Aspecte Teoretice ȘI Practice Privind Dobândirea Dreptului DE Proprietate Asupra Imobilelor ÎN Condițiile Oug 942000 Privind Retrocedarea Unor Bunuri Imobile Ce Au Aparținut Cultelor Religioase DIN România

CUPRINS

Anexe 70-73

BIBLIOGRAFIE

1) Adam I.- Proprietatea publică și privată asupra imobilelor în România, Editura All Beck, București 2000

2) Adam I- Legea 10/2001 Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 Ediția a III a, Editura All Beck București 2003

3) Adam I – Drept civil.Drepturi reale principale, Ediția a II a, Editura All Beck București 2005

4)Adam I.- Drept civil Teoria Generală a obligațiilor, Editura Dacia Europa Nova Lugoj 2002

5) Bârsan Corneliu- Drept civil.Drepturi reale principale Editura All Beck București 2008

6) Bârsan Corneliu -Drepturi reale principale, Editura Hamangiu București 2007

7) Cristian Jora, Lucia Uță- Drept civil, Editura Lumina Lex, București 2007

8) C. Stătescu, C. Bîrsan- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. All, București, 1993

9) Eugen Chelaru- Legea 10/2001 privind privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 Comentată și adnotată, Editura C.H Beck, București 2001

10) Eugen Chelaru – Drept civil. Drepturi reale principale Editura C.H Beck Ediția a III a București 2009

11) Flavius A.Baias, Bogdan Dumitrache,Marian Nicolae- Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în condițiile legii 10/2001, Volumul I, Ediția II Editura Rosseti București 2002

12) Iosif Robi Urs- Drepturi reale, Editura Universitară București 2006

13) Fl. A Baias, B. Dumitrache, M. Nicolae, Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv. Legea 10/2001 comentată adnotată, Vol. 1, Edit. Rosetti, București, 2001

14) L. Pop-Teoria generală a obligațiilor, Ed. Lumina Lex, București, 1998

15) L.Pop- Drept civil Editura Universul Juridic București 2006

16) M. Costin- Marile instituții ale dreptului civil român, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1982

17) Lege nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 Rectificată prin- O.U.G. nr. 209/2005- Legea nr. 263/2006- Legea nr. 74/2007- Decizia Curtii Constitutionale nr. 1055/2008 publicată în M.OF nr. 737 din 30/10/2008.- Legea nr. 1/2009 publicată în M.OF nr. 63 din 03/02/2009.

18)Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998 și modificată prin O.U.G. nr. 206/2000 Legea nr. 241/2003

19) Decretul 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea si întreținerea institutiilor de învatământ general, tehnic sau professional publicat în Monitorul Oficial 177 din 3 august 1948)

20) Decretul nr 177 din 4 august 1948 privind regimul general al cultelor religioase. Publicat în Monitorul Oficial 178 din 4 august 1948, corectat prin rectificarea apărută în Monitorul Oficial 204 din 3 septembrie 1948.

21) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul Oficial nr 11 din 8 ianuarie 2007

22)Ordonanta de Urgenta 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania. Adoptată în 29 iunie 2000 si publicată in Monitorul Oficial nr. 308 din 4 iulie 2000. Republicată în Monitorul Oficial nr. 797 din 1 septembrie 2005 Rectificată și republicată in Monitorul Oficial nr. 955 din 27 octombrie 2005.

23) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor publicată în Monitorul Oficial nr 11 din 8 ianuarie 2007

24) Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653/22.iulie.2005 Versiunea actualizată include modificările aduse de : O.U.G. nr.127/2005, Rectificarea publicata in M.Of. nr. 955 din 27/10/2005, O.U.G. nr209/2005 Rectificarea publicată în M.Of. nr. 294 din 31/03/2006 O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 114/2006 4 – Rectificarea publicata in M.Of. nr. 381 din 06/06/2007, Legea nr. 163/2007,O.U.G. nr. 81/2007,O.U.G. nr. 93/2007 publicată în M.OF nr. 671 din 01/10/2007, O.U.G. nr. 118/2007 publicata in MOF nr. 73 din 31/10/2007,O.U.G. nr. 154/2007 publicată în M.OF nr. 883 din 21/12/2007, Legea nr. 77/2008 publicată în M.OF nr. 286 din 14/04/2008, O.U.G. nr. 62/2008 publicată în M.OF nr. 392 din 23/05/2008

25) Ordonanța de Urgență a Guvernului 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din 1999. modificată prin legea nr. 241 din 16 mai 2001; legea nr. 493 din 11 iulie 2002; Ordonanța de urgență nr. 68 din 13 septembrie 2006.

26) Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 publicată în M.Of. nr. 8/12 ian. 2000 și modificată prin O.U.G. nr.69/2000, O.U.G. nr.102/2001,H.G.nr.1.172/2001,L.nr.389/2002,L. nr.204/2004 L. nr.247/2005, O.U.G. nr.127/2005, O.U.G. nr.139/2005,L.nr.342/2006, L. nr.193/2007 L. nr.212/2008, D.C.C. nr.652/2009, D.C.C. nr.652/2009

27) Hotărârea de Guvern nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 Publicată in : MONITORUL OFICIAL nr. 379 din 11 iulie 2001

28) Hotărârea de Guvern 1068 din 2007 pentru modificarea și completarea Hotărârii de Guvern 361 din 2005 privind înființarea și organizarea Autorității Naționale pentru acordarea despăgubirilor, Publicată în Monitorul Oficial 651 din 24 septembrie 2007

29) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Publicată în Monitorul oficial 1154 din 07/12/2004, modificată prin: Legea nr. 100/2007 publicată în M.OF nr. 684 din 08/10/2007, Legea nr.97/2008 publicată în M.OF nr. 294 din 15/04/2008, Legea nr. 100/2008 publicată în M.OF nr. 375 din 16/05/2008

30) Ordonanța de urgență a Guvernului nr 81din 2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 446 din 29/06/2007

31) Raportul de activitate al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății din anul 2009

32) Codul Civil modificat prin Legea nr. 287/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 511.

33) Constituția României

Anexa1

SITUAȚIA JURIDICĂ ȘI LOCATIVĂ – MODEL

a unor imobile care au fost solicitate de către cultele religioase din România potrivit

O. U. G. nr.94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare

Imobil situat în (adresa imobilului – istoric de adresă poștală – dacă este cazul) …………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

cartea funciară nr. …………………………………… nr. top. ……………………………………………………., compus din1 ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

suprafață construită existentă la momentul preluării abuzive ……………………………………………………….

suprafața construită ulterior momentului preluării abuzive.………..………………………………………………

aria construită desfășurată a edificiilor existente la momentul preluării abuzive…………………..……….…..

aria construită desfășurată a edificiilor ulterioare momentului preluării abuzive ………….…………………..

suprafață teren (inclusiv terenul pe care este edificată construcția) …………………….…………………

În prezent: intravilan ………..……. La data preluarii: intravilan ………..………….………………

extravilan ………….… extravilan ………….…………………….

Vecinătăți: – Nord ………………………………………………………

– Sud ………………………………………………………..

– Est …………………………………………………………

– Vest ……………………………………………………….

Imobil preluat de către stat prin2……………………………………………………………………………………………..

Au fost acordate despăgubiri la momentul preluării pentru acest imobil DA/NU conform ………………………… …………………………………, în cuantum de ……………………………………………………………………………………………… .

Pentru imobilul solicitat beneficiarului cererii de retrocedare i s-a reconstituit pe vechiul amplasament sau pe un altul dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar DA/NU.

Pentru imobilul solicitat au fost formulate notificări în temeiul Legii nr.10/2001 sau cereri de retrocedare în temeiul legilor fondului funciar de către …………………………………………………………………………………………….

Proprietar actual……………………………………………………………………..…………………………………….

Titlul proprietarului actual…………………………………………..………………………………………………………

Destinația actuală…………………………..………………………. folosit de către ………………………………

cu titlu de ………………………………………………………………………………………………………

A fost înstrăinat3 (parțial / în totalitate), în conformitate cu………………………………………………….……….…… în data de ……………………………

Construcția preluată a fost demolată DA/NU în anul ……………..….. actualmente terenul fiind liber/ocupat de.…………………………………………………………………………………………………………………………….

Imobilul a fost transformat4 în procent de………..……………….…………..………….…………………….

Construcții5 edificate ulterior momentului preluării de către stat………….…………….…………………………………

Imobilul este înscris în lista monumentelor istorice DA/NU.

Nu a figurat în evidențele noastre……………………………………………………………………………………………………

Alte precizări necesare soluționării cererii de retrocedare………….………………………………………….…….

1 se vor menționa construcții împreună cu terenul aferent sau, după caz, teren liber

2 se va menționa actul normativ/administrativ de trecere a imobilului în proprietatea statului.

3 în cazul înstrăinării parțiale se vor preciza, cu exactitate, datele de identificare ale spațiilor înstrăinate și a celor rămase în administrare.

4 se vor preciza adăugirile pe orizontală sau verticală la construcția inițială.

5 corpuri de clădire distincte de construcția inițială sau alipite la aceasta, dar care pot fi utilizate separat.

=== l ===

CAPITOLUL I

SITUAȚIA IMOBILELOR PRELUATE ÎN MOD ABUZIV ÎN PERIOADA

6 MARTIE 1945-22 DECEMBRIE 1989

1.INTRODUCERE

Regimul comunist, instaurat după 6 martie 1945, a avut ca deziderat fundamental lichidarea proprietății private, și, în acest sens, a edificat un sistem de instituții care să conducă la atingerea acestui scop.

Procesul a început cu naționalizarea principalelor mijloace de producție, apoi a băncilor, urmând unitătile de învățămant și cele sanitare, farmaciile, cinematografele si, bineînteles, locuințele, în paralel s-a desfășurat „procesul de transformare socialistă a agriculturii”, astfel că la sfârșitul deceniului 6, al secolului trecut, proprietatea socialistă era dominanta vieții social-economice românești.

Limitări, îngrădiri grave ale proprietății au fost aduse prin Constituția din 1952.Aceasta dispunea în art.11 că „statul democrat popular realizează în mod consecvent politica de îngrădire și eliminare a elementelor capitaliste”. Prin această Constituție se proclamă deschis diferența de ocrotire juridică între conceptul particular-capitalist ce trebuia eminamente eliminat și conceptul colectiv-socialist care trebuia să devină omniprezent în viața social-economică și juridică a României.

Pe aceeași linie directoare, prin art. 36 al Constituției din 1965 se limitează în mod expres aria dreptului de proprietate particulară, doar la „economiile și veniturile provenite din muncă, casa de locuit, gospodăria de pe lângă ea și terenul pe care ele se află, precum și bunurile de uz și confort personal”.

Însă așa cum au demostrat cei 25 de ani de aplicare a acestei Constituții, nici aceste puține bunuri enunțate într-o manieră limitativă în textul de lege, nu s-au bucurat de o reală protecție în perioada regimului totalitar comunist, numeroase fiind actele normative care au dus la deposedarea în mod arbitrar a persoanelor titulare ale acestora.

Astfel a existat dreptul de proprietate socialistă de stat definit în doctrina perioadei ca fiind „dreptul ce aparține întregului popor, înfățisat de stat, de a-și apropia mijloacele de producție și produsele, exercitând posesia, folosința și dispoziția acestora, prin putere si interes propriu, ce-i sunt recunoscute de legea socialistă, ca expresie a întregului popor”.

Acest drept este exercitat prin „punerea în valoare a drepturilor reale de tip nou create de către stat, pe seama altor subiecți de drept, într-un atare scop”.

Acest hibrid monstruos de instituții juridice este clădit pe violență si violarea celor mai elementare drepturi cetățenești, printre care și dreptul de proprietate privată.

Proprietatea socialistă era “proprietatea întregului popor” și, în același timp, a nimănui, bunurile ce faceau obiectul acestui drept fiind la discreția guvernanților perioadei care le dețineau, le foloseau și dispuneau exclusiv de ele, în detrimentul fățiș al societății.

Modurile specifice de dobândire a dreptului de proprietate socialistă de stat erau: naționalizarea, exproprierea, rechiziția, confiscarea, amenzile, impozitele, taxele, apropierea bunurilor fără stăpân, a comorilor, a succesiunilor vacante, precum si alte dispoziți din diferite legi speciale.

De asemenea, a fost creat dreptul de proprietate cooperatist-obștească, ca formă a dreptului de proprietate socialistă, definit ca fiind „facultate recunoscută de lege fiecărei cooperative, fiecărei organizați obștești, ca persoana juridică, de a-si apropia bunurile necesare pentru îndeplinirea scopului avut în vederea la înființarea ei si de a exercita în privința acestora, […] posesia, folosința și dispoziția, în limitele legii”.

Aceste forme colective ale dreptului de proprietate erau menite sa anihileze în totalitate proprietatea privată, fapt ce, de alfel, s-a și întâmplat, prin edictarea unor legi nepopulare, de transfer obligatoriu de proprietatea privată în proprietatea statului a unor categorii importante de bunuri.

Dupa abolirea acestui sistem politic, prin Revolutia din 1989, s-a pus tot mai pregnant problema reparări prejudiciilor cauzate prin abuzurile săvârsite de regimul comunist.

Repararea acestor prejudicii, având în vedere principiile consacrate în materie, trebuie să fie integrală și să facă, pe cât posibil, în natură. În acest sens, art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 prevede că “imobilele preluate în mod abuziv […] se restituie în natură […] și libere de orice sarcini”.

Noțiunea de imobile preluate abuziv este definită de art. 2 alin 1 prin enumerarea cazurilor de preluareSunt incluse practic toate modurile de preluare a imobilelor de către stat, organizațiile cooperatiste sau orice alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, indiferent dacă preluarea s-a făcut sau nu în concordanță cu legislația în vigoare la data când acesta a avut loc

Prin repararea integrală a prejudiciului înțelegem înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare produse, în scopul repunerii celui păgubit în situatia anterioară, în acest mod dându-se eficiență principiului „restitutio în integrum”.

Acest din urmă principiu este unul din principiile fundamentale ale răspunderii civile, pentru că presupune o reparare iar, prin definiție, repararea nu poate fi decât integrală.Deși nu este prevăzut în nici un text de lege, acest principiu este consacrat de practică judiciară, rezultând din interpretarea conjugată a celorlalte principii de drept dezvoltate de Codul civil în această materie. Și literatura de specialitate a avut o contribuție însemnată la consacrarea acestui principiu, printr-un sistem închegat de idei, care sa constituie într-un sprijin valoros în activitatea de realizare a justiției.

În ceea ce privește principiul reparări în natură a prejudiciului aceasta rezidă în restituire în natură a bunurilor însușite pe nedrept, desprinzându-se din însăși esența răspunderii civile, care presupune repararea efectivă a prejudiciului cauzat altuia, or, acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă se restabilește în mod real situația existentă înainte de producerea prejudiciului.

Nici principiul reparării în natură a prejudiciului nu-și are o consacrare în Codul civil, însă rezultă din interpretarea coroborată a taxelor de lege privitoare la răspunderea civilă, fiind și o creație a practicii judiciare .

Principiilor mai sus amintite s-a încercat a li se da o eficiență lesislativă în materia imobilelor proprietate privată preluate în mod abuziv de către stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989. A fost nevoie de intervenția legiuitorului în această materie, întrucât, printr-un număr relativ mare de acte normative, edictate în nefasta perioadă mai sus amintită, cu încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului și cetățeanului, foarte multe imobile au fost preluate în mod abuziv de către stat.

După anul 1989 atât în România, cât și în celelalte state foste socialiste, s-a pus problema măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv de stat în timpul regimului comunist.

În acest context, s-a urmărit nu numai constituirea noii proprietăti private, inclusiv pe calea procesului de privatizare, ci și reconstituirea dreptului de proprietate privată, pe de o parte prin restituirea bunurilor preluate de stat în timpul regimului comunist către persoanele îndreptățite, iar pe de altă parte prin măsuri reparatorii, prin acordarea unor compensații, atunci cand s-a apreciat că restituirea în natură numai este posibilă . Totodată, liberalizarea regimului juridic al proprietății s-a impus de la sine, laolaltă cu celelalte drepturi și libertăți civile, politice, economice și sociale recâștigate de cetățeni.

Repararea prejudiciilor produse ca urmare a abuzurilor săvârșite în timpul regimului comunist trebuie subsumată principiilor reparării integrale și reparării în natură, cărora legiuitorul a încercat să le dea eficiență prin actele normative cu caracter reparator adoptate după 1989.

În cadrul unei acțiuni prin care se cere „retrocedarea imobilului” și „restabilirea situației anterioare” în cartea funciară în favoarea fostului proprietar, este necesar, în primul rând, ca reclamantul să facă dovadă titlului de proprietate.

