
HEROINA
Heroina (diacetil-morfina) este un derivat chimic al morfinei care a fost sintetizat pentru prima dtă în anul 1874 de către chimistul engley C.R.A. Wright, procedeul său fiind preluat de chimistul german Heinrich Dreser (1860-1925), care, în anul 1898, lucrând pentru cunoscute laboratoare Bazer, a recomandat utiliyarea sa în tratarea tuberculozei.
Heroina este o substanță opiacee, de diferite culori, ce diferă în funcție de modul de sinteză sau de culoarea morfinei de la care pornește, de culoare albă, roz sau brună, pentru aceea ce nu este îndeajuns de clară, curată. Ea se obține îmbinarea morfinei cu anhidrida acetică sau clorură de acetil prin încălzire ori prin acetilarea opiului. Comparativ cu morfina, heroina este un stupefiant mai dur, el fiind răspândit aproape în toate țările, altercațiile fiind pe baza numărului foarte ridicat de consumatori, profiturile enorme ilegale realizate, dar și cantitățile distribuite.
În traficul ilegal există mai multe categorii de heroină, personalizate în funcție de cuprinsul lor în substanță activă , impurități, ingrediente, culoare și aspect. Astfel:
Heroina- bază – este diacetilmorfininainte de a transformată în clorhidrat și îmbinată cu aditivi și diluanți. Apare ca o pulbere granulată ce poate fi zdrobită ușor, iar culoarea diferă de la gri clar, la gri închis sau brun. În anumite zone ale Asiei de Sud-Est este denumită „heroină nr 2”.
Heroina nr.3 – apare în general granulată, cu aspect neuniform și uneori sub formă de pulbere, supranumită „ brown sugar”. Cele mai întălnite cazuri sunt cele în care este fumată sau injectată. Culoarea prinde nuanțe de la maro curat la gri închis, iar cel mai important diluant este cofeina, iar mai apoi chinina, stricnina, scopalamina sau aspirina. Are în consistență în mod normal 25-45% diacetilmorfină
Heroina nr. 4- supranumită „alba” sau „ albul de China” are în consistență până la 98% clorhidrat de diacetilmorfină pentru că, la fabricare, ia parte la o aspră purificare și are foarte puține impurități. Injectarea se face subcutanat, intravenos și intramuscular. Heroina produsă in laboratoarele clandestine este enormă, adaptându-si la nume numele țării sau teritoriului de proveniență ( heroină mexicană, heroină iraniană etc. )
Heroina este cel mai cerut derivat al morfinei, datorită extazului prompt și intens pe care îl creează, lucuru care o face a fi drogul cel mai cunoscut în zilele noastre. Senzația de extaz dureaya până la 4-6 ore. Atunci când este consumată creeayă stări de depresie, pupile contractate, ploape căzute, chiar manifestându-se și cu stări de rău. Reacțiile celor aflați sub influența heroinei sunt cele de somn, se scarpină des la nas și pe față, pot voma ți chiar poate apărea o respirație greoaie. În cele mai gracve cazuri, când heroina este onsumată în cantități prea mari poate duce la convulsii, comă sau chiar moarte.
CANNABISUL-CÂNEPA INDIANĂ (Cannabis Sativa)
Este o plantă ce se cultivă anual, deși pot crește și oricănd neregulat în timpul anului. Cannabisul este o plantă producătoare de fibre, ea fiind chiar indinsensabilă în materie de textile și accesorii navale.Ea este plantată în zonele cu climă caldă și umedă, atingând chiar și înalțimea de 6 m. Frunzele sale sunt înguste, având margine zimțată, simplu de recunoscut, grupate 3,5,7 până la 15 luând forma unui evantai. Frunzele sunt lucioase, lipicioase, avand suprafața plină de peri minusculi, vizibili doar la microscop.
Cannabisul a fost cunoscut încă de pe vremea sciților, care așa cum relateayă părintele istoriei, Herodot, obișnuiau să pună semințele umezite de cannabispe pietrele înroșite în foc, aspirând apoi vaporii degajați, care aveau efecte halucinogene care îi faceau pe cei ce inhalau vaporii „ să scoată strigăte de mulțumire”
Marihuana este o combinare între tulpini, frunze și înflorescente mărunțite ale cannabisului, ce arată ca un tutun verzui secționat foarte fin. Este cel mai cerut și folosit drog din lume, dar mai ales mult mai distrugător decât cred consumatorii. Efectele acestui drog sunt următoarele : uscăciiunea gurii, a gâtuluiaccelerarea ritmului cardiac, scăderea echilibrului, diminuarea memoriei recente. Este foarte cerut pentru că creează o stare de confort, de relaxare și visare, Moficând stimulii percepției și provocându-le iluzii. Este foarte periculoasă conducera mașinilor, bicicletelor, motocicletelo sub influența acestor droguri . Cu cât doza este mai mare, cu atât percepțiile sunt mai alterate producând halucinații sau crize de paranoia. Cosnumul marihuanei provoacă scăderea acumulării informațiilor, aceasta producând efecte chiar și după 24 de ore de la priză. Consumate pe perioade lungi poate deteriora plămânii și căile respiratorii, ajungandu-se chiar și la cancer. Acest risc este de 5 ori mai mare la consumatorii de cannabis decât la fumătorii de tabac.
HAȘIȘUL
Hașisul este rășină secretata de glandele situate la nivelul frunzelor de cânepa (Cannabis). Hașișul se comercializeaza în "bulgări" solizi sau plăci presate și se prezintă – în funcție de țara de origine – în nuanțe de culoare roșie, maron, verde sau negru. Hașișul și uleiul de hașiș sunt forme mai puternice de marihuana. Efectele cestui drog sunt, în general, asemănătoare dar diferă de la un consummator la altul descriindu-se astfel diferite faze ale stării tipice de euforie. Printre efectele inițiale se numără adesea o stare de agitație, însoțită ocazional de stare de tensiune și anxietate, stări ce vor fi urmate în curând de o senzație plăcută de siguranță și ocrotire . Urmează stări introspective și echilibrate, de un calm deosebit .Alteori pot apărea oscilații ale stării de spirit, râsul nemotivat alternând cu tăcerea contemplativă. Este caracteristică intensificarea percepției mediului extern și intern. În cazul consumului în grup, aceste modificări pot determina o trăire mai intensă a relațiilor de grup. Pierderea aptitudinilor critice pe durata stării de stupoare poate duce la perceperea defectuoasă a realității obiective. Consumatorul nu face față întotdeauna intensității trăirilor noi, ceea ce poate duce la apariția unor stări de anxietate severă. Periculozitatea aacestui drog și faptul că a crescut numărul utilizatorilor și a scăzut varsta la care se incepe consumul este un semnal important de alarmă.
COCAIERUL ( Erytroxylon Coca )
Este un arbust tipic regiunii andine putând fi intâlnit indeosebi pe coasta orientală a munților Anzi , la inălțimi ce variază intre 250- 2000 m unde există o climă umedă și constant caldă. Frunzele sale sunt netede și ovale, sunt grupate câte 7 pe tijă , prezintă două nervuri longitudinale, plasate de-o parte și de alta a nervurii mediane. Culoarea lor este verde intens pe fața superioară și mai gălbuie pe cea inferioară. Atât floarea albă cât și fructul sunt lipsite de alcaloizii pe care-i conțin frunzele. Recoltarea frunzelor are loc in lunile iulie- noiembrie și martie incepând cu cel de-al doilea an al cultivării arbustului. Un cocaier trăiește in medie circa 50-100 de ani. In scopuri legale, frunzele de coca sunt folosite la extragerea unor substanțe aromatice sau stimulente ale sistemului nervos central. Au fost utilizate și la prepararea faimoaselor băuturi răcoritoare Coca-Cola, Pepsi-Cola și a vinului Mariani.
COCAINA
Cocaina este un alcaloid ce se extrage din frunyele arbustului de coca, care crește în yonele tropicale ale Americii de Sud și în Arhipelagul Indonezian (Malaieyia). Este alcaloidul natural și constitentul chimic principal al frunzelor de coca și reprezintă 30- 50% din totalul alcaloizilor acestei frunze. Cu mult timp in urma, cocaina era extrasă din planta de coca, iar frunzele erau mestecate de către amerindienii peruani și cei din diferitele țări ale Americii de Sud.
Au fost descoperite urme și pe niște oale din America de Sud care demonstrează faptul că mestecatul frunzelor de coca era un fapt cultural incă dinaintea apariției Imperiului Incaș, cu aproximație in jurul anului 3.000 i.Hr. și că efectele acestora asupra stării de spirit și asupra comportamentului erau foarte mult apreciate de către indieni.
Planta era considerată a fi un dar al zeilor și era folosită in timpul ritualurilor religioase, inmormântărilor și a altor situații speciale .
In secolul al XV-lea,in momentul apariției spaniolilor, Imperiul Incaș era in declin iar in această perioadă, frunzele de coca nu mai erau folosite decât de către clasa conducătoare sau doar in scop ritualic. La inceput, spaniolii au incercat să-i avertizeze pe amerindieni cu privire la folosirea frunzelor de coca, deoarece le considerau o barieră in calea convertirii la creștinism dar, mai târziu, acestea au devenit o modalitate de recompensare a băștinașilor pentru munca acestora. In acest fel, spaniolii ii puteau obliga pe indigeni , care erau o importantă forță de muncă, sa lucreze in condiții grele, la altitudini inalte, in minele lor de aur si argint.
Frunzele de coca, laolaltă cu ceaiul, cafeaua și tutunul au fost aduse in Europa de către exploratori in secolul al XVI-lea, dar spre deosebire de celelalte produse, frunzele de coca au devenit nepopulare chiar inainte de secolul al XIX-lea. Acest fapt se putea datora și deteriorării frunzelor in timpul călătoriei, ceea ce le slăbea mult efectul. In 1862 Albert Niemann reușește să extragă dintr-o substanță cristalină derivată din frunzele de coca o formă pură de cocaină. Cocaina era extrem de prețuită in deceniile opt și noua ale secolului al XIX -lea și multe figuri proeminente ale momentului recomandau utilizarea therapeutică a cocainei . Papa Leon al XII-lea, Sigmund Freud, Jules Verne și Thomas Edison aprobau in anul 1888 folosirea cocainei, a băuturii Coca-Cola ce conținea in mod natural cocaina și se recomanda ca fiind "băutura care inlătură obosela". ( Intre timp Coca- Cola a inlocuit con]inutul de cocaina cu cofeina).
Inainte de anul 1960, cocaina era folosită in Statele Unite doar printre animatorii din localuri și cântăreții de jazz. Utilizarea drogului a fost interzisă, atat in domeniul medical, cât și in scop recreativ incepând din anul 1914.
Nativii din Anzi folosesc incă frunzele de coca pentru efectul stimulant. Adesea ei le amestecă cu scrum și var pot merge zile intregi fără să le fie foame sau să se simta obosiți. Totuși, utilizatorii au un mers șovăielnic, dinții le sunt acoperiți de un strat verzui, au insomnii incurabile ți o stare generala de apatie.
Cocaina a fost utilizată și în medicină , lista afecțiunilor considerate a fi vindecabile cu ajutorul cocainei, lista alcătuită de personalități medicale ale deceniilor opt și nouă ale secolului al XIX-lea, este cu adevărat impresionantă și lasă să se ințeleagă faptul că planta de coca este un drog miraculos care poate vindeca orice, inclusiv sifilisul. In 1884 Sigmund Freud a publicat un articol referitor la calitățile de potential anestezic local ale cocainei. Un punct de vedere extrem de bizar, care a fost sustinut cu tărie de către Freud, acesta căpătând astfel de informații asupra subiectului din prospectele firmelor farmaceutice in care se afirma că drogul poate fi folosit in tratarea dependenței de morfină și alcool. Freud nu credea că aceasta poate provoca dependență.
Deși cocaina era populară in acele timpuri, de la sfârșitul secolului, a inceput să devină evident faptul că folosirea acesteia poate avea urmări dezastruoase.
Cocaina se obține prin extracție din frunzele de coca, iar această operațiune cuprinde mai multe faze, intermediar obținându-se pasta de coca, apoi cocaina –bază brută. In final, cocaina bază brută este supusă purificării și folosită ca atare sau este tratată cu acid clorhidric , obținându-se astfel clorhidratul de cocaină.
Clorhidratul de cocaină
Clorhidratul de cocaină este derivatul cu cea mai mare utilizare in scopuri legale (practica medicinală), dar și în scopuri ilicite. Alături de clorhidratul de cocaină se cunosc și alți derivați, cum ar fi, nitratul de cocaină și sulfatul de cocaină. Cocaina este un anestezic local, unul dintre cei mai puternici cunoscuși in prezent. Se utilizează in practica medicinală sub forma de soluții sau se incorporează in diferite paste care se aplică local pe mucoase, la intervențiile chirurgicale de scurta durată. Administrarea medicală precum și utilizarea din proprie inițiativa ,in doze repetate conduc la dependență, aceasta instalându-se relativ ușor.
Coca- pastă este un produs intermediar in extracția chimică a cocainei din frunzele de coca. Este numita impropriu (pasta) prezentindu-se ca o pudră (rareori fină) cu cristale ce se sparg ușor la apăsare. Culoarea este albă, brună sau cenușie, cu miros caracteristic ușor de recunoscut. Are o compoziție chimică complexă in care cocaina sub forma de bază sau sulfat ocupă procentul cel mai mare, de 40-90%. Cocaina prizată sau injectată este clorhidratul de cocaină.
Alcaloidul pur are punctul de topire la 100 grade C, punct de topire mai mare decât al cocainei clorhidrat, se vaporizeaza și poate fi fumat ca atare la temperaturi scăzute. Prepararea este relativ simplă, folosindu-se produse chimice obițnuite pentru care există numeroși inlocuitori, cele mai cunoscute metode sunt “metoda Californiană și metoda prin fierbere”. Prima metodă constă în dizolvarea cocainei in apă, in care se adauga bicarbonat de sodiu. Cocaina precipitată este dizolvata apoi in eter, iar după evaporarea acestuia se obține un rezidiu de cocaina bază ce poate fi fumat. In cea de a doua metodă, cocaina este fiartă in apă impreună cu bicarbonatul de sodiu și amoniac, iar baza liberă se precipită și se separă. Prin această metodă se obține un produs cu puritate asemănătoare celui obținut prin metoda anterioara. Baza libera se fumează cu o pipă classică cu apă asemanatoare cu HONKA ( pipa fumatorilor de hașiș ), dar de o mărime mai redusă. Cocaina bază este utilizată cu totul excepțional in practica medicinală.
Consumul de cocaină naște dependență și provoacă iritabilitate și schimbări bruște de dispoziție, paranoia sau halucinații auditive. Consumul în doze din ce în ce mai mari crește toleranța consumatorului față de starea de euforie dar crește și sensibilitatea lui față de efectul anestezic al cocainei.
În astfel de momente, pot surveni decese accidentale, funcția anestezică a cocainei putând provoca consumatorului un stop respirator și de aici un stop cardiac. Cocaina cunoaste astazi din punct de vedere al abuzului, o răspândire foarte mare depașind cu mult aria geografică tradișională, cucerind Europa, Orientul Mijlociu și Asia.
