ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE I.1 Motivația alegerii temei și obiectivele studiului Lucrarea de față reprezintă o analiză geografică fizică și… [623260]
CUPRINS:
PARTEA I
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE
I.1 Motivația alegerii temei și obiectivele studiului
Lucrarea de față reprezintă o analiză geografică fizică și umană a orașului Ștefănești,
județul Botoșani, cu accent pe analiza aspectelor de geografie umană și aplicarea
rezultatelor cercetării în cadrul unui opțional, “Geografia orizontului local – orașul
Ștefănești, județul Botoșani”.
Lucrarea își propune cunoașterea fenomenelor fizico – geografice din spațiul orașului
Ștefănești , particularitățile și modul lor de evoluție în timp și spațiu, influența acestora
asupra dezvoltării societății omenești. Pe lângă scopul științific, lucrarea urmărește și un
scop practic legat de evidențierea unor probleme de natură umană.
Pentru realizarea acestei lucrări, am pornit de la ideea că studiul geografiei ar trebui
să pornească de la localitatea de domiciliu, iar geografia orizontului local este o
componentă importantă a geografiei regionale. Localitatea de domiciliu reprezintă pri ma
realitate vizibilă, observabilă a unui copil. Prin studiul acesteia sfera de cunoștințe a
elevului se mărește continuu, ajungând la dimensiunile planetei.
În cadrul unei zone geografice, componenta umană deține un rol important, întrucât, deș i se
află în strânsă interacțiune și interdependență cu celelalte componente ale mediului
geografic, prin dinamismul ei contribuie semnificativ la modificarea trăsăturilor peisajului geografic,
precum și la apariția peisajelor antropizate.
Partea a doua a lucrării cuprinde aspecte metodice privind inițierea elevilor în
cercetarea geografică cu aplicații practice realizate împreună cu elevii în spațiul localității
studiate. Din acest punct de vedere, lucrarea își propune să demonstreze cum po t fi
familiarizați elevii cu aspectele geografice din orizontul local, precum și modul în care li
se pot dezvolta capacitățile și deprinderile de a cerceta, de a întocmi referate, de a analiza și
investiga studii de caz privind aspectele geografiei loca le.
Intenționez să folosesc această lucrare ca material bibliografic î n elaborarea disciplinei
opționale în cadrul căreia, elevii clasei a VI -a sub î ndrumarea mea, vor fi implicați în
activitatea de cercetare a orizontului local.
I.2 Sursele de informare
Sursele de informare pe care le -am studiat au fost diverse. Pentru identificarea
vechimii și importanței localităților componente ale orașului Ștefănești în anumite etape
ale evoluției lor am folosit informați i din:
Pentru studierea elementelor de geografie fizică, mi -au fost de mare ajutor lucrările:
Podișul Moldovei (Băcăuanu V., 1980), Dealurile și podișurile României (Ielenicz M.,
1999), Geologia Româ niei (Mutihac V. și colab., 2004).
Aspectele de geografie umană au avut ca surse următoarele lucrări: Româ nia.
Geografie umană și economică (Cucu, V., 1998), Geografia umană. Populația și așezările
(Ilinca N., 2009), Geografia populației și așezărilor umane (Vert C., 2002). De asemenea,
am folosit date statistice actuale care aparțin bazei de date a Institutului Național de
statistică, date de la recensămintele populației din anii ……
Pentru partea a doua a lucrării, destinată aspectelor metodologice, documentarea a
avut la bază stu diile de pedagogie ale unor autori precum: Ioan Cerghit ( Perfecționarea
lecției în școala modernă, 1983; Sisteme de instruire alternative și complementare.
Structuri, stiluri și strategii, 2002), Constantin Cucoș ( Pedagogie, 2009), Ioan Nicola
(Tratat de p edagogie școlară , 1996) , dar și lucrări de didactică a geografiei a unor autori
precum: Maria Eliza Dulamă ( Elemente din didactica geografiei, 2000; Modele, strategii și
tehnici didactice activizante cu aplicații în geografie, 2002) , Nicolae Ilinca ( Didactica
geografiei, 2008), Octavian Mândruț, Steluța Dan ( Didactica geografiei – o abordare
actuală, 2014), Viorica Tomescu ( Didactica geografiei, 2003).
I.3 Metode de cercetare utilizate
Temele abordate î n lucrare au avut nevoie de folosirea unor metode de cercetare
variate: observația, modelarea, comparația, problematizarea, metoda cartografică.
1. Metoda observației presupune contemplarea organizată, metodică și selectivă a
tuturor componentelor mediului natural și umanizat. Aceasta duce la identificarea elementelor
cercetate, la descifrarea și înregistrarea componentelor lor caracteristice, la compararea
elementelor care fac parte din aceeași categorie și la integrarea lor în ansam blul
elementelor corelative.
În timp ce în metoda observației directe , fenomenele economico – geografice au fost
corelate cu o informare statistică corespunzătoare realizată pe teren pe baza metodei
anchetei, observația indirectă s -a realizat pr in intermediul materialului bibliografic, statistic și
cartografic.
2. Metoda comparației a permis identificarea unor caracteristici, tendințe de evoluție a
proceselor și fenomenelor care țin de aspectele demografice și economice. Prin comparare a unor
fapte geografice actuale cu altele mai vechi s -au descoperit alte forme precum și
reconstituirea unor fenomene.
3. Metoda istorică se folosește pentru a înțelege prezentul cu ajutorul trecutului și invers,
ținând seama de unitatea dialectică a continuității și discontinuității. Metoda permite urmărirea
formării și stabilirii fenomenelor socio -geografice, presupunâ nd ca orice element geografic
actual să fie analizat și explicat și din punct de vedere evolutiv, urmărindu -se formarea lui î n timp.
4. Metoda modelării înlesnește înțelegerea explicativă a fenomenelor geodemografice,
fiind utilizată pentru transpunerea grafică a da telor statistice și prelucrarea matematică a
informației. Datele statistice sunt prezentate și prelucrate în tabele, iar modelele grafice
folosite sunt: hărțile, diagramele, piramidele structurale.
5. Problematizarea este folosită pentru crearea unor situații conflictuale între ceea ce
știu sau pot rezolva și ceea ce nu știu sau trebuie să rezolve elevii, pentru a -i determina să
prezinte interes față d subiectul lucrării, să se documenteze, să formuleze întrebări și
răspunsuri.
6. Metod a cartografică permite reprezentarea populației sub toate aspectele și
surprinde evoluția în timp a acesteia, printr -o varietate de reprezentări geografice.
Î n studiu, s -au folosit și alte metode, de exemplu descrierea, sinteza, deducția,
rezulta tul final dorindu -se a fi o lucrare de analiză și sinteză care prin conținut, structură,
metode folosite, să contribuie la clarificarea aspectelor demografice specifice orașului
Ștefănești. În mare parte, studiul se bazează pe folosirea și prelucrarea date lor statistice de
la Direcția Județeană de Statistică Botoșani și de la Primăria Orașului Ștefănești.
CAPITOLUL II
ANALIZA COMPONENTELOR FIZICO -GEOGRAFICE CA SUPORT
AL ASPECTELOR DE GEOGRAFIE UMANĂ
II.1 Poziția și localizarea geografică – condiționare a fizionomiei și funcționării
așezării
Ștefănești este o veche localitate așezată în estul județului Botoșani, pe lunc a râ ului
Prut și valea Bașeului, împreună cu satele vecine, care îi aparț in. Mai precis, orășelul este
așezat în estul Câmpiei Jijiei Superioare, la confluența Bașeului cu Prutul, lângă lacul de
acumulare Stâ nca – Costești. Ca poziție geografică, orașul Șt efănești este așezat la
intersecția următoarelor coordonate geog rafice: 47°47′29″ latitudine nordică și 27°11′57″
longitudine estică. La no rd se învecinează cu comuna Ripiceni, la sud cu comuna
Românești, la vest cu comuna Durnești, iar la est cu Republica Moldova.
Orașul are o suprafață de 96,58 km² , format din localitățile componente Bădiuți,
Bobulești, S tânca, Ștefănești și Ștefănești – Sat. Până în 2004, Ștefănești a fost o comună,
acesta fiind declarat oraș la 1 aprilie 2004, prin Legea nr. 79/2004.
Ștefănești este situat la intersecția drumurilor naționale DN 29D Botoșani – Trușești –
Ștefănești – Iași cu DN 24C Rădăuți Prut – Ștefănești.
Așezarea strategică, terenurile fertile favorabile practicării agriculturii au permis
fostului târg o dezvoltare economică atractivă pentru comercianți. Teritoriul cu aspect
vălurit, bogăția apelor dintre Prut și Bașeu, precum și a pădurilor, au favorizat o viață
înfloritoare, au permis cultivarea plantelor și creșterea animalelor, dând valoare economică
traiului de zi cu zi al locuitorilor.
Ca o consecință a îmbunătățirii condițiilor de viață și muncă, pe acest spațiu de pe
valea Prut ului s -a observat, încă din perioada medievală, o creștere a densității populației.
Favorabilă evoluției a fost și plasarea localității la intersecția unor drumuri comerciale ce
legau Moldova de Polonia și Rusia, iar Prutul transporta mărfuri spre Dunăre, Marea
Neagră și Constantinopol.
Fig. nr. 1 Localizarea orașului Ștefănești în cadrul județului Botoșani
II.2 Componentele naturale ale sistemului teritorial – elemente de favorabilitate
și de restrictivitate în dezvoltarea economică a regiunii
II.2.1 Caracteristici geologice
Din punct de vedere geostructural, orașul Ștefănești este amplasat pe o unitate de
platformă veche, Platforma Moldovenească, cu o grosime de câteva sute de metri, fii nd
formată din ro ci sedimentare: calcare recifale, pietrișuri, nisipuri, gipsuri, argile, marne.
II.2.2 Relieful
Relieful este colinar, înălțimile variază între 210 și 230 m, remarcându -se dealurile
Horodiuca, Stâ nca, Captalan, Viilor, Botcilor . Regiunea studiată se integrează părții de
nord a Câmpiei Moldovei, cu relief ușor vălurit, cu interfluvii cu depozite miocene,
străbătute de Prut și Bașeu, cu versanți în care predomină formațiuni argiloase și nisi poase.
Prutul, împreună cu aflu enții săi a u reprezentat factorii principali de modelare a reliefului.
Inițial, Prutul și -a sculptat valea î n depozitele friabile argilo -nisipoase ale câ mpiei maritime.
Concomitent cu ridicarea epirogenetică e regiunii, valea s -a adâ ncit din ce î n ce mai mult,
î n ace lași ti mp dezvoltâ ndu -se și văile aflu enților săi, creându -se condiții favorabile
proce selor geomorfologice de pantă (alunecări, eroziune).
II.2.3 Elemente climatice
Din punct de vedere climatic, teritoriul pe care este așezat orașul Ștefănești aparține
zonei de climă temperat -continentală, cu influ ențe climatice continentale est -europene. Î n
1984 a fost înființată stația meteorologică de la Stânca, la altit udinea de 10 m. Temperatura
medie anuală este de 8 -10șC, cu salturi remarcabile vara și iarna, cu temperaturi de peste
30ș C vara și de -30ș C iarna.
Precipitațiile medii anuale depășesc 550 -600 mm/m², cu maxime în luna iunie și
minime î n februari e, conform calculelor din ultimii 100 de ani. În ceea ce privește zăpada,
numărul mediu e acoperire al solului este de 65 -70 de zile, protejând culturile de toamnă.
Vânturile au o viteză medie de 3,3 m/s dominant pe direcțiile nord -vest și sud -est, cu
cele mai mari viteze î n anotimpurile iarna și primăvara. Având în vedere lărgimea văii
Prutului, uneori puterea vântului devastează culturile agricole și, împreună cu precipitațiile
cu gheață, provoacă mari pagube.
II.2.4 Hidrografia
Hidrografia regiunii este influențată de caracteristicile climei temperat -continentale,
cu debite ale râurilor mari primăvara și toamna și scăzute vara și iarna. Prutul este cel mai
important râu din zonă cu Bașeu ca afluent principal. De-a lungu l său s -au format mai
multe iazuri și bălți. Barajul de la Stânca -Costești, construit pe râul Prut, în colaborare cu
fosta URSS, a avut ca scop principal limitarea inundațiilor, dar și producerea energiei
electrice.
Lacul de acumulare antropică Stâ nca -Costești are o suprafață de 59 km² , al doilea ca
mărime după lacul de acumulare Porțile de Fier I. Are o înălțime de 43 m, cu o capacitate
de 1,4 miliarde metri cubi de apă, întins pe o suprafață de 6000 de hectare la o capacitate
medie, iar la rete nție maxima se poate extinde pe 9000 de hectare. Pentru amenajarea
acestui la de acumulare, au fost strămutate următoarele localități, de pe ambele maluri ale
Prutului: Stânca, Movila Ruptă, Ripiceni, Ștefănești, Cinghina, Lehnești, Râșca și Costești.
A fost dat în folosință la 1 august 1978, iar zona lacului a fost declarată rezervație naturală
prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004.
Fig. nr. 2 Barajul Stâ nca -Costești (sursa – Wikipedia)
II.2.5 Vegetația
Vegetația specifică este de stepă și silvostepă, are un caracter ponto – sarmatic, cu
păduri de stejar ( Quercus robur ) și de fag ( Fagus sylvatica ), zăvoaie de salcie ( Salix alba ),
plop negru ( Populus nigra ) și răchitiș, suprafețe restrânse de stu fărișuri și tei ( Tilia alba,
Tilia cordata, Tilia argentata ), laleaua pestriță ( Fritillaria meleagris ), dedițelul ( Pulsatilla
montana ) și Schiwereckia podolica – specie endemică unică la noi în țară. Regiunea
dispune și de fânețe naturale, cu multe specii cu sau fără flori. În categoria florei spontane
se încadrează speciile de plante medicinale: mușețelul ( Matricaria recutita ), pătlagina
(Plantago ), menta ( Mentha ), sunătoarea ( Hypericum perforatum ), ciuboțica cucului
(Primula officinalis ), traista ciobanu lui ( Capsella bursa -pastoris ), coada șoricelului
(Achillea millefolium ), macul ( Papaver somniferum ), socul ( Sambucus L .), măceșul ( Rosa
canina ).
Fig. nr. 3 Schiwereckia podolica (sursa – Wikipedia)
II.2.6 Fauna
Fauna este specifică pădurilor de steja r și câmpurilor agricole: vulpe, căprioară,
veveriță, jder, dihor, iepure de câmp, popândău, porc mistreț, lilieci. Păsările specifice
zonei sunt: barza, rândunica, vrabia, cucul, cioara, stăncuța, graurul, turtureaua, pupăza,
uliul, bufnița. Avifauna din perimetrul lacului de acumulare este formată din aproximativ
178 de specii de păsări, unele cu apariții neregulate (pescăruș argintiu, turturică, egretă
mare, egretă mică, stârc cenușiu, rață roșie), altele fiind prezente în timpul iernii (gâscă
mare, rață mică), iar altele fiind prezente aproape permanent (ciocârlan, ciocănitoare roșie,
gaiță a lbastră, coțofană). Lacul de acumulare Stânca -Ștefănești reprezintă un important
cartier de iernare al păsărilor în bazinul românesc al Prutului.
În apele curgătoare, iazuri și în lacul de acumulare cresc diferite specii de pește: crap,
somn, car as, mreană, plătică.
II.2.7 Solurile
Solurile specifice regiunii orașului Ștefănești sunt cernoziomurile, soluri cenușii,
solurile aluviale și soluri de lăcoviște.
Ca și concluzie a celor prezentate mai sus, se poate afirma că elementele cadrului
natural oferă condiții favorabile vieții pentru locuitorii orașului Ștefănești.
CAPITOLUL II I
FACTORII ISTORICI ȘI SOCIO – ECONOMICI ȘI ROLUL LOR
ÎN EVOLUȚIA ORAȘULUI ȘTEFĂNEȘTI
III.1 Urme ale existenței umane pe teritoriul de astăzi al orașului Ștefănești
Dovezile arheologice ale existenței oamenilor pe teritoriul actualului oraș Ștefănești
sunt reprezentate de:
a. Mai multe morminte descoperite în Vatra târgului Ștefănești, descoperite în anul 1957,
din care unul sarmatic.
b. Oase de Mamuthus primigenius și așchii de silex aparținând paleoliticului mijlociu,
descoperite în terasa inferioară a Prutului.
c. Oase fo silizate din pleistocen inferior, piese de silex finite sau neretușate la Podul
Bașeului aparținând paleoliticului superior, descoperite în anul 1 975.
d. O așezare cu piese din silex ce aparțin culturii Cucuteni și perioadei migrațiilor din sec.
III-IV e.n. descoperite pe terasa inferioară a Bașeului, în locul numit La Burci.
e. La Stârcea sau la Bulboană, în partea dreaptă a Bașeului, au fost descoperite oase și
fragmente de ceramica ce aparțin culturii Cucuteni și urme de incinerație a unei necropole
din secolele III -IV e.n. În același loc, în 1975, au fost descoperite gropi menajere și
locuințe cu ceramică zoomorfă și oase de animale.
f. Pe versantul nordic al Dealului Horodiuca, la 3 km de târgul Ștefănești au fost
descoperite piese de silex din care unul microlitic, atribuite paleoliticului superior. S -au
descoperit și fragmente ceramice ce aparțin dacilor liberi din provincia Dacia din sec . II-III
e.n.
g. La est de Dealul Boboc s -a descoperit o așezare mare de 6 -7 ha, de unde s -au colectat
piese de silex, fragmente de ceramică ce aparțin culturii Cucuteni, epocii bronzului,
migrațiilor din sec. VII -VIII și perioadei feudalismului dezvoltat din secolele XV -XVI.
h. Î n Vatra Tâ rgului, î n locul numit Între grădini , s-a descoperit o așezare cu fragmente
ceramice din cultura Cucuteni și cultura Horodiștea, precum și doi fildeși de Mamuthus
primigenius .
i. În spatele vechii cazărmi de grăniceri, în apropierea Prutului, a fost găsită o cetățuie cu
cu două șanțuri, probabil pentru un dig de pământ pentru apărare sau pentru inundațiile
provocate de Prut sau de Bașeu.
j. Lângă balastieră s -au găsit două ancore, scoabe de fier, diferite obiecte de lemn a tribuite
vechilor ateliere de reparații ale corăbiilor, așa cum scria Dimitrie Cantemir în Descrierea
Moldovei.
k. În Brăhărie, teritoriu situat între Bădiuți și Bobulești, în regiunea “prosiilor ”, au fost
găsite piese de silex, un corn de bour, obiecte de lut ce aparțin probabil neoliticului,
precum și ceramică din secolele III -IV e.n. și din perioada feudalismului dezvoltat.
l. Cu ocazia lurărilor pentru barajul Stânca -Costești, au fost descoperite 40 de morminte
din din secolul III, ce aparțin unei necro pole de incinerare a dacilor liberi. De asemenea, au
fost găsite vase lucrate la roată, din pastă roșie, diferite căni, vase mari, castroane, capace,
amfore romane etc.
m. În Bobulești, pe valea Corogei, în locurile numite La Pietroi, La Odaie, La Stâ ni, s-au
descoperit: o lamă de silex din paleoliticul superior, fragmente de ceramică și un vârf de
săgeată de silex ce aparține culturii Cucuteni, o pipă din lut ars din secolul XVIII.
n. În Bobulești, la Fânațul Zahariei s -au descoperit două așezări de unde s-au strâ ns: piese
de silex, lame, topoare, gratoare aparținând culturii Cucuteni și epocii bronzului. Astfel de
dovezi au mai fost găsite în locuri ca: La Lutărie, În Hotar, Brăhărie , toate din perioada
medievală.
Toate aceste dovezi arheologice demonstrează continuitatea vieții și locuirii pe
aceste teritorii, începând încă din paleolitic.
III.2 P rimele atestări documentare ale așezărilor
III.2.1 Localitatea Ștefănești
Înainte de a fi târg, era un sat numit Gura Bașeului, prima atestare documentară
datând din 26 mai 1435, moment în care Ștefan al II -lea dăruiește niște moșii la Gura
Bașeului. Datorită voinței lui Ștefan cel Mare, această localitate a devenit târg în anul 1476,
contribuid în mod direct la dezvoltarea lui cu ocol, curte domnească, iazuri, meșteșugari și
crescători de cai. Cronicarul Jan Dlugosz (1415 -1480) precizează că “Ștefăneștii este un
sat așezat pe Bașeu ”.
Localitatea Ștefănești a fost amin tităși intr -un document din 7 martie 1591, prin care
un proprietar al unei moșii îi cere domnitorului Petru Vodă un loc pentru o moară.
La 20 mai 1745, domnitorul Ioan Mavrocordat îi dă vistiernicului Teodor Paladi o
suprafață de pământ din hotarul târgului Ștefănești.
Târgul Ștefănești a cunoscut o dezvoltare economic important în perioada următoare,
din moment ce î n a prilie 1793, apoi in anul 1804 se menționează un tîrg de vite, un pescuit
dezvoltat pe Prut, Bașeu și Corogea, precum și exploatarea calcarului și a varului.
Dezvoltarea localității a permis în noiembrie 1834 reînființarea și desfășurarea
iarmaroacelor.
Deoarece era situat la intersecția unor drumuri comerciale, determinând dezvoltarea
lui, domnitorul Dimitrie Cantemir preciza: “…Ștefăneștii sunt un târg pe Prut, în care
acum turcii, după ce au curățat fluviul, se zice că au făcut doc de corăbiiși o magazie de
provizii, pentru garnizoana din Hotin… ” (Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei,
București, 1973 )
III.2.2 Localitatea Ștefănești Sat (Ștefănești Mici sau Mahala)
Este așezată în nord -vestul orașului Ștefănești, a fost în mod diferit atestată
documentar, în 1774, numită Ștefăneștii Mici, un sat cu locuitori diferiți de Ștefănești Târg.
Locuitorii se ocupau cu transportul sau cărăușia.
Î n 1941 a fost inclusă în Coasta Cucuteni, pierdută în anul 1956. A devenit
Ștefănești -Mahala până în 1968, când a fost inclusă din nou în Târg, iar din aprilie 2004
face parte din oorașul Ștefănești.
III.2.3 Localitatea Bădiuți
La fel de vechi ca și Târgul Ștefănești, situat pe malul drept al râului Bașeu, are o
istorie diferită. Inițial a fost numit Săliște, apoi Săbășani, de -a lungul timpului primind
diferite nume: Badeuz (1774), Badeuții (1810) . Bădăuț i (1816 ), Bădiești (1830), Badinzi
(18889), Badiuții (1904) și Bădiuți începând cu anul 1958.
Această localitate a fost menționată în mai multe acte. În 26 august 1424, Alexandru
cel Bun îi dăruiește Stanciului David satul “Bădeuții de la Prut”. La 24 aprilie 1434, Ștefan
al II-lea î i dăruiește preotului Iuga “…un loc de pustie pe Bașeu”, acesta mai deținând o
moșie și la Stânca -Ștefănești. La 7 aprilie 1611, Constantin Movilă le redă Vornicului
Gheorghe și jupânesei Dumitra o Săliște, adică Bădeuții. În 1891 a fost înregistrat ca
maha la (suburbie) a a Ștefăneștiului cu locuitori ce practicau agricultura.
În concluzie, conform atestărilor documentare, a fost satt de răzești, apoi sat
domnesc, domeniu boieresc, apoi inclus în Ștefănești. Din anul 2004 face parte din orașul
Ștefănești, fiind considerat un cartier al orașului.
III.2.4 Loc alitatea Bobulești
Satul meu natal, al părinților, bunicilor și străbunicilor mei, este așezat de -a lungul
râului Bașeu, în lunca Prutului, între Bădiuți și comuna Românești.
Prima atestare documentară datează din 15 octombrie 1427și f ace referire la un
anume Bob Oprișac, de unde se presupune că provine numele de Bobulești.
Unii istorici consideră că a fost atestat abia în anul 1618, la 20 martie, într -un
document în care se menționează numele satului: Bobulești.
Între Bobulești și Ștefănești a mai existat un sat numit Răngăuți, numele cestuia
provenind de la platoul unde se antrenau tătarii călăreți, pentru lupte. A fost atestat
documentar pe 29 octombrie 1522, î ntr -o carte de judecată a Divanului. Până î n secolul
XVII a devenit sat de răzeși, iar în octombrie 1765, jumătate din sat a intrat în posesia
comunei Românești. Cealaltă jumătate a fost inclusă satului Bobulești abia în secolul XX.
În timp, a fost inclus fie în comuna Românești, fie î n Ștefănești, dar în prezent, din
anul 2004, este parte componentă a orașului Ștefănești.
III.2.5 Localitatea Stâ nca
Situată pe malul drept al Prutului, la nord de Ștefănești, a fost înregistrată în anul
1803 în “Condica Liuzilor”. Însă prima atestare documentară datează din anul 1737 , î ntr –
un jurnal de călătorie în care I.C. Weiss vorbește despre o peșteră în apropiere de satul
Stâ nca.
Denumirea provine de la Stânca Mare de pe de pe malul drept al Prutului, denumită
de localnici “ Stâ nca Doamnei ”, însă de -a lungul timpului a primit mai multe denumiri:
Stânca lui Balus, Stăncuța, Stânca.
A fost inclusă în localitatea Șt efănești apoi în orașul Ștefănești, din aprilie 2004.
III.3. Evoluția istorică a orașului Ștefănești
Bine poziționat la intersecția drumurilor Iași – Hotin și Soroca – Suceava, poatat
strategic la vadul Prutului, Ștefăneștiul din timpu l domniei lui Ștefan cel Mare a fost
transformat î ntr -un orășel (Ocol Domnesc) cu o rază administrativă de 30 -40 km., care a
înflorit în timp datorită tranzitului comercial. Astfel, Balthasar de Piscia consemna
relatarea unor genovezi despre atacul tătaril or din 1476, când au călcat târgul Ștefănești.
Mai tâ rziu, Miron Costin, î n Poema Polonă (1694) l -a denumit oraș (miasto), iar Dimitrie
Cantemir î n Descrierea Moldovei (1716) îl numește târgușor.
Evoluția așezării nu a fost doar ascendentă, desele invazii ale tătarilor, polonilor,
cazacilor și frecventele înfruntări armate din zonă au marcat moment de descreștere ale
localității, până la perceperea lui ca un sătuc.
Cu o economie preponderent agrară, prosperitatea Ștefăneștiului era determinată de
perioadele de pace și de intensificare a schimburilor comerciale, așa încât abia în a doua
jumătate a secolului al XVI -lea a devenit un punct importante pe hărțile europene. Acest
moment corespunde mutării capitalei la Iași și extinderii rutei comerciale la Galați. Această
situație a impus orășelul ca popas de poștă obligatoriu pe ruta Galați – Hotin. Î n aceste
condiții la Ștefănești a fost atestat un han în 1600, o piață mare în 1593, o unitate militară
cu o capacitate de 1000 de soldați în 1612 și aproape 2000 de case, ceea ce l -a determinat
pe istoricul Constantin Giurăscu să aproximeze numărul populației la 10000 de locuitori.
Finalul secolului al XVII -lea a adus o diminuare a importanței localității și o încetare
a evoluției târgușorului, în special din cauza dispariției Ocolului Domnesc.
Totodată, s -a realizat trecerea către proprietatea boierească, care inițial stăpânește
parțial, apoi total proprietățile și via ța economică. Î ncepâ nd cu anul 1745, familiile
boierești îți fac tot mai mult simțită prezența în viața economică a localității: familia
vistierului Theodor Paladi a cedat locul, după anul 1845, familiei hatmanului Nicolae
Mavrocordat. Implicarea acestor f amilii boierești, navigarea pe Prut și exodul puternic al
evreilor a impulsionat Ștefăneștiul, devenit rapid centru economic și comercial: construirea
atelierelor de croitorie, de prelucrare a pieilor, de fabricare a săpunului, a lumânărilor, a
berii, apar iția cuptoarelor de obținere a varului, a morilor, a brutăriilor și a velnițelor de
țuică.
În anul 1789, existau deja 199 de dughene ale comercianților români, specializați în
prelucrarea pielii și ale evreilor, specoalizați în importuri și comerțul cu băuturi.
O clasificare a orașelor din Moldova situa Ștefăneștiul pe locul 16 și avea drept
stemă doi păuni așezați față în față integrand un spic de grâu și o stea în partea de jos, cu
legenda în limba salvonă. Sigiliul era reprezentat de omână ce ținea o floare de crin.
În anul 1834, țadicul ( lider spiritual, învățăt or al evreilor ) Nahum Friedman a creat
Curtea rabinică din Ștefănești , care a devenit central hasidismului (curent inovator al
gândirii și vieții comunității evreiești) din Moldova și a orientat comunitatea evreiască spre
Ștefănești. Ca urmare a acestor evenimente, în anul 1859 în Ștefănești erau 1457 evrei.
Încet, târgușorul s -a modernizat și a trecut spre o altă etapă a istoriei sale: în anul
1820 a fost atest at iluminatul public, în 1837 a fost atestată o baie, iar în anul 1839 exista o
școală cu predare în limba germană și în limba română , condusă de Ilie Mischievici. La
momentul respective, existau și alte școli, dar acestea funcționau pe lângă biserici. În anul
1884 a fost construit un spital cu o capacitate de 54 de paturi, sub conducerea doctorului
Gheorghe Glod.
În anul 1902 exista deja prima bancă – Banca Dezvoltarea cu 102 membri. Cu
timpul au apărut și alte dotări: prima moară acționată de a buri, s -a construit Parcul
Ștefănești, a fost ridicată hala din piața centrală, au fost modernizate căile de acces, s -u
înființat farmacii, dispensare medicale, prese de ulei și hambare pentru depozitarea
cerealelor.
Un rol important în evoluția localității l -a avut comunitatea de evrei, atestată în 1604
și care în 1910 avea 2883 membri. Ea dispunea de învățământ în limba maternă și cunoștea
o viață religioasă înfloritoare, cu 10 sinagogi, dintre care prima construită în 1720. La
mijlocul secolul ui al XX -lea, comunitatea evreiască era implicată în importante relații
comerciale internaționale.
Din punct de vedere cultural, trebuie remarcat faptul că Ștefăneștiul este înzestrat cu
unul din cele mai vechi monumente religioase din Moldova, adaptat unor funcții cu
caracter defensiv, și anume biserica Cuvioasa Parascheva, ctitorită probabil în timpul
domniei lui Ștefan al IX -lea Tomșa (1611 -1615 și 1621 -1623). Tradiția locală o atribuie lui
Ștefan cel Mare, dar se pare că acesta ridicase o altă biserică în apropiere, cu hramul
Sfâ ntul Procopie, î n apropierea celei din prezent.
Cele două războaie mondiale și -au pus amprenta și asupra Ștefăneștiului, distrugerile
produse de conflagrație începând a fi depășite abia prin organizarea administrativă din
1968, când au fost înființate noi școli primare și gimnaziale, Liceul de cultură generală,
muzeul Ștefan Luchian, cinematografe, Casa de Cultură Ștefănești. Au fost extinse rețelele
de telecomunicații, radioul și televiziunea, au fost înființate fermele zootehnice, stațiunile
pentru mecanizarea agriculturii, s -a asfaltat reî ea ua de șosele, au fost electrificate toate
localităț ile dependente.
Î n anul 1978 a început construcția Nodului hidrotehnic Stânca – Costeș ti , cu scopul
de a regulariza debitul râului Prut, împiedicarea inundațiilor și asigurarea necesarului de
curent electric. Construirea barajului Stâ nca – Costești a favorizat și intensificarea
tranzitului către Republica Moldova și construirea celui mai mare sistem de irigații din
județ.
Revoluția anticomunistă din decembrie 1989 a determinat schimbă ri profunde î n
toate domeniile de activitate ale localității, s -a revigorat viața economic, socială și culturală.
A fost deschis punctual vamal Stâ nca – Costești, a fost liberalizat comerțul și au debutat
primele manifestări culturale cu caracter interna țional: Podul de flori, Festivalul Florile
Prutului.
Amplasarea geografică a localității, condițiile climatic e, resursele naturale și gradul
de pregătire profesională al locuitorilor oferă largi perspective dezvoltării economice,
sociale și culturale. Astfel, în anul 2004, localitatea Ștefănești a primit statutul de oraș prin
Legea 79/2004 î n urma unui referendum local.
CAPITOLUL IV
ANALIZA ASPECTELOR DE GEOGRAFIE UMANĂ
CARACTERISTICE ORAȘULUI ȘTEFĂNEȘTI
IV.1 Populația orașului Ștefănești
Viața locuitorilor din Ștefănești a fost de cele mai multe ori destul de grea și plină de
neprevăzut. Asta datorită faptului că era o poartă e intrare a invadatorilor, ținta lor fiind
cetatea Sucevei sau capital Moldovei de mai târziu, Iașul. Gre utățile locuitorilor s -au
acumulat din cauza acestor invazii ce veneau din partea cazacilor, tătarilor și turcilor,
dușmanii regrupându -se în funcție de interese, deseori încheind alianțe.
Astfel, au izbucnit numeroase incendii, vâ narea localnic ilor trecuți prin foc și prin
sabie, la aceste nenorociri se adăugau numeroase inundații, atît primăvara cât și toamna, ce
distrugeau agoniseala de o viață a locuitorilor și uneori, câte un cutremur distrugător.