În cea ce privește principiul reparării în natură a prejudiciului, în doctrină s-a arătat că aceasta se desprinde din însăși esența răspunderii civile și se concretizează în restituirea în natură a bunurilor însușite pe nedrept, astfel încât să se ajungă, în mod real, la restabilirea situatiei anterioare.

Legea 213 din 1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia arată că „bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 fac parte din domeniul public și privat al statului numai dacă au intrat în proprietatea acestuia în urma unui titlu valabil.

Din analiza acestui text de lege rezultă că o primă condiție pentru ca statul să devină proprietar al bunurilor era ca acestea să fie preluate în baza unui titlu, adică urmare a trecerii bunurilor imobile în baza unui text de lege specific acelei perioade, în lipsa aplicării unui astfel de text neexistând titlu doar în fapt.

O a doua condiție impusă de acest text de lege pentru ca bunul preluat de stat să intre în componența, după caz, a domeniului public sau privat, este ca titlul în baza căruia s-a trecut imobilul în proprietatea statului să fie valabil, folosindu-se sintagma „titlu valabil”Așadar suntem în prezența unei treceri a unui imobil la stat cu titlu valabil dacă transferul dreptului de proprietate s-a făcut cu respectarea prevederilor din legile de trecere edictate de regimul acelei perioade, chiar dacă acum și această modalitate de trecere în proprietatea statului a imobilelor este apreciată de legiuitor, justificat, după părerea noastră ca abuzivă.

Luând ca exemplu Decretul 176/1948 privind trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, conregațiilor, comunităților sau particularilor ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățamânt public de stat și pentru lărgirea și democratizarea învățamântului, toate bunurile mobile și imobile ce au aparținut bisericilor, congregațiilor, comunităților religioase, asociațiilor particulare, cu sau fără scop lucrativ și în general particularilor persoane fizice sau juridice și au servit funcționării școlilor de învățamânt trecute, conform art. 35 din Legea învățamântului public de stat, trec în proprietatea statului atrbuindu-se Ministerului Învățamântului public care le va întrebuința pentru nevoile învățamântului.Decretul era însoțit și de o listă anexă în care erau cuprinse bunurile imobile.

Decretul, examinat în raport cu regimul constituțional în vigoare la data adoptării (Constituția din 1948) apare ca neconstituțional, soluție ce încadrează toate preluările făcute de stat în aplicarea lui ca preluări fără titlu valabil [intrând în aria situațiilor la care se referă art.2 alin 1 lit h) din legea 10/2001] Aceasta deoarece deposedarea nu s-a făcut cu titlu de naționalizare sau de expropriere pentru cauză de utilitate publică (prevăzută ca mod de stingere a proprietății private de către Constituția din 1948) decretul are caracter retroactiv iar proprietarii deposedați în baza acestui decret nu au fost despăgubiți în niciun fel.

  Reconstituirea dreptului de proprietate privată s-a dovedit a fi un proces nu lipsit de dificultate, dar a trebuit realizat cel puțin pentru următoarele argumente:

 -restituirea bunurilor preluate de stat sau repararea daunelor cauzate prin această preluare sunt cerute de principii de drept universal valabile: ocrotirea dreptului de proprietate și necesitatea reparării prejudiciului cauzat prin încălcarea acestui drept; Proprietatea constituie un drept fundamental al omului, de aceea neglijarea, amânarea ori refuzul declanșării procesului de restituire pot fi interpretate ca forme de nerespectare a dreptului

 -recunoașterea dreptului de proprietate prin consacrarea lui în Constituție n-ar fi completă fără măsurile de restituire în cazul bunurilor preluate în mod abuziv de către regimul comunist.

2.CADRUL NORMATIV ȘI EVOLUȚIA ACESTUIA

Actele normative adoptate după anul 1989, prin care au fost prevăzute măsuri reparatorii ori prin echivalent pentru diferite categorii de bunuri preluate în proprietatea statului în perioada comunistă se pot clasifica în funcție de obiectul lor:

-reglementări privind reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu destinație agricolă, forestieră sau de altă natură – Decretul lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii, Legea fondului funciar nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, O.U.G. nr. 198/1999 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apă, Legea nr. 1/2000 pentru pentru reconstituirea dreptului de propietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997;

– restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor cu destinație de locuințe – Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe trecute în proprietatea statului;

– retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut minorităților naționale și cultelor religioase – O.U.G nr. 83/1999 pentru restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, O.U.G. nr. 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care aparținut cultelor religioase din României ;

– alte măsuri reparatorii privind bunuri mobile sau imobile preluate de stat în mod abuziv ori, după caz, trecute în propietatea altui stat – Legea nr. 109/1996 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum, Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, Legea nr.182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil, O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase;

– regimul juridic al acțiunilor în justiție privind restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor trecute în proprietatea statului ori preluate în orice mod – O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei spațiile cu destinație de locuințe, O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea și completarea Legii învățământului.

Legiuitorul de după 1989 pentru a încerca, pe cât posibil, să îndepărteze efectele acestor acte abuzive săvârșite în regimul anterior, prin edictarea legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinația de locuințe trecute în propietatea statului, a făcut un prim pas în această direcție.

Ca o caracteristică generală a acestei legi, trebuie să remarcăm că ea se înfățișează doar parțial ca lege de reparatie întrucât vizează numai restituirea imobilelor cu destinație de locuință trecute în propietatea statului sau a altor persoane juridice.

Beneficiari – în ce privește restituirea în natură, cu referire la foștii propietari sau moștenitorii acestora – sunt doar cei care locuiesc în imobilele fosta lor proprietate în baza unui contract de închiriere, sau cei ale căror imobile sunt libere, nefiind ocupate de chiriasi.

Ca atare, aria beneficiarilor acestei prevederi legale reparatorii, este foarte restrânsă, datorită faptului că cea mai mare parte a imobilelor cu destinație de locuință a fost, în timp, ocupate de chiriași, cărora, prin prin Legea nr. 112/1995 li s-a creat posibilitatea să cumpere locuințele deținute cu contract de închiriere. Așa fiind, prin această lege nu se dă o eficiență deplină principiiloe reparării integrale și nu în natură a prejudiciului.

Mai mult, prin această lege, și aria persoanelor este, în egală măsură, restrânsă, pentru ca vizează numai persoanele fizice, fosti propuietari cu destinație de locuință. Ca atare, legea nu se aplică celorlalți titulari ai dreptului de propietate – persoane juridice – cărora, în mod abuziv, le-au fost trecute în propietatea statului imobile.De asemene, sfera persoanelor fizice beneficiare ale restituirii în natură a imobilelor cu destinație de locuință preluate de stat, este restrânsă doar la cetațenii români; per a contrario, foștii propietari care au devenit cetățeni străini sau apatrizi nu puteau fi titularii dreptului de reconstituire sub imperiul acestei legi.

Întrucât sfera imobilelor supuse restituirii în natură în condițiile acestei legi este restrânsă, legiuitorul a reglementat posibilitatea reparării prejudiciului creat, prin echivalent, astfel ca fostii propietari sau mostenitorii acestora, în cazul locuințelor ce nu se puteau restitui în natură, să primească despăgubiri bănești.

Și în cea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, trebuie să remarcăm că, din nou, nu s-a dat eficiență principiului reparării integrale a prejudiciului, întrucât limita despăgubirilor este redusă fiind plafonată mult sub nivelul valorii de circulație a imobilului preluat de stat în mod abuziv.

Deosebit de Legea nr. 112/1995, prin Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, problema restituirii imobilelor preluate în mod abuziv este reglementată integral.

Ca o caracteristică generală a acestei legi, în cea ce privește domeniul de aplicare, remarcăm că acest act normativ vizează organizații cooperatiste, sau orice alte persoane juridice, fiind irelevant că sunt imobile cu destinație de locuințe sau cu altă destinație decât cea de locuință.

Prin imobile, în sensul acestei legi, nu sunt vizate numai construcțiile, precum în cazul actului normativ anterior, ci sunt vizate atât imobilele terenuri, cu și fară construcții, cât și construcții, și mai mult, se crează posibilitatea restituirii a bunurilor mobile devenite imobile prin încorporare în construcții precum si utilaje și instalații preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul.

În cea ce privește restituirea acestor bunuri, Legea nr. 10/2001 consacră, ca regulă de bază, principiul restituirii în natură, pe cât e posibil, și nu numai în cazurile expres prevăzute de lege, când restituirea nu mai este posibilă în natură, s-a creat posibilitatea reparării prin echivalent a prejudiciului. Așadar, regula în această materie o reprezintă restituirea în natură, iar excepția o constituie restituirea prin echivalent, Legea nr. 10/2001 nederogând de la dreptul comun din acest punct de vedere.

De asemenea, și sfera persoanelor îndreptățite a beneficia de prevederile legi este mult mai largă decât sub imperiul Legii nr. 112/1995. Astfel, beneficiază de măsurile reparatorii, în natură sau prin echivalent, deopotrivă persoanelor fizice și persoanelor juridice, fostii proprietari a acestor imobile sau succesori în drepturi ai acestora.

În cea ce privește persoanele juridice, proprietatea imobilelor preluate de stat în mod abuziv, de organizații cooperatiste sau de orice altă persoană juridice după 6 martie 1945, restituirea prin natură sau prin echivalent va avea loc numai dacă aceste persoane îndeplinesc una dintre următoarele condiții:

– și-au continuat activitatea ca persoană juridică până la intrarea în vigoare a legii;

– si-au reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă aceasta fusese întreruptă sau interzisă în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 și se constată, prin hotărâre judecătorească, că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă;

– au calitate de partide politice, dacă activitatea acestora a fost interzisă în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 și și-au reluat activitatea în condițiile prevăzute de lege;

Mai trebuie remarcat ca prin prezenta lege, în cea ce privește sfera persoanelor fizice, aceasta nu mai este limitată doar la cetățenii români, în tăcerea legii, dându-se posibilitatea de a beneficia de măsurile reparatorii și foștilor proprietari, acum cetățenii străini sau apatrizi

De asemenea, încă de pe acum, mai facem precizarea că nu sunt îndreptățite la restituirea în natură sau alte măsuri reparatorii persoanele fizice sau juridice care au primit despăgubiri potrivit acordurilor internaționale încheiate de România cu alte state având ca obiect reglementarea problemelor financiare în suspensie, enumerate în anexa în care face parte integrantă din lege.

Prin Legea nr.10/2001, repararea prin echivalent dă eficiență principiului reparării integrale a prejudiciului, în sensul că limita despăgubirilor urmărește acoperirea valorii reale a imobiului preluat abuziv. În cea ce privește paleta măsurilor reparatorii prin echivalent, acesta poate viza despăgubiri bănești, sub formă de titluri de valoare nominală sau sub formă de acțiuni, sau compensarea cu alte bunuri mobile sau imobile.

Această lege exclude de la restituire anumite categorii de imobile, respectiv cele ocupate de unitățile de învățământ, sănătate, așezăminte culturale, instituții publice, sedii ale partidelor legal înregistrate, misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțele organizațiilor internaționale acreditate în România, situație în care foștii propietari vor beneficia de măsuri reparatorii numai prin echivale

De asemenea, prin această lege nu s-a reglementat regimul juridic al imobilelor ce au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, pentru aceasta fiind elaborate legi speciale.

În cea ce privește statutul chiriașilor aflați în imobile ce fac obiectul legii, aceștia beneficiază de o protecție legală, prin acest act normativ realizându-se o prorogare legală a contractelor lor de închiriere.

Cu referire la foștii chiriași care au cumpărat locuințele ce pot forma obiectul prezentei legi, aceasta statuează că actele juridice de înstrăinare rămân valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data însrăinării lor, iar subdobântorii foști chiriași au fost de bună-credință.

Doctrina s-a preocupat de stabilirea unei corelații între Legea nr. 10/2001și celelalte legi speciale în materie – respectiv legile fondului funciar, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, dispozițiile actelor normative privind restituirea bunurilor imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale și retrocedarea bunurilor imobile aparținând cultelor religioase – pornind de la principiile potrivit cărora generalia specialibus non derogant, pe de o parte, și specialia generalibus derogant, pe de altă parte.

Conform Legii nr.10/2001, regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, dată până la care este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauză sau schimbarea destinatiei acestora [art. 8 alin. (2)].

Conform noilor norme metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003, referitoare la art.8 alin. (2), “ În cazul în care sau depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin.2 al art. 8 din lege, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile în cadrul procedurilor prevăzute de lege” (pct. 8. 2).

Dispozițiile art.8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 par să ignore dispozițiile O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România și ale O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, în vigoare la data adoptării legii restituirilor.

Potrivit O.U.G. nr. 94/2000, fiecare centru eparhial sau, după caz, centru de cult, poate solicita retrocedarea imobilelor, altele decât lăcașele de cult, care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fară titlu valabil de statul român, existente în natură și deținute de statul român sau de unitățile administrativ-teritoriale la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

Din prevederile legale menționate rezultă că atât O.U.G. nr. 83/1999, cât și O.U.G. nr. 94/2000 reprezintă acte normative cu caracter special de strictă interpretare și aplicare, care nu au putut fi înlăturate sau suspendate prin efectul Legii nr 10/2001, în lipsa unei dispoziții exprese cuprinse în acest din urmă act normativ.

Până în anul 2006 cadrul legislativ al organizării cultelor religioase din România era dat de Decretul nr 177 din 4 august 1948 privind regimul general al cultelor religioase, în prezent abrogat.

Potrivit art. 28 din acest act normativ, cultele religioase recunoscute erau persoane juridice.Aceeași calitate o aveau și părțile lor componente locale, care aveau numărul legal de membrii prevăzut de legea persoanelor juridice, precum și așezămintele, asociațiile, ordinele și congregațiile prevăzute de statutele lor de oraganizare, dacă acestea din urmă s-au conformat legii persoanelor juridiceDin art. 29 al aceluiași act normativ rezultă că bunurile mobile și imobile ale cultelor religioase, ale diferitelor părți constitutive, ale așezămintelor, ale asociațiilor, ale ordinelor și ale congregațiilor sunt proprietate privată a acestora și sunt puse în valoare potrivit dispozițiilor cuprinse în statutul fiecărei asemenea subiecte de drept privat.

Prin legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor a fost definit cadrul legal al exercitării dreptului fundamental al libertatea de gândire, de conștiință și religioasă în țara noastră, potrivit Constituției și tratatelor internaționale la care România este parte( art. 1 din lege).Potrivit art. 27 alin. 1 al legii 489/2006 cultele recunoscute și unitățile lor de cult pot avea și dobândi, în proprietate sau în administrare, bunuri mobile și imobile, asupra cărora pot exercita dreptul de dispoziție, în conformitate cu statutele proprii.Deasemenea, legea prevede că asociațiile religioase ca forme de manifestare a libertîțiii de religie, dobândesc personalitate juridică prin înscrierea lor în Registrul asociațiilor religioase instituit la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își au sediul și au un patrimoniu propriu, care este alcătuit din aportul în natură sau în bani al asociaților.Legea impune condiția ca valoare inițială a patrimoniului inițial al acestor asociații să fie cel puțin la nivelul a două salarii brute pe economie (art. 41. alin 2 lit.a)

În ceea ce privește restituirea proprietăților care au aparținut cultelor religioase din România până la apariția Legii nr. 501/2002 de aprobare a O.U.G. nr. 94/2000 evoluția cadrului normativ a fost, la început, una graduală cu reglementări punctuale.

  Astfel, s-a început cu restituirea proprietăților funciare, în anumite limite, pentru ca, ulterior, să se reglementeze retrocedarea integrală a proprietăților din domeniul funciar, în această situație fiind și cultele religioase.

  În ceea ce privește adoptarea unor legi care să reglementeze restituirea bunurilor imobile aflate în intravilanul localităților și care au fost preluate în mod abuziv de la cultele religioase și de la comunitățile minorităților naționale, la început au fost emise două ordonanțe de urgență și anume: O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România. Acestea prevedeau retrocedarea unui număr limitat de imobile către cultele religioase și către comunitățile cetățenilor aparținând minorităților naționale.

  După adoptarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, s-au creat premisele adoptării unor reglementări speciale privind restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților minorităților naționale.  

Odată cu apariția Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, s-a stabilit cerința elaborării și adoptării unui nou act normativ special în această materie, care să permită o rezolvare mai rapidă și corectă a problemei restituirii imobilelor aparținând cultelor religioase din România și minorităților naționale.

  Prin urmare, prin Legea nr. 501/2002 privind aprobarea, cu modificări și completări, a Ordonanței de urgență nr. 94/2000, s-au adus modificări substanțiale acestui din urmă act normativ.

