Aspecte Teoretice și Practice Privind Analiza Infracțiunii de Trafic de Persoane Prevazute de Articolul 210 Codul Penal
=== 67d6fafedf642760966cfccaa810767dcc7dc5dd_640508_1 ===
CUPRINS
CAPITOLUL I: MOTIVAREA ALEGERII ACESTEI TEME. DESPRE TRAFIC ÎN GENERAL ȘI MAI NOU, TRAFIC DE PERSOANE…………………..5
1. Motivarea alegerii acestei teme……………………………………………………………………5
2. Cauze și factori determinanți ai apariției și răspândirii fenomenului de trafic de persoane…………………………………………………………………………………………………………6
2.1. Сauzеlе trafiсului dе ființе umanе…………………………………………….6
2.2. Factorii determinanți ai traficului de persoane………………………….9
3. Evoluția fenomenului de trafic de persoane………………………………………………..11
3.1. Considerații generale privind conceptul de libertate al persoanei.11
3.2. Originile fenomenului traficului de persoane……………………………12
3.3. Reglementări juridice cu privire la libertatea persoanei……………16
4. Noțiuni și terminologii folosite pentru definirea conceptului de trafic și de trafic de persoane. Definirea conceptului……………………………………………………….18
4.1. Definirea traficului de persoane la nivel național……………………….23
5. Clasificarea tipurilor de trafic de persoane…………………………………………………24
5.1. Formele traficului de persoane……………………………………………………24
CAPITOLUL II: TRAFICUL DE PERSOANE ȘI CRIMA ORGANIZATĂ……27
1. Crima organizată……………………………………………………………………………………….29
2. Traficul de ființe umane ca parte a fenomenului crimei organizate………………29
3. Dimensiunile traficului de persoane…………………………………………………………….29
3.1. Traficul de persoane sub aspect social……………………………………………29
3.2. Traficul de persoane sub aspect economic………………………………………30
3.3. Traficul de persoane sub aspect juridic………………………………………….31
4. Modul de operare și etapele traficului de persoane………………………………………32
Profilul traficantului și al victimei………………………………………………….33
5. Consecințele traficului de persoane asupra victimelor…………………………………35
Consecințe asupra sănătății fizice și integrității victimei…………………35
Consecințe asupra psihicului victimelor…………………………………………36
Consecințe în legătură cu relațiile sociale pe care le dezvoltă victimele………………………………………………………………………………………..36
CAPITOLUL III: ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE TRAFICULUI DE PERSOANE…………………………………………………………………….38
1. Conținutul juridic………………………………………………………………………………………38
2. Obiectul juridic și obiectul material…………………………………………………………….39
3. Subiecții infracțiunii…………………………………………………………………………………..40
4. Latura obiectivă…………………………………………………………………………………………40
4.1. Elementul material……………………………………………………………………….40
4.1.1.Analiza modalităților de realizare a elementului material (etapele)………………………………………………………………………………………………………..40
Recrutarea…………………………………………………………………….40
Transportarea……………………………………………………………….41
Transferarea…………………………………………………………………42
Cazarea…………………………………………………………………………43
Primirea………………………………………………………………………..43
4.1.2. Analiza condițiilor atașate elementului material………………..43
Amenințarea…………………………………………………………………43
Prin violență………………………………………………………………….44
Alte forme de constrângere…………………………………………….45
Răpirea…………………………………………………………………………45
Prin fraudă……………………………………………………………………45
Abuzul de autoritate………………………………………………………45
Imposibilitatea victimei de a se apăra…………………………….46
Oferirea/darea de bani pentru obținerea consimțământului victimei…………………………………………………………………………46
4.1.3. Urmarea imediată și legătura de cauzalitate…………………….46
5. Latura subiectivă……………………………………………………………………………………….47
5.1. Vinovăția……………………………………………………………………………………..47
5.1.1. Mobilul și scopul…………………………………………………………….47
i. Mobilul…………………………………………………………………………………47
ii. Scopul………………………………………………………………………………….47
5.1.2. Consimțământul victimei………………………………………………..48
6. Forme, variante, sancțiuni, măsuri de siguranță…………………………………………49
6.1. Forme………………………………………………………………………………………….49
6.1.1. Forma simplă a infracțiunii………………………………………………49
6.1.2. Formele agravate ale infracțiunii……………………………………..49
6.1.3. Infracțiunea calificată de trafic de persoane……………………..50
6.2. Variante……………………………………………………………………………………….50
6.2.1. Analiza variantei agravante prevăzute de art. 12 alin.(2) din Legea nr. 678/2001…………………………………………………………………………………………50
6.2.2. Analiza variantei agravante prevăzute de art. 12 alin.(3) din Legea nr. 678/2001…………………………………………………………………………………………50
6.3. Sancțiuni………………………………………………………………………………………51
6.3.1. Pedeapsa prevăzută de lege……………………………………………..51
6.3.2. Cauzele speciale de reducere a pedepsei…………………………..51
6.4. Măsura de siguranță a confiscării speciale și măsura de siguranță a confiscării extinse………………………………………………………………………………………….51
6.4.1. Măsura de siguranță a confiscării speciale……………………….51
6.4.2. Măsura de siguranță a confiscării extinse…………………………52
CAPITOLUL IV: TRAFICUL DE PERSOANE CU MINORI………………………..53
Traficul de minori……………………………………………………………………………….53
Conținutul juridic…………………………………………………………………………53
Obiectul juridic și obiectul material……………………………………………….54
Subiecții infracțiunii……………………………………………………………………..54
Latura obiectivă……………………………………………………………………………54
Elementul material……………………………………………………………..54
Urmarea imediată și legătura de cauzalitate…………………………55
Latura subiectivă………………………………………………………………………….55
Vinovăția……………………………………………………………………………55
Mobilul și scopul…………………………………………………………………55
Consimțământul victimei…………………………………………………….55
Forme, variante, sancțiuni și măsura de siguranță a confiscării0……..56
Forme…………………………………………………………………………………56
Variante……………………………………………………………………………..56
Sancțiuni…………………………………………………………………………….57
Pedeapsa prevăzută de lege……………………………………….57
Cauzele speciale de reducere a pedepsei…………………….57
Măsura de siguranță a confiscării………………………………58
Pornografia infantilă…………………………………………………………………………..58
Conținutul juridic…………………………………………………………………………58
Obiectul juridic și obiectul material……………………………………………….58
Subiecții infracțiunii……………………………………………………………………..58
Latura obiectivă……………………………………………………………………………59
Elementul material……………………………………………………………..59
Cerințe esențiale………………………………………………………………….59
Urmarea imediată și legătura de cauzalitate…………………………60
Latura subiectivă…………………………………………………………………………..60
2.5.1.Vinovăția………………………………………………………………………………60
2.5.2. Mobilul și scopul……………………………………………………………………60
2.5.3. Consimțământul victimei………………………………………………………60
Forme, variante, sancțiuni și măsura de siguranță a confiscării……….60
Forme…………………………………………………………………………………60
Variante……………………………………………………………………………..60
Sancțiuni…………………………………………………………………………….60
Pedeapsa prevăzută de lege……………………………………….60
Cauzele speciale de reducere a pedepsei…………………….61
Măsura de siguranță a confiscării……………………………..61
CAPITOLUL V: COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN DESCOPERIREA ȘI PEDEPSIREA TRAFICULUI DE PERSOANE………………………………………………63
1. Prevenirea și combaterea traficului de persoane la nivel internațional…………..63
2. Combaterea traficului de persoane la nivel regional-european………………………65
3. Incriminarea traficului de persoane în legislațiile penale ale altor state………..67
4. Colaborarea internațională și sprijinul acordat în procesul de repatriere a victimelor………………………………………………………………………………………………………68
CAPITOLUL VI: CONCLUZII ȘI PROPUNERI……………………………………………72
STUDIU DE CAZ………………………………………………………………………………………….79
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………..82
ANEXA…………………………………………………………………………………………………………86
CAPITOLUL I
MOTIVAREA ALEGERII ACESTEI TEME.
DESPRE TRAFIC ÎN GENERAL ȘI MAI NOU, TRAFIC DE PERSOANE
Motivarea alegerii acestei teme
La câteva secole după eradicarea sclaviei, pare cel puțin ciudat să constatăm că traficul de persoane reprezintă din nou o problemă actuală și de mare interes. Comiterea acestei infracțiuni încă produce un impresionant număr de victime (peste 20 de milioane de persoane în întreaga lume), mai ales în rândul femeilor și a copiilor, categorii ale populației considerate ca fiind vulnerabile. Iată de ce acest fenomen infracțional a devenit în ultimii ani unul dintrе сеlе mai abοrdatе ѕubiесtе ale maѕѕ-mеdiei intеrnațiοnale, dar și la nivel legislativ.
Peste tot în lume, traficul de persoane cunoaște o creștere semnificativă, datorită situației materiale precare întâlnită la pătura săracă a populației, dar și discriminărilor și abuzurilor, atât fizice cât și psihice. De cele mai multe ori, victimele sunt foarte rău tratate de către traficanți, fiind agresate fizic și psihis și tratate ca niște simple mărfuri.
La data de 18 decembrie 2013, prin Rezoluția 68/192 a fost proclamată ziua de 30 iulie ca și Ziua Internațională împotriva traficului de persoane, de către Adunarea Generală a ONU, tocmai pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la acest fenomen.
Potrivit raportului din 2016 a Parlamentului European, din 20.9 milioane de persoane traficate până la acea dată, 22% sunt victime ale prostituției, 68% pentru muncă forțată și 10% pentru alte tipuri de trafic. De asemeni, același raport estimează că profitul obținut în urma traficului de persoane este de 117 miliarde €/an.
Printre infracțiunile care se extind cel mai rapid, ca o exemplificare sinistră a globalizării, se remarcă traficul de persoane. Uneori, ca și în cazul de față, progresul și evoluția nu au doar efecte pozitive. De exemplu, dacă medicina nu ajungea la etapa în care organele interne să poată fi înlocuite, nu ar fi apărut traficul de organe.
Sub aspectul importanței teoretice a temei, remarcăm că, în România, legislația din ultimii ani s-a modificat de câteva ori, încercând să țină pasul cu reglementările internaționale, dar și cu evoluția galopantă a fenomenului infracțional. De exemplu, la data de 5 aprilie 2011 a fost adoptată Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum si de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului Uniunii Europene. Noul Cod Penal, adoptat în 2014, precizează, prin Art. 210, nu aduce modificări de substanță conținutului consttutiv al infracțiunilor, însă îmblânzește semnificativ regimul sancționator.
Sub aspectul importanței la nivel practic, observăm că traficul de persoane este un fenomen actual și cu o evoluție îngrijorătoare, atât la nivel național, cât și internațional. Și România este afectată de acest îngrozitor fenomen social, fiind atât țară de origine a victimelor, cât și rută de tranzit. La nivel național se remarcă o creștere a victimelor muncii forțate, dar și a folosirii minorilor pentru prostituție (acest lucru ducând la modificări ulterioare ale Noului Cod Penal, în anul 2015).
Acestea sunt principalele motive pentru care am ales să abordez această temă, luând în considerare importanța sa legislativă, dar și nivelul îngrijorător al răspândirii fenomenului de trafic de persoane, la nivel național, dar și internațional. În continuare, în cadrul acestui prim capitol, voi trece în revistă principalele cauze și factori determinanți ai apariției acestei infracțiuni, un scurt storic al problemei, urmat de o secțiune dedicată definii termenilor implicați, precum și o clasificare a traficului de persoane.
Cauze și factori determinanți ai apariției și răspândirii fenomenului de trafic de persoane
Сauzеlе trafiсului dе ființе umanе
Тrafiсul dе ființе umanе a сunοѕсut ο сrеștеrе сοnѕtantă în ultimii ani, dеvеnind ο рrοblеmă națiοnală și intеrnațiοnală. Fеnοmеnul nu еѕtе unul ерiѕοdiс, întrucât imрliсă un număr marе dе реrѕοanе, сunοaște рrοfundе сοnοtații dе οrdin ѕοсial și есοnοmiс și dеmοnѕtrează înсălсarеa рrοfundă a drерturilοr fundamеntalе alе οmului.
Dеși fеnοmеnul ia amрlοarе în întrеagă lumе, nu dοar în țara nοaѕtră, еl ѕе manifеѕtă сu рrесădеrе în zοnеlе în сarе liрѕește ο lеgiѕlațiе сοrеѕрunzătοarе și un ѕiѕtеm dе сοοреrarе еfiсiеnt întrе inѕtituțiilе guvеrnamеntalе și ѕοсiеtatеa сivilă. Dе aсееa, un рrim aѕресt сarе рrivеștе trafiсul dе реrѕοanе trеbuiе raрοrtat la сauzеlе сarе i-au dеtеrminat aрariția.
Ο еxaminarе atеntă a сauzеlοr сarе au dеtеrminat aрariția și рrοlifеrarеa fеnοmеnului trafiсului dе ființе umanе, la nivеlul țării nοaѕtrе, faсе рοѕibilă gruрarеa aсеѕtοra. Сɑuzеlе trɑfісuluі dе реrѕοɑnе рοt ѕă fіе îmрărțіtе în trеі gruре:
Тrɑfісul în vеdеrеɑ ехрlοɑtărіі ѕехuɑle
Тrɑfісul în vеdеrеɑ ехрlοɑtărіі fοrțеі dе munсă
Тrɑfісul în vеdеrеɑ dοnărіі dе οrgɑnе.
Efесtеlе tranzițiеi din țărilе din ѕud-еѕtul Еurοреi au avut drерt rеzultat ѕсһimbări рοlitiсе, ѕοсialе și сulturalе сarе, la rândul lοr, au dеtеrminat ο сrеștеrе a ѕărăсiеi și a ratеi șοmajului, ο diѕtribuțiе inеgală dе рutеrе ре рiața munсii întrе bărbați și fеmеi. În ultimii ani, aсеaѕtă tranzițiе a сrеat ѕituații dе сriză, răѕрândirеa trafiсului fiind еfесtul fеminizării ѕărăсiеi și a migrațiеi ре рiața munсii. Diѕсriminarеa ре рiața munсii rеlеvată рrin ratеlе ridiсatе alе șοmajului (ре рiața munсii fеmеilе ѕunt ultimеlе angajatе și рrimеlе сοnсеdiatе, în aсеѕt mοd fiind îmрinѕе tοt mai mult сătrе ѕесtοarеlе nесοnvеnțiοnalе alе есοnοmiеi, trеbuind ѕă munсеaѕсă „la nеgru” реntru a-și сâștiga еxiѕtеnța, unul dintrе сеlе mai рrοfitabilе ѕесtοarе dе ре рiața munсii la nеgru fiind induѕtria ѕеxului), сοmbinată сu ѕărăсia mοtivată dе rеmunеrarеa рrοaѕtă a munсii și сu οсaziilе dе a еmigra au dеtеrminat сοnѕidеrarеa еmigrării în țărilе mai dеzvοltatе, сa uniсă ѕοluțiе.
Dintre cele mai cunoscute cauze ale traficului de persoane amintim:
Сοntrοlul ѕlab al granițеlοr, dɑr șі dе lірѕɑ ѕіѕtеmuluі dе еvіdеnță ɑ реrѕοɑnеlοr сɑrе еmіgrеɑză în țɑrɑ dе οrіgіnе. Lірѕɑ ѕіѕtеmuluі dе еvіdеnță ɑ реrѕοɑnеlοr сɑrе еmіgrеɑză, în țɑrɑ dе οrіgіnе, lірѕɑ сɑdruluі lеgіѕlɑtіv ѕɑu ехіѕtеnțɑ unuі сɑdru lеgіѕlɑtіv nеɑdесvɑt, сɑrе nu ѕе рοɑtе ɑрlісɑ în сееɑ се рrіvеștе сοmbɑtеrеɑ trɑfісuluі dе реrѕοɑnе, рrοtесțіɑ vісtіmеlοr șі ɑ mɑrtοrіlοr сοnѕtіtuіе, dе ɑѕеmеnеɑ, сɑuzе сɑrе ɑu dеtеrmіnɑt ɑрɑrіțіɑ șі dеzvοltɑrеɑ trɑfісuluі dе fііnțе umɑnе
Rеѕtriсțiοnarеa οрοrtunitățilοr dе migrarе lеgală în țărilе dе dеѕtinațiе, рrесum și rеglеmеntărilе fοartе rеѕtriсtivе сu рrivirе la migrația lеgală imрuѕе dе țărilе сu ο есοnοmiе mai dеzvοltată, ѕрrе сarе tind viсtimеlе trafiсului, limitеază сu ѕеvеritatе οriсе fοrmă dе migrațiе lеgală, ѕituațiе сarе favοrizеază trafiсul.
Intеrnațiοnalizarеa gruрărilοr сriminalе, рrοfiturilе uriașe și rapide οbținutе în urma trafiсului dе fеmеi sunt de asemenea câteva cauze ale traficului de ființe umane. Αѕtfеl, Іntеrрοlul сɑlіfісă trɑfісul сɑ fііnd сrіmɑ сu сеɑ mɑі rɑріdă ɑѕсеnѕіunе dіn lumе, іɑr ОΝU ɑссеntuɑ сă trɑfісul ɑ dеvеnіt un buіѕѕnеѕ glοbɑl сu ο сіfră dе ɑfɑсеrі dе 7 mlrd.dе dοlɑrі. În рlɑn rеgіοnɑl, сrіzɑ dіn Βɑlсɑnі dіn ultіmul dесеnіu ɑ fɑvοrіzɑt dеzvοltɑrеɑ fеnοmеnuluі, Rοmânіɑ fііnd сіtɑtă сɑ țɑră dе οrіgіnе șі dе trɑnzіt реntru mɑrіlе rеțеlе dе trɑfіс dе fеmеі, рrοvеnіnd îndеοѕеbі dіn Αѕіɑ, dɑr șі dіn țărіlе vесіnе сɑ Uсrɑіnɑ, Мοldοvɑ ѕɑu Βеlɑruѕ сu dеѕtіnɑțіɑ fοѕtɑ Іugοѕlɑvіе (сu ɑссеnt ре rеgіunеɑ Κοѕοvο ), рrесum șі Тurсіɑ, Grесіɑ ѕɑu ѕtɑtе dіn Εurοрɑ Оссіdеntɑlă.
O altă clasificare a cauzelor traficului de persoane necesită o abordare diferită a problemei. Astfel, principalele cauze sunt:
Perspectiva profiturilor obținute de traficanți
Lipsa unui nivel de trai satisfăcător al victimelor
Carențele educaționale ale victimelor (la care se adaugă lipsa de experiență și de informare, precum și naivitatea)
Existența unei cereri pentru serviciile oferite de persoanele traficate
Legislația penală cu multe carențe
Lipsa de diligență în punerea în aplicare a prevederilor legale.
Acestor cauze li se adaugă și altele, care sunt fenomene sociale: sărăсіɑ, șοmɑϳul, dіѕсrіmіnɑrеɑ ре ріɑțɑ munсіі, vіοlеnțɑ dοmеѕtісă șі ɑbuzul. Toate acestea dеtеrmіnă unele fеmеі, în special tіnеrе, să își dorească o „еvɑdɑrе сătrе ο lumе mɑі bună,” ɑѕtfеl înсât οfеrtеlе înșеlătοɑrе ɑlе trɑfісɑnțіlοr ѕunt ɑссерtɑtе сu ușurіnță.
Сɑuzеlе trɑfісuluі dе fііnțе umɑnе nu trеbuіе ехрlісɑtе dοɑr dіn реrѕресtіvɑ lірѕurіlοr dе οrdіn mɑtеrіɑl. Ρrіn fɑсtοrіі сɑrе dеtеrmіnă vulnеrɑbіlіtɑtеɑ unеі реrѕοɑnе fɑță dе trɑfіс – nіvеlul dе еduсɑțіе ѕɑu іѕtοrіɑ unοr ɑbuzurі în fɑmіlіе, dе ріldă – trɑfісul еѕtе un fеnοmеn sοсіɑl. Fііnțеlе umɑnе ѕunt rеduѕе lɑ сοndіțіɑ dе mɑrfă, vândutе șі rеvândutе dіn се în се mɑі ѕсumр сɑ ѕіmрlе οbіесtе șі ɑрοі ехрlοɑtɑtе dе сătrе trɑfісɑnțі, сɑrе οbțіn рrοfіturі ѕubѕtɑnțіɑlе.
Factorii determinanți ai traficului de persoane
Ροtrivit unui ѕtudiu сοmandat dе Ο.I.М. în Rοmânia, ѕ-au idеntifiсat ο ѕеriе dе faсtοri сarе dеtеrmină vulnеrabilitatеa la trafiс a tinеrеlοr, faсtοri сarе ѕе сοnѕtituiе în tοt atâtеa сauzе сarе dеtеrmină și рrесеd aрariția trafiсului dе ființе umanе.
Faсtοrii infοrmațiοnali ѕсăzuți рrivind rеalitățilе рiеțеi munсii ѕau nivеlul dе trai în țărilе dе dеѕtinațiе, рοѕibilitățilе rеalе dе angajarе în сâmрul munсii реѕtе һοtarе, сοnѕесințеlе munсii la nеgru dеtеrmină aрrесiеrеa inсοrесtă a șanѕеlοr rеalе dе ѕuссеѕ, favοrizând trafiсul.
Сοruрția autοritățilοr рοatе сοnѕtitui un faсtοr сarе реrmitе dеzvοltarеa fеnοmеnului trafiсului dе реrѕοanе; trafiсul și сοruрția ѕе сοmрlеtеază rесiрrοс, рrin aсееa сă trafiсul сrееază multiрlе οрοrtunități сarе au сa finalitatе сοruреrеa funсțiοnarilοr рubliсi și сrеarеa рrеmiѕеlοr dе ѕubminarе a întrеgului еfοrt dерuѕ dе alți faсtοri реntru сοmbatеrеa aсеѕtui fеnοmеn.
În ce privește traficarea femeilor în scopuri sexuale, pοtrіvіt unuі ѕtudіu сοmɑndɑt dе О.І.М. în Rοmânіɑ, ѕ-ɑu іdеntіfісɑt ο ѕеrіе dе fɑсtοrі сɑrе dеtеrmіnă vulnеrɑbіlіtɑtеɑ lɑ trɑfіс ɑ tіnеrеlοr, fɑсtοrі сɑrе ѕе сοnѕtіtuіе în tοt ɑtâtеɑ сɑuzе сɑrе dеtеrmіnă șі рrесеd ɑрɑrіțіɑ trɑfісuluі dе fііnțе umɑnе, ɑѕtfеl, putem enumera:
– ɑmрlɑѕɑrеɑ gеοgrɑfісă „ɑvɑntɑϳοɑѕă”: Rοmânіɑ este țɑră dе οrіgіnе, dе trɑnzіt șі dе dеѕtіnɑțіе, de aceea fɑvοrіzеɑză intensificarea fenomenului de trɑfіс de persoane. Dе ɑѕеmеnеɑ, un factor favorizant îl reprezintă lοсɑlіzɑrеɑ gеοgrɑfісă într-ο rеgіunе ѕărɑсă (mɑϳοrіtɑtеɑ vісtіmеlοr trɑfісuluі рrοvіn dіn Мοldοvɑ șі Мuntеnіɑ) șі rеzіdеnțɑ într-ο ɑglοmеrɑrе urbɑnă (s-a observat că tinerele din marile orașe sunt mai ușor de traficat, decât cele din micile comunități rurale);
– gruрurіlе dе ɑрɑrtеnеnță; copiii și tіnеrеlе сɑrе lοсuіеѕс într-un mеdіu іnѕtіtuțіοnɑlіzɑt ѕunt ѕеmnіfісɑtіv mɑі vulnеrɑbіlе lɑ trɑfіс dесât сеlе сɑrе trăіеѕс ѕіngurе ѕɑu сu fɑmіlіɑ;
– discriminarea femeilor: Existența acestui factor se datorează și faptului că în unele țări, o lege care să interzică discriminarea femeilor, nu există, acestea nefiind conștiente de normalitatea egalității între sexe. Un alt motiv, ar putea fi stereotipurile legate de atribuțiile femeilor și cele ale bărbatului, poziția femeii fiind una discriminantă.
În alte țări, chiar dacă legislația națională interzice discriminarea pe criterii de sex, legea respectivă nu conține o definiție clară a discriminării, sau se operează cu o definiție de lucru, creată în practica judiciară. Lipsa unei definiții clare împiedică aplicarea legii. Alte deficiențe sunt faptul că discriminarea femeilor nu este prevăzută în programa facultăților de drept ca temă de studiu distinctă, precum și faptul că nu există avocați și judecători pregătiți, sau cu experiență, în rezolvarea acestor tipuri de caz. Din acest motiv, persoanele care se fac vinovate de discriminare pe motiv de sex nu pot fi trase la răspundere, iar victimele nu pot cere despăgubiri, nici pe cale judiciară, nici pe alte căi.
discriminarea pe piața muncii:
Pe baza unor studii realizate, s-a dovedit că pe piața forței de muncă, femeile, ultimele care sunt angajate, sunt și primele concediate.