Totuși, tîrgușorul prospera în an umite perioade, menținându -se î n râ ndul celor mai
importante localități din Moldova.
IV.1.1 Evoluția numerică a populației
Evoluția numerică a populației constituie un indicator demografic important fiind
rezultatul evoluției istorice a unei comunități. Ea este determinată de o serie de factori cum ar fi:
bilanțul natural, bilanțul migratoriu, condițiile istorice și socio -economice.
Evoluția numărului populației în localitatea Ștefănești arată perioade de creștere
intensă, perio ade de declin, iar în ultim ii ani statisticile atestă o creștere lentă a efectivul ui
numeric al popu lației.
În anul 1829, autoritățile rusești ocupante au ordonat un recensământ complet al
populației din Ștefănești , remarcâ ndu -se că î ntre cele 28 de orașe și tâ rguri din Moldova,
orașul de pe Prut ocupa locul al unsprezecelea după numărul de case dar și după numărul
de locuitori. Autoritățile au î nregistrat 463 de birnici, 31 erau scutiți, numărul de breslași a
crescut la 36, erau cinci boieri privilegiați, 78 de evrei și șapte străini. În total 628 de
familii, aproximativ 2763 de locuitori.
În anul 1832 localitatea Ștefănești este trecută separat, la tî rguri. Astfel, tâ rgul
Ștefănești este în ocolul Prut care ține de Iași și are o populație totală de 1703 locuitori.
În 1838 numărul birnicilor scade la 162, interesant fiind că în această perioadă crește
numărul meșteșugarilor, iar aproape de anul 1859, nu rau decâ t aproximatix 40-50 de
familii de cultivatori, dintr -un total de circa 550 de familii.
Lipsa manufacturii, care ar fi putut angaja mai mulți meșteșugari a dus la stagnarea
dezvoltării tâ rgului, în special în preajma anului 1848, anul revoluției , care avea să aducă
multe schimbări de ordin administrativ și economic.
Acest eveniment a dus la schimbarea Ștefăneștiului dintr -un sat de cultivatori î ntr-un
tâ rg cu meșteșugari și mulți negustori și ca urmare a faptului că aici se intersectau o serie
de drumuri comerciale spre Polonia, Rusia, pe Prut spre Marea Neagră și de aici la
Constantinopol.
În 1845 tâ rgul Ștefănești avea 164 de familii, din care 109 birnici, 16 căpitani cu 13
argați și 2 nemți. la momentul respectiv, în Ștefănești mai erau încă 310 familii, la care,
dacă adăugăm cele 164 de familii , rezultă un total de 474 de familii, aproximativ 2085
locuitori în total.
În anul 1872 județul Botoșani era constituit din șase plase, dintre care plasa
Ștefănești era formată din nouă comune (41 de sate), printre care și comuna Ștefănești.
Bobu leștiul era comună de sine stătătoare.
În 1912, Ștefănești -Sat era î nregistrat cu 1221 locuitori (632 bărbați și 589 femei),
iar Ștefănești -Tâ rg cu 3300 locuitori (1586 bărbați și 1714 femei). Bădiuți avea 493
locuitori, 228 finnd bărbați și 265 femei, iar Stâ nca 914 locuitori din care 468 bărbați și
446 femei. În total, Ștefăneștiul avea 5928 locuitori, din care 2914 bărbați și 3014 femei.
În anul 1930, Ștefănești -Oraș format din Ștefănești -Tâ rg, Ștefănești -Sat, satele
Bădiuți, Bobulești, Stâ nca și Murguța (înființat în 1912 ) era î nregistrat cu 2008 familii și
8886 locuitori cu o medie de 4,43 membri/familie. Din cei 8886 locuitori 4228 erau de sex
bărbătesc iar 4658 de sex feminin, cu: 6528 româ ni, 2170 evrei, 156 țigani, 13 germani, 9
bulgari, 8 unguri și 2 ruși. la recens ământul din anul 1941 erau 1992 familii și 9438 de
locuitori, cu 7382 româ ni, 1839 evrei, 204 țigani, 8 bulgari, 2 germani, 2 unguri, un rus
(Arh. Naț. Botoșani, anii 1943 -1944, Plasa Ștefănești ).
În anul 1950 plasele au fost desființate, iar Ștefăneștiul a fost cuprins în raionul
Trușești, împreună cu încă 17 comune. În 1956 comuna Ștefănești î nregistra 6891 locuitori,
dintre care 3229 bărbați și 3592 femei, cu următoarea distribuție în teritoriu: Ștefănești -Sat
cu 1480 locuitori, Ștefănești -Tâ rg cu 1284 locuitori, Bădiuți cu 1035 locuitori, Bobulești
cu 1781 locuitori și Stâ nca cu 1311 locuitori.
În anul 1966 Ștefănești -Sat avea 1337 locuitori, Ștefănești -Tâ rg era î nregistrat cu
1229 locuitori, Bădiuți 1003 locuitori, Bobulești 1912 locuitori, Coasta Cucuteni 75
locuitori, Stâ nca 1250 locuitori. În total Ștefăneștiul avea 6806 locuitori.
Până în anul 1977 se remarcă o mare fluctuație a numărului de locuitori, uneori
remarcabile și datorită mișcărilor din cadrul comunelor și al satelor. Zona a fost expusă
numeroaselor pericole sociale care veneau din exteriorul țării, starea perm anentă de război
din partea popoarelor vecine sau nu, avâ nd în vedere și vecinătatea cu marele Imperiu
Țarist.
În anul 1977 comuna Ștefănești î nregistra 6864 locuitori (3306 bărbați și 3558 femei)
cuprinși î n:
● Ștefănești -Tâ rg cu 1516 locuitori (697 bărbați și 819 femei)
● Ștefănești -Sat cu 1256 locuitori (596 bărbați și 660 femei)
● Bobulești cu 1711 locuitori (804 bărbați și 907 femei)
● Bădiuți cu 922 locuitori (453 bărbați și 569 femei)
● Stâ nca cu 1459 locuitori (756 bărbați și 703 femei)
În 1992, populația din Ștefănești era de 5743 locuitori, din care 2899 erau femei și
2844 bărbați (D.J. Statistică, Anuarul Statistic al Județului Botoșani , Populația stabilă la
recen sămintele din 1977, 1992 și 2002 ).
Conform recensământului din anul 2002, populația orașului Ștefănești se prezenta
astfel:
1. Structura etnică a populației:
Români…….5338 loc……. .94,84%
Rromi……….285 loc…… …5,06%
Germani……….1 loc…… ….0,01%
Ruși-lipoveni….3 loc…… ….0,05%
Alte etnii………1 loc…… ….0.01%
Total………5628 loc…… …..100%
2. Structura lingvistică a populației:
Română…….5346 loc…….96,58%
Rromanes…….189 loc……..3,35%
Rusă…………….3 loc……..0,05%
3. Structura confesională a populației:
Ortodoxă……………………….5546 loc……….98,54%
Romano -catolică……………….…6 loc…………0,10%
Penticostală………………….…..37 loc…………0,65%
Adventistă de ziua a șaptea……..11 loc…………0,19%
Creștină după Evanghelie……….28 loc…………0,49%
4. Structura pe grupe de vârstă și sexe:
0-14 ani bărbați………589 loc………10,46%
0-14 ani femei………..592 loc……….10,51%
15-59 ani bărbați……1505 loc………26,74%
15-59 ani femei……..1423 loc………25,28%
+ 60 ani bărbați………650 loc………11,54%
+ 60 ani femei…………869 loc………15,44%
La 1 iulie 2010, conform Anuarului Statistic al Județului Botoșani, ediția 2012,
populația stabilă a orașului Ștefănești era de 5591 locuitori, din care 2805 femei, o
densitate de 57,89 loc/km2 și o populație cu domiciliul în localitate de 5650 locuitori.
Conform recensă mâ ntului din anul 2011, din totalul populației județului Botoșani de
412626 locuitori, orașul Ștefănești deținea 5314 locuitori, distribuiți astfel:
● Bădiuți 985 loc.
● Bobulești 1322 loc.
● Stâ nca 812 loc.
● Ștefănești -Sat 1002 loc.
● Ștefănești -Tâ rg 1193loc.
Din totalul de 5314 locuitori, 730 sunt salariați, 19 angajatori, 925 lucrători pe cont
propriu, 563 lucrători familiali. După structura profesională, 2214 sunt ocupați, 131 șomeri,
865 elevi și studenți, 1018 pensionari, 481 casnici, 513 întreți nuți de altă persoană, 66
întreținuți de stat, 23 întreținuți în alte situații, 3 în altă situație.
După structura religioasă, din cei 5314 locuitori, 4591 sunt ortodocși, 7 romano –
catolici, 37 penticostali, 3 evanghelici, 316 alte religii sau nedeclarați.
După structura lingvistică, 4766 vorbesc limba română iar 275 limba rromani. După
etnie, 4567 sunt româ ni, 525 rromi declarați și 222 rromi nedeclarați.
Din 2397 locuințe, 493 sunt dotate cu baie în interiorul casei, 39 cu baie în afara
casei, 1865 nu au baie. Un număr de 486 au toaletă în locuință, 19 în afara clădirii, 1766
nu au toaletă cu apă curentă iar 126 nu au demonstrat dacă au toaletă amenajată.
Tabelul nr. 1 Evoluția numărului de locuitori ai localității Ștefănești (1829 -1941)
Anul 1829 1845 1912 1930 1941
Nr. de locuitori 2763 2085 5928 1886 9438
Tabelul nr. 2 Evoluția numărului de locuitori ai orașului Ștefănești la recensămintele din
1930, 1956, 1966, 1977, 1992, 2002, 2011
Anul 1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011
Populația
totală (nr.
loc.) 8886 6891 6806 6864 5743 5628 5314
Fig. nr. 4 Evoluția numerică a populației orașului Ștefănești (1930 -2011)
După cum se observă, în urma recensământului din 2002, orașul Ștefănești avea
5628 de locuitori. Recensământul anului 2011 arată că erau 5314 locuitori, cu o scădere de
314 locuitori, iar dacă vom compara datele cu anul 1930, este o scădere de 57 7 locuitori,
aproximativ 6,5%.
Perioada 1992 -2011 se caracterizează prin scădere demografică la modul general, de
la 5743 locuitori în 1992 la 5314 locuitori în anul 2011, ca urmare a reducerii natalității ,
dar și a bilanțului migratoriu negativ. Tendința de scădere demografică este consecința
agravării condițiilor economico -sociale, a politicii anti -nataliste a ststului român și a
migrației externe.
Pentru perioada următoare se poate prognoza o scădere a numărului de locuitori ai
orașu lui pe fondul scăderii numerice a populației la nivelul țării.
010002000300040005000600070008000900010000
1930 1956 1966 1977 1992 2002 2011Evoluția numerică a populației orașului Ștefănești (1930 -2011)
IV.1. 2 Mișcarea naturală a populației
Este o componentă majoră a dinamicii populației și se referă la schimbările apărute
în numărul și în structura populației, ca urmare a nașterilor, a deceselor, a căsătoriilor și a
divorțurilor (Ilinca N., 2009, pag. 55). A reprezentat dintotdeauna princip ala modalitate de
creștere a numărului poplulației.
Tabelul nr. 3 Mișcarea naturală a populației orașului Ștefănești în perioada 1992 -2016
Anul Populația
totală 1 iulie
(persoane) Nr.
Născuț
i vii Nr.
Decese n (rata
natalităț
ii) ‰ m (rata
mortalit
ății) ‰ mi (rata
mortalită
ții
infantile)
‰ Bn
(bilanț
natural
) ‰
1992 5891 75 84 12,73 14,25 26,67 – 1,52
2002 6006 76 108 12,65 17,98 39,47 – 5,33
2011 5836 66 81 11,30 13,87 30,30 – 2,57
2016 6040 77 90 12,74 14,90 0 – 2,16
Sursa: edemos.insse.ro
Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalitate, fiind influențat de un
întreg complex de factori naturali, economici și sociali care au determinat fluctuații de la o perioadă la
alta (Vert C.,2000)
Natalitatea este un fenomen demografic ce exprimă intensitatea nașterilor în cadrul
unei populații. Se măsoară ca un indice care arată raportul dintre numărul născuților vii
î ntr-un an și populația medie a anului respectiv: n=(N/P)x1000 (‰).
Este indicatorul demografic care influențează considerabil rezervele forței de muncă
în viitor. Ea este influențată de scăderea mortalității infantile, creșterea rolului femeii în
activitatea și viața social -economică, nivelul de trai, nivelul de cultură și civilizație, nivelul igienico –
sanitar și schimbarea comportamentului demografic al cuplurilor căsătorite.
Din datel e deținute , indicele natalității a oscilat de la o perioad ă la alta. Pentru
perioada analizată, numărul nou-născuților a scăzut spre anul 2011 (11,30‰) , ca apoi să
î nregistreze o creștere în anul 2016 (12,74‰) .
Mortalitatea este un fenomen demografic ce descrie numărul deceselor produse în
cadrul unei populații într -o perioadă de un an. Rata mortalității exprimă raportul numeric
dintre decedații dintr -un an și populația totală a unui teritoriu, redată în promile:
m=(M/P)x1000 (‰).
Este unul din fenomenele geografice influențate în mare măsură de factorii sociali,
economici, de structura pe grupe de vârstă și sexe, de nivelul igienico -sanitar și cultural.
Mortalitatea a fost studiată pentru aceeași perioa dă de timp ca și natalitatea (1992 -2016),
prezentând o evoluție fluctuantă, cu cele mai mari valori în 2002 (17,98‰) și mai scăzute în 2011
(13,87‰).
Mortalitatea infantilă reprezintă totalitatea deceselor infantile care se produc în cadrul unei
populații, exprimată prin rata mortalității infantile, calculataă prin raportarea numărului total de
decese în primul an de viață la 1000 de născuți vii, exprimat în promile (‰).
Din analiza datelor pentru aceeași perioadă, 1992 -2016, se constată că ata mortalității infantile
a avut valori oscilante, cea mai ridicată fiind în anul 2002 (39,47‰).
Bilanțul natural reprezintă diferența dintre natalitate și mortalita te. Se calculează
după formula: Bn = n – m ‰
În funcție de evoluția numărului populației, bilanțul natural poate fi:
– Pozitiv, când numărul născuților vii este mai mare decât numărul decedaților.
– Negativ, când numărul născuților vii este mai mic decât numărul decedaților.
– Zero (nul) când numărul născuților vii este egal cu numărul decedaților.
Condițiile complexe de transformare și evoluție a întregii țări după anul 1989 a
determinat situația actuală a raportului nașteri -decese. Ac estea pot fi structurate astfel:
Schimbarea proprietății asupra terenului, cu consecințe asupra activităților
economice, mai ales a agriculturii.
Diminuarea accentuată a veniturilor, determinată de trecerea de la activitățile
economice centralizate la cele ale sectorului privat.
Revenirea muncitorilor de la orașe, odată cu diminuarea locurilor de muncă și
retrocedarea pământurilor.
Plecările masive în străinătate, la muncă, facilitate de aderarea României la
Uniunea Europeană, majoritatea populației migrato are fiind constituită din tineri.
Îmbunătățirea asistenței sociale, asigurându -se un venit minim garantat.
Îmbunătățirea sistemului medical, cu acces la medicamente gratuite sau compensate
pentru cei cu venituri modeste.
Venituri mici din pensii, o parte important a populației având pensii agricole.
Legislație nouă privind avorturile.
Influența scăzută a bisericii în stabilitatea familiei și în privința avorturilor.
Rata crescută a divorțurilor.
Schimbarea mentalității în ceea ce privește numărul de copii în familie, cu o
tendință generală de 1 -2 copii/familie, excepție făcând familiile de rromi.
Fig. nr. 5 Mișcarea naturală a populației orașului Ștefănești în perioada 1992 -2016
IV.1.3. Mobilitatea teritorială a populației
Mobilitatea teritorială a populației semnifică migrația, care presupune deplasarea populației
dintr-un teritoriu în altul având ca scop principal schimbarea locului de muncă sau a domi ciliului.
Este o componentă a dinamicii populației, având un rol foarte important în evoluția numărului de
locuitori a unei comunități umane. Este determinată de factori naturali, economici, sociali, politici și
demografici (Ilinca N., 2009, pag. 120).
Deplasările temporare interne sunt forme ale mobilității teritoriale a populației care
se realizează fără schimbarea domiciliului stabil. Ele se împart în migrații
sezoniere care au loc periodic, migrații săptămânale pentru muncă, studiu sau come rț și
migrații pendulatorii, diurne de tip navetism. Rolul cel mai important în cazul migrațiilor
temporare din Ștefănești l -au avut factorii socio -economici. Astfel, până în 1990
determinante pentru migrațiile de tip navetism au fost: industrializarea (ca re a
funcționat ca factor de atracție a populației active rurale spre unitățile economice
din Botoșani ), colectivizarea agriculturii (care a constituit factorul de respingere). -10-5051015202530354045
1992 2002 2011 2016Natalitate
Mortalitate
Bilanț natural
Mortalitate infantilă
Migrațiile sezoniere . Pentru regiunea studiată, o categorie importantă a migrațiilor
sezoniere o reprezentau deplasările pentru construcții cu ritm sezonier ce vizau construirea
cartierelor de locuințe și a obiectivelor industriale atât din Botoșani cât și din alte orașe aprop iate î n
perioada 1960 -1989. Migrațiile sezoniere au scăzut mult în intensitate după anul 1990, odată cu
retrocedarea terenurilor, cu regresul sau chiar falimentul întreprinderilor industriale și apariției
șomajului, atingându -se valori pozitive.
Migrațiile săptămânale sunt o formă de deplasare temporară a populației cu o durată mai mare
de 48 de ore, care implică populația care se deplasează pentru muncă și studii în altă localitate. Î n
prezent, migrațiile cu caracter săptămânal afectează în mic ă măsură populația
școlară ce se deplasează spre liceele din Botoșani și Iași și centrele universitare din Iași și Suceava.
Deplasările zilnice (navetismul) constituie o formă particulară a migrațiilor
temporare fiind cauzate de imposibilitatea asigurării unui loc de muncă în localitatea de origine.
Î n prezent, î n localitate, fenomenul navetismului a început să se diminueze deoarece o parte a
populației lucrează la societăți le comerciale de pe raza orașului .
Migrațiile ocazionale sunt reprezentate prin deplasările spre zona comercială a Botoșaniului,
cu scopul valorificării produselor agro – alimentare obținute în gospodăriile proprii,
în piețele de profil. Contactul populației din Ștefănești cu orașul Botoșan i este frecvent prin
migrația ocazională apelând la serviciile economice și culturale ale acestuia. Acesta joacă un
important rol în răspândirea normelor și standardelor vieții urbane. Orașul Botoșani a fost
și rămâne pentru unii locuitori din Ștefănești, centrul principal de polarizare teritorială. În
cea mai mare parte, scopul călătoriei are caracter comercial determinat de necesitatea
realizării cumpărăturilor .
Deplasările definitive au drept rezultat schimbarea domiciliului. Î n perioada
regimului comunist, migrațiile au îmbrăcat forma exodului rural, când migrația s -a produs
în general spre municipiul Botoșani, funcționând drept centru de polarizare până în 1989.
Creșterea puterii de atracție a orașului, modernizarea căilor de transport, au facilitat migrațiile
definitive în urma cărora o parte a locuitorilor din Ștefănești s -au stabilit î n mediul urban.
După revoluția din 1989, a apărut “migrația de întoarcere” dinspre mediul urban spre Ștefănești și
localitățile componente acestuia, amplifi cată de stagnarea economică, creșterea ratei șomajului și
scăderea nivelului de trai.
Deplasările internaționale sunt o formă a mobilității teritoriale care implică trecerea
granițelor, avâ nd drept rezultat schimbarea domiciliului dintr -o țară în alta. Instaurarea
regimului comunist a redus drastic numărul emigrărilor prin limitarea liberei circulații a
persoanelor. După anul 1990, a crescut numărul celor care au migrat, în special din ca uza
declinului economic. Rata mare a șomajului și lipsa locurilor de muncă au determinat
migrarea parțială a forței de muncă din localitate către Grecia, Spania, Italia, Germania,
Marea Britanie, unde există supraofertă de locuri de muncă în special î n agr icultură și
construcții. În cadrul orașului Ștefănești, proporția femeilor care lucrează în
străinătate este mai mare decât cea a bărbaților, cei plecați făcând parte din
categoria persoanelor cu studii medii.
Tabelul nr. 4 Mobilitatea populației în orașul Ștefănești
Anul Populația
totală 1
iulie
(persoane) Imigranți
definitivi
(persoane) Rata de
imigrare
(‰) Emigranți
definitivi
(persoane) Rata de
emigrare
(‰) Bilanț
migratoriu
(‰)
1992 5891 0 0 0 0 0
2002 6006 1 0,16 0 0 0,16
2011 5836 7 1,19 1 0,17 1,02
2016 6040 238 39,40 2 0,33 39,07
Sursa: edemos.insse.ro
Indicatorii demografici care măsoară intensitatea emigrării, respectiv imigrării, în
cadrul mobilității teritoriale a teritoriului analizat sunt rata de emigrare și rata de imigrare.
Rata de imigrare (i) măsoară intensitatea imigrării p rin raportul dintre numărul
persoanelor imigrate și numărul populației, într -un anumit interval de timp, înmulțit cu
1000: i = (I/P)x1000
Rata de emigrare (e) reprezintă raportul dintre numărul persoanelor emigrate, în
cursul unei perioade de timp și numărul populației în același interval de timp, înmulțit cu
1000: e = (E/P)x1000
Bilanțul migratoriu reprezintă diferența dintre numărul imigranților ș i numărul
emigranților , raportat î ntr -un an la 1000 de personae: Bm = i-e ‰
Din punctal de vedere al mobilității teritoriale a populației orașului Ștefănești,
perioada analizată se caracterizează prin:
Rata de emigrare variază de la 0‰ în 1992 și 2002 la 0,33‰ în 2016, când din oraș
au plecat definitiv două persoane.
Rata de imigrare înregistrează un salt major de la 0‰ în 1992 la 39,40‰ în 2016,
care se datorează în mare parte stabilirii în orașul Ștefănești a unor persoane din
Republica Moldo va ce au obținut cetățenie română.
Valorile bilanțului migratoriu variază între 0‰ în anul 1992 și 39,07‰ în 2016, ca
urmare a stabilirii în localitate a unui număr mare de persoane.
Fig. nr. 6 Evoluția bilanțului migratoriu al populației orașului Ștefănești (1992 -2016)
Mobilitatea teritorială temporară internă și externă
Tabelul nr. 5 Mobilitatea teritorială temporară internă și externă
a populației în orașul Ștefănești (1992 -2016)
Anul Populația
totală 1 iulie
(persoane) Stabiliri de
reședință
(persoane) Plecări cu
reședința din
localitate
(persoane)
1992 5891 133 100
2002 6006 106 56
2011 5836 80 81
2016 6040 324 124
Sursa: insse.ro 051015202530354045
1992 2002 2011 2016Evoluția b ilanțul ui
migratoriu (1992 -2016)
Bilanțul migratoriu
Pentru perioada studiată se poate observa că numărul persoanelor care au ales să -și
stabilească reședința în orașul Ștefănești este mai mare decât al persoanelor care au plecat.
Valorile plecărilor cu reședința din localitate variază de la 56 de persoane î n 2002 la 124 de
persoane în 2016, în timp ce valorile celor care și -au schimbat reședința în localitate să
crească de la 80 de persoane în 2011 la 324 de persoane în 2016.
Fig. nr. 7 Mobilitatea teritorială temporară internă și externă a pop ulației în orașul
Ștefănești (1992 -2016)
IV.1.4. Bilanțul total al populației
Bilanțul total al populației oferă o imagine completă asupra dinamicii populației
fiind rezultatul evoluției bilanțului natural și a celui migratoriu.
Bilanțul total al populației este cel mai sintetic indicator ce reflectă starea a șase
fenomene demografice (natalitatea, mortalitatea, bilanțul natural, emigrația, imigrația,
bilanțul migratoriu) și care, în același timp, redă intensitatea și se nsul de evoluție a unei
populații (Vert C., 2001, pag. 83).
Bilanțul total al populației se calculează ca suma dintre bilanțul natural și bilanțul
migratoriu al populației într -un an: Bt = B n + Bm ‰ sau Bt = (n -m) + (i -e) ‰
Din analiza datelor avute la dispoziție, se observă că bilanțul total al populației
oscilează de la valori de – 5,17 în 2002 la 36,91 în anul 2016. Bilanțul total a avut valori
negative în anii 1992, 2002 și 2011. 050100150200250300350
1992 2002 2011 2016Stabiliri de reședință
Plecări cu reședința
Tabelul nr. 6 Evoluția valorilor bilanțului total al populației orașului
Ștefănești (1992 -2016)
Anul Populația totală 1
iulie (persoane) Bilanț natural
(‰) Bilanț
migratoriu (‰) Bilanț total
(‰)
1992 5891 – 1,52 0 – 1,52
2002 6006 – 5,33 0,16 – 5,17
2011 5836 – 2,57 1,02 – 1,55
2016 6040 – 2,16 39,07 36,91
Sursa: edemos.insse.ro
Fig. nr. 8 Evoluția bilanțului natural, a bilanțului migratoriu și a bilanțului total al
populației orașului Ștefănești (1992 -2016)
IV.1.5 Structura populației
Structura populației pe grupe de vârstă și sexe
Un element major de diferențiere a populației îl constituie caracteristicile
demografice. Între acestea, vîrsta și sexul sunt caracteristici demografice fundamentale
deoarece în funcție de ele variază fertilitatea, natalitatea, mortalitatea, mobilitatea
teritorială a populației, gradul de ocupare al populației și rata de activitate (Ilinca N., 2009,
pag. 179).
-10-5051015202530354045
1992 2002 2011 2016Bilanț natural
Bilanț migratoriu
Bilanț total
Tabelul nr. 7 Structura populației orașului Ștefănești pe grupe de vârstă și sexe (1992)
Anul Grupa de
vârstă
Total Masculin Feminin
Număr % Număr % Număr %
1992 0-4 ani 412 6,99 209 3,54 203 3,44
5-9 ani 348 5,90 184 3,12 164 2,78
10-14 ani 388 6,58 207 3,51 181 3,07
15-19 ani 503 8,53 272 4,61 231 3,92
20-24 ani 590 10,01 330 5,60 260 4,41
25-29 ani 248 4,20 158 2,68 90 1,52
30-34 ani 219 3,71 123 2,08 96 1,62
35-39 ani 265 4,49 126 2,13 139 2,35
40-44 ani 322 5,46 150 2,54 172 2,91
45-49 ani 228 3,87 100 1,69 128 2,17
50-54 ani 371 6,29 181 3,07 190 3,22
55-59 ani 480 8,14 230 3,90 250 4,24
60-64 ani 482 8,18 220 3,73 262 4,44
65-69 ani 420 7,12 182 3,08 238 4,04
70-74 ani 233 3,95 102 1,73 131 2,22
75-79 ani 165 2,80 64 1,08 101 1,71
80-84 ani 140 2,37 50 0,84 90 1,52
85 ani și peste 77 1,30 27 0,45 50 0,84
Total 5891 100 2915 49,48 2976 50,51
Tabelul nr.8 Structura populației orașului Ștefănești pe grupe de vârstă și sexe (2002)
Anul Grupa de
vârstă
Total Masculin Feminin
Număr % Număr % Număr %
2002 0-4 ani 420 6,99 214 3,56 206 3,42
5-9 ani 379 6,31 170 2,83 209 3,47
10-14 ani 472 7,85 252 4,19 220 3,66
15-19 ani 418 6,95 229 3,81 189 3,14
20-24 ani 447 7,44 238 3,96 209 3,47
25-29 ani 491 8,17 255 4,24 236 3,92
30-34 ani 515 8,57 296 4,92 219 3,64
35-39 ani 277 4,61 165 2,74 112 1,86
40-44 ani 248 4,12 136 2,26 112 1,86
45-49 ani 288 4,79 150 2,49 138 2,29
50-54 ani 318 5,29 143 2,38 175 2,91
55-59 ani 219 3,64 96 1,59 123 2,04
60-64 ani 321 5,34 156 2,59 165 2,74
65-69 ani 382 6,36 164 2,73 218 3,62
70-74 ani 358 5,96 153 2,54 205 3,41
75-79 ani 272 4,52 90 1,49 182 3,03
80-84 ani 113 1,88 42 0,69 71 1,18
85 ani și peste 68 1,13 24 0,39 44 0,73
Total 6006 100 2973 49,50 3033 50,49
Tabelul nr.9 Structura populației orașului Ștefănești pe grupe de vârstă și sexe (2011)
Anul Grupa de
vârstă
Total Masculin Feminin
Număr % Număr % Număr %
2011 0-4 ani 318 5,44 173 2,96 145 2,48
5-9 ani 397 6,80 225 3,85 172 2,94
10-14 ani 414 7,09 199 3,40 215 3,68
15-19 ani 396 6,78 185 3,16 211 3,61
20-24 ani 465 7,96 239 4,09 226 3,87
25-29 ani 342 5,86 184 3,15 158 2,70
30-34 ani 445 7,62 242 4,14 203 3,47
35-39 ani 461 7,89 246 4,21 215 3,68
40-44 ani 491 8,41 274 4,69 217 3,71
45-49 ani 255 4,36 155 2,65 100 1,71
50-54 ani 263 4,50 142 2,43 121 2,07
55-59 ani 303 5,19 148 2,53 155 2,65
60-64 ani 270 4,62 119 2,03 151 2,58
65-69 ani 193 3,30 89 1,52 104 1,78
70-74 ani 265 4,54 113 1,93 152 2,60
75-79 ani 252 4,31 103 1,76 149 2,55
80-84 ani 181 3,10 59 1,01 122 2,09
85 ani și peste 125 2,14 36 0,61 89 1,52
Total 5836 100 2931 50,22 2905 49,77
Sursa: insse.ro
Fig. nr. 9 Piramida grupelor de vărstă ale populației orașului Ștefănești (1992)
-300 -200 -100 0 100 200 3000-4 ani5-9 ani10-14 ani15-19 ani20-24 ani25-29 ani30-34 ani35-39 ani40-44 ani45-49 ani50-54 ani55-59 ani60-64 ani65-69 ani70-74 ani75-79 ani80-84 ani> 85 ani
Fig. nr. 10 Piramida grupelor de vărstă ale populației orașului Ștefănești (2002)
Fig. nr. 11 Piramida grupelor de vărstă ale populației orașului Ștefănești (2011)
Reprezentarea grafică a structurii pe vârstă și sexe a populației se realizează cu
ajutorul piramidei vârstelor, un grafic ce rezultă din combinarea a două histograme,
-300 -200 -100 0 100 200 3000-4 ani5-9 ani10-14 ani15-19 ani20-24 ani25-29 ani30-34 ani35-39 ani40-44 ani45-49 ani50-54 ani55-59 ani60-64 ani65-69 ani70-74 ani75-79 ani80-84 ani> 85 ani
-300 -200 -100 0 100 200 3000-4 ani5-9 ani10-14 ani15-19 ani20-24 ani25-29 ani30-34 ani35-39 ani40-44 ani45-49 ani50-54 ani55-59 ani60-64 ani65-69 ani70-74 ani75-79 ani80-84 ani> 85 ani
fiecare din ele reprezentând efectivul populației de sex feminin, respectiv masculin, pe
grupe cincinale de vârstă (Vert C., 2001, pag. 93).
Fig. nr. 12 Structura populației orașului Ștefănești pe sexe (1992, 2002, 2011)
Analizând reprezentarea grafică de mai sus, se poate observa o creștere a populației
masculine de la 49,48% (1992) la 50,22% (2011) și o scădere a populației feminine de la
50,50% (1992) la 49,77% (2011).
Tabelul nr. 10 Structura pe grupe de vîrstă a populației orașului Ștefănești (1992 -2011)
Anul Grupa de vârstă Populația totală
Valori absolute (nr.
persoane) %
1992 0-20 ani 1651 28,02%
20-60 ani 2723 46,22%
60 ani și peste 1517 25,75%
Total 5891 100%
2002 0-20 ani 1689 28,12%
20-60 ani 2803 46,66%
60 ani și peste 1514 25,20%
Total 6006 100%
2011 0-20 ani 1525 26,13%
1992 2002 201149.48% 49.50% 50.22%50.50% 50.49% 49.77%
Populația masculină
Populația feminină
20-60 ani 3025 51,83%
60 ani și peste 1286 22,03%
Total 5836 100%
Sursa: insse.ro
Analizând evoluția populației pe grupe de vârstă în perioada 1992 -2011 , se poate
observa că ponderea populației tinere (0 -20 ani) a scăzut de la 28,02% (1992) la 26,13%
(2011) , cauza fiind scăderea natalității și creșterea procentelor populației adulte de la
46,22% (1992) la 51,83% (2011). Procentul populației vârstnice în schimb, a scăzut de la
25,75% (1992) la 22,03% (2011).
Având în vedere datele statistice ale populației adulte, pe viitor probabil că va crește
procentul populației vâ rstnice.