Cel mai important amendament l-a reprezentat extinderea sferei imobilelor ce se puteau restitui cultelor religioase.Astfel potrivit art.1din OUG 94/2000 „Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea.”De exemplu, nu sunt considerate noi constructii lucrarile de înlocuire sau de schimbare a rețelei de canalizare, a instalației de alimentare cu apa, inclusiv obiectele sanitare, a instalației de încalzire centrală sau a sobelor de încalzire, înlocuirea tâmplariei, a învelisului cladirii, retencuirea peretilor interiori si exteriori.

 Alte amendamente importante operate prin legea amintită au fost:

– posibilitatea restituirii imobilelor revendicate chiar în cazul în care sunt afectate unor activități de interes public din învățământ sau cercetare, sănătate sau sunt destinate funcționării unor așezăminte social-culturale, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentanțe ale organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România. În acest caz solicitantul retrocedării poate opta pentru:

a) restituirea numai a nudei proprietăți, caz în care imobilul respectiv își va păstra afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data deciziei de retrocedare. În această perioadă proprietarul este scutit de plata impozitului pe proprietate și, totodată, va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. În acest interval plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului respectiv revine utilizatorilor;

b) acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

-posibilitatea restituirii în natură a imobilelor – terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar pe baza deciziei organelor de conducere ale unității deținătoare.Cota de participare a statului sau a autorității administrației publice centrale sau locale se va diminua în mod corespunzător cu valoarea imobilului retrocedat, procedându-se la reducerea capitalului social și la recalcularea patrimoniului.Obligatia de restituire în natura intervine si în cazul în care cota minoritară de capital detinută de stat acopera valoarea imobilului a cărui restituire este ceruta. În acest caz, elementul de referință este valoare de înregistrare în activul patrimonial al unitatii detinatoare.

– posibilitatea restituirii și a unor bunuri mobile destinate funcționării cultului religios;

– constituirea unei comisii speciale de restituire cu un număr mai restrâns de membri (5 față de 7) în vederea fluidizării procesului decizional și dotarea acesteia cu un aparat tehnic de lucru (asigurat de către Ministerului Administrației și Internelor -Autoritatea pentru urmărirea aplicării unitare a Legii nr. 10/2001).

  În luna iunie 2005 Guvernul și-a asumat răspunderea în fața Parlamentului asupra Legii privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. În acest sens, a fost adoptată Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653/22.VII.2005 (în vigoare din 25 iulie 2005), lege prin care au fost aduse modificări substanțiale cadrului normativ care reglementează retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și comunităților minorităților naționale.

  Astfel, Titlul II și III din Legea nr. 247/2005, cuprinde modificări și completări semnificative ale cadrului normativ privind retrocedarea  imobilelor care au aparținut cultelor religioase și comunităților minorităților naționale prin care s-a urmărit asigurarea unei reglementări unitare.

  Prin aceste modificări, precum și prin completările ulterioare aduse acestor acte de restituire.

În acest context, dintre cele mai importante amendamente amintim:

-extinderea obiectului legii privind bunurile imobile care urmează a fi retrocedate, respectiv terenuri libere aflate în intravilanul localităților sau acordarea de despăgubiri pentru terenurile ocupate de construcții; În acest sens OUG 94/2000 arată în art.1 alin 4 că „În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent. De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.”

– retrocedarea unor imobile aflate în patrimoniul societăților comerciale la care statul mai are capital disponibil;

-acordarea de despăgubiri juste și echitabile potrivit valorii de circulație în conformitate cu standardele intenționale de evaluare, în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005 intitulat Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv;

-facilitarea materialului probator;

-acordarea unui nou termen de 6 luni pentru depunerea cererilor de retrocedare;

-acordarea unui nou termen de 6 luni pentru atacarea în justiție a actelor juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe;

-s-a înlăturat limitarea inițială, astfel încât vor fi restituite toate bunurile mobile preluate odată cu bunul imobil, dacă acestea mai există, și nu doar a celor destinate funcționării cultului religios;

 -instituirea unor sancțiuni aplicate în cazul nerespectării procedurii administrative prevăzute de lege;

-stabilirea unor măsuri clare care să conducă la urgentarea procesului de retrocedare.

Deasemenea potrivit Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în situația în care imobilul retrocedat prin decizia Comisiei speciale de retrocedare se află în domeniul public al statului sau al unei unități administrativ-teritoriale, acesta urmează a fi scos din domeniul public, potrivit dispozițiilor cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare.

CAPITOLUL II

AUTORITĂȚILE CU ATRIBUȚII ÎN DOMENIUL RETROCEDĂRII

AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este un organ de specialitate al administrației publice centrale, fără personalitate juridică aflat în subordinea Cancelariei Primului-Ministru. Autoritatea are sediul în municipiul București.

Potrivit Hotărârii de Guvern 361 din 2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Autoritatea îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, pentru aplicarea corectă și unitară a prevederilor acestui act normativ; Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicata, Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace dintre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea fostului Regat al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in urma aplicarii Protocolului privitor la câteva insule de pe Dunăre și la un schimb de comune intre Romania si Iugoslavia, incheiat la Belgrad la 24 noiembrie 1923, si a Convenției dintre Romania și Regatul Sarbilor, Croatilor și Slovenilor, relativa la regimul proprietăților situate in zona de frontieră, semnata la Belgrad la 5 iulie 1924, pentru aplicarea corecta si unitara a prevederilor acestor acte normative;

b) monitorizează procesul de aplicare a Legii nr. 10/2001, republicată;

c) întocmește și ține la zi următoarele situații:

1. potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, imobilele restituite în natură și imobilele restituite în echivalent, constând în alte bunuri sau servicii și despăgubiri acordate în baza legii speciale; situațiile se întocmesc în baza comunicărilor făcute de biroul județean, respectiv al municipiului București;

2. potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, imobilele retrocedate în natură și deciziile privind acordarea de despăgubiri în baza legii speciale; situațiile se întocmesc în baza evidențelor Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobil

3. potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, aprobată cu completări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările și completările ulterioare, imobilele retrocedate în natură și deciziile privind acordarea de despăgubiri în baza legii speciale; situațiile se întocmesc în baza evidențelor Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

d) prezintă periodic Guvernului, prin Cancelaria Primului-Ministru, informări privind stadiul aplicării Legii nr. 10/2001, republicată, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, aprobată cu completări prin Legea nr. 66/2004, cu modificările și completările ulterioare, pe baza concluziilor rezultate din analiza situațiilor prevăzute la lit. c) pct. 1, 2 și 3;

e) Elaborează și supune spre adoptare Guvernului, prin Cancelaria Primului-Ministru, proiectele de acte normative prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată, de Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată, și de Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, cu modificările ulterioare ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace dintre România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, de Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția celor a căror elaborare este atribuită, potrivit legii, în competența altor autorități;”

f) realizează, din oficiu sau pe baza unor sesizări justificate ale persoanelor îndreptățite, controlul fazei administrative a aplicării prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, de către ministere și celelalte instituții publice centrale;

f1) coordonează și controlează aplicarea legislației din domeniul restituirii proprietății funciare de către instituțiile administrației de stat și comisiile de fond funciar, asigurând aplicarea unitară de către acestea a reglementărilor în domeniu.

g) prin intermediul corpului de control constată faptele contravenționale și aplică sancțiunile, ca urmare a încălcării obligațiilor legale prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată, Legea fondului funciar nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare;”

h) asigură organizarea și funcționarea secretariatelor Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;” că sancțiunile, ca urmare a încălcării obligațiilor instituite prin procedura administrativă de soluționare a notificărilor sau a cererilor de retrocedare, potrivit actelor normative amintite;

i) asigură organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor;

j) avizează compensarea obligațiilor reciproce de plată și, respectiv, de restituire, existente între stat și persoanele îndreptățite la despăgubiri bănești, rezultate din aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare și, respectiv, a Legii nr. 10/2001, republicată;

k) sesizează organele de urmărire penală atunci când sunt indicii privind săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată;

l) soluționează contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, republicată;

m) analizează și validează/invalidează hotărârile comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, republicată, prin care sunt stabilite aspectele patrimoniale și cele civile ale dosarelor de despăgubire;

n) asigură îndrumarea metodologică a comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 9/1998, republicată;

o) soluționează contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 290/2003;

p) asigură îndrumarea metodologică a comisiilor teritoriale de aplicare a Legii nr. 290/2003;

q) asigură arhivarea dosarelor de despăgubiri, comunicarea hotărârilor către beneficiari și întocmirea documentelor de plată a despăgubirilor pentru Legea nr. 9/1998, republicată, și Legea nr. 290/2003.

Autoritatea este condusă de un președinte cu rang de secretar de stat, ajutat de un vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat, numiți prin decizie a primului-ministru, la propunerea șefului Cancelariei Primului-Ministru.

Președintele conduce întreaga activitate a Autorității, pe care o reprezintă în relațiile cu autoritățile administrației publice locale, cu instituțiile publice centrale și locale, cu persoanele juridice și fizice române sau străine, precum și în justiție.

Pentru realizarea atribuțiilor prevăzute se constituie un corp de control al Autorității, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobate. Numărul maxim de posturi al Autorității este de 90, exclusiv demnitarii și posturile aferente cabinetului demnitarului, cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat Cancelariei Primului-Ministru.

  Corpul de control din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea proprietății are urmatoarele atributii :

a)La solicitarea Presedintelui Autoritatii exercita activitatea de control cu privire la respectarea fazei administrative si a obligatiilor legale rezultate din aplicarea: Legii nr. 10/2001, republicata

-O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din România,aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002;

-O.U.G. nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinând minoritatilor nationale din România, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 66/2004.

-Legile fondului funciar nr.18/1991 si 1/2000;

b)Consemneaza in procese-verbale rezultatele activitatii de control prin care se vor dispune masuri pentru intrarea in legalitate, care vor viza fie retragerea deciziei/dispozitiei, fie constatarea faptelor contraventionale si aplicarea sanctiunilor, ca urmare a incalcarii obligatiilor instituite in procedura administrativa de solutionare a notificarilor sau a cererilor de retrocedare, fie sesizarea organelor de urmarire penala, atunci, cand sunt indicii privind savarsirea unor infracțiuni;

c)Informează presedintele Autoritatii cu privire la rezultatele activitatii de control, precum si cu privire la aspectele ce prezinta interes pentru aplicarea unitara a legii ;

d)Propune, pe baza rezultatelor acțiunilor de control efectuate, măsuri de eliminare a deficientelor: amendarea legislatiei, crearea de noi acte normative, cooperarea cu alte institutii, etc.

În anul 2010 Autoritatea Națională pentru restituirea proprietății își propune următoarele:

a)Adoptarea măsurilor necesare în vederea respectării prevederilor cuprinse în Programul de Guvernare 2009-2012 respectiv:

 – CAPITOLUL 15  Agricultură și dezvoltare rurală – Proprietate și cadastru – „finalizarea retrocedărilor și a reformei proprietății funciare, precum și acordarea de justă despăgubire, în situații specifice”

 – CAPITOLUL 19  Reforma administrației publice – Proprietate și cadastru – „Clarificarea regimului proprietății. Finalizarea cât mai rapidă a procesului de retrocedare a proprietăților”

  b) Analizarea cauzelor care îngreunează sau chiar blochează procesul de restituire și propunerea măsurilor necesare pentru urgentarea soluționării acestui proces, având în vedere faptul că tergiversarea soluționării acestei probleme are un efect negativ atât asupra persoanelor solicitante, a autorităților administrației publice centrale și locale prin indisponibilizarea imobilelor solicitate, cât și asupra stabilității circuitului juridic civil și al raporturilor juridice de proprietate;

c) Urgentarea procesului de restituire în natură a imobilelor solicitate și a acordării despăgubirilor persoanelor îndreptățite într-un termen rezonabil în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului

d) Intensificarea acțiunilor de control a fazei administrative de soluționare a notificărilor depuse de către persoanele îndreptățite în vederea urgentării procesului de restituire;

e) Un dialog permanent și transparent al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților cu reprezentanții asociațiilor foștilor proprietari sau chiriași din imobilele naționalizate, precum și cu structurile asociative ale administrației publice centrale și locale în vederea identificării celor mai bune soluții pentru finalizarea procesului de restituire a proprietăților preluate în mod abuziv de către regimul comunist.

Potrivit Art. 21.alin(1) din Hotărârea de Guvern 1068 din 2007 pentru modificarea și completarea Hotărârii de Guvern 361 din 2005 privind înființarea și organizarea Autorității Naționale pentru acordarea despăgubirilor în cadrul acesteia funcționează urmatoarele structuri:

   a) Direcția pentru coordonarea secretariatelor tehnice ale comisiei speciale de retrocedare;

   b) Direcția de contencios și pentru coordonarea secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, constituit in vederea acordarii de despagubiri persoanelor indreptatite in temeiul Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificarile si completările ulterioare, și al legislatiei speciale privind restituirea către cultele religioase si comunitățile minoritaților naționale;

 c) Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar;

 d) Direcția pentru coordonarea si controlul aplicarii legislatiei din domeniul restituirii proprietatii funciare;    

e) Direcția pentru coordonarea aplicarii Legii nr. 10/2001;

 f) Direcția financiar, administrativă și resurse umane;

g) Direcția pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a Legii nr. 9/1998 si a Legii nr. 393/2006.

În cadrul Naționale pentru Restituirea Proprietății funcționează Directia pentru coordonarea Secretariatelor tehnice ale Comisiei speciale de retrocedare – culte religioase si comunitati ale minoritatilor nationale.

a)Direcția pentru coordonarea secretariatelor tehnice ale Comisiei speciale de retrocedare a fost înființată prin Hotărârea Guvernului nr. 1068/2007 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Direcția are ca principal scop asigurarea secretariatelor tehnice necesare funcționării Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, punând la dispoziție logistica și personalul de specialitate necesar.

Principala atribuție a Direcției o constituie instrumentarea dosarelor aferente cererilor de retrocedare depuse de către foștii proprietari (culte religioase și comunități ale cetățenilor aparținând minorităților naționale). În acest sens, Direcția efectuează, pe de o parte, corespondența cu persoanele îndreptățite, în vederea completării dosarelor cu actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și cu autoritățile administrației publice locale și centrale, pentru comunicarea situațiilor juridice și locative actuale ale imobilelor solicitate, documente necesare fundamentării deciziilor emise de către Comisia specială de retrocedare.

După completarea dosarelor, Direcția le supune analizei Comisiei speciale de retrocedare în vederea soluționării și emiterii deciziilor în conformitate cu prevederile legale în domeniu. 

Comisia specială de retrocedare este formată din:

a) un reprezentant din partea Ministerului Culturii și Cultelor;

b) un reprezentant din partea Ministerului Justiției;

c) un reprezentant din partea Cancelariei Primului-Ministru, respectiv președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care va avea calitatea de președinte al comisiei;

d) un reprezentant din partea Ministerului Finanțelor Publice;

e) un reprezentant din partea Secretariatului General al Guvernului – Departamentul pentru Relații Interetnice.

Membrii Comisiei speciale de retrocedare vor fi nominalizați de conducătorul autorității din care aceștia fac parte. La lucrările Comisiei speciale de retrocedare va lua parte, cu statut de invitat, și un reprezentant din partea cultului religios solicitant, pentru a susține cererea.

Compunerea actuală a Comisiei Speciale de Retrocedare este următoarea:

 Doamna  Secretar de Stat Crinuța Nicoleta DUMITREAN – Președinte    

 Domnul Secretar de Stat Attila MARKO – Vicepreședinte, reprezentant al Secretariatului General al Guvernului; 

 Doamna Rodica CONSTANTINOVICI – Membru, reprezentant al Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești;

 Doamna Ioana TOMA– Membru, reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice; 

 Domnul Ștefan IONIȚĂ – Membru, reprezentant al Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Astfel, competentă să soluționeze cererile depuse de către persoanele îndreptățite în conformitate cu O.U.G. nr.94/2000 este Comisia specială de retrocedare care are plenitudine de competență în soluționarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluării ca fiind abuzive sau nu, la calificarea preluării ca fiind cu titlu sau fără titlu.

Comisia specială de retrocedare va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit titlului VII din legea 247/2005. În situația în care imobilul este înscris în Lista monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menționa că proprietarul are drepturile și obligațiile prevăzute de lege.

Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În realizarea atribuțiilor care îi revin Comisia va fi asistată de un secretariat tehnic pentru cultele religioase și un secretariat tehnic pentru comunitățile minorităților naționale, asigurate de Cancelaria Primului-Ministru, prin Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care pune la dispoziție spațiul, personalul și serviciile administrative necesare în vederea bunei desfășurări a activității Comisiei și a secretariatelor tehnice.