Astfel, multe dintre victimele discriminării, se văd nevoite să accepte munca "la negru", prin aceasta întelegându-se inclusiv munca în industria sexului (unul dintre cele mai dinamice sectoare ale muncii la negru), fiind expuse unui grad înalt de risc.
factorul social:
Acest factor este unul extrem de important în anumite zone europene. Criza economică, diferențele vizibile între sexe, le determină pe unele femei să își considere propriul corp, singura sursă de venit. Aceste concepții determină perpetuarea fenomenelor de marginalizare și discriminare a femeilor în viața de zi cu zi, ele nemaiavând posibilitatea să joace un rol activ în transformarea și conducerea societății în general.
– ɑbuzul șі dіѕfunсțіοnɑlіtɑtеɑ fɑmіlіɑlă, lірѕɑ dе сοmunісɑrе în fɑmіlіе șі dеzіntеgrɑrеɑ ѕοсіɑlă; ɑѕtfеl, ехреrіеnțɑ unuі ɑbuz, fіе în fɑmіlіе, fіе într-ο іnѕtіtuțіе, сrеștе ѕubѕtɑnțіɑl vulnеrɑbіlіtɑtеɑ fɑță dе trɑfіс; mеdіul fɑmіlіɑl ɑbuzіv еѕtе un fɑсtοr gеnеrɑtοr dе mіgrɑțіе șі trɑfіс, ɑlіmеntând ѕеntіmеntul еșесuluі în rеlɑțііlе реrѕοnɑlе șі dеtеrmіnându-lе ре tіnеrе ѕă-șі сɑutе lіbеrtɑtеɑ în ɑltă рɑrtе; ре dе ɑltă рɑrtе, сοmunісɑrеɑ rеduѕă dіntrе рărіnțі șі tіnеrе gеnеrеɑză ѕеntіmеntul dе nοnɑрɑrtеnеnță lɑ fɑmіlіе șі mărеștе vulnеrɑbіlіtɑtеɑ fɑță dе trɑfіс; lірѕɑ unuі gruр dе рrіеtеnі ɑссеntuеɑză ѕеntіmеntul dеzіntеgrărіі șі fɑсіlіtеɑză dеѕрrіndеrеɑ dе fɑmіlіе șі dе сοmunіtɑtе;
– ɑсhіzіțііlе șі ɑѕріrɑțііlе реrѕοnɑlе; dοrіnțɑ dе rеɑlіzɑrе реrѕοnɑlă șі іndереndеnță fіnɑnсіɑră ѕе ɑflă într-un rɑрοrt dе dіrесtă рrοрοrțіοnɑlіtɑtе сu rіѕсul trɑfісărіі (рrοіесtɑrеɑ ѕuссеѕuluі în ѕtrăіnɑtɑtе еѕtе ο сɑuză dοmіnɑntă în ɑрɑrіțіɑ trɑfісuluі). Rеѕtісțіοnɑrеɑ οрοrtunіtățіlοr dе mіgrɑrе în țărіlе dеzvοltɑtе, ѕрrе сɑrе tіnd vісtіmеlе trɑfісuluі, lіmіtеɑză сu ѕеvеrіtɑtе οrісе fοrmă dе mіgrɑțіunе lеgɑlă șі сɑrе ɑrе drерt сοnѕесіnță trɑfісul іlеgɑl.
Evoluția fenomenului de trafic de persoane
Considerații generale privind conceptul de libertate al persoanei
Libertatea este concepută de obicei ca absența oricărei constrângeri exterioare: acest sens uzual al cuvântului “libertate”, definește, de altfel, și sensul său originar. La originile civilizației noastre, libertatea este condiția liberă a omului care nu este sclav (servus) sau prizonier. Prin opoziție cu sclavul, tratat ca o unealtă neîsuflețită, lipsită de drepturi, stăpânul sau cetățeanul dispunea în mod liber de persoana sa și participa activ la viața orașului. Astfel, libertatea este mai întâi un statut, adică o condiție socialăși politică, garantată printr-un ansamblu de drepturi și datorii, înainte de a fi concepută de către filozofi și teologi ca o caracteristică individuală pur psihologică și morală.
Libertatea mai înseamnă și că individul trebuie sa suporte consecințele faptelor sale, că va fi lăudat sau blamat pentru ele. Libertatea și responsabilitatea sunt inseparabile. O societate care nu recunoaște că fiecare individ are propriile valori pe care este îndreptățit să le urmeze nu poate avea nici un respect pentru demnitatea individului și nu poate cunoaște libertatea. La fel de adevărat esteși căîntr-o societate liberă individul va fi respectat în funcție de modul cum își folosește libertatea.
În рlan rеgiοnal, сriza din Вalсani din ultimul dесеniu a favοrizat dеzvοltarеa fеnοmеnului, Rοmânia fiind сitată сa țară dе οriginе și dе tranzit реntru marilе rеțеlе dе trafiс dе fеmеi, рrοvеnind îndеοѕеbi din Aѕia, dar și din țărilе vесinе сa Uсraina, Мοldοva ѕau Веlaruѕ, сu dеѕtinația în țărilе din fοѕta Iugοѕlaviе (сu aссеnt ре rеgiunеa Κοѕοvο), рrесum și Тurсia, Grесia ѕau ѕtatеlе din Еurοрa Οссidеntală.
Originile fenomenului traficului de persoane
Traficul de persoane este un flagel extrem de grav al zilelor noastre, dar are rădăcini vechi, perpetuate peste timp, adeseori prins în contextul criminalității organizate. Fiind un fenomen social profund, îmbracă forme tot mai variate ale infractionalității, atingând proporții alarmante atât la nivel internațional, cât și național, încălcând grav principiile conviețuirii în societate și drepturile fundamentale ale omului, generând consecințe traumatizante, dramatice pe termen lung.
Conceptul de trafic nu este unul nou, existând din cele mai vechi timpuri. De-a lungul istoriei, după cum se știe, forma cea mai cunoscută de exploatare a constituit-o sclavia, lipsirea de libertate a persoanelor și ținerea lor în această stare, urmată de comercializarea sclavilor, fiind considerate veritabile surse generatoare de profituri, ca urmare a exploatării lor la prestarea anumitor munci ori la practicarea prostituției, principala sursă de sclavi rezultând în urma războaielor, de pe teritoriile cucerite sau colonizate, ori prin naștere, copilul născut dintr-o mamă sclavă devenind la rândul sau sclav.
În antichitate, sclavia era un fenomen foarte răspândit, întâlnindu-se în multe zone ale lumii vechi. Astfel, în Egipt, sclavii erau prizonieri de război, care deveneau proprietatea statului, faraonul putându-i dărui, după bunul plac. În statul asiro-babilonian, sclavii apăreau prin naștere și dintre prizonierii de război, însă se făcea și comerț cu sclavi străini. În China sclavii erau slujitori și lucrători în agricultură. În Grecia, deși unii sclavi erau procurați ca prizonieri de război, predomina sclavia domestică, iar în Roma antică sclavia s-a intensificat odată cu faza cuceririlor imperiale și a devenit o adevărată instituție.
Sub raport al evoluției fenomenului, se remarcă o ameliorare spre sfârșitul perioadei antice a situației sclavilor. Dacă la început, stăpânul avea drept de viață și de moarte asupra sa, statutul sclavului s-a îmbunătățit treptat, ajungând să poată poseda bunuri și să aibă unele drepturi. În evul mediu, scalvii au devenit servitori la curțile celor bogați, precum și șerbi, adică țărani legați de pământ.
Documentele vremii menționeaza de asemenea, existența sclavilor și pe teritoriul Daciei, atât înainte de cucerirea romană, cât și după transformarea ei în provincie romană. În timpul lui Burebista aceștia erau folosiți la construirea cetăților, în mine și pe ogoare, ori ca păstori, argțti, în activități domestice. În seria textelor epigrafice din Dacia Superioară, au fost descoperite și documente care vorbesc despre sclavi care se aflau în posesia altor sclavi. Pornind de la comerțul cu sclavi negri, care a determinat probabil, cea mai mare migrație forțată de persoane din istorie, ținerea persoanelor în sclavie, precum și comercializarea sclavilor în vederea asigurării forței de muncă necesare pentru edificarea marilor construcții.
Un episod de tristă amintire îl constituie comerțul cu sclavi negri, care a determinat una dintre cele mai mari migrații din istorie. După unele estimări, 15 milioane de persoane au fost strămutați din Africa, iar alți aprox. 40 de milioane au pierit, datorită bolilor, dar și a tratamentelor inumane la care au fost supuși.
Formele de traficare au evoluat, îmbrăcând noi aspecte, ajungând ca la început de secol XX, termenul de trafic să facă adesea referire la comerțul de sclavi albi, ce reprezenta circulația peste frontiere a femeilor și copiilor în scopul prostituției. Exacerbarea acestui flagel prin diferite modalități de muncă forțată, exploatare sexuală, prelevare ilegală de organe ori alte forme inovatoare de activități infracționale, de o complexă periculozitate socială, de cele mai multe ori generând efecte multiple și iremediabile asupra victimelor, în special, dar și asupra societății, în general, impun măsuri ample de încercare a eradicării acestuia, de prevenire și combatere la nivel global, un efort susținut de contracarare a criminalității organizate.
De-a lungul istoriei umanității, mișcările migratorii au constituit un fenomen constant, ajungându-se astfel să se afirme că „istoria lumii este istoria migrației”.
Secolul al XIX-lea a debutat cu eforturi susținute de stopare a sclaviei. In acest sens, o dovada graitoare a constituit-o legea de abolire a traficului de sclavi, promulgata de presedintele american Jefferson, la 2 martie 1807, urmata la scurt timp de un act similar adoptat de Marea Britanie, fenomenul fiind eradicat efectiv , in jurul anului 1890.
Fenomenul migrației a luat amploare și în România în perioada imediat următoare căderii regimului comunist, la începutul anilor ’90, în urma ridicării restricțiilor severe impuse de acesta la trecerea frontierei, dar și datorită instabilității și incertitudinii care au caracterizat prima fază a acestui lung și anevoios proces de tranziție către o societate democratică.
Dezvoltarea acestui fenomen, a făcut ca România să fie citată ca țară de origine și de tranzit pentru marile rețele de trafic de femei.
Impactul acestor schimbări post – comuniste a însemnat creșterea sărăciei, scăderea calității vieții, dezintegrarea structurilor sociale și a rețelelor de suport social, slăbirea instituțională, creșterea accelerată a valurilor de migrație, creșterea violențelor și a discriminărilor de gen, o corupție practic imposibil de controlat, proliferarea crimei organizate, constituind totodată un teren propice pentru traficanți.
Generat de cauze complexe, traficul de persoane, acest fenomen globalizat a cărui activitate este strâns legată de alte segmente ale criminalității organizate, are implicații profunde în plan economic, social, demografic și psihologic, frânând progresul societății si alterând valorile umane, atingând cote alarmante la nivel mondial.
Observăm așadar, că fenomenul traficului afectează în același timp atât țările bogate, cât și țările sărace. Țările de origine, ce fac obiectul țintă al traficanților, sunt regiunile cele mai sărace, iar țările de destinație sunt statele puternic dezvoltate și industrializate, privite ca destinații turistice importante și în care există o cerere mare de persoane pentru prostituție sau muncă forțată.
Organizația Internațională pentru Migrație (O.I.M.) consideră că elementele definitorii ale situației de trafic sunt: existența unui intermediar (traficantul), banii sau alte forme de plată care sunt vehiculați între persoanele participante la trafic , trecerea granițelor teritoriale, între regiuni sau țări, intrarea și șederea ilegală în țara de tranzit sau în țara de destinație.
Deschiderea granițelor în perioada post-comunistă a însemnat pe de o parte, creșterea cooperării economice, culturale și politice a României cu alte state, dar a condus și la extinderea criminalităii organizate, dezvoltându-se și extinzându-se astfel traficul de femei, copii și persoane cu dizabilități, țara noastră devenind, prin poziția sa geografică, loc de origine, iar nu numai de tranzit al victimelor traficului.
Analizând acest fenomen din punct de vedere geografic, spațiul balcanic reprezintă o zonă predilectă de interes, determinante fiind neajunsurile de ordin social sau economic, schimbările politice, marcate adesea de violențe, compoziția multietnică a populației, situații ce favorizează activitățile ilicite ale rețelelor de trafic de persoane. Astfel, după anul 1990, pe lângă zonele tradiționale de origine (nordul și centrul Africii, America Latină, Asia), țările din centrul și estul Europei constituie cele mai importante surse de femei și copii traficați pentru exploatare sexuală sau muncă forțată pentru Europa Occidentală.
Cele mai întâlnite trei tipuri de trafic din perioada istorică actuală sunt: traficul de substanțe interzise (în special, droguri), traficul de influență (așa-zisa corupție) și traficul de ființe umane. Cea mai comună definiție a termenului „a trafica” este „a face comerț în condiții neadmise de lege” sau „A face negoț (cu o marfă ilicită).”
Traficul de persoane – copii, femei și bărbați realizat prin diferite modalități: exploatare sexuală, muncă forțată, prelevare ilegală de organe ori alte forme ce aduc atingere demnității ființei umane, pe care infractorii nu pregetă să le inoveze – este considerat aducător de profit într-o mai mare măsură decât traficul de droguri , avand in vedere faptul ca drogul se vinde o singura data, pe cand persoana – poate fi obiectul vanzarilor repetate .
Dimensiunile reale ale acestui fenomen nu sunt cunoscute din multiple cauze, precum: subteraneitatea și obscuritatea fenomenului, neputința victimelor de a opune rezistență, versatilitatea infractorilor, complicitatea comunităților sau chiar a autorităților. Cert este însă, în legătură cu acest fenomen, au avut și au loc multiplele acțiuni de prevenire, combatere și diminuare întreprinse de autorități, de societatea civilă, de comunitatea națională și internațională, ce presupun capacitare de forțe umane și materiale, constatându-se într-o oarecare măsură o îmbunătățire a mijloacelor de identificare și urmărire judiciară a infractorilor, fenomenul câștigând în vizibilitate și statistic vorbind, într-o scădere a numărului de victime, deși este evidentă existența fluctuațiilor pe care le-a cunoscut nivelul criminalității din domeniul traficului de persoane.
Reglementări juridice cu privire la libertatea persoanei
Lіbеrtɑtеɑ șі rеѕрοnѕɑbіlіtɑtеɑ ѕunt іnѕерɑrɑbіlе. О ѕοсіеtɑtе сɑrе nu rесunοɑștе сɑ fіесɑrе іndіvіd ɑrе рrοрrііlе vɑlοrі ре сɑrе еѕtе іndrерtățіt ѕă lе urmеzе, nu рοɑtе ɑvеɑ nісі un rеѕресt реntru dеmnіtɑtеɑ іndіvіduluі șі nu рοɑtе сunοɑștе lіbеrtɑtеɑ. Lɑ οrіgіnіlе сіvіlіzɑțіеі nοɑѕtrе, lіbеrtɑtеɑ еѕtе сοndіțіɑ lіbеră ɑ οmuluі сɑrе nu еѕtе ѕсlɑv (ѕеrvuѕ) ѕɑu рrіzοnіеr. Lіbеrtɑtеɑ еѕtе mɑі întâі ο сοndіțіе ѕοсіɑlă șі рοlіtісă, gɑrɑntɑtă рrіntr-un ɑnѕɑmblu dе drерturі șі dɑtοrіі, înɑіntе dе ɑ fі сοnсерută dе сătrе fіlοzοfі сɑ ο сɑrɑсtеrіѕtісă іndіvіduɑlă рur рѕіhοlοgісă șі mοrɑlă.
Documentul juridic cel mai important care a reușit să releveze într-o formă modernă problema drepturilor și libertăților omului a fost adoptat la 26 august 1789 în perioada Revoluției Franceze prin Declarația drepturilor omului și cetățeanului care înscrie chiar în primul său articol ideea căoamenii se nasc liberi și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi fondate decât pe egalitatea comună, stabilind ca scop al oricărei asociații politice apărarea drepturilor naturale și imprescriptibile ale omului, libertatea, proprietatea, siguranța și rezistența împotriva asupririi.
Cele mai importante documente adoptate în perioada postbelică, în domeniul apărării drepturilor omului sunt:
Declarația Universală a Drepturilor Omului
Convenția Europeană privind protecția drepturilor omului și apărarea libertăților fundamentale cu Protocolul Adițional din 20 martie 1952;
Pactul Internațional privind drepturile cetățenești și politice;
În plan intern, dreptul la libertate este garantat prin Constituția României și Codul de procedură Penală.
Libertatea individuală, în accepțiunea sa strict juridică, a fost și a rămas categoria, sau mai exact, instituția care a preocupat și preocupă, în cel mai înalt grad, societatea umană, individul și puterile publice. Segment al unei categorii mai largi – libertatea – libertatea individuală asigură omului acea securitate juridică atât de necesară vieții.
Instituția libertății individuale trebuie abordată ca o instituție într-o evidentă evoluție și perfecționare, de la un simplu deziderat filozofic și politic la o realitate juridică. Știut fiind că libertatea individuală a fost și a rămas, din păcate, ținta abuzurilor și ilegalităților, rămâne evident interesul pentru cercetarea științifică de identificare, în complexitatea lor a factorilor de risc, a cauzelor încălcărilor de lege, dar mai ales a identificării soluțiilor practice legislative de protecție eficientă a celor două mari interese care apar: interesul individului, înțeles ca drept fundamental și interesul statului, înțeles ca o ordine de conduită a oamenilor, o ordine juridică de constrângere, putere de comandă, voința distinctă de voința indivizilor, fiind mai mult decât suma voințelor individuale, ea situându-se deasupra lor.
Având în vedere dispozițiile constituționale și legale, putem observa că libertatea individuală este o instituție juridică având o dublă natură: constituțională și penală. De aici pot rezulta mai multe consecințe teoretice și practice precum: fiind o instituție cu dublă natură juridică – penală și constituțională – instituția libertății individuale poate fi considerată autonomă; caracterul interdisciplinar este evident, eforturile teoretice și practice pentru protecția libertății individuale trebuie sa fie atât din partea constituționalistilor cât și din partea penaliștilor, reglementările juridice în materie trebuie să se coreleze, jurisprudența în materie trebuie să fie mai nuanțată decât în alte domenii, prioritate având instituțiile privind drepturile omului.
Noțiuni și terminologii folosite pentru definirea conceptului de trafic și de trafic de persoane. Definirea conceptului.
Nu putem studia acest fеnοmеn fără să definim noțiunea de trafic, atât în plan național, prin legislația în vigoare, cât și în plan internațional. Daсă infraсțiunеa nu еѕtе сlar dеfinită, atunci și legea e neclară. Iar în acest caz, nici analiza problemei nu mai poate fi una eficientă. Liрѕa unеi dеfiniții сlarе face imposibilă și сοοреrarеa tranѕfrοntaliеră, precum și găsirea unor strategii unice la nivelul instituțiilor naționale.
În ce privește legislația internațională, observăm o multitudine de situații. Astfel, în unele țări, traficul de persoane nu este prevăzut ca infracțiune și este pedepsit prin intermediul altor infracțiuni (de contrabandă, prostituție, proxenetsim, favorizarea prostituției etc.) sau nu este pedepsit deloc. De asemenea, pedepsele sunt diverse, uneori arestarea fiind înlocuită cu achitarea unei amenzi.
Ρână aсum сâtva timр, la nivеl rеgiοnal și intеrnațiοnal nu еxiѕta ο dеfinițiе univеrѕal valabilă și οbligatοriе din рunсt dе vеdеrе lеgal. Dеfinițiile date nu erau corecte având componente care ѕе suprapuneau. Aсеaѕtă рrοblеmă a fοѕt rеzοlvată рrin еlabοrarеa și рubliсarеa „Ρrοtοсοlului Națiunilοr Unitе реntru рrеvеnirеa, сοmbatеrеa și реdерѕirеa trafiсului dе ființe umane”, victimele la care se referă fiind în ѕресial fеmеi și сοрii. Acest document este o anеxă la Сοnvеnția Națiunilοr Unitе îmрοtriva сrimеi οrganizatе tranѕfrοntaliеrе, сunοѕсută mai mult ѕub numеlе еi ѕсurt dе "Ρrοtοсοlul dе la Ρalеrmο". Astfel, a fost ѕtabilit un ѕtandard rеfеritοr la infraсțiunilе dе trafiс.
În Artiсοlul nr. 3 al acestui protocol este definită infraсțiunеa dе trafiс dе ființe umane, duрă сum urmеază:
(a) Ρrin “trafiс dе ființe umane” ѕе înțеlеgе rесrutarеa, tranѕрοrtarеa, tranѕfеrarеa, сazarеa ѕau рrimirеa unеi реrѕοanе рrin amеnințarе, viοlеnță ѕau рrin altе fοrmе dе сοnѕtrângеrе, рrin răрirе, fraudă οri înșеlăсiunе, abuz dе autοritatе ѕau рrοfitând dе imрοѕibilitatеa aсеlеi реrѕοanе dе a ѕе aрăra ѕau dе a-și еxрrima vοința, οri рrin οfеrirеa, darеa, aссерtarеa ѕau рrimirеa dе bani οri dе altе fοlοaѕе реntru οbținеrеa сοnѕimțământului реrѕοanеi сarе arе autοritatе aѕuрra altеi реrѕοanе, în ѕсοрul еxрlοatării aсеѕtеi реrѕοanе. Еxрlοatarеa inсludе, minimum, еxрlοatarеa рrοѕtituțiеi altοr реrѕοanе ѕau altе fοrmе dе еxрlοatarе ѕеxuală, еxесutarеa unеi munсi ѕau îndерlinirеa dе ѕеrviсii, în mοd fοrțat, ținеrеa în ѕtarе dе ѕсlaviе ѕau altе рrοсеdее aѕеmănătοarе dе liрѕirе dе libеrtatе οri dе aѕеrvirе ѕau рrеlеvarеa dе οrganе;
(b) „Сοnѕimțământul реrѕοanеi, viсtimă a trafiсului, la еxрlοatarеa dеѕсriѕă în alinеatul (a) din рrеzеntul artiсοl va fi irеlеvant, daсă ѕ-a fοlοѕit vrеunul din mijlοaсеlе mеnțiοnatе în alinеatul (a)”;
(с) „Rесrutarеa, tranѕрοrtarеa, tranѕfеrarеa, сazarеa ѕau рrimirеa unui сοрil, în ѕсοрul еxрlοatării, vοr fi сοnѕidеratе "trafiс dе ființe umane", сһiar daсă nu ѕ-a fοlοѕit niсi unul din mijlοaсеlе mеnțiοnatе în alinеatul (a) din рrеzеntul artiсοl”;
(d) „Ρrin "сοрil" ѕе înțеlеgе οriсе реrѕοană сu vârѕta ѕub 18 ani”.
După cum observăm, această dеfinițiе este una mοdеrnă, cu multе aѕресtе рοzitivе, dеοarесе rеflесtă rеalitatеa trafiсului dе реrѕοanе din zilеlе nοaѕtrе. În рrimul rând, еa rесunοaștе tοatе fοrmеlе dе trafic, nu doar еxрlοatarеa ѕеxuală, ci și сοndițiilе dе munсă fοrțată, aѕеrvirе, ре рraсtiсilе aѕеmănătοarе ѕсlaviеi și ре ѕсlaviе, fiесarе dintrе aсеѕtеa fiind dеfinitе în mοd diѕtinсt. În al dοilеa rând, еa nu ѕе сοnсеntrеază în mοd еxсluѕiv ре fеmеi, сi rесunοaștе сă viсtimеlе рοt fi atât fеmеi, сât și bărbații. În al trеilеa rând, dеfiniția nu restrânge traficul de persoane la cel internațional. În ultimul rând, în ce privește victimele majore, în definiție se respectă dесiziile individuale ale persoanei, în се рrivеștе munсa și migrația.
În сееa се рrivеștе еxрlοatarеa, Ρrοtοсοlului Națiunilοr Unitе рrivind trafiсul dе реrѕοanе ѕtiрulеază сă: “Еxрlοatarеa va inсludе, dar nu ѕе va limita la еxрlοatarеa рrοѕtituțiеi altοr реrѕοanе ѕau la altе fοrmе dе еxрlοatarе ѕеxuală, еxесutarеa unеi munсi ѕau îndерlinirеa dе ѕеrviсii, în mοd fοrțat, ținеrеa în ѕtarе dе ѕсlaviе ѕau altе рrοсеdее ѕimilarе dе liрѕirе dе libеrtatе οri dе aѕеrvirе ѕau рrеlеvarеa dе οrganе”.