Fig. nr. 13
28%
46%26%Structura populației pe grupe de vârstă (1992)
0-20 ani 20-60 ani peste 60 ani
Fig. nr. 14
Fig. nr. 15
Structura etnică
Datele despre structura etnică a unei populații aprțin secolului XX. La recensământul
din anul 1930 termenul ce definea structura etnică era neamul. La recensămintele din anii
1956, 1966, 1977, 1992 noțiunea folosită a fost naționalitate. Î ncepâ nd cu anul 2002, la
recensăminte s -a folosit termenul de etnie.
28%
47%25%Structura populației pe grupe de vârstă (2002)
0-20 ani 20-60 ani peste 60 ani
26%
52%22%Structura populației pe grupe de vârstă (2011)
0-20 ani 20-60 ani peste 60 ani
Urmărind structura etnică a populați ei orașului Ștefănești pe o perioadă de opt
decenii (1930 -2011) se observă următoarele:
Majoritatea a fost deținută de români, de la 73,46% (1930) la 85, 94% (2011).
Ponderea evreilor a scăzut de la 24,42% în 1930 la 19,48% î n 1941 î n timpul celui
de-al doilea război mondial, ca apoi să ajungă la 0% în 2011.
Procentul rromilor a crescut constant, de la 1,75% î n 1930 la 8,9% î n 2011.
Din datele avute la dispoziție, concluzionez faptul că în cadrul populației totale, o
evoluție constantă ca număr și ca pondere a avut -o etnia română. În privința principalelor
minorități, la începutul secolului XX erau reprezentate de evrei, iar î n secolul XXI
minoritățile cu cea mai mare pondere sunt rromii.
Tabelul nr. 10 Structura etnică a populației orașului Ștefănești
Anul 1930
1941 2002 2011
număr % număr % număr % număr %
Total 8886 100% 9438 100% 5628 100% 5314 100%
Româ ni 6528 73,46% 7382 78,21% 5338 94,84% 4567 85,94%
Evrei 2170 24,42% 1839 19,48% – –
Rromi (țigani) 156 1,75% 204 2,16% 285 5,06% 473 8,9%
Germani 13 0,14% 2 0,02% 1 0,01%
Bulgari 9 0,10% 8 0,08% – –
Unguri 8 0,09% 2 0,02% – –
Ruși
2 0,02% 1 0,01% 3 0,05%
Alte etnii – – – – 1 0,01%
Necunoscută – – – – – – 272 5,12%
Fig. nr. 16
Fig. nr. 17
74%24%2%
0%0%0%0%Structura etnică în 1930
Români Evrei Rromi Germani Bulgari Unguri Ruși
95%5%0%
0%0%Structura etnică în 2002
Români Rromi Germani Ruși Altele
Fig. nr. 18
Structura confesională (religioasă)
Tabelul nr. 11 Structura confesională a populației orașului Ștefănești (2002 -2011)
Confesiunea 2002 2011
Număr % Număr %
Ortodoxă 5546 98,54 4951 93,16
Romano -catolică 6 0,10 7 0,13
Penticostală 37 0,65 37 0,69
Adventistă de ziua a
șaptea 11 0,19 13 0,24
Creștină după evanghelie 28 0,49 14 0,26
Informație nedisponibilă – – 292 5,49
Total 5628 100 5314 100
Sursa: www.insse.ro
86%9%5%Structura etnică în 2011
Romăni Rromi Necunoscută
Pentru a evidenția evoluția structurii religioase a populației din orașul Ștefănești, am studiat
recensămintele din anii 2002 și 2011. Până în anul 1992, recensămintele nu au consemnat structura
confesională a populației din cauza politicii anti religioase promovată de regimul comunist. Chiar și la
recensămintele din 1992 respectiv 2002 valorile obținute pentru structura confesională sunt
subiective, mulți dintre cei intervievați nedeclarându -și religia, din diferite considerente de
ordin personal .
În urma analizei am constatat că:
Predomină confesiunea ortodoxă, deși procentele sunt în scădere în 2011 (93,16%)
față de 2002 (98,54%).
Celelalte confesiuni dețin procente aproape asemănătoare în cei doi ani, excepție
făcând cultul creștinilor după Evanghelie, care și -a înjumătățit numărul adepților.
Fig. nr. 19
99%0% 1%
0% 0%Structura confesională (2002)
ortodoxă romano-catolică penticostală adventistă evanghelică
Fig. nr. 20
Structura socio -economică
Structura socio -economică se referă la participarea populației la o activitate socio –
economică care se diferențiază în funcție de structura pe grupe de vârstă și sexe, de gradul
de dezvoltare al economiei și de nivelul de pregătire al populației (Ilinca N., 2009,
pag.198).
În raport cu sistemul economic populația apare î ntr -o dublă ipostază: populație
activă și populație inactivă.
Populația activă este un subsistem demo -economic creat de interacțiunea sistemului
economic cu cel demografic. Existența populației active este determinată de număr,
structura pe sexe și vârstă, iar economic de existența locurilor de muncă.
Intrarea în rândul populației active este repreze ntată de atingerea vârstei de 15 ani,
iar pensionarea, adică intrarea în rândul populației întreținute, este dată de împlinirea
vâ rstei de 65 de ani la bărbați și 60 de ani la femei. Î n mod practic î n statistici, prin
populație în vârstă de muncă se înțelege pop ulația masculină cu vârsta de 15 -64 de ani,
respectiv populația feminină cu vârsta de 15-59 de ani.
În țara noastră, populația activă se determină numai cu prilejul recensămintelor
populației, iar populația ocupată este o categorie ce se calculează în fiecare an.
93%0%1%
0%0% 6%Structura confesională (2011)
ortodoxă romano-catolică penticostală
adventistă evanghelică informație nedisponibilă
Conform recensământului din anul 2011, în orașul Ștefănești totalul populației active
era de 234 5 de persoane, din care 1487 bărbați (63,41%) și 858 femei (36,48%). Populația
ocupată era de 2214 persoane cu 1438 bărbați (64,95%) și 776 femei (35,04%).
În totalul populației orașului Ștefănești, populația activă deține un procent de
44,12%, iar populația activă ocupată, un procent de 41,66%. Rezultă un procent al
populației inactive de 55,88% și un procent al populației active neocupate de 2,46%.
Agricultura este principalul sector al economiei, dezvoltat, deținând cea mai mare
pondere a populației active ocupate.
Sectorul secundar este dezvoltat prin activități meșteșugărești, prelucrarea
produselor agricole, ateliere de tâmplărie, prelucrarea metalelor. În fiecare localitate
componentă a orașului există moară, prese de ulei, fierării. Sectorul IMM este în
dezvoltare, existând 179 de societăți comerciale de tip SRL și AF. Nodul hidroenergetic
Stâ nca -Costești, construit în colaborare cu Rep. Moldova, are ca scop producerea de
energie electrică ieftină. Au fost amplasate d ouă centrale electrice de 15 MW.
Comerțul. Sunt ocupați în activități comerciale 7,9% din populația comunei. În
fiecare localitate sunt ateliere meșteșugărești, depozite și magazine de materiale de
construcții, croitorii, brutării, magazine alimentare, baruri și buticuri particulare.
Situația economică a determinat creșterea ponderii șomerilor, a celor aflați în
căutarea unui loc de muncă, a persoanelor casnice, a pensionarilor, a celor întreținuți de
persoanele care muncesc în țări ale Uniunii Europene.
Fig. n r. 21 Structura socio -economică a populației orașului Ștefănești
56%42%2%Populația inactivă Populația activă ocupată Populația activă neocupată
O statistică a numărului de șomeri din orașul Ștefănești, pentru perioada 2010 -2017
se prezintă astfel:
Tabelul nr. 12 Evoluția numărului de șomeri (2010 -2017)
Anul Total șomeri (persoane)
Masculin (persoane) Feminin (persoane)
2010 388 241 147
2011 212 129 83
2012 230 148 82
2013 311 198 113
2014 361 236 125
2015 406 269 137
2016 470 301 169
2017 332 206 126
Sursa: insse.ro
Fig. nr. 22 Evoluția numărului de șomeri (2010 -2017)
Conform datelor statistice, numărul șomerilor este în scădere de la 388 persoane
(2010) la 332 persoane (2017) , deși pe parcursul perioadei numărul șomerilor a crescut
destul de mult în anii 2015 (406 persoane) și 2016 (470 persoane). Cele mai mari valori ale
numărului de șomeri le -a înregistrat populația masculină cu 269 persoane în 2015 și 301
persoane î n 2016.
050100150200250300350400450500
2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017Total șomeri
Masculin
Feminin
IV.1.6 Repartiția și densitatea populației
Densitatea populației este un indicator reprezentativ al modului de distribuție
spațială a populației. Este exprimată prin raportul dintre numărul locuitorilor stabili și
suprafața acestuia, în km2 sau hectare (Ilinca N., 2009, pag. 43).
Densitatea populației este expresia răspândirii populației în teritoriu și reflectă gradul
sau intensitatea populării acestuia (Vert C., 2001, pg. 49).
Repartiția populației este rezultatul acțiunii și interacțiunii unor factori : fizico –
geografici, social -istorici, economici, demografici.
Tabelul nr. 13 Densitatea populației orașului Ștefănești (1992, 2002, 2011)
Anul Suprafața totală a teritoriului
orașului Ștefănești
Populația totală
recensământ (persoane) Densitatea populației
(loc/km2)
1992 96,58 km²
5743 59,46
2002 96,58 km²
5628 58,27
2011 96,58 km²
5314 55,02
Fig. nr. 23 525354555657585960
1992 2002 2011Evoluția densității populației (loc/km2)
Se observă că densitatea populației orașului Ștefănești este în scădere, de la 59,46
loc/km2 î n anul 1992 la 55,02 loc/km2 î n anul 2011.
IV.2. Caracteristici ale așezării
IV.2.1.Caracteristici fizionomice ale localității
Elemente importante ale peisajului geografic, așezările umane oglindesc modul cum acestea
și-au adaptat mediul înconjurator în vederea satisfacerii nevoilor vieții materiale. Așezările
umane nu reprezintă numai o simplă adaptar e la mediul înconjurător, ci reflectă și
influențele factorilor sociali, economici și istorici.
Rațiunea de a fi a unei așezări umane constă în rolul său de a satisface cerințele populației.
Așezările umane sau habitatul uman se referă la populație, la construcțiile publice și pentru locuințe,
piețe, străzi, locuri de odihnă și de agrement, unde oamenii își desfășoară activitatea. Ele se sprijină
pe unitatea factorilor naturali, sociali, materiali, spirituali, culturali și or ganizatorici, incluzâ nd
necesități referitoare la locuință, muncă, aprovizionare cu energie, comunicații, apă, salubritate,
servicii, asigurări sociale, sisteme de administrație, facilități culturale, de recreere și de odihnă (Cucu
V, 1981).
După specificul și și ponderea activității economice dominante, după mărime, după conținutul
fondului construit, după densitate, după nivelul de echipare socială și tehnică, comunitățile umane se
clasifică în orașe și sate.
Orașul a fost definit de Fr. Ratzel prin trei elemente de bază: activitatea profesională,
concentrarea locuințelor și numărul de locuitori.
Habitatul urban (orașul) are următoarele componente de bază:
Componenta teritorială reprezintă zona clădirilor și uneori poate să coincidă cu limita
intravilanului. Această componentă include: vatra orașului ( spațiul cu clădiri pentru
locuit) , intravilanul (construcții și terenuri pentru depozitare, transporturi, spații verzi) ,
extravila nul (suprafețe de agricultură intensivă, spații de agreement, d e depozitare a
deșeurilor etc).
Componenta social -economică ce cuprinde populația și locul de muncă care se
încorporează în teritoriul orașului.
Ca urmare, elementele definitorii ale unui oraș sunt: poziția geografică, mărimea teritorială și
demografică, structura urbană, funcția economică, structura profesională a populației, condițiile de
autoaprovizionare și de autogospodărire.
În procesul evoluției istorice, localitățile componente ale orașului Ștefănești au apărut și au
evoluat ca rezultat al interdependenței unor factori:
● Factorii naturali reprezentați de altitudinea și fragmentarea formelor de relief, clima, r ețeaua
hidrografică, solurile, ca suport al practicării agriculturii și dezvoltarea formelor de locuire.
● Factorii istorici și economici ce au determinat evoluția localităților de -a lungul perioadelor
istorice.
● Factorii politici și administrativi prin care simplele așezări rurale permanente au devenit
componente ale localității urbane.
● Factorii demografici reprezentați de numărul de locuitori, densitatea populației, mișcarea
naturală, mișcarea migrato rie, structura populației.
● Factorii culturali care au imprimat o identitate arhitecturală, culturală și artistică prin
păstrarea unor tradiții, obiceiuri și forme de construire.
● Factorii de mediu care pot afecta existența gospodări ilor prin hazarde naturale și antropice:
furtuni, inundații, cutremure, accidente.
Din punct de vedere al încadrării în categoriile de așezări urbane , Ștefănești este un oraș mic , o
fostă comună declarată oraș la 1 aprilie 2004, prin Legea nr. 79/2004. Poate fi încadrat în
tipul orașului propriu -zis, cu limite administrative bine conturate, format din localitățile
componente Bădiuți , Bobulești , Stâ nca , Ștefănești (reședința) și Ștefănești -Sat.
Reședința orașului, Ștefănești -Tâ rg este situat la o distanță de 52 km est de orașul
Botoșani, pe malul drept al Bașeului și cuprinde un număr de 415 gospodării cu 1290 de
persoane.
Ștefănești -Sat ocupă partea de nord-vest a orașului, despărțit de Ștefănești -Tâ rg
printr -o stradă. În prezent cuprinde un număr de 398 de gospodării cu 1111 persoane.
Bobulești, veche așezare situată la nord -vest de comuna Românești. Cuprinde un
număr de 525 de gospodării cu o populație de 1427 de persoane, aici aflându -se cele mai
numeroase gospodării și familii.
Bădiuți este una din așezările foarte vechi, format din 258 de gospodării cu 888
persoane, aici aflâ ndu -se cea mai mare pondere a populației de etnie rromă.
Stâ nca, situată pe malul drept al Prutului, unde se presupune că se găsește o peșteră
mare săpată în stâncă, unde s -ar putea ascunde aproximativ 300 de oameni ăn cazul unui
atac. În prezent cuprinde 332 de gospodării cu 927 de persoane.
Fig. nr. 24 Localitățile Ștefănești și Bădiuți. Sursa: Google Earth
Fig. nr. 25 Localitatea Stâ nca. Sursa: Google Earth
Fig. nr. 26 Localitatea Bobulești. Sursa: Google Earth
IV.2.2 Calitatea locuirii
Locuința și gospodăria reprezintă elementele esențiale care caracterizează specificul unui
popor, evoluția acestora, redâ nd însăși istoria și civilizația oricărei națiuni. Geografia
studiază așezările umane prin prisma relației dintre locuință și mediul înconjură tor,
al modului în care aspectul locuinței este influențat de condițiile de mediu și evoluția dinamică
a așezării sub influența evoluției economice și progre sului realizat de societatea umană. În localitatea
Ștefănești, există elemente care țin de structura și funcționalitatea casei care dovedesc modul în care
nivelul de trai al populației din Moldova își pune amprenta asupra acestora.
În localitățile componente ale orașului există două tipuri de locuințe. Cele vechi se remarcă
printr -o arhitectură tipică secolului trecut, cu casele acoperite cu țiglă, iar materialul folosit în
construcție este chirpiciul. În general, ele au intrarea prin curte, avâ nd două – trei camere, din care una
era casa cea mare, cămară și bucătărie, iar în curte se pot observa anexele: șopronul și grajdul cu
animale. Din păcate, multe gospodării vechi prezi ntă o stare de uzură avansată. Locuințele mai
noi sunt mai mari, construite din cărămidă și cuprind ca anexe: bucătărie de vară, magazie, garaj,
adăposturi pentru animale, etc. În ambele situații, gospodăriile dispun de grădini de dimensiuni
variabile, în spatele casei cuprinzâ nd un loc pentru cultivarea legumelor și a pomilor fructiferi, iar în
fața casei, curtea este frumos amenajată, pietruită sau pavată, cu spațiu verde și flori.
Preocuparea locuitorilor pentru construirea și dotarea casei a crescut după anul 2000, câ nd s-
au recondiționat fațadele și interiorul multor locuințe. De asemenea, localitatea a î nceput să
se dezvolte edilitar, prin construcția caselor, după model occidental, cu două nivele,
mansardă și arhitectură modernă, care reprezintă și o folosire mai rațional ă a terenului în condițiile
creșterii prețului acestuia. Se observă o creștere a numărului de locuințe, la 1513 în total în
cele patru localități componente, conform informațiilor furnizate de Primăria orașului
Ștefănești.
Factorii care influenț ează aspectul și modul de organizare al gospodăriei sunt:
● economici – determină dimensiunea casei și a construcțiilor auxiliare, prezența sau lipsa
anumitor anexe gospodărești.
● sociali – structura socială, socio -profesională, etnică, religioasă a populației
● geografici – determinați de condițiile naturale locale
● demografici – migrația populației și structura pe vâ rste și sexe, dinamica, densitatea și bilanțul
natural.
Pe baza observației directe asupra aspectelor gospodărești din orașul Ștefănești, se poate
afirma că aproximativ 70% dintre acestea reprezintă un mediu de viață ce asigură o
calitate ridicată a locuirii.
Alimentarea cu energie electrică . Î ncepâ nd din anul 19 70, localitățile componente orașului
Ștefănești au fost racordate la rețeaua de energie electrică. În prezent, gradul de acoperire a
rețelei electrice și iluminat este de 100%. Distribuirea energiei electrice se face prin linii
aeriene de joasă tensiune montate pe stâlpi de beton armat folosiți și pentru iluminatul public. Î n
prezent există un proiect contractat de modernizare a rețelei de iluminat public, care are ca scop
extinderea sistemului actual și creșterea numărului de stâlpi dotați cu corpuri de iluminat de la 521 la
921, trave rsarea subterană a cablurilor, înlocuirea corpurilor de iluminat actuale , îmbunătățirea
iluminatului public în zonele deficitare și îmbunătățirea iluminatului arhitectural.
Aprovizionarea cu apă a localității. Orașul Ștefănești dispune de o staț ie de tratare
a apei potabile. Stația de tratare, reabilitată și extinsă, asigură in prezent, debitul necesar
cerințelor de alimentare cu apă potabilă ale orașelor Ștefănești, Săveni și a comunelor:
Trușești, Mihălăseni, Hănesti, Vlăsinesti, Durnesti, Românești, Santa Mare, Călarăși,
Răuseni, precum și a doua comune din județul Iași: Andrieșeni și Bivolari. Calitatea apei
potabile furnizate în rețea corespunde normativelor naționale și europene, contribuind
astfel la respectarea obiectivelor și preveder ilor Tratatului de Aderare a Româ niei la
Uniunea Europeană.
Telecomunicațiile . Rețeaua de telefonie fixă disponibilă în orașul Ștefănești este Telekom
și prin introducerea fibrei optice, continuă extinderea rețelei în toată localitatea prin noi
branșări cu posibilitatea de conectare la Internet.
Siguranța cetățenilor localității este asigurată de angajații Poliției orașului
Ștefănești, iar acordarea asistenței medicale și tehnice de urgență, de către paramedicii
SMURD. La granița cu Republica Moldova, poliția de frontieră are ca îndatoriri:
prevenirea și combaterea migrației ilegale și criminalității transfrontaliere
apărarea vieții, integrității coporale și libertății persoanelor, proprietății publice și
private
contr olul documentelor pentru trecerea frontierei de stat
asigurarea derulării corecte, fluente , civilizate, a traficului de personae și
mărfuri etc. ( https://www.politiadefrontiera.ro )
Pentru a evita poluarea mediului, a fost amenajată platforma pentru gospodărirea și
depozitarea gunoiului de grajd și a deșeurilor menajere din orașul Ștefănești, rezultat al implementării
proiectului Controlul integrat al poluării cu nutrienți finanțat prin Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare, finalizat în anul 2011. Totodată a fost înființată și stația de transfer a
deșeurilor în zona III Ștefănești, în cadrul proiectului Sistem integrat de management al deșeurilor în
județul Botoșani.
Pentru a satisface nevoia de relaxare , de petrecere a timpului liber și nevoia copiilor de a se juca,
a fost amenajat un parc în localitatea Bobulești. Au fost create zone cu spații verzi, alei pietonale,
bănci și un loc de joacă pentru copii, dotat cu mobilier urban și echipamente de joacă pentru copii.
În localitatea Ștefănești s-a amenajat un parc de joacă pentru copii, aflat î ntr-o stare de
funcționare bună. De asemenea , se promovează un stil de viață sănătos prin practicare a
activ ităților sportive desfășurate pe terenul de fotbal din parcul orașului.
În concluzie, se poate afirma că aplicarea acestor modern izări vor influența pozitiv creșterea
demografică și redresarea dinamicii populației. Consiliul Local Ștefănești a investit în întreținerea și
dotarea instituțiilor publice și este preocupat în continuare de investiții, proiecte și programe în diferite
stadii de lucru.
IV.3 Mediul social
IV.3.1 Viața comunitară și asociativă
Analiza unei așezări umane, din punct de vedere geografic, presupune și studierea modului de
trai a populației din spațiul respectiv. Modul de trai este un concept care exprimă legăturile stabilite
î ntre condițiile de mediu și comportamentul uman.
Modul de trai al populației este în strânsă legătură cu calitatea vieții acesteia. Dacă modul de
trai se bazează pe o dezvoltare economică ridicată, care implică venituri suficiente pentru nevoile
umane, pe princ ipiile unei vieți sănătoase, pe o partici pare activă la viața social -culturală a
comu nității , atunci și nivelul calității vieții este ridicat.
Termenul de calitate a vieții se referă la descrierea și evaluarea naturii și a condițiilor de
viață. Condițiile naturale sunt favorabile amplasării așezărilor umane și a unui mod de trai cu activități
agricole, industriale și comerciale în cadrul orașului Ștefănești dar și practicarea
navetismului spre oraș, care permite accesul la facilități specifice unei zone urbane dezvoltate. Acest
complex de factori asigură un mod de trai care îmbină î ntr-o manieră fericită modul de trai
tradițional cu posibilități oferite de mediul urban dezvoltat.
Calitatea vieții poate fi măsurată luâ nd în considerare o serie de dimensiuni ale vieții, de
exemplu familia și prietenii, serviciul, comunitate a, sănătat ea, educ ația și spiritualit atea.
Modul în care sunt percepute aceste dime nsiun i ale vieții este marcat de trei aspec te:
carac teristicile demografice, condițiile socio -economice și specificul cultural.
Standardul de viață reflectă o sumă de indicatori cantitativi și calitativi în măsură să exprime
ansamblul unui complex antropogeografic, calitatea vieții fiind rezultanta raportării
condițiilor de viață și a activității care compun viața umană la necesitățile, valorile și
aspirațiile umane.
Studiul calității vieții este reflectat de o serie de indicatori:
indicatori ai cadrelor vieții (mediul natural, vitalitatea biologică, starea de sănătate,
caracteristici diferite ale mediului economic, social și uman).
indicatori ai resurselor disponibile ( venit pe locuitor, grad de școlaritate).
indicatori ai inițiativei (orientări de valoare, capacitate de organizare a vieții).
indicatori descriptivi ai diferitelor activități care compun viața (tip de profesii, activități
culturale, sportive, mod de petrecere a timpului liber).
indicatori ai necesităților sau aspirațiilor ( preferința populației referitoare la
profesie și tipul de locuință).
indicatori complecși (rezultă din raportarea stării la necesități).
indicatori ai calității percepute a vieții (determină modul în care membrii
colectivității evoluează).
indicatori de satisfacție cu viața ( ilustrează gradul estimat de satisfacție cu viața).
Sănătatea
Pentru a vorbi despre sănătatea poporului nostru, ar trebui sa mă întorc mult în
istorie, și e sigur că din cele maivechi timpuri, empirismul și -a spus cuvântul în tradiția
medicinii populare.
În regiunea Moldovei, abia din anul 1793 a fost aprobată existența unui doctor și
înființarea unei farmacii pentru cetățeni. În Moldova, s -au înființat cinci departamente cu
doctori, iar Botoșani ul a devenit o reședință a acestora. În 1884 s -a înființat separat un
departament de mamoș (ginecolog, obstretician) al orașului Botoșani, un doctor la
Dorohoi , trei moașe la Botoșani și câte o moașă la Dorohoi și Ștefănești, cu studii și
diplomă. S -au mai înființat și două farmacii, una la Mihăileni și una la Ștefănești.
Spitalul nou din Ștefănești s -a cons truit î n 1884, care avea o capacitate de 54 de
paturi în momentul finalizării. În perioada 1844 -1875, spitalul funcționase într -o clădire
improprie, unde se puteau trata sau interna 25 de bolnavi.
Starea de sănătate era destul de precară, bolile transmisibile făceau ravagii, starea de
curățenie, grija pentru copii era uneori inexistentă, medicamentele erau foarte puține,
sărăcia determina îmbolnăviri în masă. Principalele boli erau: paludismul (provocat de
înțepătura de tânțar, malarie), dizenter ia, bolile cardiovasculare, bolile respiratorii,
tuberculoza , malaria, ciuma.
La începutul secolului XX, la Ștefănești erau 20 de medici, șase dentiști, șapte
farmaciști, o moașă calificată și opt moașe practicante. Nașterile erau asistate în pro porție
de 70% iar 30% neasistate medical.
După cel de -al doilea război mondial, s -a pus un accent deosebit pe partea
organizatorică, pe rezolvarea cazurilor de urgență, combaterea foametei ca urmare a secetei
din 1946. În această regiune, de la Ripiceni la Santa Mare, cazurile erau salvate de Spitalul
din Șrefănești, unde era o echipă care salva și trata sute de vieți.
Datorită numărului mare de evrei din localitate, la Ștefănești au fost clinici și
dispensare evreiești. În anul 1936, erau șase medici evrei, doi dentiști și doi farmaciști, unii
dintre ei fiind recunoscuți ca buni generaliști și diagnosticieni.
După anul 1989, nemulțumirile din sănătate sunt multe, motivele fiind lipsa
răspunderii medicale, fondurile insuficiente din bugetul de stat etc. Dintre bolile care
cauzează un număr mare de decese ar trebui enumerate cele ale aparatului circulat or,
digestiv, tumorile, bolile cerebro -vasculare.
O unitate medicală care nu mai era în atenția Ministerului Sănătății a fost Spitalul
Local Orășenesc Ștefănești, transformat î n Unitate Medico -Socială cu o capacitate de
aproximativ 35 de paturi. Zona fiind destul de săracă, cu multe probleme sociale, sunt mai
multe solicitări ale bătrânilor singuri și bolnavi decât posibilitățile actuale de îngrijire
medicală. Î n ajutorul acestor persoane ar putea veni tocmai din partea Primăriei Orașului
Ștefăn ești, care are în contractare proiectul înființării unui Centru de zi pentru persoane
vârstnice și a unei unități de îngrijire la domiciliu.
În prezent, orașul Ștefănești dispune de trei farmacii și câ teva cabinete medicale
individuale:
Cabinet ul dr. Săcoșian Teofil
Cabinetul dr. Coșuleanu Daniela
Cabinetul stomatologic al dr. Covaliu Cristina
Urgențele medicale sunt rezolvate la U.P.U. a Spitalului Județean Botoșani prin
intermediul cadrelor și ambulanțelor ce aparțin S.J.A. Botoșani.
Învățământul
Un factor important care influențează calitatea vieții unei localită ți este învățământul,
școala reprezentând instituția fundamentală care asigură dezvoltarea comunității. În prezent,
atitudinea populației din Ștefănești față de sfera învățământului și față de nivelele avansate
de școlarizare este pozitivă și relevă o importantă considerație. Această atitudine s -a concretizat,
î ntr-o ridicare a nivelului de pregătire a populației.
Reușita școlară depinde în mare măsură de suportul material și de deschiderea culturală de
care benefic iază tinerii. Suportul material depinde de statutul socio -economic al
familiei, iar deschiderea culturală depinde de nivelul educațional al părinților, astfel î ncâ t
copiii pot accede mai ușor la poziții superioare în societate. Nivelul de pregătire confe ră
indiv izilor o anum ită poziție socială care influențează calitatea relațiilor interpersonale.
Pentru ridicarea nivelului cultural al localității, în afară de activitățile specifice școlii,
cadrele didact ice î mpreu nă cu elevii se implică în viața comu nității, fiind
organi zate activităț i extracurriculare care constau în excursii, concursuri și serbări dedicate
sărbătorilor de iarnă, zilei de 1 Decembrie – Ziua Națională a Româ niei, 15 Ianuarie – ziua poetului
Mihai Eminescu, 24 Ianuarie – Unirea Principatelor, 8 Martie – ziua mamei, 9 Mai – Ziua Europei,
1 Iunie, concursuri de cultură generală, de î ntreceri sportive, parte neriate î ntre școli etc. De
asemenea, în cadru l școlii funcționează grupul vocal Florile Prutului și ansamblul de
dansuri populare Hora .
Liceul „Ștefan D. Luchian” a fost înființat în anul 1962 ca liceu teoretic, de către
profesorul Constantin Mocanu. Unitatea a funcționat cu două secții, uman și real până în
1976, când a fost transformat în liceu industrial, patronat de uzina I.U.P.S. Botoșani .
Î n 1990 a redevenit liceu teoretic, cu profil matematică – informatică și științe
sociale, în 2004 a fost transformat în Grup Școlar, prin crearea unor clase de S.A.M., iar in
2012 atribuindu -i-se denumirea de Liceu Teoretic.
Î n anul 2012 Liceul Teoretic „Ștefan D. Luchian” a introdus o clasa cu profilul
Tehnician lucrător în comerț, iar din 2014 a fost introdusă o clasă profesională, cu durata
studiilor de 3 ani, profilul agricultură.
Clasele funcționează la forma de învățământ de zi, în două sc himburi. Clasele de
liceu și unele clase primare au orele dimineața, în timp ce clasele de gimnaziu și restul
claselor primare își desfășoară activitatea după -amiază, începând cu ora 13.00 pentru
clasele VII -VIII, și ora 14.00 pentru clasele V -VI.
Școala are personalitate juridică, coordonează școlile din Bobulești, Bădiuți și Stânca.
Structura Bobulești funcționează într -un singur schimb, de dimineață de la 8.00 la 12.00
clasele primare și grădinița, iar de la ora 08.00 pana la 14.00 clasele V -VIII.
Structurile Bădiuți și Stânca funcționează numai cu clasele I -IV, in intervalul 8.00 -12.00.
Liceul are ca dotări două laboratoare de infomatică, cabinete de biologie, chimie,
istorie și religie, C.D.I. și bibliotecă cu peste 12000 de volum e, sală de sport.
Începând cu anul școlar 2015 -2016, unitatea a primit denumirea de Liceul „Ștefan D.
Luchian” , deoarece mai mult de jumătate din clasele de liceu au profil
tehnologic/profesional și au un program anual de practică, în funcție de specializarea
fiecăreia.
Practica pentru clasele de comerț se face în colaborare cu o serie de agenți economi ci
din regiune, din localitățile de unde provin elevii sau în Ștefănești. Practica pentru clasele
de agricultură se face pe lotul școlar, unde elevii sunt învățați diferite tehnici de prelucrare
a pământului și îngrijire a plantelor. De asemenea, elevii di n clasele de agricultură se ocupă
și de curtea școlii, cu precădere de plantarea și îngrijirea florilor, arbuștilor și arborilor.
Conform raportului de activitate pe primul semestru al anului școlar 2015 -2016, afișat
pe site -ul liceului ( http://www.liceul -stefanesti.ro ), în anul școlar respectiv, situația se
prezenta astfel:
82 de angajați (personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic).
1082 de elevi înscriși, de la învățământul preșcolar până la a doua șansă (798 de
elevi la Ștefănești, 142 de elevi la Bobulești, 86 de elevi la Bădiuți și 47 de elevi la
Stâ nca).
Promovarea școlii din orașul Ștefănești se realizează în mai multe moduri:
Careuri școlare
Revista școlii
Presa județe ana: Monitorul de Botoșani, Jurnalul de Botoșani
Instituțiile statului: Inspectorat Școlar, Prefectură
Spectacole desfășurate la Casa de Cultură Ștefănești
Competiții cultural -artistice și sportive, la nivel local și județean
Site-ul școlii
Instituțiile de învățământ care au existat de-a lungul timpului în orașul Ștefănești nu ar fi putut
funcționa atâ t de bine fără dăruirea cadrelor didactice și a celor care le-au condus cu dragoste și
pasiune didactica, și anume directorii acestor școli: prof. Constantin Mocanu (1959 -1963), prof.
Dumitru Țurcanu (1963 -1969), prof. Ioan Husac (1969 -1975), prof. Tatiana Rachieru (1976 -1983),
prof. Constantin Chișcă (1983 -1984), prof. Georgeta Stănoiu (1985 -1988), prof. Sergiu Mocanu
(1988 -2014) și prof. Elena Marineac (2014 -prezent). La Școala Generală în perioada 1978-1988 și
1990-2009 a fost director prof. Ioan Olaru. La Școala Bobulești, directori au fost: î nv. Ion Băcăuanu
(1946 -1953), prof. Constantin Timofti (1969 -1980) , prof. Maria Zvâ c (1980 -1990), prof. Elena
Mocanu (1990 -2003), prof. Georgel Nanea (2003 -2011).