Crack-ul
Este un cuvânt de origine engleză care inseamnă, pocnet, pleznitură și desemnează o noua formă de cocaină, cu o mare putere de dependogenă. Se obține din cocaina- bază care se fierbe cu praf de copt și apă, procesul durând circa opt – zece minute care amplifică efectele tipice ale cocaine.
Crack-ul se prezintă sub formă de cristale cu un conținut ridicat in alcaloid, care se fumează. Produce de indată o stare euforică intensă care nu durează decât câteva minute, determinind pe consumator să utilizeze in continuare, pentru obținerea aceluiași efect, doze mai mari.
Stimularea inițială și senzatia creșterii capacității de concentrare sunt urmate de o stare de prăbușire care afectează tocmai aceste insușiri .
Abuzul de crack este deosebit de periculos pentru inimă, plămâni și sistemul nervos central, consumatorul are o stare de neliniște și confuzie ce ajunge, uneori, până la manifestări paranoide și schizofrenoide .
L.S.D- ul 25 ( lyisergic diethylamid saure)
unul dintre cele mai redutabile droguri apărute in epoca prolifică a substanțelor chimice. L.S.D.-ul dyetilamida acidului lisergic iar cifra arată că al 25-lea produs dintr-o serie de 27 de compusi sintetizați din această familie . A fost sintetizat abia in 1938, iar efectele sale nocive sunt constatate peste incă 5 ani, adică in 1943 când ii descoperă calitățile psihotrope .L.S.D-25 un lichid incolor, inodor, insipid, extrem de puternic.
O doză obișnuită luată din acest drog cântărește cca.200-500 de micrograme. Acidul lisergic extras in condiții de laborator din ergotul de secară, ciuperca ce parazitează secara. Ingerarea L.S.D-ului provoacă consumatorului depresie, agitatie, confuzie, panică, dar și o stimulare a creativitații intelectuale. Efectele negative ale L.S.D.-ului pot surveni uneori la câteva săptămâni ori chiar luni sau ani de zile de la data primului consum. Aceste efecte sunt foarte neplăcute și afectează pentru o perioadă de timp sănătatea psihică a persoanei drogate.Efectele periferice ale LSD includ contracția vaselor sanguine și scăderea presiunii sângelui, dilatarea pupilelor precum și hipertermia. Aceste efecte au natură simpatică și pot fi indepărtate prin blocarea ganglionilor.
Efectele parasimpatice includ salivarea, lăcrimarea, voma, hipotensiune și brahicardie. Unele efecte secundare precum transpirația, nervozitatea și insomnia pot fi ușor confundate cu cele ale amfetaminei, un alt halucinogen. .
Potrivit opiniei specialiștilor, cele mai importante laboratoare clandestine in care ce obține L.S.D.-ul se găsesc in Olanda și pe coasta de sud a Statelor Unite.
Incepând cu anul 1998, de când aceasta substanța controlată, in , America de Nord și au apărut numeroase laboratoare clandestine care produc L.S.D.
HALUCINOGENE
Sub denumirea de halucinogene sunt reunite in general, substanțe foarte diferite, din numeroase grupe chimice și farmacologice, de care se abuzează in ultimele decenii din ce in ce mai des. Civilizațiile și culturile trecute au cunoscut numeroase cazuri de folosire a acestor substanțe in special in practicile lor mistico-religioase. Vechii greci cunoșteau proprietățile Cyceonului
(o băutură cu efecte halucinogene consemnată in ziua a treia a celebrate in anticul Elusis). Refacând trecutul istoric al halucinogenelor trebuiesc amintite in primul rând ciupercile Psylocibina și Psylocina, ai căror alcaloizi au proprietăți halucinogene, fiind adorate și considerate sacre de către indienii mexicani ce le numeau ”carnea zeilor”. Folosite intens timp de mai multe secole, in practicile mistico-religioase ale populațiilor Americii Centrale, ele au fost ținute departe de privirile străinilor pentru a li se păstra secretul așa incăt acestea au fost descoperite și studiate de puțină vreme.Pe teritoriul mexican s-au descoperit in mai multe locuri, numeroase reprezentări in piatră ale ciupercilor, ele fiind in mod cert considerate obiecte de cult. Cele două ciuperci au fost “redescoperite” chiar in anul 1955 de bancherul American .
Planta cunoscută in tropicală sub numele , ce crește spontan, culeasă de băștinașii care o fumează, înlocuiește prin proprietățile sale canabisul.
“Palaria șarpelui” conține alcaloizii muscazon, muscinal și acidul ibotenic care sunt substanțe psihoactive foarte puternice. In doze provoaca bronhoconsticție (contracție a bronhiilor ) și apoi decesul.
Substațele D.M.T și D.E.T care au și efecte marcant halucinogene pot fi obținute din diferite plante din regiunea geografică sud-americană.Uscate și apoi pulverizate, pot fi prizate. Ele au fost utilizate de ameridieni din timpuri străvechi in ceremoniile lor religioase deoarece, după credința, lor le dădea posibilitatea de-a intra in contact cu zeii.
alcaloidul deosebit de puternic obținut din cactusul cunoscut și sub numele (a stimula). Acest alcaloid puternic halucinogen va fi descoperit relativ târziu, abia in 1894 de către . Mescalina a început sa se comercializeze pe piața ilicită către sfârșitul secolului trecut. A fost sintetizată in anul 1919, de către chimistul iar in prezent obținută in condiții de laborator. Mescalina sintetică face obiectul traficului intens prinre alte numeroase halucinogene.
Incepând cu anii 1950, mescalina utilizata ca “subiect” în studii de psihiatrie, pe baza lor reușindu-se fundamentarea științifică, în 1956, a teoriei privind patogenia biochimică a psihozelor.
mai puțin activă decât alte substanțe, mescalina produce efecte la fel de puternice, tulburând profund personalitatea consumatorului, provocând, dupa afirmațiile specialiștilor, simptome sinonime cu cele întâlnite în schizofrenie.
ETNOBOTANICELE
Etnobotanicele sunt un amestec de prafuri sau plante uscate stropite cu diferite substanțe chimice. Proportia acestor substanțe diferă de la plic la plic, de aceea unii consumatori riscă să consume substanțe impure, amestecuri nocive sau riscă să consume in supradoze. De regulă etnobotanicele se prizează sau se fumează in pipe speciale sau sub forma de țigară. Consumul de prafuri din plicuri "etnobotanice" pot dezvolta dependența fizică și psihică incă de la primul consum, mai ales in cazul substanțelor care conțin metamfetamine. Cantitatea de substanță care se consumă o dată (la o priză) încă nu pe deplin cunoscută, deoarece compușii chimici sunt pulverizați peste amestecurile de plante, iar dozarea nu foarte exactă, astfel că, în ciuda testelor de laborator efectuate până în prezent, nu se știe câtă substanță chimică se consumî o dată.
Din păcate in noastră asistăm in prezent la o creștere vertiginoasă a consumului de etnobotanice, mai ales in rândul tinerilor. Chiar dacă sunt conștienți de riscurile la care se supun din ce in ce mai mulți români consumă aceste substanțe. Potrivit unui raport al Centrului Internațional Antidrog și pentru a ajuns pe locul patru in in topul
Așa cum am văzut, drogurile , sub felurite infățișări , intotdeauna bivalente, au constituit un insoțitor permanent al spiritualității umane, un fenomen transcendental a cărui origine se pierde in negura timpului. Substanțele sau produsele stupefiante sunt substanțe chimice extrase din anumite plante și prelucrate chimic care, introduse in organism pe diferite căi, provoacă o stare euforică specifică și crează obișnuință și dependență, in special pentru tineret, categoria de populație cel mai mult afectată de acest flagel.
In pofida faptului că, datorită proprietății lor puternic calmante, multe dintre substanțele stupefiante sunt de mare utilitate in medicină, fapt care face necesară cultivarea in acest scop de plante producătoare de astfel de substanțe, producerea necontrolată, prelucrarea și in general traficul de substanțe stupefiante rămân activități deosebit de periculoase..
CAPITOLUL
Reglementări interne și internațional privind traficul și consumul illicit de droguri
3.1. Reglementări interne
În țara noastră , s-au luat încă din anul 1864 când apare “Regulamentul pentru comerțul cu obiecte medicamentoase și otrăvitoare în Principatele Unite” și tot în același an apare “Regulamentul Pharmaceutic” .
Înca din Primul Război Mondial pe lângă pierderile de vieți omenești , această cumpănă istorică a însemnat și primul contact serios al omului cu substanțele stupefiante , mai ales cocaina și morfina. Armatele străine au adus odata cu trupele lor , pierderile omenești și distrugerile materiale , ofițerii acestora ne-au obișnuit și cu moda prizării cocainei și injectarea morfinei.A crescut , ca atare , în mod simțitor numărul de consumatori de droguri din țara noastra.Plaga toxicomanilor a căpătat proporții de necrezut în perioada interbelică.Ministerul Sanătații din acea perioadă a primit numeroase reclamații cu privire la unii farmaciști care în mod clandestin comercializau stupefiante.Ca atare în anul 1926 se constitue Comisia de redactare a proiectului de lege privind stupefiantele , comisie formată din farmaciștii Alexander Iteanu , Ion Racovița și Ion Vintilescu ( vor fi considerați mai târziu părinții “Legii 58/1928)
Astfel Legea Stupefiantelor va fi votată de Adunarea Deputațiilor în ședința din 21 Martie 1928 cu majoritatea de voturi .Potrivit acestei legi , de-o covârșitoare importanța, aduce în prim plan principalele stupefiante ca fiind cele mai periculoase: opiul și preparatele de orice formă , cocaină și derivații săi , hașișul și preparatele sale , precum și alte substanțe naturale sau sintetice cu efecte similare.De asemenea legea prevedea ca “importul , fabricarea și comerțul cu stupefiante să fie interzise de acum încolo tuturor persoanelor , cu excepția celor care posedă autorizații special emise de Ministerul Sănătații și Ocrotirii Sociale și de Farmacii”. Tot odată și pentru cei care importă , fabrică , dețin sau vând substanțe stupefiante , ori care înlesnesc procurarea lor fară drept sunt prevăzute pedepse cu închisoarea. Pedeapsa pentru cei care dețineau ilegal ori care încercau sa le obțina fără drept era cuprinsă între 6 luni și un 1 an de închisoare.Aceleași pedepse , putem spune destul de blânde , erau și pentru cei care consumau în public stupefiante, ofereau sau înlesneau întrebuințarea lor prin orice mijloace precum și pentru medicii care înlesneau obținerea sau consumul lor abuziv , ca și farmaciștii care le eliberează fără ordonanță medicală ori pe bază de ordonanțe false.În aceași lege erau stipulate și pedepse pentru agenții vamali sau alți funcționari publici care înlesnesc intrarea frauduloasă în țară a stupefiantelor , care erau la fel de blânde ca și pentru ceilalți doar cu mențiunea ca acestora le era reținută marfa traficată.
Legea nr.58/1928 privind combaterea traficului și abuzului de stupefiante conține și unele proceduri foarte bine elaborate.Astfel putem amintii despre “procesele verbale de constatare a infracțiunilor flagrante încheiate de organele Ministerului de Finanțe la punctele de trecere a frontierei de stat și ofițerii de poliție judiciară, fac dovada deplină in fața instanțelor judecatorești, proba contrară nefiind admisă decât prin înscriere in fals”.
Aceași lege face referire și la procedeele de întocmire a proceselor verbale , acestea trebuiau sa fie în mod obligatoriu însoțite de corpul delict sau de urmele acestuia , iar constatarea savârșirii infracțiunii sa fie făcute în prezența a cel puțin 2 martori .Urmărirea penală se facea de urgență iar delictele erau judecate după procedura Parchetului.O altfel de procedură întâlnim la infracțiunile neflagrante pentru care erau prevăzute următoarele: ”a fi judecate de instanțele judecătorești ordinale , dar cu urgența și cu precădere în termen de 15 zile obligatoriu”.Legea era bine întocmită și atingea fiecare aspect nelăsînd la latitudinea judecătorului procedura de judecare.Amintim că pentru infracțiunile săvîrșite la legea stupefiantelor , din voința legislativului , în caz de recidivă , nu se putea acorda infractorului circumstanțe atenuante.
Din cauză ca această lege nu și-a atins scopul urmărit , o nouă lege a fost adoptată.
În anul 1933 a fost adoptată și publicată în Monitorul Oficial Legea nr.176 din 24 iulie 1933.S-a inființat astefel “Regulamentul Monopolului de Stat al Stupefiantelor” care era o instituție juridical creată în temeiul Legii Sanitare și de Ocrotire din 27 aprilie 1933.Din acest moment important în istoria drogurilor pe teritoriul României este faptul că “importarea , fabricarea , punerea în circulație , și comerțul în întreaga tară cu substanțe stupefiante precum și confecționarea lor în orice formă farmaceutică, sunt un drept exclusiv al statului de exploatare a monopolului de stat al stupefiantelor”.
Monopolul de stat al stupefiantelor cuprindea “toate produsele naturale și drogurile care au conținut stupefiante ori substanțe extrase ori fabricate din acestea, ca și pe cele sintetice preparate sub orice formă farmaceutică precum și specialitațile farmaceutice în orice cantitate”.
Deasemenea legea făcea referire și la cultivarea în scop industrial a plantelor cu conținut stupefiant , activitate ce se putea organiza doar pe suprafațele incluse într-un program bine structurat , fără a se putea trasmite acest drept și nu putea depăși 5 ani .Această autorizație era eliberată de Ministerul Sanătații Publice și avea avizul Comisiei Monopolului Stupefiantelor.Introducerea în țară a produselor stupefiante se putea face de acum numai prin Vama Antrepozite și Vama Poliției din București unde ele erau vămuite în prezența unui membru al respectivei Comisii.
Această comisie , datorită importanței deosebite ce I se acorda , precum și a irevocabilității deciziilor luate, lucra sub directă îndrumare a ministrului ori a secretarului general al Ministerului Sanătații Publice.La lucrările comisiei participau cu acte consultative și directorul fondurilor special sanitare și de ocrotire.
În ceea ce privește procedura amintim că deciziile comisiei după aprobarea dată de ministru , deveneau executorii , iar cele de interes general care angajau raporturi dintre monopolul de stat și particulari deveneau executorii și opozabile numai după aplicarea lor în extras în Monitorul Oficial.De la data publicării Regulamentului nu se mai putea introduce în țara noastra nici un produs sau substanțe stupefiante ori preparat conținând stupefiante decât cu aprobarea și prin intermediul monopolului.O altă normatică a legii făcea referire la acele stupefiante ce nu corespundeau calitativ.Acestea trebuiau returnate în țara de origine de catre responsabilul firmei respective , pe cheltuiala acestuia și fără ca persoana care le-a adus ori depozitat să beneficieze de despăgubiri.