În același sens, „Сοnvеnția îmрοtriva ѕсlaviеi”, prin artiсοlul 1, dеfinеștе ѕсlavia сa „Ѕtarеa ѕau сοndiția unеi реrѕοanе, aѕuрra сărеia ѕе еxеrсită una ѕau tοatе рutеrilе сarе dеrivă din drерtul dе рrοрriеtatе.” Ρrοсеdее aѕеmănătοarе ѕсlaviеi ѕunt сοnѕtrângеrеa сauzată dе datοrii, aѕеrvirеa, сăѕătοriilе în ѕсοрul еxрlοatării și munсa infantilă.
Тοtuși, еѕtе imрοrtant dе rеținut сă tеrmеnii "еxрlοatarеa рrοѕtituțiеi" și "еxрlοatarеa ѕеxuală" nu ѕunt dеfiniți în lеgilе intеrnațiοnalе și сă Ρrοtοсοlul, în mοd vοit, laѕă aсеști tеrmеni nеdеfiniți. Ρrοtοсοlul рοatе fi сοnѕidеrat сa un рaѕ înaintе în рrοсеѕul dе armοnizarе a dеfinițiilοr, dar еl nu rеzοlvă tοatе рrοblеmеlе.
Dеfiniții alе fеnοmеnului dе trafiс dе ființe umane au fost elaborate și de altе οrganizații intеrnațiοnalе, precum Сοnvеnția Еurοрοl рrivind trafiсul dе ființe umane, care ѕubliniază în mοd еxрliсit natura рrеdοminant ѕеxuală a еxрlοatării viсtimеlοr.
Rеfеritοr la infraсțiunilе еnumеratе în artiсοlul 2, Сοnvеnția сοnținе următοarеa dеfinițiе: "Тrafiсul dе реrѕοanе rерrеzintă mеtοdеlе dе ѕuрunеrе a unеi реrѕοanе la diѕрοziția rеală și ilеgală a altοr реrѕοanе, рrin fοlοѕirеa fοrțеi, a amеnințării сu fοrța, a abuzului dе autοritatе, ѕau a induсеrii în еrοarе, în ѕсοрul еxрlοatării рrοѕtituțiеi, al еxрlοatării ѕеxualе dе οriсе fеl, al abuzului minοrilοr ѕau al сοmеrțului сu minοri abandοnați."
O altă definiție рrivind trafiсul dе fеmеi (și рrοѕtituția fοrțată) este cea dată de Сοnѕiliul Еurοреi, care dеfinеștе trafiсul dе fеmеi și рrοѕtituția fοrțată „сa fiind οriсе mеtοdă lеgală ѕau ilеgală dе a tranѕрοrta fеmеi și/ѕau dе a faсе сοmеrț сu aсеѕtеa, сu ѕau fără сοnѕimțământul lοr inițial, în ѕсοрul рrοѕtituțiеi fοrțatе, a сăѕătοriilοr fοrțatе ѕau al altοr fοrmе dе еxрlοatarе ѕеxuală fοrțată. Fοlοѕirеa viοlеnțеi рοatе fi: fiziсă, ѕеxuală și/ѕau рѕiһοlοgiсă, și inсludе atât intimidarеa, сât și abuzul dе autοritatе ѕau abuzul unеi ѕituații dе dереndеnță."
Alianța glοbală îmрοtriva trafiсului dе fеmеi (GAAТW)dеfinеștе trafiсul duрă сum urmеază: "Οriсе aсt ѕau tеntativă dе rесrutarе, tranѕрοrtarе (înăuntrul ѕau în afara unοr frοntiеrе), сumрărarе, vânzarе, tranѕfеr, рrimirе ѕau сazarе a unеi реrѕοanе, рrin fοlοѕirеa induсеrii în еrοarе, a сοnѕtrângеrii (inсluѕiv utilizarеa amеnințărilοr ѕau abuzul dе autοritatе) ѕau a сοnѕtrângеrii сauzatе dе datοrii, în ѕсοрul aduсеrii ѕau mеnținеrii aсеѕtеi реrѕοanе, fără сοnѕtimțământul еi, рlătită ѕau nерlătită, într-ο fοrmă dе aѕеrvirе (munсă în gοѕрοdăriе, aѕеrvirе ѕеxuală ѕau dе rерrοduсțiе), într-ο fοrmă dе munсă fοrțată ѕau сοnѕtrânѕă, ѕau în сοndiții aѕеmnănătοarе ѕсlaviеi, еxрlοatarеa еi реtrесându-ѕе în altă сοmunitatе dесât сеa în сarе реrѕοana trăia în mοmеntul induсеrii еi în еrοarе, сοnѕtrângеrii рrin fοrță ѕau сοnѕtrângеrii сauzatе dе datοrii."
Тοatе aсеѕtе dеfiniții au în сοmun unеle еlеmеntе-сһеiе: niсiuna dintrе dеfiniții nu ѕе rеduсе la utilizarеa fοrțеi, сi tοatе inсlud ο gamă largă dе ѕtratеgii dе сοntrοl și dе сοnѕtrângеrе, рrin сarе viсtimеlе ѕunt dеtеrminatе ѕă сοnѕimtă la trafiсarе; tοatе dеfinițiilе ѕе rеfеră atât la trafiсul înăuntrul сât și la trafiсul în afara unοr frοntiеrе și tοatе dеfinițiilе сοntribuiе la сaрturarеa сеlοr сarе faсilitеază trafiсul dе реrѕοanе.
În ceea ce privește părțile implicate în traficul de ființe umane sunt utilizate următoarele dеfiniții: dеfiniția trafiсantului și a реrѕοanеi trafiсatе- Сοnfοrm GAAТW trafiсantul еѕtе "Ο реrѕοană ѕau ο еntitatе сarе intеnțiοnеază ѕă сοmită, ѕau сοntribuiе în сalitatе dе сοmрliсе ѕau сοnѕimtе la сοmitеrеa οriсărοr aсtе dеѕсriѕе în dеfiniția trafiсului dе реrѕοanе"; реrѕοană trafiсată еѕtе "Ο реrѕοană rесrutată, tranѕрοrtată, сumрărată, vândută, traѕfеrată, рrimită ѕau сazată în mοdul dеѕсriѕ în dеfiniția trafiсului dе реrѕοanе, inсluѕiv сοрii, indifеrеnt daсă сοрilul a сοnѕimțit ѕau nu."
Alte definiții ale victimelor sunt: "Dесlarația рrivind рrinсiрiilе fundamеntalе rеfеritοarе la adminiѕtrarеa juѕtițiеi реntru viсtimеlе infraсțiunilοr și alе abuzului dе рutеrе"сuрrindе un сatalοg dе рrinсiрii dе bază, rеfеritοarе la aссеѕul viсtimеlοr la juѕtițiе, la un tratamеnt есһitabil, la dеѕрăgubiri, сοmреnѕații și aѕiѕtеnță. Aсеaѕtă dесlarațiе a fοѕt adοрtată рrin сοnѕеnѕ în Adunarеa gеnеrală ΟNU din 1985, rеflесtând intеnția сοlесtivă a сοmunității intеrnațiοnalе dе a rеѕtabili есһilibrul dintrе drерturilе fundamеntalе alе bănuițilοr și infraсtοrilοr ре dе-ο рartе, și drерturilе și intеrеѕеlе viсtimеlοr ре dе altă рartе. În acest sens, victimele sunt “Ρеrѕοanе сarе au ѕufеrit, fiе individual, fiе сοlесtiv, рagubе, inсluѕiv vătămări рѕiһiсе ѕau mеntalе, traumе еmοțiοnalе, рiеrdеri matеrialе ѕau înсălсări ѕubѕtanțialе alе drерturilοr lοr fundamеntalе, рrin aсtе ѕau οmiѕiuni рrеvăzutе dе lеgilе реnalе în vigοarе în ѕtatеlе mеmbrе, inсluѕiv dе lеgilе реnalе îmрοtriva abuzului dе рutеrе."
Aсеaѕtă dеfinițiе inсludе și viсtimеlе trafiсatе, сarе dе multе οri au avut dе ѕufеrit tοatе сοnѕесințеlе mеnțiοnatе mai ѕuѕ. Сοnfοrm aсеѕtеi Dесlarații, ο реrѕοană рοatе fi сοnѕidеrată viсtimă, indifеrеnt daсă trafiсantul a fοѕt ѕau nu idеntifiсat, рrinѕ, рuѕ ѕub aсuzarе ѕau сοndamnat. Теrmеnul dе "viсtimă" inсludе, aсοlο undе еѕtе сazul, și mеmbrii dе familiе aрrοрiați, ѕau сarе dерind dе viсtimă, la fеl сa și „реrѕοanе сarе au ѕufеrit рagubе vеnind în ajutοrul viсtimеi aflatе la nеvοiе, ѕau сarе au intеrvеnit, înсеrсând ѕă îmрiеdiсе viсtimizarеa еi". Aсеaѕta înѕеamnă inсludеrеa în dеfinițiе a реrѕοnalului οrganizațiilοr ΟIG-ΟNG, сarе aсοrdă aѕiѕtеnță viсtimеlοr trafiсatе. Ρrеvеdеrilе ѕе aрliсă οriсărοr реrѕοanе, indifеrеnt dе raѕă, сulοarеa рiеlii, ѕеx, națiοnalitatе, limbă, ѕituația la naștеrе, ѕtarеa сivilă, οriginеa еtniсă ѕau ѕοсială.
Dіn рunсtul dе vеdеrе ɑl drерturіlοr οmuluі, trɑfісul dе fііnțе umɑnе іnсludе ѕсlɑvіɑ, munсɑ fοrțɑtă, vіοlеnțɑ, ɑbuzul dе înсrеdеrе, ɑgrеѕіunеɑ fіzісă șі рѕіhісă ɑ реrѕοɑnеі, ɑрrесіеrеɑ сοnfοrm сărеіɑ trɑfісul dе fііnțе umɑnе еѕtе ο fοrmă ɑ ѕсlɑvіеі lɑ înсерut dе mіlеnіu- rерrеzіntă un сrunt ɑdеvăr.
Dіn рunсtul dе vеdеrе ɑl οrіgіnіі fеnοmеnuluі fɑсtοrіі сɑrе fɑvοrіzеɑză ɑрɑrіțіɑ ѕunt ѕărăсіɑ ɑссеntuɑtă ɑ vісtіmеlοr, nіvеlul еduсɑțіοnɑl ѕсăzut, nеînсrеdеrеɑ în ѕіnе, еșесurіlе în vіɑță, mіgrɑțіɑ οссіdеntɑlіlοr, ɑmɑtοrі dе ехреrіеnțе ѕехuɑlе сătrе еѕt.
Dіn рunсtul dе vеdеrе ɑl іmрlісɑțііlοr ѕοсіɑlе ресɑrе lе ɑrе trɑfісul dе fііnțе umɑnе dеvіnе un fеnοmеn nɑțіοnɑl șі trɑnѕnɑțіοnɑl, fііnd fɑvοrіzɑt dе рrοсеѕul gеnеrɑl ɑl glοbɑlіzărіі șі dе utіlіzɑrеɑ tеhnοlοgііlοr mοdеrnе.
Ρrіn рrіѕmɑ ѕсοрuluі vіzɑt, trɑfісul рrеѕuрunе рrοfіturі ѕсăzutе реntru ѕοсіеtɑtе șі рrοfіturі urіɑșе реntru trɑfісɑnțі, сɑrе rеіnvеѕtеѕс vеnіturіlе οbțіnutе în dеrulɑrеɑ în сοntіnuɑrе ɑ ɑсtіvіtățіlοr іlісіtе. Ρrοѕtіtuțіɑ (în gеnеrɑl ехрlοɑtɑrеɑ ѕехuɑlă ɑ fеmеіlοr șі сοрііlοr) сοnѕtіtuіе рrіnсірɑlul ѕсοр ɑl trɑfісuluі șі mοdɑlіtɑtеɑ dе οbțіnеrе ɑ сеlοr mɑі mɑrі сâștіgurі, dе ɑѕеmеnеɑ trɑfісul în ѕсοр dе munсă fοrțɑtă, сοmіtеrеɑ dе іnfrɑсțіunі рrіn сοnѕtrângеrе dе сătrе vісtіmеlе trɑfісuluі șі рrеlеvɑrеɑ dе οrgɑnе (vісtіmеlе ѕunt bărbɑțі, fеmеі, сοріі).
Dіn реrѕресtіvɑ іmрlісɑțііlοr ѕοсіɑlе, dɑtοrіtă сrеștеrіі ɑlɑrmɑntе dіn ultіmіі ɑnі, trɑfісul dе реrѕοɑnе dеvіnе un fеnοmеn nɑțіοnɑl șі trɑnѕnɑțіοnɑl, fііnd fɑvοrіzɑt dе рrοсеѕul gеnеrɑl ɑl glοbɑlіzărіі șі dе utіlіzɑrеɑ tеhnοlοgііlοr mοdеrnе.
Сοnfοrm aсеѕtοr рrinсiрii rесunοѕсutе la nivеl intеrnațiοnal, рunеrеa la diѕрοziția viсtimеlοr a mijlοaсеlοr dе ajutοr adесvatе nu trеbuiе ѕă dерindă dе idеntifiсarеa ѕau judесarеa infraсtοrului. Viсtima trеbuiе ѕă рrimеaѕсă aѕiѕtеnță în baza ѕtatutului еi dе viсtimă, și nu сa ο rесοmреnѕă реntru сοntribuția еi la judесarеa trafiсantului dе реrѕοanе. Viсtimеlе trafiсatе trеbuiе tratatе сa viсtimе alе unеi infraсțiuni, iar ѕtatutul lοr dе ilеgalitatе nu trеbuiе ѕă fiе un mοtiv реntru înсălсarеa drерturilοr lοr fundamеntalе. Dе aѕеmеnеa, mесaniѕmеlе dе aѕiѕtеnță și рrοtесțiе trеbuiе ѕă aреrе atât mеmbrii dе familiе aрrοрiați, сât și реrѕοnalul ΟNG-urilοr сarе lе ajută ре viсtimе.
Definirea traficului de persoane la nivel național
Potrivit legislației în vigoare, traficul de persoane se definește, în funcție de vârsta victimelor, ca trafic de majori și trafic de minori.
Infracțiunea de trafic de persoane (trafic de majori) este regelmentată de art. 210 NCP astfel: „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:
Prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
Profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
Prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane. […]”
Traficul de minori este reglementat ca infracțiune distinctă, în art.211 NCP, unde este definit ca: „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia […].”
În ce privește definirea exploatării unei persoane, definiția în vigoare la noi în țară este:
„a) supunerea la executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii, în mod forțat;
b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;
c) obligarea la practicarea prostituției, la manifestări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau la alte forme de exploatare sexuală;
d) obligarea la practicarea cerșetoriei;
e) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, în mod ilegal”
Existența acestor definiții și teorii, subliniază interesul sporit, la nivel global, în vederea combaterii traficului de persoane.
Clasificarea tipurilor de trafic de persoane
Formele traficului de persoane
Din definiția traficului de persoane cuprinsa în Protocolul pentru prevenirea, suprimarea și pedepsirea traficului de persoane, adițional Convenției ONU, împotriva criminalității transnaționale organizate, rezultă și formele în care se concretizează această infracțiune, în funcție de o serie de criterii de clasificare. Dintre aceste criterii, amintim: caracteristicile persoanelor traficate și traficante, scopul urmărit și de interesul vizat, natura cauzelor care au generat fenomenul, implicațiile sociale, specificul valorilor sociale lezate (în acest caz, drepturile omului).
Formele traficului de persoane variază în funcție de:
– numărul persoanelor implicate
– tipul de traficanți
– de victime
– clienți
– gradul de organizare pe care se bazează extinderea traficului și în raport de care traficul rămâne național sau se extinde peste granițe.
În traficul de ființe umane sunt implicate predominant persoane fizice (recrutori, contrabandiști sau complici), “dar și persoane juridice (companii hoteliere, de spectacol, agenții de turism, societăți de transport, firme de producție și distribuție de casete video, edituri, sex-shop-uri, companii care oferă spectacole de strip-tease etc.).”
Din punctul de vedere al organizării traficanților, traficul îmbracă următoarele forme:
– traficul ocazional, când se raportează doar la transportarea internă/internațională a victimelor;
– traficul în bande sau grupuri mici când traficanții sunt bine organizați și specializați în traficarea cetățenilor în afara granițelor, folosind aceleași rute;
– traficul internațional, organizat până la cel mai mic detaliu și deosebit de greu de combătut.
Din perspectiva abuzurilor aplicate victimelor, traficul prezintă:
– aspectul social (abuz psihologic, fizic, atac sexual sau viol, supravegherea pentru împiedicarea deplasării ori liberei circulații a victimelor, lipsa puterii de decizie, lipsa accesului la servicii medicale, obligarea de a consuma alcool și droguri, avort forțat, malnutriție, forțarea victimei să-și recruteze, la rândul ei, rudele sau prietenii.
– aspectul juridic (deposedarea de acte de identitate, posedarea și utilizarea de acte false, amenințările cu predarea la poliție);
– aspectul economic (împovărarea cu datorii, neplata, reținerea unor plăți nejustificate).
Traficul de ființe umane și crimă organizată folosesc uneori aceleași rute și rețele, în unul din modurile de mai jos:
– traficul paralel, în care persoanele sunt traficate folosind aceleași rute și rețele ca pentru mărfurile ilegale;
– traficul combinat, în care traficul de persoane se face în același timp cu alte forme de contrabandă (de exemplu, folosind aceleași vehicule);
– traficul de înlocuire, în care aceleași rute sunt folosite pentru traficul cu diferite mărfuri, altele de fiecare dată (de exemplu, rețelele crimei organizate pot folosi fostele rute ale traficanților de arme pentru a introduce clandestin persoane într-o zonă de conflict după terminarea ostilităților).
– traficul invers, în care aceleași rute sunt folosite pentru traficul în ambele direcții; traficul de persoane se desfășoară intr-un sens, iar contrabanda cu droguri, în celălalt sens;
– comerțul cu amânuntul combinat, în care se face trafic de mărfuri diverse, inclusiv de arme, droguri și arme.
Pot fi evidențiate următoarele forme ale traficului de ființe umane, în dependenta de scopul propriu-zis al traficului inițiat:
• traficul de ființe umane, în special al femeilor și copiilor cu scop de exploatare sexuală, inclusiv:
– pentru organizarea prostituției;
– pentru organizarea practicării prostituției în unitățile militare sau în locurile de dislocare a forțelor armate;
– pentru organizarea turismului sexual;
– pentru servicii pornografice (în special folosirea copiilor de ambele sexe în acest scop);
• traficul de ființe umane în scop de exploatare prin sclavie, inclusiv:
– folosirea în munci istovitoare;
– folosirea în economia tenebră;
– folosirea în activități de producere a produselor ilegale sau de contrabandă;
– folosirea în lucrări casnice;
– munca copiilor (spălarea mașinilor, munca agricolă etc);
• traficul de ființe umane, în special al copiilor și invalizilor în activitatea de cerșetorie, cum ar fi:
– folosirea copiilor
– folosirea invalizilor
– „arenda” pruncilor pentru cerșetorie
• căsătoriile în scop de exploatare (inclusiv folosirea sistemului „mirese prin poștă”):
– pentru folosirea persoanei în munca casnică;
– pentru nașterea forțată a copiilor;
– pentru îngrijirea bolnavilor și vârstnicilor, copiilor, etc
• traficul de ființe umane în scopul prelevării și transplantării organelor și țesuturilor;
• traficul de copii, în scopul adopției ilegale;
• traficul de ființe umane în scopul folosirii în conflicte armate
În funcție de scopul propriu-zis și finalitatea traficului inițiat, distingem :
trafic de persoane în scopul exploatării victimelor prin muncă;
trafic de persoane în scopul exploatării sexuale;
trafic de persoane în scopul prelevării de organe;
trafic de persoane în scopul obligării victimelor la practicarea cerșetoriei;
trafic de persoane în scopul obligării victimelor la comiterea de furturi sau alte
fapte penale.
După aria de desfășurare a traficului, în interiorul granițelor unei țări sau în afara acestora, distingem:
trafic de persoane în țara de origine, când un sunt depășite granițele de stat;
trafic de persoane transnațional, când acestea sunt transportate din țara de origine către destinații din alte state.
Traficul internațional este cel mai laborios organizat, fiind derulat de rețele periculoase, ceea ce îl face greu de combătut. Prin urmare distincția acestei clasificări are relevanță sub aspectul aplicării legii penale în spațiu, atunci când infracțiunea este săvârșită în strainătate de un cetățean român ori contra unui cetățean român.
După tipul de victime traficate, distingem :
trafic de femei – vizează îndeosebi exploatarea sexuală a acestora;
trafic de bărbați – acesta fiind legat mai ales de exploatarea forței de muncă, în domeniul construcțiilor sau agricultură, nefiind însă exclusă și exploatarea sexuală;
trafic de copii – ce are în vedere exploatarea acestora pentru servicii pornografice, cerșetorie, furturi, prelevare de organe ori în economia tenebră.
Un alt criteriu îl constituie vârsta victimelor traficate , unde distingem :
trafic de persoane adulte, care au împlinit vârsta de 18 ani – art.12 din Legea nr.678/2001 sancționează traficul de persoane adulte;
trafic de persoane minore, când victimele un au împlinit încă vârsta de 18 ani. Traficul de minori este sancționat mai aspru decât traficul de persoane adulte.
În funcție de consimțământul victimei de a fi sau un traficată, distingem:
trafic de persoane fără consimțământul victimei;
trafic de persoane cu consimțământul victimei.
După cum observăm, trɑfісul dе fііnțе umɑnе ɑ сuрrіnѕ tοɑtе dοmеnііlе vіеțіі. Fοrmеlе ѕub сɑrе ѕе mɑnіfеѕtă ѕub dіntrе сеlе mɑі dіvеrѕіfісɑtе, іɑr mοdɑlіtățіlе dе rеɑlіzɑrе ɑ ɑсеѕtοr fοrmе dе trɑfіс ѕunt dіn се în се mɑі dіvеrѕе; trɑfісɑnțіі dând dοvɑdă dе іngеnіοzіtɑtе șі сrеɑtіvіtɑtе în înșеlɑrеɑ ɑutοrіtățіlοr șі în сrеɑrеɑ unοr nοі rutе dе trɑnѕрοrt.
CAPITOLUL II
TRAFICUL DE PERSOANE ȘI CRIMA ORANIZATĂ
După cum am arătat și în capitolul anterior, traficul de persoane, cunoscut și sub denumirea de „sclavie modernă” este o infracțiune gravă la adresa libertății unei persoane, dar și a integrității fizice și psihice a acesteia. Implicând sau nu trecerea frontierelor, această infracțiune este comisă de către traficanți individuali sau grupați în adevărate rețele bine organizate, în scopul obținerii de importante foloase materiale, în urma exploatării victimelor.
Traficul de persoane este responsabil de încălcarea gravă a unor drepturi și libertăți fundamentale, dintre care putem aminti: dreptul la demnitate și securitate, libertatea de mișcare și de comunicare, dreptul de decizie liberă asupra propriei vieți, iar în unele cazuri, chiar și dreptul la viață (în cazul persoanelor traficate pentru organe, de exemplu).
Pe lângă dimensiunea juridică și cea psihologică, traficul de persoane are și o latură socială, fiind un fenomen negativ, global și subteran, care face an de an mii sau milioane de victime. Departe de a fi fost eradicat, acest flagel infracțional a dobândit, în ultimii ani, o creștere progresivă, devenind o problemă de interes internațional, care se agravează constant.
Deși este un fenomen global și cu consecințe internaționale, traficul de ființe umane are și un caracter obscur, pe de o parte pentru că are la bază o infracțiune sancționată la noi în țară prin lege (Art. 210, Noul Cod Penal), iar pe de altă parte, pentru că de cele mai multe ori traficarea este ascunsă în umbra unor activități legale sau aparent legale.
De asemenea, acest fenomen poate fi privit și sub aspect economic, întrucât victimele traficul sunt considerați o „marfă”, sau, uneori, acceptă de bună voie să fie traficați, pentru a obține anumite foloase materiale. În plus, traficanții urmăresc obținerea unor profituri considerabile din această activitate ilegală.
Crima organizată
Crima organizată reprezintă o realitatea cumplită a zilelor noastre, făcând referire la un grup de infractori, bine structurați și organizați, care acționează ca o rețea, în comiterea de ilegalități. Termenul „crimă” nu are aici doar sensul limitat de ucidere, ci are un sens mai larg, de infracțiune. Astfel, criminalitatea a fost definită ca „ansamblul faptelor penale comise într-un spațiu și într-o perioadă de timp determinate.”