Procesul de învățământ și nivelul educațional al populației este sprijinit și de o
bibliotecă publică care funcționează în incinta Casei de Cultură a orașului
Ștefănești. Primele înscrisuri din evidența Bibliotecii datează din 21 august 1956 , iar
astăzi fondul de carte cuprinde 17180 de titluri din toate domeniile cunoașterii
(psihopedagogie, învățământ și științele educației, literatură, lingvistică , drept, sociologie,
filosofie, istorie, geografie, matematică, politică, economie, management, marketing etc.).
Biblioteca Ștefănești are menirea să asigure accesul la informație, lectură,
documentare și studiu tuturor membrilor comunității, să călăuzească potențialii beneficiari
în imensul ocean de informații, evenimente, fapte, în condițiile actuale de i nformare,
documentare și comunicare.
Cultele religioase
Religia ocupă un rol important în viața spirituală a populației din Ștefănești. Biserica asigură
hrana sufletească și a constituit dintotdeauna cadrul spiritual al locuitorilor. Biserica a modelat
conștiințe, a educat oameni, a îmblânzit sufletele lor, a contribuit la civilizația oamenilor, a
propovăduit în rândul lor și a promovat spiritual de adevăr, cinste, dreptate, respect, bunătate,
moralitate, î ntr -un cuvânt a dezvoltat și dezvoltă principiile omeniei, care trebuie să guverneze
relațiile dintre oame ni.
O participare activă la viața religioasă a comunității are efecte benefice asupra
componentelor populației indiferent de vârstă cu consecințe pozitive și asupra calității vieții
locuitorilor. Importantă este angrenarea în viața spirituală a comunității și participarea la activitatea
religioasă a populației tinere formată din școlari și preșcolari. În acest sens, în orașul Ștefănești un rol
deosebit în formarea unei educații moral -religioase solide îl au preoții care slujesc la
bisericile din localitate dar sunt și profesori de religie ai școlii.
Religia are o influență directă și asupra ritmului vieții. Populația își organizează viața și
activitatea conform calendarului bisericesc. Restricțiile alimentare, prin post sau dezlegări, au efecte
benefice asupra sănătății. În plan demografic, contribuția religiei este semnificativă în
menținerea și trăinicia cuplurilor.
În localitatea Ștefănești cultul majoritar este cel ortodox, care reunește populația localității
atâ t la sărbăto rile importante creștinești câ t și în fiecare duminic ă. Participarea activă la
viața religioasă a locuitorilor influențează compo rtamentele umane, rolul ei fiind major în
formarea mentalității populației.
Religia are o influență puternică asupra calității vieții populației, contribuind la
ridicarea nivelului cultural, la păstrarea tradițiilor și a obiceiurilor, populația creștină
organizâ ndu -și viața conform tradiției bisericești.
În orașul Ștefănești sunt mai multe biserici ortodoxe, câ te una pentru fiecare localitate
componentă:
1. Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești – Sat este o biserică ortodoxă
construită în anul 1640 în orașul Ștefănești . Potrivit tradiției locale și a unor opinii ale
specialiștilor, această biserică a fost z idită pe fundațiile unei biserici mai vechi, construite
de Ștefan cel Mare (1457 -1504). Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva" din
Ștefănești a fost inclusă pe list a monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015
la numărul 476, având codul de clasificare BT-II-a-B-02019 și fiind format din 2 obiective:
● Bis erica Cuvioasa Paraschiva – datând din 1640 și având codul BT -II-m-B-02019.01
● Turn clopotniță – datând de la sfârșitul secolului al XVIII -lea și având codul BT -II-m-B-
02019.02.
De-a lungul existenței sale, a fost supusă de mai multe ori lucrărilor de restaurare.
2. Biserica Sfâ ntul Gheorghe din Ștefănești – Târg ocupă partea de sud -vest a
orașului Ștefănești, așezată în mijlocul orașului, este zidită din pia tră și cărămidă și
acoperită cu tabla zincată. Nu există nici o inscripție după care să se poată stabili data și
ctitorul zidirii ei.
Studiile efectuate de prof. Gheorghe Pungă afirmă ca dată de construcție a bisericii
anul 1853, ctitor fiind hat manul Nicu Mavrocordat. Anterior este atestat un edificiu de
lemn, pe locul actualei biserici, cea mai veche menționare datând din 1797, când pentru
veniturile Ștefăneștiului se prevăd 100 de lei pentru catapeteasma bisericii Sf. Gheorghe.
Biserica nu se remarcă la nivel arhitectonic sau pictural și a cunoscut mai multe
etape de intervenții și reparații. Parohia are casă parohială din 1976 datorită preotului
Victor Porof, are cimitir propriu în zona numită "Burci" și din 2008 are casă social –
pastorală.
3. Biserica Sfâ ntul Ierarh Nicolae din Bădiuți este atestată din 1817, construită din
lemn căptușit cu lut, postament din piatră, fără turle. A avut ca slujitori preoții de la
biserica Sfâ ntul Gheorghe din Ștefănești până în 1991 când a devenit parohie separată,
având ăn vedere că din 1990 începuse construcția unei noi biserici din cărămidă cu temelie
de beton. Biserica nouă a fost dată în folosință în anul 1998.
4. Biserica Sfinții Voievozi Mihail și Gavril din Bobulești are o istorie destul de
veche, de peste 250 de ani. Biserica este construită din bârne, cu pereții din vălătuci de lut
și paie, cu stâlpi din stejar, finalizată în perioada anilor 1772 -1774. Era o construcție
simplă, cu catapeteasmă simplă, f ără ornamente. În 1777 a fost funcțională în totalitate și a
fost sfințită cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. A fost refăcută de mai multe
ori, î n 1852, î n 1884, î n 1936 -1937. Î n 1977 -1978 beneficiază de o reparație capitală, apoi
î n anul 199 5 Consiliul Parohial hotărăște construirea unei noi biserici într -ul loc vizibil, la
șosea, în zona fostei fabrici de ulei, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Lucrările de construcție la noua biserică, cu hramul Adormirea Maicii Domnului,
î ncep în anul 2003, apoi lucrările stagnează din lipsă de fonduri. Din anul 2008 se continuă
lucrările cu ajutorul cetățenilor din Bobulești și a constructorului Iordache Horga. Noua
biserică parohială a fost sfințită pe data de 21 octombrie 1017, primind hram ul Adormirea
Maicii Domnului.
5. Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Stânca a fost construită în
perioada 1896 -1897, în locul unei vechi bisericuțe din bârne de lemn ars. Noua biserică
este construită din cărămidă cu o temelie din piatră, sfințită la data de 21 noiembrie 1898.
IV.3.2 Identitatea locală – elemente și forme de expresie
Dintotdeauna, alături de toți româ nii, și locuitorii orașului Ștefănești au moștenit din
generație în generație, încă din vremuri demult apuse, obiceiuri și au respectat tradițiile
locale, sperâ nd cu toată ființa lor, că respectâ nd cu strictețe anumite dogme lăsate lor zestre,
consacrate ca parte integrantă a condițiilor de viață ale oamenilor, vor răzbi mai ușor peste greutățile
vieții. În timp obiceiurile și modul de viață tradiționale au fost mult influențate de civilizația
urbană. De aceea, dinainte de al doilea Război Mondial, oamenii au î nceput să renunțe la
îmbrăcămintea populară în favoarea celei orășenești.
Costumele populare românești reprezintă veșnici și individualitatea satului , o unitate în
diversitate. O mare parte din informațiile despre portul româ nesc sau îmbrăcămintea româ nilor sunt
semnalate de preotul ortodox Paul de Alep (1637 -1667) , după ce a călătorit în toată Europa cu tatăl
său Macarie.
Referindu -se la perioada de sfârșit a secolului al XVI-lea, povestește că domnitorul Moldovei,
Vasile Lupu, purta în zilele de sărbătoare o haină de brocart aurit, împodobită cu pietre prețioase,
foarte scumpă. Soțiile boierilor și doamna Moldovei purtau calpac (căciulă) din catifea roșie
împodobită cu samur. Doar doamna purta pe deasupra o haină de brocart aurit și samur și multe
bijuterii de aur. Tot el precizează că femeile din Moldova purtau părul î mpletit, strâ ns în coc și șalvari
de albaștri de Bursa. Fetele de la țară purtau la fel părul î mpletit, peste care își puneau o năframă.
Copiii de la țară umblau vara mai mult dezbrăcați, spălați în ciubăr de lemn, iar iarna erau bine frecați
cu zăpadă. Femeile văduve se îmbrăcau în negru.
În ceea ce privește vestimentația celor din Ștefănești, era asemănătoare cu cea a celor din Iași,
cu cea bizantină, apoi cu cea occidentală, datorită contactului frecvent cu negustorii. Astfel, toate
doamnele boierilor erau informate mereu depre ceea ce se poartă în Occident, atâ t în domeniul
vestimentației câ t și al mobilei și arhitecturii caselor.
La î nceputul secolului al XVIII -lea, boierii din Ștefănești se îmbrăcau după moda turcească,
atâ t ei câ t și nevestele lor, toate hainele erau cusute cu fir de aur și argint, cu multe pietre prețioase, cu
blănuri de nurcă, hermină sau jder. Soțiile își făceau rochii pe comandă la Viena sau la Paris și își
mobilau casele după moda occidentală.
În ceea ce privește căsătoriile, erau un fel de afacere, boierii aveau mai multe concubine iar
copiii din flori creșteau la curtea lor, în grija boieroaicelor.
Căsătoriile țăranilor se realizau î ntre localnicii aceluiași sat, iar fata trebuia să aibă o zestre
minimă, să fie acceptată de familia băiatului. Vestimentația era sărăcăcioasă, din in sau cânepă țesută
manual.
Costumele populare româ nești au o piesă de bază, purtată de ambele sexe, cămașa. pentru
bărbați, costumul se completează cu ițari, iar la femei cu fota sau catrința. Peste ele se purta sarica
pentru tomnă -iarnă și pieptarul, din piele, la fel fiind și căciula (cușma).
Costumele locale se deosebesc după modul de folosire (pentru muncă, de sărbătoare sau pentru
biserică), în funcție de vârstă, de statutul social, de stare civilă etc.
1. Costumul femeiesc este format din cămașă, poale, catrință (vâ lnic ), o fotă (opreg ),
confecționate din lână cu ornamente. Capul se acoperă cu maramă, năframe, cepse (cununi) , toate
completate de brâ ie și betelii . Pieptănătura este cu cărare, cu coc, se poartă mărgele la gâ t, iar după
căsătorie capul se acoperă cu batic.
Catrința se îmbracă deasupra cămășii, ornamentată frumos, cu motive specifice zonei. Iarna se
îmbrăca o cațaveică din postav, cu guler î nalt, elegant din blană și nasturi auriți. Femeile mai în vârstă
aveau neapărat nevoie de câ teva accesorii specifice lor: berta, tulpanul, taclitul , apoi barizul,
capșonul, mesada, casâ nca și șalul. Fără aceste accesorii, care acopereau capul și o parte din corp,
nu puteau merge la biserică.
2. Costumul bărbătesc este mai simplu, constă î ntr-o cămașă completată cu ițari (pantaloni
mulați), peste care se pune brâ ul țesut în casă, cu sau fără chimir din piele. Iarna se îmbracă haine
groase din postav (sumane), ornamentate frumos, sau cojoace din piele de oaie cu lână lungă, iar sub
ele se pun pieptare. În picioare purtau opinci din piele de porc, iar pe cap cușmă groasă de miel.
Pentru munca de iarnă se mai purtau ochincile din gumă, ghetele trei sferturi , șoșonii, gumarii,
cizmele cauciucate, bocancii cu ghințuri pe talpă.
Activitățile culturale se desfășoară în prezent, în general, în Casa de Cultură a orașului,
construită în anul 1983, după proiectul din anul 1973, într -un cartier de blocuri și magazine de tip
alimentar și industrial. Gradul de utilizare până în prezent este mic, prilejuit de sărbătorile de
iarnă, serbările școlare, etc.
În anii trecuți, în perioada 1790 -1800, din punct de vedere cultural se remarca activitatea
lăutarilor, ce cântau la nunți, botezuri, la hore, la petreceri de familie, în aer liber unde se aduna lumea
la sărbători, inclusiv în zilele de joi și duminică când piața și iarmarocul erau pline de comercianți,
geambași, vânzători de produse agricole, meseriași potcovari, croitori, sacagii, cazangii, fântânari etc.
astfel, î n 1860 s -a înființat la Ștefănești breasla lăutarilor și a corului târgului. Corul din Șt efănești ar
fi fost înființat în 1869, având în vedere că în 1969 sărbătorea 100 de ani de la înființare, perioadă în
care a susținut numeroase concerte. În 1957 a fost înființat Taraful din Ștefănești, iar în anul
sărbătoririi centenarului Corului Căminu lui Cultural, avea 20 de artiști instrumentiști.
La Ștefănești s -a născut și Petronela Rusu, ce a cântat pe scena Căminului Cultural iar la 14 ani
a devenit laureată a Festivalului Satule, Mândră Grădină de la Bucecea și apoi câștigătoarea
Trofeului Steaua Litoralului la Constanța.
La Bobulești, în anul 1946 funcționa corul Căminului Cultural Ana Ip ătescu, al doilea ca
valoare de pe malul Prutului, cu o tradiție dinainte de anul 1865. Balurile de la Căminul Cultural,
dansurile populare și vizionarea de filme erau principalele moduri de petrecere a timpului liber de
către tineri.
În ceea ce privește și alte tradiții ale regiunii, olăritul pe malul Bașeului a fost practicat încă din
neolitic, țesutul covoarelor, al scoarțelor, carpetelor, macaturilor și lăicerelor în stativele țărănești, cu
motivele florale în care predomină bujorii și trandafirii, cusăturile pe pînză de borangic, împletitul la
igliță, torsul firelor de lână etc. Toate aceste produse ale meșteșugurilor românești erau păstrate în lada
de zestre sau prinse de pereți în casa cea mare (camera de curat, de oaspeți) , alături de cearșafuri,
prosoape, fețe de masă, batiste brodate, perne cu ciucuri, ștergare albe de cânep ă, perdeluțe brodate și
altele.
Vechile sărbători și obiceiurile creștine sunt strâns legate de tradiția strămoșilor noștri, unele
provenind chiar de la daci, dar sunt strâns legate și de sărbătorile creștin -ortodoxe și ritualurile
bisericești. Iată câteva dintre ele: Andreiul (30 noiembrie), Ignatul (tăiatul porcului înainte de
Crăciun), Spolocania (15 noiembrie), Dragobetele (24 februarie), Mărțișorul (1 martie), Colindul (24
decembrie), Plugușorul, Banda sau Mascații, Capra, Căluții, Ursul (31 decembrie), Sorcova (1
ianuarie), Ielele sau Sâ nzienele (24 iunie), Babele, Tunsul oilor, Măsuratul oilor etc.
Șezătoarea sau claca din sat este un obicei popular româ nesc, practicat inclusiv pe valea
Prutului. Reprezintă întâlnirea gospodinelor și a tinerilor din sat, în timpul iernii, pentru a lucra, glumi,
cânta, dezbate întâmplările din comunitate. De multe ori veneau și lăutarii, petrecerea ținând până
dimineața.
Cele mai importante etape ale vieț ii, nașterea, căsătoria, moartea, sunt bineînțeles marcate de
elemente de tradiție, cultură, obiceiuri și practici bisericești.
IV.4 Activitățile economice
Viața economică a unei așezări umane este în linii mari asemănătoare cu cea a țării
din care face parte. Pentru a face referire la viața economică a unei localități, trebuie avut
î n vedere factorii care contribuie la realizarea de bunuri materiale, princip ala sursă de
dezvoltare economică, dar care are la bază alți factori determinanți: forța de muncă,
pământul, perfecționarea uneltelor sau a mijloacelor de producție existente la un moment
dat, conjunctura social -economică, dar și factorii externi, de multe ori cu efect perturbator.
Î n secolele XIV -XVIII, societatea din Ștefănești a cunoscut o perioadă de înflorire
datorită împrejurărilor locale și externe favorabile, localitatea fiind așezată la intersecția
unor drumuri comerciale ce duceau spre P olonia, Rusia, către Dunăre și Marea Neagră, dar
și spre restul țării. Caravanele făceau întotdeauna popas la Vadul Prutului, la Ștefănești.
Spre sfârșitul secollului al XIX -lea situația devine total diferită deoarece căile ferate
înființate ocoleau această regiune.
Zona localității Ștefănești a fost mereu agricolă, industria a pătruns sub forma
micilor ateliere meșteșugărești, prelucrarea lemnului, țesutul covoarelor, prelucrarea
pielicelelor pentru export, fabricarea rachiului, a berii la Brăhărie, câteva cuptoare pentru
producerea pâinii, olărit, fabrica de var, fabrica de cărămidă, mici crâșme, magazine sătești
și comerțul liber din piețe și oboare.
Mai tîrziu au apărut filialele unor mici bănci , au apărut cooperativele de cr edit și
consum, filiala C.E.C., Casa de Asigurări, unități administrative, spital, poștă,
telecomunicații etc. După revoluția din 1989, toate acestea au fost folosite sub diferite alte
forme, închiriate, concesionate, revendicate, cumpărate prin licitații sau pur și simplu
lăsate în paragină.
IV.4.1 Agricultura
Premisele practicării agriculturii
Dezvoltarea agriculturii și profilul acesteia sunt strâ ns legate de particularitățile
condițiilor naturale, de contextul socio -cultural și de nivelul tehnologic caracteristic
colectivităților umane. Agricultura a reușit să se adapteze condițiil or fizico-geografice
și să evolueze pe măsura dezvoltării societății umane, asigurâ nd în perm anență necesarul agro –
alimentar al populației. Teritoriul orașului prezintă sub toate aspectele legate de condițiile naturale,
unele caracteristici importante în ceea ce privește specificul agricol: se află î ntr-o zonă
geografi că de câ mpie, în Câ mpia Jijiei, î ntr-o zonă cu climat temperat cu influențe
continentale ce favorizează dezv oltarea culturii cerealiere. Solurile fertile din clasa
molisolurilor favorizează dezvoltarea culturilor cerealiere, a plantelor tehnice și a leguminoaselor.
Dacă factorii naturali, prin trăsăturile lor specifice au imprimat teritoriului
anumite partic ularit ăți sub raportul economie i agricole, cei socio -economici au determinat
extinderea sau specializarea unor ramuri în funcție de cerințele economiei locale și de
potențialul uman existent. Î ntre factorii social-economici cu o mare influență asupra
specializării unor ramuri agricole , pot fi menționați crearea unor unități de prelucrare a
produselor agricole , consumul local și aprov iziona rea așezărilo r din vecinătate. Facto rul
hotărâtor în dezvoltarea agriculturii îl constituie potențialul uman, privit atâ t sub raportul
gradului actual de utilizare a forței de muncă, câ t și ca producător și consumator de
produse agricole. Urmărind densi tatea populație i și repartiția geografică a princ ipale lor
ramuri agricole, observăm ca î ntre acestea există o strânsă legătură. De remarcat și numărul din
ce în ce mai scăzut a populației tinere care este ocupată în agricultură, aceasta orientâ ndu -se
spre sectoare cu venit uri mai mari din mediul urban.
Evoluția activităților agricole
Pentru a înțelege mai bine evoluția proprietății agricole, de stat sau particulară, trebuie avute în
vedere toate reformele din Moldova. La î nceputul secolului XIX, mica proprietate era foarte puțin
dezvoltată în toată regiunea Botoșaniului, marea propriet ate o dețineau producătorii îmbogățiți, ce
acopereau cerințele exportului de cereale și plante tehnice. O altă formă de proprietate era cea
răzășească, în special satele de lângă zonele cu păduri, așa cum era și o parte din Ștefănești. În 1857,
cele mai mari moșii erau ale bisericilor, apoi ale răzeșilor și ale mănăstirilor.
Din această cauză, problema agrară era principala problemă a Divanului Ad-Hoc al Moldovei,
ce a votat Proiectul Legii Rurale prin care boierii cedau, fiecărei comune, cî te o suprafață de pământ,
în funție de numărul de familii existente.
Prin legea agrară, domnitorul Al. Ioan Cuza își dorea împroprietărirea țăranilor cu pământ în
funcție de numărul de vite deținute, urmâ nd o răscumpărare a acestuia î ntr-o perioadă de 15 ani. La
Plasa Ștefănești au fost împroprietăriți 1581 de clăcași și 1531 numai cu lot și 451 cu loc de casă și
grădină, în total 1982 de noi împroprietăriți. suprafața totală pe Plasă a fost de 5090 de hectare , iar
suma pentru despăgubirea foștilor proprietari a fost de 11387114 lei, ceea ce a permis formarea unei
noi clase, mica burghezie, care a investit în societăți industriale sau financiare.
La Ștefănești -Sat, Bădiuți, Stâ nca și Ștefănești -Tâ rg, î nainte de legea agrară erau 271 de clăcaș i
din care 250 au fost împroprietăriți cu contract, 21 fără contract, apoi au mai apărut 38 fără contract,
probabil tineri căsătoriți. La Bobulești au fost împroprietăriți 178 de clăcași, 162 cu contract, la care
s-au mai adăugat 59. În total, la Ștefăneș ti au fost repartizate 377 de hectare, cu o despăgubire de
104120 lei, la Bobulești 548 hectare cu 156464 lei, la Stâ nca 340 hectare cu 97409 lei, iar la Bădiuț
197 hectare cu 56003 lei.
Toate aceste împroprietăriri, care au continuat până în 1889 au fost doar î nceputul unor reforme
care au adus țărănimea î ntr-o condiție acceptabilă. Din statistica anilor 1905-1910 și 1913, privind
starea economică a județelor din Moldova, reiese că țăranii cultivau grâ u doar pe aproximativ 6% din
suprafață. a apărut o nouă criză agricolă în toată țara generată de nemulțumirile țăranilor privind
arendarea, fapt ce a condus la răscoala din martie -aprilie 1907, cu focarul la Flămânzi și extinsă până
în sud. A fost reprimată de armată și au fost uciși aproximativ 11000 de țărani.
La î nceputul secolului XX, pe la 1910, câ nd î nca se mai revendicau suprafețe de teren, la
Botoșani pământul era cultivat dar cu productivitate mică. Din punct de vedere administrativ, în
județul Botoșani s-au înființat șase regiuni agricole, printre care și regiunea Ștefănești.
După reforma agrară din 1921, s-a constatat o revigorare a activităților agricole particulare, cu o
pondere mai mare a cultivării porumbului. Cetățenii î ncepeau să facă comerț cu produse cerealiere, în
special porumb, acrescut numărul de animale, iar în comună existau două bănci populare de credit și
o bancă evreiască care acordau credite.
A urmat reforma agrară din 1945, apoi colectivizarea forțată (1949 -1962) la finalul căreia
județul Botoșani, din suprafața totală de 495500 ha, 82,2% era cultivabilă, adică 408123 ha. La
Ștefănești a fost Centrul Secțiilor de Mașini și Tractoare, ce a aparținut de S.M.A. Trușești apoi de
I.M.A. Albești.
Întovărășirea agricolă Ștefănești a fost înființată în martie 1952, devenită Gospodărie Agricolă
Colectivă care din 1965 este denumită Cooperativa Agricolă de Producție Ștefănești, ce a funcționat
până în decembrie 1989, iar până în 1992 a fost executată de lichidatori judiciari, care au stabilit
împărțirea legală a patrimoniului către locuitori. Terenurile agricole erau mecanizabile în proporție de
96%, iar suprafața de 156 de ha era amenajată pentru irigații, legumicultura se practica pe o suprafață
de 40 ha, ceea ce permitea aprovizionarea zilnică a populației cu legume proaspete. În prezent, mare
parte a suprafețelor agricole sunt cultivate cu grâ u, porumb, floarea soarelui, dar spre deosebire de
perioada de dinainte de 1989, sunt multe suprafețe lăsate în paragină, proprietarii motivâ nd lipsa
fondurilor pentru dezvoltarea culturilor agricole.
Fondul funciar și modul de folosință al terenurilor
Solurile zonei sunt predominant cernoziomuri, cu diferite grade de levigare, o parte sunt soluri
cenușii de pădure, iar pe suprafețe mici sunt lăcoviști și solonețuri. Temperatura medie anuală este de
10,6ș C, cu amplitudini de 24,5ș – 30ș C. Pe cursul Bașeului și Prutului se formează un culoar î ngust
prin care pătrund curenți reci din nord și nord-vest, determinâ nd un microclimat rece primăvara și
toamna.
Relieful este destul de fragmentat, sub formă de platouri și coline, cu versanți afectați de
eroziune și alunecări de teren. Terasele Prutului oferă condiții favorabile culturilor agricole, dar există
condiții și pentru pescuit și turism.
Ploile au caracter de averse primăvara și toamna ce determină formarea rigolelor în culturile
agricole. Stratul de zăpadă este variabil, uneori menținându -se din noiembrie până în martie.
Tabelul nr. 14 Modul de folosință a suprafeței agricole a orașului Ștefănești
Anul 2001 2019
Modul de folosință a
suprafeței agricole Suprafața
(ha) % din
total Suprafața
(ha) % din total
Suprafața agricolă, din
care: 7789 100% 7548 100%
Arabil 6123 78,61% 6511 86,26%
Pășuni 1534 19,69% 877 11,61%
Fânețe 48 0,61% 65 0,86%
Vii 69 0,88% 63 0,83%
Livezi 15 0,19% 32 0,42%
Fig. nr. 27 Suprafața agricolă a orașului Ștefănești în anul 2001
Analizând reprezentările grafice, se poate observa că:
Suprafața arabilă a crescut de la 78,61% în 2001 la 86,26% în 2019
A scăzut suprafața ocupată de pășuni, de la 19,69% (2001) la 11,61% (2019),
datorită faptului că o parte din suprafața cu pă șuni a fost transformată în teren arabil.
Suprafața destinată livezilor a crescut de la 0,19% (2001) la 0,42% (2019)
Suprafața cultivată cu vie este relative constantă.
79%20%0% 1%
0%Suprafața agricolă în 2001
Arabil Pășuni Fânețe Vii Livezi
Fig. nr. 28 Suprafața agricolă a orașului Ștefănești în anul 20 19
Favorabilitatea naturală a suprafeței agricole a asigurat dezvoltarea următoarelor
ramuri ale producției agricole:
1. Producția vegetală, în cadrul căreia se detașează: cerealele – 2835 ha , legumele – 45
ha, plantele oleaginoase – 1960 ha , pepeni – 30 ha și plante de nutreț – 400 ha .
2. Producția animală, cu efective semnificative de: bovine – 1005 capete , porcine –
625 capete , ovine – 4756 capete , caprine – 279 capete , cabaline – 263 capete , păsări
– 14820 capete , iepuri – 250 capete și albine – 850 familii .
IV.4.2 Alte activități economice – industria ușoară și comerțul
Spre sfârșitul secolului al XVII -lea și începutul secolului al XVIII -lea, pe lângă
activitatea predominantă, agricultura, restul populației era ocupată cu meseriile uzuale și
necesare unui tâ rg î n dezvoltare, fie ca lucru individual fie î n atelie rele meșteșugărești.
Ponderea evreior determina starea ocupațională la un moment dat deoarece aceștia se
ocupau cu comerțul iar unii aveau magazine care mergeau foarte bine datorită diversității
mărfurilor din prăvăliile acestora.
Zona cea mai im portantă a meseriașilor din Ștefănești era de -a lungul străzii Ștefan
cel Mare , unde izbucnea toată activitatea comercială a vechiului oraș: magazine de orice
fel, crâșme, tutungerii, croitorii, dughene, magazine metalo -chimice etc. Negustorii
86%12%1%1%0%Suprafața agricolă în 2019
Arabil Pășuni Fânețe Vii Livezi
obțineau ven ituri mari din comerțul cu alcool și țuică (rachieri), dar erau și curelari,
ciubotari, olari, cuțitari, ciurari, sticlari, cușmari, casapi (măcelari), pitari, rachieri.
Comerțul s -a dezvoltat pe măsura creșterii numărului evreilor, în anul 1910 fiind
peste 2800 de evrei în Ștefănești. S -au deschis tot mai multe prăvălii, iarmarroacele
aduceau sute de negustori, iar nivelul de trai al populației a crescut, societatea fiin d tot mai
prosperă. S-au înființat tot mai multe magazine, sifonării, frizeri i, cuptoare de pâ ine,
croitorii de lux, cinematograful. Sub toate acestea, la subsol erau beciurile evreiești cu tot
felul de bunătăți, produse de import, băuturi, bunuri de consum cu care aprovizionau
magazinele de la suprafață. Exista chiar și o baie evr eiască, de mult folos locuitorilor, însă
toate au fost distruse când au plecat evreii iar casele lor au fost ocupate de rromi (țigani).
Fiindcă vechiul orășel era un punct de trecere între Moldova și Basarabia, era un
mare avantaj pentru locuitor i, aici comercializâ ndu -se toate produsele agricole din zonă.
Prin intermediul negustorilor se vindeau vite, ovine, porcine, pielicele de miel, miere de
albine, lână. Cu banii obținuți țăranii cumpărau cele necesare gospodăriilor: textile,
încălțăminte, un elte agricole, atelaje, sticlărie, oale, cherestea, var, vopsele, medicamente
etc.
Moara Benianovici situată pe Șoseaua Iașului, de la începutul secolului XX rezolva
măcinișul pentru toți țăranii de la Ripiceni la Santa Mare, însă era foarte aglomerată. De
mare importanță pentru cetățeni era moara cu cai pentru griș, fabricile de lumânări și săpun,
depoz itul de cherestea, magazinele de confecții, pielărie, încălțăminte . Toate acestea î i
dădeau Ștefăneștiului un caracter de oraș dezvoltat economic, unul din cele mai importante
din Moldova.
În anul 1937, în Ștefănești existau o moară, două școli p rimare, o grădiniță de copii,
trei asociații culturale, o asociație sportivă, două societăți de vânătoare, patru biserici
ortodoxe, nouă sinagogi, primărie, prefectură, judecătorie, o percepție fiscală, oficiul
P.T.T.R., oficiul telefonic, oficiul de asigu rări sociale, punct agronomic, poliție, spital de
stat, dispensar, asig urări sociale, structuri bancar e și comerciale, o baie centrală evreiască,
conducte noi de aprovizionare cu apă, trotuare, piață agroalimentară, o fabrică de ceramică
ce lucra pentru ex port, Ștefăneștiul fiind centru de prelucrare a ceramicii negre. La
momentul respectiv, eleganța, cultura și viața economică îi determinau pe locuitori să
numească Ștefăneștiul Mica Florență.
În afară de meșteșugari, negustori, comercianți, restul se ocupau cu agricultura,
exploatarea lemnului, pescuitul. Lângă Bobulești, la Brăhărie erau mai multe fabrici de
bere, foarte apreciată de negustorii și de cei ce erau în trecere prin zonă.
Însă o mare problemă pentru localnici erau inund ațiile care se produceau în special
primăvara, dar și aceasta afost rezolvată prin construcția barajului Stânca -Costești (1971 –
1978) . Cu această importantă construcție, s -a rezolvat nu numai problema inundațiilor ci și
cea a aprovizionării cu apă și a pro ducerii de energie electrică, plus oferirea unor noi locuri
de muncă. Barajul de la Stâ nca -Costești este cel de -al doilea baraj din țară ca importanță,
ca putere de reținere a apei și ca întindere a lacului de acumulare, după Porțile de Fier I.
Barajul de la Stânca are o înălțime de 43 de metri și un coronament care depășește 300 de
metri. Totodată, are o capacitate de 1,4 miliarde metri de cubi de apă, cu un lac de
acumulare întins pe o suprafață de 6.000 de hectare la capacitate medie, iar la nevoie,
putând să se extindă și pe 9.000 de hectare la retenție maximă.
În prezent la Ștefănești sunt aproximativ 200 de societăți comerciale de tip S.R.L.,
A.F., I.I., P.F.A., I.F., numărul acestora fiind mereu î n schimbare:
1. Agricultură: Ro-Phoenix SRL, A gromec Bobulești SRL, Agromsc BT Ștefănești
SRL, Agromer SC SRL, Vrî nceanu Nicoleta Valentina I.I., Rec autoservice
Company SRL, Rusu Dan I.I., Crap Costel I.I., Costagrirox SRL, Mocanu Sergiu
I.F, Cecapa SRL, Bukovina Developments SRL, Olariu Sanda -Elena PFA, Bî rsan
Fănica PFA, Costea C. Tudora PFA, Ciomaga Vasile -Vlad PFA, Niță G. Mihai
PFA, horodea Cosmin –Costel PFA, Gafton Petronica I.I., Degheluță Oana I.I.,
Murariu Ionuț -Constantin PFA, Mucerniuc Marinică I.I., Jîjie Valerică I.I., Costea
Victoraș -Fănel I.I., Iosub Gabriel Marian PFA (pescuit), Irofte Dumitru Daniel
PFA (pescuit), halău Mihai PFA, Haraga Mihai PFA, Pescador SRL (pescuit),
Costea Ovidiu I.I. (fermă de pui), Chiroșcă G. Bogdan -Sorin I.I.