Acest act normativ și-a adus într-o proporție mult mai mare contribuția asupra traficului și consumul de stupefiante deturnate din circuitul medico-farmaceutic legal , decat legea cadru în materie apărută în anul 1928.Aceasta concluzie rezultă din restrângerea numărului de cazuri de toxicomanie și deturnarea din circuitul legal.La răndul lor laboratoarele și fabricile de substanțe toxice și stupefiante erau obligate să declare , la data intrării în vigoare a monopolului , cantitățile de materii prime și produsele finite obținute.Era considerată infracțiune , deținerea sau vânzarea stupefintelor lipsite de banderolă , iar potrivit art.2 din Legea 58/1928 “contrafacerea ștampilelor și sigiliilor aplicate de funcționarii publici pe ambalajele produselor și substanțelor stupefiante erau pedepsite conform codului penal cu 3-5 ani închisoare”.
Odată cu apariția Legii 73/1969 se vor simplifica normele ce statuau regimul legal al stupefiantelor în țara noastră , stabilind totodata și sarcini precise pentru Ministerul de Interne și Direcția Generală a Vămilor în subordonarea cărora existau organele ale administrației romane de stat specializare în combaterea traficului și abuzului de droguri.
Potrivit art.17 alin. 2 al Legii 73/1969 “constituie infracțiune de trafic de stupefiante fapta persoanei care experimentează substanțe sau produse stupefiante , administrează astfel de produse sau substanțe , sub orice formă , unei alte persone fără indicații medicale sau care recoltează ori deține în scop de prelucrare , plante care conțin stupefiante”.Potrivit acestei legi erau declarate substanțe stupefiante :cocaină , codeină , opiul , heroina , morfina , iar prin substanțe sau produse toxice se ințelegeau : adrenalina , alcoolul metilic, clorul lichid , fosforul alb , nitroglicerina , stricnina , atropine precum și plantele care conțineau astfel de substanțe.
În prezentul traficului și consumului ilicit de droguri este incriminat de Legea nr.143/2000 .Astfel potrivit art.312 c.p. alin.1 constituie infracțiune de trafic de stupefiante “ producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor sau substanțelor stupefiante sau toxice , cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice , toate aceastea fără drept”. Obiectul infracțiunii îl constituie regimul juridic al substanțelor sau produselor stupefiante sau toxice , adica ansamblu de reglementări de-a căror respectare depinde apărarea sănătății populației împotriva drogării prin substanțe stupefiante sau toxice.Subiectul activ al infracțiunii este diferit în raport cu modalitatea de savârșire a infracțiunii.Astfel , la modalitațile de produceră , deținerea ori circulatia a produselor ori substanțelor stupefiante , subiectul activ il reprezintă orice persoană.În cazul variantei privind prescrierea de către medic a unei rețete cu stupefiante fără a fi necesar , subiectul activ este calificat și îl reprezintă medical sau doctorul care a făcut acea prescriere.
Un capitol aparte îl constituie formele de participație.Pentru această infracțiune întalnim toate formele de participație , și anume dacă autorul trebuie să îndeplinească o anumită calitate , să fie autor calificat , și persoanele participante trebuie să îndeplinească această cerință.
Subiectul pasiv îl reprezintă persoana care a suferit consecințele traficului de substanțe toxice sau stupefiante , fiindu-i periclitată sănătatea, sau statul român sau orice alt stat pe teritoriul căruia s-a desfașurat traficul.
În varianta standard , elementul material al laturii obiective constă în savârșirea de acțiuni care sunt incriminate de textul de lege , producerea , deținerea sau orice altă operație privind circulația produselor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor ori experimentarea produselor stupefiante.Cerința esențiala pentru existența infracțiunii este ca , operațiunile să facă fără a avea drept la ele , adică fără un temei legal , cum ar fi autorizarea sau comanda de-a produce sau prelucra astfel de substanțe în scopuri terapeutice.În variantele asimilate , în cazul prescrierii de către medic a produselor sau subtanțelor interzise , fapta constă în această prescriere ( această activitate de prescriere nu trebuie înțeleasă în sensul unei erori medicale , ci folosirea abuzivă a calitații de doctor pentru a înlesni pe calea prescrierii medicale procurarea unor produse sau substanțe interzise).Între acțiunea întreprinsă și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate.
În ce privește vinovăția , la această infracțiune întalnim intenția directă sau indirectă din partea subiectului activ .Intenția presupune conoașterea de către infractor a faptului că produsele cu care operează sunt interzise sau toxice , eroarea de orice grad excluzând intenția , exclude și noțiunea de trafic de stupefiante.Actele pregătitoare și tentative la infracțiunea de trafic de stupefiante se pedepșeste.Infracțiunea se consumă chiar în momentul când executarea oricăreia dintre acțiunile incriminate este dusă până la capăt , producându-se urmarea imediată , adică starea de pericol pentru sanătatea publică.Infracțiunea de trafic de droguri are , în anumite modalități de săvârșire caracterul unei infracțiuni continue , existând și momentul epuizării , și anume al încetării activității delictuale.În afară de varianta simplă , prevăzută în alin.1 art 312 C.P , legea incriminează această faptă printr-o variantă agravantă prevăzută în alin.2 și care spune “constă în săvârșirea operațiunilor cu substanțe stupefiante în mod organizat” , pentru existența organizării se cere o pluralitate de consumatori de stupefiante , indiferent că aceștia vor consuma impreună sau separat , concomitent sau la un anumit interval substanțele interzise sau toxice. Este posibil ca infracțiunea de trafic de stupefiante să intre în planul unei asociații sau grupuri organizate , caz în care ea va exista în concurs de infracțiuni cu “ asocierea pentru savârșirea de infracțiuni “ , potrivit art. 323 alin.2 C.P. Dacă fapta de asociere a fost urmată de savârșirea unei alte infracțiuni , se aplică celor care au savârșit infracțiunea respectivă pedeapsa pentru acea infracțiune în concurs cu pedeapsa prevăzută la alin. 1 adică închisoarea de la 2 la 10 ani .
In ultimul timp în țara noastră a luat o mare amploare traficul și consumul de droguri , precum și necesitatea alinierii la legislația internațională în domeniu , au condus la incriminarea mai multor fapte.Aceste adăugiri au fost aduse prin Legea nr. 552 din 24 noiembrie 2004.Această noua lege a acoperit întreaga varietate a activitaților ilicite efectuate în legătură cu drogurile , arătandu-se în acest sens ce sunt drogurile și precursorii.Deasemenea , leguitorul definește noțiunea de droguri ca fiind “plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe , înscrise în tabelele nr. I-, iar precursorii ca fiind substanțele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor , înscrise în tabelul nr.IV.”
În capitolul II al Legii nr.143/2000 s-au introdus instituții noi , și anume livrarea supravegheată , investigator sub acoperire , lărgindu-se totodată și competențele procurorului în activitatea de urmărire penală.Livrările supravegheate sunt efectuate pentru a descoperii întreaga rețea de traficanți de droguri , începând de la cultivator , producător și până la distribuitori și consumatorii finali.Măsurile de prevenire a consumului illicit de droguri constau în totalitatea activitaților desfășurate de instituții abilitate , în scopul evitării începerii consumului , întarzierii debutului acestuia , evitarea trecerii la un consum de mare risc și promovarea unui stil de viață sănătos.
Instituția care are în vedere cele enumerate mai sus se numește Agenția Națională Antidrog.Printre competențele ei se numeră monitorizarea programelor aflate în derulare , crearea de programe de prevenire a consumului de droguri și combaterea traficului și consumului illicit de droguri.
Potrivit Legii nr.143/2000 constituie infracțiuni:
– cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc ori a drogurilor de mare risc, fără drept;
– fapta de introducere sau scoatere din țară, precum [importul ori exportul de droguri de risc ori de mare risc, fără drept;
– cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea,cumpararea sau deținerea de droguri de risc sau a drogurilor de mare risc pentru consum propriu, fara drept;
– punerea la dispoziție, cu știință, cu orice titlu, a unui local, a unei locuințe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri;
– prescrierea de droguri de mare risc, cu intenție, de către medic, fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical ori fapta de eliberare sau obținere, cu intenție, de droguri de mare risc, pe baza unei rețete medicale fără ca acest lucru să fie necesar ori rețeta medicală să fie falsă;
– administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condițiilor legale;
– furnizarea, în vederea consumului, de inhalanți chimici toxici unui minor;
– producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deținerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicita de droguri de mare risc;
– organizarea, conducerea sau finanțarea unor fapte mai sus – menționate;
– îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, indiferent dacă este sau nu urmat de executare.
Drogurile și alte bunuri care au facut obiectul infracțiunilor se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. De asemenea, același regim vor avea și banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor .
Drogurile ridicate în vederea confiscării se distrug cu excepția:
a) medicamentelor utilizabile, care sunt remise farmaciilor sau unitaților spitalicești, după avizul prealabil al Direcției farmaceutice din cadrul Ministerului Sanatații;
b) plantele și substanțele utilizabile în industria farmaceutică sau în altă industrie, în funcție de natura acestora, care au fost remise unui agent economic public sau privat, autorizat să le utilizeze ori să le exporte;
c) unor cantități corespunzătoare, care vor fi păstrate în scop didactic și de cercetare științifică sau au fost remise instituțiilor care dețin câini și alte animale de depistare de droguri, pentru pregătirea și menținerea antrenamentului acestora, cu respectarea dispozițiilor legale.
In vederea ajutorarii persoanelor consumatoare de stupefiante s-a creat un program de asistență.O persoană aflată în poziție de consummator , este supusă unei cure de dezintoxicare sau supraveghere medicală , în baza unei expertize medico-legale efectuate în centrele medicale stabilite de Ministerul sănătații.Cheltuielile necesare desfășurării măsurilor și efectuarea expertizelor medico-legale sunt suportate de către stat sau de persoana în cauză în raport cu posibilitațile sale sau ale familiei sau de un organism privat în condițiile legii. .
De asemenea, persoana care consumă ilicit droguri aflate sub control național poate fi inclusa, cu acordul său, într-un program integrat de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.
Stabilirea programului psihologic și social individualizat se face de către centrul de prevenire, evaluare și consiliere, pe baza evaluării psihologice și sociale în concordanță cu rezultatele examinării medicale solicitate unității medicale.
Programul integrat de asistență, constă într-un ansamblu complex de programe terapeutice, psihologice și sociale, complementare, simultane sau secvențiale concretizat într-un plan individualizat de asistență.
Acordarea asisteței medicale, psihologice și sociale presupune:
1. să se parcurgă următoarele etape:
a) evaluarea;
b) stabilirea programului și elaborarea planului individualizat de asistență;
c) includerea în program prin semnarea acordului de asistență;
d) implementarea măsurilor prevăzute în planul individualizat de asistență;
e) monitorizarea și evaluarea implementării măsurilor prevăzute în planul individualizat de asistentă și rezultatele acestora;
2. să se facă în următoarele situații:
– la cererea consumatorului sau a reprezentantului legal, în cazul minorilor, sau a
persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă;
– la dispoziția procurorului sau a altui organ judiciar;
– de urgență.
3. ca solicitarea să se adreseze:
a) centrelor de prevenire, evaluare și consiliere antidrog din cadrul Agenției Naționale Antidrog;
b) altui furnizor de servicii de asistență.
Procedura care trebuie urmată în cazul în care o persoană solicită ajutor din partea statului , sau solicitarea vine din partea procurorului este următoarea:
-se eliberează o copie a raportului de expertiză toxicologicală din partea instituțiilor medico-legale autorizate
-aceast raport este transmis centrelor de prevenire din cadrul în termen de 5 zile
-programul începe odată cu acordul inculpatului de a lua parte la asistența de specialitate.
Dacă inculpatul este arestat preventiv va fi introdus într-un program derulat la locul de deținere, iar dacă persoana se află în stare privativă de libertate, evaluarea se efectuează de catre personalul centrelor de prevenire, evaluare și consiliere antidrog la locul de deținere care asigură condițiile necesare pentru aceasta. În situația în care persoanele aflate în stare privativă de libertate au nevoie de tratament imediat, acesta se asigură de către orice unitate medicală competentă, dintre cele desemnate prin ordin comun al ministrului sanătații, și Ministerul Justiției.
Elemente generale ce trebuie stabilite în investigarea traficului de stupefiante
Din analiză, metodele utilizate cel mai des de traficanți pentru a intra în posesia produselor chimice , fie licit prin achiziționarea lor de pe piața obișnuită, fie în mod ilegal, prin deturnarea acestora de la destinația lor legitimă rezultă faptul că ei apelează la falsificarea etichetelor aplicate pe ambalaje ori la crearea de societăți sub nume de împrumut. Dintre metodele de deturnare ale substanțelor chimice esențiale și ale precursorilor enumerăm: furtul, contrabanda, reetichetarea și etichetarea frauduloasă, înlocuirea unui produs chimic cu altul, falsificarea documentelor ori utilizarea de documente false, schimbarea proprietarului mărfii, imediat după expedierea acesteia.
În urma desfășurării cercetării trebuie să se stabilească:
– activitatea ilicită desfășurată și dacă prin metodele și mijloacele de comitere fac parte din cele prevăzute de Legea 143/2000;
-identitatea făptuitorilor, calitatea și contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunilor.
Din cercetare trebuie să reiasă:
– dacă persoana care le-a savârșit face parte dintr-o organizație sau asociație ori dintr-un grup de cel puțin trei persoane, cu structuri determinate și care sunt constituite în scopul comiterii acelor fapte și urmăresc beneficii materiale sau alte foloase ilicite
– dacă persoana care a comis o infracțiune îndeplinea o funcție ce implică exercițiul autorităților publice și s-a folosit de aceasta
– dacă fapta a fost comisă de un cadru medical sau de o altă persoană care potrivit legii, are atribuții în lupta împotriva drogurilor;
– dacă sunt persoane ce au pus la dispoziție localuri, locuințe sau alte locuri amenajate unde publicul are acces sau tolerează consumul ilicit de droguri.
Pentru individualizarea pedepsei se va avea în vedere și consecințele faptelor (dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pagube materiale, dacă a pus în primejdie viata ), precum și cauzele, condițiile și împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit comiterea acestora.
Locul producerii faptei, intenția, mobilul și scopul infracțiunii. Astfel, se va stabili dacă faptele au fost comise într-o instituție medicală, de învățământ, loc de detenție, centru de reeducare, instituție medical-educativă ori locuri în care desfașoară activități de agrement elevii, studenții sau tinerii.
Existența vreunei cauze de exonerare sau diminuare a răspunderii penale raportându-se la momentul denunțului.
În acest sens, sunt două situații:
– când denunțul s-a făcut înainte de începerea urmăririi penale, astfel cum este stipulat în articolul 12 din Legea 143/2000 care prevede că: ”nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi început urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii
uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 2-10, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți”;
– când denunțul s-a făcut după începerea urmăririi penale astfel cum este stipulat în articolul 16 din Legea 143/2000 care prevede că: „persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la articolul 2-10, iar în timpul
urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătatea limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
Alte activități de natură operativă
Legea nr.143/2000 mai prevede și alte activități de natură operative cum sunt livrarea supravegheată și folosirea investigatorilor acoperiți.
Livrarea supravegheată este definită ca fiind metoda folosită de instituțiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea și sub controlul procurorului, care constă în permiterea trecerii sau circulației pe teritoriul țării de droguri ori precursori, suspecți de a fi expediați ilegal, sau de substanțe care au înlocuit drogurile ori precursorii, în scopul prevenirii activității infracționale și al identificării persoanelor implicate în aceste activități.