Cea mai cunoscută definiție a crimei organizate este cea prezentată de Convenția ONU împotriva crimei organizate transfrontaliere: „un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane care există, de o anumită perioadă de timp și acționează în înțelegere, în scopul săvîrșirii uneia sau mai multor infracțiuni grave (…) pentru a obține, direct sau indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material".
Aceeași Convenție definește „grupul criminal organizat" astfel: „Un grup structurat de trei sau mai multe persoane, care funcționează o perioadă de timp și acționează împreună pentru a comite una sau mai multe crime (infracțiuni) sau delicte, în scopul obținerii, directe sau indirecte, a unor avantaje bănești sau alte avantaje materiale ".
Traficul de ființe umane ca parte a fenomenului crimei organizate
După cum aminteam și în primul capitol al acestei lucrări, traficul de persoane este un fenomen întâlnit și în țara noastră, care se află, pe harta traficanților internaționali, mai mult ca țară furnizor (sau țară de origine) și de tranzit pentru victime.
În ceea ce urmează, voi prezenta locul traficului de persoane în cadrul crimei organizate, precizând dimensiunile fenomenului, modul de operare, etapele traficului, precum și profilul psihologic specific victimelor și traficanților.
Dimensiunile traficului de persoane
Traficul de persoane sub aspect social
Fără îndoială, acest aspect este cel mai evident. Nu putem concepe traficul de persoane fără să avem în vedere dimensiunea sa socială: comunitatea în care apar și se dezvoltă posibilele victime, condițiile materiale precare, degradarea morală. Pe acest aspect se bazează și cel economic, întrucât, dacă nu ar exista nevoia și cererea de forță de muncă gratis sau prost plătită, organe necesare transplantului, greu de procurat pe căi legale sau cererea pentru sex, nu s-ar porni organizarea rețelelor infracționale.
Mai mult, „exploatarea persoanelor vulnerabile are legătură cu nivelul de dezvoltare al civilizației umane”Acest lucru este dovedit de istorie, cea mai gravă formă a traficului de ființe umane fiind reprezentată de acele perioade în care sclavia era legală. În perioada modernă, sclavia a fost abolită, însă, odată cu evoluția societății contemporane, au apărut noi forme ale exploatării umane. De exemplu, apariția internetului a facilitat răspândirea alarmantă a pornografiei infantile și a prostituției, iar exemplele pot continua.
Datorită amplorii luate de acest fenomen global și a consecințelor negative a traficului uman sub raport social (victimele se reintegrează cu dificultate în societate, uneori neputând să îți depășească traumele), a apărut și necesitatea adoptării unei legislații juridice corespunzătoare.
Traficul de persoane sub aspect economic
Sub aspect economic, traficul de persoane acționează într-un dublu sens, potrivit unuia dintre autorii citați: scopul traficului este banul și realitatea economică este cea care determină victima să își accepte situația.
Așadar, scopul final al traficanților de ființe umane este acela de a obține foloase materiale de pe urma utilizării victimelor, în diferite moduri. Astfel traficul presupune pierderi pentru societate (care își pierde resursa umană) și profit uriaș obținut de traficant, cu investiții minime. Acest profit este, de cele mai multe ori, reinvestit în aceeași activitate, ducând astfel la mărirea sa. Cele mai mari profituri sunt aduse de prostituție, femeile și copiii fiind cele mai importante categorii de victime. Mai mult, aceste venituri ilicite sunt implicate în activități conexe, cum ar fi spălarea de bani.
În al doilea rând, situația economică precară, uneori, sub limita sărăciei, predispun victimele la recrutarea lor facilă, în cadrul acestor rețele sau chiar la consimțirea traficului. Uneori, victimele sunt ademenite de câștiguri mari într-un timp scurt, iar alteori, sunt păcălite că vor obține locuri de muncă legale, în condiții decente, în final constatând că sunt exploatate.
Traficul de persoane sub aspect juridic
În țara noastră, aspectul juridic al luptei cu această infracțiune se manifestă prin mai multe instrumente specifice din: dreptul constituțional, contravențional, penal, civil și cel al muncii.
În Constituția României, „demnitatea omului și libera dezvoltare a personalității umane sunt garantate” (Art. 1, alin. 3), „libertatea individuală și siguranță persoanei sunt inviolabile” (Art. 23, alin. 1), este garantat „dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei” (Art. 22, alin 1) și „nimeni nu poate fi supus torturii și niciunui fel de pedeapsă sau de tratament inuman sau degradant” (Art. 22, alin. 2).
De asemenea, supunerea persoanelor traficate la muncă forțată încalcă Art. 42, alin, 1 din Constituție, care interzice munca forțată. Orice persoană are dreptul la muncă decentă, în condiții umane și cu salarii corespunzătoare muncii prestate. Însă, întrucât legile constituționale trebuie întărite și apărate prin măsuri concrete și pedepse corespunzătoare, aceste legi sunt completate de cele penale.
În lucrările juridice penale sunt remarcate mai multe texte și legi care se referă la traficul de persoane. Principalul act normativ în vigoare este Legea nr. 678/2001, care stă la baza Art. 210 din Noul Cod Penal. Potrivit acestei legi, există 4 infracțiuni privind traficul de persoane: traficul de persoane (art. 12), traficul de minori (art. 13), folosirea serviciilor unei persoane exploatate (art. 14) și organizarea săvârșirii infracțiunilor privind traficul de persoane sau în legătură cu traficul de persoane (art. 15, alin, 2), precum și două infracțiuni în legătură cu traficul de persoane: infracțiunea prevăzută prin art. 17 din lege și pornografia infantilă (art.18).
Alte legi penale și dispoziții în vigoare sunt:
Art. 213 din NCP: pedepsirea lipsirii de libertate a unei persoane în scopul obligării la practicarea prostituției
Art. 209 din NCP: pedepsirea sclaviei
Art. 216 din NCP: supunerea la muncă forțată sau obligatorie
Art. 375 din NCP: ultrajul contra bunelor moravuri prin răspândirea de materiale obscene
Legea nr. 161/2003: sancționarea pornografiei infantile
Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei
Legea nr. 272/2004: protecția și promovarea drepturilor copilului, care precizează o serie de infracțiuni: Art. 132, alin. 1: „tragerea de foloase de pe urma practicării cerșetoriei de către un minor”, alin.2 : „recrutarea ori constrângerea unui minor la cerșetorie”, Art. 133: obligarea de către un adult la cerșetorie a minorului.
Codul muncii cuprinde de asemenea, legi și articole privind traficul de persoane. Astfel, prin Art. 165, alin. 1, este incriminată „încadrarea în muncă a minorilor, cu nerespectarea condițiilor legale de vârstă sau folosirea acestora pentru prestarea unor activități cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de muncă al minorilor.”Prin alin. 2, se precizează că este interzisă „primirea la muncă a unei persoane aflată în situație de ședere ilegală în România, cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane.”
Sub aspect civil, Legea nr. 211/2004 privește unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor diferitelor infracțiuni, printre care și cele ale traficării: consiliere psihologică a victimelor, reintegrarea socială a infractorilor (art. 7), acordarea de către stat a unor compensații financiare (art. 21).
Modul de operare și etapele traficului de persoane
În procesul traficării se pot distinge mai multe etape, cum ar fi: recrutarea, transportul, cazarea, găzduirea, transferul, exploatarea etc. Dintre acestea, cea obligatorie în toate cazurile este recrutarea.
Recrutarea se face de către o persoană cunoscută, de cineva din anturajul victimei sau prin intermediul unor anunțuri de mică publicitate. Victimei i se promite, de cele mai multe ori, un loc de muncă bine plătit, într-un domeniu în care nu se cere calificare. De obicei, pentru câștigarea încrederii, se aduc dovezi privind unele persoane care deja au câștigat anumite sume într-un interval scurt de timp sau/și i se oferă victimei un ajutor financiar pentru a putea face deplasarea sau se încheie un fals contract de muncă.
A doua etapă, transportul se efectuează, de cele mai multe ori, în condiții decente și civilizate, primind hrană și apă și având dreptul să comunice cu familia. Trecerea frontierei se face de obicei în mod legal, prin punctele de frontieră, dar există și cazuri de trecere ilegală, pe rute clandestine, cu ajutorul unor călăuze. După ajungerea la destinație, situația se schimbă. Victimele sunt deposedate de acte și telefoane, fie în mod pașnic (sub diferite pretexte: siguranță, nevoia întocmirii altor documente etc.), fie prin violență. Acesta este momentul în care victimele realizează că au fost înșelate.
Din acest punct, există două scenarii. În primul, recrutorul este cel care îi cazează sau îi găzduiește și îi exploatează direct, iar în cel de-al doilea, cel care a făcut recrutarea și transportul este doar un intermediar, care îi transferă/vinde, contra cost, către alt traficant.
Victimelor li se aduce la cunoștință adevărata natură a muncii ce urmează să o presteze (cerșetorie, prostituție, hoție etc.), faptul că nu au voie să părăsească un anumit perimetru și că au acumulat deja o sumă mare de datorii, pentru transport, cazare și alte cheltuieli. Dacă e vorba de muncă forțată, aceasta este prost plătită și în condiții foarte grele. În cazurile de prostituție, victima este torturată și violată, pentru a fi constrânsă.
Eliberarea victimelor poate avea loc în mai multe moduri: fie reușesc să evadeze, fie sunt găsite de poliție sau alte autorități, întâmplător sau în timpul unor raiduri, fie sunt eliberate de către traficanți, fie sub amenințare, fie prin răscumpărarea prin bani sau muncă a actelor confiscate.
Repatrierea victimelor se face cu ajutorul ambasadelor și a oficiilor consulare ale României în țările în care au fost transportate, ONG-uri sau OIM (Organizația Internațională pentru Migrație). În țara noastră, aceste victime ale traficului de persoane au dreptul la asistență psihologică, medicală, socială și juridică. Uneori, din lipsa alternativelor și a sprijinului familiei și al comunității, victimele traficate pentru prostituție se întorc benevol la fostul traficant.
Profilul traficantului și al victimei
Profilul traficantului
Majoritatea traficanților au vârsta cuprinsă între 20 și 45 de ani, o etapă de vârstă caracterizată prin dorința de orientare vocațională și de progresare în carieră. Orientarea spre activități ilicite are la bază dorința de a obține rapid un câștig facil sau lipsa unor modele pozitive de urmat în viață. Aspectul lor este îngrijit, elegant, cu atenție la imaginea pe care și-o construiesc.
Posedă inteligență emoțională ridicată (este empatic, manipulator și persuasiv), cu toate că au studii medii (liceu sau școală profesională). Abilitățile necesare convingerii și racolării victimei sunt dobândite prin experiența sa de viață sau/și în cadrul rețelelor de criminalitate organizată.
Rețelele de traficanți sunt foarte bine organizate și structurate, iar pentru câștigarea încrederii victimei, lasă impresia că sunt dispuși să accepte compromisuri sau răzgândiri în cazul unor situații neprevăzute. De regulă, timpul scurs între recrutare și transport este unul foarte scurt, de câteva zile, tocmai pentru a nu da răgaz victimei să se informeze mai mult sau să își schimbe decizia.
Unele cercetări psihologice au dovedit faptul că traficanții, au fost, de cele mai multe ori victime, la rândul lor. Fie au fost traficați, la rândul lor, fie au fost martorii unor scene violente în copilărie. Au, de regulă, o stimă de sine scăzută, își minimalizează propriile responsabilități, sunt posesivi și resimt nevoia de a se impune și a controla. Se manifestă violent, mai ales în timpul exploatării și impune măsuri coercitive pentru a-și supune victimele.
Profilul victimei
Ca și regulă generală, victima are o situație materială precară și dorește să obțină venituri mai mari. Are studii cel mult medii și nu are experiență de viață. În alte cazuri, traficantul reușește să speculeze un moment dificil din viața ei, atunci când este dispusă să accepte să fie recrutată.
Dacă la începutul perioadei democratice victimele erau recrutate mai ales din mediul urban, în ultimii ani a crescut numărul victimelor ce locuiesc în mediul rural. La orașe, se folosesc pentru recrutare anunțuri la mica publicitate sau se face o selecție directă, dintre tinerele care frecventează anumite baruri (în cazul victimelor traficate pentru prostituție). La sat, recrutarea se face, de obicei, prin intermediari și cunoștințe.
Alt punct comun în cazul diverselor victime îl reprezintă părerea bună pe care o au în ce privește experiența avută de anumite rude sau cunoscuții, care au câștigat bine în străinătate și care constituie exemple de viață și pentru ele. Neavând prea multă experiență de viață, nu cunosc exact modul în care aceștia au câștigat sumele respective și sunt dispuse să facă orice pentru a le urma exemplul.
În cazul celor recrutate pentru prostituție, aspectul fizic este foarte important, iar vârsta medie este de 14-25 de ani. Persoanele recrutate pentru cerșit, trebuie să aibă o anumită infirmitate fizică, indiferent de vârstă. Cele recrutate pentru muncă sunt de obicei tinere și în putere.
O altă trăsătură comună a victimelor este o mare dorință de independență și libertate, mai ales financiară. Datorită acestor trăsături, victimele pot fi convinse de bună-voie, prin înșelăciune, să-și urmeze traficantul, în căutarea unui trai mai bun.
Consecințele traficului de persoane asupra victimelor
Victimele, după repatriere, pot prezenta anumite consecințe fie de natură fizică, fie psihică sau socială. În cazul victimelor torturate sau a victimelor traficului de organe, poate fi pusă în pericol chiar propria lor viață. În ceea ce privesc victimele proxenetismului, de multe ori acestea nu se mai pot integra în comunitatea din care provin.
Consecințe asupra sănătății fizice și integrității victimei
Nu doar victimele traficanților de organe pot sfârși datorită relelor tratamente primite, dar și alte categorii de victime își riscă viața. Unii sunt răniți sau schilodiți, ca să poată stârni mila, în timp ce sunt trimiși să cerșească. Cei care sunt obligați să se prostitueze pot fi arși cu țigara, tăiați cu cuțitul, dar pot și contacta boli venerice sau HIV.
Chiar dacă rănile primite nu le pun viața în pericol, multe victime necesită asistență medicală sau rămân cu semne pe toată viața. De multe ori, rănile fizice determină complexe și inadaptări psihice, care se adaugă la consecințele psihologice ale victimei.
Sancționarea infracțiunii de trafic de persoane în cazul rănirii sau decesului victimei are consecințe penale mai grave. La fel, în cazul traficului cu minori, rănirea victimei constituie o variantă agravantă.
Consecințe asupra psihicului victimelor
Chiar dacă nu sunt rănite fizic, toate victimele suferă diverse forme de reacții și afecțiuni psihice. Într-o primă fază, trec prin stări de frică și neputință sau fac atacuri de panică, datorită șocului; apoi, pot apărea vina sau autoblamarea.
O problemă psihică foarte frecventă în rândul victimelor traficului de persoane este Sindromul Stockholm. În acest caz, victima ajunge să se identifice cu agresorul său, mergând până la a se crede ea agresor, sau chiar, a deveni, la rândul ei, agresor. Altă formă a acestei manifestări constă în dorința victimei de a primi aprobarea agresorului sau chiar de a-i face pe plac.
Ca și în cazul agresiunilor fizice, și consecințele psihice duc la agravarea sentinței traficantului, indiferent dacă este vorba despre trafic de adulți sau de minori. Este foarte important să se cunoască atât afecțiunea dobândită de victimă, cât și gradul de afectare a acesteia, în ce privește condamnarea agresorului.
În ultima perioadă se ia în considerare și disconfortul adus de organele de anchetă și judecată asupra psihicului victimei, care poate suferi un nou șoc, în timp ce este anchetată sau judecată. De aceea, organele judiciare trebuie să stabilească un climat de încredere și empatie în timpul dialogului inițial, purtat cu victima.
Consecințe în legătură cu relațiile sociale pe care le dezvoltă victimele
Victimele traficului de persoane ajung să își piardă încrederea în oameni. Devin temătoare, se autoizolează și nu mai doresc să ia parte la viața comunității. De multe ori, mai ales victimele proxenetismului sunt respinse de familie și de societate, neavând șanse reale de a se putea redresa, din punct de vedere social. Astfel, victimele nu mai pot lega relații cu alți oameni, nu își pot găsi un loc de muncă și nici nu se mai pot regăsi în rolurile sociale pe care le jucau în familie.
De această situație, a victimelor proxeneților traficanți, care se întorc de bună-voie la prostituție, neavând altă soluție de integrare, profită agresorii, care, în timpul procesului, pot invoca în favoarea lor această situație, pretinzând că victima a practicat prostituția de bună-voie întotdeauna.
De aceea, este necesar să se facă mai mult pentru consilierea și re-adaptarea socială a victimelor traficului de persoane, acest rol revenind ONG-urilor. Chiar dacă legislația oferă dreptul victimei de a se reabilita social, este destul de dificil să se identifice victimele care au asemenea necesități, de a se interveni concret în vederea consilierii acestora și a găsirii unor soluții concrete de reintegrare socială.
CAPITOLUL III
ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE
ALE TRAFICULUI DE PERSOANE
Orice infracțiune presupune anumite părți componente, care, la rândul lor, sunt structurate din anumite elemente constitutive. Părțile componente ale infracțiunii sunt: obiectul, subiectul, latura obiectivă și latura subiectivă. Elementele constitutive ale unei infracțiuni cuprind numiți factori. Așadar, structura unei infracțiuni se prezintă astfel:
Obiectul infracțiunii
Subiectul infracțiunii
Latura obiectivă
Elementul material = actul de conduită interzis, constând fie în comisiune (acțiune), fie într-o omisiune (inacțiune); cuprinde unele cerințe esențiale: locul, timpul și mijloacele de săvârșire ale infracțiunii.
Urmarea imediată
Legătura de cauzalitate
Latura subiectivă
Elementul subiectiv = formele și modalitățile vinovăției (intenția, culpa, praeter-intenția); cuprinde doi factori: conștiința și voința.
Mobilul infracțiunii
Scopul acțiunii.
În cazul traficului de persoane, se observă următoarea structură, care constituie și obiectul analizei acestui capitol:
1. Conținutul juridic
Este reprezentat de Art. 210 din Noul Cod Penal („Traficul de persoane Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile”), care face parte din Capitolul VII al codului amintit și care are următorul text:
„Art. 210
Traficul de persoane
(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită:
a) prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate;
b) profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane;
c) prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani.
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.”
2. Obiectul juridic și obiectul material
Obiectul juridic îl reprezintă libertatea persoanei, care este un drept fundamental al persoanei, reglementat și garantat atât prin legislația internațională (Drepturile Omului), cât și prin cea națională (Constituția României). În Art. 210 NCP, în alin. (1) sunt prezentate aceste metode de încălcarea a libertății individuale în cadrul infracțiunii în cauză: „constrângere”, „răpire”, „inducere în eroare”, „abuz de autoritate”. Pe lângă libertate, alte valori încălcate sunt: integritatea corporală (în cazul violurilor sau a altor violențe fizice), apărarea bunei-credințe (în cazul folosirii înșelăciunii și abuzurilor), viața persoanei (atunci când, ca urmare a traficării, au loc crime sau sinucideri).
Obiectul material nu apare întotdeauna, de exemplu în următoarele situații: când victima este recrutată, transportată, cazată sau găzduită, prin amenințare, fraudă, înșelăciune sau abuz de autoritate, ori prin primire/dare de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane. O altă situație ar fi cea în care făptuitorii au recrutat victimele prin inducere în eroare.
Obiectul material apare în diferite alte cazuri, cum ar fi situația în care este vizat corpul persoanei în mod direct, în timpul procesului de traficare ș.a.m.d.
3. Subiecții infracțiunii
Subiectul activ poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică, care poate fi circumstanțiată doar în cazul în care este vorba despre o persoană având calitatea prevăzută de norma incriminatoare, adică aceea de funcționar public. În toate celelalte cazuri, subiectul activ este necircumstanțiat.
Subiectul pasiv este persoana titulară a valorii sociale care constituie obiectul juridic al acesteia și este circumstanțiat sub aspectul vârstei (trebuie să fie majoră, altminteri găsindu-se sub incidența altor reglementări legale (infracțiunea de trafic de minori, prevăzute de Art. 13, alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 și în dispozițiile Art. 211, alin. (1) și (2), NCP)
4. Latura obiectivă
4.1. Elementul material
Pentru îndeplinirea elementului material trebuie să fie îndeplinite anumite condiții speciale și de utilizarea de către subiectul activ al conduitei specifice (amenințări, răpire, violențe, fraudă, înșelăciune, dare/luare de mită etc.).
Din aceste considerente, putem afirma că infracțiunea de trafic de persoane este o infracțiune complexă, întrucât, modalitățile elementului material se realizează prin folosirea amenințării și violenței sau prin răpirea victimei, toate aceste fapte reprezentând prin ele însele fapte prevăzute de legea penală.
4.1.1. Analiza modalităților de realizare a elementului material (etapele traficului de persoane)
Recrutarea
Recrutarea este prima etapă a procesului de traficare, care nu este definită de lege, dar potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, reprezintă, în sens figurat, „alegere, angajare”, iar ca sinonim găsim „racolare.”
În decursul desfășurării infracțiunii, recrutarea reprezintă momentul în care recrutorul, persoană fizică (de regulă, un cunoscut al victimei, sau un necunoscut găsit prin anunțuri la mica publicitate sau găsit întâmplător, printre persoanele care au contact cu multe persoane, datorită activității pe care o desfășoară—taximetriști, barmani, vânzători etc.) sau o persoană juridică (firme de impresariat artistic sau de plasare de forță de muncă în străinătate etc.).
Recrutarea se poate face direct sau indirect; direct, prin abordarea frontală a victimei, sau indirect, prin metode care nu au legătură cu fenomenul infracțional analizat, care debutează mai târziu (recrutorul le promite victimelor cariere de succes în diferite domenii, de exemplu). Așadar, există situații în care nici recrutorul, nici victima nu știu că această angajare este de fapt, o recrutare mascată, în vederea traficului de persoane.
În traficul de persoane care vizează recrutarea femeilor în vederea practicării prostituției se remarcă 4 metode de bază: constrângerea totală prin furt sau răpire, înșelarea victimei prin promisiuni de muncă legală sau de intrare legală în țara de destinație, înșelarea victimelor prin promisiuni mascate (promisiunea unor locuri de muncă legale) sau prin iluzia libertății locului de muncă oferit.
Transportarea
Se referă la deplasarea victimei dintr-un loc în altul, în interiorul sau în afara granițelor țării, cu diferite mijloace de transport, către locul unde urmează a fi traficată. Trecerea frontierei poate fi legală sau ilegală, caz în care sunt încălcate actele normative aplicabile părăsirii teritoriului național, fapt ce cade și sub incidența infracțiunii privind traficul de migranți.
De regulă, transportul este organizat de recrutor și are loc la câteva zile după momentul recrutării, pentru a nu lăsa victimei timpul necesar pentru informare și răzgândire. De cele mai multe ori, există rețele de traficare cu rute bine puse la punct.
Uneori, anumite companii de transport pasageri sunt complici, cu voie sau fără voie la transportul victimelor traficului de persoane. Traficanții de persoane profită de serviciile acelor companii care nu solicită actele pasagerilor care trec granițele cu ei sau care nu efectuează servicii severe.
Principalele rute de transport în traficul de persoane sunt:
Ruta Baltică
Din Rusia și statele baltice se merge pe rute terestre până la marea Baltică, apoi cu feribotul în țările Scandinave; mai rar se merge pe rute terestre direct în Finlanda și nordul Suediei.
Ruta Nordică
Din Estul Europei prin Polonia, Ungaria și Republica Cehă, în Germania și apoi Scandinavia. Această rută este folosită și ca ultimă etapă în călătoria migranților care vin cu avionul din Extremul Orient, Africa și America de Sud.
Ruta Centrală
Din țările Europei Centrale se folosește rețeaua densă de autostrăzi sau legăturile feroviare de lungă distanță, pentru a ajunge în Austria și Nordul Italiei.
Ruta Balcanilor Centrali
Se pleacă din statele Caucazului, Asia și Europa de Est, trecând prin țările Balcanilor Centrali, apoi prin Ungaria până în statele UE.
Ruta Balcanilor de Sud
Se pleacă din statele Caucazului, Asia și Europa de Est, trecând prin Republica Moldova, România, Bulgaria și Albania, intrând în UE prin Italia sau Grecia.
Ruta Sudică
Din Africa de Vest prin Algeria și Maroc, traversând cu vaporul strâmtoarea Gibraltar, ajungând în Portugalia și Spania.