2. Comerț: General Business Stef -Co SRL (peco), Dysym Comercial SRL, Junior
Best SRL, Casa Pâinii SRL Botoșani, Miba Deniwan SRL, Archip Irina
Lăcrămioara I.I. (comerț cu cereale), Archip Iulian I.I. (materiale de construcție),
Gringei Cornelia I.I., Ivis Construct SRL (materiale de construcție), Piviniuc SRL,
Țambriș Daniela I.I., Solcan Viorica PFA, Argint D. Maria PFA, Antoniu Carmen
I.F, Sandu P. Cătălin I.I., Diana Simplu SRL, Agriela Sad SRL, Șulea Sorin I.I.,
Lazăr Daniela -Camelia I.I., Vrî nceanu Dumitru I.I., Bosî nceau I. Ilie Corneliu I.I.,
Pî nzar iu Mimi Maricica PFA, Petrom SRL, Scanghel Paraschiva PFA, Achiței
Dorin I.I., Avădăni Ștefan I.I., Halău Constantin I.I., Maftei Alina -Simona I.I.,
Gavridisc SRL, Cris & Alin SRL, Niță Marinela Irina PFA, Valea lui Ștefan SRL,
Apostol Liliana Claudia I.I. , Vatra Domnească SRL, Costea Leonard I.I., Bașaga
Aliment Expres SRL (rulotă fast food), Pal Codruța SRL, Dragomir -Ficard Mihai –
Alexandru I.I. (Agroland), Profi detailing SRL, Delicioss BHC Restaurant SRL.
3. Producție și prestări servicii : Emy Junior SRL (p anificație), Silveco SRL
(silvicultură), Adige SRL (proprietar teren agricol), Ponelm SRL (proprietar teren
agricol), Glaucous SRL (spălătorie auto), Annemedica Pharm SRL (medic
veterinar), Mio Expres SRL (farmacie), Tamy Ana Impex SRL (drogherie),
Topogeo cad Moldova SRL (cadastru), Silva Prut SRL (exploatări forestiere), Niță
Constantin PFA (moară și material lemnos), Iosub Gabriel -Mihai PFA (monumente
funerare), Steven Pharm Life SRL (farmacie veterinară), Todirică Ionuț I.I. (service
auto), Dodoi Paul -Claudiu I.I. (fito -sanitare), Farmacia Elena SRL, Hattrick Bet
SRL (jocuri de noroc), Olariu N. Florin I.I. (moară), Relenschi Costache I.I.
(spălătorie auto) .
Primăria orașului Ștefănești este implicată direct în administrarea patrimoniului
econom ic, coordonând și veghind asupra respectării legalității.
IV.4.3 Ștefănești, un posibil traseu turistic
Ștefăneștiul ar putea renaște, să ajungă la gradul de dezvoltare de la începutul
secolului XX, sau chiar mai mult. Dar e nevoie de investiții, de o infrastuctură pe măsura
cerințelor europene, fără de care nu poate exista o viață economică normal ă. Încă se mai
pot accesa fonduri europene și deși poate e mai greu, se pot investi bani în turism, pentru a
plasa orașul pe un eventual traseu turistic. Dacă ar fi să pornim din Botoșan i, un posibil
traseu ar fi: Botoșani -Trușești -Guranda -Ștefănești -Bobul ești. Astfel, pornind din Botoșani,
unul din cele mai mari orașe medievale ale Moldovei, primul popas ar putea fi la Stăuceni,
ce deține iazuri unde se poate pescui. Pe traseu, ne putem abate câțiva kilometri spre
Gorbănești, comună în care există trei bis erici din secolul al XIX -lea: Gorbănești (1802),
Bătrânești și Tomești (1865).
Revenind la drumul spre Ștefănești, putem trece prin satul Ionășeni, pentru a vizita
biserica de lemn, una dintre cele mai vechi biserici de lemn din țară. Fiind închi nată
Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, biserica a fost construită în anul 1234, de către un
înaintaș al lui Dragoș Vodă apoi resfințită și reparată în anul 1827. Ajungem apoi în
Trușești, localitate atestată în timpul domnitorului Alexandru Lăpușneanu. În s atul
Buhăceni, ce aparține de Trușești, este o biserică construită în 1777 de boierul Ștefan
Donici. Comuna Trușești are vestigii arheologice descoperite pe Dealul Țuguieta, La
Movile și La Copac, unde au fost descoperite locuințe dintr -o așezare ce aparț ine culturii
Cucuteni, morminte sarmatice, un cimitir din epoca bronzului,doi idoli antropomorfi din
eneolitic și un depozit de obiecte din bronz și fier. Tot în Trușești se află și M uzeu l de
Etnografie amenajat de familia Chiponcă.
Mergând în continuare spre Ștefănești, se poate face un mic popas la Guranda, unde
de asemenea este un iaz și mănăstirea cu hramul Sfâ nta Treime. Ajunși în Ștefănești, chiar
la intrare este Muzeul Ștefan Luchian, parcul orașului, apoi biserica Sfâ ntul Gheorghe și
Monumentul Eroilor din cel de -al doilea război mondial. Imediat după intersecție, pe
drumul ce merge spre Iași este Hala de Carne , considerată monument istoric. Peste drum
este fostul cinematograf Prutul, nefuncțional.
Având în vedere că aici la Ștefănești a existat o comunitate numeroasă de evrei,
acum poate fi vizitat cimitirul evreiesc și un muzeu mic, pe locul unde a fost înmormântat
rabinul evreilor, înainte de a fi transferat în Țara Sfântă. Apoi biserica Cuvioasa
Parascheva, despre care se presupune că ar comunica, printr -un tunel nedescoperit încă, cu
Stâ nca.
Nu se poate vizita Ștefăneștiul fără a merge la Barajul Stânca -Costești, o zonă cu
posibilități de petrecere a timpului liber, destul de vizitată în ultimii ani. Nu trebuie omisă
rezervația Stânca -Ștefănești declarată prin Legea nr. 5/2000, unde vegetează specia
floristică Schivereckia podolica, endemism național și alte specii importante de floră, unele
endemice. În zonă se poate vedea unde a fost Stânca Doamnei plus izvoarele cu apă
sulfuroasă, alături de fauna ce trăiește în lacul de acumulare.
Cei care merg spre Iași pot vizita bis erica veche din vălătuci din Bobulești, iar
localitatea Românești aduce la suprafață câteva morminte feudale.
Față de cele prezentate până acum , nu trebuie uitate faptele de vitejie din trecutul
istoric, luptele care s -au desfășurat în această regiune, atacurile permanente asupra
drumurilor comerciale, nu trebuie uitat că pe aici a trecut domnitorul Ștefan al II -lea, de
numele căruia este legată atestarea localității, dar și Dimitrie Cantemir, marele pictor al
florilor, Ștefan Luchian, rabinul s fânt al evreilor și multe alte personalități ce au scris
istorie la Ștefănești.
PARTEA a II-a
CAPITOLUL V
VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ASUPRA
ASPECTELOR DE GEOGRAFIE UMANĂ ALE ORAȘULUI ȘTEFĂNEȘTI
ÎN CADRUL UNEI DISCIPLINE OPȚIONALE
V.1 Poziția curriculum -ului la decizia școlii (C.D.Ș.) în contextu l reformei
curriculare
„Curriculum -ul este ceea ce li se întâmplă copiilor în scoală ca rezultat a ceea ce
fac profesorii. Aceasta include toate experien țele copiilor, pentru care școala ar trebui să –
și accepte responsabilitatea. ” (Kansas, 1958)
Î n sens ul larg, curriculumul este format din ansamblul proceselor educative și
experiențelor de învățare prin care trece elevul pe toată durata parcursului său școlar. În
sensul restrâ ns, curriculumul sau curriculum formal / oficial cuprinde ansamblul
documentelor școlare de tip reglator în cadrul cărora se consemnează datele esențiale
privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă elevului
(Dulam ă, M.E., 2000, pag. 30 -31).
Curriculum -ul Național cuprinde următoarele tipuri de curriculum:
● curriculum nucleu sau trunchi comun, consemnează, pentru fiecare disciplină obligatorie
din planurile – cadru de învățământ, numărul minim de ore. Este obligatori u pentru toate
școlile și toți elevii și este modalitatea prin care învățământul public asigură egalitatea
șanselor.
● curriculum la decizia școlii (C.D.Ș.) reprezintă segmentul opțional al disciplinelor
obligatorii, recomandat pentru situațiile din plaja orară în care se poate opta pentru umărul
maxim de ore la o disciplină. Are în vedere și disciplinele propriu -zis opționale. Decizia
privind modul de acordare al acestui curriculum este luată la nivelul unității școlare, prin
consulta rea elevilor și părinților, dar și prin implicarea comunității locale.
Curriculum la decizia școlii (C.D.Ș.) oferă mai multe posibilități, din care școala va
alege variantele potrivite:
● curriculum nucleu aprofundat, pentru elevii mai slab pregă tiți, impune aprofundarea
conținuturilor obligatorii din programa școlară până la acoperirea numărului maxim de ore
de care dispune disciplina.
● curriculum extins , destinat elevilor care manifestă un interes deosebit pentru disciplină,
presupune parcurger ea programei școlare în întregime, inclusiv a conținuturilor marcate cu
asterisc.
● curriculum elaborat în școală, dedicat unor activități transdisciplinare sau
interdisciplinare, derivate dintr -o disciplină sau discipline diferite, sau sub forma unor
activități de proiectare, cercetare în echipe, în funcție de interesele elevilor, resurselor
școlii, necesităților comunității locale. (Ilinca N., 2008, pag. 34).
Aceste discipline se pot proiecta î ntr -un cadru m onodiciplinar, la nivelul ariei
curriculare sau la nivelul mai multor arii. Elevii nu vor putea să beneficieze de opționale
din toate ariile curriculare. De aceea, pe baza opțiunilor elevilor și ale părinților, consiliile
de administrație vor aproba lista opționalelor care se vor organiza î ntr-un an școlar. Orele
de opțional se realizează pe clase și / sau grupe de 10 -15 elevi, inclusiv în echipă de
profesori / profesori.
Î n cazul geografiei, curriculum -ul la decizia școlii se poate realiza astfel:
● curriculum aprofundat, derivat dintr -o disciplină studiată î n trunchi comun. Vizează
aprofundarea conținuturilor marcate cu asterisc în numărul maxim de ore prevăzut în plaja
orară. În ciclul gimnazial se aplică în cazurile de recuperare pentru elevii care nu reușesc
să atingă nivelul minim prevăzut de programa școlară.
● curriculum extins, derivat din disciplina studiată în trunchiul comun, urmărește
extinderea competențelor și conț inuturilor prin competențe specifice noi și conținuturi noi,
în numărul maxim de ore prevăzut în plaja orară.
● curriculum opțional, este forma de C.D.Ș. structurată sub forma unei discipline școlare
noi, cu o programă școlară distinctă.
C.D.Ș. e laborat în școală poate să evidențieze specificul local al curriculum -ului.
Opționalul “Geografia orizontului local – orașul Ștefănești, județul Botoșani ” face
parte din aria curriculară Om și societate . Competențele specifice ale ac estui opțional
derivă din competențele generale ale geografiei, metodele și mijloacele de învățământ,
modalitățile de evaluare și conținuturile sunt, de asemenea, specifice geografiei .
V.2 Realizarea unui proiect de disciplină opțională pentru elevii de gimnaziu
Disciplinele opț ionale sunt indicate cu titlu orientativ pentru fiecare arie curriculară,
școlile pot propune elevilor discipline opț ional e cu aprobarea inspectoratelor școlare
județene. Fiecare ofertă de disciplină opțională va fi î nsoțită de precizarea privind durata,
astfel încât elevii să știe dinainte cât timp este afectat acestora.
Oferta de opționale, la nivelul ș colii sau al clasei, pentru anul școlar următor, va fi
comunicată elevilor în anul școlar î n curs, elevii vor comuni ca opț iunile lor Consiliului de
administrație al scolii, o data exprimată opțiunea pentru o anumită disciplină , ea devine
obligatorie pe durata pentru care a fost proiectată.
Consiliile profesorale și Consiliul de Administrație vor as igura orientarea elevilor
spre studiul unor discipline opționale, prevăz ute în oferta școlii, î n raport cu interesele
elevilor. Este important de reținut că ș colile trebu ie să-și prezinte ofertele așa încât ele să
fie realizate prin luarea î n considerare a resurselor umane ș i ma teriale de care dispun, a
condițiilor concrete locale, precum ș i a intereselor / opțiunilor elevilor și părinț ilor.
În momentul proiectării disciplinei opționale, se întocmește o documentație pe baza
căreia se susține proi ectul de opțional la nivelul catedrei, consiliului profesoral și consiliul
de administrație al școlii, pentru a fi avizat.
Etapele proiectării opționalului sunt reprezentate de:
● Stabilirea tipului de opțional
● Stabilirea titlului disciplinei opționale
● Încadrarea opționalului în aria curriculară și ciclu curricular
● Stabilirea duratei disciplinei opționale (semestrială, anuală, pe ciclu curricular)
● Identificarea resurselor necesare existente în școală
● Stabilirea locului și a modului de desfășurare (sala de clasă, ziua, ora, pe clasă sau pe
grupe).
1. Stabilirea tipului de opțional este importantă, deoarece în funcție de acesta se aleg
obiectivele, competențele și conținuturile programei. În cazul ales de mine, este un
opțional la nivelul ariei curriculare
2. Titlul opționalului poate fi ales din oferta M.E.N. sau poate fi propus propriul
proiect de opțional. Titlul pe care l -am ales eu pentru opțional este „ Geografia orizontului
local – orașul Ștefănești, județul Botoșani ”.
3. Încadrarea opționalului în aria curriculară și ciclu curricular .
Opționalul integrează disciplinele din aria curriculară Om și societate. Conținuturile
programei po t fi abordate, după părerea mea, în clasele V -XII, deoarece elevii au suficiente
cunoștințe și competențe așa încât să înțeleagă bine noțiunile de geografie locală.
4. Durata unei discipline opționale poate fi de un semestru, un an sau un ciclu
curricular. Pentru Geografia orizontului local, durata este de un an școlar.
5. Resursele materiale și umane necesare în școală sunt reprezentate de un cabinet de
geografie în care să existe mobilier, cărți, atlase, reviste, portofolii, videoproiector,
calculator etc.
6. Modul de desfășurare al activităților opționalului poate fi pe grupe sau pe clasă.
Am ales ca activitatea să fie desfășurată pe clasă.
V.2.1 Programa școlară pentru opțional
Programa școlară este parte a Curriculumului naț ional. Termenul de curriculum
derivă din limba latină unde, printre altele înseamnă drum către. Programa școlară descrie
oferta educațională a unei anumite discipline pentru un parcurs școlar determinat . Este de
fapt, instrumentul de la care se pornește în realizarea proiectării didactice.
Programa școlară cuprinde obiectivele și con ținuturile învățării la nivelul
disciplinelor geografice. Aceasta reglează actul de predare -învățare și realizarea
manualelor și a altor materiale -suport destinate lucrului în clasă (Ilinca N., 2008, pag. 38).
Programele școlare trebuie să respecte caracte risticele de vârstă ale elevilor cărora li se
adresează opționalul.
Educația bazată pe curriculum are la bază programa școlară, ce se caracterizează prin :
● este parte a Curriculum -ului Național și este un reper obligatoriu
● descrie oferta educa țională pe un parcurs școlar determinat
● este centrată pe elev și pe formarea competențelor.
Realizarea proiectului de programă implică redactarea programei pentru disciplina
opțională aleasă.
Programa pentru disciplina opțională „Geografia orizontului local – orașul
Ștefănești, județul Bo toșani ”
Aria curriculară: “Om și societate”
Tipul de opțional: opțional la nivelul ariei curriculare
Profesor: Jechil Oana -Monica
Clasa a VI -a
Durata: 1 an
Număr de ore: o oră pe săptămână
Programa de opțional pentru învățământul gimnazial și liceal trebuie să cuprindă:
● Argument
● Competențe generale
● Competențe specifice
● Conținuturi
● Activități de învățare
● Valori și atitudini
● Sugestii metodologice
● Modalități de evaluare
● Bibliografie
● Suport de curs / Manual
Argument
Curriculum -ul opțional „Geografia orizontului local – orașul Ștefănești, județul
Botoșani ” se adresează elevilor din învățămâ ntul gimnazial de la clasa a V I-a, dornici să
cunoască, alături de inform ațiile din programa oficială, câ t mai multe date despre geografia
locală și a orizontului apropiat.
El își propune familiarizarea elevilor cu aspectele geografice din orizontul apropiat,
precum și dezvoltarea de capaci tăți, deprinderi de a cerceta și întocmi referate, mini -lucrări
științifice, toate cu scopul de a cunoaște cât mai bine locurile natale și posibilitățile pe care
le au elevii școlii noastre în vederea orientării școlare și profesionale privind ocuparea unu i
loc de muncă în apropiere de localitatea natală. Pe viitor, cunoștințele dobândite acum îi
poate îndruma spre întemeierea unor noi afaceri, folosind resursele și oportunitățile din
zonă. Astfel se trece de la caracterul teoretic al studierii geografiei l a cel practic, la analiza
realității geografice, la cercetarea activă a avantajelor și dezavantajelor oferite de spațiul
local.
Opționalul are în vedere actualizarea evoluției fenomenelor naturale, apoi
problematica actuală a vieții sociale, toat e privite î ntr -o strânsă legătură. El explică și
exemplifică în orizontul local, concepte de geografie fizică și regională, urmărind
integrarea sa în aria curriculară „Om și societate”, fixarea unor noțiuni și aplicarea lor în
viața lor cotidiană .
Competențe generale
1. Perceperea corectă a elementelor, fenomenelor și proceselor ce definesc mediul
geografic din orizontul local
2. Interpretarea unor procese și fenomene specifice geografiei orizontului local
3. Explicarea și descrierea unor elemente, procese și fenomene din mediul înconjurător,
folosind limbajul geografic specific
4. Relaționarea fenomenelor din realitate cu reprezentarea lor grafică și cartografica.
5. Aplicarea cunoștințelor despre orizontul local în viața cotidiană și inte grarea lor î n
sistemul de achiziții al altor discipline.
Competențe specifice și conținuturi
Competențe specifice Conținuturi
1.1 Identificarea elementelor cadrului natural pe hărți
(relief, hidrografie, tipuri de vegetație) și în realitate
1.2 Identificarea aspectelor specifice ale cadrului
natural, î n orizontul local
2.1 Analiza și interpretarea hărților fizico -geografice
ale î mprejurimilor
3.1 Utilizarea corectă a termenilor specifici
elementelor naturale
3.2 Realizarea de corespondențe în tre realitatea
observabilă și noțiunile studiate
4.1 Localizarea principalelor elemente ale cadrului
natural
4.2 Realizarea legăturilor dintre elementele
geografice și proprietățile definite
5.1 Integrarea informațiilor despre cadrul natural în
sistemul g eografiei fizice
5.2 Includerea cunoștințelor despre orizontul local în
zona științelor înrudite (biologie, fizică , chimie )
1. Cadrul natural
a. Așezarea geografică
b. Caracteristicile reliefului
c. Clima
d. Hidrografia
e. Vegetația, fauna și solurile
f. Modificări ale mediului
înconjurător
1.1 Identificarea pe hărți a elementelor referitoare la
populația și caracteristicile așezărilor omenești
1.2 Identificarea specificului socio -uman î n cadrul
mediului geografic al orizontului local
2.1 Analiza și interpretarea unor hărți ale populației și
așezărilor omenești
2.2 Analiza și interpretarea datelor geodemografice 2. Geografia populației și
așezărilor omenești
a. Istoricul orașului
b. Factorii so cio-economici și
rolul lor în evoluția orașului
3.1 Utilizarea corectă a termenilor referitori la
populație și așezări omenești în cazul realităților
locale
3.2 Folosirea corectă a unor sisteme de referință
spațiale și temporale pentru analiza elementelor legate
de populație și așezări omenești
4.1 Localizarea elementelor geodemografice a le
orizontului local
4.2 Identificarea relațiilor între elementele mediului
natural
5.1 Includerea informațiilor din media locală în
sistemul de referință al geografiei populației și
așezărilor
c. Evoluția numerică a populației
d. Mișcarea natural ă
e. Mobilitatea teritorială
f. Structura și repartiția populației
g. Caracteristicile așezării
1.1 Identificarea pe hartă a elementelor economico –
geografice
1.2 Evidențierea specificului economic al regiunii
2.1 Analiza și interpretarea datelor economice
specifice orizontului local
2.2 Analiza și interpretarea hărților de natură
economică pentru evidențierea diversi tății economice
a orizontului local
3.1 Folosirea termenilor economici pentru prezentarea
realității economice a județului Botoșani
4.1 Localizarea spațială și cartografică a elementelor
economice specifice orașului Ștefănești
5.1 Includerea informațiilor din media locală în
sistemul de referință al geografiei economice
3. Geografia economică a
orizontului local
a. Activitățile economice
b. Aspecte de geografie socială
Evaluare finală
Valori și atitudini
Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs,
prin procesul educațional centrat pe geografie, au la bază și promovează următoarele valori
și atitudini:
● Atitudinea pozitivă față de educație , natură, cunoaștere, societate, valori locale.
● Curiozitate pentru explorarea naturii, a forțelor care pot periclita viața, din imediata
vecinătate a localității
● Respectul pentru diversitatea naturală și umană cât și pentru trecutul și prezentul orașului
natal .
● Conservarea și ocrotirea mediul ui de v iață din orizontul local.
● Formarea identității locale, care să completeze identitatea națională și europeană.
Sugestii metodologice
Această programă este o alternativă pentru profesorii sau managerii unităților de
învățământ care își doresc pentru elevii lor o pregătire bazată pe cunoașterea și
aprofundarea valorilor locale. Activitățile de înv ățare trebuie să urmărească:
1. Utilizarea metodelor aplicative și intera ctive și transformarea elevului în
coparticipant la propria in struire, educație și formare .
2. Desfășurarea activităților de învățare bazate pe contribuția individuală a elevului
(documentarea din diferite surse de informare, observarea directă s au indirectă, exercițiul,
expe rimentul, investigarea etc.)
3. Asumarea unor obiective care să corespundă care să corespundă cu nevoia de
cunoaștere a orizontului local.
4. Exersarea lucrului în echipă, a cooperării și îndeplinirii unor sarcini și roluri
specifice î n grupuri de lucru , realizarea unor lucrări independente / studii de caz / proiecte .
5. Realizarea unui proces educațional diferențiat, personalizat, cu conținuturi ce
corespund realității locale.
6. Identif icarea soluțiilor de rezolvare a unor situații -problemă.
7. Elementele informaționale și conținuturile trebuie să fie raportate perm anent la un
suport cartografic corespunzător orizontului local.
V.2.2 Planificarea calendaristică a opționalului – elemente teoretice
Programa școlară de geografie (curriculum scris sau oficial) este un document
oficial care redă sintetic conținuturile învățământului pe ani școlari sau pe cicluri de
învățământ. Programa școlară are o componentă genera lă, valabilă pentru toate ariile
curriculare și una partic ularizată unei arii curriculare (Dulamă, M.E. 2000, pag. 29)
Pentru clasele V -XII, în programa școlară, pentru planificări și proiectări se
utilizează termenul de competență: competențe generale -urmărite pentru un ciclu de
învățământ și competențe specifice -pentru fiecare an de studiu.
Competențe le sunt ansambluri de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare.
Ele permit identificarea și rezolvarea unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.
Competențele generale, definite pe fiecare obiect de studiu, se formează pe durata
mai multor ani de studiu. Au un grad ridicat de generalitate și complexitate.
Competențele specifice și conținuturile reprezintă componenta fundamentală a
programei școlare. Competențele specifice se formează pe parcursul unui an școlar, sunt
derivate din competențele generale. Lor li se asociază, în programa școlară, unitățile de
conținut.
Planificarea anuală pornește de la analiza programei pentru a înțelege corect
contextul de instruire.
Pentru realizarea planificărilor (anu ală, semestrială) se recomandă următoarele etape:
1. Lectura atentă a programei școlare
2. Asocierea dintre competențele specifice și conținuturi
3. Distribuirea conținuturilor pe unități de învățare
4. Stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare. Unele unități pot fi studiate
și în altă ordine, cu condiția formării competențelor enunțate.
5. Stabilirea resurselor de timp pentru fiecare unitate de învățare. Acestea sunt diferite în
funcție de profesor, structura anului școlar și dau un caracter personalizat planificărilor.
V.2.3 Planificarea calendaristică – aplicații practice
Planificarea anuală pentru anul școlar 2019 -2020
Nr. crt. Unitatea de învățare Nr. de
ore Observații
1. Introducere în studiul opționalului 1
2. Cadrul natural 9
3. Geografia populației și așezărilor omenești 16
4. Geografia economică a orizontului local 5
5. Evaluare finală 3
Număr total de ore – 34
Planificarea semestrială
Semestrul I – 15 săptămâni
9 septembrie 2019 – 20 decembrie 2019
Unitatea de
învățare Comp.
specifice Conținuturi Nr. de
ore Săptă
mâ na Observații
Introducere î n
studiul
opționalului Elemente introductive î n
studiul geografiei
orizontului local și
apropiat 1 S1
1.Cadrul
natural 1.1, 1.2,
2.1, 3.1,
3.2, 4.1,
4.2, 5.1,
5.2 a. Așezarea geografică
b. Aplicație practică
c. Caracteristicile
reliefului
d. Aplicație practică
e. Clima
f. Hidrografia
g. Clima și hidrografia –
aplicație practică
h. Vegetația, fauna și
solurile
i. Modificări ale mediului
înconjurător 1
1
1
1
1
1
1
1
1 S2
S3
S4
S5
S6
S7
S8
S9
S10 Aplicație
practică
2. Geografia
populației și
așezărilor
omenești 1.1, 1.2,
2.1, 2.2,
3.1, 3.2,
4.1, 4.2,
5.1 a. Istoricul orașului
b. Factorii socio –
economici și rolul lor în
evoluția orașului
1
2 S11
S12
S13
Evaluare Sinteză – semestrul I 1 S14
semestrială Evaluare – semestrul I 1 S15
Semestrul al II -lea – 19 săptămâni
13 ianuarie 2020 – 13 iunie 2020
Unitatea de
învățare Comp.
specifice Conținuturi Nr. de
ore Săptă
mâ na Observații
2. Geografia
populației și
așezărilor
omenești 1.1, 1.2,
2.1, 2.2,
3.1, 3.2,
4.1, 4.2,
5.1 c. Evoluția numerică a
populației
d. Mișcarea naturală
e. Mobilitatea teritorială
f. Structura și repartiția
populației
g. Caracteristicile
așezării
2
2
2
3
2 S16
S17
S18
S19
S20
S21
S22–
S24
S25
S26
3. Geografia
economică a
orizontului
local
1.1, 1.2,
2.1, 2.2,
3.1, 4.1,
5.1 a. Activitățile economice
– Agricultura
– Alte activități
economice
b. Aspecte de geografie
socială
– Învățământul
– Sănătatea
– Cultura
1
1
1
1
1
S27
S28
S29
S30
S31 Aplicație
practică în
orizontul
local
Evaluare finală Sinteză și evaluare -sem.
II
– Factorii care
influențează evoluția
populației
1
1
S32
S33
– Dinamica populației
orașului Ștefănești
– Prezentarea și evaluarea
portofoliilor 1
S34
Planificarea unităților de învățare
1. Introducere în studiul opționalului : S1
Detalieri
de conținut C. S. Activități de învățare Nr.
de
ore Resurse
procedurale și
material e Evaluare
Elemente
introductive
î n studiul
geografiei
orizontului
local și
apropiat 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – prezentarea structurii
opționalului
– discuții cu elevii în legătură
cu temele propuse spre analiză
în cadrul opționalului 1
S1 Conversația
Activitate
frontală
Hărți ale zonei
studiate
2. Cadrul natural: S2 – S10
Detalieri
de conținut C.S. Activități de
învățare Nr.
de
ore Resurse
procedurale și
material e Evaluare
Așezarea
geografică 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1, – identificarea
localităților componente
ale orașului Ștefănești pe
harta fizică a României și
pe harta județului
Botoșani 1
S2 Lucrul cu harta
Lucrul pe fișe
Conversația
Activitate
frontală și în
perechi Autoevaluare
4.2,
5.1,
5.2 – stabilirea coordonatelor
geografice ale orașului
– completarea unor fișe
de lucru (rebus, hărți
mute) Hărți fizice,
hărți mute,
rebusuri
Așezarea
geografică –
aplicație
practică 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – exerciții de orientare în
teren
– exerciții de apreciere a
distanțelor
– prezentarea vecinilor
orașului în funcție de
punctele cardinale 1
S3 Observația
Activitatea
individuală
Hărți ale
regiunii studiate
Observația
sistematică
Caracteristicile
reliefului 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – analiza unui text care
prezintă relieful regiunii
studiate și rezolvarea
cerințelor
– localizarea unităților de
relief pe suport
cartografic
– exerciții de localizare în
timp și spațiu a unor
fenomene studiate 1
S4 Lucrul cu harta
Conversația
Activitate
frontală și în
perechi
Fișe de lucru,
imagini, hărți Observația
sistematică
Aprecieri
verbale
Caracteristicile
reliefului –
aplicație
practică 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – identificarea î n
orizontul local a unor
unități de relief
– completarea fișelor de
observație
– realizarea unui
minieseu în care să
caracterizeze relieful
localității 1
S5 Conversația
euristică
Descoperirea
Activitatea
individuală
Fișele de lucru Probă
practică
Clima 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – localizarea pe hărțile
climatice a unor elemente
specifice
– aplicații de comparare a
elementelor climatice
– aplicații cu itemi de
completare
– descrierea unor
fenomene meteo reale 1
S6 Conversația
euristică
Descoperirea
Activitatea
individuală
Fișele de lucru ,
planșe,
diagrame Observația
sistematică
Aprecieri
verbale
Hidrografia 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – localizarea pe harta
județului Botoșani a
principalelor cursuri de
apa din orașul Ștefănești
– găsirea surselor de
poluare a apelor din
localitate
– prezentarea măsurilor
de protecție a mediului 1
S7 Lucrul cu harta
Problematizarea
Activitatea
frontală
Hărți tematice,
planșe, albume
foto Observația
sistematică a
elevilor
Aprecieri
verbale
Clima și
hidrografia –
aplicație
practică 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – observații asupra
elementelor meteo:
nebulozitate, vâ nt,
precipitații (cantitate și
tipuri), temperatura
aerului
– realizarea unui jurnal
meteo
– identificarea î n teren a
apelor curgătoare și
stătătoare descoperite pe
hartă
1
S8 Observația
Descoperirea
Activitate
individuală și
pe grupe
Termometru
Observația
sistematică a
elevilor
Proiectul
Vegetația,
fauna și 1.1,
1.2, – caracterizarea vegetației
din orizontul local 1
S9 Activitate
individuală și Observația
sistematică a
solurile 2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – identificarea speciilor
de animale de pe plan
local
– realizarea unui prof il de
sol pe grupe
Planșe
Albume foto
Atlase botanice
și zoologice
Profil de sol
elevilor
Modificări ale
mediului
înconjurător 1.1,
1.2,
2.1,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1,
5.2 – explicarea termenilor de
conservare și protejare
– analiza surselor locale
de poluare, a poluanților,
a degradării mediului
– prezentarea conceptului
de dezvoltare durabilă 1
S10 Conversația
Fișe de lucru Aplicație
practică
3. Geografia populației și așezărilor omenești : S11 – S26
Detalieri
de conținut C.S. Activități de învățare
Nr.
de
ore Resurse
procedurale și
materiale Evaluare
Istoricul
orașului 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1 – lectura și discutarea unor
texte istorice despre orașul
natal
– identificarea numelor
localităților studiate în
diferite documente istorice
– realizarea unei expoziții cu
obiecte vechi, ceramică,
monede, aduse de către
elevi 1
S11 Conversația
Explicația
Activitate
frontală și pe
grupe
Fișe de lucru
Hărți Observarea
atentă a
elevilor
Factorii socio –
economici și
rolul lor î n
evoluția
orașului
1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2 – prezentarea factorilor
economici și sociali care au
contribuit la popularea
regiunii studiate
– analiza dezvoltării
economice î n timp a
localităților ce formează
orașul Ștefănești 2
S12-
S13 Explicația
Comparația
Activitate
frontală
Imagini Observarea
atentă a
elevilor
Sinteză și
evaluare
semestrială – completarea unor fișe de
lucru
– prezentarea proiectelor
realizate î n timpul primului
semestru 2
S14-
S15 Conversația
Explicația
Activitate
frontală
Videoproiector
Calculator
Evoluția
numerică a
populației 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1 – documentare pe baza unei
bibliografii
– realizarea unor grafice
despre evoluția numerică a
populației orașului
– interpretarea evoluției
numerice a populației
– compararea evoluției
populației în toate
localitățile ce formează
orașul Ștefănești 2
S16-
S17 Explicația
Conversația
Problematizare
a, comparația
Activitate
frontală
Fișe cu date
statistice de la
recensămintele
populației
Observația
sistematică a
elevilor
Mișcarea
naturală 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2, – definirea noțiunilor noi:
natalitate, mortalitate, bilanț
natural
– citirea și interpretarea
datelor pe suport grafic și
cartografic 2
S18-
S19 Conversația
Explicația
Dezbaterea
Problematizare
a, comparația
Activitate Observarea
atentă a
elevilor
4.1,
4.2,
5.1 – analiza variației în timp a
acestor indicatori
demografici
– analiza cauzelor care au
determinat variația acestor
indicatori frontală și pe
grupe
Grafice, fișe de
lucru,
Informații
statistice
Mobilitatea
teritorială 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1 – analiza unor date statistice
– exerciții de calcul a unor
indicatori pe anumite
intervale de timp
– realizarea unor diagrame
– analiza cauzelor care au
determinat migrațiile
– calcularea bilanțului total
2
S20-
S21 Conversația
Comparația
Rezolvarea de
probleme
Realizarea
graficelor
Diagrame
Fișe de lucru
Activitate
frontală, pe
grupe Observarea
elevilor
Structura și
repartiția
populației 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1 – definirea termenilor de
repartiție și densitate a
populației
– prezentarea factorilor care
influențează repartiția
geografică a populației
– clasif icarea populației în
funcție de structură (pe
grupe de vârstă și sexe,
etnie, religie, profesională
etc.)