Investigatorii acoperiți sunt polițiști desemnați să efectueze cu autorizația
procurorului, investigații în vederea strângerii datelor privind existența infracțiunii și identificarea faptuitorilor și acte premergătoare, sub o altă identitate decât cea reala, atribuită pe o periodă determinată.Potrivit articolului 22 din Legea 143/2000 „polițiștii din formațiunile de specialitate care lucrează ca investigatori acoperiți, precum și colaboratorii acestora pot procura droguri, substanțe chimice esențiale și precursori, cu autorizația prealabilă a procurorului, în vederea descoperirii activități infracționale și a identificării persoanelor implicate în astfel de activități”.
Condițiile în care se poate autoriza procurarea de droguri, substanțe chimice
esențiale și precursori trebuie îndeplinite cumulativ și sunt următoarele:
– să existe date și indicii temeinice că s-au comis sau se pregatește comiterea unor infracțiuni;
– indiciile temeinice să privească savarșirea sau pregătirea unei infracțiuni prevăzute de Legea nr.143/2000.
– activitațile infracționale și persoanele implicate să nu poată fii identificate în alt mod;
– scopul procurării drogurilor, substanțelor chimice esențiale și precursorilor să fie descoperirea activitaților infracționale și identificarea persoanelor implicate în astfel de activitați. Prin cererea de autorizare a investigatorului acoperit se va solicita si autorizarea ca acesta să procure droguri, substanțe chimice esențiale și precursori, precum și cantitatea în care acestea urmeaza sa fie procurate.
Efectuarea de percheziții
In ceea ce privește percheziția aceasta este prevazuta în articolele 100-111 din Codul de Procedură Penală și se poate efectua când persoana căreia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun înscris din cele aratate în articolul 98 cod procedură penală, tăgăduiește existența sau deținerea acestora, precum și ori de câte ori, pentru descoperirea și strângerea de probe este necesară ca organul de urmărire penală sau instanța de judecată dispune efectuarea unei percheziții.
Prevederile codului de procedură penală enunțate anterior, sunt completate de Legea nr.143/2000 care adaugă și faptul că ‘’perchezițiile se efectuează în locurile în care sunt indicii că s-a comis sau se pregătește comiterea unor infracțiuni prevăzute în legea specială”. Astfel, percheziția se efectuează când există date și informații privind existența drogurilor ascunse în anumite locuri, după regulile tactice criminalistice, cu respectarea prevederilor legale, urmând a se căuta amănunțit în împrejurimi în funcție de specificul locului percheziționat și de indiciile existente în cauză. Bunurile, valorile și înscrisurile se ridica și se ambalează spre a ajuta la buna desfășurare a activității tactice.
Cu ocazia desfașurării percheziției și ridicării de obiecte se întocmește un proces-verbal care trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la: locul, timpul și condițiile în care înscrisurile și obiectele au fost găsite și ridicate, starea lor, cantitatea, enumerarea și descrierea lor amănunțită pentru a putea fi recunoscute. Percheziția se mai fixează prin realizarea fotografiilor și înregistrarea acesteia pe bandă magnetică și video.
În cazul în care există indicii că o persoană transportă droguri ascunse în corpul său, pe baza consimțământului scris, organul de urmărire penală dispune efectuarea unor examene medicale, în vederea depistarii acestora.
Actele prin care se consemnează rezultatul investigațiilor medicale, precum și cele privind modul în care acestea s-au efectuat se transmit de îndata procurorului sau organului de urmărire penală care le-a solicitat. În acest sens, condițiile trebuie îndeplinite cumulativ și sunt urmatoarele:
– sa existe indicii temeinice că o persoană transportă droguri ascunse;
– drogurile transportate să fie ascunse în corpul persoanei;
– persoana care ascunde drogurile în corpul sau nu își dă consimțământul pentru a se efectua examenele medicale;
– scopul examinarii medicale sa fie depistarea drogurilor ascunse în corpul unei persoane.
Particularitați în constatarea în flagrant a infracțiunilor de trafic și consumului ilicit de droguri .
Pentru a se putea realiza flagrantul în prealabil trebuie obținute cât mai multe date despre persoanele implicate, locurile, tranzacțiile si împrejurările în care se desfașoara asemenea fapte. În pregătirea, organizarea și desfasurarea constatarii infracțiunilor flagrante, organele de cercetare pot să ia măsuri pentru a se folosii investigatori sub acoperire ori livrări supravegheate, interceptări ori supravegheri telefonice. De asemenea, este foarte important si momentul intervenției întrucât făptuitorii trebuie prinși în momentul desfasurarii uneia din acțiunile ilicite ce constituie infracțiunea prevazuta de Legea nr.143/2000.
În asemenea situatii, percheziția corporalăeste obligatorie și se va desfăsura cu
deosebită atenție ținându-se seamă de caracteristicile drogurilor, a substanțelor chimice esențiale și a precursorilor, de varietatea locurilor în care pot fii ascunse ori aruncate atunci când echipa de intervenție sosește la locul acțiunii.
3.2. Reglementări internaționale
Din operațiunile cu substanțe stupefinate se produc venituri fabuloase, iar acest lucru a dus la cooperarea pe plan internațional pentru combaterea acestui flagel.Reacția pe plan internațional s-a concretizat prin adoptarea unor convenții internaționale la care a aderat și țara noastră.
Punem aminiti prima astfel lucrarile “Comisiei internaționale asupra opiului” ce a avut loc la 1 februarie 1909 la Shanghai și a fost condusă de către Theodore Rooselvet.Acesta a fost inceputul unui lung șir de măsuri luate, iar semnarea tratatului va fii în sine un evenimnet ce va constitui în istoria omenirii prima activitate de aces gen. Atunci 13 state din întreaga lume printre care se enumeră Germania , Rusia, Franta , Anglia , Olanda și Portugalia au adoptat nouă rezoluție prin care se crează “posibilitatea de a suprima consumul de opiu pe teritoriile și posesiunile lor”.
România a luat contact cu lumea internațional în aprilie 1914 la “congresul internațional de poliție judiciară “ prin reprezentantul inspectoratului general al Poliției , Romulus Voinescu. La acest congres s-au pus bazele anchetelor judiciare în ceea ce privește traficul și consumul de droguri (Romania este membra fondatoare alaturi de alte țari , a Interpolului de astazi).
Astfel, la data de 11 Februarie 1925 s-a semnat “Acordul de la Geneva” iar la data de 27 Noiembrie 1931 s-a semnat “Acordul de la Bankok”. Aceste acorduri aveau ca sferă de aplicabilitate toate posesiunile și teritoriile din Extremul Orient ale statelor semnatare, pe baza cărora fumatul opiului era înca temporar admis. Ca măsuri preventive, conținute de respectivele acorduri, erau: instituirea monopolului statal pentru importul, vânzarea, distribuirea și fabricarea opiului: vănzarea en-detail precum și distribuirea acestuia să se facă numai in magazinele care sunt proprietatea statului. O altă gamă de măsuri limita chiar consumul propriu-zis sancționandu-se prin tragerea la raspundere penală a celor care au încheiat tranzacții ilicite, daca persoanele în cauză aveau domiciliul pe teritoriul uneia dintre părtile semnatare ale acordurilor. Cu și mai mare severitate era pedepsită fumarea opiului de catre minorii sub 21 ani. “Convenția internaționala a drogurilor” semnată la 11 Februarie 1925 la Geneva întinde câmpul de aplicație al Convenției de la Haga și asupra frunzelor de coca si cânepei indiene interzicându-se “uzajul acestora în alte scopuri decât cele medicale si științifice “. Totodata obliga parțile semnatare să aplice drastice sanctiuni penale pentru savarșirea de infracțiuni care aduc atingerea reglementarilor sale. Din acest punct de vedere, Convenția instituie “regimul certificatelor de import și al licențelor de export” activitate care de acum înainte necesită aprobări guvernamentale pentru orice operatiune de o asemenea natură. A fost de asemenea inființat “Comitetul Central permanent al Stupefiantelor” care avea ca sarcină urmarirea permanentă a stupefiantelor pe plan internațional, având posibilitatea ca în anumite situații să recomande embargoul asupra exportului de stupefiante. Convenția de la Geneva a fost semnată de statul român la 19 Februarie 1925 prin împuternicitul sau plenipotențial și ratificata la 18 Mai 1928. Iata ce declara trimisul nostru la Conventia de la Geneva,” România are obligațiunea de a da partea sa de contributie în lupta asupra abuzlui stupefiantelor , cu atât mai mult cu cât acest obicei a prins rădăcini și la noi. In acest fel apărând sănătatea, propriei sale populații , apară si interesele celorlalte țari, contribuind și la stabilirea unei mese sociale care a atins o buna parte a omenirii.
Ingrijorată în mod firesc de fenomenul raspândirii drogurilor, Societatea Națiunilor convoacă din nou la Geneva o nouă conferință internațională a experților in materie. Aceștia au elaborat la 27 Mai 1931 “Convenția pentru limitarea fabricanților și reglementarea distribuției stupefiantelor” care a fost semnată de 42 de state (această convenție a fost semnată și de România prin trimisul nostru extraordinar și ministrul plenipotențial Constantin Antoniade).
Această convenție avea la rândul ei drept scop limitarea în întreaga lume a fabricării și reglementarea distribuirii drogurilor în scopuri medicale și stiințifice. Se rezervă numai guvernelor dreptul să importe droguri numai în scopuri considerate legitime. Acest important document internațional conținea, concomitent, dispoziții aspre pentru a produce diminuarea cantitătilor de droguri în țările semnatare.
In cuprinsul Convenției din 1931 se vor institui noi măsuri, astfel;
– părtile trebuie sa-și stabilească o administrație specifică, națională, avand drept sarcină principala aplicarea prepscripțiilor convențiilor internaționale și supravegherea comerțului cu droguri.
– sa organizeze lupta impotriva toxicomaniei la nivel național, luând din acest punct de vedere orice masura considerata necesara în scopul împiedicarii dezvoltării acestui fenomen, precum și combaterea traficului ilicit de droguri. Următorul pas din instituirea controlului internațional al stupefiantelor va fi
“ Convenția pentru pedepsirea traficului ilicit de droguri dăunătoare”, semnată la Geneva la 26 Iunie 1936 și care va intra în viguare în Octombrie 1939,, cere în mod expres pedepsirea severă a traficanților. Parțile iși luau angajamentul ca, pe langa aplicarea pedepsei cu inchisoarea pentru săvarșirea actelor constitutive ale infracțiunii, să urmareasca obtinerea sancțiunilor ori să acorde extrădarea în anumite cazuri a celor ce se fac vinovați de comiterea acestor fapte. Totodată, prevederile sale asigurau utilizarea în practica internațională a comisiilor rogatorii, concomitent inființându-se un oficiu central insărcinat cu coordonarea pe plan mondial a luptei impotriva traficului și consumului de droguri. Convenția din 1936 a fost ultimul tratat încheiat sub egida Sociețatii Națiunilor în domeniul stupefiantelor înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial.
După cel de-al doilea război mondial se inființeaza Organizația Națiunilor Unite căreia îi revenea, printre alte măsuri importante, sarcina să edifice în continuare controlul internațional în materie de droguri. La prima reuniune, ce a avut loc în Februarie 1946, Consiliul Economic și Social va crea ‘’ Comisia de Stupefiante” un organism tehnic, capabil să-și asume exercitarea funcțiilor Comisiei Consultative a Societății Națiunilor în materie. Inițial, această Comisie era compusă din 15 membri, dar numărul lor va ajunge la 21 în anul 1961 și au fost desemnați prin vot dintre cetațenii statelor membre.
La 1 Decembrie 1961 are loc încheierea unui Protocol care transferă Organizatiei Națiunilor Unite funcții exercitate înainte de Societatea Națiunilor, în virtutea tratativelor privind stupefiantele existente până la acea dată. La prima sa sesiune de la sfarșitul lui decembrie 1961, Comisia pentru stupefiante a inceput studierea procedurii de urmat în viitor, pentru punerea sub strict control a unor noi droguri. Acest lucru era necesar, deoarece la vremea când au fost elaborate principalele tratate internaționale toxicomania se datora în principal drogurilor obtinuțe din 3 plante : macul opiaceu, cocaierul si canabisul, dar între timp, cercetătorii au obținut în laboratoare, prin sinteză, un mare număr de produse anterior necunoscute, ce nu aparațineau nici uneia dintre grupele chimice definite prin Convenția din 1931.
Comisia va adopta o Convenție care va intra în vigoare la data de 28 Decembrie 1964 și care va marca, dupa opinia specialiștilor, un alt moment important în istoria controlului internațional de stupefiante atât de necesar asigurarii unei linii relative a planetei în care tensiunile economice și politice, deloc puține, iau o mare amploare. În prevederile acestei Convenții întalnim obligații contractuale în întregime noi, ca de exemplu cele referitoare la tratamentele medicale și readaptarea toxicomanilor, în timp ce altele sunt preluate din Convențiile anterioare din 1925 și 1931. Semnatarele Convenției mai sunt obligate să ia măsuri speciale de control, împotriva unor droguri deosebit de dăunatoare organismului, cocaina și heroina.România a aderat la această Convenție pe care a ratificat-o prin Decretul nr. 626/1973. Deși Convenția unică era un tratat cu un mod de aplicare foarte suplu și care reprezenta un cumul de obligații internaționale , în general acceptate de statele semnatare, se impunea totuși să se aducă unele amendamente.
În acest scop, la Geneva, între 6-25 martie 1972 are loc o Conferință a Plenipotențialilor din 100 de state, în scopul examinării amendamentelor necesare a fii aduse Convenției respective. Protocolul privind amendamentele aduse Convenției unice asupra stupefiantelor din 1961, adoptat la Geneva la 27 martie 1972 se referă în principal la:
completarea regimului pentru evaluarea suprafețelor cultivate cu mac și fabricarea stupefiantelor sintetice.
limitarea producției de opiu și distrugerea macului opiaceu și a canabisului cultivate în mod ilegal.
Măsuri privind prevenirea abuzului de stupefiante și asigurarea unui tratament medical corect pentru toxicomani și reintegrarea sociala a acestora.
La 26 Martie 1981, Secretarul General al O.N.U. aduce la cunostința opiniei publice crearea “Fondului Națiunilor Unite pentru lupta împotriva abuzului de droguri” ( F.N.U.L.A.D). Crearea acestuia se impunea cu necesitate, întrucat programul de asistență tehnică al O.N.U a contribuit masiv la îmbunătățirea controlului internațional fără a putea preveni apariția noilor droguri și extinderea traficului ilicit, ceea ce impunea crearea unei noi strategii precum și resurse financiare. Astfel, F.N.U.L.A.D. se va costitui prin contribuția voluntară a statelor, prin ajutoarele materiale furnizate de organizațiile internaționale și îndeosebi de institutiile specializate ale O.N.U . Luând în considerare preocuparea manifestată de comunitatea internațională față de faptul că traficul de stupefiante și abuzul de droguri constituie un obstacol pentru bunăstarea fizică și morală a popoarelor și îndeosebi a tineretului, Comisia de Stupefiante era rugată, prin rezoluția nr.39/141 a Adunării Generale, sa inițieze de urgențaă elaborarea unui proiect de Convențiie împotriva traficului ilegal cu stupefiante și substanțe psihotrope.