Componența, organizarea și atribuțiile celor două secretariate tehnice ale Comisiei sunt stabilite prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 501/2002 ce a modificat OUG 94/2000 are următoarele atribuții:

a. asigură organizarea și funcționarea secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România;

b. organizează ședințele Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România;

c. asigură corespondența cu persoanele solicitante, în scopul completării dosarelor și respectării procedurii prevăzute de Legea nr.501/2002;

d. realizează și prezintă materiale la cererea Comisiei Speciale, în scopul fundamentării deciziei de soluționare a dosarelor;

e. în scopul soluționării cererilor de retrocedare solicită autorităților administrației publice centrale și locale, precum și deținătorilor actuali, informații privind imobilele solicitate potrivit Legii nr.501/2002;

f. redactează deciziile privind soluționarea cererilor de retrocedare depuse de către cultele religioase din România;

g. primește citațiile de la instanțele judecătorești și redactează acte de procedură în litigiile în care sunt formulate pretenții împotriva Autorității, președintelui acesteia în legătură cu funcția deținută, Comisiei speciale de retrocedare sau Secretariatului Tehnic;

h. întocmește sintezele și situațiile statistice dispuse de Președintele Comisiei;

i. acordă consiliere persoanelor interesate în vederea aplicării corecte a prevederilor legale

j. participă la elaborarea actelor normative din domeniul retrocedării imobilelor care au aparținut cultelor religioase din România;

k. întocmește și tine la zi situația privind imobilele retrocedate în natură și deciziile privind acordarea de despăgubiri în baza Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a aplicării Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

l. informează președintele Autorității cu privire la aspectele ce prezintă interes pentru aplicarea unitara a legii;

În activitatea sa Comisia specială de retrocedare colaborează cu ministerele, prefecturile, primăriile, serviciile de cadastru și birourile de carte funciară, precum și alte instituții publice.Aceste instituții publice au obligația de a furniza, la cererea scrisă a Comisiei speciale de retrocedare și/sau a solicitantului retrocedării, în termen de 30 de zile, informații privind situația juridică a imobilelor care fac obiectul cererilor de restituire, în vederea fundamentării deciziilor.

După primirea cererilor de retrocedare și a documentațiilor aferente imobilelor deținute de statul român sau de unitățile administrativ-teritoriale, președintele Comisiei sau, în lipsa acestuia, vicepreședintele fixează un termen în vederea analizării și soluționării cererilor cultelor religioase depuse la secretariatele tehnice ale Comisiei.

În vederea soluționării cererilor depuse, Comisia solicită toate actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității de proprietar sau, după caz, pentru efectuarea de expertize ale căror costuri vor fi suportate de centrul eparhial sau de centrul de cult solicitant

La termenul fixat este invitat să participe un reprezentant al cultului religios, în vederea susținerii cererii de retrocedare în baza documentelor legale prezentate.

În măsura în care Comisia constată incidența dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, va transmite cererea de retrocedare împreună cu întreaga documentație unității deținătoare prevăzute la art. 2 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, căreia îi revine obligația de a o soluționa în termen de 60 de zile de la data completării dosarului cu actele doveditoare prevăzute de această ordonanță .

Decizia Comisiei sau, după caz, hotărârea judecătorească rămasă definitivă constituie titlu de proprietate.

b)Direcția de contencios și pentru coordonarea secretariatului comisiei centrale pentru stabilirea despăgubirilor, constituit în vederea acordării de despăgubiri persoanelor îndreptățite în temeiul legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al legislației speciale privind restituirea către cultele religioase și comunitățile minorităților naționale – este condusă de un director, ce are are obligația să prezinte un raport lunar sau ori de câte ori apar elemente noi privind stadiul activității și are în componență:

-Serviciul pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor

-Serviciul de contencios

Serviciul pentru stabilirea și acordarea despăgubirilor are următoarele atribuții:

a. analizează și depune toate diligențele în vederea soluționării în termenul cel mai scurt a dosarelor înaintate de către entitățile anume investite de lege cu soluționarea notificărilor întocmite în baza Legii nr. 10/2001, republicată, sau de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România;

b. solicită primăriilor/celorlalți deținători, cât și persoanelor îndreptățite actele necesare, în scopul soluționării dosarelor;

c. analizarea cererilor de convertire ale titlurilor de valoare nominală;

d. transmiterea dosarelor către evaluator sau societatea de evaluatori anume desemnată de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

e. analizarea dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilelor obiect al dosarelor de despăgubire, iar în măsura în care se constată posibilitatea restituirii în natură supun spre aprobare Comisiei;

f. pregătirea materialelor pentru ședințele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor;

g. supun spre aprobare Comisiei Centrale rapoartele întocmite de către evaluator sau societatea de evaluatori anume desemnată de către Comisie;

h. prezintă Comisiei studii documentare cu privire la situațiile atipice întâlnite în dosarele de despăgubire, izvorâte din aplicarea Legii nr.10/2001, republicată și a celorlalte acte normative conexe;

i. întocmirea deciziilor reprezentând titlu de despăgubire / decizii de restituire în natură

j. elaborează proiectele de acte normative necesare aplicării unitare a Legii nr.10/2001, republicată precum și celelalte proiecte de acte normative stabilite de Guvern în competența Autorității;

k. prezintă președintelui, informări operative interne, sinteze și rapoarte cu privire la activitatea desfășurată;

l. îndeplinește atribuții de informare publică directă a persoanelor în cadrul programului de informații;

Serviciul de contencios îndeplinește următoarele atribuții:

a. reprezintă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în relațiile cu justiția, în litigiile ce decurg din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de urgență nr. 81/2007, (litigii ce vizează acordarea titlurilor de despăgubire);

b. primește contestații adresate de către persoanele juridice sau persoanele fizice beneficiare ale hotărârilor judecătorești, prin care se aduc la cunoștință hotărâri judecătorești ce se solicită a se executa;

c. întocmește răspunsuri la notificările prin care se aduc la cunoștință hotărâri judecătorești

d. primește citațiile de la instanțele judecătorești și întocmește acte procedurale către acestea în dosarele în care sunt formulate pretenții împotriva Autorității, președintelui acesteia în legătură cu funcția deținută și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pretenții izvorâte din aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată și a Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare;

e. analizează cererile și sesizările adresate de către instanțele judecătorești în litigiile ce decurg din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 și a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările aduse prin Ordonanța de urgență nr. 81/2007, întocmind răspunsuri în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare;

 c) Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar

Pentru plata despăgubirilor în numerar s-a înființat, în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, condusă de un vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat.

Prin Hotărâre de Guvern se stabilesc procedurile de acordare a despăgubirilor bănești de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, cu detalierea condițiilor care trebuie îndeplinite pentru emiterea titlurilor de conversie și a celor de plată.

În acest sens, procedurile de acordare a despăgubirilor bănești prevăd ca principale etape:

– Emiterea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei reprezentând titlu de despăgubire până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor – acest lucru reprezintă condiția esențială pentru declanșarea procedurilor de acordare a despăgubirilor în numerar

– Transmiterea unui exemplar al titlului de despăgubire persoanei îndreptățite, iar un exemplar Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;

– În cazul titlurilor de despăgubire care au fost emise până la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri, un duplicat al acestora va fi transmis, pe bază de tabel, către Direcția pentru restituirea proprietății

– După primirea cererilor însoțite de documentele specificate, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar le va analiza și, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, se va dispune:

a)emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana/persoanele îndreptățite, în termen de 15 zile de la existența disponibilităților financiare, dacă persoana îndreptățită a optat exclusiv pentru această măsură;

b) realizarea conversiei în acțiuni, dând instrucțiuni depozitarului central al acțiunilor Fondului Proprietatea să înregistreze persoana îndreptățită în registrul acționarilor;

c)emiterea unui titlu de plată și a unuia de conversie în situația în care persoana îndreptățită optează pentru primirea de despăgubiri în numerar și acțiuni la Fondul Proprietatea.
În cazul ultimelor două ipoteze Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va înainta un exemplar al titlului de conversie, însoțit de o adresă către depozitarul central, adresă în care se va preciza numărul de acțiuni cuvenit titularului/titularilor dreptului la despăgubire, în vederea înregistrării persoanei despăgubite în registrul acționarilor Fondului “Proprietatea”.

CAPITOLUL III

PROCEDURA DE RESTITUIRE

1.IMOBILELE CARE FAC OBIECTUL LEGII

Indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de către stat sau de alte persoane juridice, preluarea este considerată abuzivă. În cadrul preluării abuzive a imobilelor legea tratează diferit situațiile în care imobilele au fost preluate cu titlu de cele preluate fără titlu de către stat sau de alte persoane juridice.

„Prin imobile se înțelege terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în alte construcții, inclusiv terenurile fără construcții afectate de lucrări de investiții de interes public aprobate, dacă nu a început construcția acestora. De asemenea, măsurile reparatorii includ și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice o dată cu imobilul, cu excepția cazului în care ele au fost înlocuite, casate sau distruse”.

Prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: imobilele naționalizate, imobilele preluate prin confiscarea averii, imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza unor acte normative speciale adoptate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și alte imobile donate statului, dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului sau cele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești, în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial sau în Buletinul Oficial, imobilele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile, orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.

Astfel potrivit art.1din OUG 94/2000 „Sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Adăugirile aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală. În caz contrar, nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat. Nu se includ în această categorie lucrările de reparații curente, capitale, consolidări, modificări ale compartimentării inițiale, îmbunătățiri funcționale și altele asemenea.”De exemplu, nu sunt considerate noi construcții lucrarile de înlocuire sau de schimbare a rețelei de canalizare, a instalației de alimentare cu apa, inclusiv obiectele sanitare, a instalației de încalzire centrală sau a sobelor de încalzire, înlocuirea tâmplariei, a învelisului cladirii, retencuirea peretilor interiori si exteriori.

Astfel, pentru ca prevederile O.U.G. 94/2000 să devină aplicabile trebuie ca o serie de condiții să fie îndeplinite în mod cumulativ, după cum urmează:  

a)Imobilul să fi fost la data preluării, precum și în prezent, în intravilanul localității;

b) Imobilul să nu fie un lăcaș de cult: respectiv bisericile, mănăstirile, sinagogile, moscheile, templele sau orice alte construcții care sunt destinate oficierii de slujbe religioase, până la reglementarea regimului juridic al acestora prin lege specială, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată. Calificarea ca lăcaș de cult se face de către Comisia specială de retrocedare în urma analizei situației fiecărui caz.

c) Imobilul să fi fost preluat în mod abuziv, cu sau fără titlu, de către Statul Român de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989;

d)Cultul solicitant să fi fost proprietar al bunului imobil la data preluării abuzive;

e) Imobilul solicitat să fi fost situat în intravilanul localității la data preluării abuzive;

f) Imobilul construcție să existe în materialitatea sa la data depunerii cererii de retrocedare. În ipoteza în care imobilului inițial i-au fost aduse adăugiri în cotă de până la 50% inclusiv, beneficiarul urmează să preia cu plată imobilul în integralitatea sa. În ipoteza în care imobilului inițial i-au fost aduse adăugiri în cotă de peste la 50%, imobilul va fi considerat un imobil nou în raport cu cel preluat;

g) Imobilul să nu fi fost înstrăinat înainte de data de 22 decembrie 1989;

h) Imobilul construcție să nu fi fost demolat

i) Bunul solicitat să fie un imobil, bunurile mobile făcând obiectul O.U.G. 94/2000 doar în cazul în care au fost preluate odată cu imobilul solicitat și în măsura în care acestea mai există fizic la data depunerii cererii de retrocedare, în imobilul care urmează a fi restituit

j) Imobilul solicitat să se afle la momentul depunerii cererii de retrocedare în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei regii autonome, a unei societății sau companii naționale, a unei societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar.  Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 se impunea și modificarea metodologiei de aplicare a actelor normative de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv, acte normative ce au suferit importante modificări și completări prin actul normativ amintit

Nu intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate.

Deasemenea nu vor face obiectul acestei legi nici imobilele situate în prezent sau la data preluării abuzive în extravilanul localităților întrucât acestea fac obiectul unor legi speciale de restituire din domeniul funciar.

Dispozițiile art. IV al titlului II din Legea nr. 247/2005 prevăd că cererile de retrocedare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, precum și construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Termenul de 60 de zile curge de la data la care Comisia specială de retrocedare primește situația juridică din care reiese că imobilul respectiv era sau este situat în extravilan. Aceste prevederi vizează acele cereri de retrocedare formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 în termenul prevăzut de art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată.

Cererile noi având ca obiect imobile de natura celor prevăzute la art. IV din titlul II din Legea nr. 247/2005, având în vedere faptul că nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, vor fi depuse de către persoanele care se pretind a fi îndreptățite direct la entitățile competente să le soluționeze potrivit legilor fondului funciar, cu respectarea procedurii și a termenelor din acest domeniu.

Aceste cereri se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor constituite potrivit legilor fondului funciar. Termenul de 60 de zile curge de la data la care Comisia specială de retrocedare primește situația juridică din care să reiasă incidența acestor dispoziții.

Ținând seama că legiuitorul a avut în vedere și acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea nerestituite cuprinsă la art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, rezultă că domeniul de reglementare al ordonanței are și caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă și acele terenuri aflate în intravilanul localităților atât la data preluării abuzive, cât și la data adoptării Legii nr. 247/2005 și care nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite.

De asemenea, sintagma terenurile […] nerestituite prevăzută la art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, vizează și situațiile în care persoanele solicitante au beneficiat de prevederile actelor normative reparatorii speciale anterioare (reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente). În aceste cazuri persoanele solicitante care au beneficiat de o reparație potrivit acestor acte normative nu mai beneficiază de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată. În aceste situații persoana îndreptățită va depune o declarație pe propria răspundere dată în formă autentică, din care să reiasă că nu a beneficiat de măsurile reparatorii prevăzute de actele normative reparatorii speciale anterioare.

Prin imobil nou în raport cu cel preluat se înțelege acea construcție căreia, în raport cu forma inițială, i s-au adăugat corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din aria desfășurată actuală (etajări sau/și adăugiri de corpuri noi pe orizontală).

Nu este considerat imobil nou în raport cu cel preluat imobilul-construcție căruia i-au fost adăugate, pe orizontală și/sau pe verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare sau care pot fi utilizate distinct. În acest caz se va dispune retrocedarea în natură a suprafeței deținute în proprietate de solicitant la data preluării abuzive.

În cazul imobilelor-construcții la care s-au efectuat adăugiri ulterior preluării abuzive, dar care nu depășesc 50% din aria desfășurată actuală, beneficiarul retrocedării va redobândi dreptul de proprietate asupra întregului imobil, cu obligația de a plăti fostului proprietar contravaloarea acestora. Astfel, prin decizia Comisiei speciale de retrocedare sau a unității deținătoare prevăzute la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, fostul deținător va deveni titularul unui drept de creanță în ceea ce privește contravaloarea adăugirilor. Valoarea adăugirilor se stabilește printr-o expertiză extrajudiciară efectuată de beneficiarul retrocedării, la care va participa și fostul deținător. Litigiile se vor soluționa potrivit dreptului comun.

Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată – autorizația era temporară). Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, se aplică în mod corespunzător în cazul contractelor de închiriere privind garajele din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale.

În ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de unitățile de cult, legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 arată în art.23 alin.(1) limitele maxime ale suprafețelor de terenuri agricole pentru care se poate reconstitui dreptul de proprietate ce variază în funcție de categoria din care acesta face parte astfel:

-centre eparhiale, până la 100 ha

-mănăstiri, protoierii și schituri până la 50 ha

-parohii și filii până la 10 ha

Legea 247/2005 a completat prevederile art.23 din legea 1/2000 cu alin 1 conform căruia „unitățile de cult prevăzute la alin 1 dacă au avut în proprietate suprafețe mai mari decât cele retrocedate până la intrarea în vigoare a acestei legi, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață deținută în 1945”

Comisia specială de retrocedare, prin președintele său, după primirea cererilor de retrocedare și a documentațiilor aferente imobilelor deținute de statul român sau de unitățile administrativ-teritoriale, fixează un termen în vederea analizării și soluționării cererilor cultelor religioase, respectiv ale comunităților minorităților naționale, depuse la secretariatele tehnice ale Comisiei.

În vederea soluționării cererilor depuse, Comisia solicită toate actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității de proprietar sau, după caz, pentru efectuarea de expertize ale căror costuri vor fi suportate de centrul eparhial sau de centrul de cult solicitant ori de comunitatea minorității naționale solicitantă, după caz.

La termenul fixat este invitat să participe un reprezentant al cultului religios, respectiv al comunității minorității naționale solicitante, în vederea susținerii cererii de retrocedare în baza documentelor legale prezentate.

În măsura în care Comisia constată incidența dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, va transmite cererea de retrocedare împreună cu întreaga documentație unității deținătoare prevăzute la art. 2 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, căreia îi revine obligația de a o soluționa în termen de 60 de zile de la data completării dosarului cu actele doveditoare prevăzute de această ordonanță de urgență.

Comisia va lucra în ședință cu minimum 4 membri și va decide cu o majoritate de 3 voturi.