– analiza populației active
din orașul Ștefănești
– exerciții de calcul a 3
S22-
S24 Explicația
Problematizare
a, Comparația
Reprezentări
grafice
Activitate
frontală și pe
grupe
Fișe de lucru
Date statistice
Observarea
elevilor
densității populației, de
interpretare a piramidelor
vâ rstelor sau a unor gr afice.
Caracteristicil
e așezării 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1 – descrierea elementelor
componente ale unei așezări
– clasificarea așezărilor
umane
– exerciții de localizare pe
hartă a localităților
componente orașului
Ștefănești 2
S25-
S26 Conversația
Lucrul cu harta
și cu fișe
Activitate
frontală
Harta județului Observarea
elevilor
4. Geografia economică a orizontului local: S27 -S31
Detalieri
de conținut C.S. Activități de învățare
Nr.
de
ore Resurse
procedurale și
materiale Evaluare
Activitățile
economice
– Agricultura
-Alte activități
economice
1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
4.1,
5.1 – prezentarea factorilor care
contribuie la practicarea
agriculturii î n regiune
– indicarea altor modalități
de utilizare a fondului
funciar
– caracterizarea celorlalte
activități economice
desfășurate pe teritoriul
orașului 2
S27-
S28 Conversația
Explicația
Activitate
frontală
Hărți tematice Observarea
atentă a
elevilor
Aspecte de
geografie
socială
– Învățământul
– Sănătatea 1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1, – evidențierea rolului
important al educației,
sănătăți i și culturii în
dezvoltarea și progresul
orașului 3
S29-
S31 Conversația
Activitate
frontală și pe
grupe
Imagini cu Observarea
sistematică a
elevilor
– Cultura
4.1,
5.1 – exerciții de imaginație în
legătură cu viitorul orașului orașul în
diferite
perioade ale
evoluției sale
5. Evaluare finală: S32 -S34
Detalieri
de conținut C.S. Activități de învățare
Nr.
de
ore Resurse
procedurale și
materiale Evaluare
Factorii care
influențează
evoluția
populației
1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1 – realizarea legăturilor dintre
elementele mediului natural
și cel socio – economic
– rezolvarea unor fișe de
lucru 1
S32 Conversația
Lucrul cu harta
și fișele
Activitate
frontală și în
perechi Autoevaluare
Dinamica
populației
orașului
Ștefănești
1.1,
1.2,
2.1,
2.2,
3.1,
3.2,
4.1,
4.2,
5.1 – completarea unor grafice
– rezolvarea unor fișe de
lucru 1
S33 Conversația
Lucrul cu
harta, cu
graficele, cu
fișele
Activitate
individuală
Prezentarea și
evaluarea
portofoliilor – prezentarea portofoliilor
realizate pe parcursul anului
școlar 1
S34 Conversația
Portofoliile
V.3. Forme și moduri de org anizare a activității de învățare
Procesul de învățământ, ca activitate ce are ca scop realizarea unor obiective,
presupune o bună organizare. Modul de organizare este un ansamblu de metode, mijloace,
conținuturi și resurse ce contribuie la anumite situații de învățare.
Dintre modurile de or ganizare a procesului de învățământ, s -a remarcat organizarea
pe clase și lecții; eficiența acestui mod de organizare are ceea mai mare răspândire și
vizează realizarea sarcinilor școlii.
Forma de organizare și desfășurare a activității didactice reprezintă modul de lucru
în care se realizează prestația binomului profesor -elev (M. Ionescu, I. Radu, 1995). Relația
profesor -elev este reprezentată în desfășurarea activității de învățare prin trei forme de
organizare a activității:
● organizarea frontală, bazată pe metoda expunerii și a conversației, iar sarcinile de
lucru, timpul, instrumentele sunt comune. Deosebirile sunt determinate de natura
interogațiilor de control.
● organizarea individuală evidențiază interesul elevi lor pentru învățare, folosindu -se
strategii de diferențiere și individualizare.
● organizarea grupată se referă la ordonarea elevilor pe echipe, în funcție de
anumite caracteristici: capacități, interese, rezultate ale învățării, formându -se grup uri
omogene și grupuri eterogene.
În funcție de aceste moduri de organizare, se pot desfășura următoarele tipuri de
activități:
● frontale: lecția, seminarul, activitatea în cabinetul de geografie / terenul geografic,
vizita, excursia, drumeția.
● individuale: munca independentă, studiul individual, rezolvarea temelor, lucrări
scrise sau practice, lucrări practice în teren, studiul în bibliotecă, pregătirea pentru
concursuri și examene
● de grup dirijate: meditații, c oncursuri, consultații, cercuri de elevi, sesiuni de
comunicări și referate etc. (Ilinca N., 2008, pag. 105 -106).
În funcție de locul desfășurării activității, același autor, M. Ionescu (1995, pag. 229)
propune o clasificare a formelor de organizare a activității didactice complementare lecției:
● activități desfășurate în școală, în afara clasei:
– organizate de comunitatea didactică a școlii: consultații, meditații, cercuri, șezători,
jocuri și concursuri școlare, serbări școlare, cenacluri, întâlniri cu personalități ale culturii,
științei etc.
– organizate de alte instituții cu funcție educativă: activități de educație rutieră,
sanitară, spectacole etc.
● activități extrașcolare:
– organizate de comunitatea didactică a școlii: excursii și vizite didactice, vizionări
de spectacole, filme tematice etc.
– organizate de alte instituții: tabere naționale / județene de documentare și creație,
emisiuni radio și TV etc.
Lecția este forma principală de organizare a procesului de învățământ, este
modalitatea prin care sunt î ndeplinite obiect ivele educaționale ale unei teme din programă
î ntr-o anumită perioadă de timp.
Lecția poate fi definită ca o “microstructură pedagogică ce reunește totalitatea
acțiunilor și a mijloacelor implicate în procesul de instruire la o oră școlară” (O. Oprea,
1979, pag. 131).
Lecția trebuie privită ca un microsistem pedagogic ce redă imaginea procesului de
învățământ ca macrostructură pedagogic. Componentele, caracteristicile și concepția care
fundamentează procesul de învățământ se regăsesc, toate , la nivelul lecției (Cerghit I., 1983,
pag. 14).
În spiritul acestei concepții sistemice asupra lecției, I. Cerghit propune un model
tridimensional al variabilelor lecției, identificând:
1. dimensiunea funcțională : orice lecție presupune un scop și obiective bine
determinate.
2. dimensiunea structurală: orice lecție angajează resurse umane, materiale și de
conținut, presupune selectarea unor metode și mijloace de învățământ, se realizează într -un
timp determinat și î ntr-un mediu pedagogic.
3. dimensiunea operațională: vizează desfășurarea lecției cu strategii și procese
specifice și evaluarea cu funcție de optimizare.
Lecțiile se grupează în categorii (tipuri) în funcție de obiectivul didactic fun damental
(factor constant), iar în funcție de factorii variabili constituie va riante în interiorul fiecărei
categorii.
Varianta de lecție reprezintă “structura concretă a unei lecții impusă, pe de o parte de
tipul căruia îi aparține, iar pe de altă parte, de factorii vari abili ce intervin” (Nicola, I. ,
1996, pag. 440).
Cucoș C. propune următoarele tipuri de lecții (2009, pag. 479-482):
● Lecția mixtă , cea mai frecvent întâlnită în practica educativă datorită diverselor activități
implicate.
● Lecția de comunicare / însușire de noi cunoștințe , cu mai multe variante:
– lecția introductivă
– lecția de tip prelegere
– lecția seminar
– lecția programată
● Lecția de formare de priceperi și deprinderi , cu următoarele variante:
– lecția de formare de deprinderi de activitate intelectuală
– lecția de formare a unor deprinderi motrice
– lecția de formare a unor deprinderi tehnice
– lecția cu caracter practic (aplicativ)
– lecția de laborator
– lecția -excursie.
● Lecția de fixare și sistematizare , vizează consolidarea cunoștințelor, aprofundarea lor și
completarea unor lacune:
– lecția de repetare curentă
– lecția de recapitulare pe baza unui plan
– lecția de sinteză .
● Lecția de verificare și a preciere a rezultatelor școlare, cu variantele:
– lecția de evaluare orală
– lecția de evaluare prin lucrări scrise
– lecția de evaluare prin lucrări practice
– lecția de evaluare cu ajutorul programelor computerizate.
Cu excepția acestor tipuri de lecții, în cazul geografiei există și alte forme și modalități de
organizare a activității didactice (Dulamă, M.E., 2000, pag 110-120):
1. Consultațiile didactice ( lat. consultation – consfătuire, consiliere, sfat) sunt
activități didactice facultative, organizate î n afara orelor de curs , de către profesor, c u
scopul corectării greșelilor, completării lacunelor, lămuririi unor cunoștințe teoretice sau
aplicative mai dificile .
2. Meditațiile (lat. meditatio – pregătire suplimentară a lecțiilor cu profesorul) sunt
activități didactice organizate în afara orelor din orar, de către profesor, din inițiativă
proprie sau ca răspuns la solicitarea elevilor , cu scopul pregătirii suplimentare, în special a
elevilor cu dificultăți la învățătură.
3. Cercul de geografie cuprinde un grup de elevi care desfășo ară, sub îndrumarea
profesorului, activități cu conținut geografic, în afara orelor de curs, pe o perioadă
îndelungată de timp.
Activitățile didactice extrașcolare specifice geografiei sunt organizate î ntr -un cadru
instituționalizat din afara sistemului de învățământ fie de colectivul didactic al școlii, fie de
alte instituții: teatre, case de cultură, cluburi ale copiilor, organizații nonguvernamentale,
organiz ații sportive, tabere, muzee . Cadrul de desfășurare a activităților didactice
influențează eficiența instructiv -educativă a acestora. În mediul extrașcolar se organizează:
activități de club, activități în cercuri tehnice, activități în biblioteci, activități în muzee,
vizionări de spectacole sau filme documentare, realizarea de emisiuni radio sau de
televiziune, vizite, excursii, drumeți i, concursuri, jocuri, întâlniri cu oameni de știință .
Expediția geografică școlară este o călătorie de studii și cercetare, cu o durată de
10 – 14 zile, care este efectuată de către elevii cu pasiune pentru geografie, coordonați de
un profesor, î n afara localit ății de domiciliu. C azarea se face adesea î n corturi, masa este
pregătită de către participanți, s unt cercetate fen omene și procese naturale sau antropice
dintr -un anumit spațiu.
Tabăra școlară constituie un spațiu amenajat pentru cazarea, relaxarea, instruirea
elevilor, î n serii de 10 – 14 zile. Ele vii sunt organizați în grupuri și coordonați de către un
profesor.
Vizita geografică este o deplasare scurtă de cel mult o zi care oferă posibilitatea
revenirii acasă în aceeași zi și care are ca scop cunoașterea unui singur obiectiv, de obicei
antropic : o localitate, o întreprindere, o fermă agricolă , o exploatare forestieră, un șantier
de construcții, o stațiune de cercetare, o stație de epurare a apei, o stație meteorologică, o
stație hidrolo gică, un observator astronomic, un planetariu, o grădină botani că, o gră dină
zoologică, diferite muzee, un șantier arheologic, cetăți, castele, o bibliotecă, univer sități etc.
Drumeția este o deplasare cu o durată scurtă , de cel mult o zi, pe dis tanțe mici, fără
mijloace de transport și care are ca scop recreere a și refacerea fizico -psihică în cadrul
natural.
Excu rsia este principala activitate didactică extrașcolară cu conținut geografic . Este
o călătorie cu dura tă de cel puțin o zi, în afara localității de reședință, cu un mijloc de
transport și care are ca scop recreerea și refacerea f izico -psihică a persoanelor , culegerea
informațiilor prin observare directă, cu noașterea mediului etc .
Proiectarea și desfășurarea unei lecții presupune derularea unor etape sau secvențe,
derulate î ntr -o anumită ordine. După Gagné și Briggs (1977, pag. 138 -148), aceste etape ar putea
fi ordonate astfel:
1. Captarea atenției elevilor – profesorul trebuie să motiveze elevul printr -un element nou.
2. Informarea elevilor cu privire la obiectivele de atins – profesorul le comunică elevilor,
în mod accesibil, performanțele ce trebuie atinse în cadrul lecției.
3. Reactualizarea elementelor învățate anterior – prin reamintirea unor date, profesorul
creează baza pentru noi experiențe de învățare.
4. Prezentarea elementelor specifice de conținut , așa încât să stimuleze învățarea.
5. Dirijarea învățării – profesorul îndrumă și antrenează elevul în activitățile de învățare
pentru a atinge performanțele așteptate.
6. Obținerea performanței – elevul demonstrează că a atins performanța vizată de profesor.
7. Asigurarea feedback -ului (conexiunii inverse) , prin care se confirmă sau infirmă
corectitudinea performanței. Dacă se infirmă, este nevoie de corectare.
8. Evaluarea performa nței – profesorul măsoară și apreciază prin note, performanțele
obținute de elevi.
9. Asigurarea retenției și a transferului – profesorul încearcă să fixeze și să consolideze
cunoștințele predate prin aplicații și exerciții.
V.4. Strategii didactice utilizate in predarea -învățarea geografiei.
Strategia reprezintă ansamblul de resurse și metode planificate și organizate de către
profesor așa încât să realizeze obiectivele propuse. Strategia este un mod de abordare a învățării
și predării, de combinare și organizare optimă a metodelor și mijloacelor utilizate, precum și a
formelor de grupare a elevilor, î n vederea realizării obiectivelor propuse (I. Cerghit, 1993).
Pedagogul Miron Ionescu (1992) consideră că strategia didactică este “un ansamblu de
forme, metode, mijloace tehnice, procedee și principii de organizare cu ajutorul cărora se
vehiculeaz ă conținuturi în scopul realizării obiectivelor propuse ”.
Ioan Nicola definește strategia didactică ca un ansamblu de procedee prin care se
evidențiază colaborarea dintre profesori și elevi în vederea predării și învățării unui volum de
informați i, a formării unor priceperi și deprinderi, a dezvăluirii personalității umane (Nicola I.,
1996, pag.37).
Strategiile didactice propun selecționarea, organizarea metodelor, tehnicilor și mijloacelor
de învățare, precum și aplicarea lor cu scopul atingerii obiectivelor propuse.
Pentru elaborarea unei strategii, profesorul trebuie să ia în calcul:
Tipul de demers / reționament (inductive, deductiv)
Tipuri de metode (active, expositive, interogative)
Tehnicile folosite
Mijloacele și materialele didactice
Modul de organizare al elevilor: individual, frontal, grupat
Nivelul de performanță al elevilor
Dulamă Maria Eliza clasifică strategiile de predare -învățare -evaluare, astfel:
1. După gradul de generalizare:
– strategii gener ale
– strategii particulare
2. După caracterul lor:
– strategii de rutină
– strategi bazate pe sisteme de deprinderi
– strategii creative, inovatoare
3. După natura activității:
– strategii cognitive
– strategii ac ționale
– strategii afectiv -emoționale
4. După raționamentul implicat:
– strategii inductive
– strategii deductive
– strategii analogice
– strategii transductive
– strategii mixte
5. După gradul de dirijare externă a învățării:
– strategii programate (de învățare dirijată direct sau indirect)
– strategii parțial programate (învățare semiindependentă)
– strategii neprogramate (învățare independentă)
6. După demersul construirii cunoștințelor:
– strategii imitative
– strategii analitice
– strategii exploratorii
– strategii explicative
– strategii algoritmice
– strategii euristice
– strategii creative
– strategii ludice
– strategii experimentale
– strategii interactive
– strategii rezolutive
– strategii predictive
– strategii introspective
– strategii programate
7. După gradul de dirijare al învăță rii:
– strategii algoritmice, cu dirijare a învățării
– strategii euristice, cu caracter nedirijat al învățării
8. După modul de organizare al elevilor:
– strategii individuale
– strategii de grup
– strategii frontale
– strategii mixte
9. După sursa impulsului activității:
– strategii externe, când stimularea este externă (profesor)
– strategii interne, când stimularea este internă (propria persoană).
Strategia didactică nu trebuie confundată cu metoda sau metodologia didactică, deoarece
metoda dirijează o activitate de predare -învățare -evaluare, iar strategia, î ntregul proces de
instruire.
V.4.1. Metodele de predare -învățare
Termenul de metodă derivă etimologic din cuvintele grecești odos (cale) și metha
(spre, către) și semnifică calea sau drumul spre … În știință, metodele de cercetare sunt căi
spre elaborarea informațiilor, strategiilor, principiilor, legilor, paradigmelor, teoriilor noi,
iar în învățământ metodele didactice sunt căi pentru prezentar ea și dobândirea
cunoștințelor cunoscute deja în știință și pentru formarea capacităților proiectate prin
obiective.
Metoda didactică este un plan de acțiune transpus într -un ansamblu de operații
mintale și practice al binomului educațional prin care elevii dobândesc cunoștințe,
priceperi, deprinderi, capacități, atitudini. Ea este o înlănțuire particulară de evenimente de
învățământ care activează procesele mentale susceptibile să determine achiziția de
cunoștințe, atitudini și competențe.
Metoda didactică este: un mod de a acționa practic, planificat și sistematic; un mod
de organizare a condițiilor externe ale învățării; un mod de transpunere a intențiilor
profe sorului î n sarcini de efectuat, o cale de î nvățare realizată de către ele v (Dulamă, M.E.,
2000, pag. 45).
Metoda este un ansamblu organizat de procedee destinate realizării practice a
operațiilor care conduc la realizarea obiectivelor propuse. Prin urmare, metoda didactică
înseamnă mijloacele de activitate interdepend entă a profesorului și a elevilor, o modalitate
de acțiune, un instrument cu ajutorul căruia elevii dobândesc și aprofundează cunoștințe,
își formează și dezvoltă priceperi și deprinderi, abilități intelectuale și practice, capacități,
competențe, aptitudi ni, atitudini etc. î n cursul procedeului didactic.
Procedeul reprezintă o tehnică mai limitată de acțiune, un detaliu sau o componentă
a metodei. Astfel, metoda poate definită ca un ansamblu organizat de procedee. Între ele
relațiile sunt dinami ce, așa încât metoda poate deveni procedeu în cadrul altei metode, în
timp ce procedeul poate fi avansat la metodă.
Ansamblul metodelor de predare și învățare utilizate formează metodologia
procesului de învățământ. Metodologia didactică studiaz ă natura, funcțiile, locul și
clasificarea metodelor, principiile și regulile care stau la baza utilizării lor optime.
Metodologia are un caracter dinamic, se caracterizează prin flexibilitate, suplețe,
deschidere la î nnoire, preocupare de aliniere la ceri nțele actuale ale învățământului (Ilinca
N., 2008, pag. 43 -44).
Metodele didactice dețin mai multe funcții, cu caracter general sau particular. Cele
cu caracter general sunt:
funcția cognitivă, constituie o cale de cercetare și cunoaștere a realită ții sau a
conținutului științei.
funcția formativ -educativă , constituie o cale de formare și exersare a capacităților
intelectuale, de formare a deprinderilor, de influențare și modelare a atitudinilor, opiniilor,
convingerilor, sentimentelor, calităților morale etc.
funcția operațională (instrumentală) , ca intermediar între elev și conținutul ce se
studiază, între obiective și rezultate, antrenează individul într -o tehnică de e xecuție .
funcția normativă , prin faptul că profesorul dirijează, corectează și reglează
acțiunea, arătând cum se procedează așa încât să se obțină cele mai bune rezultate.
funcția motivațională stimulează curiozitatea, trezește interesul și dorința de
cunoaștere și acțiune, activează intelectul elevilor.
funcția de optimizare a acțiunii prin faptul că indică cum să se procedeze în
predare, învățare și evaluare pentru a se obține cele mai bune rezultate .
Funcțiile particulare (specifice) sunt proprii fiecărei metode în parte (Cerghit, I.,
1999).
Clasificarea metodelor de instruire ce se pot utiliza î n predarea -învățarea
geografiei constituie o adevărată controversă, deoarece în situați ile reale, caracte risticile
acestora se modifică determinând alunecarea spre o altă categorie.
În funcție de izvorul cunoașterii sau învățării școlare , care vizează experiența
social -istorică, experiența individuală, experiența dobândită prin acțiune prac tică,
metodele de instruire sunt grupate (Ionescu M., Radu I. , 1995 ) î n:
1. Metode de transmitere și însușire a cunoștințelor :
Metode de comunicare orală:
– Expositive: povestirea, descrierea, explicația, instructajul.
– Conversative: conversația , conversația euristică, discuția colectivă,
problematizarea.
Metode de comunicare scrisă (de muncă cu manualul) :
– Lectura explicativă
– Lectura independentă.
2. Metode de explorare și descoperire:
Metode de explorare directă a obiectelor și fenomenelor geografice: observ area
sistematică și independentă, experimentul, învățarea prin descoperire, studiul de caz.
Metode de explorare indirect, prin intermediul substitutelor realității:
demonstrația, modelarea, algoritmizarea.
Instruirea programată.
3. Metode bazate pe acțiune:
Metode de învățare prin acțiune reală: exerciții, lucrări practice
Metode de învățare prin acțiune fictivă (simulată): jocuri didactice.
Î n fun cție de registrul în care se operează, Ionescu M. și Radu I. (1995), au inclus
metodele î n:
Registrul simbolic: instruire asistată de calculator, algoritmizarea,
modelarea logico -matematică, exercițiul, statistica, analiza structural.
Registrul figural: descrierea, demonstrația, învățarea prin film, observarea.
Registrul acțional: experimentarea, lecturarea, lucrul cu manualul,
documentarea, investigarea, informarea, proiectarea, modelarea, jocul
didactic, lucrările în laborator, în natură și pe terenul geografic,
experimentul, ancheta, referatul, monografierea, analiza textelor,
comunicarea științifică.
Regi strul verbal: prelegerea, conversația, dezbaterea, discuția liberă sau
dirijată, povestirea, descrierea, explicația, problematizarea, descoperirea.
I. Bontaș (1994) propune clasificarea metodelor î n:
Metode clasice (tradiționale): expunerea, conversația, demonstrația, lectura,
exercițiul.
Metode moderne: descoperirea, problematizarea, modelarea, studiul de caz,
simularea etc.
V.4.2. Aplicarea metodelor didactice moderne î n predarea geografiei
Tehnici de evocare a cunoștințelor și experiențelor anterioare
În procesele de gândire, în mintea omului se formează o structură cognitivă (bază de
cunoștințe), un ansamblu de cunoștințe declarative, cunoștințe procedurale, cunoștințe
atitudinale, competențe și valori relaționate înt re ele. Constituirea cestor structuri cognitive
este un proces care se derulează pe durata întregii vieți, astfel ca interesant cum anume se
poate constitui cadrul de învățare într -o lecție pentru a ușura reprezentarea informațiilor
receptate din mediul e xtern și formarea unui sistem de cunoștințe ordonate și operaționale
(Dulamă, M.E., 2002, pag. 45).
Pentru a învăța o informație nouă și pentru a deveni conștientă, omul are nevoie să
realizeze legătura dintre ceea ce este nou și ceea ce simte, î nțelege, știe cu ceea ce știe deja.
Această legătură se realizează prin evocare , adică amintirea, actualizarea cunoștințelor,
înaintea oricărei lecții noi, prin strategii, metode, tehnici și procedee moderne sau
tradiționale.
În lecțiile tradițio nale, cea mai utilizată metodă pentru actualizarea cunoștințelor era
conv ersația, în momentul numit trecerea la lecția nouă, între verificarea cunoștințelor din
lecția trecută și dobândirea celor noi.
Pentru îmbunătățirea procesului de activare a cunoștințelor anterioare, în momentul
evocării se utilizează tehnici ca: brainstorming, scrierea liberă, ciorchinele, termeni dați în
avans, etc. Folosirea acestor tehnici are avantaje:
● îi obligă pe elevi să -și actualizeze cunoștințele despre subiectul propus, cunoștințe
prezentate de către fiecare elev în scris sau verbal unui coleg sau unui grup.
● folosește resurse de timp mici
● cunoștințele anterioare sunt organiz ate î ntr -o formă nouă.
Brainstorming -ul este cea mai simplă, cea mai eficientă și cea mai utilizată tehnică
de stimulare a creativității și a ideilor noi î ntr -un grup. Brainstorming provine din cuvintele
englezești brain =creier, storm= furtună și înseamnă furtună în creier, adică mai multe idei
spontane, un asalt de idei, o stare de imaginație intensă.
La început, participanții emit idei simple, dar într -o fază ulterioară ideile sunt viabile,
ca urmare a asocierii cunoștințelor tuturor. Ideile fiecăruia dintre participanți sunt
combinate, asociate și îmbunătățite, rezultând idei valoroase.
Există mai multe moduri de organizare a elevilor, profesorul având rolul de lider.
Acesta propune un subiect iar unul sau mai mulți elevi c onsemnează ideile noi. Clasa poate
fi împărțită și pe grupuri, fiecare cu câte un lider și un s ecretar.
Brainstorming -ul are mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru : Care sunt activitățile economice care
influențează calitatea mediului în orașul Ștefănești? Precizați măsurile care pot fi
aplicate pentru creșterea calității vieții în mediul urban. Pentru stimularea producției de
idei, elevii pot fi ajutați prin încurajă ri, adresare de întrebări, formulare de idei. Astfel
profesorul îi ajută să depășească blocajele emoționale și să le crească încrederea în forțele
proprii.
● Comunicarea regulilo r. Scopul este amintirea sau emiterea a câ t mai multor idei,
așa că trebuie respectate următoarele reguli:
– lăsați imaginația să lucreze nestingherită, pentru a produce mai multe idei
– preluați ideile celorlalți, completați -le și reformulați -le.
– nu există idei greșite sau absurde, fiecare are dreptul la opinia persona lă
– fiecare ascultă și respectă părerile celorlalți
– scrieți toate ideile, inclusiv cele provocatoare, șocante, caraghioase, nerelevante.
● Activitate frontală de prezentare a ideilor. Se prezintă clasei doar ideile originale,
pentru a nu pierd e mult timp.
● Evaluarea ideilor produse de brainstorming. După prezentarea ideilor, fiecare are
dreptul să comenteze, iar ideile emise vor fi ordonate în funcție de anumite criterii. Î n acest
mod, profesorul și elevii află: ideile celor care învață referitoare la un subiect, soluțiile la o
situație -problemă, păreri despre o experiență comună.
Elevii învață diverse comportamente: ascultarea cu atenție și respect a celorlalți,
comunicarea calmă și fără teamă a ideilor proprii. Devin mai curajoși, au mai multă
încredere în sine, învață să colaboreze, să emită păreri, să compare informații, să
argumenteze și contraargumenteze, să decidă et.
Ca orice altă metodă, brainst orming -ul are niște limite: este doar o etapă a procesului
de rezolvare creativă a unei probleme și nu înlocuiește cercetarea clasica, soluțiile propuse
nu pot fi aplicate mereu, dacă nu este gestionat corect poate deveni plictisitor și obositor.
Tehnica hâ rtiei de un minut îi determină pe elevi să se concentreze pentru a
răspunde la o întrebare sau pentru a -ți aminti cunoștințe acumulate anterior.
Exemplu: Timp e un minut, fiecare elev să scrie pe o hârtie un răspuns la întrebarea:
Care sunt consecințele migrațiilor externe asupra populației orașului Ștefănești?
Această tehnică îi determină pe elevi să caute rapid un răspuns scurt la o întrebare și
să-l scrie intr -o formă simplă. Este importantă deoarece confruntă elevii cu problema și îi
determină să formuleze opinii personale, motivându -i să învețe.
Scrierea liberă este o strategie ce implică activitatea de exprimare în scris
gândurilor / ideilor despre un subiect cu scopul de a gândi și a învăța. influențează gâ ndirea,
formularea de raționamente, rezolvarea de probleme, reflecția și creația.
De obicei, scrierea este utilizată ca instrument de evaluare sau pentru testarea
capacității de exprimare a unor idei sau cunoștințe. cititorul este profesorul, el evaluează
lucrările, corectează, acordă o notă și înapoiază lucrarea după o perioadă de timp. Elevii
primesc un feedback slab și din aceste motive, scrisul este de obicei o obligație, nu o
plăcere de a se exprima și primi aprecieri.
Pentru folos irea scrisului ca instrument de exprimare a gândurilor, este necesară
modificarea percepției negative față de scris a elevilor, prin schimbarea atitudinii
profesorului față de scris. Astfel, ideal este să li se acorde elevilor libertatea de a scrie
despre un subiect ales de ei, iar textul să fie citit de un public interesat de subiectul
respectiv. Deoarece în lecțiile de geografie subiectele sunt unice pentru toți elevii, factorul
motivant vine din libertatea de a citi în fața colegilor ce au scris.
Scrierea liberă poate fi folosită atât în etapa de evocare a cunoștințelor, cât și în cea
de reflecție și cuprinde următoarele etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru : Scrieți fiecare, timp de două minute, tot ce știți
despre comunitatea rromil or din orașul Ștefănești.
● Activitate individuală
● Activitate în perechi: Timp de trei minute citiți colegului de bancă ce ați scris,
ascultați ce a scris el și discutați.
● Activitate frontală: Un elev citește ce a scris sau evidențiază lucrurile de care este
mai puțin sigur.
Este important ca elevii să scrie tot ce le vine în minte despre subiectul respectiv,
corect sau greșit. Prin această scriere ei se gândesc la ceea ce știu sau cred ei că știu despre
subiect , iar cunoștințele ies la suprafață și pot fi completate, corectate, comparate cu ale
celorlalți și reorganizate.
Activitatea de scriere liberă poate fi urmată de un moment de revizuire în care elevii
sunt solicitați să extragă ideile cele mai in teresante pe care le -au notat și care pot constitui
punctul de plecare pentru un eseu ( Dulamă, M.E., 2002, pag. 52 -53).
Lanțul ideilor este o tehnică orală frontală (Dulamă, M.E., 2002, pag. 54). Fiecare
elev, în ordinea locurilor din clasă , enu nță câte o idee despre subiectul propus. După
evaluarea ideilor, sunt scrise pe tablă și în caiete.
● Comunicarea sarcinii de lucru : Fiecare dintre voi va spune, pe râ nd, câ te o idee
despre activitățile tradițiile și obiceiurile de iarnă ale locuitorilor din orașul natal.
Această tehnică are avantajul că îi obligă pe toți elevii să spună câte o idee fără a se
repeta ideile enunțate anterior. Dacă există situații reale în care elevii nu mai au nici o idee
nouă, atunci au dreptul de a nu mai spune nimic.
Copacul ideilor este un organizator grafic î n care cuvâ ntul cheie este scris î ntr -un
dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la el se ramifică spre partea superioară,
asemenea crengilor unui copac, toate cunoș tințele enunțate de elevi. Poate fi completat
individual, pe grupe sau frontal. Dacă este completat intr -un grup, foaia trece de la un
membru la celălalt, fiecare elev având posibilitatea să citească ce au scris colegii lui.
Tehnica este avantaj oasă deoarece propune elevilor o nouă formă de organizare a
cunoștințelor sau a informațiilor noi.
● Comunicarea sarcinii de lucru : Completați copacul ideilor cu toate tipurile de
precipitații despre care știți că se formează în regiunea localit ății natale.
Tehnica termeni -cheie î n avans își propune să actualizeze unele concepte cunoscute
sau învățate deja de către elevi, să stabilească legături între acești termeni, să explice un
proces științific prezentat într -un text ce urmează a fi citit , cu atenție asupra termenilor
inițiali, utiliz ați pentru înțelegerea conținutului lecției.
Profesorul alege patru -cinci concepte -cheie din textul ce va fi studiat și le scrie pe
tablă. Tehnica are mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: Scrieți în caiete cei cinci termeni pe care i -am
scris pe tablă: scăderea numărului populației, migrații, lipsa locurilor de muncă, valori
scăzute ale natalității. Timp de două minute stabiliți ce relație există între ele.