Astfel, Adunarea Naționala declară că:
1)’’ Traficul de stupefiante și abuzul de droguri constituie probleme de-o extremă gravitate care, prin amploarea și prin numeroasele lor efecte s-au transformat într-o activitate criminală internațională căreia era imperios să i se acorde o atenție urgent și rangul de prioritate absolută.
2) Producția ilegala, ca și cererea, consumul și traficul ilegal cu droguri au împiedicat progresul economic și social constituind o gravă amenințare pentru securitatea și dezvoltarea unui mare numar de țari. De aceea trebuie să fie combătut prin toate mijloacele morale și juridice la nivel național și internațional.
3) Eliminarea traficului de stupefiante intra în responsabilitatea colectivă a tuturor statelor, îndeosebi a celor care se confruntă cu probleme de producție, trafic sau consum ilegal.
4) Statele membre trebuie să utilizeze instrumentele juridice contra producției, cererii și traficului ilegal de droguri și să adopte măsurile suplimentare necesare pentru a lupta împotriva noilor forme ale acestei crime infame și odioase.
5) Statele membre se angajeaza să sporească eforturile și să coordonezee strategii vizând lupta împotriva problemei complexe pe care o constituie traficul de stupefiante și abuzul de droguri și să le elimine prin intermediul unor programe care să ia in considerare diferite soluții economice, sociale și culturale”. În anul 1985, Adunarea Generală a ONU hotărât organizarea unei conferințe internaționale pentru stoparea traficului de stupefiante.
Astfel, se întâlnesc la Viena între 17-26 Iunie 1987, reprezentanți a 138 de state și aproape 200 de organisme neguvernamentale care au adoptat o Declaratie ce reafirmă dorința politică a statelor de a combate drogurile și de a lua măsuri riguroase împotriva traficului ilegal și abuzului de stupefiante. Se sugerau prioritațile de actiune și se punea accentul pe rolul guvernelor în a promova strategii naționale care să întăreasca cooperarea pe plan internațional. Declarația recunostea rolul important al sistemului O.N.U în eforturile de combatere a abuzului și traficului de stupefiante. Convenția permitea suspendarea unor reglementări privind secretul bancar și va face mai dificilă ascunderea profiturilor obținute din traficul ilegal cu droguri, prevăzând confiscarea bunurilor traficanților și obligând guvernele fie să-i pedepseasca, fie să-i extradeze. Traficanții de droguri sunt lipsiți de orice refugiu nemaiputând beneficia de posibilitatea de a fugi dintr-o țară în alta deoarece arestarea acestor mari traficanți, anchetele judiciare și transferul de proceduri sunt astfel reprezentate încat fac aproape imposibile tentativele de sustragere de la urmarirea penala.
La inceputul lunii ianuarie 1990 a fost dat publicitației ” Raportul pe 1989 al Organului Internațional al O.N.U pentru controlulul stupefiantelor’’ care concluziona, printre altele, că deteriorarea situației mondiale în materie de producție ilicită și abuz de droguri, însoțita de o escaladare a violenței a intrat într-o nouă etapă și a atins un nivel periculos.
Niciodată până acum n-a existat pericolul atât de mare ca unele tări să-și vadă instituțiile politice și economiile paralizate de mafia drogurilor.
Concluziile acestui raport a determinat Adunarea Generala a Națiunilor Unite sa creeze în Decembrie 1990 ”Programul O.N.U pentru Controlul Internațional al drogurilor‘’ care include, sub egida secretariatului, Organul internațional de Control al Stupefiantelor (O.I.C.S), Divizia de Stupefiante și Fondul Națiunilor Unite pentru lupta impotriva traficului și abuzului de droguri. În cadrul acestui program iși desfasoară activitatea patru servicii și patru divizii ( serviciul de documentare, serviciul de relații externe și colectare a fondurilor, divizia însarcinată cu aplicarea tratatelor și a aspectelor juridice, divizia de coordonare ( divizia externa ). Lupta guvernamentală împotiva traficului și consumului ilicit de droguri este desfașurată prin intermediul unor organisme și instituții, unele din acestea fiind deja create în acest scop, în timp ce celelalte participă la luptă potrivit competentelor.
Deoarece legatura dintre traficul de droguri și crima organizată a devenit tot mai stransă, la data de 18 Ianuarie 1992 la Arbs, în sudul Franței, a avut loc o întalnire a miniștrilor de justiție din Italia, Spania, Grecia, Portugalia, România, care împreuna cu omologul lor francez au decis constituirea unui front de luptă împotriva mafiei drogurilor. Cu această ocazie s-a stabilit că principalul rol în combaterea mafiei drogurilor îl are Italia, unde crima organizată s-a dezvoltat mai mult decat în orice stat, tentaculele sale atingând chiar cercurile înalte ale puterii. A fost elaborat de asemenea un program riguros de actiune menit sa stopeze această ” alianța mafie-drog “ și care să fie pus în aplicare cât mai curând.
Între 27-29 Mai 1993, la Roma, s-au desfășurat lucrările ” Conferinței ministeriale privind rutele europene ale traficului de droguri” la care au luat parte reprezentanți din 41 de state, printre care și România. Cu acest prilej s-a discutat necesitatea încheierii de acorduri bilaterale între țările prezente pentru stoparea enormelor cantitați de droguri care vin pe filierele din Africa, America, Asia. S-a avut in vedere, de asemenea, întărirea pazei la granite, în porturi și aeroporturi și s-a decis folosirea câinilor special dresați pentru detectarea drogurilor. Țara noastra a încheiat , cu acest prilej, acorduri de cooperare bilaterală în viitor cu mai multe dintre statele prezente. În același timp, Italia este decisa sa acționeze cu mai multă insistență acordând o atenție deosebită combaterii traficului de droguri din asa-numita ”Ruta Balcanică” care afectează în mod deosebit statul italian. Reluând o inițiativă mai veche, Italia a semnat în luna Ianuarie 1996 un acord bilateral cu Turcia, în urma căruia s-a instalat deja la Ankara aparatură electronică necesară realizării legăturii directe dintre serviciile de combatere a traficului de droguri și crimei organizate turc și italian.
La data de 15 Aprilie 1997 s-a semnat la Bucuresti un acord de cooperare bilaterală româno-italian în vederea combaterii traficului de droguri, crimei organizate și spălarii de bani, iar la data de 7 Mai 1997, s-a semnat la Washington acordul de cooperare bilaterală dintre Statele Unite și Columbia în vederea stopării traficului de stupefiante. De asemenea, toate țările care au fost prezente la Conferința din 1993 au decis sa ia masuri pentru armonizarea legislației naționale cu prevederi noi potrivit principiului de drept “pacta sunt servanda’’ , adică convențiile trebuie să fie respectate.
Dacă legile împotriva producției și traficului de droguri se înaspresc într-o tara, traficanții se mută într-un loc mai sigur și fără aceste eforturi de cooperare ar fii extrem de dificile să fie reduse activitațile grupurilor criminale. Realitatea este că atitudinile fataliste și îngăduitoare din trecut au permis problemei drogurilor să atingă proporțiile cu care ne confruntam astăzi. Amploarea problemei actuale a drogurilor depașește preocupările forțelor de ordine și ale lumii medicale, constituind o amenințare pentru ordinea economica și socială a lumii. Problema depaseste frontierele naționale ale oricărui stat confruntat cu traficul și consumul de droguri. Statele lumii, asa cum am vazut, au recunoscut că abuzul a sporit la cote alarmante și s-au făcut progrese în zonele unde au fost avute în vedere toate aspectele problemei; abuz, aprovizionare, producție, trafic și tratament. Problema drogurilor nu poate fii soluționată foarte repede, dar cu participarea activă a tuturor statelor și organizațiilor, ea poate fii în cele din urma rezolvată.
Capitolul IV
Investigarea infracțiunilor privind traficul și consumul ilicit de droguri
4.1. Modalități de ascundere a drogurilor
1. Metode de ambalare sau disimulare in vederea traficării
In vederea traficării drogurilor se pot folosi diverse metode de ascundere și transportare a drogurilor, urmărindu-se firește, sustragerea de la depistarea de către autoritățile vamale sau judiciare.
Cele mai frecvente modalități de mascare sau ascundere și metodele propriu-zise de traficare ilicită a stupefiantelor, sunt :
a) Fabricarea industrială a mijloacelor de ascundere a drogurilor:
– prin folosirea unor linii tehnologice de la fabricile de conserve, folosind în acest scop complicitatea unor persoane din astfel de intreprinderi . Această operațiune constând in inlocuirea produselor respective cu stupefiante.
b) Producerea artizanală a mijloacelor de ascundere:
– achiziționând mașini și materiale de bază cum ar fi : cutii goale, capace si etichete ( noi sau dezlipite de pe cutii pline ) având dimensiunile corespunzătoare. In aceste mijloace confecționate artizanal se pot ascunde drogurile ce urmează a fi transportate, respectând caracteristicile celor fabricate industrial.
c) Inlocuirea produsului finit din cutiile de conserve ( efectuată in mai multe modalități) :
– deschiderea normală a cutiei: se dezlipeste eticheta , se deschide cutia , apoi se goleste conținutul înlocuindu-l cu drogul,apoi este relipită eticheta.
La sfărșitul acestor operațiuni inălțimea cutiei va fi mai mică cu câțiva milimetri.
– deschiderea cutiei prin efectuarea unor orificii: in pereții laterali ai cutiei, după indepărtarea etichetei se goleste continutul si se introduce drogul, cositorind orificiile facute, iar in final se lipește eticheta.
– tăierea transversală a cutiei si confecționarea unui capac veritabil: după dezlipirea etichetei, cutia este tăiată transversal la marginea superioară, iar in interior se sudează o bandă metalică, astfel încât aceasta să depășească partea superioară cu aproximativ 1 mm.
Drogul este introdus in partea inferioară a cutiei, iar capacul este ambalat deasupra, la nivelul tăieturii circulare și lipit cu ajutorul unei benzi adezive , după care se lipește eticheta.Se poate astfel transporta orice fel de drog, in stare lichidă sau solidă, fără să degaje miros.
d) Îmbibarea țesăturilor cu stupefiante(pentru transportul cocaine): metodă ce constă in dizolvarea acesteia în alcool pur. Se imbibă țesătura de bumbac cu acest amestec care a fost in prealabil filtrate. După uscarea țesăturii, aceasta poate fi transportată fără a atrage atenția.
e) Folosirea sistemului poștal : prin ascunderea stupefiantelor in scrisori sau obiecte din colete.
f) Folosirea curierilor : ‘’curierii’’ sau ,, cărăușii ‘’ sunt personae dintre cele mai diverse, având diferite funcții și profesii, de la țărani la diplomați, iar modurile de ascundere fiind dintre cele mai ingenioase.
Aceștia practică uneori sistemul inghițirii drogurilor, în capsule de plastic , cât o măslină, ermetice și impermeabile, conținând fiecare câteva grame de cocaină. De asemenea, pentru ascunderea drogurilor , pt fi folosite , toate cavitățile anatomice ale bărbaților și femeilor.
Drogurile pot fi ascunse și în corsete, proteze, sutiene, incălțăminte, slipuri, sprayuri pentru bărbierit, aparate de uscat părul, baterii de tranzistor false, cutii de conserve, casete de bijuterii false.
Metodele și tehnicile de identificare a drogurilor i-au determinat pe producătorii acestora să le modifice culoarea și compoziția chimică , provocând, până la identificarea noilor substanțe, dificultăți in depistarea drogurilor astfel disimulate.
g) Metode de mascare a mirosurilor specifice unor droguri:
Pentru prevenirea depistarii drogurilor datorită mirosului specific , de către câinii de urmărire specializați in asemenea operațiuni, traficanții recurg la diverse metode cum ar fi :
– impachetarea in cartoane speciale sau in canistre de tablă, in special a marihuanei, in care s-au introdus pești uscați cu miros ințepător și bile contra moliilor.
– introducerea in colete, alături de droguri, a unor esențe de usturoi sau ceapă al căror miros derutează câinii de serviciu.
– ambalarea in containere inchise ermetic , care nu permit nici o degajare de miros, exceptând situația in care aceste cutii au fost manipulate de persoane murdare pe mâini de drogul ambalat.
h) Metode de evitare sau anihilare a diferitelor dispozitive folosite pentru depistarea drogurilor :
Pentru evitarea dispozitivelor de depistare a drogurilor, traficanții folosesc, in funcție de complexitatea măsurilor de supraveghere de la punctele de trecere a frontierei, diferite metode. Astfel,pentru depistarea stupefiantelor, la punctele de trecere a frontierei, se folosesc și dispozitive cu raze X pentru controlul bagajelor călătorilor . Totuși traficanții cu experiență sau cunoștințe in domeniu, invelesc drogul in staniol sau foiță indigo, care opresc razele X.
2. Modalități de ascundere in trafic a stupefiantelor
Pentru trecerea frontierelor, traficanții încearcă să ascundă foarte bine drogurile astfel incât acestea să nu fie descoperite de controlorii vamali sau organele de poliție. Ascunderea stupefiantelor și locul de ascundere a lor reprezintă o problemă importantă, atât pentru autorități cât și pentru traficanti. Modalitățile și locurile de ascundere sunt diferite , ele depinzând de ingeniozitatea traficanților care se dovedesc foarte inventivi, cantitatea de stupefiante ce urmează a fi traficată, mijlocul de transport folosit, exigența controalelor la care să se supună traficantul pe traseul parcurs.
a) Locuri de ascundere in mijloace de transport
In funcție de tipul mijlocului de transport, stupefiantele pot fi ascunse in :
– mijloacele de transport auto: autoturismul, constituie mijloacul cel mai frecvent folosit in contrabanda cu stupefiante, in ele putându-se ascunde până la 100 kg de stupefiante, fără a atrage atenția autorităților.
Pentru amenajarea ascunzătorilor necesare contrabandei cu droguri pot fi folosite locurile unde sunt materiale de acoperire ( tapiserie, capacele roților ) sau care sunt ușor de manevrat. În functie de construcția și tipul autovehiculelor au fost descoperite ascunzători realizate in plafon, tapiseria scaunelor sau a ușilor, faruri, torpedou, roata de rezervă precum și în alte locuri special amenajate.
Aceste locuri de ascundere sunt folosite și în cazul autobuzelor sau autocamioanelor , precizând faptul că, in cazul cestora din urmă, există numeroase alte locuri de ascundere , in funcție de gabaritul pe care-l au.
– vagoanele de cale ferată sunt foarte des folosite de traficaț]ii de stupefiante datorită multiplelor posibilități de ascundere și a controlului prin sondaj ce se face de către organele vamale, la trecerea frontierei, datorită timpului limitat avut la dispoziție. Ascunderea stupefiantelor se poate face in locurile cu destinație tehnică de la capetele vagoanelor, in toalete, in compartimente, pe culoare, precum și in instalațiile din exteriorul vagonului.
– in avioane drogurile se pot transporta in bagajele pasagerilor precum și în alte locuri care oferă posibilități in acest sens, uneori cu complicitatea personalului din aeroporturi.