Comisia specială de retrocedare are plenitudine de competență în soluționarea fazei administrative a cererilor de retrocedare, cu privire la calificarea preluărilor ca fiind abuzive sau nu, la calificarea preluărilor ca fiind cu titlu sau fără titlu.

Cererile de retrocedare au putut fi depuse la Comisia specială de retrocedare până la data de 2 martie 2003 (termenul inițial de 6 luni a fost prelungit cu 30 de zile prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 48/2004, cu modificările ulterioare).

Prin art. II al titlului II din Legea nr. 247/2005 a fost acordat un nou termen de 6 luni pentru depunerea de noi cereri de retrocedare, calculat de la data intrării în vigoare a acesteia. Astfel, cererile de retrocedare, inclusiv cele care intră sub incidența art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, pot fi depuse la Comisia specială de retrocedare până la data de 25 ianuarie 2006.

Procedura administrativă prevăzută de prezentul act normativ vizează următoarele etape:

1) Depunerea de către cult a unei cereri de retrocedare pentru fiecare imobil solicitat la Secretariatul tehnic al Comisiei speciale în termenul prevăzut de lege. Primul termen prevăzut de Legea 501/2002 a expirat  la data de 2 martie 2003, iar al doilea termen, prevăzut  de Legea 247/ 2005, care a modificat și completat O.U.G. 94/2000, a expirat la data de 25 ianuarie 2006;

2) Nedepunerea cererii înlăuntrul termenului stabilit are ca principală consecință pierderea dreptului subiectiv la acțiune cu privire la revendicarea oricăror imobile de natura celor prevăzute de acest act normativ;

3) Actele doveditoare ale dreptului de proprietate și ale calității de cult religios pot fi depuse de către solicitant într-un termen util stabilit de comisie;

4) După analizarea dosarelor Comisia speciala de retrocedare, prin intermediul Secretariatului tehnic, inițiază demersurile pe lângă autoritățile locale pentru informarea corectă asupra situației juridice actuale pentru fiecare caz în parte. Precizăm că și solicitantul are posibilitatea de a întreprinde demersuri în nume proprii pe lângă autoritățile locale pentru informarea asupra situației juridice actuale a imobilului solicitat.

5) De asemenea, comisia solicită persoanelor îndreptățite completarea dosarelor cu acte doveditoare ale dreptului de proprietate;

6) După completarea dosarelor cu toate actele prevăzute de lege, Comisia le analizează și le soluționează prin emiterea unei decizii care poate fi, după caz, de retrocedare, de respingere sau de acordare de măsuri reparatorii în echivalent;

7) După emiterea deciziei, solicitantul, în cazul în care se consideră nemulțumit, are posibilitatea să o conteste la instanța judecătorească competentă, respectiv Curtea de Apel în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

2. PROCEDURI DE RESTITUIRE

Din punct de vedere semantic, noțiunea de restituire are un conținut juridic diferit de cel al noțiunii de reconstituire sau reîmproprietărire.Astfel reconstituirea vizează ipoteza încetării existenței în patrimoniul unei persoane determinate, a însăși dreptului, în speță a dreptului real de proprietate asupra unui imobil. În schimb reconstituirea conduce la ipoteza în care dreptul de proprietate există ca drept subiectiv civil, însă a fost golit de conținutul său, întrucât bunul asupra căruia titularul își exercită prerogativele dreptului respective a fost preluat de stat.

Cu alte cuvinte reconstituirea, reîmproprietărirea vizează existența anterioara a unei masuri de desființare, de încetare a însăși dreptului, o măsură de ipso iure, în timp ce restituirea presupune o măsură prin care a fost golit de conținut dreptului o măsură prin care a fost golit de conținut dreptul, o măsură ipso re.

În atare situație, prin reconstituire se vizeză (re)nașterea unui drept subiectiv- în speță dreptul real de proprietate, în timp ce prin restituire se urmărește materializarea unui drept existent prin crearea posibilității ca titularul său să-și exercite prerogativele acestuia, asupra unui bun individual determinat în speță un bun imobil.

În sensul diferenței de mai sus arătăm că prin drept înțelegem posibilitatea recunoscută de normele de drept unei persoane ca, în limitele stabilite de lege să aibă o conduită și să poată ptretinde celorlalți participanți la circuitul civil să aibă o conduită corespunzătore, adică să dea să facă sau să nu facă ceva, în caz contrar putând apela la forța coercitivă a statului.

Reconstituirea vizează tocmai (re)crearea acestei posibilități a unui subiect de drept de a avea o anumită conduită în cadrul circuitului civil, în timp ce restituirea care presupune existența acestei posibilități, a acestei conduite, recunoscute de lege, vizează realizarea posibilitățiimaterializării acestei conduite, prin manifestarea ei asupra unui bun determinat.

Astfel prin reconstituire se urmărește (re)nașterea dreptului de proprietate asupra imobilelor, iar prin restituire se urmărește înapoierea către titularii dreptului de proprietate a bunurilor imobile preluate.

Dacă vorbim de reconstituirea dreptului vom avea în vedere doar anumite situații- imobilele preluate cu titlu valabil și eventual imobile preluate fără titlu valabil, în timp ce restituirea nu poate viza decât imobilele fară titlu, adică în fapt.

Pentru o corectă aplicare a legilor se impune a se face distincția între statutul juridic al imibilelor preluate fără titlu din punct de vedere al dobândirii dreptului de proprietate.Deasemenea, în cazul imobilelor preluate cu titlu valabil și al celor preluate fără titlu valabil.

Dacă obiectul analizei îl reprezintă imobilele preluate cu titlu respectiv imobile a căror preluare s-a făcut în baza unor legi specifice perioadei respective, indiferent dacă litera și spiritul acelor legi au fost corect aplicate, atunci măsura de reparație ce se impune este evident cea a reconstituirii dreptului de proprietate.

Acest aspect este cu atât mai evident în cazul imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, adică prin corecta aplicare la situații determinate a diverselor legi.

Atâta timp cât statul a dobândit dreptul de proprietate ca efect al acestor legi-ope legis-chiar fără a fi necesară înscrierea acestui drept în registrele de publicitate imobiliară, este evident că dreptul real a fost transferat prin această modalitate legală din patrimoniul particularului în patrimoniul său.

Deci, pentru a vorbi din nou de titular al dreptului de proprietate, relativ la persoana de la care a operat amintitul transfer, este necesară reconstituirea acestui drept în patrimoniul său respectiv un (re)transferal dreptului real de proprietate de data aceasta de la stat către proprietarul particular, bineînțeles tot prin intermediul legii, respectându-se astfel și principiul simetriei actelor juridice- prin lege a fost transferat dreptul de la stat, prin lege este retransferat la particular.

Exprimăm opinia că, în cazul în care legile de preluare au fost aplicate corect în fiecare situație concretă, statul a devenit proprietar ca urmare a faptului că titlul în baza căruia dreptul de proprietate s-a transmis de la fostul proprietar către stat a fost un titlu valabil(valabilitate ce urmează a fi stabilită numai de instanțele de judecată în cazul în care aceasta a fost contestată.)

Astfel în situația unui imobil trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, întrucât dreptul de proprietate s-a transferat din patrimoniul fostului proprietar și a intrat în patrimoniul statului, este impropriu termenul de restituire folosit de către legiuitor întrucît ne aflăm într-un caz veritabil de reconstituire a dreptului de proprietate către fostul proprietar.

Situația este similară și în situația imobilelor preluate fără titlu valabil.

Pentru a știi dacă este vorba despre un caz de reconstituire a dreptului de proprietate, se impune a răspunde la întrebarea dacă în această situație statul a dobândit în patrimoniul său dreptul de proprietate asupra imobilului preluat sau nu, sau, dacă a operat transferul dreptului de proprietate de la particular la stat.

În cazul legilor de naționalizare care au anexe în care sunt identificate persoanele ale căror imobile au făcut obiectul trecerii în proprietatea statului, cu descrierea imobilelor ce se preiau de la aceste persoane operând transferul dreptului de proprietate prin însuși efectul legii suntem în cazul unei reconstituiri dreptului de proprietate.

Cu totul alta este situația în cazul imobilelor preluate fără titlu, adică în fapt. În această ipoteză ne aflam în situația în care proprietarul unui imobil evacuat prin violență din imobilul său, poate chiar și deportat, iar imobilul este ocupat, în fapt acoliții regimului totalitar, fără însă să se aplice vreo prevedere legală, sau să emită vreun act administrativ în baza căruia imobilul să fi trecut în proprietatea statului.

În această situație neoperând transferul dreptului de proprietate de la particular către stat, numai este necesară reconstituirea dreptului de proprietate de la particular către stat, numai este necesară reconstituirea dreptului de proprietate, ci se impune cu necesitate restituirea bunului imobil ce formează obiecut acestui drept, întrucât dreptul există, însă, prin abuzul săvârșit de stat, a fost golit de conținutul său.

Potrivit art.4 din OUG 94/2000 cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Pentru fiecare imobil solicitantul va pune la dispoziție Comisiei speciale de retrocedare, în vederea stabilirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, actele sau orice alte dovezi necesare pentru stabilirea calității de fost proprietar, în condițiile ce se vor stabili prin regulamentul prevăzut la art. 3 alin. (3).

Pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive.

În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

În aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat și va cuprinde cel puțin următoarele elemente

– denumirea și sediul solicitantului, indicarea actului de înființare sau de recunoaștere, după caz;

– datele de identificare și puterile acordate reprezentantului solicitantului;

– datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcția și terenul aferent);

– indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înțelege să se prevaleze în susținerea cererii;

– indicarea adresei poștale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale.

Cererile de retrocedare se depun la Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare care funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Cererile de retrocedare pot fi depuse direct prin reprezentantul desemnat de solicitant, ocazie cu care se va elibera o dovadă scrisă în acest sens, sau pot fi transmise și prin poștă, cu confirmare de primire. Documentul eliberat de secretariat sau, după caz, data poștei face deplina dovadă a depunerii cererii de retrocedare la acea dată.

Pentru anumite situații complexe Comisia specială de retrocedare, în virtutea plenitudinii de competență, poate dispune elaborarea, de către istorici și/sau juriști cu experiență, de rapoarte și informări cu privire la evoluția istorică și juridică a preluării respective. De asemenea, Comisia specială de retrocedare poate efectua audieri ale unor persoane avizate care pot furniza informații utile și poate dispune deplasări la locul situării imobilului ale unor specialiști și întocmirea unor note de constatare. Actele întocmite cu ocazia efectuării acestor proceduri sunt considerate acte doveditoare pentru soluționarea fazei administrative a retrocedării.

În cazul în care doi solicitanți pretind a fi reprezentanții aceluiași cult îndreptățit la retrocedare, soluționarea cererilor de retrocedare se va face numai după expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000

Dacă odată cu cererea de retrocedare s-au depus acte doveditoare și solicitantul precizează în mod expres faptul că nu mai are alte probe de administrat, Comisia specială de retrocedare sau unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, va dispune prin decizie motivată asupra cererii solicitantului, în termen de 60 de zile de la data depunerii acesteia.

În cazul în care se apreciază că documentația este incompletă și este necesară completarea acesteia, termenul de 60 de zile curge de la data depunerii actelor suplimentare solicitate de către Comisia specială de retrocedare ori de către unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, sau, după caz, de la data la care solicitantul precizează în mod expres faptul că nu mai are alte probe de administrat.

Pentru stabilirea dreptului de proprietate persoana care se pretinde a fi îndreptățită poate depune actele enumerate la art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată. În acest caz depunerea unui singur act (declarație de martori, expertiză extrajudiciară) nu este suficientă pentru întemeierea prezumției existenței dreptului de proprietate al acesteia asupra imobilului, la data preluării abuzive, fiind necesară coroborarea mai multor dovezi în acest sens.

Pentru facilitarea probei dreptului de proprietate s-au introdus la art. 4 alin. (4) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, două prezumții relative referitoare la existența și întinderea dreptului de proprietate și a titularului acestuia, prezumții care pot fi răsturnate prin proba contrară de către orice persoană interesată. Astfel în alin 4 se arată că„În absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive”.

Iar alin 5 arată că „În aplicarea prevederilor alin. (4) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.”

Actele doveditoare ale dreptului de proprietate se clasifică în:

1) Acte doveditoare ale dreptului de proprietate pentru regiunile supuse regimului de Carte Funciara

Directe :

Copie certificată de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a Cărții Funciare „in extensor”

În masura în care imobilul a fost transcris în alte cărți funciare, ulterior preluarii abuzive, dosarul aferent cererii de retrocedare va trebui completat si cu acestea.

Traducere legalizata a actelor depuse daca acestea au fost redactate într-o alta limbă.

2)  Acte doveditoare ale dreptului de proprietate in regiunile in care nu au existat Carti Funciare Directe

Acte translative ale dreptului de proprietate, în copie legalizată:

-contracte de vânzare-cumparare,

– donatie

– schimb

– alte acte translative ale dreptului de proprietate

Copii certificate de pe înscrierea în Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni a actelor translative de proprietate (daca este cazul)

Testamente (daca este cazul)

Procese-verbale ale Comisiunii pentru Înfiintarea Cartilor Funciare (unde este cazul)

Hotarâri Judecatoresti (daca este cazul)

Acte normative privind dobândirea proprietatii (daca este cazul)

Indirecte

Acte normative/administrative privind preluarea abuziva (daca este cazul)

Procese-verbale încheiate cu ocazia preluarii abuzive (daca este cazul)

Declarații de martori sau de notorietate, date in formă autentică

Inventare si procese verbale de inventariere

Istoric de adresa si numar postal – unde este cazul

Planuri de amplasament si de situatie

Istoric de rol fiscal (unde este cazul, acesta atesta titularul dreptului de proprietate si plata impozitelor) pentru imobilul solicitat)

Declaratii de notorietate sub forma autentica

Pe lângă aceste acte se va întocmi și o anexă cuprinzând situația juridică și locativă a imobilelor care au fost solicitate de către cultele religioase din România ce va cuprinde informații privind locația imobilului, modificările suferite de-a lungul timpului, vecinătăți, destinația actuală, informații privind proprietarul care deține imobilul etc.(vezi anexa 1)

Potrivit art.5 alin 1 din actul normativ „dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat se redobândește pe baza deciziei Comisiei speciale de retrocedare, a unității deținătoare prevăzute la art. 2 sau a hotărârii judecătorești rămase definitive, după caz.” Iar în alin 2 se prevede: „Dispozițiile legale privind protecția chiriașilor, persoane fizice, se aplică în mod corespunzător, fără a putea depăși termenul de 5 ani prevăzut la art. 8 alin. (2).” Acest din urmă alineat face referire la dispozițiile legale privind protecția chiriașilor (Ordonanța de Urgență a Guvernului 40/1999 modificată prin legea 241/2001).

Termenul de 5 ani la care face trimitere art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, începe să curgă de la data creării noii situații juridice a imobilului retrocedat, respectiv de la data emiterii deciziei de retrocedare. Dacă prin procedura administrativă s-a retrocedat în natură un imobil făcând obiectul unui contract de închiriere, noul proprietar poate fie să mențină în vigoare respectivul contract de închiriere (subrogându-se în drepturile fostului locator), caz în care termenul de 5 ani curge de la data emiterii deciziei de retrocedare, fie poate solicita încheierea unui nou contract de închiriere, cu parcurgerea procedurii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999, caz în care termenul noului contract de închiriere începe să curgă de la aceeași dată (data emiterii deciziei de retrocedare).

În cazul acordării măsurilor reparatorii în echivalent Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare, după ce va reține calitatea de persoană îndreptățită a solicitantului, va transmite decizia conținând propunerea de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, înființată potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005. Decizia Comisiei speciale de retrocedare sau a unității deținătoare va conține numai o propunere de acordare a despăgubirilor, cuantumul final al acestora urmând să fie stabilit potrivit procedurii instituite prin titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din Legea nr. 247/2005

Proprietarii care vor redobândi dreptul de proprietate asupra imobilelor în temeiul ordonanței de urgență 94/2000 vor încheia cu deținătorii actuali ai acestor imobile un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 60 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei Comisiei speciale de retrocedare sau, după caz, a unității deținătoare prevăzute la art. 2, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.

Protocolul va cuprinde date referitoare la starea fizică a imobilului, la instalațiile existente în clădiri, precum și alte date de identificare referitoare la starea clădirii.

Decizia Comisiei speciale de retrocedare rămâne definitivă la momentul expirării termenului de 30 de zile prevăzut pentru atacarea în instanță a acesteia sau, în cazul în care este urmată procedura judecătorească, la momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a respins contestația împotriva deciziei.

Restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv se face în starea în care se află acestea la data întocmirii protocolului și libere de orice sarcini.