● Activitate în perechi: Elevii stabilesc ce relație exist ă între termenii dați. Tipuri de
precipitații
î n localitatea
natală
● Citirea textului și compararea cu relația identificată: Citiți textul de pe fișa de
lucru, identificați termenii scriși pe tablă și relația dintre ei. Comparați relația existentă în
text cu cea presupusă de către voi îna inte de a citi textul.
Lipsa locurilor de muncă→migrații→scăderea numărului populației→valori scăzute ale
natalității.
Tehnica este avantajoasă pentru că -i determină pe elevi să reflecteze la conținutul ce
urmează a fi studiat și permite compararea ideilor personale cu cele reale.
Graffiti este un organizator grafic ce poate fi folosit în activitățile desfășura te pe
grupuri. Fiecare grup primește câte o întrebare.
● Comunicarea sarcinii de lucru: Observați cele trei foi mari așezate pe mese
separate, pe fiecare fiind scrisă câte o întrebare. Citiți fiecare ce au răspuns colegii voștri,
apoi scrieți câte un răspuns.
● Timp de lucru: Elevii se plimbă prin clasă, citesc și răspund la întrebări. Prin
această tehnică, elevii pot citi răspunsurile colegilor, răspund la întrebări și compară
răspunsurile, pot face corectări și completări.
1. Care sunt activități le economice specifice unei localități urbane?
2. Care din activitățile economice se desfășoară în orașul Ștefănești?
3. Caracterizați fiecare activitate economică ce se desfășoară în orașul nostru.
Răspunsuri pentru
î ntrebarea nr. 1 Răspunsuri pentru
î ntrebarea nr. 2 Răspunsuri pentru
î ntrebarea nr. 3
Testul este de asemenea, un instrument folosit pentru evocare. Aplicat la î nceputul
lecției, are avantajul că fiecare elev își autoevaluează cunoștințele, iar profesorul are
dovada cunoștințelor deținute de elevi. Dezavantajul aplicării testelor este că se pierde mult
timp, iar aplicarea lor în fiecare lecție este monotonă pentru elevi.
Strategii și tehnici de realizare a sensulu i bazate pe studiul individual și scriere
Toate metodele moderne de structurare a lecției prevăd momente de activitate individuală a
elevilor în care își evocă cunoștințele și experiențele anterioare, se confruntă cu noi informații
cărora le conferă sensuri și le reorganizează în forme diferite pentru a le integra în sistemele
mentale proprii .
Integrarea în lecție a unor situații de învățare sau de evaluare individuală este necesară
deoarece îi implică pe elevi în rezolvare și preze ntarea ideilor, soluțiilor sau opiniilor personale
unui co leg, unui grup sau profesorului, ceea ce presupune o abordare și o evaluare din mai multe
perspective.
Strategiile și tehnicile de studiu individual și scriere sunt importante pentru că în lesnesc
dezvoltarea autonomiei elevilor, îi ajută să -și identifice nevoile și interesele, să fixeze scopuri și
obiective personale, să ierarhizeze prioritățile, să proiecteze, să organizeze, să monitorizeze și să
dirijeze propria învățare. Prin aceste stra tegii elevii învață să învețe, manifestă inițiative, se
angajează în activitate cu tot potențialul fizic, intelectual, volitiv și afectiv.
Elevilor li se dau sarcini variate, orientate spre asimilarea de cunoștințe, punerea lor în
practică și man ifestarea unor comportamente și atitudini, ca părți componente ale competențelor
(Dulamă, M.E., 2002, pag. 59).
Interogarea reciprocă sau în perechi este o tehnică folosită pentru înțelegerea unui text
cu ajutorul întrebărilor. Scopul întrebăril or este ca elevul care întreabă să -și clarifice anumite
aspecte, dar și de evaluare a înțelegerii textului de către colegul său. Etapele tehnicii sunt.
● Comunicarea sarcinii de lucru: Citiți textul din manual și timp de cinci minute
scrieți în c aiete cât mai multe întrebări pe baza acestuia.
● Activitate individuală: Elevii citesc textul și formulează întrebările.
● Schimbarea caietelor: Schimbați caietul cu colegul de bancă și răspundeți în scris
la întrebările formulate de e l.
Elevii pot fi solicitați să formuleze întrebări de diferite tipuri, în funcție de
obiectivele lecției. Interogarea reciprocă poate fi folosită în realizarea sensului unui text, în
recapi tularea cunoștințelor sau în evaluarea acestora.
Fișele de studiu reprezintă un produs în care se consemnează sintetic, rezumativ, cu
comentarii personale rezultatele lecturii unei lucrări. Fișa de studiu cuprinde:
titlul lucrării
domeniul temei abordate
elementele de reper care permit orientar ea rapidă pe fișă
rezumări concise
citate
reflecții și opinii personale
trimiteri bibliografice
probleme care impun consultarea altor surse de informare.
Fișele de studiu au grad mai mare de prelucrare, sistematizare și concentrare a
textului dec â t conspectele. Spre deosebire de conspecte, fișele sunt realizate pe fiecare
sursă bibliografică în parte.
Fișele de studiu sunt folosite pentru realizarea referatelor, conspectelor, proiectelor,
articolelor sau lucrărilor științifice, pentru re capitularea unor informații etc.
Tezele reprezintă o formă concentrată, sub formă de enunțuri, a conținutului unui
text, compuse din formulări sintetice ale ideilor de bază. Cuprind idei esențiale, principii,
ipoteze de lucru și conceptele pe ca re le dezvoltă autorul în lucrare.
Tezele cuprind un număr mic de propoziții concentrate, pentru extragerea cărora se
citește textul de trei ori. Formularea lor se realizează în stil propriu, concis, clar, folosindu –
se enunțuri afirmative și int erogative.
Tezele se păstrează în dosare speciale pentru fiecare disciplină și sunt folositoare în
recapitularea pentru examene sau lucrări scrise.
Conspectul reprezintă o formă amplă, rezumativă a activității de lectură științifică a
unor surse bibliografice, ce oferă o viziune de ansamblu asupra materialului parcurs, cu
evidențierea contribuției originale a autorului și cuprinde judecăți de valoare și opinii
personale critice, observații, completări, dezvoltări de idei, trimiteri refe rențiale (Dulamă,
M.E., 2002, pag. 75 -77).
Conspectul se elaborează după cel puțin trei lecturi obligatorii a materialului: lectura
de familiarizare, lectura de aprofundare și înțelegere, lectura de consemnare.
Realizarea conspectelor d e către elevi este importantă deoarece se formează multe
capacități intelectuale:
extragerea ideilor esențiale
clasificarea ideilor după anumite criterii
exprimarea concentrată a ideilor
sistematizarea informațiilor
definirea conceptelor
compararea infor mațiilor
sintetizarea ideilor.
Referatul redă sintetic, în ordine logică, esența unei probleme sau a unor idei din
una sau mai multe lucrări apropiate ca temă, punând în evidență contribuția autorilor,
incluzând elemente critice și păreri personale despre subiectul abordat.
Prin elaborarea referatelor, elevii învață:
să caute, să selecteze, să prelucreze și să comunice informații
să introducă citate într -un text
să exprime opinii despre diverse informații publicate în lucrările șt iințifice
să argumenteze părerile personale despre un subiect
să ordoneze o bibliografie.
Î n introducere, subiectul abordat este î ncadrat î ntr -o tematică mai largă, se motivează
alegerea temei, se evidențiază aspectele ce vor fi prezentate, impor tanța temei alese,
metodele de investigație. Introducerea trebuie realizată în așa fel încât să trezească
interesul și curiozitatea.
În cuprins sunt dezvoltate ideile esențiale extrase din lucrările citite și cele originale,
precizâ nd sursa (auto rul, anul apariției lucrării, pagina).
Conținutul este împărțit proporțional în părți, secțiuni, paragrafe. Pentru a atrage
atenția asupra valorii unor informații (noțiuni, definiții, concluzii), acestea sunt reliefate
grafic. Pentru a reduce mon otonia, a sintetiza, a clarifica, a exemplifica, conținutul poate fi
ilustrat cu fotografii, grafice, hărți, tabele.
În încheiere se prezintă concluziile referitoare la subiect, se recapitulează ideile
principale, se formulează răspunsurile la ip oteze, se indică posibilele direcții de cercetare și
câteva idei pentru prognoză.
După prezentarea și discutarea referatului cu elevii, profesorul își prezintă opinia
personală, apreciază conținutul,modul de elaborare și susținerea referatului.
Rezumatul este o versiune concentrată, cursivă, în proză sau schematizată, a
conținutului textului original. Cuprinde problema, ipoteza de rezolvare, metoda utilizată și
concluzia. Nu conține referii faptice, aprecieri critice sau de valoare și variază în funcție de
dimensiunile sursei.
Prin elaborarea rezumatelor, elevii învață să prezinte pe scurt conținutul unei lucrări
după logica autorului și cuprinzând ideile esențiale. În activitatea didactică, cu excepția
rezumării unor lucrări științifice, elevii mai pot rezuma un film documentar, un eveniment
văzut la TV sau în realitate, o vizită într -un oraș sau intr -o țară (Dulamă, M.E., 2002, pag.
80-81).
Eseul este considerat a fi un gen hibrid de sinteză , filosofic, științific, literar și
publicistic. În activitatea didactică, elevii sunt solicitați să -l elaboreze în clasă sau acasă,
sub formă structurată sau nestructurată.
Eseul nestructurat este un tip de compunere ce pornește de la un anumit subiect și îi
lasă autorului libertatea de selecție și de abordare a ideilor. Exemplu: Prezentați influența
mediului natural asupra desfășurării activităților umane în orașul Ștefănești.
Eseul struc turat tratează un subiect pornind de la un număr de idei. Autorul este
liber să structureze eseul și să ordoneze ideile după cum își dorește.
Elaborarea eseurilor determină formarea unor capacități intelectuale la elevi:
de a exprima ideile simul tan î ntr -o formă literară și științifică
de a argument a afirmațiile
de a susține o afirmație printr -un exemplu
de a înlănțui logic niște idei
de a exprima și susține o opinie pesonală despre un subiect
de a exprima și susține o opinie personală despre un s ubiect
de a utiliza un limbaj literar și științific.
Exemplu: Caracterizați într -o pagină, orașul Ștefănești, respectând cerințele:
– localitățile vecine
– relieful
– caracteristici ale climei
– hidrografia regiunii
– vegetație, faună și soluri.
Strategii și tehnici de realizare a sensului bazate pe discuție
Metodele moderne de structurare a lecției implică momente e activitate în grupuri
mici, alternativ cu cele frontale sau individuale. Activit ățile în grupuri mic / perechi
determină:
● relații pozitive, profunde, calde între elevi datorită dezvoltării spiritului de echipă
● dezvoltarea abilităților de comunicare
● motivarea intrinsecă, implicare în sarcini, organi zarea mai bună a timpului
disponibil pentru desfășurarea activităților
● rezultate mai bune atât la nivelul indivizilor cât și la nivelul grupurilor cooperante
sau în competiție
● dezvoltarea capacității de evaluare prin compararea capa cităților proprii cu ale
celorlalți.
Cubul este tehnica prin care un subiect este studiat și prezentat din mai multe
perspective. Pe fiecare față a cubului sunt scrise diferite instrucțiuni pe care elevii trebuie
să le urmeze în activitate: Descrie! Compară! Asociază! Analizează! Aplică!
Argumentează pro și contra!
● Comunicarea sarcinii de lucru: Fiecare din voi aveți în față un cub. Timp de trei
minute completați în caiete ceea ce se cere pe fiecare față a cubului. Subiectul este
Structura populației în orașul Ștefănești .
1. Descrie modul de structurare a populației orașului natal .
2. Compară structura etnică cu structura profesională .
3. Asociază caracteristicile structurii pe sexe cu cele ale structurii pe grupe de vârstă.
4. Analizează structura religioasă a populației în orașul Ștefănești.
5. Aplica: calculează procentul populației minoritare în cadrul populației totale a orașului.
6. Argumentează pro sau contra : Ponderea populației minoritare este în creștere
comparativ cu p onderea populației majoritare.
● Activitate î n perechi: Citiți colegului ce ați scris pe prima față, iar el va spune ce i –
a plăcut și de ce. Dacă ascultătorul nu a înțeles ce ați scris, va adresa întrebări: De ce ai
scris această idee? Ce înțeleg i prin asta? Cel de -al doilea elev prezintă ce a scris, iar
colegul comentează. Timp de cinci minute discutați ideile scrise pe cele șase fețe ale
cubului.
● Activitate frontală: Împărțiți tabla în șase coloane, câte una pentru fiecare față a
cubului. Câ te un reprezentant din fiecare pereche va scrie î n una din coloane ce a scris pe
una din fețele cubului.
Creioanele la mijloc . Prin această tehnică, fiecare elev este obligat să aibă același
număr de intervenții ca și ceilalți colegi din grup. Are mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: Formați grupuri de câte trei elevi. Citiți textul de
pe fișă ( Vegetația, fauna și solurile localității Ștefănești ) și stabiliți zece caracteristici ale
învelișului biopedogeografic a l localității. Fiecare membru al grupului va spune câ te o idee
apoi va așeza creionul său în mijlocul mesei. Cel care are creionul în mijlocul mesei nu
mai are voie să spună nici o idee până când toate creioanele sunt în mijlocul mesei. Așa,
toți membrii g rupului vor contribui cu același număr de idei și nu va domina nimeni
discuția. Aveți la dispoziție cinci minute să notați ideile în caiete.
● Activitate î n grupuri. În timp ce elevii discută , ridicați câte un creion din mijlocul
mesei și întreb ați posesorul care a fost contribuția sa.
● Activitate frontală: elevul care are numărul 1 în primul grup va răspunde la o
întrebare, elevul cu numărul 2 din al doilea grup va răspunde la o întrebare etc.
Pentru evaluarea realizată de p rofesor, fiecare grup își va expune ideile în fața clasei ,
apoi scrise pe tablă. Se votează cele mai interesante idei, prin ridicarea mâinii, atât de către
elevi cât și de către profesor. Astfel, se hotărăsc cele mai reprezentative zece caracteristici
ale învelișului biopedogeografic al localității.
Strategii și tehnici de realizare a sensului bazate pe argumentare și dezbateri
Utilizarea tehnicilor bazate pe argumentare , ce promovează învățarea prin acțiune,
este eficientă deoarece elevii obți n cunoștințe prin efortul propriu de gândire, învață să -și
susțină propriile opinii prin argumente , să analizeze argumentele celorlalți și să le
neutralizeze prin contraargumente. Integrarea tehnicilor de argumentare se realizează ușor
î n orice moment al lecției, pe diferite conținuturi, iar realizarea sarcinilor de lucru are
nevoie de resurse mici de timp.
În schimb dezbaterile au nevoie de o documentare anterioară detaliată din partea
profesorului și a elevilor, stăpânirea tehnicilor de comuni care verbală, de argumentare și
contraargumentare, a capacităților de analiză.
Învățarea prin tehnicile de argumentare și prin dezbateri determină obținerea unor
cunoștințe temeinice, a unor cunoștințe procedurale și competențe, ca rezultat al exersării.
Tehnica argumente lor pe cartonașe are ca scop formularea individuală a
argumentelor pro și contra față de o anumită afirmație și discutarea pe baza acestora.
Tehnica are următoarele etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: In ultima perioada, în localitatea noastră sunt în
desfășurare mai multe proiecte cu fondur i nerambursabile. Î ntrebare? Credeți că aceste
proiecte vor determina, în timp, dezvoltarea așezării și creșterea nivelului de trai?
Jumătate din clasă căutați argumente pentru a susține această idee, iar cealaltă jumătate,
argumente contra. Veți primi u n text cu informații necesare, iar în timpul lecturii notați pe
cartonașe câte cel puțin trei argumente.
● Activitate individuală.
● Activitate pe grupe: Fiecare elev prezintă grupului argumentul cel mai puternic,
fără a le repeta pe c ele spuse deja. În fiecare grup se discută argumentele și se selectează
cele mai puternice.
● Activi tate frontală (dezbatere între grupuri): Fiecare grup deleagă un elev care va
prezenta argumentele grupului, pro sau contra. Fiecare grup caută contraargumente pentru
a contracara argumentele grupului advers.
Această tehnică este valoroasă pentru că elevii formulează argumente pro și conta, le
comentează pe baza unui text apoi le confruntă cu argumentele colegilor. În final, elevii
învaț ă să folosească într -un exercițiu, contraargumentele pentru a contracara argumentele
altui grup de elevi.
Linia valorilor este o tehnică prin care fiecare elev își exprimă o opinie față de o
problemă și situează această opinie în cadrul grupului . Tehnica implică mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru (punerea problemei): Se consideră că orașul
Ștefănești este o microregiune etnica (comunitate de etnie rromă). Descrieți poziția
personală față de această situație.
● Activitate frontală: Imaginați -vă o linie care unește pereții clasei prin mijlocul ei.
Așezați -vă pe această linie în funcție de decizia voastră. Cei care consideră că afirmația
este reală, așezați -vă în partea cu tabla, iar ceilalți în partea opusă. Cei indeciși vă așezați
pe linia din mijloc, linia valorilor. Discutați în fiecare grup argumentele pentru opțiunea
aleasă, timp de cinci minute. Un me mbru al grupului va scrie argumentele apoi le va
prezenta celorlalți.
● Activitate pe grupe: Fiecare grup își prezintă argumentele, timp de un minut,
pentru a -i determina pe membrii celorlalte grupuri să se alăture lor. Discuția între grupuri
se finalizează în mod deschis, cu mai multe alternative posibile, fără ca profesorul să își
exprime părerea în favoarea unui grup.
Această tehnică permite manifestarea opiniei personale față de o anumită problemă
deoarece elevii se situează î ntr-un anume loc față de linie și, în plus, își pot manifesta
indecizia. Cei care reușesc să -i convingă pe ceilalți să se decidă sau să -și schimbe
atutudinea, dovedesc capacitatea de a susține cu argumente poziția adoptată.
Pe parcursul desfășurării activității profesorul are rolul unui observator care intervine
doar pentru a organiza sau pentru a modera dezbaterea.
Tehnici de organizare grafică a informațiilor
Organizatorul grafic este o metodă activă de învățare ce esențializează un material
informativ care urmează să fie exprimat sau scris, schematizând ideile. Se poate afirma că
această tehnică este atât pentru profesor cât și pentru elevi, un mod de sistematizare a
noțiunilor.
Metoda îi ajută pe elevi să realizeze legături între ceea ce știu și ceea ce urmează să
învețe sau la ceea ce vor trebui să răspundă, iar pe profesori să stabilească obiectivele
lecției, să conștientizeze mai bine ceea ce vor preda și ceea ce vor evalua, să descopere
punctele tari și punctele slabe ale elevilor pentru a le oferi sprijin.
Această tehnică poate fi utilizată pentru prezentarea structurată a informației în cinci
moduri: comparativ, descriptiv, secvențial, problematizat, de tip cauză -efect.
Există mai multe tehnici de organizare grafică: tabelul consecințelor, tabelul
comparativ, tabelul conceptelor, diagrama Venn, diagrama cauzelor și a efectelor
(scheletul de pește), pânza de păianjen (Spider Map), hexagonul, cior chinele, bula dublă,
lanțul evenimentelor etc.
Diagrama Venn este formată din două cercuri care se suprapun parțial. În zona în
care se suprapun cercurile se scriu asemănările, iar în zonele rămase libere se trec
deosebirile dintre două aspecte, idei sau concepte.
Diagrama se folosește fie pentru evocarea unor cunoștințe, fie pentru restructurarea
ideilor extrase dintr -un text în etapa de realizare a sensului ori de reflecție (Dulamă, M.E.,
2002, pag. 166 -167).
● Comunicarea s arcinii de lucru: Desenați în caiete două cercuri parțial suprapuse .
Între bilanțul natural al populației și bilanțul migratoriu al populației există asemănări și
deosebiri. Î ntr -un cerc scrieți elementele prin care se caracterizează bilanțul natural, în al
doilea cerc caracteristicile bilanțului migratoriu, iar în spațiul în care se suprapun cercurile
scrieți asemănările dintre cele două tipuri de bilanț, timp de maxim cinci minute.
● Activitate individuală
● Activitate pe perechi: Prezentați colegului ce ați scris. Completați diagrama cu
elemente obținute de la colegul vostru.
● Activitate frontală: Se alege de la fiecare pereche câ te un element scris î n
diagrama proprie și se va stabili locul lui în diagrama finală.
Avantajele utilizării diagramei Venn:
stimulează gândirea critică, analitică
determină cunoașterea directă a realității prin stabilirea diferențelor dintre cele două
concepte
ușurează cunoșterea și cercetarea proprie
are rol în sinteză, asociere, analog ie
favorizează implicarea activă și interactivă
Bilanțul natural al populației Bilanțul migratoriu al populației
Tabelul T este o m odalitate de organizare grafică a reacțiilor binare (da/nu,
pro/contra , avantaje/dezavantaje ). Este un organizator grafic ușor de folosit în activitatea
didactică și este foarte eficient. Se poate lucra atât individual, cat și în perechi.
După ce realizează tabelul în caiete, elevii î n perechi , trec î n stâ nga tabelului
argumente pro timp de cinci minute. Î n dreapta, sunt trecute argumentele contra. Î n final ,
se compară t abelul cu al altei perechi și se poartă discuții pe seama celor scrise. Profesorul
poate alcătui un tabel “T” pentru întreaga clasă , după ce analizează argumentele tuturor și
trage concluziile.
Tehnica este valoroasă deoarece contribuie la dezvoltarea capacității de argumentare
pe baza analizei informațiilor, la formarea de valori și atitudini democratice.
Tehnica fishbone map este un organizator grafic utilizat pentru a evidenția mai
multe efecte sau aspecte ale unui subiect complex, venind î n ajutorul elevului pentru a
organiza informațiile. Metoda are ca avantaje:
exersarea capacității de a răspunde la întrebări legate de anumite probleme
evidențierea releției dintre efect și cauzele care l -au determinat
sintetizarea informațiilor într -un mod grafic.
Organizatorul grafic cauză -efect se utilizează pentru evidențierea cauzelor și
efectelor unor p rocese sau fenomene. Cauza este un fenomen sau complex de fenomene
care determină, provoacă apariția unui fenomen numit efect , căruia îi folosește ca punct de
plecare. Cauzarea este relația dintre două evenimente sau stări de lucruri, care constă în
producerea unuia de către celălalt.
Efectele sunt fenomene care rezultă în mod necesar dintr -o anumită cauză, fiind într –
o legătură strânsă cu aceasta. De multe ori, un efect devine cauză pentru alt fenomen.
Pentru realizarea unui orga nizator grafic de tip cauză -efect se parcurg următoarele
etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: Între fenomenele scrise pe tablă există o relație de
tip cauză -efect. Stabilii ordinea corectă a fenomenelor: lipsa locurilor de muncă, scăderea
nume rică a populației, migrații externe . Organizați grafic informațiile după modelul
următor: Cauză→Efect 1→Efect 2→….
Lipsa locurilor de muncă → migrații externe → scăderea numerică a populației .
Cadranele reprezintă un organizator grafic al informațiilor dintr -un text pe baza a
patru criterii, câte unul pentru fiecare cadran. Informația este rezumată, esențializată,
sintetizată pentru a intra în spațiul cadranului. Există mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: Trasați două axe perpendiculare și veți obține
patru cadrane. Citiți textul dat pe fișa de lucru și scrieți pe scurt, în fiecare cadran, ideile
referitoare la subiectul propus pentru cadranul respectiv. De exemplu: Citiți textul de pe
fișa de lucru cu informații referitoare la populația orașului Ștefănești. Organizați
informațiile în cele patru cadrane astfel: în cadranul I – dinamica populației, în cadranul II
– evoluția numerică a populației, în cadranul III – mobilitatea teritorială iar în cadranul IV
– structu ra populației.
● Activitate individuală (sau în perechi )
● Activitate frontală: Pe cadranul trasat pe tablă se completează cu idei de la fiecare
elev sau pereche, profesorul intervenind cu idei sau întrebări ajutătoare.
Dacă volumul de informații este mare, se poate propune subiecte diferite pentru
fiecare grup, apoi ideile esențiale să fie completate de profesor pe tablă.
Ciorchinele (engl. cluster – ciorchine ) este un organizato r grafic de tip brainstorming
neliniar, prin care se pune în evidență legăturile dintre ideile despre un anumit subiect.
Tehnica vizează actualizarea cunoștințelor, punând în evidență modul specific al
unei persoane de a înțelege un conținut. În faza de evocare se încurajează gândirea liberă
despre un subiect și stabilirea unor relații între idei . După elaborarea ciorchinelui, autorul
lui primește informații despre cunoștințele și conexiunile pe care le are și despre care nu
era conștient că le are sau că le poate realiza. Etapele realizării ciorchinelui sunt:
1. Se scrie în mijlocul foii un cuvânt sau o propoziție .
2. Li se cere elevilor să scrie cuvinte sau sintagme la care se gândesc în legătura cu
tema propusă.
3. Cuvintele sunt legate prin li nii de noțiunea din centru
4. Lucrând pe grupe, fiecare echipă își prezintă produsul muncii lor.
5. Analizând ciorchinele fiecărei grupe, se realizează una la tablă, cu ajutorul
profesorului.
Exemplu: Realizați un ciorchine în care să prezentați tipurile de activități umane ce se
desfășoară în orașul Ștefănești.
Remarcăm că această tehnică permite diferite modalități de utilizare în cadrul lecției:
Se poate practica sub diverse forme de organizare a activității: individuală, f rontală,
pe grupe.
Permite combinarea cu alte strategii: brainstorming, turul galeriei, gândiți -lucrați în
perechi -comunicați.
Permite dezvoltarea unor capacități mentale: de analiză, de evaluare, de comparare,
de sistematizare, de clasificare, de exemplificare, de argumentare etc.
Stimulează formarea unor atitudini și capacități la elevi: toleranța față de ceilalți,
spiritul cri tic, curajul de a comunica ideile proprii etc (Dulamă, M. E., 2002, pag.
179-182).
Tehnici le de reflecție
Sunt folosite în momentele în care elevii au posibilitatea să compare, să stabilească legături
și să structureze ansambluri complexe formate din cunoștințele anterioare și informațiile noi.
Reflecția și analiza critică necesită luarea î n considerare cu atenție și creativitate a
modalităților în care noile cunoștințe pot fi aplicate celor existente, care sunt modificate pentru a
face loc celor noi. Acest proces activ are nevoie de timp, atenție și intenție.
Elevii au nevoie de timp pentru a -și activa cunoștințele anterioare, pentru a reflecta la ceea
ce știu și cred, pentru a reconstrui schemele mintale în etapele de realizare a sensului și de
reflecție.
Prin structurarea lecției după modelul Evocare – Realizarea sensului – Reflecție , elevii
beneficiază de un moment de analiză a cunoștințelor anterioare și a noilor informații, dar pentru o
învățare temeinică este nevoie de mai mult timp, pentru o procesare profundă și pentru
elaborarea propriilor scheme.
Tehnicile de reflecție pot fi folosite în timpul lecțiilor și înafara lor, la realizarea temelor
pentru acasă.
Cvintetul este o poezie cu cinci versuri în care se sintetizează conținutul de idei al unui
text pentru a pune în evidență reflecția elevului asupra subiectului. Este o tehnică rapidă și
eficientă prin care se rezumă și se sintetizează cunoștințele complexe, sentimentele și Activitățile
umane din orașul
Ștefănești
convingerile despre un anumit subiect. Este un instrument de organizare verbală ce exprimă
capacitatea de înțelege re a unui subiect de către elev, precum și creativitatea și simțul umorului
acestuia.
Pentru realizarea unui cvintet sunt parcurse mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: Timp de cinci minute scrieți fiecare câte un cvintet
despre localitatea voastră natală, Ștefănești , respectâ nd regulile:
1. Primul vers este un cuvânt ce denumește subiectul ce va fi tratat; de obicei este un
substantiv.
2. Al doilea vers este format din două cuvinte , adjective, care descri u subiectul.
3. Al treilea vers este format din trei cuvinte care exprimă acțiuni, verbe la modul gerunziu.
4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele elevului față de
subiect.
5. Ultimul vers este format dintr -un cuvânt care exprimă esențialul.
● Activitate individuală
● Activitate î n perechi : Prezentați colegului cvintetul realizat și împreună realizați un
cvintet final cu ceea ce vă place cel mai mult din fiecare poezie.
● Activitate frontală: Fiecare pereche scrie cvintetul la tablă sau realizează un poster .
Exerciții de scriere reflexivă (Dulamă, M.E., 2002, pag. 187 -188)
Scrisul poate fi folosit în diferite situații: în vederea formării unei păreri despre un subiect,
pentru sintetizare unui conținut, pentru extragerea unor idei esențiale dintr -un conținut sau text
dat. Pentru a crește eficiența, elevii sunt preve niți că la sfârșitul lecției vor formula în scris idei
care v or satisface o anumită cerință. Câteva dintre exercițiile e scriere sunt:
● Cea mai interesantă idee. La sfârșitul lecției li se cere elevilor să scrie un paragraf
despre cea mai impor tantă sau interesantă idee discutată în ora respectivă. Elevii știu de la
începutul orei că vor avea de realizat această sarcină.
● Ordonarea etapelor. După o lecție în care s -a învățat o anumită procedură, un proces sau
experiment , li se cere elevilor să ordoneze etapele, după o listă dezordonată.
● Paragraf reformulat. După lecturarea mai multor paragrafe, li se cere elevilor să
reproducă conținutul pe scurt, cu alte cuvinte. Exercițiul este folositor deoarece îi învață pe elevi
să ia notițe și să reformuleze informația într -o formă sintetică.
● Descrierea fotografiei. Elevilor li se prezintă o fotografie și li se cere să scrie o idee
despre aceasta sau să o descrie. Elevii învață să observe locurile fotografiate și să expri me î n
cuvinte elementele identificate î n imagine.
● Î ntrebare – răspuns. Li se cere elevilor să formuleze o întrebare despre conținutul studiat
și să o scrie pe o foaie. Se strâng toate foile, se redistribuie elevilor în mod aleatoriu, iar fiecar e
elev trebuie să răspundă la întrebarea primită.
● Opinia mea. Elevii își scriu părerea despre ceea ce au învățat în lecție și o susțin prin cel
puțin un argument.
● Aplicația conceptului. În momentul în care se recapitulează un concep t, se cere elevilor
să scrie cel puțin o aplicație a acestuia.
● Întrebările mele despre… Elevii sunt solicitați să scrie întrebări despre un subiect anume,
la care își doresc să primească răspunsuri de la profesor.
Eseul de cinci minute.
Eseul de cinci minute este scris î n etapa de reflecție cu scopul adunării de la elevi a
părerilor despre subiectul lecției și pentru obținerea informațiilor despre ceea ce s -a î ntâ mplat î n
plan cognitiv cu fiecare elev la lecția respectivă. De fapt, este un feed -back oferit de către elevi
profesorului, realizat î n mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: Timp de cinci minute scrieți pe foaie:
1. Un aspect important pe care l -ați învățat ora acea sta despre Caracteristicile așezării
orașului Ștefănești.
2. O întrebare pe care o mai aveți referitoare la subiect și la care vreți răspuns acum.
3. O sugestie, un comentariu despre activitatea de astăzi.
● Activitate individ uală. Fiecare elev predă profesorului eseul său. Acestea sunt folosite de
profesor pentru proiectarea activității următoare, pentru a identifica problemele cu care se
confruntă elevii sau ce i -a impresionat mai mult la activitatea desfășurată. În ora următoare, va
răspunde unora d intre întrebările elevilor.
Tehnica fotolimbajului.
Este utilizată în procesul didactic pentru abordarea unui subiect cu ajutorul unor suporturi
fotografice. Membrii unui grup sunt invitați să aleagă una sau mai multe fotografii din m ai multe.
Apoi participanții prezintă fotografiile și motivează alegerea. Această tehnică poate fi folosită în
etapa de evocare sau de reflecție, având mai multe etape:
● Comunicarea sarcinii de lucru: Timp de trei minute, din fotografiile de pe masă, alegeți
una care să reprezinte cel mai bine modificările activităților umane asupra mediului orașului
Ștefănești. Va trebui să argumentați alegerea făcută.
● Alegerile individuale. Fiecare elev alege o fotografie din cele puse la dispoziție.
● Activitatea frontală: Elevii formează un cerc și fiecare pe rând prezintă fotografia aleasă.
Ceilalți elevi comunică impresii, pun întrebări referitoare la motivele sau semnificația alegerii.
● Activitatea frontală de evaluare sau de sinteză. Elevii formulează concluziile referitoare
la subiectul abordat.
Utilizarea tehnicii fotolimbajului în lecțiile de geografie este eficientă deoarece:
Facilitează receptarea mes ajului exprimat de o fotografie
Facilitează înțelegerea unor aspecte din realitate prin concentrarea atenției asupra unor
detalii
Stimulează creativitatea și sensibilitatea
Asigură legătura dintre reprezentarea realității prin fotografii și cea sub formă
conceptuală sau factuală.