– pe vapoare, locurile cele mai propice pentru ascunderea stupefiantelor sunt: cisternele goale de carburanți, țevile, dulapurile și rafturile cu registrele de navigație, centurile de salvare, magaziile lăzile, frigiderele, părțile concave ale catargelor, elicea, colacii de frânghii.
b) Locurile de ascundere in obiecte de imbrăcăminte sau pe corp
Traficanții transportă personal drogurile ascunzându-le in diferite obiecte pe care le au asupra lor sau in imbrăcăminte ca și in toate cavitățile anatomice ale bărbaților și femeilor : gură, reverul hainei, interiorul cravatei, epoleți, cataramele de la curea, șlițul și manșeta pantalonilor, pălării , șepci și tocuri false.
Plicuțele de cannabis sunt modelate sub formă de talpi interioare și acoperite cu branțul din piele al fabricii . Deasemenea,femeile pot simula graviditatea , ascunzând stupefiante in săculețe fixate pe abdomen.
c) Locuri de ascundere in obiecte de uz casnic și personal
Potrivit practicilor existente in materie , cel mai adesea se constată confecționarea unor valize cu fund dublu, bastoane de sprjin, umbrele, folosirea ramelor de tablouri , ascunderea drogurilor in stilouri, statui, păpuși, bibelouri,pixuri, jucării, lumânări de ceară sau parafină, la rădăcina florilor, in cutia unei benzi de casetofon, in saci pentru corturi,covoare rulate,etc.
d) Locuri de ascundere in alimente, băuturi, țigări – stupefiantele pot fi ascunse in conserve de pește, carne sau legume, in fructe, cașcaval, cârnați, salam, cutii de lapte, cuburi de zahăr imbibate cu LS, pâine, ciocolată amestecată cu stupefiante.
B. Moduri de operare
Pentru realizarea traficului de droguri se apelează la cele mai diverse moduri de fabricare, transportare și de consumare propriu zisă a acestora.
a) Fabricarea drogurilor
O mare varietate de narcotice ( codeine, metadone), stimulente( amfetaminele ) și depresive ( diazepam ) sunt fabricate in mod legal , in scopuri medicale.
O altă categorie o reprezintă stupefiantele a căror materie primă este dată de culturile clandestine de cannabis, plantațiile de coca, halucinogene și mac opiaceu.
Din păcate,culturile clandestine sporesc adesea, in detrimentul culturilor alimentare. Acest gen de activitate, îl face pe fermierul cultivator complet dependent de banii proveniți de la traficanții de droguri și in totală opoziție cu Guvernul .
Ca și culturile, fabricarea stupefiantelor se face in mod clandestin, in laboratoare special amenajate in subsoluri, spații nefolosite sau depozite de unelte, precum și în clădiri special construite in locuri isolate, echipamentul tehnic fiind improvizat, foarte ieftin, fiind cumpărat din magazine fără a trezi suspiciuni.
Experiența de până acum a dovedit că traficanții nu folosesc prea des aceleași incăperi pentru producerea de stupefiante, schimbând frecvent laboratorul, pentru a nu fi identificați de poliție. Existența unui astfel de laborator clandestine poate fi trădată de mirosul de acetonă, amoniac sau alte substanțe chimice, care sunt indispensabile in procesul de fabricare a morfinei sau heroinei.
In afară de marihuana, celelalte droguri, atât cele produse prin sinteză cât șI cele sintetice in totalitate, necesită pentru fabricare tehnologii și substanțe chimice precursori. Traficarea acestor chimicale face parte din activitatea traficantului de droguri, fiind pedepsită de lege.
b) Transportul drogurilor
Transportul drogurilor se face pe cale aerienă, rutieră și maritimă.
Traficanții de droguri se folosesc tot mai mult de autovehicule cu numere de inmatriculare false sau numere de tranzit de tip Z sau W , pentru transportul mărfurilor de contrabandă și implicit a drogurilor. Uneori traficanții se folosesc de autovehicule aflate in traficul interna]ional, fără ca personalul de deservire al acestora să aibă cunoștință despre acest fapt,devenind astfel complici.
În general,transporturile de droguri se efectuează, cu autovehicule de tip , cu trenul, aeronave sau nave maritime . In cazul transporturilor de droguri efecuate cu autovehicule , traficanții profit de faptul că acestea , fiind incărcate de cele mai multe ori cu produse alimentare perisabile ( fructe, legume, carne ), nu pot fi controlate timp indelungat.
In zona est-europeană, drogurile sunt transportate in autoturisme particulare care nu apar pe listele organelor de poliție , astfel incâ sa duca în eroare autoritățile care având unele informații urmăresc camionul, iar transportul de droguri este dus la destinație de autoturism. In alte imprejurări, mașina este abandonată de traficanți într-un oraș timp de câteva zile, marfa fiind preluată de alți infractori și predată la destinație.
Organele de poliție au totuși sub control traficul illegal de stupefiante , iar pentru unele lovituri mai mari, drogul este lăsat intenționat să treacă, pentru a permite ‘’livrarea controlată ‘’.
C. Distribuirea drogurilor
,,Piața neagră’’ unde sunt vândute stupefiantele este diferită . In unele locuri această ,,piață’’ nu este chiar atât de secretă,vânzarea stupefiantelor făcându-se cu complicitatea autorităților . Unele persoane vând hașișul prin restaurante , iar altele iși expun marfa pe marginea străzii. Ambalarea și prezentarea stupefiantelor este o chestiune important pentru traficanți . Producătorii de opiu il ambalează în săculețe de pânză dându-I forma unei turte, aplicând pe ambalaj un semn(marcaj) de recunoaștere.
Acest marcaj poate consta în diverse desene reprezentând fluturi, păsări, sau cărți de joc ,iar pe unele pachete se pot găsi inscripții precum ,, de cea mai bună calitate’’ sau ,, opiul are un gust excelent’’.
In ceea ce-i privește pe consumatori,pentru procurarea drogurilor aceștia folosesc diferite metode și mijloace de obținere , de la cele mai pașnice, la cele mai violente sau chiar extrem de violente.
Atâta timp cât toxicomanii (consumatorii) au la indemânăși iși pot obține cu regularitate drogurile sunt, de regulă, liniștiți și pașnici deoarece trăiesc in euforia dată de droguri. Când nu mai au drogul dorit, toxicomanii pot devein extreme de periculoși manifestându-se ca niște elemente antisociale inrăite , in cele din urmă ajungând să comită fapte antisociale.
4.2. Elemente metodologice folosite in investigarea traficului de droguri
Pentru depistarea traficanților și a drogurilor, organele de poliție apelează la diverse metode care depind de complexitatea fenomenului , de modul de organizare și de capacitatea, competența professională a acestora și de experiența pe care o au in acest gen de activitate.
Investigațiile si verificările în depistarea traficanților, presupune o activitate complexă, organizată minuțios și de cele mai multe ori de lungă durată.
4.2.1. Modalități de documentare pentru inceperea urmăririi penale
Activitatea de documentare presupune obținerea unor , date referitoare la fapta săvârșită și autorul ei,urmând ca pe baza acestora, organele competente să decidă dacă este cazul să dispună începerea urmăririi penale.
In funcție de locul și modul de operare, se poate recurge la următoarele mijloace de probă:
a) Traficanții depistați la punctele de frontieră , la intrarea sau ieșirea din țarș cu stupefiante asupra lor:
– controlorii vamali sau cadre ale poliției de frontieră întocmesc procese verbale, in care trebuie să se precizeze cu exactitate persoanele asupra cărora s-au găsit substanțele stupefiante, locurile și metodele unde acestea au fost ascunse, sortimentele și cantitățile, forma de ambalare și prezentare, precum și orice alte amănunte referitoare la acestea.
– deasemenea se întocmesc buletine de analiză sau rapoartele de constatare tehnico – criminalistică din care să rezulte că substanțele sau produsele in cauză sunt ,sau, conțin stupefiante.
– din declarațiile date de persoanele în cauză, de complicii acestora sau a altor personae audiate se extrag informațiile necesare.
– cu ocazia controlului sau al percheziției corporale sunt effectuate și fotografii judiciare operative.
-se rețin și inventariază toate obiectele sau înscrisurile găsite asupra persoanelor implicate in traficul de stupefiante, sau în mijloacele de transport, care au legătură cu stupefiantul găsit .
Așa cum dovedește practica, de multe ori, unele înscrisuri, cum ar fi, notele de plată a cazării la hoteluri, chitanțele de achitare a convorbirilor telefonice, diferite adrese, fotografii, vizele de pe pașapoarte, pot contribui la dovedirea vinovăției suspecților.
b) In cazul traficanților depistați in interiorul țării noastre:
– se întocmesc procesele verbale de prindere in flagrant cu substanțe stupefiante asupra lor sau în momentul tranzacției de vânzare/cumpărare
– se efctuează Fotografii operative in care vor fi prezentate stupefiantele găsite, locurile de ascundere, mijloacele folosite, persoanele implicate și locurile in care s-au săvârșit faptele.
Datele furnizate de martori oculari, la care se adaugă obiectele și inscrisurile pe care traficanții le au asupra lor.
c) In cazul persoanelor depistate că sustrag stupefiante din spitale:
Procesele- verbale de prindere in flagrant – pentru a se putea dovedi că substanțele in cauză au fost sustrase cu intenția de a fi folosite de către toxicomani,prinderea în flagrant trebuie realizată în momentul în care stupefiantele sunt sustrase sau predate unor solicitanți .
Investigarea in aceste cazuri face necesară ridicarea actelor și intocmirea proceselor -verbale de constatare din care să rezulte: cine a ridicat și pe ce bază, stupefiante, in ziua respectivă sau in zilele anterioare, pentru a se descoperi și alte pesoane implicate in comiterea infracțiunii ; faptul că din farmacia spitalului s-au eliberat fiole cu aceeași serie ca a celor consemnate in procesul – verbal incheiate cu ocazia realizării flagrantului; faptul că in condicile de prescriere a unor asemenea substanțe există adăugiri sau modificări.
d) In cazul prescrierii de droguri prin rețete cu timbru sec fără a fi necesare:
– se verifică rețetele cu timbru sec in baza cărora s-au eliberat stupefiantele precum și caietele cu evidența rețetelor cu timbru sec aflate asupra medicilor , dacă în acestea au fost trecute numele unor persoane iar in rețete, ale altora.
– se întocmesc procesele verbale de constatare ce atestă faptul că persoanele pentru care s-au prescris stupefiantele nu există in realitate sau copiile după actele de deces, atunci când la data prescrierii rețetelor , persoanele pe numele cărora s-au eliberat erau decedate.
– actele de expertiză medicală , întocmite pe numele persoanelor cărora li s-au prescris stupefiante , deși in realitate nu sufereau de afecțiunile trecute în rețete și nici nu necesitau un astfel de tratament.
Declarații ale unor persoane pentru care s-au prescris stupefiante , fără ca ele să cunoască acest fapt , din care să rezulte că nu au primit rețetele sau substanțele in cauză și că nici nu Ii s-au făcut asemenea injecții .
e) In cazul stupefiantelor abandonate sau ascunse:
Sunt situații când substanțele și produsele stupefiante pot fi găsite abandonate in locuri ca : pe raza unor puncte de frontieră, camere de hotel, ascunse in locurile de depozitare a bagajelor, săli de mese, mijloace de transport, toalete și alte locuri de acces public.
Situațiile de acest gen, pot apare atunci când persoanele implicate in traficul de stupefiante s-au sesizat de intensificarea controlului vamal sau și-au dat seama că sunt urmărite.
In situațiile arătate se impune o deosebită atenție, fiind necesară o cercetare amănunțită a locului in care substanțele au fost descoperite , efectuarea de fotografii și audierea persoanelor prezente .
Produsele și substanțele trebuie să fie ridicate cu grijă , ambalate in mod corespunzător și predate specialiștilor in vederea descoperirii amprentelor sau oricăror alte urme ce pot contribui in final la identificarea și prinderea deținătorilor.
2. Metode tactice
Pentru depistarea traficului de stupefiante sunt necesare efectuarea unor supravegheri și verificări, verificări de registre, corespondențe și evidențe financiar- contabile, inclusiv cele pe suport informatic, care ar putea avea legătură directă sau indirectă cu bunurile importate, tranzitate/exportate pe teritoriul național.
De asemenea, este necesară supravegherea și verificarea operativă a clădiri-
lor, depozitelor și terenurilor, unde ar putea să se găsească stupefiante sau
precursori (substanțe utilizate frecvent în fabricarea drogurilor), precum și prevalarea de probe in vederea identificării și expertizării bunurilor ce au făcut obiectul operațiunilor vamale. Pentru depistarea traficanților, se poate apela și la ceea ce este denumit ,,urmărirea zborurilor sensibile ‘’ , adică a acelor zboruri despre care se dețin informații că sunt folosite pentru transportul de stupefiante, ascunse in diferite locuri de pe aeronave.
In astfel de situații , controlul se va efectua atât asupra călătorilor, personalului navigant, al bagajelor acestora cât și asupra aeronavei, verificându-se cu atenție toate locurile posibile de ascundere a stupefiantelor, folosindu-se specialiști (ingineri mecanici ) care cunosc caracteristicile tehnice de construcție a aeronavei.
Deasemenea, o altă metodă specific folosită de poliție pentru depistarea traficanților o constituie ,, livrarea controlată ‘’. Atunci când drogurile sunt lăsate intenționat să treacă prin filtrele de control, pentru ca, prin urmărirea persoanelor care le transportă, să se ajungă la marii traficanți sau la alte personae implicate sau la rețelele și filierele organizate de aceștia, precum și la mijloacele și metodele folosite.
3. Metode tehnico-științifice de depistare
Deasemenea, pentru depistarea stupefiantelor sunt folosite dispozitivele cu raze X, pentru controlul bagajelor și a locurilor greu accesibile, ca și aparatură de examinare neutronică.
Pentru interceptarea transporturilor clandestine, autoritățile pot folosi tehnici ultrasofisticate, cum ar fi nave rapide, aparatură de control (radare), avioane AWACS ( radar cu rază foarte mare de scanare) sau sateliți. Aceștia mai pot fi folosiți și pentru depistarea culturilor clandestine.
Drogurile și implicit traficanții mai pot fi descoperiți și cu ajutorul câinelui detector de droguri ( special dresat pentru depistarea stupefiantelor ). Câinele se așează in fața valizelor și le zgârie cu labele pe cele care conțin droguri.
4. Identificarea toxicomanilor.
Pentru identificarea toxicomanilor, până la efectuarea unor investigații medico- legale, trebuie știute următoarele:
a) nevoia de drog sau când se apropie momentul injectării sau ingerării, la toxicomani, apar anumite simptome cum ar fi: lăcrimări, curgeri nazale, dureri, mâncărimi, stări de teamă, transpirații, frisoane, dilatarea pupilelor,
irascibilitate, agitație, nervozitate.
b) toxicomanii aflați sub influența stupefiantelor au o stare de somnolență, pot fi apatici, puțin comunicativi, privesc în gol și se izolează pentru a putea “gusta plăcerea” stupefiantului.
c) în preajma persoanei toxicomane se pot afla diverse obiecte : pipe cu care s-a fumat, resturi de țigări, fiole groase care sunt găsite asupra sa, ori mirosurile specifice care îi pot trăda pe cei care au consumat stupefiante.
d) urmele lăsate de instrumentele de administrare: ințepături, cicatrici pe membrele superioare sau inferioare sunt indicia că este vorba de un toxicoman, ceea ce presupune o urgentă examinare medicală.