Aceștia vor intra în posesia bunurilor imobile solicitate, în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate, în cazul imobilelor prevăzute la art. 1 alin. (10) și la art. 5 alin. (2) și (3) respectiv a acelor imobile ce sunt afectate unor activități de interes public din învățământ sau sănătate, finanțate sau cofinanțate de la bugetul de stat sau bugetele locale și acele imobile care sunt ocupate de chiriași

În cazul în care în cursul perioadei stabilite dispare necesitatea menținerii afectațiunii de interes public, utilizatorul poate renunța la beneficiul acordat, înainte de expirarea termenului de 5 ani, procedând la preluarea imobilului, nemaifiind astfel obligat la plata chiriei.

În cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989, titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

În cazul acțiunilor acestor acțiuni procedura de retrocedare începută în temeiul OUG 94/2000 este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Deasemenea aceste prevederi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând alege calea acestei ordonanțe de urgență, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.

În aceste situații procedura administrativă va fi definitivată după finalizarea procedurii judecătorești prin hotărâre definitivă și irevocabilă și în funcție de soluția instanței, astfel:

a) în situația în care instanța judecătorească dispune anularea actului juridic de înstrăinare a imobilului și restabilirea situației anterioare, apreciind că nu au fost respectate dispozițiile imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării, Comisia specială de retrocedare poate, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță, să dispună retrocedarea imobilului solicitat;

b) în situația în care instanța judecătorească menține actul juridic de înstrăinare, apreciind că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor în vigoare la data înstrăinării, Comisia specială de retrocedare poate, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, să dispună acordarea măsurilor reparatorii în echivalent în conformitate cu dispozițiile titlului VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din Legea nr. 247/2005.

Persoana îndreptățită la aceste actiuni este obligată să înștiințeze Comisia specială de retrocedare dacă recurge la justiție pentru soluționarea cererii sale. În cazul în care persoana îndreptățită nu a procedat la înștiințarea de îndată a Comisiei speciale de retrocedare, cu privire la această situație, iar aceasta din urmă ia cunoștință pe alte căi de această situație, va suspenda soluționarea cererii persoanei îndreptățite, pentru acest motiv.

Art 7 alin1 din ordonanța de urgență prevede „Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare în condițiile prezentei ordonanțe de urgeță”

Nerespectarea acestei interdicții atrage pe de o parte nulitatea absolută a actelor juridice de înstrăinare, schimbare a destinației, de ipotecă sau de grevare a unor bunuri imobile, iar pe de altă parte, răspunderea contravențională a instituției sau, după caz, a conducătorului instituției căreia îi incumbă respectarea acestor obligații.

A.RESTITUIREA ÎN NATURĂ A IMOBILELOR CE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE

Dând eficiență legislativă principiului general de drept al reparării în natură a prejudiciilor cauzate, legea 10/2001 dispune în art.9 alin 1„imobilele preluate în mod abuziv indiferent de posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini”

Deasemenea, potrivit art.8 din HG 614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv se face potrivit legii în starea în care se află libere de orice sarcini.

Potrivit noilor norme metodologice de aplicare unitară a legii 10/2001 referitoare la art.9 din lege „sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația, pe de o parte că incidența legii este stabilită erga omenes, indiferent de calitatea deținătorului( minister, instituție publică) și pe de altă parte are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii(prezent se raportează la momentul nașterii juridice a dreptului de restituire)În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități deținătoare și totodată de a înștiința în mod expres persoana îndreptățită despre această situație.”

Desemenea conform noilor norme metodologice, sintagma libere de sarcini nu are semnificația exonerării de răspundere a unității deținătoare în raport cu terțe persoane ca urmare a neexecutării unor contracte civile sau comerciale care vizau imobilul respectiv.

Astfel imobilele vor fi restituite libere de orice sarcini.Ca urmare, dacă deținătorul actual al imobilului a constituit o garanție reală asupra acesteia, cum ar fi ipoteca, pentru garantarea unei creanțe, aceasta se stinge ca efect al restituirii în natură.

Restituirea în natură, ca modalitate de reparare a prejudiciilor este privită distinct de legiutor, după cum este vorba de un imobil construcție sau un imobil teren.

În această situație având în vedere că sunt numeroase situațiile în care imobilele construcție au fost supuse distrugerii artificiale(demolării) restituirea pro parte în natură vizează restituirea doar în legătură cu imobilul construcție urmând a face obiectul măsurilor reparatorii prin echivalent.

În acest sens art.10 alin 1 din legea 10/2001 dispune că „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate(..)

În același sens este și art. 1 alin 4 din OUG 94/2000 care arată „ În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.De asemenea, se retrocedează în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții ușoare sau demontabile.”

Deasemenea potrivit hotărârii Nr. 1094 din 15 septembrie 2005 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 501/2002, se arată că „Se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe perioadă determinată – autorizația era temporară).

Prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 8/2004 privind prelungirea unor contracte de închiriere, aprobată prin Legea nr. 219/2004, se aplică în mod corespunzător în cazul contractelor de închiriere privind garajele din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale.”

Restituirea în natură, în situația prevăzută de art.1 alin 10 din OUG 94/2000 adică, în cazul în care imobilele retrocedate sunt afectate unor activități de interes public din învățământ sau sănătate, finanțate sau cofinanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se va realiza numai dacă noul proprietar va menține afectațiunea pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii deciziei. În această perioadă noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului. În acest interval plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului respectiv revine utilizatorilor.

Proprietarii vor intra în posesia imobilelor restituite în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate.Prin excepție, dacă proprietarul pune la dispoziție un alt imobil corespunzător desfășurării adecvate activității inițiale, utilizatorul este obligat, ca în termen de 90 de zile să procedeze la eliberarea acestuia (art. 16 alin 2,3,și 4din legea 10/2001)

În art 1 alin 11 din OUG 94/2000 se prevede că „Odată cu imobilele retrocedate în natură se restituie și bunurile mobile, dacă acestea au fost preluate împreună cu imobilul respectiv și dacă acestea mai există la data depunerii cererii de retrocedare. Deținătorul actual al imobilului, la solicitarea și în prezența reprezentantului cultului religios care a depus cererea de retrocedare, va proceda la efectuarea inventarului bunurilor mobile existente în imobil, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de retrocedare. În cazul nerespectării acestui termen se va urma procedura prevăzută la art. 46alin. (2) – (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989”

Astfel potrivit alin2 al art 46 „În cazul actiunilor formulate potrivit art. 45 si 47, procedura de restituire inceputa in temeiul prezentei legi este suspendata pana la solutionarea acelor actiuni prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. Persoana indreptatita va instiinta de indata persoana notificata, potrivit art.22 alin. (1)”.

Deasemenea „în cazul in care persoanei indreptatite i s-a respins, prin hotarare judecatorească definitiva si irevocabilă, acțiunea privind restituirea in natură a bunului solicitat, termenul de notificare

prevazut la art. 22 alin. (1) curge de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecătorești.”

În categoria bunurilor mobile, în sensul prevederilor art. 1 alin. (11) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, se includ utilajele, instalațiile, dotările aferente, precum și orice alte bunuri mobile existente în imobil la data preluării acestuia.

Restituirea acestora odată cu imobilul solicitat se va face numai în măsura în care acestea mai există fizic la data depunerii cererii de retrocedare.

Conform art.2 alin 1 din OUG 94/2000 „Imobilele – terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi, de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, vor fi restituite solicitantului, în natură, prin decizia organelor de conducere ale unității deținătoare. Cota de participare a statului sau a autorității administrației publice centrale sau locale se va diminua în mod corespunzător cu valoarea imobilului retrocedat, procedându-se la reducerea capitalului social și la recalcularea patrimoniului.”

Prevederile cuprinse în art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, au în vedere următoarele situații:

– în aceste cazuri se aplică, de asemenea, indisponibilizarea instituită prin art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000,ce arată că este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care s-au depus cereri de retrocedare

– restituirea în natură este obligatorie în cazul în care unitatea deținătoare este o regie autonomă, societate comercială sau companie națională la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale ori locale este fie acționar (S.A.), fie asociat (S.R.L.) majoritar;

– obligația de restituire în natură intervine și în cazul în care cota minoritară de capital deținută de stat sau de o autoritate a administrației publice centrale ori locale acoperă valoarea imobilului a cărui restituire este cerută. În acest caz, elementul de referință este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unității deținătoare;

– societățile comerciale privatizate integral sau cele constituite din inițiativă privată, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare sau, după caz, după înființarea lor, nu au obligația restituirii în natură dacă acestea au fost dobândite legal.

Retrocedarea în natură se face în toate cazurile prin decizie motivată a organelor de conducere a unității deținătoare. Decizia va cuprinde detaliat motivele care au stat la baza fundamentării acesteia.

B. MĂSURI REPARATORII PRIN ECHIVALENT

Măsurile reparatorii prin echivalent pot consta în:

-compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite

– acordarea de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital

-acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare

-acordarea de despăgubiri bănești

Legea prevede expres cazurile în care fiecare dintre măsurile reparatorii prin echivalent poate fi acordată. Tot astfel, acestea pot fi combinate.

Măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia Comisiei Speciale de Retrocedare sau după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit legii cu soluționarea notificării. Măsurile reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit legii cu soluționarea notificării.

Potrivit art.18 din legea 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în următoarele cazuri:

a) persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleași familii

b) imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a legii, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale

c) imobilul a fost înstrăinat ulterior datei de 22 decembrie 1989 și instanța judecătorească nu a anulat actul juridic de înstrăinare

Acordarea despăgubirilor intervine deasemenea în cazul în care imobilul, teren, este ocupat de construcții edificate ulterior momentului preluării abuzive sau afectat de amenajamente de utilitate publică.

În situația bunurilor imobile preluate cu titlu valabil, înstrăinate sub orice formă din patrimoniul administrației publice locale sau centrale, persoana îndreptățită trebuie să notifice organele de conducere ale acesteia.În acest caz, măsurile reparatorii în echivalent constau în compensare cu alte bunuri și servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluținarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În cazul în care nu se poate dispune retrocedarea în natură (construcția a fost demolată sau a fost transformată astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat ori terenul este ocupat de construcții noi edificate ulterior preluării abuzive) și a fost reținută calitatea de persoană îndreptățită, unitatea deținătoare, prin decizie, va proceda la acordarea următoarelor măsuri reparatorii în echivalent, astfel:

a) despăgubiri potrivit titlului VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din Legea nr. 247/2005. În acest sens unitatea deținătoare va transmite decizia conținând propunerea de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, înființată potrivit actului normativ sus-menționat. Cuantumul final al despăgubirilor va fi stabilit potrivit procedurii instituite prin titlul VII din Legea nr. 247/2005;

b) compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.

Unitatea deținătoare va putea acorda în cadrul ofertei de compensare diverse bunuri (inclusiv acordarea unui alt imobil la schimb) sau servicii pe care aceasta le prestează în cadrul obiectului său de activitate până la o valoare echivalentă cu a bunului imposibil de restituit. În cazul compensării cu bunuri sau servicii, decizia/dispoziția de compensare va fi însoțită de contractul de furnizare sau, după caz, de contractul de prestări de servicii care urmează regimul contractual de drept comun.

În anumite situații, când restituirea în natură nu se poate face decât parțial, persoana îndreptățită va primi în completare reparații prin echivalent. Astfel conform art.1 alin 4 din OUG 94/2000 „În cazul în care terenul este ocupat parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, pentru cea ocupată de construcții noi, pentru cea necesară în vederea bunei utilizări a acestora și pentru cea afectată unor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în care terenul este ocupat în totalitate, pentru acesta se vor stabili măsuri reparatorii în echivalent.” Legea prevede și posibilitatea completării unor despăgubiri deja plătite, dar al căror cuntum a fost inferior valorii reale a imobilului.

Deasemenea OUG 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase, prevede și posibilitatea ca titularii cererilor de retrocedare să opteze pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent dacă imobilele respective au fost înstrăinate legal după 1989.

Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv este stabilit de legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.Acest act normativ reglementează sursele de finantare, cuantumul si procedura de acordare a următoarelor despagubiri:

-despăgubiri aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, a OUG.94 din 2000 privind retrocedarea unor bunuri immobile care au aparținut cultelor religioase sin România, a OUG.83/1999 privind restituirea unor bunuri mobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România

-despăgubiri propuse prin decizia motivată a conducătorilor instituției publice implicate în privatizare sau după caz prin ordinul ministrului finanțelor publice în baza legii 10/2001

-despăgubiri acordate în baza legii fondului funciar nr.18/1991 și a legii 1/2000.

Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor

Deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, dupa caz, ordinele conducatorilor administratiei publice centrale investite cu solutionarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmeaza a se acorda ca despagubire, insotite, dupa caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii si întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită si/sau regăsite in arhivele proprii, se predau pe baza de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judete, conform esalonarii stabilite de aceasta.

Biroul Central va proceda la predarea, pe baza de proces-verbal de predare-primire, catre Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentatiilor depuse de catre titularii deciziilor/dispozitiilor motivate prin care s-a stabilit ca masura reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor în care in mod întemeiat cererea de restituire in natura a fost respinsă, dupa care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societatii de evaluator desemnate, in vederea întocmirii raportului de evaluare.

Dupa primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, si va intocmi raportul de evaluare pe care il va transmite Comisie Centrale. Acest raport va contine cuantumul despagubirilor in limita carora vor fi acordate titlurile de despagubire.

In baza raportului de evaluare Comisia Centrala va proceda fie la emiterea deciziei reprezentand titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.

Deciziile prin care se dispune emiterea titlurilor de despagubire pot fi individuale, caz in care se referă la o singură persoană despagubita, sau cumulate, pe sedinta de lucru, caz in care se refera la mai multe persoane despagubite, pe baza de lista alfabetica a titularilor de drept.

În cazul în care, în decizia/dispoziția sau ordinul conducatorului autorității administrației publice centrale ori dupa caz propunerea motivată a entitatii investite cu solutionarea notificarii, de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, sunt individualizate mai multe persoane si cotele aferente drepturilor acordate acestora de lege, titlul de despagubire se acordă individual potrivit cotei corespunzatoare În cazul în care, în decizia/dispoziția sau ordinul conducatorului autorității administratiei publice centrale ori dupa caz propunerea motivata a entitati investite cu solutionarea notificarii de acordare a masurilor reparatorii, sunt individualizate mai multe persoane fară a se fi stabilit cotele aferente drepturilor acordate acestora de lege, titlul de despagubire se acordă pe numele tuturor beneficiarilor.

In cazul in care persoanele individualizate in decizia/dispozitia sau ordinul conducatorului autoritatii administratiei publice centrale ori dupa caz propunerea motivată a entitatii investite cu solutionarea notificării de acordare a masurilor reparatorii prezintă un act autentic de partaj voluntar, sau dupa caz, o hotarare judecatorească definitivă si irevocabilă prin care s-au stabilit cotele cuvenite fiecaruia, titlul de despagubire se acorda individual, potrivit cotei convenite ori stabilite.

După constituirea Fondului "Proprietatea", deciziile individuale sau colective se vor transmite prin grija Secretariatului Comisiei Centrale, in termen de 10 zile de la emitere, la societatea de administrare a Fondului ,,Proprietatea" si la entitatea de depozitare si înregistrare a actiunilor Fondului.

Deciziile adoptate de catre Comisia Centrala pot fi atacate cu contestatie in conditiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, in contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor. Contestatia suspenda exercitiul dreptului de dispozitie asupra titlului de despagubire al titularului.

Competenta de solutionare revine Sectiei de Contencios Administrativ si Fiscal a Curtii de Apel in a carei raza teritoriala domiciliaza reclamantul.

Pentru asigurarea resurselor finaciare necesare acordării de despăgubiri, se înființează organismul de plasament colectiv în valori mobiliare denumit Fondul Proprietatea.Acesta este entitatea destinată realizării plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv de statul roman în perioada de referință a actelor normative amintite.

Pentru actualizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Aceasta este competentă să dispună emiterea decizilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire, și să ia unele măsuri legale, necesare aplicării legii.

Titlurile de despăgubire sunt certificate emise de Cancelaria Primului Ministru, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creantă ale detinatorilor asupra statului român, corespunzător despăgubirilor acordate potrivit prezentei legi si care urmează a fi exersate prin conversia in actiuni emise de Fondul "Proprietatea"; "titlurile de despagubire" nu pot fi vandute sau cumparate înainte de conversia lor in actiuni emise de Fondul "Proprietatea".

Fondul Proprietatea este acea entitate destinată realizarii plății prin echivalent a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de statul român in perioada de referintă a actelor normative prevazute la art.l alin. (1) si a celor aferente pretențiilor rezultate din aplicarea art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Fondul ,,Proprietatea" este un organism de plasament colectiv in valori mobiliare, înființat sub forma unei societăți de investiții financiare, care va funcționa în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital si ale Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicată.