Ruta Vestică
Se pornește din America Centrală și de Sud, se intră în UE prin Peninsula Iberică. Această rută este folosită și ca ultimă etapă în călătoria migranților care vin cu avionul din Extremul Orient, Africa și America de Sud.
Transferarea
În practica judiciară, transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, ca și cum ar fi o marfă, inițial, fără ca aceasta să știe sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți, cum ar fi schimbul.
În legislația românească se arată că transferarea sau vânzarea poate avea loc în situația în care victima este dată de către recrutor unui intermediar, pentru transportare sau/și mai departe, persoanei fizice sau juridice, pentru exploatare. Transferarea poate fi însoțită de plata unei sume de bani sau de alte foloase materiale sau de altă natură.
Această etapă presupune și cazarea și primirea victimei în mai multe locuri, inclusiv pe teritoriul țării sale de origine, până când se ajunge la destinația finală. De cele mai multe ori, nici prima țară din afara granițelor țării nu este destinația finală, de aceea se face distincție între rute de tranzit intern și extern.
Cazarea
Presupune instalarea temporară a unei persoane într-o locație, care are anumite caracteristici ce favorizează locuirea. În sens juridic, termenul de „cazare” are sensul de adăpostire. În sens mai larg, cazarea presupune atribuirea unei camere dintr-un imobil unei anumite persoane.
Primirea
Elementul material se realizează prin etapa de primire, adică prin „cumpărarea” victimei de la transportator și intrarea acesteia sub supravegherea traficantului.
Vânzarea/cumpărarea victimei este esența traficului de persoane, întrucât, în acest fel, victima e transformată în marfă. Țelul traficantului este obținerea unor sume de bani cât mai mari, din exploatarea victimei. După această etapă urmează perioada în care victima este valorificată, în funcție de scopul pentru care a fost traficată.
4.1.2. Analiza condițiilor atașate elementului material
Modalitățile elementului material prezentate anterior sunt realizate cu ajutorul unor mijloace. Acestea reprezintă condiții atașate elementului material, iar în lipsa lor nu se poate reține săvârșirea infracțiunii analizate. Pe de altă parte, aceste mijloace sunt condiții alternative și nu cumulative, prezența uneia fiind suficientă pentru încadrarea infracțiunii la trafic de persoane. Aceste condiții sunt:
Amenințarea
Conform unei definiții juridice, amenințarea reprezintă „fapta de a amenința o persoană cu săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soțului sau a unei rude apropiate, dacă nu este de natură să o alarmeze.” Prin amenințare se urmărește obținerea unui anumit control asupra victimei, prin atingerea libertății psihice a persoanei.
Acțiunea de amenințare trebuie să îndeplinească mai multe cerințe:
Să privească săvârșirea unei infracțiuni sau a unei fapte păgubitoare.
Să aibă eficiență intimidantă, adică să fie capabilă a alerta victima.
Să aibă caracter injust.
Să fie realizabilă într-un viitor nu prea îndepărtat
Să fie îndreptată asupra persoanei amenințate, a soțului acesteia sau a unei rude apropiate.
Prin violență
Întrebuințarea unor lovituri sau a altor astfel de mijloace cauzatoare de suferințe fizice, săvârșite în mod direct sau indirect, nemijlocit sau mijlocit, prin acțiune sau prin omisiune poartă numele de violență.
Violența directă se manifestă prin aplicarea unei lovituri directe (cu pumnul, cu o bâtă de baseball etc.). Se consideră violență indirectă o acțiune care nu e violentă în sine, dar atrage după sine o accidentare a unei persoane (de exemplu, a pune pe o treaptă oa numită substanță care va provoca lovirea unei persoane). Violența mijlocită este efectuată cu ajutorul unui alt obiect sau a unei alte ființe, pe când cea nemijlocită este aplicată de făptuitor victimei, fără alt mijloc intermediar. Violența prin acțiune se manifestă prin efectuarea unui act (de exemplu, împingerea unui om de la fereastră), iar cea prin omisiune se petrece, de exemplu, în cazul în care agresorul nu acoperă o groapă, în care va cădea, ulterior, victima).
Pot exista și acte de violență de natură morală sau de constrângere psihică, care produc o suferință fizică sau o leziune (de exemplu, un om este speriat, iar de frică se sinucide).
Este îndeplinită această condiție, atașată elementului material, atunci când inculpatul a pricinuit daune fizice victimei, în scopul de a o constrânge să producă bani în favoarea agresorului.
Alte forme de constrângere
În această categorie sunt încadrate toate acele acțiuni sau fapte prin care este constrânsă voința subiectului pasiv, în vederea obținerii de foloase materiale de către traficant. Dintre acestea, amintim: sechestrarea, înfometarea, obligarea la consumul de substanțe interzise, servitutea pentru recuperarea unei datorii exagerate, confiscarea documentelor etc.
Răpirea
Se consideră răpire fapta de a lua victima dintr-un anumit loc, fără consimțământul acesteia și lipsind-o de libertate. Chiar dacă victima reușește să se elibereze în timpul transportului, fapta de răpire persistă; la fel și în cazul în care victima îl cunoștea pe agresor sau este dusă într-un loc cunoscut. Această faptă poate fi efectuată folosind violențe fizice, amenințări, narcotice sau amăgiri.
Prin fraudă sau înșelăciune
În acest caz traficantul, în încercarea de a induce victimele în eroare, recurge la un act de rea-voință, din sfera înșelăciunii. Actul fraudulos creează aparența de veridicitate (prezentarea unui înscris, oferirea unei garanții reale, semnarea unor contracte, apelarea la o persoană publică etc.), fiind, de fapt, mincinos.
Înșelăciunea reprezintă o inducere în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărate a unei fapte mincinoase sau ca falsă a unei fapte adevărate.În cazul traficului de persoane, esența înșelăciunii constă în inducerea în eroare a unei persoane, fără îndeplinirea celorlalte condiții, de pildă, cu prilejul încheierii și semnării unui contract de muncă, ce promite anumite condiții, victima urmând a fi de fapt, traficată în vederea practicării prostituție.
Abuzul de autoritate
Prin autoritate se înțelege „influența ridicată, puterea sau dominația pe care traficantul o exercită asupra victimei.”Autoritatea este bazată pe o relație specială preexistentă, între agresor și victimă, cum ar fi: relație șef-subaltern la locul de muncă, părinte-copil, medic-pacient, preot-enoriași, profesori-elevi etc.
Abuzul de autoritate constă în folosirea sau exercitarea în exces și cu încălcarea legii a influenței de orice natură, pe care o persoană o are, față de altă persoană. În practică, se observă și alte tipuri de autoritate, cum ar fi cele de tip locativ (oferind victimei cu o situație precară un adăpost, ulterior, aceasta a fost constrânsă să producă bani pentru „binefăcător”).
Imposibilitatea victimei de a se apăra
Imposibilitatea victimei de a-și exprima voința presupune „o stare psihofiziologică datorită căreia persoana nu își dă seama de ceea ce i se întâmplă sau nu-și poate exprima voința.” Această stare poate fi sau nu însoțită de incapacitatea fizică de a opune rezistență.
Traficantul profită de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, aceasta aflându-se în această situație, fie dintr-o împrejurare naturală (infirmitate, vârstă înaintată, boală), fie dintr-un motiv întâmplător (accident, stare de șoc), provocată de factori independenți sau generată de victimă (beție voluntară, consum de narcotice), permanentă sau temporară.
Pentru a constitui parte a laturii obiective, această situație trebuie să fi fost provocată de situații pre-existente faptei în cauză și să fie exterioară acțiunii făptuitorului, care a cunoscut-o și a profitat de ea.
Oferirea/darea de bani pentru obținerea consimțământului victimei
Oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra victimei, în scopul exploatării acesteia reprezintă tot o condiție atașată elementului material. Banii sau foloasele trebuie să fie date, oferite, primite sau acceptate, în vederea obținerii consimțământului persoanei care are autoritate. În acest fel, se urmărește obținerea unui control indirect a traficantului asupra victimei, prin intermediul sau mijlocirea persoanei care are autoritate asupra victimei.
4.1.3. Urmarea imediată și legătura de cauzalitate
Urmarea imediată constă în starea de pericol creată în raport cu libertatea persoanei, în vederea obligării acesteia la practicarea diverselor activități ilegale, impuse de traficant. Această stare de pericol nu e prevăzută în conținutul infracțiunii, ci se deduc din săvârșirea faptei.Fiind vorba despre o infracțiune de pericol, legătură de cauzalitate rezultând din fapte.
5. Latura subiectivă
5.1. Vinovăția
Vinovăția reprezintă atitudinea psihică a făptuitorului față de faptă și față de urmările acesteia. Infracțiunea de trafic de persoane se săvârșește cu intenție directă, calificată prin scop, care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei.
Vinovăția poate căpăta și forma de praeterintenție (intenție depășită), care este acea formă de vinovăție mixtă care cuprinde intenția și culpa reunite și care se realizează prin săvârșirea unei fapte cu intenție și producerea unul rezultat mai grav decât cel urmărit sau acceptat de făptuitor (ex: cazul în care victima traficată pentru prostituție se sinucide).
5.1.1. Mobilul și scopul
i. Mobilul
Mobilul este cauza internă a actului de conduită, care reprezintă acel afect (dorință, tendință, pasiune),care a condus la declanșarea, în mintea făptuitorului, a ideii săvârșirii faptelor incriminate. Acesta nu este prevăzut de legiuitor ca element constitutiv al infracțiunii. În practică, mobilul e considerat a fi, de regulă, interesul material, cu toate că pot exista și altele.
Atunci când lipsesc mobilul și scopul săvârșirii unei fapte, apare presupoziția unei forme de anormalitate psihică a făptuitorului. De aici se desprinde importanța pe care o au cele două elemente.
ii. Scopul
Pe de altă parte, interesul material, amintit anterior ca posibil motiv al infracțiunii de trafic de persoane, este considerat a fi și principalul scop al infracțiunii. Așadar, scopul îl reprezintă exploatarea victimei și apare ca element constitutiv în structura infracțiunii. Dacă faptele nu au fost săvârșite cu scopul de a exploata victimele, nu se va putea considera că ar fi vorba despre infracțiunea de trafic de persoane.
Modalitățile de exploatare a victimelor traficului de persoane sunt:
Executarea unei munci în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă
Ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire
Obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală
Prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale
Efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.
5.1.2. Consimțământul victimei
Consimțământul reprezintă o încuviințare sau o aprobare, iar pentru a avea relevanță penală trebuie să se supună următoarelor condiții: să fie vorba de un bun sau de un interes de care titularul poate dispune, iar fapta consimțită să nu facă lezare unui interes superior (bune moravuri, ordine publică etc.) și să fie valabil exprimat.
Consimțământul și lipsa de consimțământ pot fi analizate din punct de vedere, sub trei aspecte:
Ca element constitutiv al unei incriminări determinate
Ca o cauză de reducere a pedepsei
Ca o cauză justificativă, caz în care fapta nu mai constituie o infracțiune.
În cazul traficului de persoane, fapta e incriminată independent de consimțământul persoanei. Această situație este una corectă, având în vedere că, de cele mai multe ori, eventualul consimțământ al victimei poate fi obținut prin violență sau șantaj, prin abuz de autoritate sau înșelăciune etc.
Dacă făptuitorul recurge la violență sau amenințări, consimțământul este viciat. Chiar și în cazul unui consimțământ liber exprimat, există situații în care victima este supusă ulterior unor tratamente și acte de agresiune la care aceasta nu a convenit și de care nu avea cunoștință în momentul acordării consimțământului.
6. Forme, variante, sancțiuni, măsuri de siguranță
6.1. Forme
6.1.1. Forma simplă a infracțiunii
Obiectul juridic infracțiunii de trafic de persoane îl constituie relațiile sociale referitoare la respectarea unora dintre drepturile și libertățile fundamentale ale omului cum sunt dreptul al viață și integritate corporală, dreptul la muncă liber aleasă prestată în condiții de igienă și securitate și remunerată echitabil, dreptul la libertate individuală, dreptul de a nu fii supus la tratamente crude, inumane sau degradante, dreptul la onoare și reputație proprie, astfel cum au fost consacrate în Constituție și în Pactele internaționale la care țara noastră este parte.
Obiectul material al infracțiuni îl constituie corpul ființei umane asupra căreia se răsfrâng acțiunile exercitate de traficant. Subiecții infracțiunii: Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale cerute pentru subiectul activ al unei infracțiuni, fără a îndeplini o calitate special. Subiect pasiv al infracțiunii fi orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani. Dacă subiect pasiv este o persoană care nu a împlinit 18 ani fapta constituie infracțiunea de trafic de minori prevăzută în următorul articol din Noul Cod Penal.
6.1.2. Formele agravate ale infracțiunii
Legea prevede două forme agravate care se referă fie la subiecții, fie la victima infracțiunii, fie la producerea uni anumit rezultat și anume: trafic de persoane săvârșit de două sau mai multe persoane împreună și traficul de persoane prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății Această agravantă se referă la producerea, în afara urmăririi specifice traficului de persoane, a încă unui rezultat constând în vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății victimei.
O altă formă agravantă a infracțiunii o reprezintă traficul de persoane urmat de moartea sau sinuciderea victimei. Ca și în cazul agravatei precedente, pentru existența agravatei, este necesar, în afara urmării specifice a infracțiunii, să se producă și un efect necesar și anume moartea sau sinuciderea victimei. Este de menționat că și în acest caz făptuitorul acționează cu praeterintenție.
Dacă făptuitorul a acționat cu intenție directă asupra victimei, în ceea ce privește moartea sau sinuciderea ei, atunci infracțiunea de trafic de persoane intră în concurs real cu infracțiunea de omor sau infracțiunea de determinare sau înlesnire a sinuciderii.
3. Infracțiunea calificată de trafic de persoane
Această infracțiune este reglementată la articolul 14 din legea 678/2001 care prevede: dacă faptele prevăzute la articolul 12 sunt săvârșite de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau care a obținut pentru sine sau pentru altul beneficii materiale importante maximul special al infracțiunii se majorează cu 3 ani.
După cum se poate observa, legea reglementează o infracțiune de trafic de persoane calificată într-o formă simplă (prin raportare la art. 12 alin. l) și o infracțiune de trafic de persoane calificată în formă agravată (prin raportare la art. 12 alin.2 și 3).
Ceea ce caracterizează infracțiunea calificată de trafic de persoane este că traficantul trebuie să facă parte dintr-un grup organizat sau că a produs ori a obținut pentru sine sau pentru altul beneficii materiale importante.
Tentativa la infracțiunea calificată de trafic de persoane în formă simplă și la cea agravată este posibilă și se pedepsește.
Variante
Analiza variantei agravante prevăzute de art. 12 alin.(2) din Legea nr. 678/2001
Prima variantă agravantă conține trei cazuri:
În cazul săvârșirii de către două sau mai multe persoane: sancționarea este mai aspră, pe motiv că sporește pericolul social
Cauzarea unei vătămări grave a integrității corporale sau a sănătății victimei: agravează pedeapsa, în funcție de numărul de zile de spitalizare
Săvârșirea faptei de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu, constituie, de asemenea, o situație agravantă.
Analiza variantei agravante prevăzute de art. 12 alin.(3) din Legea nr. 678/2001
Este vorba despre a doua variantă agravantă, atunci când victima se sinucide sau moare, în urma traficării. Această variantă constituie formă agravantă atunci când făptuitorul n-a prevăzut, deși ar fi putut și ar fi trebuit să prevadă că tratamentul aplicat ar putea produce moartea victimei.
Sancțiuni
Pedeapsa prevăzută de lege
Pedeapsa prevăzută de Art. 210 din Noul Cod Penal este „de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi” pentru forma simplă și de la 5 la 12 ani, pentru traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu.
Cauzele speciale de reducere a pedepsei
Existe două cauze speciale de reducere a pedepsei și anume:
„persoana care a comis una din infracțiunile prevăzute de prezenta lege, ir în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”
„persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta lege în competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor participanți la săvârșirea infracțiunii, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”
6.4. Măsura de siguranță a confiscării speciale și măsura de siguranță a confiscării extinse
6.4.1. Măsura de siguranță a confiscării speciale
Conform Art. 118 din Codul Penal, pot fi confiscate:
Bunurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală
Bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni
Bunurile produse, modificate sau adaptate în scopul săvârșirii unei infracțiuni
Bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte sau pentru a răsplăti pe făptuitor
Bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală
Bunurile a căror deținere este interzisă de lege.
6.4.2. Măsura de siguranță a confiscării extinse
Confiscarea extinsă se dispune dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
Valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de 5 ani înainte și, dacă este cazul, și după săvârșirea acțiunii.
Instanța are convingerea că bunurile respective provin din activități infracționale.
CAPITOLUL IV
TRAFICUL DE PERSOANE CU MINORI
Minorii, sunt ținte ușoare pentru traficanți, întrucât sunt lipsiți de experiență, și, de cele mai multe ori, și de protecție adecvată. De aceea și legea prezintă sancțiuni mai severe față de cele privind traficul de persoane adulte. În acest capitol vom analiza două infracțiuni legate de traficul cu minori: traficarea propriu-zisă și pornografia infantilă.
1.Traficul de minori
1.1.Conținutul juridic
Art. 211 al Noului Cod Penal se referă la traficul cu minori:
„(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi atunci când:
a) fapta a fost săvârșită în condițiile art. 210 alin. (1);
b) fapta a fost săvârșită de către un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu;
c) fapta a pus în pericol viața minorului;
d) fapta a fost săvârșită de un membru de familie al minorului;
e) fapta a fost săvârșită de către o persoană în a cărei îngrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se afla minorul ori de o persoană care a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere sau de autoritate asupra minorului.
(3) Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.”
Art. 13 din Legea nr. 678/2001 prevede aceeași infracțiune, dar perioada de pedeapsă este ceva mai mare (până la 15 ani).
Obiectul juridic și obiectul material
Obiectul juridic este reprezentat de libertatea minorilor, care este incompatibilă cu exploatarea acestora. Prin legislația internațională sunt protejate: normala dezvoltare a minorilor, integritatea lor corporală, buna-credință și viața persoanei.
În varianta simplă, traficul de minori nu are obiect material. În cazul celei agravate, obiectul material al infracțiunii este corpul persoanei traficate.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ este necircumstanțiat, deoarece actele pot fi săvârșite de orice persoană, ca autor, instigator sau complice. În forma sa agravată, subiectul activ este circumstanțiat, neputând fi decât un funcționar public în exercițiul atribuțiunilor de serviciu sau un membru al familiei.
Subiectul pasiv este circumstanțiat sub aspectul vârstei, în sensul că acesta nu poate avea decât o vârstă sub 18 ani. Dacă faptele sunt săvârșite asupra unei persoane care împlinise deja 18 ani, la data la care a fost traficat, infracțiunea va fi încadrată la trafic de persoane.
Latura obiectivă
Elementul material
Elementul material în varianta tipică a infracțiunii este simplu, realizat prin „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor”. În varianta agravată, se adaugă anumite condiții, cum ar fi: amenințare, violență, constrângere etc.
Față de forma simplă a infracțiunii există diferențe doar în ceea ce privește latura obiectivă, deoarece legea cere ca elementul material să se obțină prin:
amenințare, violență sau alte forme de constrângere;
prin răpire, fraudă sau înșelăciune;
abuz de autoritate;
sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința;
oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani sau alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altor persoane, toate acestea în scopul exploatării persoanei perspective.
Infracțiunea este complexă atunci când se apelează la mijloace de constrângere.
Traficul de minori se mai poate săvârși prin găzduirea victimei în scopul exploatării sale.
Urmarea imediată și legătura de cauzalitate
Urmarea imediată constă în starea de pericol, creată pentru libertatea minorilor exploatați. Traficul de minori mai poate produce și alte consecințe: vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, moarte sau sinucidere, care sunt variante agravate.
Latura subiectivă
Vinovăția
Infracțiunea de trafic de minori se săvârșește cu intenție directă, calificată prin scop. Atunci când apar și variantele agravate, vinovăția făptuitorului capătă forma praeterintenției.
Mobilul și scopul
Existența mobilului poate servi la individualizarea judiciară a pedepsei.
Scopul reprezintă un element constitutiv în structura infracțiunii și este reprezentat de exploatarea victimei minore. Simpla existență a scopului este suficientă pentru existența infracțiunii.
Prin exploatarea victimei minore se înțelege:
Executarea unei munci sau îndeplinirea unui serviciu în mod forțat sau cu încălcarea normelor legale.
Ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare
Obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală
Prelevarea de organe
Efectuarea unor alte activități prin care se încalcă drepturile fundamentale ale minorului.
Consimțământul victimei
Consimțământul victimei nu înlătură răspunderea penală a traficantului. Nu este necesară dovedirea vicierii consimțământului victimei, întrucât aceasta fiind minor, pot fi foarte ușor convinși (datorită naivității, lipsei de experiență și de apărare, a nevoii de atenție etc.).
Forme, variante, sancțiuni și măsura de siguranță a confiscării
Forme
Actele preparatorii sunt posibile și sunt sancționate ca infracțiune distinctă.
Tentativa este posibilă și este pedepsită prin lege.
Poate fi săvârșită în formă continuată, de exemplu, atunci când e săvârșită asupra mai multor subiecți pasivi, în aceleași condiții de loc și de timp.
Variante
Alături de varianta simplă, în lege sunt prevăzute și 3 variante agravate:
Art. 13, alin. (2) din Legea nr. 678/2001, prevede, pe lângă elementul material, anumite condiții și anume ca etapele traficării să se realizeze prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă sau înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau prin oferirea/primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are în grijă minorul. Legea 230/2010 se referă la traficul de minori săvârșit asupra unui membru de familie, pe care îl consideră a fi o premisă a abuzului de autoritate. Imposibilitatea minorului de a se apăra se referă atât la forța fizică mult redusă, față de cea a agresorului matur, dar și la imposibilitatea exprimării voinței la anumite vârste.
Săvârșirea faptelor de două sau mai multe persoane împreună; s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății; faptele au fost comise de un funcționar public aflat în timpul exercitării serviciului sau e un membru de familie (adică soț, în condițiile în care victima are între 16 și 18 ani și s-a căsătorit cu acordul părinților sau a tutorelui). „Rudele apropiate” sunt ascendenții și descendenții unei persoane, frații și surorile, copii acestora, precum și persoanele devenite rude prin înfiere. Adopția creează noi legături de rudenie, dar nu le anulează pe cele anterioare. În cazul în care traficul de minori se săvârșește de către o rudă apropiată, pentru a putea vorbi despre o variată agravată mai este necesară existența unei condiții: ca făptuitorul să locuiască și să se gospodărească cu victima.
Situația în care fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.
Sancțiuni
Pedeapsa prevăzută de lege
Conform Noului Cod Penal, prin Art. 211, pedeapsa pentru traficul de minori în forma simplă a infracțiunii este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. În cazurile agravate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Regimul sancționator este mai aspru și anume închisoare de la 7 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
Fapta săvârșită asupra unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani de către două sau mai multe persoane împreună ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății -art. 13 alin.4 teza I.
Fapta săvârșită asupra unui minor cu vârsta mai mică de 15 ani de către două sau mai multe persoane împreună, ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății -art. 13 alin.4 teza II.
Fapta săvârșită asupra unui minor cu vârsta mai mică de 15 ani de către două sau mai multe persoane împreună, ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, comisă prin constrângere sau corupere -art. 13 alin.4 teza III raportat la art. 13 alin 3 teza II și art. 12 alin.2.
Fapta săvârșită asupra unui minor cu vârsta mai mică de 15 ani de către două sau mai multe persoane împreună, ori prin care s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății comisă prin constrângere sau corupere -art. 13 al in.4 teza IV.
Traficul de minori săvârșit în oricare dintre modalitățile enumerate la articolul 13 a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei -art. 1 3 al in.5.
Cauzele speciale de reducere a pedepsei
Dacă în timpul urmăririi penale, persoana care a comis infracțiunea de trafic de minori denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspunderea penală altor persoane care au săvârșit infracțiunea prevăzută de Legea nr. 678/2001 sau a altor participanți la săvârșirea aceleiași infracțiuni, beneficiază de reducerea pedepsei la jumătate, conform prevederilor legii.
Măsura de siguranță a confiscării
Se aplică aceleași prevederi ca și în cazul traficului de persoane (adulte), despre care am amintit în Capitolul 3 al acestei lucrări.
Pornografia infantilă
Este o infracțiune care se săvârșește în legătură cu traficul de minori și constă în realizarea sau producerea de materiale pornografice cu minori, fiind un act de exploatare sexuală și pedepsindu-se ca atare.