Identificarea toxicomanilor este posibilă și pe baza registrelor aflate la proprietarii de farmacii și angajații acestora, a rețetelor cu timbru sec onorate de policlinici, spitale și farmacii in care, pentru aceeași persoană, sunt trecute, la intervale de timp scurte, diagnostice diferite; a carnetelor de evidență a rețetelor cu timbru sec distribuite medicilor, care pot duce la descoperirea unor fictivități și falsuri sau prescrieri de stupefiante fără a fi necesare. Aceste nereguli pot fi depistate prin verificarea pe teren a datelor inscrise in carnetele respective. Condicile de la camerele de gardă oferă indicii despre persoanele de serviciu in ale căror schimburi, consumul a fost mai mare, depistându-se ,,bolnavi ‘’ ce frecventează mai des aceste locuri pentru a li se administra stupefiante, iar evidențele de la unitățile de interveneție și salvare ajută la identificarea persoanelor care solicit mai des intervenția salvării, acuzând dureri acute, urmărind in acest fel să li se administreze stupefiante .
5. Constatări tehnico – științifice.
Constatările tehnico-științifice sau expertizele sunt absolut necesare în
cauzele penale referitoare la traficul de stupefiante, acestea fiind principalele modalități științifice de dovedire a existenței și tipul stupefiantului. Identificarea urmelor de stupefiante se bazează pe punerea in evidență a caracteristicilor calitative proprii fiecărui stupefiant ( stare de agregare, formă de cristalizare, punct de topire, structură moleculară) care se păstrează neschimbate , indiferent de conjunctura existentă in momentul folosirii lor .
Unele substanțe stupefiante, după pătrunderea in organism, suferă o serie de transformări ( prin metabolizare ) din care pot rezulta alți compuși netoxici. Evidențierea acestora in produsele biologice poate constitui o dovadă a existenței inițiale in organism a stupefiantului de la care provin. Aflarea proprietăților stupefiantelor se face prin folosirea de metode fizico-chimice special iar rezultatele obținute sunt comparate cu caracteristicile substanțelor menționate in cataloagele sau lucrările de specialitate. Sarcina identificării stupefiantelor intră în competen]a specialiștilor și a laboratoarelor de profil, unde sunt trimise pentru analiză substanțele bănuite că ar face parte din această categorie.
In cazurile urgente, controlorii vamali sau organele de poliție care intră în posesia unor substanțe suspecte, pot proceda la o primă identificare, utilizând în acest scop trusa de reactivi. Intrebările la care trebuie să răspundă specialistul sau expertul trebuie formulate clar și precis dacă substanța în cauză este sau conține stupefiante iar in caz afirmativ, despre ce fel substanță este vorba. Se recomandă menționarea denumirii stupefiantului bănuit, pentru a se limita sfera de căutare de către specialiști.
Deasemenea, se vor adresa experților intrebări referitoare la puritatea, concentrația, umiditatea și greutatea stupefiantelor și dacă acestea au fost sau nu falsificate.
Analizele de laborator trebuie să ajute la descoperirea originii stupefiantelor, precizând dacă sunt sustrase dintr-o fabrică, dacă provin din surse ilicite, dacă au aceeași compoziție chimică. Aceste informații sunt aflate prin examinarea comparativă a eșantionului de probă cu substanțele incriminate.
Având in vedere că expertizele toxicologice duc la identificarea stupefiantelor, se recomandă trimiterea pentru asemenea analize și unele obiecte suspecte : fiole, seringi, pahare, pipe, resturi de țigări, pentru descoperirea eventualelor urme ale acestor substanțe.
In urma examinării substanțelor sau produselor de către specialiști, se pot formula concluziile finale :
– cert pozitivă ( substanța supusă examinării este hașiș )
– cert negativă ( substanța supusă examinării nu este stupefiant )
– de probabilitate ( substanța supusă examinării este probabil opiu )
– de imposibilitate ( nu se poate stabili dacă substanța supusă examinării este stupefiant )
Pentru identificarea stupefiantelor și a altor substanțe toxice sunt folosite gazcromtografe portabile care sunt capabile să depisteze aceste substanțe chiar in atmosfera unei camera în care există asemenea substanțe, pentru identificare fiind suficientă o cantitate de produs extrem de redusă .
6. Identificare drogurilor
În compoziție drogurilor se află de obicei ingrediente de drog activ, de origine și identitate necunoscută, precum și aditivi (zahărul sau chinina) ceea ce diluează concentrația și restrânge valoarea lor pe piața ilicită. Dificultatea în identificare drogurilor intervine în selectarea procedurilor analitice care pot pune în evidență o identificare specifică a unui drog.Specialiștii sunt determinți să adopte un plan de acțiune pentru identificarea unor substanțe de origine și compoziție necunoscută. În general se efectuează o serie de teste de culoare care produc o coloratură caracteristică pentru multe droguri ilicite comune.
Următoarea fază constă în identificarea drogului.
În multe situații specialiștii folosesc teste specific, precum spectrofotometria in infraroșu șispectometria de masă pentru a identifica un drog prin excluderea tuturor celorlalte. Sunt cazuri când se folosesc o serie de teste nespecifice ori prezumtive iar fiecare test, prin el insuși, este insuficient pentru a dovedi identitatea drogului, însă o combinație corectă de teste poate determina un rezultat caracteristic unei singure substanțe chimice adică drogul investigat.
Testele de rutină folosite de specialiști în identificare drogurilor sunt :
testele de culoare
testele microcristaline
cromatografia
spectrofotometria
spectometria de masă
1) Testele de culoare – unele droguri au un colorit caracteristic atunci când intră în reacție cu un agent chimic specific. Aceste teste sunt indicatori utili a prezenței drogurilor fiind de asemenea utilizate de investigatori în examinarea materialelor suspecte ce conține droguri. În mod curent sunt utilizate cinci teste de culoare :
Marquis – este reactivul în prezența căruia heroina și morfina, precum și majoritatea derivaților opiului se colorează în purpuriu, iar în prezența amfetaminei și a metilamfetaminei se colorează în orange –brun.
Dillie Koppanyi – este un reactiv valoros în testarea barbituricelor, în prezența căruia acestea se colorează în albastru violet.
DuquenoisLevine – se folosește în testarea marijuanei, prezența drogului fiind evidențiată de o culoare purpurie.
Van Urk – este acel reactiv ce capătăculorea albastru purpuriu în prezența LSD-ului.
Scott – este testul de culoare utilizat pentru a pune în evidență cocaina.
2) Testele microcristaline – reprezintă o tehnică specifică numai testelor color, o picătură de reactiv adăugată unei cantități mici de drog determinând o precipitare cristalină forma și măsura cristalelor examinate la microscop prezintă caracteristicile specifice fiecărui tip de drog.
3) Cromatografia pe strat subțire și cromatografia de gaze sunt două tehnici de separare ce pot fi folosite cu success in analiza drogurilor.
4) Spectrofotometria – Absorbția selectivă a luminii de către droguri în zonele UV și IR ale spectrului electromagnetic definește spectrofotometria ca fiind o tehnică valoroasă in caracterizarea drogurilor. Spectrul ultraviolet nu este concludent pentru o identificare pozitivă a unui drog deoarece și alte materiale pot produce un spectru asemănător. În același timp spectrofotometria este adesea utilizată ca tehnică de probabilitate în aprecierea identității unui drog. Spectrofotometria în infraroșu este una dintre acele câteva tehnici ce pot fi folosite de specialiști pentru identificarea drogurilor.Spectrul infraroșu este unic pentru fiecare componentă a unei substanțe, reprezentând o amprentă a acestora.
5) Spectometria de masă este considerată o tehnică valoroasă în analiza drogurilor, având în vedere ușurința cu care se poate separa drogul propriu zis de restul substanțelor ce pot fi prezente în compoziția drogului amalgamat. (33)
4.3. Particularități ale cercetării locului faptei
Un rol important pentru descoperirea și ridicarea mijloacelor materiale de probă îl are cercetarea la locul săvârșirii infracțiunii iar datorită specificului său, traficul de droguri este susceptibil să se comită in diverse locuri.
În cercetarea la fața locului se vor folosi :
Trusa criminalistică – care conține:
truse cu reactivi pentru testarea stupefiantelor,
sonda de control (periscop) pentru verificarea locurilor greu accesibile din autovehicule,
aparatura necesară radiografierii unor obiecte în care sunt ascunse stupefiante,
tuburi cu reactivi ce permit identificarea unor substanțe stupefiante,
printer care indentifică hașișul, marijuana, LSD-ul, substanțe din grupa opiaceelor sau amfetaminelor.
Faza statică a cercetării la fața locului – în această fază se va insista asupra următoarelor aspecte:
luarea măsurilor de prevenire a intoxicațiilor cu stupefiante și de salvarea eventualelor victime;
fotografierea sau filmarea stuperfiantelor, a locurilor unde au fost ascunse;
descoperirea obiectelor corp – delict și a urmelor vizibile;
efectuarea percheziției corporale asupra persoanelor implicate sau găsite la fața locului;
darea spre prelucrare a urmei câinelui de urmărire.
Faza dinamică a cercetării la fața locului – în această fază se vor intreprinde următoarele:
examinarea amănunțită de către medic a persoanelor suspecte că sunt sub influența stupefiantelor în vederea recoltării probelor de sânge și urină,
luarea măsurilor medicale ce se impun;
examinarea imbrăcămintei, a bagajelor și coletelor (pereții, capacele sau fundurile duble);
examinarea conținutului real al unor cutii de conserve, alimente, sticle cu băuturi ( alcoolice sau răcoritoare).
Vor fi efectuate fotografii sau filmări de detaliu indeosebi asupra urmelor de injecții, a resturilor publerilor de stupefiante, a pachetelor de țigări, a mucurilor de țigară, a rețetelor și altor documente ce interesează cauza.
Controlarea autovehiculelor pentru a se identifica locurile special amenajate în vederea ascunderii stupefiantelor prin modificări aduse caroseriei, verificarea barelor de protecție, a pneurilor, roților de rezervă, rezervoarelor de benzină, a sistemelor de ventilație și încălzire, a bateriei.
În cazul navelor și aeronavelor vor trebui avute în vedere:
cabinele personalului navigant,
obiectele pe care aceștia le au asupra lor (de imbrăcăminte, alimente, țigări) ,
părțile commune ale navei (toalete, tubulatura de aerisire din băi – in cazul navelor),
calele de depozitare a mărfurilor,
sălile de mese,
locurile destinate depozitării alimentelor,
bunurile echipajului și bagajelor pasagerilor.
Vagoanele de cale ferată se va verifica cu deosebită atenție exteriorul și interiorul acestora, locurile accesibile călătorilor cum sunt:
cușetele de dormit sau cele de bagaje,
toaletele,
tablourile electrice,
coșurile pentru resturile menajere, scrumierele,
sistemele de incălzire,
canapelele din compartimente.
Ținând cont că sunt nenumărate forme și varietăți de droguri, pentru împachetarea acestora nu se recomandă un anumit tip de ambalaj. Cerința generală este să se păstreze ambalajul original pentru a preveni pierderea sau contaminarea probei. Pentru robele suspecte ce conțin solvenți volatile vor fi împachetate în containere etanșe vizate pentru a preveni evaporarea solventului iar pachetele astfel sigilate vor fi apoi etichetate.
La fața locului pentru fixarea rezultatelor cercetării se va face un proces verbal la care se pot anexa fotografii, schițe, desene ori alte asemenea lucrări cum ar fi : rolele de film sau benzile video magnetice.
Din cele mai vechi timpuri întalnim consecințele nefaste ale traficului de stupefiante . Acestea sunt nu doar de ordin medical ci și socio-economice, politice și culturale. Extinderea lor a fost posibilă datorită transformărilor societății de-alungul timpului, evoluției mijloacelor de producție și a tehnologiilor dar și datorită dezvoltării continue a rețelelor și căilor de comunicație, continental și intercontinentală. Consecințele acestei extinderi la nivel mondial au dus la imposibilitatea țărilor de a se apăra de efectele nocive și distructive ale stupefiantelor. În ciuda repetatelor și a tot mai deselor încercări ale comunității internaționale de elaborara unele strategii eficiente de luptă în vederea prevenirii și a combaterii acestui flagel trebuie să se țină cont de consolidarea structurilor crimei organizate, care functionând în mod similar unei entitati economice legale, dar în domenii ale cerintei de mărfuri și servicii prohibite de către societate prin norme juridice trebuie sa fie competitivă pentru a se autoproteja, și-a găsit expresia în acutizarea fenomenului traficului ilicit de stupefiante. Activitățile infracționale internaționalizate a provocat apariția unor noi grupări organizate care, in loc să lupte intre ele pentru impunerea dominației asupra unui anumit teritoriu, își unesc forțele, urmând modelul fuzionărilor care operează în cadrul economiei ilicite.Dat fiind situația geopolitică și socială a României, aflată la răscrucea principalelor rute de trafic de droguri intre Orient și vestul Europei este marcat de dificultățile inerente perioadei de tranziție prelungită intre sistemul economiei de stat centralizate și crearea mecanismelor specifice economiei de piață.
Ținând cont, că timp de mulți ani România a fost o țara comunistă și a fost izolată prin constrângeri politice și economice, este una dintre rarele zone de pe mapamond care nu prezintă în cultura ei tradițională modele de comportament care să includă consumul de droguri. Dar criza economică și larga deschidere a frontierelor statale ce faciliteaza tranzitul în continuă creștere al persoanelor, mărfurilor și serviciilor pe teritoriul statului roman sunt factori ce favorizează traficul și consumul de stupefiante în țara noastră.
1. Pregătirea constatării infracțiunii flagrante
Printre activitățile pregătitoare sau preliminare constatării infracțiunii flagrante se inscriu :
Stabilirea oportunității și necesității infracțiunii flagrante
Organul de urmărire penală trebuie să procedeze la analiza temeinică a fiecărui caz in parte atunci cand trebuie să ia hotărâre privind necesitatea constatării infracțiunii. Astfel, în unele situații organele de urmărire pot proceda la o “supraveghere “ a traficului de droguri (așa-zisa “ livrare controlată” ) care are ca scop depistarea și destrămarea rețelelor de traficanți, descoperirea mijloacelor și metodelor folosite, a modurilor de operare. Se pune foarte mare accent pe descoperirea unei rețele de traficanți decât prinderea unui singur traficant pentru că se apreciază că are valoare mai mare.