Inițial Fondul "Proprietatea" va funcționa sub forma unei societati de investitii, detinută în întregime de statul roman, in calitate de actionar unic, până la transmiterea actiunilor din proprietatea statului către persoanele fizice despagubite potrivit prezentei legii 247/2005 și deținatoare de titluri de despagubire, dupa caz.

Pâna la finalizarea procedurilor de despagubire, Ministerul Finantelor Publice va reprezenta statul roman ca actionar al Fondului "Proprietatea" si va exercita toate drepturile care decurg din aceasta calitate.

Capitalul social al Fondului Proprietatea va fi dimensional, la constitute si pe parcursul existentei acestuia, daca va fi cazul, corespunzator valorii estimate a despagubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite in natura, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 501/2002, a Ordonantei de urgentă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 66/2004, cu modificările ulterioare, a Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificarile si completarile ulterioare, a Legii nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

Pana la desemnarea unei societati de administrare, Fondul "Proprietatea" va fi administrat de catre Ministerul Finantelor Publice, potrivit hotărârii de Guvern de înfiintare a fondului.

Capitalul social initial al Fondului ,,Proprietatea", va fi impartit in actiuni, care vor fi transmise cu titlu gratuit catre titularii titlurilor de despagubire sau dupa caz, dobanditorilor ulteriori ai acestora, precum si catre persoanele despagubite prin decizii emise ulterior infiintarii fondului. Actiunile vor fi distribute prin conversia titlurilor de despăgubire, respectiv prin compensarea valorii despagubirii, dupa un algoritm de calcul stabilit prin ordin al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor.

În termen de 30 de zile de la constituire, Fondul ,,Proprietatea" va iniția procedura legală necesară pentru admiterea actiunilor acestuia la tranzacționare pe piața operată de Bursa de Valori București, astfel din acel moment dobanditorii acestora sa poată dispune de acțiuni, prin vânzare, in orice moment, în conformitate cu prevederile Legii nr. 297/2004 privind piata de capital, a legislației aplicabile pieței de capital si a reglementarilor emise sau aprobate de catre Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare.

Acest fond este constituit pentru o perioadă de 10 ani.

În noiembrie 2007, Fondul avea în portofoliu acțiuni la 114 companii românești, iar valoarea totală a participațiilor Fondului la companiile de la bursă era de 7,43 miliarde RON (2,13 miliarde Euro). În decembrie 2009, Fondul Proprietatea avea în portofoliu 84 de companii, din care 27 erau listate la Bursa de Valori București, valoarea cumulată a pachetelor deținute în firmele listate ajungând la 3,64 miliarde de lei.

În noiembrie 2007, numărul acționarilor persoane private a ajuns la 3006. Valoarea acțiunilor lor reprezintă 11,26% din capitalul social Fondul Proprietatea este și una dintre cele mai importante companii românești, valoarea sa fiind estimată între 2,7-4,1 miliarde de euro în decembrie 2009.

Titlurile de despăgubire au urmatorul regim juridic si caracteristici:

– drepturile stabilite prin titlurile de despăgubire se pot transmite numai prin succesiune, potrivit prevederilor legii civile române;

– prin derogare de la prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, veniturile aferente titlurilor de plată obținute de persoanele îndreptățite potrivit legii, titularii inițiali aflați in evidența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sau moștenitorii legali ai acestora, nu sunt venituri impozabile;

– au o durată limitată de existentă si circulație, respectiv până la conversia in actiuni emise de Fondul "Proprietatea";

– vor fi emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despagubirilor.

Titlurile de valoare nominală nevalorificate vor fi imobilizate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, si convertite in titluri de despăgubire.

Principiile de acordare a titlurilor de participare la fond sunt urmatoarele:

a) acordarea unor despagubiri juste si echitabile in raport cu practica jurisdictionala interna si internatională având ca obiect cauze prin care s-au stabilit despăgubiri pentru imobile preluate in mod abuziv de statul român;

b) neplafonarea prin lege a despagubirilor acordate conform prevederilor prezentei legi.

Persoanele îndreptatite sa obțină despăgubiri bănești în numerar, în limita sumei de 500.000 lei, vor primi acesti bani în doua tranșe, iar dacă despagubirea cuvenită depășeste acest cuantum, vor primi acțiuni la Fondul Proprietatea, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr 81din 2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedurile de acordare a despagubirilor banesti prevăd ca principale etape:

1. Emiterea de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor a deciziei reprezentand titlu de despagubire pana la concurenta sumei reprezentand cuantumul despagubirilor – acest lucru reprezinta conditia esentiala pentru declansarea procedurilor de acordare a despagubirilor in numerar;

2. Transmiterea unui exemplar al titlului de despagubire persoanei indreptatite, iar un exemplar Directiei pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor;

3. in cazul titlurilor de despagubire care au fost emise pana la intrarea in vigoare a prezentei hotarari, un duplicat al acestora va fi transmis, pe baza de tabel, catre Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor, in termen de 5 zile calendaristice de la intrarea in vigoare a prezentelor norme;

4. Dupa primirea cererilor insotite de documentele specificate, Directia pentru Acordarea Despagubirilor in Numerar le va analiza și, dacă sunt îndeplinite toate conditiile prevazute de lege, se va dispune:

– emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănesti în numerar către persoana/persoanele îndreptatite, in termen de 15 zile de la existența disponibilitatilor financiare, dacă persoana îndreptatită a optat exclusiv pentru aceasta masură;

– realizarea conversiei în acțiuni, dând instrucțiuni depozitarului central al actiunilor Fondului Proprietatea sa înregistreze persoana îndreptatită în registrul actionarilor;

– emiterea unui titlu de plata si a unuia de conversie in situația in care persoana îndreptatita opteaza pentru primirea de despagubiri in numerar si actiuni la Fondul Proprietatea.

În cazul ultimelor doua ipoteze, Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor va înainta un exemplar al titlului de conversie, însotit de o adresa catre depozitarul central, adresa in care se va preciza numarul de actiuni cuvenit titularului/titularilor dreptului la despagubire, in vederea inregistrarii persoanei despagubite in registrul actionarilor Fondului "Proprietatea". În situația în care documentația este incompleta, Direcția va solicita completarea acesteia, urmând ca cererea să fie soluționată după depunerea de catre persoana îndreptatită a actelor solicitate.

În vederea valorificării titlurilor de despăgubire, persoana îndreptățită va depune o cerere la Direcția pentru Acordarea Despagubirilor în Numerar din cadrul Autoritatii Naționale pentru Restituirea Proprietăților, al cărei conținut va fi afișat pe site-ul acesteia si care va conține urmatoarele elemente:

– opțiunea expresă pentru una din modalitatile de despăgubire prevazute din lege;

– optiunea pentru anularea conversiei în actiuni în cazul titlurilor de despăgubire emise pană la data intrarii in vigoare a Ordonantei de urgență a Guvernului nr.81/2007.

Persoana îndreptățită va anexa la cerere urmatoarele:

– titlul de despăgubire în original;

– certificatul de acționar al Fondului Proprietatea, în original,dacă acesta a fost emis;

– în cazul in care exista mai multi beneficiari se vor depune, de asemenea, procura notarială (în original) prin care toti beneficiarii imputernicesc pe unul dintre ei sau o terta persoana sa realizeze optiunea pentru titlu de plata sau titlu de conversie, respectiv act notarial (original sau copie legalizată) sau hotarare definitivă si irevocabilă a instanței judecatoresti cu privire la cotele in care vor fi impartite despagubirile intre beneficiari (prin act notarial se intelege: certificat de mostenitor, contract de partaj voluntar sau declaratie prin care se face impartirea in cote);

– copii ale actelor de identitate a persoanei/persoanelor titulare si a persoanei împuternicite;

– dovada deschiderii unui cont bancar (in care vor fi virate despagubirile banesti, daca e cazul) la o banca comerciala sau la C.E.C. (dovada se va face prin documentul stampilat, in original sau copie, emis de banca la deschiderea contului cu specificarea codului IBAN si a sucursalei de banca);

– declarație pe proprie răspundere a titularului/titularilor din care sa reiasă daca s-au efectuat acte de dispozitie sau constituire de garantii asupra actiunilor emise la Fondul Proprietatea (in cazul persoanelor carora li s-au emis actiuni pana la data intrarii in vigoare a ordonantei);

– declarație pe proprie răspundere a titularului/titularilor din care sa reiasa daca au contestat in instanta titlul de despagubire emis de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor;

Titlurile de despăgubire pot fi valorificate de deținătorii acestora într-una din următoarele modalități:

A. Dacă titlul de despagubire individual este emis pentru o suma de maxim 500.000 lei, titularul acestuia are posibilitatea sa solicite fie realizarea conversiei acestuia in actiuni emise de Fondul Proprietatea, fie acordarea de despagubiri în numerar, fie parte în acțiuni, parte în numerar. În această situație titularul titlului de despagubire va proceda astfel:

a) daca optează pentru primirea exclusiv de despagubiri in numerar, se prezinta, personal sau prin mandatar cu procura autentica, la Directie, care, dupa retinerea titlului de despagubire in original, ii va transfera despagubirea in numerar in termen de 15 zile calendaristice de la data existentei disponibilitatilor financiare;

b) daca optează pentru valorificarea titlului de despagubire exclusiv prin conversia acestuia in actiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procura autentică, la Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietăților, care in baza solicitarii exprese a persoanei despagubite si dupa retinerea titlului de despagubire in original, dispune realizarea conversiei acestuia in actiuni emise de Fondul Proprietatea și instructează depozitarul central al actiunilor emise de Fondul Proprietatea să înregistreze persoana despagubită în registrul actionarilor Fondului Proprietatea

c) dacă optează pentru primirea de despagubiri in numerar si actiuni emise de Fondul Proprietatea, se prezintă, personal sau prin mandatar cu procura autentică, la Autoritatea Natională pentru Restituirea Proprietăților care, după reținerea titlului de despagubire in original, eliberează un titlu de plata pentru suma solicitată de persoana despagubită si un titlu de conversie, pentru diferenta dintre valoarea înscrisî in titlul de despăgubire și valoarea înscrisa în titlul de plată.

B.Dacă titlul de despagubire individual este emis pentru o suma care depășește 500.000 lei, titularul acestuia are două posibilități de valorificare a titlurilor de despăgubire, în funcție de opțiunea sa:

a) sa solicite primirea exclusiv de actiuni emise de Fondul Proprietatea sau

b) sa solicite primirea de titluri de plată, în conditiile art. 141 si cu respectarea termenelor si a limitarilor prevazute la art. 3 lit. h) din lege si, până la concurența despăgubirii totale acordate prin titlul sau titlurile de despăgubire, acțiuni emise de Fondul Proprietatea

Titlurile de despagubire se valorifica in termen de 3 ani de la data emiterii, care însă nu expira mai devreme de 12 luni de la prima sedință de tranzacționare a acțiunilor emise de Fondul Proprietatea.

În definitiv circuitul unui dosar de retrocedare către cultele religioase va parcurge următoarele etape:

1) cererea de retrocedare se depune la Comisia Specială de retrocedare

2) Comisia Specială de retrocedare poate decide:restituirea în natura a imobilului, propune acordarea de despăgubiri, respinge cererea sau o direcționează către alte entități competente

3) În cazul în care propune acordarea de despăgubiri sesizează Comisia centrală pentru Stabilirea despăgubirilor, aceasta la rândul său va emite un titlu de despăgubire ce poate consta în titlu de plată pentru maxim 500.000 sau un titlu de conversie la fondul Proprietatea ( vezi anexa 2)

CAPITOLUL IV

INTERDICȚII ȘI SANCȚIUNI

1.RĂSPUNDEREA CONTRAVENȚIONALĂ POTRIVIT OUG 94/2000

Prin Legea nr. 247/2005 legiuitorul a fost prevăzut o serie de măsuri în vederea asigurării unei reparații integrale prin aplicarea principiului restituirii în natură a imobilelor preluate, astfel:

-Potrivit art..7 alin. (1) din ordonanță – Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, prevăzute de prezenta ordonanță, este interzisă înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea sub orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

– Potrivit art. 6 alin. (2) din ordonanță – Actele juridice de înstrăinare a imobilelor care fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență sunt lovite de nulitate absolută dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legilor în vigoare la data înstrăinării.

Art.9 din OUG 94/2000 ilustrează sancțiunile ce se vor aplica în cazul în care se vor încălca dispozițiile acesteia.

Nerespectarea obligațiilor prevăzute de O.U.G. 94/2000 atrage răspunderea contravențională a instituției sau, după caz, a conducătorului instituției căreia îi incumba respectarea acestor obligații.

Constituie contravenții următoarele fapte:

a) neîndeplinirea obligației de scoatere a bunurilor imobile din domeniul public al statului sau al unității administrativ teritoriale, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a Deciziei emise de către Comisia specială de retrocedare;

b) nerespectarea obligației de inventariere, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de retrocedare, a bunurilor mobile preluate odată cu un imobil solicitat la retrocedare și care încă mai există în respectivul imobil;

c) nesoluționarea de către unitățile deținătoare (regii autonome, societăți comerciale) a cererilor de retrocedare în termen de 60 de zile de la completarea dosarului aferent acestora;

d) necomunicarea sau comunicarea greșită sau incompletă de către diverse instituții publice (ministere, prefecturi, primării, serviciile de cadastru, etc.) a informațiilor privind situația juridică și locativă a imobilelor solicitate la retrocedare;

e) neîndeplinirea de către primării a obligației de identificare a unității deținătoare a imobilelor solicitate;

f) neîncheierea protocolului de predare-preluare între deținătorul unui imobil și beneficiarul Deciziei de restituire, în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a respectivei Decizii;

g) înstrăinarea, schimbarea destinației, ipotecarea sau grevarea în orice formă a imobilelor pentru care au fost depuse cereri de retrocedare;

h) împiedicarea sau sustragerea de la efectuarea controlului prevăzut de O.U.G.
nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

i) interzicerea accesului Corpului de control al A.N.R.P. sau neprezentarea documentelor solicitate de către acesta.

Pentru faptele prevăzute la alin.2 lit. a-e se sancționează cu amendă de la 500 lei la 5.000lei.

Pentru situația în care deținătorul unui imobil și beneficiarul Deciziei de restituire, nu încheie un protocol de predare-preluare în termen de 60 de zile de la rămânerea definitivă a respectivei Decizii se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 100.000 lei

Potrivit alin.5 al aceluiași articol „Neîncheierea de către deținătorul actual a protocolului de predare-preluare, potrivit art. 8 alin (1) atrage pe lângă răspunderea contravențională și obligația acestuia de a plăti noului proprietar o sumă, calculată pe zi de întârziere, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului.”

Autoritatile administratiei publice locale si centrale, precum si celelalte entități investite cu solutionarea notificarilor sunt obligate sa puna la dispozitia organelor de control, respectiv a Corpului de control din cadrul Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor sau, dupa caz, a prefectului judetului ori al municipiului Bucuresti sau persoanelor desemnate de aceștia din cadrul institutiei prefectului, dosarele de restituire solicitate, precum si orice documente referitoare la situația restituirilor solicitate.

De asemenea, pentru a se evita situațiile în care activitatea de control ar putea fi îngreunată sau împiedicată de lipsa conducătorilor sau reprezentanților instituțiilor publice controlate, legiuitorul a stabilit ca fiind obligatorie desemnarea unor persoane care, în lipsa celor menționați, să pună la dispoziția organelor de control documentele solicitate.

Încălcarea acestor obligații constituie contravenție, atragând sancționarea conducatorului instituției cu amendă de la 3.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON) potrivit Art. 381 alin.5 al legii 263/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul proprietatii.

  În vederea constatării acestor fapte Corpul de control al A.N.R.P. se va autosesiza sau poate fi sesizat de orice persoană interesată.

În cazul autorităților administrației publice locale situate pe raza teritorială a județului, respectiv a municipiului București, constatarea contravențiilor revine prefectului județului, respectiv prefectului municipiului București, iar aplicarea sancțiunilor revine Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

În această situație agentul constatator, în speță persoana împuternicită în acest scop de către prefect va constata, prin proces-verbal, contravențiile prevăzute la art. 9 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență. Procesul-verbal de constatare a contravenției se va trimite de îndată Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care va aplica sancțiunea prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.

Procesele-verbale de constatare a contravențiilor se înregistrează într-un registru special deschis și ținut de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sau, după caz, de către prefectul județului, respectiv prefectul municipiului București.

Modelul procesului-verbal de constatare a contravențiilor cuprinse la art. 9 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, va fi stabilit prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, și va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Activitatea acestuia va fi supusă controlului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin corpul de control al acesteia.În măsura în care acesta constată neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a acestor obligații, va propune ministerului administrației și internelor măsuri corespunzătoare.