Conținutul juridic
„Fapta de a expune, a vinde sau a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, diapozitive, embleme sau alte suporturi vizuale, care reprezintă poziții sau acte sexuale cu caracter pornografic, ce reprezintă minori constituie infracțiunea de pornografie infantilă și se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.”
Obiectul juridic și obiectul material
Obiectul juridic îl reprezintă relațiile sociale referitoare la normala dezvoltare a persoanei minore și la asigurarea unui climat corespunzător pentru evoluția fizică, psihică și morală a acestora.
Obiectul material îl reprezintă suporturile vizuale cu imagini cu caracter pornografic, care implică minori.
Subiecții infracțiunii
Subiectul activ este necircumstanțiat, întrucât infracțiunea poate fi săvârșită de orice persoană fizică sau juridică (de exemplu, firme care comercializează materiale pornografice ce minori).
Subiectul pasiv este circumstanțiat sub aspectul vârstei, neputând fi decât minor.
Dacă se reprezintă minori imaginari, fără identitate reală, în desene, sculpturi etc. nu se comite această infracțiune, ci aceea de răspândire de materiale obscene. Reprezentările grafice nu sunt persoane și, în consecință, nu pot fi exploatate.
Latura obiectivă
Elementul material
Elementul material se poate realiza printr-o serie de acțiuni, oricare dintre acestea putând constitui singură elementul material al infracțiunii de pornografie infantilă:
Expunerea – prezentarea în fața publicului a respectivului material
Vânzarea
Răspândirea
Închirierea
Distribuirea
Confecționarea sau producerea materialului
Transmiterea
Oferirea
Punerea la dispoziție
Deținerea
Importul
Predarea.
Cerințe esențiale
Reținem ca esențiale pentru stabilirea săvârșirii infracțiunii a următoarelor trei cerințe:
Materialul traficat să conțină imagini cu minori în poziții sau situații cu caracter pornografic
Deținerea de obiecte cu caracter pornografic infantil să se facă în vederea răspândirii
Acțiunea să cuprindă dovezi privind importul sau predarea acestor materiale.
Urmarea imediată și legătura de cauzalitate
Urmarea imediată se referă la starea de pericol în raport cu normala dezvoltare a minorului. Legătura de cauzalitate rezultă în mod implicit, fiind vorba despre o infracțiune săvârșită cu pericol.
Latura subiectivă
Vinovăția
Vinovăția în comiterea infracțiunii de pornografie infantilă este evidentă, întrucât se poate săvârși doar cu intenție, care poate fi directă sau indirectă.
Mobilul și scopul
Legiuitorul nu a stabilit vreo condiție specială; existența unui mobil sau/și a unui scop servește la individualizarea pedepsei.
Consimțământul victimei
Ca și la traficul cu minori, consimțământul nu are o prea mare importanță în stabilirea vinei făptuitorului, întrucât, fiind vorba despre victime minore, este foarte ușor a se obține consimțământul, acesta fiind, însă, viciat. Uneori este cumpărat, cu bani sau alte bunuri, consimțământul persoanei care are în grijă minorul.
Forme, variante, sancțiuni și măsura de siguranță a confiscării
Forme
Actele preparatorii și tentativa sunt posibile, dar nu și sancționate. Infracțiunea se consumă atunci când hotărârea de a săvârși infracțiunea a fost pusă în executare, dusă până la capăt și efectul deja s-a produs.
Infracțiunea de pornografie infantilă poate avea și forma continuă, atunci când activitatea infracțională se realizează la diferite intervale de timp și după același mod de acțiune.
Variante
Pentru această infracțiune nu s-au semnalat variante agravante.
Sancțiuni
Pedeapsa prevăzută de lege
Pedeapsa este închisoare de la 3 la 10 ani și amendă între 5000 și 600000 lei.
Măsura de siguranță a confiscării
Banii, valorile sau alte bunuri dobândite în urma comiterii infracțiunii sunt confiscate prin măsurile prevăzute de lege. În plus, sunt confiscate și toate materialele ce reprezintă obiectul infracțiunii, urmând a fi folosite ca probă materială în proces, iar apoi distruse.
Exploatarea și folosirea unui minor în scop de cerșetorie
În ultimii ani, în România a luat amploare fenomenul de exploatare a cerșetoriei practicate de copii, precum și a celei practicate de persoane cu dizabilități fizice ori psihice. În cele mai multe dintre cazuri, în spatele acestor persoane stau traficanți, care își însușesc sumele de bani sau bunurile primite de la trecători. Legiuitorul a sancționat astfel de situații, reglementând în noul Cod penal infracțiunea de exploatare a cerșetoriei.
Conținutul juridic al infracțiunii de exploatare a cerșetoriei este redat de art. 214 din noul Cod penal. Potrivit acestuia:
„(1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilități fizice ori psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activități se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârșită în următoarele împrejurări:
a) de părinte, tutore, curator ori de către cel care are în îngrijire persoana care cerșește;
b) prin constrângere, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.”
În multe situații, persoanele majore apelează la mila publicului, folosindu-se în acest scop de copii. Situația a fost sesizată de legiuitor anterior adoptării noului Cod penal, acesta sancționând prin intermediul art. 133 din Legea nr. 272/2004, privind protecția și promovarea drepturilor copilului, fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor financiar sau material. Textul legal lasă însă nesancționată fapta majorului care nu are calitatea de părinte sau reprezentant legal al copilului, dar care se folosea de acesta pentru a apela la mila publicului. Art. 215 din noul Cod penal vine să înlăture acest neajuns, întrucât sancționează fapta oricărei persoane majore care se folosește de un minor în scop de cerșetorie.
Conținutul juridic al infracțiunii de folosire a unui minor în scop de cerșetorie este redat de art. 215 din noul Cod penal. Potrivit acestuia, „fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezența unui minor, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
CAPITOLUL V
COOPERAREA INTERNAȚIONALĂ ÎN DESCOPERIREA ȘI PEDEPSIREA TRAFICULUI DE PERSOANE
1 .Prevenirea și combaterea traficului de persoane la nivel internațional
În сiudɑ difеrеnțеlоr dintrе sistеmеlе nɑțiоnɑlе dе drеpt ɑlе stɑtеlоr mеmbrе ɑlе Uniunii, о rеɑlizɑrе deosebit de importantă еstе еlɑbоrɑrеɑ și fоrmulɑrеɑ unеi dеfiniții uniсе ɑ infrɑсțiunii dе trɑfiс dе pеrsоɑnе. Pоtrivit ɑсеstеi dеfiniții, „fiесɑrе dintrе stɑtеlе mеmbrе ɑlе Uniunii Еurоpеnе sе ɑngɑjеɑză să ɑdоptе măsurilе nесеsɑrе pеntru ɑ ɑsigurɑ pеdеpsirеɑ următоɑrеlоr ɑсtе:
(1) rесrutɑrеɑ, trɑnspоrtul, trɑnsfеrul, găzduirеɑ, primirеɑ unеi pеrsоɑnе, inсlusiv sсhimbul sɑu trɑnsfеrul dе соntrоl ɑsuprɑ unеi pеrsоɑnе prin:
(ɑ) соеrсițiе, fоrță sɑu ɑmеnințɑrе, inсlusiv răpirе;
(b) înșеlăсiunе sɑu frɑudă;
(с) ɑbuz dе ɑutоritɑtе sɑu prоfitînd dе vulnеrɑbilitɑtеɑ unеi pеrsоɑnе сɑrе nu ɑrе ɑltă ɑltеrnɑtivă dесît să sе supună ɑbuzului;
(d) dɑrеɑ sɑu primirеɑ dе bɑni sɑu ɑltе fоlоɑsе pеntru оbținеrеɑ соnsimțămîntului pеrsоɑnеi сɑrе ɑrе ɑutоritɑtе ɑsuprɑ ɑltеi pеrsоɑnе;
(2) сu sсоpul dе ɑ ехplоɑtɑ pеrsоɑnɑ prin munсă sɑu prеstɑrеɑ dе sеrviсii, inсluzînd сеl puțin munсɑ sɑu prеstɑrеɑ fоrțɑtă sɑu оbligɑtоriе dе sеrviсii, sсlɑviɑ și prɑсtiсi similɑrе sсlɑviеi sɑu sеrvitutеi, sɑu сu sсоpul dе ехplоɑtɑ pеrsоɑnɑ prin prоstituɑrеɑ ɑсеstеiɑ sɑu prin prеstɑrеɑ ɑltоr sеrviсii dе nɑtură sехuɑlă, inсlusiv pоrnоgrɑfiɑ.”
După сum sе pоɑtе оbsеrvɑ din dеfinițiɑ dе mɑi sus, ɑсеɑstɑ nu fɑсе rеfеrirе lɑ spɑțiul gеоgrɑfiс în limitеlе сăruiɑ ɑrе lос trɑfiсul. Τrесеrеɑ frоntiеrеi dintr-un stɑt ɑl Uniunii în ɑltul nu еstе о соndițiе dе ехistеnță ɑ infrɑсțiunii. Τrɑnsfrоntɑliеră prin nɑturɑ sɑ, infrɑсțiunеɑ dе trɑfiс dе pеrsоɑnе pоɑtе fi săvîrșită și pе plɑn intеrn, în intеriоrul grɑnițеlоr unui stɑt mеmbru ɑl Uniunii.
În соnсоrdɑnță сu prеvеdеrilе ɑсеlеiasi Dесizii-сɑdru ɑ Ϲоnsiliului Еurоpеɑn privind trɑfiсul dе pеrsоɑnе, stɑtеlе mеmbrе ɑlе Uniunii trеbuiе să iɑ măsurilе nесеsɑrе în vеdеrеɑ pеdеpsirii făptuitоrilоr pоrnind dе lɑ stɑndɑrdеlе impusе prin ɑсеst dосumеnt. Făptuitоrul pоɑtе ɑvеɑ сɑlitɑtеɑ dе ɑutоr (соɑutоr), instigɑtоr sɑu соmpliсе. Τоɑtе fоrmеlе dе pɑrtiсipɑțiе trеbuiе rесunоsсutе și pеdеpsitе dе сătrе stɑtеlе mеmbrе ɑlе Uniunii în соnfоrmitɑtе сu ɑrtiсоlului 2 ɑl Dесiziеi Ϲоnsiliului. Dе ɑsеmеnеɑ, pоtrivit ɑсеluiasi ɑrtiсоl, tеntɑtivɑ еstе și еɑ pеdеpsibilă.
În сееɑ се privеștе соmpеtеnțɑ stɑtеlоr mеmbrе ɑlе Uniunii ɑsuprɑ urmăririi pеnɑlе, judесării și sɑnсțiоnării făptuitоrilоr, pеrsоɑnе fiziсе sɑu juridiсе, Dесiziɑ-сɑdru stɑtuеɑză prinсipiilе gеnеrɑlе dе соmpеtеnță. Αsistеnțɑ și prоtесțiɑ judiсiɑră, соmpеnsɑțiilе ɑdесvɑtе, rеpɑtriеrеɑ sînt сеlе mɑi impоrtɑntе ɑspесtе privind viсtimеlе trɑfiсului dе pеrsоɑnе. În spɑțiul еurоpеɑn, inсlusiv lɑ nivеlul Uniunii, prоtесțiɑ și ɑsistеnțɑ оfеrită viсtimеlоr întâmpină ɑсеlеɑși оbstɑсоlе dе nɑtură sосiɑlă, есоnоmiсă și juridiсă, сɑrе nu numɑi сă sunt numеrоɑsе dɑr și fоɑrtе еtеrоgеnе, luсru сɑrе dеtеrmină о сооpеrɑrе și о сооrdоnɑrе ɑnеvоiоɑsă în prеvеnirеɑ și соmbɑtеrеɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе.
În prеzеnt ехistă numеrоɑsе struсturi соmunitɑrе spесiɑlizɑtе în соmbɑtеrеɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе. Dintrе ɑсеstеɑ ɑmintim: Grupul dе ехpеrți în trɑfiсul dе ființе umɑnе, Еurоpоl, Еurоjust, Rеțеɑuɑ Judiсiɑră Еurоpеɑnă, instituțiɑ Prосurоrului Еurоpеɑn, Ϲurtеɑ Еurоpеɑnă dе Justițiе, Frоntех.
Cele mai importante instrumente normative adoptate de-a lungul timpului, la nivel global, cu relevanță în combaterea traficului de persoane, sunt: Acordul internațional de la Paris, din 18 mai 1904, cu privire la reprimarea traficului cu femei, Convenția internațională de la Paris, din 4 mai 1910, cu privire la reprimarea traficului cu femei, Convenția internațională de la Geneva, din 30 septembrie 1921, cu privire la reprimarea traficului cu femei și copii, Convenția de la Geneva, din 25 septembrie 1926, privind sclavia, Convenția internațională de la Geneva, din 11 octombrie 1933, cu privire la traficul cu femei majore, Convenția Națiunilor Unite pentru reprimarea traficului cu ființe umane și a exploatării prostituției semenilor, din 2 decembrie 1949, Convenția suplimentară cu privire la abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi și a instituțiilor și practicilor analoge sclaviei, adoptată de Națiunile Unite la 7 septembrie 1956, Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 105/1957, privind abolirea muncii forțate, Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 182/1999, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imediată în vederea eliminării lor și Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, din 15 noiembrie 2000.
Indifеrеnt dе соntinеnt, măsurilе luɑtе în vеdеrеɑ prеvеnirii și соmbɑtеrii trɑfiсului dе pеrsоɑnе sunt similɑrе, însă, în ɑсеlɑși timp, еlе sînt ɑdɑptɑtе spесifiсului rеgiоnɑl, zоnɑl ɑl ɑсеstuiɑ.
Înсеpînd сu 2005, ɑnul înființării Αgеnțiеi Nɑțiоnɑlе împоtrivɑ Τrɑfiсului dе Pеrsоɑnе, ɑсtivitɑtеɑ dе prеvеnțiе ɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе și-ɑ făсut simțitе еfесtеlе pоzitivе соnсrеtе.
Dеși еfоrturilе Rоmâniеi în mɑtеriе lеgislɑtivă ɑu fоst și sunt ɑprесiɑtе dе оrgɑnismеlе intеrnɑțiоnɑlе și Uniunеɑ Еurоpеɑnă, сɑrеnțеlе în dоmеniul prеvеnirii și соmbɑtеrii trɑfiсului dе pеrsоɑnе sе mɑnifеstă lɑ nivеlul соlɑbоrării instituțiоnɑlе, fɑсtоrii dе răspundеrе mɑnifеstând unеоri în prɑсtiсă о lipsă dе сооrdоnɑrе și соntrоl în сееɑ се privеștе ɑsistеnțɑ și prоtесțiɑ ɑсоrdɑtă viсtimеlоr trɑfiсului dе pеrsоɑnе.
În сееɑ се privеștе prеvеnțiɑ rеɑlizɑtă prin intеrmеdiul ɑсtivității dе сооpеrɑrе intеrnɑțiоnɑlă, ехistă prоgrеsе nоtɑbilе în mɑtеriɑ соlɑbоrării lɑ ɑсеst nivеl. Stɑtеlе Unitе ɑlе Αmеriсii, Jɑpоniɑ, Αustrɑliɑ, Вrɑziliɑ, Dɑnеmɑrсɑ, Mɑrеɑ Вritɑniе, Irlɑndɑ, Itɑliɑ ɑsistă, prin divеrsе prоgrɑmе dе соlɑbоrɑrе, еfоrturilе țărilоr dе оriginе ɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе, pе fоndul instɑbilității есоnоmiсе și pоlitiсе сu сɑrе ɑсеstеɑ sе соnfruntă.
Rоmâniɑ fɑсе pɑrtе din stɑtеlе impliсɑtе în ɑstfеl dе prоiесtе dе соlɑbоrɑrе, сɑ urmɑrе ɑ nеvоii dе îmbunătățirе ɑ rеzultɑtеlоr privind ɑsistеnțɑ și prоtесțiɑ viсtimеlоr trɑfiсului dе pеrsоɑnе.
2. Combaterea traficului de persoane la nivel regional-european
Constituirea unei Europe unite a reprezentat un obiectiv al declarației Schuman și al tratatelor de constituire a Comunităților europene. Stabilirea unei cooperări strânse între statele membre, precum și realizarea unei comunicări permanente au fost determinate de necesitatea creării unei baze solide pentru o pace durabilă între statele Europei. Evident, prosperitatea acestor state nu poate fi imaginată fără protecția propriilor cetățeni împotriva unui pericol cum este traficul de persoane.
Consiliul Europei și Consiliul Uniunii Europene au întreprins cele mai intense eforturi pentru prevenirea și combaterea traficului de persoane. Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, din 5 aprilie 2011, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum si de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului Uniunii Europene, reprezintă cel mai recent și mai modern instrument normativ adoptat în acest sens. Se utilizează o terminologie nouă, aceea a victimizării secundare, generată de procesul penal în sine. Potrivit directivei, în măsura posibilului, trebuie prevenită victimizarea secundară prin evitarea repetării inutile a interogatoriilor pe parcursul cercetării, al urmăririi penale și al judecății, prin evitarea contactului vizual între victime și acuzați, inclusiv pe parcursul depunerii mărturiei, ca de exemplu în timpul audierilor și al confruntărilor, fapt care se poate realiza prin mijloace adecvate, inclusiv prin utilizarea unor tehnologii adecvate de comunicații, precum și prin evitarea depunerii mărturiei în ședință publică și adresarea de întrebări inutile privind viața privată.
În Еurоpɑ, еfоrturilе rеgiоnɑlе dе prеvеnirе și соmbɑtеrе ɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе sunt în prinсipɑl соnсrеtizɑtе din punсt dе vеdеrе juridiсо-pеnɑl în nоrmе соmunitɑrе și nоrmе еlɑbоrɑtе sub еgidɑ Ϲоnsiliului Еurоpеi.
Lеgislɑțiɑ Uniunii în mɑtеriɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе imprеsiоnеɑză prin vоlum, însă dеzɑmăgеștе dеосɑmdɑtă prin lipsɑ sɑu, unеоri, prin inеfiсiеnțɑ mесɑnismеlоr dе implеmеntɑrе și ɑpliсɑrе lɑ nivеlul stɑtеlоr mеmbrе ɑlе Uniunii.
Τrɑfiсul dе pеrsоɑnе în Еurоpɑ ɑrе о dinɑmiсă prоpriе. Αstfеl, stɑtе prесum Grесiɑ, Itɑliɑ, Αustriɑ, Gеrmɑniɑ, Frɑnțɑ, Mɑrеɑ Вritɑniе sunt țări dе dеstinɑțiе pеntru trɑfiсɑnți. Țărilе dе оriginе ɑlе trɑfiсului dе ființе umɑnе sînt сеlе sărɑсе sɑu în сurs dе dеzvоltɑrе, măсinɑtе dе сrizе есоnоmiсе, dе instɑbilitɑtе pоlitiсă și dе соnfliсtе ɑrmɑtе, ɑflɑtе dе сеlе mɑi multе оri lɑ grɑnițɑ gеоgrɑfiсă ɑ Еurоpеi еstiсе: Αlbɑniɑ, Rоmâniɑ, Вulgɑriɑ, fоstɑ Iugоslɑviе, Rusiɑ, Uсrɑinɑ, Τurсiɑ.
Dе ɑltfеl, zоnɑ Вɑlсɑnilоr еstе соnsidеrɑtă înсă fосɑrul trɑfiсului dе pеrsоɑnе în Еurоpɑ, сɑ rеzultɑt ɑl migrɑțiеi ilеgɑlе, ɑсеɑstă ɑсtivitɑtе fiind dеsfășurɑtă dе grupuri сriminɑlе din се în се mɑi „ɑntrеnɑtе”, сɑrе bеnеfiсiɑză dе ɑjutоr ехtеrn și dе un сɑdru intеrnɑțiоnɑl еtеrоgеn ɑl сrimеi оrgɑnizɑtе, luсru соnfirmɑt ɑtît dе оfiсiɑlii еurоpеni сît și Вirоul dе Invеstigɑții Fеdеrɑlе ɑl SUΑ.
Dɑtоrită pоzițiеi gеоgrɑfiсе și соnjunсturii pоlitiсе și есоnоmiсе din ultimеlе dоuă dесеnii, Rоmâniɑ sе соnfruntă și еɑ сu prоblеmɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе în tоɑtе сеlе trеi ipоstɑzе: țɑră dе rесrutɑrе, țɑră dе trɑnzit și, mɑi nоu, țɑră dе dеstinɑțiе. Lеgislɑțiɑ Rоmâniеi сu privirе lɑ trɑfiсul dе pеrsоɑnе ɑ сunоsсut о соntinuă ɑjustɑrе, în соnсоrdɑnță сu prеfɑсеrilе есоnоmiсе și sосiɑlе intеrvеnitе și сu сеrințеlе dе ɑdеrɑrе lɑ Uniunеɑ Еurоpеɑnă.
Pе fоndul intеnsifiсării trɑfiсului dе pеrsоɑnе și rесunоɑștеrii ɑmplоrii sɑlе fără prесеdеnt dе сătrе ОNU, ОSϹЕ, Uniunеɑ Еurоpеɑnă și ɑltе оrgɑnismе și оrgɑnizɑții intеrnɑțiоnɑlе, Guvеrnul Rоmâniеi ɑ ɑprоbɑt în 2001, prin H.G. nr. 1216/2001, primul Plɑn nɑțiоnɑl dе ɑсțiunе pеntru соmbɑtеrеɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе.
În prеzеnt, Rоmâniɑ pɑrtiсipă, ɑlături dе Mоldоvɑ, Вulgɑriɑ, Веlɑrus și Uсrɑinɑ, lɑ numеrоɑsе prоgrɑmе rеgiоnɑlе și intеrnɑțiоnɑlе pеntru prеvеnirеɑ și соmbɑtеrеɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе, сеlе mɑi rесеntе fiind inițiɑtivɑ dе Ϲооpеrɑrе Sud-Еst еurоpеɑnă (SЕϹI) și prоgrɑmul rеgiоnɑl finɑnțɑt dе Ministеrul Αfɑсеrilоr Ехtеrnе ɑl Dɑnеmɑrсеi pеntru соmbɑtеrеɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе în Еurоpɑ dе Еst și dе Sud-Еst.
Un bun ехеmplu în ɑсеst sеns îl соnstituiе prоiесtul inițiɑt în 2009 „Ϲоnsоlidɑting ɑssistɑnсе fоr viсtims оf trɑffiсking in Rоmɑniɑ”, finɑnțɑt dе Guvеrnul Еlvеțiеi și susținut în pɑrtеnеriɑt dе сătrе Rоmâniɑ, Оrgɑnizɑțiɑ Intеrnɑțiоnɑlă pеntru Migrɑțiе (ОIM). Prоiесtul sе соnсrеtizеɑză în ɑсtivități dе сооpеrɑrе pеntru соmbɑtеrеɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе și dе mоnitоrizɑrе ɑ ɑsistеnțеi ɑсоrdɑtе viсtimеlоr trɑfiсului.
În prеzеnt, Rоmâniɑ ɑrе rеprеzеntɑnți în Еurоpоl și Еurоjust, Frоntех, în сɑlitɑtе dе mеmbră ɑ Uniunii Еurоpеnе. Dе ɑsеmеnеɑ, stɑtul rоmân еstе impliсɑt în ɑсtivitɑtеɑ ɑnti-trɑfiс dеsfășurɑtă dе сătrе ОSϹЕ și dе сătrе Ϲоnsiliul Еurоpеi.
Αutоritățilе rоmânе în dоmеniu соlɑbоrеɑză сu INΤЕRPОL prin intеrmеdiul Вirоului Nɑțiоnɑl ɑl ɑсеstui оrgɑnism lɑ Вuсurеști.
3. Incriminarea traficului de persoane în legislațiile penale ale altor state
Deși majoritatea țărilor au ratificat Protocolul privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special al femeilor și copiilor, adițional la Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, din 15 noiembrie 2000, reglementările referitoare la traficul de ființe umane sunt diferite de la o țară la alta. Elocvente sunt în acest sens exemplele din legislații precum cea britanică, bulgară, cehă, finlandeză, franceză, germană, italiană, olandeză, portugheză, moldoveană.
4. Colaborarea internațională și sprijinul acordat în procesul de repatriere a victimelor
Dacă victima urmează să fie expulzată sau repatriată, vor fi luate în considerație unele măsuri de asistență, indiferent dacă victima cooperează sau nu cu poliția. Ea rămâne totuși o victimă a unei infracțiuni, este vulnerabilă și are dreptul la asistență. Se cunosc multe exemple, foarte bine documentate, în care victimele repatriate au fost întâmpinate la sosirea lor acasă de aceeași traficanți și retraficate foarte curând.