Obținerea de date referitoare la făptuitor și activitatea sa infracțională
Organele de urmărire cunoscând unele date despre persoanele implicate în traficul de stupefiante și despre activitățile pe care aceștia le desfășoară, au posibilitatea să stabilescă modalitățile concrete în care trebuie să se acționeze pentru constatarea infracțiunii flagrante. Ei încearcă să obțină cât mai multe informații legate de naționalitatea, cetățenia, domiciliul sau reședința, persoanele din anturaj, antecedente penale, metode, mijloace și moduri de operare folosite, locurile din care procură stupefiante.
c) Pregătirea mijloacelor tehnice criminalistice
Pentru constatarea infracțiunii flagrante, echipa trebuie să fie dotată cu trusa pentru testarea stupefiantelor, cu dispozitive pentru prelevări de aer din diverse locuri, cu aparate de fotografiat și video.
d) Stabilirea momentului și a modului de acțiune
Stabilirea modului de acțiune și a momentului intervenției trebuie să li se acorde o atenție deosebită. În cazul infracțiunii de trafic de stupefiante, momentul acțiunii trebuie fixat in perioada producerii, deținerii sau altor operațiuni privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice, in timpul cultivării în scop de prelucrare a plantelor care conțin astfel de substanțe sau în timpul experimentării produselor sau substanțelor toxice.
2. Realizarea efectivă a prinderii în flagrant presupune :
a) Identificarea martorilor oculari
De multe ori, în scopul realizării operative a activităților propuse, organele de urmărire penală trebuie să apeleze la concursul unor persoane de bună-credință aflate la locul faptei. Pentru a putea identifica și asculta mortorii oculari se asigură posibilitatea obținerii și altor probe decât cele ce se constată nemijlocit, cu referire la activități desfășurate de către persoanele implicate în traficul de droguri, înaintea sosirii organelor de constatare, persoanele care le-au ajutat, locurile in care au fost ascunse ori aruncate produsele și substanțele toxice sau stupefiante, mijloacele folosite
b) Stabilirea activității ilicite desfășurate în momentul constatării
La aceste infracțiuni, activitățile ilicite pot consta în producerea, deținerea sau orice operație privind circulația produselor ori substanțelor stupefiante sau toxice, cultivarea in scop de prelucrare a plantelor ce conțin astfel de substanțe, ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, dacă toate acestea se desfășoară fără drept.
c) Declinarea calității organului judiciar și luarea măsurilor pentru întreruperea activității ilicite.
Organul de urmărire penală trebuie să-și prezinte calitatea în momentul intervențieișisă indice unitatea din care face parte, arătând actul doveditor in acest sens, in mod deosebit in cazurile când sunt imbrăcați în ținută civilă. După ce a făcut dovada de prezentare a calității, organul de urmărire penală trebuie să ia toate măsurile necesare pentru încetarea activității ilicite, în acest scop apelând și la sprijinul persoanelor de bună-credință care se află la locul faptei.
d) Acordarea primului ajutor persoanelor intoxicate
Atunci când există date și informații despre persoane care consumă stupefiante, cu ocazia realizării flagrantului, este necesar ca din echipă să facă parte și un medic specialist pentru a identifica dacă persoanele aflate în stare gravă datorită supradozelor consummate, si să impună internarea a acestora. Înainte de-a fi transportată la spital , in raport cu starea ei, persoana în cauză trebuie să fie identificată, făcându-se mențiune despre aceasta și despre măsurile luate în procesul verbal.
e) Identificarea făptuitorului.
Identificarea făptuitorului se va face pe baza actelor de identificare pe care le are asupra sa, menționându-se numele, prenumele, numele și prenumele părinților, data și locul nașterii, seria, numărul și unitatea de poliție care a emis actul de identitate, domiciliul și reședința acestuia. Atunci când făptuitorul nu are asupra sa actele din care să rezulte identitatea, vor fi menționate datele declarate de acesta, urmând a fi verificate ulterior de autăritățile abiliatate , în evidențele unităților de poliție.
Efectuarea percheziției corporale.
Percheziția corporal este obligatorie în toate cazurile și prezintă o mare inportanță, se efectuează cu prioritate. Se evitată, pe cât posibil, locurile aglomerate. Dacă persoana respectivă se află în autoturim atunci percheziția se extinde asupra bagajelor și a autoturismului. În aceste situații, asupra făptuitorului pot fi găsite:
substanțe sau produse stupefiante ori toxice,
țigări care conțin plante stupefiante,
băuturi în care s-au introdus astfel de substanțe,
alimente folosite ca ascunzători,
diferite înscrisuri ca; note de plată a cazării la hotel sau a diferitelor servicii prestate de acesta ( telefon, televizor, spălat, călcat )
hărți pe care sunt însemnate traseele de parcurs,
agende cu nume de persoane, adrese, numere de telefon.
Luarea măsurilor cu privire la făptuitor și la obiectele, valorile și înscrisurile descoperite.
După ce s-a efectuat percheziția corporală a făptuitorului, se va asigura paza. Acesta având dublu rol; pe de o parte, pentru a nu-i da posibilitatea să dispară de la locul faptei, iar pe de altă parte precum a nu distruge eventualele mijloace materiale de probă. Obiectele purtătoare de urme (seringi, fiole, țigări prelucrate) rămân asupra organelor de urmărire penală pentru a se dispune constatările tehnico-știițifice, expertizele și analizele la laborator necesare identificării substanțelor stupefiante.
Intervenția și fagrantul este făcut doar de echipe specializate care își va prezenta indentitatea în special dacă nu poartă uniformă, pentru a nu crea confuzii, în special a nu fi confundați cu membrii grupării adverse, mai ales la infracțiunile axate pe tranzacțiile cu droguri.
Ceilalți participanți vor identifica martorii, asigură reținerea suspecților care au părăsit zona de acțiune și îi identifică pe aceștia. Pentru a fi prins în flagrant presupune ca, infracțiunea să fie în curs de desfășurare în momentul intrării în dispozitiv. Există un risc foarte mare în acastă fază, deoarece autorul este dispus să riposteze în orice moment fiind foarte tensiona, sau se poate afla între alte persone. Datorită stării de panică, făptuitorul poate încerca să-și asigure scăparea prin luarea de ostatici.
Flagrantul, prinderea în flagrant, este pentru organizatorii săi, un avantaj asupra infractorului deoarece aceștia au avantajul factorului supriză, iar infractorul se găsește intr-un moment de relaxare. Este vorba despre flagrantul ce se realizează după consumarea actului infracțional.În această alternativă există însă riscul dispariției infractorului cu bunurile care reprezintă obiectul infracțiunii sau al abandonării acestora pentru a-și asigura mai ușor scăparea.
Membrii echipei pot alege cea mai bună alternativă de intervenție, fiind necesar să se schimbe pe parcurs modul de acțiune, în funcție de apariția unor evenimente imprevizibile sau care determină creșterea pericolului ori a altor riscuri, în cazul aplicării planului inițial.
De asemenea, se va avea în vedere faptul că locurile deschise oferă infractorilor posibilitatea de a observa mai bine zona și dezavantajul echipei de intervenție care poate fi ușor reperată. Plasarea membrilor echipei se va face acoperit, în ținută civilă adecvată mediului respective, pentru a nu crea suspiciuni infractorilor ori persoanelor care domiciliază in zonăși care-i pot avertiza.
După realizarea flagrantului, zona de acțiune trebuie degajată rapid pentru a se preveni concentrarea persoanelor curioase, formarea de blocaje, intervenția altor infractori sau alte elemente negative.
CAPITOLUL V
Aspecte criminologice privind drogurile
Una din cele mai dramatice probleme cu care se confruntă lumea de azi sunt drogurile, acest fenom unul foarte complex, profund și tragic al lumii contemporane. În fiecare an miliarde de euro sunt deturnați spre scopuri antisociale, și intră în buzunarele unor bande de criminali și traficanți care sfidează autoritățile și legile. Un număr mare de oameni cad pradă drogurilor an de an, iar mulți dintre ei sunt cu desăvărșire pierduți pentru societate. An de an se încearca să se găseasca soluții pentru a pune capat acestui flagel mondial care-l reprezinta traficul si consumul de stupefiante prin înmulțirea conferințelor și întrunirilor. Motivația care îi determina pe oameni să se indreapte către consumul de droguri sunt dintre cele mai diverse. În unele cazuri începutul poate fi făcut prin prescriere în scopuri terapeutice a unei substanțe psihotrope.sau unui somnifer. Iar in alte cazuri curiozitatea, ignoranța, modificarea structurilor sociale, presiunea grupului urbanizarea, șomajul, plictisul vieții cotidiene îi determină să recurgă la droguri Drogul poate constitui un refugiu pentru un individ care se simte izolat, în comunitate, intr-un grup sau în familie, dar din păcate este un refugiu temporar și tragic. Atunci cînd intervin modificări în structurile sociale care au constituit sprijinul unor membrii ai societății, unii indivizi sunt incapabili să se adapteze și vor căuta un refugiu în droguri. Deasemenea momentul în care rămîne fără loc de muncă, lipsa unei educații adecvate, distrugerea familiei sau diverse probleme personale, il fac pe cel slab să aleagă consumul de droguri. Astfel cei slabi drogîndu-se își crează o lume de vis în care speră să-și împlinească destinul. În ziua de astăzi foarte mulți oameni apelează la aceste substanțe ilegale.
,,Pierzându-și identitatea omul s-a înstrăinat de familie, de comunitate, de societate și de natură rămânând singur in fața pericolului. Încercând să se salveze nu va reuși singur și-n acest fel sensul vieții se afundă intr-o moarte lentă, iar moartea devine ultima speranță a vieții.’’
Drogul produce tulburări mentale care influențează comportamentul infracțional și un factor criminogen important. Consumul lor predispune acest comportament infracțional la un temperament nevrotic sau psihotic. Starea tipică de confuzie mentală provocată de toxicomania, conduce la o stare de delir și agresivitate căreia i se atribuie o parte importantă a infracțiunilor săvârșite cu violență. Pentru a intra în posesia drogurilor majoritatea consumatorilor nu-și pot satisface pe căi cinstite dorința, de aceea regurg la săvârșirea de infracțiuni ca furturi, prostituție, tâlhări, unii dintre ei ajungând chiar și la comiterea de crime. Un rol însemnat în amplificarea criminalității de orice fel la avut apariția și chiar adâncirea decalajelor dintre nivelul aspirațiilor sociale și cel al imposibilităților materiale. Condițiile materiale de viață accentuează diferențele tot mai vizibile între indivizi și chiar grupuri, aceste diferențe au ca efect proliferarea sentimentului de frustrare, sentiment care, neputând fi pe deplin conturat, duce in mod inevitabil la consumul de droguri și ulterior, de cele mai multe ori, la săvârșirea unor fapte penale .De multe ori indivizi sau grupurile sociale, pentru realizarea a scopurilor propuse folosesc mijloace nelegitime și interzise prin norme sociale cu character juridic, moral, politic sau religios. Ignorarea acestor norme sau exagerarea lor duc la consumul de droguri și implicit la fapte grave de încălcare a normelor de conduit de câtre mulți indivizi ajungându-se la măsuri extreme de suprimare a propriei vieți, membrilor familiei sau chiar a colectivității din care fac parte. Pentru acești indivizi, consumul de droguri poate deveni singurul reper de comportament.
În anul 2008 mulți specialiști de la noi din au atras atenția asupra așa-numitelor „etnobotanice care conțin și compuși chimici cu efecte similare cu cele ale unor droguri ușoare. În timp pentru unii a devenit o afacere deosebit de profitabilă. Rețeaua „magazinelor de vise“ fiind o alternativă facilă pentru cei care cred că „noul drog“ este o soluție la problemele cu care se confruntă. Zilnic mass-media prezintă ravagiile consumului de etnobotanice care produc perturbări comportamentale, de percepție și cogniție ce pot ajunge până la halucinații.Ținând cont de această stare de fapt, în societatea civilă românească a fost necesară adoptarea unei poziții deschise și obiective cu privire la realele pericole ce amenință ordinea publică și legalitatea. Specialiștii implicați în de prevenire și combatere a drogurilor au declanșat numeroase operațiuni în școli, licee și universități, unde au prezentat pericolele la care se expun prin consumarea stupefiantelor. Conștientizarea la ce se expun generațiile viitoare și pericolul pe care-l reprezintă drogurile .Un rol bine determinat o are familia și anume acela că trebuie să dea societății indivizi cu o personalitate puternică, capabili să facă față greutăților vieții și va trebui să-i invețe să respecte adevăratele valori sociale, fără de care nu s-ar putea impune in societate. Dar ca aceste invățăminte primite sa să fie utile necesar ca și familia să fie un model de comportament social. Un rol foarte important îl au specialiști, și psihologii care pot interveni benefic în prevenție, în adicție (dependență) și post-servaj prin strategiile antidrog și în realizarea inserției sociale. Mai întâi psihologul poate prevenii prin a iniția un proces de informare-educare care să conștientizeze tinerii asupra efectelor nocive pe care le au diferite droguri. Un rol foarte importan il are, informarea corectă și cât mai completă, exemplele sa fie cât mai realiste și să aibe un caracter formativ în sensul modelării unei personalități echilibrate. De asemenea foarte important relațiile interumane, programarea unor activități de petrecere a timpului liber care să favorizeze dezvoltarea echilibrată a personalității, sport sau diferite manifestări culturale. Odata cu instalarea dependenței mai dificilă reconstruirea și remodelarea personalității când comunicarea perturbată iar specialistul trebuie să ofere o alternativă de supraviețuire. Intensitatea e mai puternică în cazul consumului de droguri, iar durata e de cinci ori mai mare și, deși produce obișnuință, crește motivația și necesitatea unui consum sporit pentru a spori și satisfacția. Ba mai mult in cazul efectuării unui tratament rămâne posibilitatea recăderii. Pentru a reintra în viața normală și a face față realității de dincolo de tratament.este esențial ca decizia de a renunța să angajeze întreaga personalitate care să fie pregătită pentru acest lucru. Integrarea reală a individului în mediul social trebuie să urmărească căt mai multe soluții personalizate, urmărind reinserția socială a dependentului de droguri. noastră legislația și aspectele juridice sunt la fel de complexe și se urmează dinamica fenomenului și actele normative internaționale. În anul 2000 a fost dată cea mai importantă lege ca apoi să fie modificată de patru ori. are un rol important în aplicarea acestei legislații, care anul trecut a prezentat în fața Parlamentului un Raport național privind consumul de droguri. În urma comunicările și discuțiile a reieșit necesitatea unor cercetări interdisciplinare ale căror rezultate să poată fundamenta acțiuni eficiente pentru ca acest adevărat flagel să nu mai facă atâtea victime.
CUPRINS
Motivația cercetării
Capitolul I. Noțiuni introductive
1.1. Considerații generale privind traficul de droguri
1.2. Cele mai importante țări ce practică traficul de droguri
Capitolul II. Definișia și clasificarea drogurilor
2.1. Definirea drogului
2.2. Clasificarea drogurilor
2.3. Principalele droguri întâlnite în traficul de droguri, apariția și evoluția lor
Capitolul . Reglementări interne și internaționale traficul și consuumul de droguri
3.1. Reglementări interne
3.2. Reglementări internaționale
Capitolul IV. Investigareainfracțiunilor privind traficul și consumul ilicit de droguri
4.1. Modalități de ascundere a drogriolor
4.2. Elemente metodologice folosite în investigarea traficului de droguri
3.2.1. Modalități de documentare pentru începerea urmăririi penale
4.3. Particularități ale cercetării locului faptei
Capitolul V. Aspecte criminologice privind drogurile
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte Teoretice Si Practice Privind Traficul de Droguri (ID: 126506)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.