Toate sancțiunile prevăzute de ordonanță sunt completate cu prevederile Ordonanței 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În scopul urgentarii procesului de solutionare a cererilor de restituire depuse de fostii proprietari Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a initiat o ordonanta de urgenta prin care au fost inasprite sanctiunile care vor fi aplicate primarilor si autoritatilor locale care nu respecta dispozitiile legale. Este vorba despre O.U.G. nr.209/2005 care a fost aprobată de Camera Deputaților prin Legea nr.263/2006. pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății.

  Prin adoptarea acestui act normativ executivul dorește fluidizarea procesului de restituire astfel încât foștii proprietari să nu mai fie nevoiți să astepte ani de zile pentru restituirea proprietăților care le-au aparținut și care le-au fost preluate de regimul totalitar. În acest sens menționam faptul că un important segment al activității Autoritatii îl reprezintă activitatea de control a modului în care autoritățile locale aplică dispozițiile legale. În acest context, este de reliefat faptul ca până la aceasta dată corpul de control al Autoritatii s-a deplasat în peste jumătate din județele țării aplicând amenzi pentru nerespectarea legii.

2.STADIUL ACTUAL GENERAL ÎN APLICAREA OUG 94/2000

În vederea depunerii cererilor de retrocedare de către cultele religioase din România, au fost acordate de către legiuitor două termene. La expirarea celui de-al doilea termen acordat în acest sens (25 ianuarie 2006) a fost depus un număr total de aproximativ 14.800 cereri de retrocedare la nivelul întregii țări.

De menționat că foarte multe dintre cererile depuse au același obiect, acestea urmând a fi conexate, astfel încât numărul total al cererilor va fi semnificativ diminuat.

În vederea depunerii cererilor de retrocedare de către cultele religioase din România, au fost acordate de către legiuitor două termene.

  a) La expirarea primului termen (2 martie 2003)  au fost depuse 7568 de cereri de retrocedare la nivelul întregii țări.

b) La expirarea celui de-al doilea termen acordat în acest sens (25 ianuarie 2006) a rezultat un număr total de aproximativ 14.800 cereri de retrocedare la nivelul întregii țări.

  Până la acest moment numărul total de cereri soluționate este de aproximativ 4.108 de cereri.

Structura cultelor religioase solicitante:

 * Această rubrică face referire la următoarele culte :

Cultul musulman, Biserica Armeană, Biserica Adventistă de ziua a șaptea și Cultul penticostal.

Până la acest moment numărul total de cereri soluționate este de 4.200.

Situația cererilor de retrocedare soluționate, până la acest moment, de către Comisia specială se prezintă astfel :

Deși, inițial, ritmul de soluționare a cererilor de retrocedare a fost lent (637 cereri soluționate în perioada martie 2003 – februarie 2005), ca urmare a adoptării Legii 247/2005, care a întregit cadrul normativ privind restituirea unor imobile preluate în mod abuziv de la cultele religioase din România, s-a înregistrat o accelerare semnificativă a ritmului de soluționare a cererilor de retrocedare, astfel că, în perioada martie 2005 – decembrie 2009 a fost soluționat un număr de 3.563 de cereri, în perioada ianuarie 2009 – decembrie 2009 fiind soluționate un număr de 584 de cereri.

Astfel, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 au fost retrocedate cultelor religioase din România numeroase imobile ce au destinația de utilitate publică de spitale, colegii, muzee, universități, școli.

Un exemplu concludent în acest sens îl reprezintă retrocedarea Palatului Culturii din Sighetu Marmatiei către Episcopia Ortodoxă a Maramuresului și Satmarului în anul 2009.

Autoritatile comuniste au preluat acest imobil in anul 1949, în baza unui decret nepublicat in Monitorul Oficial, prin revocarea donatiei facute de o familie de grofi din Sighetu Maramației către episcopie și care a privit Palatul Culturii. Autoritatea Naținală pentru Restituirea Proprietății, prin președintele său a arătat ca nu au existat motive intemeiate sau o clauza care sa permita revocarea donatiei, astfel incat era firesc ca retrocedarea sa fi avut loc imediat ce episcopia a facut demersuri de dobandire a imobilului, in urma cu mai multi ani.

Palatul Culturii figureza pe lista monumentelor istorice ale Ministerului Culturii si Cultelor. Lucrarile la constructia Palatului Cultural au inceput in toamna anului 1912 pe baza proiectului arhitectului Sándy Gyula (1868-1953), iar cladirea a fost inaugurata la 1 decembrie 1913. In acesta se desfasoara diverse activitati culturale, aici fiind sediul Scolii Populare de Arta, al Casei de Cultură si al Bibliotecii Municipale.

Cladirea, inspirată din cetățile medievale, este construita in stil secesionist-romantic, pe trei niveluri, cu doua aripi de cladire dispuse in jurul unui corp central, prevazut cu patru turnuri si acoperisuri conice. Palatul Episcopal este o cladire emblematica pentru Sighetu Marmatiei, care in prezent se afla in administrarea municipalitatii. Clădirea a fost donată Episcopiei Ortodoxe a Maramuresului la înfiintarea acesteia in anul 1938, iar apoi a trecut in posesia administratiei, in anul 1948, la schimbarea regimului.

Din datele ANRP rezulta ca la nivelul judetului Maramures cultele religioase au depus un numar de 1.062 de cereri de retrocedare care au ca obiect imobile, cele mai multe (786) fiind ale Bisericii Greco-Catolice, urmate de cele ale cultului mozaic (216) și ale Bisericii Romano–Catolice (20). Numai in Baia Mare sunt revendicate de către reprezentantii cultelor religioase 46 de imobile, dintre care 32 de greco-catolici .

Un alt caz de retrocedare foarte discutat și controversat este cel al retrocedării liceului Andrei Șaguna din Brașov către Biserica Ortodoxă Romănă.

În anul 1850, la initiativa protopopului Ioan Popazu, a omului politic și istoricului George Baritiu si a carturarului Iosif Barac, ca si a locuitorilor români din Brasov, cu ajutorul material al Bisericilor Sf. Nicolae si Sf. Adormire din Cetate, a fost edificat acest liceu. Cererea pentru retrocedarea clădirii a fost depusă pe 6 decembrie 2005, la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, de Parohia Ortodoxă "Sfântul Nicolae" din Brașov. Această solicitare a Bisericii Ortodoxe Române a născut controverse datorită intenției acesteia de a transforma colegiul într-un seminar teologic.Dosarul se apropie de finalizare. Singura soluție care să împace ambele tabere este ca, după retrocedare, Biserica să dea în folosință gratuită primăriei acest spațiu, pentru clasele de elevi de la Șaguna.

Este de menționat faptul că, deși procesul de restituire a cunoscut un real progres după apariția Legii nr.247/2005 există, totuși, o serie de cauze care încetinesc acest proces, cele mai semnificative fiind:
 – insuficiența actelor doveditoare, acte care nu au fost depuse de către reprezentanții cultelor solicitante pentru susținerea cererilor; completarea de către solicitanți, cu mare dificultate, a dosarelor de retrocedare cu înscrisuri care să facă dovada dreptului de proprietate sau dovada preluării abuzive în perioada de referință a legii. Majoritatea dosarelor nu conțin decât cererea respectivă, ori, în atare situație, Comisia specială de retrocedare este în imposibilitate de a emite decizii de retrocedare, deoarece sarcina probei aparține solicitantului

 – necomunicarea sau comunicarea insuficientă de către autoritățile locale a informațiilor solicitate de către Comisia specială de retrocedare privind situația juridică și locativă a imobilelor solicitate, informații absolut necesare pentru soluționarea dosarelor de restituire, respectiv date referitoare la situația juridică actuală a imobilelor, transformările suferite de aceste imobile de-a lungul timpului, schițe, planuri etc.

– personal insuficient la nivelul autorităților administrației publice locale și centrale care să transmită informațiile solicitate de către Comisiei speciale de retrocedare;

 – gradul ridicat de complexitate al situațiilor unor imobile care după preluarea de către stat au suferit diferite transformări, adăugiri sau reconstruiri, situații în care este necesară efectuarea de către solicitant a unor expertize tehnice care să stabilească contribuția statului în cazul acestor imobile;

  Situația despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005

„Referitor la analizarea și instrumentarea dosarelor înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care privesc acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură, solicitate de către cultele religioase și comunitățile cetățenilor aparținând minorităților naționale din România potrivit prevederilor O.U.G. 94/2000 până la acest moment situația se prezintă astfel:

1) Total dosare înregistrate – 299

2) Total decizii emise – 240

3) Dosare în lucru – 59

Situația litigiilor în care este parte Comisia specială de retrocedare

Litigii aflate pe rolul instanțelor de judecată – 103 de dosare

Litigii soluționate – 207 de dosare

Total litigii – 310 de dosare”

Având în vedere atribuțiile ce trebuie îndeplinite în cadrul Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea acordării despăgubirilor în numerar și/sau acțiuni la Fondul Proprietatea, în conformitate cu dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente cu modificările și completările ulterioare prin H.G. nr.1095/2005, OUG nr. 81/2007 și HG nr.128/2008, au fost desfășurate următoarele activități:

– au fost înregistrate 5731 dosare de opțiune, potrivit dispozițiilor art.18ˆ1-18ˆ7 din Legea nr. 247/2005 Titlul VII ;

– din suma de 93.198.000 lei, alocată Direcției pe anul 2009, au fost acordate despăgubiri bănești pentru 953 persoane, în cuantum de 92.646.910,05 lei , din care pentru tranșa I, suma de 69.719.498,94 lei, iar pentru tranșa a-II-a suma de 22.927.411,11 lei ;

– au fost emise 1294 titluri de plată;

– au fost emise 1247 titluri de conversie în cuantum de 1.473.222.701,56 lei ;

– pe rolul instanțelor judecătorești au fost înregistrate 112 litigii în care Direcția este parte. Un număr de 49 litigii au fost finalizate, din care 44 litigii au fost finalizate prin sentințe rămase definitive și irevocabile, favorabile Direcției iar 5 litigii au fost finalizate prin sentințe rămase definitive și irevocabile, nefavorabile Direcției ;

-au fost desfășurate activități de îndrumare a persoanelor îndreptățite la despăgubiri, telefonic, prin intermediul relației cu publicul precum și prin emiterea răspunsurilor la memorii/petiții/adrese.

Pe parcursul anului 2009 au fost înregistrate 5.758 petiții/memorii/adrese, citații și comunicări ale instanțelor judecătorești, dintre care :

• 3.623 răspunsuri la memorii/petiții/adrese, transmise prin oficiul poștal;

• 151 răspunsuri la memorii/petiții/adrese, transmise prin e-mail;

• 423 memorii/petiții/adrese transmise către alte departamente;

• 465 completări dosare de opțiune;

• 188 cereri prin care au fost solicitate audiențe;

• 296 memorii/petiții clasate;

• 189 memorii/petiții/adrese ce urmează a fi transmise prin oficiul poștal;

• 327 citații și comunicări ale instanțelor judecătorești;

• 96 memorii/petiții/adrese în curs de soluționare.

BIBLIOGRAFIE

1) Adam I.- Proprietatea publică și privată asupra imobilelor în România, Editura All Beck, București 2000

2) Adam I- Legea 10/2001 Regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 Ediția a III a, Editura All Beck București 2003

3) Adam I – Drept civil.Drepturi reale principale, Ediția a II a, Editura All Beck București 2005

4)Adam I.- Drept civil Teoria Generală a obligațiilor, Editura Dacia Europa Nova Lugoj 2002

5) Bârsan Corneliu- Drept civil.Drepturi reale principale Editura All Beck București 2008

6) Bârsan Corneliu -Drepturi reale principale, Editura Hamangiu București 2007

7) Cristian Jora, Lucia Uță- Drept civil, Editura Lumina Lex, București 2007

8) C. Stătescu, C. Bîrsan- Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. All, București, 1993

9) Eugen Chelaru- Legea 10/2001 privind privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 Comentată și adnotată, Editura C.H Beck, București 2001

10) Eugen Chelaru – Drept civil. Drepturi reale principale Editura C.H Beck Ediția a III a București 2009

11) Flavius A.Baias, Bogdan Dumitrache,Marian Nicolae- Regimul juridic al imobilelor preluate abuziv în condițiile legii 10/2001, Volumul I, Ediția II Editura Rosseti București 2002

12) Iosif Robi Urs- Drepturi reale, Editura Universitară București 2006

13) L. Pop-Teoria generală a obligațiilor, Ed. Lumina Lex, București, 1998

14) L.Pop- Drept civil Editura Universul Juridic București 2006

15) M. Costin- Marile instituții ale dreptului civil român, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1982

16) Lege nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 Rectificată prin- O.U.G. nr. 209/2005- Legea nr. 263/2006- Legea nr. 74/2007- Decizia Curtii Constitutionale nr. 1055/2008 publicată în M.OF nr. 737 din 30/10/2008.- Legea nr. 1/2009 publicată în M.OF nr. 63 din 03/02/2009.

17)Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, Publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 24 noiembrie 1998 și modificată prin O.U.G. nr. 206/2000 Legea nr. 241/2003

18) Decretul 176/1948 pentru trecerea în proprietatea Statului a Bunurilor bisericilor congregațiilor, comunităților sau particularilor, ce au servit pentru funcționarea si întreținerea institutiilor de învatământ general, tehnic sau professional publicat în Monitorul Oficial 177 din 3 august 1948)

19) Decretul nr 177 din 4 august 1948 privind regimul general al cultelor religioase. Publicat în Monitorul Oficial 178 din 4 august 1948, corectat prin rectificarea apărută în Monitorul Oficial 204 din 3 septembrie 1948.

20) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor Publicată în Monitorul Oficial nr 11 din 8 ianuarie 2007

21)Ordonanta de Urgenta 94/2000, privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania. Adoptată în 29 iunie 2000 si publicată in Monitorul Oficial nr. 308 din 4 iulie 2000. Republicată în Monitorul Oficial nr. 797 din 1 septembrie 2005 Rectificată și republicată in Monitorul Oficial nr. 955 din 27 octombrie 2005.

22) Legea 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor publicată în Monitorul Oficial nr 11 din 8 ianuarie 2007

23) Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653/22.iulie.2005 Versiunea actualizată include modificările aduse de : O.U.G. nr.127/2005, Rectificarea publicata in M.Of. nr. 955 din 27/10/2005, O.U.G. nr209/2005 Rectificarea publicată în M.Of. nr. 294 din 31/03/2006 O.U.G. nr. 50/2006, O.U.G. nr. 114/2006 4 – Rectificarea publicata in M.Of. nr. 381 din 06/06/2007, Legea nr. 163/2007,O.U.G. nr. 81/2007,O.U.G. nr. 93/2007 publicată în M.OF nr. 671 din 01/10/2007, O.U.G. nr. 118/2007 publicata in MOF nr. 73 din 31/10/2007,O.U.G. nr. 154/2007 publicată în M.OF nr. 883 din 21/12/2007, Legea nr. 77/2008 publicată în M.OF nr. 286 din 14/04/2008, O.U.G. nr. 62/2008 publicată în M.OF nr. 392 din 23/05/2008

24) Ordonanța de Urgență a Guvernului 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 148 din 1999. modificată prin legea nr. 241 din 16 mai 2001; legea nr. 493 din 11 iulie 2002; Ordonanța de urgență nr. 68 din 13 septembrie 2006.

25) Legea 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997 publicată în M.Of. nr. 8/12 ian. 2000 și modificată prin O.U.G. nr.69/2000, O.U.G. nr.102/2001,H.G.nr.1.172/2001,L.nr.389/2002,L. nr.204/2004 L. nr.247/2005, O.U.G. nr.127/2005, O.U.G. nr.139/2005,L.nr.342/2006, L. nr.193/2007 L. nr.212/2008, D.C.C. nr.652/2009, D.C.C. nr.652/2009

26) Hotărârea de Guvern nr. 614/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 Publicată in : MONITORUL OFICIAL nr. 379 din 11 iulie 2001

27) Hotărârea de Guvern 1068 din 2007 pentru modificarea și completarea Hotărârii de Guvern 361 din 2005 privind înființarea și organizarea Autorității Naționale pentru acordarea despăgubirilor, Publicată în Monitorul Oficial 651 din 24 septembrie 2007

28) Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 Publicată în Monitorul oficial 1154 din 07/12/2004, modificată prin: Legea nr. 100/2007 publicată în M.OF nr. 684 din 08/10/2007, Legea nr.97/2008 publicată în M.OF nr. 294 din 15/04/2008, Legea nr. 100/2008 publicată în M.OF nr. 375 din 16/05/2008

29) Ordonanța de urgență a Guvernului nr 81din 2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 446 din 29/06/2007

30) Raportul de activitate al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății din anul 2009

31) Codul Civil modificat prin Legea nr. 287/2009 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 511.

32) Constituția României