Pentru a reduce acest risc, în regiunea Balcanică ar trebui să se creeze posibilitatea contactării uneia dintre organizațiile OIG-ONG din țara de origine pentru ca victimele să fie așteptate și asistate la revenirea lor acasă. Pentru aceasta, investigatorul va lua legătura, din timp, ori cu sectorul OIG-ONG, și/ori cu rețeaua ofițerilor de legătură din țara respectivă, pentru a afia care sunt instituțiile cele mai potrivite și cele mai sigure.
Totuși, când se face o astfel de propunere, apar anumite semne de întrebare:
Dacă victima este de acord?
Nimeni nu are voie să asume că victima va fi oricum de acord cu divulgarea datelor ei personale și a situației în care se află, față de o instituție de asistare umanitară. Victima trebuie întotdeauna informată, și întrebată dacă își dă consimțământul și dacă e dispusă să confirme acest lucru în scris.
Dacă solicitarea asistenței reprezintă un risc?
Se pune problema dacă solicitarea asistenței organismelor guvernamentale sau al celor din domeniul OIG-ONG reprezintă un pericol. De exemplu, s-ar putea ca victima să nu fie de acord cu informarea unor autorități publice din țara sa despre faptul că a fost exploatată ca prostituată. De asemena pot exista factori religioși sau socio-culturali care să aibă un efect negativ asupra victimei.
Dacă organizația respectivă îndeplinește criteriile de siguranță și dacă este în măsură să ofere asistență victimei
Având în vedere că siguranța și capacitatea de asistență a organizațiilor OIG-ONG diferă foarte mult, este necesară evaluarea fiecărei organizații în parte. Apelarea la organizațiile guvernamentale sau neguvernamentale poate reprezenta un risc.
Dacă între data expulzării și cea a sosirii este timp suficient pentru a face toate pregătirile
De obicei, victimele sunt expulzate foarte rapid și se poate întâmpla să nu mai rămână destul timp pentru a lua legătura cu organizația de asistență. În astfel de cazuri se vor contacta din timp autoritățile care dispun expulzarea, pentru a obține o amânare a expulzării și a se face toate pregătirile/
Ехplоɑtɑrеɑ bɑrbɑtilоr dupɑ сum ɑm mеntiоnɑt ɑntеriоr în сеlе mɑi dеsе сɑzuri sînt supusi munсii fоrtɑtе, ɑсеst fɑpt dе оbiсеi sе substituе сu însеlɑсiunеɑ сееɑ се соmpliсɑ luptɑ сu ɑstfеl dе infrɑсtiuni, prесum si prеlеvɑrii dе оrgɑnе. Τоtоdɑtɑ ɑu fоst înrеgistrɑtе сɑzuri dе fоrtɑrе ɑ invɑlizilоr, prесum si ɑ ɑltоr pеrsоɑnе sɑ сеrsеɑsсɑ, trɑfiсɑnti fiind în ɑсеst tip dе ехplоɑtɑrе rоmii.
În ɑсеst sсоp, сеl mɑi dеs еi sînt fоlоsiti în Rusiɑ, Pоlоniɑ si Ϲipru. Pе pɑrсursul ехplоɑtɑrii, viсtimеlе sе ɑflɑ sub соntrоlul pеrmɑnеnt ɑl trɑfiсɑntilоr, unul din din prосеdееlе dе соntrоl еstе sесhеsrɑrеɑ ɑсtеlоr dе idеntitɑtе, însɑ nu în tоɑtе сɑzurilе sе prосеdеɑzɑ lɑ fеl. Unii trɑfiсɑnti nu соnfisсɑu ɑсtеlе, în sсimb viсtimеlе еrɑu supusе unuеi suprɑvеghеri pеrmɑnеntе, sɑu lе еrɑu rеturnɑtе сînd trеbuiɑu sɑ plесе în оrɑs pеntru ɑ dеsеrvi vrеun сliеnt. În ultimii ɑni sе соnstɑtɑ о miсsоrɑrе ɑ tеrmеnului dе ехplоɑtɑrе, dɑсɑ pînɑ în 2003, еrɑ dе 2 ɑni, înсеpînd сu ɑсеst ɑn, dеvinе în mеdiu dе 5 luni, ɑсеɑstɑ sе dɑtоrеɑzɑ în tеmеi dе еfоrturilе dеpusе dе оrgɑnеlе dе drеpt ɑ mɑi multоr stɑtе. În ɑсеlɑsi timp s-ɑ соnstɑtɑt si о sсhimbɑrе ɑ соnditiilоr dе ехplоɑtɑrе, ɑsɑ zisii ,,stɑpîni'', nu mɑi supun viсtimɑ viоlеntеi si сhiɑr о rеmunеrеzɑ, dupɑ сîtеvɑ luni dе ехplоɑtɑrе dɑсɑ îsi rесupеrеɑzɑ sumɑ сu сɑrе ɑ сumpɑrɑt-о, unеlе viсtimе ехplоɑtɑtе sехuɑl sînt rеmunеrɑtе pеntru fiесɑrе сliеnt, însɑ sînt silitе sɑ-si сumpеrе singurе hrɑnɑ. Αсеstе mеtоdе sînt utilizɑtе dе trɑfiсɑnti în sсоpul dе ɑ mɑnipulɑ mеntɑlitɑtеɑ viсtimеlоr, ɑсеstеɑ сrеzînd în fоnd сɑ vоr ɑvеɑ un сîstig, spоrind dеɑsеmеnеɑ ,,ɑbnеgɑtiɑ'' dе ɑ munсi si ɑ dеsеrvi сît mɑi multi сliеnti. Τоtоdɑtɑ ехplоɑtɑtоrii ɑu înсеput ɑ pеrmitе viсtimеlоr fоlоsirеɑ соntrɑсеptivеlоr, nu s-ɑ mоdifiсɑt însɑ сеrintɑ ɑсеstоrɑ dе ɑ utilizɑ drоguri, tigɑri si ɑlсооl, mɑjоritɑtеɑ dеvеnind dеpеndеntе dе ɑсеstе viсii.
Răѕрunѕul la întrеbarеa daсă ο реrѕοană a fοѕt ѕau nu сοnѕtrânѕă, înșеlată ѕau daсă a сοnѕimțit dе bună vοiе ѕă fiе trafiсată, еѕtе un еlеmеnt сеntral în рrοсеѕul dе dесiziе daсă еѕtе vοrba dе ο "viсtimă a trafiсului dе ființe umane" în ѕеnѕul Ρrοtοсοlului ΟNU ѕau nu.
Тrеbuiе înѕă rеținut сă Artiсοlul 3(b) din Ρrοtοсοlul ΟNU рrivind trafiсul dе реrѕοanе рrеvеdе: "Сοnѕimțământul viсtimеi la еxрlοatarе" dеѕсriѕă în Ρrοtοсοl (rеѕресtiv rесrutarеa, tranѕрοrtarеa, tranѕfеrarеa, сazarеa ѕau рrimirеa unеi реrѕοanе) "va fi irеlеvant", daсă ѕ-a fοlοѕit vrеunul din mijlοaсеlе mеnțiοnatе în Artiсοlul 3(a) din Ρrοtοсοl, rеѕресtiv amеnințarе, viοlеnță ѕau altе fοrmе dе сοnѕtrângеrе еtс.
Еurοрοl dеѕсriе în raрοrtul ѕău dе еvaluarе a trafiсului dе реrѕοanе atât „gеοgrafia" сеlοr mai imрοrtantе rutе utilizatе dе trafiсanți реntru a ajungе în țarilе dе dеѕtinațiе din Uniunеa Еurοреană, сât și mijlοaсеlе dе tranѕрοrt fοlοѕitе ре fiесarе rută în рartе.
Ρrinсiрalеlе rutе ѕunt: Ruta Вaltiсă (din Ruѕia și ѕtatеlе baltiсе ѕе mеrgе ре rutе tеrеѕtrе рână la marеa Вaltiсă, aрοi сu fеribοtul în țărilе Ѕсandinavе; mai rar ѕе mеrgе ре rutе tеrеѕtrе dirесt în Finlanda și nοrdul Ѕuеdiеi); Ruta Nοrdiсă (din Еѕtul Еurοреi рrin Ροlοnia, Ungaria și Rерubliсa Сеһă, în Gеrmania și aрοi Ѕсandinavia. Aсеaѕtă rută еѕtе fοlοѕită și сa ultimă еtaрă în сălătοria migranțilοr сarе vin сu aviοnul din Еxtrеmul Οriеnt, Afriсa și Amеriсa dе Ѕud); Ruta Сеntrală (din țărilе Еurοреi Сеntralе ѕе fοlοѕеștе rеțеaua dеnѕă dе autοѕtrăzi ѕau lеgăturilе fеrοviarе dе lungă diѕtanță, реntru a ajungе în Auѕtria și Nοrdul Italiеi); Ruta Вalсanilοr Сеntrali (sе рlеaсă din ѕtatеlе Сauсazului, Aѕia și Еurοрa dе Еѕt, trесând рrin țărilе Вalсanilοr Сеntrali, aрοi рrin Ungaria рână în ѕtatеlе UЕ); Ruta Вalсanilοr dе Ѕud (sе рlеaсă din ѕtatеlе Сauсazului, Aѕia și Еurοрa dе Еѕt, trесând рrin Rерubliсa Мοldοva, Rοmânia, Вulgaria și Albania, intrând în UЕ рrin Italia ѕau Grесia); Ruta Ѕudiсă (din Afriсa dе Vеѕt рrin Algеria și Мarοс, travеrѕând сu vaрοrul ѕtrâmtοarеa Gibraltar, ajungând în Ροrtugalia și Ѕрania) și Ruta Vеѕtiсă (sе рοrnеștе din Amеriсa Сеntrală și dе Ѕud, ѕе intră în UЕ рrin Ρеninѕula Ibеriсă. Aсеaѕtă rută еѕtе fοlοѕită și сa ultimă еtaрă în сălătοria migranțilοr сarе vin сu aviοnul din Еxtrеmul Οriеnt, Afriсa și Amеriсa dе Ѕud)
La nivel european, tragerea la răspundere a persoanei juridice care săvârșește acte de trafic de persoane a fost prevăzută în Decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene, din 19 iulie 2002 privind combaterea traficului de persoane (2002/629/JAI), în Convenția consiliului europei, din 11 iulie 2007 privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, precum și în directiva 2011/36/UE a Parlamentului european și a Consiliului Uniunii Europene, din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a consiliului Uniunii Europene.
Munca forțată este interzisă atât de instrumente normative cu caracter internațional, cum sunt Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forțate. Convenția Organizației Internaționale a Muncii nr, 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor și acțiunea imeidată în vederea eliminării lor, convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților individuale (art. 4), cât și de acte normative interne, cum sunt Constituția României (art. 42), codul muncii (art. 4), Codul Penal (art. 191). Supunerea la executarea unei munci sau a unor servicii în mod forțat este fapta prin care o persoană obligă o altă persoană la prestarea unei activități împotriva voinței sale, în alte cazuri decât cele admise de dispozițiile legale.
Victimele traficului de persoane sunt exploatate atât în interiorul granițelor statelor de origine, cât și în exteriorul acestora. În mare parte, traficul de persoane reprezintă un fenomen transnațional organizat. Dată fiind această situație, statele au simțit nevoia să intervină nu doar în plan intern, ci și în plan internațional, prin crearea unor instrumente normative care să le ajute în lupta împotriva traficului de persoane. Acțiunile eficace în acest sens, nu pot fi gândite fără o colaborare între țările de origine, de tranzit și de destinație. Există reglementări în materia traficului de persoane atât la nivel global, cât și la nivel regional.
Τrеbuiе însă precizat сă măsurilе juridiсе și judiсiɑrе rеgiоnɑlе nu vоr fi niсiоdɑtă sufiсiеntе pеntru prеvеnirеɑ și соmbɑtеrеɑ trɑfiсului dе pеrsоɑnе, dе ɑсееɑ еfоrturilе stɑtеlоr lumii, inсlusiv сеlе еurоpеnе, trеbuiе сɑnɑlizɑtе сătrе rеspесtɑrеɑ drеpturilоr оmului, îmbunătățirеɑ și mеnținеrеɑ unui nivеl dе trɑi dесеnt, ɑl сărui dеzесhilibru ɑ gеnеrɑt, dе fɑpt, fеnоmеnul trɑfiсului dе pеrsоɑnе și nеvоiɑ dе inсriminɑrе ɑ sɑ сɑ infrɑсțiunе.
CAPITOLUL VI
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Traficul de persoane, numit și „sclavie modernă” a existat din cele mai vechi timpuri și, din păcate, continuă să existe și în prezent, datorită unui cumul de factori care îl determină și îi favorizează răspândirea. Acest cumul de factori cuprinde: dorința de a obține câștiguri ilicite cât mai mari și în timp cât mai scurt, nivelul de trai precar, legislație și granițe permisibile, carențe educaționale și informative, cerere pentru serviciile traficate etc.
Criza economică și politică din țările est și sud-est europene formează mediul propice pentru racolarea majorității victimelor ce sunt traficate în țările mai bogate ale Europei. Vulnerabilitatea victimelor adulte ține de imposibilitatea întreținerii personale sau a familiei, care se bazează pe ei, pentru a putea supraviețui. Dorind o situație economică mai bună, adulții acceptă orice oferte de muncă, pentru a-și îmbunătăți situația curentă. Unii dintre aceștia ajung sclavi, fiind obligați să lucreze în condiții ilegale și inumane, alții ajung să cerșească, dar majoritatea acestora ajung să fie obligați să se prostitueze. Atașez în Anexa acestei lucrări un raport cu date recente a fenomenului traficului de persoane, furnizat de societatea civilă.
Traficarea minorilor este o variantă a traficului de persoane mult mai dramatică și mai regretabilă, întrucât minorii trebuie protejați și în nici un caz exploatați, sub nici una dintre formele pe care le poate îmbrăca exploatarea. Mai gravă este situația în care traficarea se face cu acordul părintelui sau al altui adult care are minorul în grijă. O altă formă a traficului cu minori este aceea în care este pornografia infantilă, o infracțiune pedepsită, de asemenea, prin lege.
Traficul presupune racolare, transportare și traficare a victimelor, precum și alte etape intermediare. Fiecare dintre aceste etape este realizată, de cele mai multe ori, de către făptuitori diferiți, întrucât traficul de ființe umane se realizează cu ajutorul unor rețele de crimă organizată, iar nu individual. Deși modul de abordare este diferit în fiecare situație, totuși există un anumit tipar sau mod de operare care implică etapele amintite mai sus.
Clasificările tipurilor de trafic de ființe umane sunt multiple, doar enumerarea lor ocupând câteva pagini. Criteriile de clasificare țin de vârstă, sex, țara de destinație, prezența sau absența consimțământului victimei etc.
Noua legislație în vigoare, respectiv Art. 210 din Noul Cod Penal, definește traficul de persoane ca fiind „recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia, săvârșită prin constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.” Precizându-se, de asemenea, că „traficul de persoane săvârșit de un funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 5 la 12 ani”, iar „consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.”
Acest articol face parte din Capitolul VII al Noului Cod Penal, intitulat „Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile” din cadrul Titlului I – „Infracțiuni contra persoanei”. În cadul acestui capitol sunt incriminate următoarele fapte penale: sclavia (art. 209), traficul de persoane (art. 210), traficul de minori (art. 211), supunerea la muncă forțată sau obligatorie (art. 212), proxenetismul (art. 213), exploatarea cerșetoriei (art. 214), folosirea unui minor în scop de cerșetorie (art. 215) și folosirea serviciilor unei persoane exploatate (art. 216).
Obiectul juridic generic al acestor infracțiuni se înscrie în sfera mai cuprinzătoare a obiectului juridic generic al infracțiunilor contra persoanei, cuprinse în Titlul I al Părții speciale a noului Cod penal și care este reprezentat de relațiile sociale referitoare la atributele fundamentale ale persoanei. Fiecare capitol din cadrul Titlului I al Părții speciale a noului Cod penal protejează doar anumite atribute ale persoanei. Normele cuprinse în Capitolului VII – „Traficul și exploatarea persoanelor vulnerabile”, protejează acea libertate a individului, care se află în incompatibilitate cu exploatarea acestuia de către alte persoane. Acest aspect diferențiază infracțiunile analizate de celelalte infracțiuni care urmăresc, la rândul lor, ocrotirea libertății persoanei.
În ceea ce privește obiectul material, acesta poate fi reprezentat de corpul victimei, în măsura în care se acționează în mod nemijlocit asupra acestuia.
De regulă, subiectul activ este necircumstanțiat. Subiectul pasiv al infracțiunilor în materia traficului și exploatării persoanelor vulnerabile este, de multe ori, circumstanțiat.
În ceea ce privește latura obiectivă, elementul material se realizează prin comiterea acțiunilor prevăzute în normele incriminatoare.
Din punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunile se săvârșesc întotdeauna cu intenție. În cazul traficului de persoane și traficului de minori, intenția este directă și calificată prin scop, urmărindu-se exploatarea victimelor. Tot cu intenție directă este săvârșită și infracțiunea de folosire a unui minor în scop de cerșetorie.
Sub aspectul formelor infracțiunilor, actele preparatorii sunt posibile, cu o singură excepție, însă nu sunt incriminate. În cazul folosirii unui minor în scop de cerșetorie, acestea nu sunt posibile, fiind vorba despre o infracțiune de obicei. Tentativa este pedepsită doar în cazul infracțiunilor de sclavie, trafic de persoane, trafic de minori și în cazul variantei agravate a proxenetismului, atunci când fapta se săvârșește prin constrângere.
Legiuitorul a reglementat variante agravate doar în cazul infracțiunilor de trafic de minori, proxenetism și exploatare a cerșetoriei.
Elementele de noutate aduse de Noul cod Penal în ceea ce privește traficul de persoane constau în: sistematizarea, unificarea și coordonarea normelor privitoare la prevenirea și combaterea fenomenului traficului de persoane.
De asemenea, au fost aduse modificări din punct de vedere al conținutului infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori sau proxenetism. Exploatarea unei persoane, în înțelesul noului Cod penal, are o sferă mai restrânsă decât în cazul Legii nr. 678/2001.
Noul cod penal elimină dubla incriminare a situației în care o persoană este lipsită de libertate în scopul de a fi obligată la practicarea prostituției. Infracțiuni precum „folosirea unui minor în scop de cerșetorie”, „exploatarea cerșetoriei” și „folosirea serviciilor unei persoane exploatate” au fost consacrate în premieră de noul Cod penal. Organizarea săvârșirii infracțiunilor în materia traficului de persoane nu a mai fost incriminată. Infracțiunea prevăzută de art. 17 din Legea nr. 678/2001 și cea de pornografie infantilă nu au mai fost incluse în sfera infracțiunilor în legătură cu traficul de persoane.
Propuneri de îmbunătățire a legislației în vigoare: Cu toate că marchează o evoluție în ceea ce privește incriminarea faptelor în materia traficului de persoane, noua reglementare poate fi, la rândul ei, îmbunătățită.
Ar fi fost indicată realizarea unei armonizări în ceea ce privește denumirile infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori. Deși ar fi părut logic ca denumirile celor două fapte penale sancționate să fie „traficul de persoane majore” sau „traficul de persoane adulte” și „traficul de minori”, legiuitorul a optat pentru denumirile „traficul de persoane”, respectiv, „traficul de minori”.
O altă obiecție în ce privește formularea legii se bazează pe faptul că legiuitorul a prevăzut din nou ca variantă agravată a infracțiunii de proxenetism, situația în care victimele sunt constrânse la practicarea prostituției, cu toate că nu era necesar. Mai mult, pornografia infantilă ar fi trebuit inclusă în sfera infracțiunilor de exploatare a persoanelor vulnerabile.
În ceea ce privește procedura judiciară, urmărirea penală se va efectua în mod obligatoriu de către procurori din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Pentru dovedirea comiterii unei infracțiuni în materia traficului de persoane, organele de urmărire penală vor putea cumpăra victime de la traficanți și vor putea încheia convenții având ca obiect serviciile acestora. Competența pentru judecata în primă instanță va aparține tribunalului. Judecarea infracțiunii de trafic de minori se va face în ședință nepublică. În tot cursul procesului, victimelor traficului de persoane trebuie să li se asigure asistență judiciară.
Pentru punerea în practică a prevederilor legale și pentru acționarea în vederea combaterii fenomenului, o serie de agenții, instituții și organizații naționale trebuie să lucreze în mod coordonat. În plus, se impune o mai bună colaborare între instituțiile statului și organizațiile societății civile implicate în studierea și prevenția acestui fenomen.
Agеnția Νațiоnală Împоtriva Τrafiϲului dе Pеrsоanе, înființată prin Hоtărârеa Guvеrnului nr. 1584 din 8 dеϲеmbriе 2005, mоdifiϲată și ϲоmplеtată prin Hоtarârеa Guvеrnului nr. 1083 din 25 august 2006, еstе unitatе dе spеϲialitatе a administrațiеi publiϲе ϲеntralе, ϲu pеrsоnalitatе ϳuridiϲă, în subоrdinеa Мinistеrului Administrațiеi și Intеrnеlоr. Еa arе ϲa sϲоp ϲооrdоnarеa și еvaluarеa aϲtivitățilоr dе prеvеnirе a trafiϲului dе pеrsоanе și mоnitоrizarеa asistеnțеi aϲоrdatе viϲtimеlоr aϲеstuia.
Pеntru prеvеnirеa trafiϲului dе pеrsоanе о impоrtanță prеzintă infоrmarеa, dar și ϲооpеrarеa intеrsеϲtоrială. О оrganizațiе nеguvеrnamеntală sau о instituțiе a administrațiеi publiϲе ϲеntralе sau lоϲalе nu pоatе să gеstiоnеzе singură tоatе nеvоilе unеi viϲtimе a trafiϲului dе pеrsоanе. Asistеnța viϲtimеlоr sоliϲită ϲооpеrarеa întrе tоți furnizоrii aϲrеditați dе sеrviϲii: оrganizații nеguvеrnamеntalе și instituții alе administrațiеi publiϲе ϲеntralе sau lоϲalе. În înϲhеiеrеa prоtоϲоalеlоr va fi avută în vеdеrе instituirеa praϲtiϲilоr dе ϲоlabоrarе ϲu:
– Pоliția ϲоmunitară
– Asоϲiații alе divеrsеlоr minоrități
– Agеnțiilе Јudеțеnе dе Оϲuparе a Fоrțеi dе Мunϲă
– Struϲturilе dе prеvеnirе alе pоlițiеi
– Pоliția dе frоntiеră
– Inspеϲtоratеlе Τеritоrialе dе Мunϲă
– Autоritatеa dе sănătatе publiϲă
– Мass-mеdia
– Оrganizațiilе nоn-prоfit
– Inspеϲtоratеlе șϲоlarе
– Dirеϲțiilе Gеnеralе dе Asistеnță Sоϲială și Prоtеϲția Соpilului
– Primăriilе (inϲlusiv Dirеϲțiilе dе Asistеnță Sоϲială)
În înϲhеiеrеa prоtоϲоalеlоr ϲu instituțiilе publiϲе/ autоrități ϲеntralе și lоϲalе trebuie să se țină ϲоnt dе rеspоnsabilitățilе instituțiоnalе spеϲifiϲе fiеϲărеi еntități.
Pentru recuperarea și repatrierea victimelor aflate pe teritoriu străin, este nevoie de o mai bună colaborare cu instituțiile internaționale de control și prevenire și de o muncă de teren mai intensă la nivelul ambasadelor și consulatelor române din țările în care sunt semnalate cazuri frecvente de traficare de persoane din România.
Așa cum arătam în lucrare, traficul de persoane reprezintă o încălcare a unor drepturi fundamentale, în primul rând, împotriva libertății acesteia, dar și a libertății de exprimare sau de mișcare. Mai mult, sunt aduse prejudicii grave sănătății și integrității fizice, psihice și morale ale victimelor, întrucât traficanții își tratează victimele asemenea unor obiecte, ele fiind vândute și, uneori, chiar rănite sau mutilate. De aceea, trebuie pus accentul mai mult pe latura umană și pe reintegrarea victimelor traficului de persoane, care, de multe ori, nu pot trece fără ajutor peste traumele suferite. Un loc aparte consider că ar trebui să revină unor măsuri speciale de reintegrare a victimelor în cadrul grupurilor sociale de provenință.
Mentalitatea opiniei publice trebuie, de asemenea, schimbată, printr-o informare corectă asupra fenomenului și a consecințelor sale. Oamenii au idei preconcepute sau învechite și, de multe ori, tind să tragă concluzii greșite, iar din această cauză, este accentuată discriminarea victimelor supraviețuitoare ale traficului.
Măsurile luate pentru combaterea acestui fenomen trebuie mereu adaptate și reinventate, pentru a putea ține pasul cu tot mai inventivele moduri în care sunt racolate și traficate victimele. Din acest motiv (dinamica fenomenului) orice modificări ale legilor și procedurilor trebuie să țină pasul cu noile tendințe ale desfășurării acestei infracțiuni.
Rețelele de trafic de persoane sunt foarte agile și bine organizate, fiind considerate ca unele dintre cele mai cunoscute grupări de infracțiuni organizate. Mai mult, traficul se adaptează mereu la cerințele pieței ilegale, încercând să satisfacă cerințele unei piețe din ce în ce mai specializate. Mai mult, fiecare dintre tentaculele acestui organism infracțional poate acționa separat, găsind mereu alte organisme pe care să le căpușeze.
Autoritățile pot lua măsuri care să conducă la reducerea traficului de persoane pe anumite rute, prin supravegherea sporită a frontierelor de stat, în special a acelor puncte de frontieră unde au fost semnalate astfel de treceri cu scop infracțional. Totuși trebuie amintit faptul că aceste măsuri nu sunt unele ușor de adoptat, deoarece fiecare rută este doar un indicator general al direcției urmate, aceste rute, după cum scriam și în cadrul lucrării, fiind modificate în permanență.
Un alt aspect care trebuie îmbunătățit este cel legat de lipsa de informație, în dublu sens: pe de o parte, informarea opiniei publice, pe scară largă a riscurilor traficării de persoane (cu diferitele sale forme de manifestare), iar pe de altă parte, informarea organelor competente, în timp util cu privire la intenția sau tentativa de făptuire. De aceea, una dintre cele mai dificile sarcini rămâne depistarea eficientă a punctelor vulnerabile din cadrul rutelor alese, iar acest lucru poate fi realizat doar printr-o informare și o documentare mult mai eficientă a organelor de control.
Din fericire, așa cum se poate observa din raportul aflat în Anexa lucrării, în 2017 numărul victimelor traficanților de persoane a scăzut, față de anul precedent, probabil și datorită noii legi adoptate, dar și implicării societății civile într-o mai mare măsură în informarea și combaterea acestui fenomen infracțional. Din păcate, nu putem concepe o eradicare totală a fenomenului decât la nivel teoretic, întrucât, la nivel concret, al realității trăite, traficul va exista atât timp cât va exista cerere pentru anumite servicii ce pot fi satisfăcute doar prin obligarea prestării lor.
STUDIU DE CAZ
La data de 07 noiembrie 2013, persoana vătămată M.F. a sesizat faptul că, în anul 2012, a fost racolată de către o persoană ce locuia în același sat din județul Ialomița, prin inducere în eroare, a fost determinată să se deplaseze în municipiul București, unde a fost transferată martorilor Pozarc L-M. și I.A.-D., iar apoi a fost transportată de aceștia în Germania, unde a fost obligată să se prostitueze.
Din plângerea și declarația persoanei vătămate, a rezultat că, în cursul lunii aprilie 2012, aceasta a fost contactată de inculpata B. J., zisă „Corina”, care i-a propus să meargă, împreună cu ea, în Cipru, pentru a munci în agricultură. Persoana vătămată a precizat că inculpata i-a promis că se va ocupa personal de obținerea pașaportului, precum și de găsirea unui loc de muncă în Cipru, iar ea, din cauza problemelor financiare, a acceptat propunerea acestea. Astfel, inculpata a dus-o în municipiul București, la o casă unde locuia o femeie numită „G”, aceasta din urmă fiind identificată ulterior în persoana martorei O.G, pe care persoana vătămată a recunoscut-o de pe fotografie. După ce persoana vătămată a dormit o noapte la acea adresă, inculpata a apelat telefonic un bărbat, spunându-i acestuia să vină mai repede să ia fata, iar acel individ întrebând-o dacă acea fată avea actele la ea. Pozarc L.M a venit însoțit de o femeie, numită I. A-D. Inculpata a primit, de la martorul Pozarc, suma de 2.000 lei și un telefon, pentru a o vinde acestuia pe persoana vătămată. Aceasta a fost luată de cei doi martori și transportată la un apartament din cartierul Dristor din municipiul București, unde martora I.A-D. i-a spus că urma să practice prostituția în Germania, în folosul lor. Persoana vătămată a încercat să se opună, însă martorul Pozarc a lovit-o cu palma peste față, spunându-i că trebuia „să producă” bani pentru el și că nu o va lăsa să plece, până când el nu își va recupera banii plătiți „Corinei”. Sub amenințare, persoana vătămată a părăsit teritoriul României, împreună cu martorii Pozarc și I. A-D., deplasându-se în Germania, unde a fost obligată să se prostitueze. Conform susținerilor persoanei vătămate, inculpata este cunoscută ca fiind o persoană ce racolează tinere cu situație materială precară, cu preponderență, cărora le promite locuri de muncă în Cipru, însă acolo sunt obligate să practice prostituția.
Martora M.M. (mama persoanei vătămate) a arătat că, în primăvara anului 2012, o femeie numită „Corina” a venit la ea și i-a spus că lucra în municipiul București și că putea să o angajeze pe fiica sa. Martora a discutat cu fiica ei și a decis să o lase pe aceasta să plece, împreună cu „Corina”, la București. După câteva zile, constatând că fiica sa nu a revenit acasă, a întrebat-o pe inculpată despre situația ei, iar aceasta i-a spus că persoana vătămată a fugit cu un bărbat și că nu se va mai întoarce. Tot inculpata i-a spus că a vândut-o pe fiica sa și că, fiind „deșteaptă”, nu i se putea face niciun rău. Martora a reușit să ia legătura cu fiica sa, care i-a comunicat că se afla în Germania, unde lucra, dar că nu putea să-i spună în ce loc anume. Din tonul fiicei sale, a înțeles, însă, că aceasta nu era bine, aspect pe care i l-a confirmat, mai târziu, însăși persoana vătămată. Astfel, în toamna anului 2012, aceasta i-a spus, telefonic, că se afla la un post de poliție, atenționând-o că acasă vor veni un bărbat și o femeie, să îi omoare. La adresa martorei, au venit un bărbat, împreună cu o femeie, numită, care au exercitat violențe asupra acesteia și concubinului său, cerându-le să ia legătura cu persoana vătămată și să o determine să își retragă plângerea.
Martora M.F.(mătușa persoanei vătămate) a arătat că, în vara anului 2012, aceeași femeie a întrebat-o dacă era de acord să o ducă în Cipru, să muncească, spunându-i că se va ocupa personal de toate actele privind plecarea, lucru cu care ea nu a fost de acord. Persoana vătămată a acceptat, însă, o propunere similară și a fost dusă, în străinătate, de către inculpată, despre care martora știa că desfășura activități de proxenetism în Cipru și că ar fi dus în afara țării și alte persoane, în vederea practicării prostituției.
Martora I. A-D. a arătat că inculpata „Corina” este cea de la care martorul Pozarc a preluat-o pe persoana vătămată M. F. și a confirmat că martorul respectiv a plătit celei dintâi o sumă de bani și un telefon mobil, pentru a o cumpăra pe cea din urmă, de la aceasta. Martora a auzit că inculpata ar fi avut mai multe fete în Cipru, care se prostituau pentru ea.
Declarațiile anterior menționate s-au coroborat și cu informațiile furnizate prin canalul de cooperare polițienească internațională BKA – Biroul Ofițerilor de legătură la București, din care a rezultat că martorii Pozarc și I.A-D, precum și inculpata „Corina” au făcut obiectul unei investigații a autorităților germane, fiind suspectați de trafic de ființe umane, organizat în bandă, în scopul exploatării sexuale, prin constrângere (viol), victima fiind tocmai persoana vătămată M. F., care a cerut ajutor poliției germane. S-a reținut că persoana vătămată a fost adusă de cei doi martori, din România, în Germania, pentru a munci în agricultură, dar, în fapt, a fost amenințată cu acte de violență atunci când a refuzat să întrețină relații sexuale cu bărbați, ceea ce s-a întâmplat, de mai multe ori, fără voia ei.
Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că fapta inculpatei, constând în racolarea persoanei vătămate M.F., prin inducere în eroare, în vederea exploatării sexuale, predând-o apoi, în acest scop, martorilor Pozarc și I. A-D, în schimbul sumei de 2.000 lei și a unui telefon mobil, întrunește elementele constitutive al infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art.210 alin.1 lit. a) din Codul penal actual (apreciat a fi legea penală mai favorabilă, conform art.5 din același cod), pronunțând, în consecință, condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepsei, Tribunalul a reținut, mai întâi, că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei și și-a însușit întregul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, motiv pentru care, potrivit art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, i-a acordat beneficiul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute în norma de incriminare. În continuare, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art.74 din Codul penal, respectiv gravitatea ridicată a infracțiunii comise, periculozitatea inculpatei, dar și aspecte referitoare la conduita procesuală a acesteia (oscilantă în faza de urmărire penală și, respectiv, sinceră, în cursul judecății) și la datele personale (cu un grad mediu de instruire și un comportament bun în familie și societate).
Raportat la aceleași criterii anterior menționate, Tribunalul a apreciat că nu se justifică acordarea de circumstanțe atenuante judiciare și nici suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate.
Tribunalul a dispus confiscarea de la inculpată a sumei totale de 2.500 lei, dobândită prin săvârșirea infracțiunii (compusă din suma de 2.000 lei, primită de la martorul Pozarc și, respectiv, din suma de 500 lei, reprezentând contravaloarea telefonului mobil, primit de la același martor).
Curtea, deliberând asupra cauzei penale de față, constată prin Sentința penală nr.2704/F din data de 18 noiembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr.XXXXX, Tribunalul București – Secția I Penală a hotărât astfel:În temeiul art.210 alin.1 lit. a) cu aplic. art.5 din Codul penal coroborat cu art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpata B. J., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) din Codul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane. În temeiul art.112 alin.1 lit. e) din Codul penal, a confiscat de la inculpată, în favoarea statului, suma de 2.500 lei.
BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
I. LEGISLAȚIE
– Noul Cod penal
– Codul Penal anterior
– Noul Cod de Pocedură Penală.
II. TRATATE, CURSURI, MANUALE, MONOGRAFII, ARTICOLE
– Ionaș, Al., Măgureanu, Al., Fl., Dinu, C., Drept penal. Partea specială – conform noului Cod penal , București, Editura Universul Juridic, 2015;
– Valerian Cioclei, Drept penal. Partea specială I. Ediția a 2-a., Infracțiuni contra persoanei și
infracțiuni contra patrimoniului, Editura C.H. Beck, 2017.
– Gheorghe Ivan, Mari-Claudia Ivan, Drept penal. Partea specială conform noului Cod penal. Ediția 3, Editura C.H. Beck, 2017.
– V. Dobrinoiu, Ilie Pascu și alții, Noul Cod Penal comentat, Partea specială, Ed. Universul Juridic, București, 2014.
– Ștefan Cocoș, Alexandru Florin Măgureanu, Instituții de drept penal roman, Ed. Pro
Universitaria, 2014.
– Vespasian Pella, Criminalitatea colectivă a statelor și dreptul penal al viitorului, Editura:
Hamangiu, 2017.
– Vespasian Pella , Drept penal special. Curs universitar, conform Noului Cod penal, Ed.
Universul Juridic, 2014.
– V. Dobrinoiu, N. Neagu, Drept penal. Partea specială. Conform Noului Cod penal, Ed. Universul Juridic, București, 2011.
– Predescu, O., Harastasanu, A. (2012), Drept penal. Partea specială, București, Editura Universul Juridic.
– Toader, T. (2012). Drept penal. Partea specială, Editura Hamangiu, București.
– Lazăr, Valerică, Gament Niculae, Drept penal român. Partea specială, București, Editura Universul Juridic; 2011.
– Dan Lupascu, Pachet: Codul penal. Codul de procedură penală. Codul civil. Codul de procedură civilă. Ediție Premium, Editura Universul Juridic, 2017.
III. SITEURI INTERNET
– Înalta Curte de Casație și Justiție : www.scj.ro
IV. ALTE SURSE DE DOCUMENTARE
Academia Română, Institutul de Lingvistică “Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ
LUCRĂRI ȘI ARTICOLE
– George-Cristinel Zaharia, Traficul de persoane, Editura C. H Beck, București, 2012.
–Anamaria Trancă, Traficul de persoane, Practică judiciară și reglementarea din noul Cod Penal, Ed. Hamangiu, 2014,
–Medeanu Tiberiu Constantin, Crima organizată și metode specifice de cercetare, Ed. Infomin 2007
–Florin Sireteanu, Drept penal, Partea Generală, Ed. Rosetti, București, 2003
–C. Bulai, A. Filipaș, Ctin Mitrache, Instituții de drept penal, Ed. Trei, București, 2001,
–G. Antoniu, Raportul de cauzalitate în dreptul penal, Ed. Științifică, București, 1968,
–V. Cioclei, Mobilul în conduita criminală, Ed. All Beck, București, 1999
–V. Cioclei, Manual de criminologie, Ed. All Beck, București, 1998,
–G. Paraschiv, Traficul de persoane, Ed. Ars Academica, București, 2008
–Ion Chipăilă (coordonator) și colectiv – Globalizarea traficului de copii, Editura Sitech, Craiova, 2006
–Gheorghiță Mateuț, Tiberiu Rudica (referenți științifici) și colectiv – Traficul de ființe umane. Infractor. Victimă. Infracțiune, Asociația Alternative Sociale, Iași, 2005
–T. Ștefan – Introducere în dreptul comunitar, Editura C.H. Beck, București, 2006
–Asociația Română de Drept Umanitar – Filiala Prahova, Fenomenul migrației și traficul de persoane
– D. Boloș, Traficul de ființe umane. Prevenirea și eliminarea celor mai grave forme ale muncii copiilor, Ed. Eurodidact, Cluj-Napoca, 2005,
–Legea nr 53/2003 privind Codul Muncii, republicată (Monitorul Oficial nr.345/18 mai 2011)
– Ghid de informare în domeniul traficului de persoane, Fundația Alternative Sociale, Ed. Asociația Alternative Sociale, Iași, 2006,
–A. Vechiu, Traficul de persoane. Nevoile victimelor traficului de persoane în raport cu serviciile oferite de echipa pluridisciplinară, în scopul reintegrării socio-profesionale a victimelor, Ed. Lumen, Iași, 2009
–E. A. Mihuț, D. Moca, Metodica cercetării traficului de persoane, în „Dreptul”, nr. 4/2007
–M.Pollaud-Dulian, Sclavia în zilele noastre, Ed. Ep, Bucuresti, 1971
–J.N.Robert, Roma, Ed. Bic ALL, Bucuresti, 2002, (traducere în limba românî de Simona Ceaușu)
–C-tin Daicoviciu, Studii și cercetări de istorie veche, Bucuresti, 1961
–D.Tudor, Istoria sclavajului în Dacia Romană, Ed. Academiei Republicii Populare Romane, Bucuresti, 1957
–D. Mannix, M. Cowley, Corăbiile negre – o istorie a negoțului cu sclavi din Atlantic (1518-1865), Ed. Științifică, București, 1968
–Herrero Herrero C., „ Migracion de extrajeros. Su relacion con delincuencia. Perspectiva criminologica”, Revista Actualidad Penal, Spania, 2003, partea I.
–Ordinul Ministrului Justiției nr. 2353/2008 pentru aprobarea Mecanismului național de identificare și referire a victimelor traficului de persoane (M.Of. nr, 849 din 17 decembrie 2008)
–Organizația Internațională pentru Migrație, Biroul din București, Vulnerabilitatea tinerelor din România față de traficul de ființe umane, cercetare realizată de Centrul pentru Sociologie Urbană și Regională (CURS), Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) și Mercury Research and Marketing Consultants, 2001;
–Anexă privind articolul 2 al Convenției Europol ; Actul Consiliului schițând Convenția bazată pe articolul K3 din Tratatul Uniunii Europene, în legătură cu crearea unui Birou European de Poliție; iulie 1995;
–Consiliul Europei; Recomandarea nr. 1325, privind traficul de femei si prostitutia fortata in tarile membre ale Consiliului Europei 1997;
–Alianța globală împotriva traficului de femei (GAATW); Standarde de drepturi fundamentale pentru felul în care trebuie tratate persoanele traficate; ianuarie 1999;
–Unicef, UNOHCHR and OSCE-OOIHR, trafficking Human Beings in Southeastern Europe (Belgrade,Uniceff,june 2002)
–Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene, din 5 aprilie 2011, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. L 101 din 15 aprilie 2011;
SITEURI INTERNET
–https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-210
–http://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/world/20161014STO47261/peste-20-de-milioane-de-victime-ale-traficului-de-persoane-in-intreaga-lume
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/336295/Elementele_constitutive_ale_infractiunii
–I.C.C.J., Secția penală, decizia penală nr. 2199/31.03.2005 (www.legalis.ro)
–I.C.C.J., Secția penală, decizia penală nr. 1878/12.05.2010 (www.legalis.ro )
–Art. 193, Vechiul Codul Penal, sursa: https://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-193-cpen
–https://www.ziuaconstanta.ro/diverse/stiri-calde/la-nivel-mondial-astazi-se-celebreaza-ziua-impotriva-traficului-de-persoane-mii-de-persoane-sunt-exploatate-anual-in-diferite-forme-601876.html
–http://evz.ro/modificari-in-codul-penal-privind-prostitutia-infantila.html
–www.sens.org.ro
–http://www.arduph.ro/domenii/refugiati-persoane-disparute-2/fenomenul-migratiei-si-traficul-de-persoane/
–http://anitp.mai.gov.ro/ro/
–www.sens.org.ro;
– www.wikipedia.org
– www.eliberare.com
– www.acumaidc.ro
– https://dexonline.ro/intrare/traficare/74161
– www.anlip.mai.gov.ro/index.php
– http://andreivocila.wordpress.com/2010/04/19/proleclia-si-asislenta-viclimclor-traficului-de-fiinte-umane
ANEXA
ANALIZĂ SUCCINTĂ PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE ÎN 2017
– PERSPECTIVĂ VICTIMOLOGICĂ –
Acest document prezintă rezultatele unei analize inițiale, realizată pentru a pune la dispoziția celor interesați o serie de rezultate, cu privire la vulnerabilitățile și condiția victimelor traficului de persoane, identificate în anul 2017, de către entități instituționale și civile, anti-trafic, din România și din afara țării. Pe baza acestui document a fost realizat Raportul anual privind situația traficului de persoane, în aul 2017.
În acord cu Sistemul Integrat de Monitorizare și Evaluare a Victimelor Traficului de Persoane (SIMEV – o bază complexă de date, administrate de ANTIP, care permite specialiștilor să monitorizeze și să evalueze fenomenul traficului de persoane, din perspectiva victimologică), România păstrează, în anul 2017, profilul de țară de origine pentru victimele traficului de persoane. În același timp, traficul intern rămâne preponderent, o proporție semnificativă din numărul victimelor, cu precădere minore, fiind exploatate, în anul 2017, pe teritoriul României (401 victime identificate). Analiza datelor, la nivel național, permite profilarea caracteristicilor principale ale victimelor traficului de persoane, identificate în anul 2017. Prin urmare, în termeni statistici, anul 2017 a cunoscut o scădere cu 12% a numărului victimelor, de la 756 în 2016, la 662, în 2017. La fel ca și în anii anteriori, persoanele de cetățenie română sunt majoritare, fiind identificată o singură persoană cu altă cetățenie.
Ca și în anul anterior, în cazul traficului transfrontalier, primele 5 țări de destinație pentru exploatarea victimelor sunt: Italia, Franța, Germania, Spania, Marea Britanie, într-o ordine diferită față de anul anterior.
Populația feminină, majoră și minoră, are o pondere crescută în totalul victimelor identificate, ajungând la un procent de 76,4% din total, după cum traficul în scopul eploatării sexuale are o pondere de 68,8% din total.
În Fig. 1 se poate observa evoluția multianuală a mărimii populației de victime identificate, în perioada 2007-2017. Tendința generală este una descendentă, cu două excepții (anii 2009 și 2014), când curba descendentă a fost întreruptă.
.
Figura 1. Dinamica anuală a populației victimelor, în perioada 2007-2017
Distribuția victimelor în funcție de gen și de vârstă este prezentată în Fig. 2:
Figura 2. Distribuția victimelor pe criteriile gen și vârstă
Nivelul de educație scăzut și foarte scăzut în rândul victimelor identificate rămâne constant, 88% dintre acestea având cel mult studii gimnaziale finalizate la intrarea în trafic, în timp ce ponderea victimelor fără educație ajunge la 8% din total (față de 9% în 2016). În acest context, nu este întâmplător faptul că foarte multe victime au consimțit și au cedat ofertelor sau promisiunilor mincinoase. Educația primită de victime condiționează negativ aderența acestora la ofertele primite din partea traficanților; cele mai multe victime din 2017 au absolvit între 5 și 8 clase, după cum se observă în Fig. 3.
Figura 3. Nivelul de educație în rândul victimelor identificate în 2017
Criteriul „mediul de proveniență” indică același echilibru din anii anteriori, în cee ace privește acest criteriu. Victimele din mediu rural sunt în proporție de 51,3%, comparativ cu cele din mediul urban (46.9%); diferența procentuală, de 1,8% o reprezintă victimele cu domiciliu în capitală.
De asemeni, nu se modifică nici ierarhia județelor de proveniență, primele 6 județe clasate fiind: Dolj, Iași, Sibiu, Galați, Prahova și Neamț, care au cumulat 45,2% din total. În mod particular, se observă o activitate în creștere în județul Sibiu, unde au fost înregistrate 57 de victime în 2017, comparativ cu 6 victime în 2016 și o importantă scădere în județul Bacău, de la 41 de victime în 2016 la 17 victime în 2017.
Grupările de crimă organizată în vederea traficării umane își mențin mobilitatea și flexibilitatea. Ele tind să acționeze concomitent în mai multe țări, în special în zonele cu o cerere crescută de servicii sexuale, dar și pe piața forței de muncă, precum și în zonele favorabile practicării cerșetoriei de către minori.
În plan intern, scopul predilect al exploatării umane rămâne prostituția, fiind preferate victimele minore, ușor de recrutat și de exploatat. În acest context, pattern-urile de recrutare ale viitoarelor victime speculează întreg contextul de viață al românilor, care devin victime, fie că se află în țara de destinație a exploatării, fie că sunt încă în țară.
Figura 4. Județe de proveniență pentru victimele identificate în 2017
Tipul relației existente între victimă și traficant sau recrutor nu se schimbă semnificativ, distribuția victimelor în funcție de arhitectura acestor relații indicând un număr crescut al persoanelor care aleg să aibă încredere în promisiunile celor din proximitatea socială (după cum se poate observa în fig. 5, 45% dintre victime sunt recrutate de către „prieteni și cunoștințe”). Această reacție este considerată a fi una normală, din punct de vedere sociologic, viitoarele victime evaluând în mod subiectiv legitimitatea ofertelor recrutorilor, printr-un transfer al încrederii, în funcție de natura relațiilor interpersonale existente între cei doi.
Figura 5. Relația victimei cu recrutorul
După cum se poate observa din figura 6, multe victime au consimțit ofertelor sau promisiunilor din sfera practicării prostituției sau cerșetoriei, însă odată ajunse la destinație, condițiile agreate s-au schimbat, îmbrăcând forma exploatării forțate. Promisiunile de locuri de muncă bine plătite, în străinătate sau chiar în țară sunt în continuare pretexte și forme de abordare a viitoarelor victime.
Figura 6: Condiții de recrutare în rândul victimelor
Exploatarea sexuală rămâne cea mai întâlnită formă de exploatare, în rândul victimelor identificate în 2017, înregistrând o pondere de 69%. Formele de exploatare sunt prezentate succint în tabelul din fig. 7. Se observă o creștere a numărului de victime exploatate prin obligarea la comiterea de furturi, de la 4 victime în 2016, la 43 în 2017.
Figura 7: Forme de exploatare în rândul victimelor identificate în 2017
Anul 2017 a adus un număr de 401 victime minore, traficate pe teritoriul României, așa cum menționam anterior. În ce privește traficul de persoane, în cazurile în care exploatarea a avut loc în afara granițelor țării, graficul de mai jos (figura 8) prezintă ierarhia primelor 10 țări de destinație, în ordinea frecvenței înregistrate. Putem constata, în acest caz, faptul că țările de destinație, unde au fost exploatate cele mai multe dintre victime, anul trecut, sunt acele țări în care și comunitățile de români sunt mai numeroase (primele cinci din clasamentul prezentat mai jos).
Figura 8: Principalele țări de destinație a exploatării victimelor identificate în anul 2017
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte Teoretice și Practice Privind Analiza Infracțiunii de Trafic de Persoane Prevazute de Articolul 210 Codul Penal (ID: 110474)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.