V.5. Mijloace de învățământ clasice și moderne folosite în predarea opționalului
„Geografia orizontului local – orașul Ștefănești, județul Botoșani”
Mijloacele de învățământ cuprind ansamblul resurselor materiale, natu rale sau
artefacte (materiale, instrumente, aparate, instalații, mașini, etc) utilizate în demersul
didactic.
În sens restrâns, mijloacele de instruire reprezintă un ansamblu de resurse sau
instrumen te materiale și tehnice produse, adoptate sau selectate cu scopul îndeplinirii
sarcinilor instructiv – educativ ale școlii, respectiv pentru a facilita perceperea, înțelegerea,
fixarea și consolidarea cunoștințelor și abilităților practice.
Mijloacele de învățământ sunt investite cu potențial pedagogic, cu funcții specifice,
fapt ce le deosebește de celelalte dotări materiale ale școlii.
În calitate de instrumente de acțiune sau purtătoare de informații, aceste mijloace
intervin în procesul de instruire. În acest caz, cu cât școala este mai bine dotată cu
materiale didactice și mijloace de învățământ, cu atât se va dispune de un suport mai
concret al optimizării și perfecționării activității de predare – învățare (Ilinca N ., 2008, pag.
101).
V.5.1. Funcțiile mijloacelor de învățământ
Mijloacele de învățământ îndeplinesc funcții variate:
1. Funcția de comunicare rezultă din faptul că acestea ușurează transmiterea
informațiilor înscrise pe orice suport, ca sursă de cunoaștere. Această funcție este
informativ – demonstrativă, ajutâ nd la exemplificarea sau ilustrarea noțiunilor și realității
geografice.
2. Funcția de substituire prin faptul că mijloacele de învățământ pot înlocui
realitatea geografică, asigurând vizualizarea de către toți elevii a ceea ce este reprezentativ
și accesibi l percepției lor: fenomene care s -au derulat î n perioade mai vechi, fenom ene și
procese ascunse observației directe.
3. Funcția de motivare a învățării , prin faptul că determină curiozitatea, motivația,
necesarul de cunoaștere și acțiune, fapte care impulsionează atenția și învățarea.
4. Funcția formativă asigură dezvoltarea capacităților de operare a proceselor
gândirii logice (analiza, sinteza, compararea, esențializarea și generalizarea), generând noi
atitudini și comportamente.
5. Funcția de evaluare constă în rolul mijloacelor de instruire de a sprijini aprecierea
și notarea rezultatelor școlare.
6. Funcția ergonomică se referă la faptul că mijloacele de învățământ oferă un
volum mare de informații, într -un timp scurt și cu maximă eficiență.
7. Funcția estetică determină dezvoltarea capacității elevilor de a percepe, înțelege,
aprecia și evalua peisagistica geografică.
V.5.2. Clasificarea mijloacelor de învățământ
Mijloacele de învățământ se clasifică în funcție de mai multe criterii (Ilinc a N., 2008,
pag. 102 -103):
1. După funcția pedagogică :
a. Mijloace informativ – demonstrative se diferențiază în:
● Materiale intuitive naturale (reale sau originale) , în stare vie sau moartă: ierbare,
insectare, colecții de minerale și roci, soluri, metale, produse industriale (unelte, mașini,
aparate, instrumente ).
● Obiecte elaborate sau construite î n scopuri didactice , ca substitute ale realității,
deoare ce imită, reproduc sau reconstituie obiecte și fenomene reale: mulaje, machete,
globul terestru, forme de relief miniaturizate, aparate, mașini, unelte, utilaje etc.
● Materiale sau reprezentări figurative, care redau imaginea obiectelor geografi ce
din natură și viața social – economică: ilustrații, fotografii, albume, tablouri, desene
realizate la tablă, documente, hărți, atlase, planșe, imagini audiovizuale.
● Reprezentările simbolice exprimă date reale, raporturi, proporții ce concent rează o
mare cantitate de informație: diagrame, cronograme, cartograme, cartodiagrame, desene
geografice.
b. Mijloace de exersare și formare a deprinderilor asigură efectuarea experiențelor,
operațiilor intelectuale (gândire și imaginație), pract ice, tehnice: aparate și instrumente
meteorologice, hidrologice, de laborator, pentru aprecierea calității aerului, apei și solului.
c. Mijloace de raționalizare a timpului didactic se referă la hărți de contur, șabloane,
desene schematice multip licate prin copiere, folosite ca fișe de lucru.
d. Mijloace de tehnică informatică și de calcul, prin instruirea asistată pe
calculator și mijloace de evaluare a rezultatelor învățării sprijină activitatea didactică a
profesorului de geografie.
2. După destinația mijloacelor de învățământ:
a. Mijloacele obiectuale : tabla, tabla magnetică, colecțiile de roci, mineralele,
solurile, ierbarele, insectarele, mulajele, machetele, instrumentele etc.
b. Mijloacele scrise și grafice prezintă informații gata elaborate, prin intermediul
unui cod (scrisul sau desenul) și pot fi folosite în absența profesorului: cărți , manuale,
planșe, teste, hărți, albume, atlase, dicționare, ziare, reviste, pliante etc.
c. Mijloace au diovizuale cuprind materialele pe care s -a stocat informația și
echipamentele tehnice, redau imagini și sunete pentru o recepționare colectivă sau
individuală, pe cale vizuală, auditivă sau pe ambele în același timp.
d. Mijloace tehnice vizuale: epiproiectorul, epidiascopul, diascopul pentru
diapozitive și diafilme etc.
e. Mijloace tehnice auditive: magnetofonul, radioul, casetofonul.
f. Mijloace tehnice audiovizuale: televizorul, camera video, calculatorul,
simulatorul, proiec torul etc.
Instrumente și aparate de măsură ce pot fi utilizate în lecția de geografie
● Pentru observații sau măsurători meteorologice se utilizează: termometrele,
termograful, higrometrul cu fir de păr, barograful, heliograful, pluviometrul, pluviograful,
termometrul de sol, mira de zăpadă, eprubeta evaporimetrică.
● Pentru observații astronomice, pentru orientarea și măsurarea spațiului se
folosesc: cadranul solar, eclimetrul, busola, metrul cub, metrul pătrat, rigla d e latitudine,
rigla fuselor orare, globul geografic negru, roza vâ nturilor.
● Pentru observații, măsurători hidrologice : mira hidrometrică, limnigraful, tija
metalică, flotori, termometre, rigla nivometrică, fluierul plutitor.
Folosir ea instrumentelor și a tehnicilor de lucru, are un rol important în:
Inițierea elevilor în folosirea lor corectă, în aprecierea valailității lor.
Dirijarea capacității elevilor apre analiza și utilizarea lor.
V.5.3. Utilizarea mijloacelor de învățământ în predarea opționalului.
Geografia nu se poate învăța fără mijloace de învățământ, dar acestea nu constituie
obiectul învățării. Este important să selectăm mijloacele utilizate în lecție în f uncție de:
obiectivul vizat, calitatea materialelor, eficiență, sarcina de învățare care poate fi
organizată pe baza lor.
Utilizarea acestor mijloace vizea ză două obiective fundamentale:
● inițierea elevilor în utilizarea lor corectă
● inițierea elevilor în elaborarea unor documente specifice geografiei și aplicarea
unor tehnici .
Utilizarea unui text geografic în sala de clasă.
În momentul în care se folosește un text în sala de clasă este bine să se evite citirea
textului cu voce tare de către un elev sau profesor deoarece nu toți elevii pot u rmări și
înțelege textul.
Nu sunt indicate textele lungi deoarece elevii nu sunt atenți timp îndelungat. Este de
preferat distribuirea textul ui fiecărui elev sau î n perechi. Se indică timpul disponibil și se
specifică sarcinile de lucru :
● extragerea ideilor principale , a definițiilor, a conceptelor
● sortarea informațiilor cunoscute, noi sau neclare dintr -un text
● elaborarea unor întrebări sau răspunsuri, extragerea definițiilor, elaborarea unei
scheme logice, a unei cronologii, completar ea unui tabel, a unui ciorchine
● elaborarea unui rezumat, referat, conspect, povestiri, descrieri
● extragerea citate lor, integrare a citatelor î ntr -un alt text
● redefinirea noțiunilor, expunerea conținutului într -o formă nouă
● explicația un ui proces sau fenomen geografic
● argumentarea și co ntraargumentarea unor afirmații, interpretarea unor fapte,
evenimente, procese
● formularea unor co ncluzii asupra unui conținut .
Elevii vor fi sprijiniți în formularea părerilor personale pozitive sau critice despre
conținut prin întrebări specifice: Ce părere ai despre…? S -a pro cedat corect? De ce
consideri asta? Profesorul trebuie să cunoască bine textul și să fi efectuat înainte exercițiul
cerut elevilor.
● Exemplu: Folosind textul de pe fișa de lucru , elaborați un ciorchine în care să
evidențiați tradițiile și obiceiurile de Paști ale locuitorilor din orașul Ștefănești.
Utilizarea mijloacelor fotografice (diapozitive, fotografii, filme)
Fotografiile și diapozitivele. Se aleg imagini bine realizate, clare, simple, nu
supraîncărcate, ușor de interpretat, de dimensiuni mari. Este bine să evităm imagini le mici
care nu pot fi ob servate de toți elevii și oferirea lor din mână în mână prin clasă.
Pentru a le utiliza p roiectăm sau afișăm cu bandă adezivă imaginile pe tablă sau pe
un perete pe ntru a le privi toți. Î ntrebări le sunt formulate în așa fel încât elevii să descopere
și să caracterizeze componentele spațiului, să le compare, să identifice și să explice relațiile
dintre componente. Este bine să se indice pe hartă locul fotografiat.
Imaginile nu se introduc în lecție numai pentru a exemplifica un proces sau fenomen,
ci constituie obiectul analizei pe baza căruia se dobândesc cunoștințe noi. Elevii parcurg
traseul inductiv de la concret spre abstra ct, de la particular la general (de la imaginea
concretă spre explicați a proceselor, fenomenelor, noțiuni lor), nu invers.
Filmele. Pentru utilizarea filmelor documentare în timpul lecțiilor se preferă cele scurte sau
secvențe din film alternate cu discuții le cu elevii. Se evită explicarea secvenței de către profesor
preferâ ndu -se formularea unor întrebări destinate elevilor pentru a identifica, a înțelege, a explica
ceea ce au văzut. Ca în cazul fotogra fiilor, filmul nu se prezintă la sfârșitul lecției ca un bonus sau
exemplificare, ci constituie realitatea concretă care trebuie cunoscută și care este prezentată la
începutul sau în timpul dobândirii cunoștințelor.
CD-urile. Conțin diverse infor mații geografice: enciclopedii, dicționare, imagini fixe,
filme, hărți, desene schematice etc. Mijloacele actuale permit profesorului să inscripționeze
ușor CD -uri cu conținutul care -l interesează pentru lecții prin preluarea informației de pe
Internet, pr in scanarea unor desene, profile, fotografii etc.
Aceste mijloace sunt de viitor deoarece calcula toarele devin accesibile unui num ăr tot
mai mare de elevi . Problema o reprezintă forma în care sunt org anizate activitățile: un elev, o
grupă sau o cla să la un calculator. A doua dificultate o constituie modul în care sunt ana –
lizate, interpretate, învățate informațiile deoarece este necesară proiectarea amănunțită a
scenariului activității, precizarea modului în care lucrează elevii, organiza rea evaluării,
valorificarea eficientă a resurselor de timp. Modul în care sunt valorificate informațiil e
depinde de tipul lor ( desene, fotografii, hărți , filme etc).
● Exemplu: analizarea unor fotografii din orizontul local; vizionarea unui fil m î n
care este prez entată zona lacului de acumulare Stâ nca – Costești în cadrul lecției despre
hidrografia orizontului local.
Utilizarea hărților
În lecții le de geografie se utilizează hărți variate ca tip , pentru ca elevii să î nvețe să le
descifreze. H ărțile se aleg în funcție de cunoștințele anterioare ale elevilor: î n primii ani hărți
mai simple, apoi mai complexe. Pentru o lecție alegem hărți cu care lucrăm frontal și hărți cu
care se lucrează individual, în perechi, în grup. Pentru o l ecție nu alegem foarte multe hărți
deoarece nu avem timp suficient pentru analiză. Alegem hărțile în funcție de:
● precizia informațiilor
● proiecția în care sunt executate
● modul de reprezentare
● obiectivul lecț iei
Pentru utilizarea hărților s e poate urma metodic, în general, această ordine:
● citirea titlului: identificarea subiectului hărții, a spațiului la care se referă, a tipului
de hartă.
● citirea și înțelegerea scării .
● analiza legendei: explicarea termenilor și/sau unităților alese, studierea modului de
reprezentare a informațiilor (punctul, linia, suprafața), diferențierea informațiilor în funcție
de caracterul calitativ sa u cantitativ, analiza figurilor.
● citirea globală a hărții, obse rvarea contrastelor.
● citirea detaliată a hărții .
● explicarea observațiilor, elaborarea ipotezelor, confruntarea observa țiilor cu cele
obținute din alte documente (hărți, texte, fotografii).
Exemplu: În timpul orelor de opțional se poate folosi harta județului Botoșani,
diferite hărți tematice ale regiunii studiate etc.
Calculatorul.
Utilizarea calculatorului în lecție depinde de dotarea școlilor, pregătirea profesorilor,
de existența unor programe adecvate lecțiilor. Există obst acole și limite:
● necesitatea de a dispune de un calculat or și o imprimantă la 2 -3 elevi
● existența calculatoarelor în bună stare de funcționare
● cunoașterea calculatorului și capacitatea de a -l utiliza ușor
● programe adaptate elevilor
● efectivel e de elevi să nu fie prea mari
● resurse mai mari de timp
● profesori formați pentru aceste tehnologii multimedia.
Calculatorul este un instrument utilizat pentru a învăța mai bine geografia, nu pentru
a iniția elevii în informatică. Principalele domenii de utilizare a calculatorului de către
profesor și elevi sunt:
● cercetarea documentară: căutarea de documente în biblioteci, studierea unor bănci
de date existente, c ăutarea informațiilor pe Interne t
● prelucrări statistice și/sau grafice: programe comerciale pentru trans punerea datelor
î n tabele, pentru efectuarea calculelor, pentru desenare a diferitelor tipuri de grafice
● prelucrări cartografice : elevii descoperă GIS (Sisteme Internaționale Geografice)
care permit gruparea de date diverse, organizarea lor, prelucrarea, elaborarea și prezentarea
informațiilor localizate geografic pentru gestionarea mai bună a spațiului.
● prelucrarea imaginilor din satelit.
● simula rea: jocuri de aventură, simularea unor mecanisme fizice simple (eroziunea
solului, circuitul apei), rezolvarea unor situații problemă.
● editarea de texte și/sau de documente (teste, gr afice, texte, hărți, diagrame)
● evaluarea: exerciții de recapitulare pentru elevi, documente necesare unei verificări
sau unui examen (chestionarul cu alegere multiplă).
Folosirea tablei în lecția de geografie
Ceea ce scriu sau desenează profesorul pe tablă constitui e un model pentru elevi. Pe
tablă se notează titlul lecției, ideile principale, schița logică a lecției, denumi ri, cifre,
desene schematice.
Î n proiectul unei lecții, neapărat se scrie schița de elabora t pe tab lă. Dacă pare prea
încărcată, trebuie simplificată pentru a avea loc pe tablă și pentru a nu ște rge ceea ce este
deja scris (schița poate fi utilizată la fixarea cunoștințelor la sfârșitul lecției).
Schița va fi ordonată pe puncte și subpuncte (tip rețea, cu acolade, î n tabel) pentru ca
elevii să învețe să sistematizeze cunoștințele, să a ibă esențialul cuprins în ea, să memoreze
mai ușor. Tot în schița de pe tablă se includ și desenele schematice sau fotografiile folosite
în timpul lecției. Scrisul profesorului este indicat să fie lizibil, suficient de mare fără a fi
exagerat.
Tabla se utilizează în orice moment al lecției ș i pentru scopuri diverse: verificare,
dobândirea și fixarea cunoștințelor, corectarea greșelilor, clarificarea unor probleme .
V.6. Forme de evaluare utilizate în cadrul opționalului „Geografia orizontului
local – orașul Ștefănești, județul Botoșani”
V.6.1. Evaluarea – componentă a procesului de învățământ
Evaluarea este o componentă distinctă a actului didactic, fiind condiționată d
obiectivele propuse și strategiile didactice. În același timp, face posibilă evidențierea
achizițiilor de cunoștințe și abilități dobândite, precum și valoarea acestora, în condițiile
unor probe orale, scrise sau practice.
În procesul de învățământ, evaluarea vizează colectarea, o rganizarea și interpretarea
informațiilor, cu scopul de a potența conținuturile modelului educațional. În acelașii timp,
evaluarea îndeplinește rol de feed -back pentru elevi, profesori și părinți (Ilinca N., 2008,
pag. 147).
Evaluarea pedagogică reprezintă o acțiune managerială prin care rezultatele obținute
î ntr-o activitate sunt raportate la criterii specifice pentru luarea unei decizii optime.
Conform părerii pedagogului Ioan Jinga (1981), evaluarea vizează descrierea
calitativă și cantitativă a comportamentului elevilor precum și formularea unei judecăți de
valoare referitoare la părțile bune sau rele ale comportamentului. Evaluarea evidențiază
nivelul, performanța și eficiența procesului educațional, propunând soluții pent ru reglarea
activității de predare -învățare.
Evaluarea este procesul prin care se stabilește dacă sistemul educațional își
îndeplinește funcțiile, dacă obiectivele propuse sunt realizate. Este procesul de obținere a
informațiilor despre elev, pro fesor și programul educațional, precum și valorificarea
acestor informații cu scopul emiterii unor aprecieri.
La modul general conceptul de evaluare este folosit la verificările curente, la
examene, la inspecția școlară, la colectarea datelor st atistice care oferă informații despre
starea, funcționarea și evoluția procesului de învățământ.
Evaluarea școlară este procesul prin care se delimitează, se obțin și se
furnizează informații importante pentru luarea unor decizii viitoare. Se dis ting mai multe
planuri pentru evaluare:
● conceperea unei proceduri de evaluare
● aplicarea procedurii de evaluare
● verificarea rezultatelor prin compararea cantității și calității produsului (cunoștințe,
capacități, atitudini) cu caracteristici le obiectivului operațional ( Exemplu: toți elevii au
rezolvat corect itemii testului de cunoștințe despre Istoricul orașului Ștefănești)
● aprecierea rezultatelor printr -o judecată de valoare și estimarea calității pr odusului
(cunoștințe, capacități, atitudini) : Răspunsul este f. b.! Eseul a fost excelent! Lucrarea
conține erori de conținut și greșeli de ortografie etc)
● măsurarea este operația de cuantificare a rezultatelor (atribuirea unor simboluri
conve nționale exacte unor elemente achiziționate). Nota și calificativul sunt indicatori
calitativi și cantitativi ai produsului obținut prin învățare.
Evaluarea implică trei elemente:
● Verificarea este partea actului didactic prin care pro fesorul constată volumul și
calitatea cunoștințelor și abilitățile practice ale elevilor, la un momente dat și la o temă
oarecare.
● Aprecierea se referă la estimarea de către profesor a nivelului performanțelor,
cunoștințelor și capacităților de învățare ale elevilor, a priceperilor și deprinderilor, a
aptitudinilor și atitudinilor, a interesului pentru grafice.
● Notarea vizează măsurarea și validarea de către profesor a rezultatului pregătirii
elevului, obținut prin verificare și apr eciere, concretizat prin simboluri convenționale sau
indicatori sintetici, cantitativi și calitativi ai performanței – note și calificative (Ilinca N.,
2008, pag. 147 -148).
V.6.2. Funcțiile evaluării
Funcțiile pedagogice ale educației au în vedere și informațiile privitoare la relațiile
dintre profesor și elevi. Referitor la performanțele elevilor se pot formula aprecieri asupra
modului î n care obiectivele propuse s -au transpus în relații p sihice ce au provocat
transformări în diferitele componente ale comportamentului elevilor.
Scopul evaluării nu este de a obține date despre rezultatele unui grup/individ și de a
face o judecată de valoare asupra randamentului activității, ci de a perfecționa procesul
educativ. Astfel, f uncțiile evaluării sunt:
● Funcția de constatare a existenței unui produs (cunoștință, capacitate, atitudine)
î nainte sau după o situație de învățare.
● Funcția de diagnoză a calității și cantității rezultatelor, a cauzelor care au
determinat rezultatele.
● Funcția de reglare a activității. Se identifică rezultatele prin raportare la obiective,
la cerințele programei, la rezultatele altor indivizi, se remarcă dific ultățile și lacunele în
învățare și se decide asupra organizării viitoare a instruirii (programe de recuperare, de
îmbogățire sau corective).
● Funcția de prognoză a valorii, a nivelului și a performanțelor pe care le -ar putea
obține elevul în e tapa următoare.
● Funcția de decizie asupra poziției sau integrării unui individ într -o ierarhie, nivel
al pregăti rii sale sau formă de pregătire.
● Funcția motivațională. Verificarea ritmică îl determină pe elev să învețe regulat,
sistematic, conștiincios. Evaluarea indică succesul, insuccesul sau mediocritatea școlară.
Succesul oferă satisfacții elevilor și îi stimulează pentru învățătură, i nsuccesul determină
insatisfacție, dar printr -o evaluare obiectivă, poate motiva elevul pentru învățare.
● Funcția de informare a elevului, a profesorului, a părinților, a directorului, a
societății asupra stadiului formării și asupra progreselor actuale și posibile.
● Funcția de validare socială a produselor sistemului de învățământ, pe nivele de
integrare școlară și profesională.
● Funcția de orientare socială, școlară și profesională la diferite nivele de decizie .
● Funcția de selecție socială, școlară și profesională la diferite nivele de clasificare
și ierarhizare a rezultatelor activității didactice, de formare inițială și continuă, exprimate în
termeni de proces și produs (Dulamă M.E., 2002., pag.142 -143; Ilinca N., 2008, pag. 149).
V.6.3. Tipuri de evaluare
Evaluarea este activitatea profesorului prin care se prelucrează informa țiile obținute
prin verificare, în sensul întăririi, aprecierii și corectării cunoștințelor, priceperilor și
deprinderilor elevilor. Ea este un proces sistematic prin care se determină gradul de
realizare a obiectivelor de către elevi, o judecată de valoare asupra rezultatelor școlare ale
elevului obținute prin verificare, o descriere calitativă și cantitativă a comportamentului,
corelată cu obiectivele.
1. După criteriul obiectivit ății și al gradului de certitudine se distinge:
a. Evaluarea empirică (subiectivă), care se bazează pe intuiția profesorului.
Caracteristicile acestei evaluării sunt: simplitatea, frecvența mare, grad mic de obiectivitate,
discontinuitate etc.
b. Evaluarea obiectivă, care se bazează pe tehnici speciale de măsurare a unei
performanțe, a unei prestații, a unei caracteristici. Ea necesită crearea unor instrumente de
colectare a datelor și de comparare a comportamentului elevului cu un sta ndard. Sunt
necesare două proceduri:
● una de raportare a comporta mentului elevului la obiectivele procesului de
învățământ, definite în termeni măsurabili
● una de raportare a comportamentului elevului la media statistică a realizăr ii acestui
comportament în aceeași categorie de subiecți.
2. După criteriul scopului și al frecvenței în utilizare se distinge:
a. Evaluarea inițială (pronosticul), prin care se determină nivelul de pregă tire al
elevului la î nceputul unui program de învățare (an, ciclu, la clase nou for mate), alături de
condițiile în care acesta se poate int egra î n programul de instru ire. Aceasta are ca obiectiv
diagnosticarea calității și cantității cunoștințelor, identificarea lacunelor cu scopul organizării
adecvate a predării sau gruparea elevilor.
b. Evaluarea formativă (continuă), care implică verificarea permanentă a rezultatelor, în
secvențe mici, pe tot par cursul programului de instruire. A re ca obiectiv cunoașterea
sistematică ș i continuă a rezultatelor zil nice și a progresului elevilor. V izează identificarea
lacunelor și er orilor, formarea și corectarea, identifică unde și în ce întâmpină un elev o
dificultate și -l informează.
Acest tip de evaluare facilitează interv enția imediată a profesorului. Se fundamentează
pe principiul că este mai ușor să corectezi mici erori pe parcurs decât suma erorilor acumulate
la finele unei lungi perioade de instruire. Secvența respectivă este reînvățată și erorile sunt
corectate î naint ea instalării lor definitive. Esențialul este să nu se treacă la etapa următoare cu
lacune de învățare din etapa anterioară. Nu se face selecționare, clasare, notare. Ea cere
acțiunea corectivă fără care nu există o veritabilă învățare.
Evaluarea formativă este continuă, criterială, corectivă și nivelatoare:
● continuă și integrată în procesul de învățare , după fiecare unitate de conținut,
urmărind în mod regulat drumul fiecărui elev, ca o retroacțiune permanentă a procesului de
învățare.
● criterială , deoarece compară continuu rezultatele și performanțele individuale cu
criteriile stabilite sau performanța standard. Se ia în considerare numai prezența sau
absența performanței standard prestabilite a fiecărui elev. Rezultatele sunt comunicate
printr -un sistem binar: satisfăcător -nesatisfăcător, suficient -insuficient.
● corectivă deoare ce după identificarea erorilor, prin comparație cu obiectivele
prevăzute, orientează în prescrierea unui învățământ corectiv pentru cei care au dificultăți
temporare.
● nivelatoare deoarece după programele de corectare toți elevii ating cel puți n
obiectivele urmărite.
c. Evaluarea sumativă, cumulativă sau de bilanț (verdictul) se realizează la
sfârșitul unei perioade de formare (capitol, semestru, an, ciclu de învățământ) și are ca
obiectiv verificarea cantitativă și calitativă a însușirii întregii materii studiate. Rezultatele
sunt comparate cu cele de la începutul programului de instruire și cu cele obținute prin
evaluare formativă. Ea are caracter de sondaj și nu permite ameliorarea procesului didactic
decâ t pentru alte serii de elevi. Se verifică temeinicia învățării, se depistează pierderile de
cunoștințe și dificultățile provocate de uitare. Se bazează pe măsurarea obiectivă a
cunoștințelor și competențelor, dar nu exclude aprecierea personală, nuanțată a
performanțelor elevil or.
Evaluarea sumativă este:
● terminală și externă procesului de învățare deoarece se aplică la sfârșitul acestuia,
când nu se mai pot corecta erorile. Organizată post facto ea constată insuccesul și nu
promulgă succesul școlar.
● diferențiatoare și selectivă deoarece notează și clasează elevii unii în raport cu
ceilalți.
● normativă deoarece situează individul într -o colectivitate și compară rezultatele
sale cu cele ale acestei colectivități ( norma ).
3. După proveniența evaluatorului există:
a. Evaluare internă este efectuată de cei care au organizat învățarea . Autoevaluarea
este efectuată de cel care învăță și vizează rezultatul propriei învățări.
b. Evaluare externă efectuată de căt re persoane din afara școlii.
4. După ritmul evaluării există:
a. Evaluare punctuală se efectuează într -un anumit moment, î naint e sau după
situația de învățare.
b. Evaluare continuă se efectuează pe tot p arcursul demersului de învățare.
5. După numărul subiecților evaluați simultan există:
a. Evaluare individuală când este evaluat un elev, iar ceilalți ascultă sau privesc
pasiv, fac eventual completări și corectări .
b. Evaluare frontală când sunt evaluați toți elevii .
c. Evaluare de grup când este evaluat un grup, iar ceilalți ascultă sau privesc pasiv,
fac eventual completări și corectări (Dulamă M.E., 2000, pag. 143 -145).
V.6.4. Metode și procedee de evaluare continuă
Metoda de evaluare este o cale prin care profesorul oferă posibilitatea elevului să
demonstreze nivelul de cunoștințe, capacitățile formate, utilizând instrumente adecvate
obiectivului de evaluare propus. Metodele și instrumentele de evaluare pot fi:
● Tradiționale: probe orale, probe scrise, probe practice.
● Complementare: observarea sistematică a elevilor, investigația, proiectul,
portofoliul, tema pentru acasă, tema de lucru în clasă, autoevaluarea.
Verificarea or ală constă în realizarea unei conversații prin care profesorul
urmărește identificarea cantității și calității cunoștințelor. Avantajele constau î n faptul ca se
realizează o comunicare deplină între profesor și elevi, feed back -ul este rapid și
favorizează dezvoltarea capacităților de exprimare ale elevilor.
Verificarea scrisă apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de
control sau teze. Elevii au șansa să -și prezinte achizițiile fără intervenția profesorului. Ca
avantaje , ofer ă posibilitatea verificării unui număr mare de elevi într -un interval determinat
de timp, raportarea rezultatelor la un conținut unic al lucrării scrise, avantajarea elevilor
timizi. Verificarea scrisă oferă un feedback mai slab, așa că unele greșeli nu po t fi
eliminate operativ prin intervenția profesorului.
Verificarea practică vizează identificarea capacităților de aplicare a cunoștințelor
dobândite, a gradului de încorporare a unor priceperi și deprinderi, concretizate în anumite
suporturi obi ectuale sau activități materiale (Cucoș C., 2009, pag. 439 -442).
V.6.5 . Tipuri de itemi
Itemul de evaluare reprezintă cea mai mică componentă identificabilă a unui test
sau a unei probe de evaluare. Este un element component al unui ch estionar standardizat
care vizează evaluarea elevului în condiții de maximă rigurozitate.
1. Itemii obiectivi solicită elevului selectarea răspunsului corect sau a celui mai bun
răspuns, dintr -o serie de variante oferite.
a. itemi cu alegere duală sau cu răspuns alternativ, solicită elevului să selecteze unul
din cele două răspunsuri posibile: adevărat/fals, corect/greșit, acord/dezacord.
Exemplu: Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și încercuiți litera A dacă afirmați a este
adevărată sau litera F dacă afirmația este falsă:
1. Relieful orașului Ștefănești are altitudinea medie de 200 m. A F
2. Clima specifică regiunii orașului Ștefănești este temperet – continentală. A F
b. itemi cu alegere multiplă , solicită alegerea unui răspuns dintr -o listă de alternative
oferite pentru o singură premisă.
Exemplu: Scrieți, pe foaia de test, litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare
dintre afirmațiile de mai jos:
1. În funcție de mo dul de formare, Lacul Stâ nca – Costești este:
a) de baraj antropic b) tectonic c) de baraj natural
2. Populația activă a orașului Ștefănești este ocupată preponderant în sectorul:
a) terțiar b) primar c) secundar
c. itemi de tip pereche (de asociere ), solicită elevilor stabilirea unor corespondențe
între cuvinte, nume, categorii dispuse pe două coloane paralele, prima fiind enunțul
itemului, iar a doua răspunsurile posibile.
Exemplu: Î n coloana A sunt not ați termeni geografici, iar în coloana B sunt scrise formule
de calcul. Scrieți pe foaia de test asocierile corecte ale elementelor din cele două coloane.
Fiecărui element din coloana A î i corespunde un singur element din coloana B.
A B
1. natalitatea a. n-m
2. mortalitatea b. n= (N/Pt)x100 0
3. bilanțul natural c. m=(m/Pt)x1000
n – rata natalității
m – rata mortalității
N – numărul total de nașteri
M – numărul total de decese
Pt – populația totală
2. Itemii semiobiectivi solicită din partea elevului formularea unui răspuns care
permite evaluatorului formarea unei judecăți de valoare privind gradul de corectitudine a
răspunsului oferit.
a. itemi cu răspuns scurt, solicită producerea unui răspuns limitat ca spațiu, formă și
conținut la o întrebare formulată.
Exemplu: Prezentați speciile de arbori care formează vegetația din zona orașului Ștefănești.
b. itemi de tip completare solicită producerea unui răspuns care să completeze o
afirmație incompletă sau un text lacunar și să îi confere valoare de adevăr.
Exemplu: Dacă numărul deceselor este mai mare decât numărul nașterilor,
populația……….
c. întrebări le structurate reprezintă sarcini formate din mai multe întrebări, de tip
obiectiv sau semiobiectiv, legate î ntre ele printr -un element comun.
Exemplu: Definiți elementele unei așezări urbane.
3. Itemi subiectivi (cu răspuns deschis) sunt folosiți pentru a te sta originalitatea,
creativitatea și caracterul personal al răspunsului.
a. enunțarea unei definiții
Exemplu: Definiți termenul mortalitate.
b. itemi de tip eseu liber
Exemplu: Prezentați influența activităților umane asupra mediului înconjurător.
c. itemi de tip eseu structurat
Exemplu: Caracterizați, în maxim o pagină orașul Ștefănești, prezentând:
– așezarea geografică
– localitățile vecine
– elementele cadrului natural (relief, hidrografie, înveliș biopedogeografic)
– aspect climatice
d. rezolvarea de probleme (de situații problemă)
Exemplu:
V.6.6. Testul
Testul este un instrument metodologic obiectiv de evaluare, e măsurare, de
diagnosticare după criterii științifice a unei realități măsurabile (aptitudini, atitudini,
abilități, tehnici etc.).
Testul este o formă de verificare frontală, scrisă, care cuprinde un ansamblu
diversificat de itemi, întrebări sau teme, care vizează un volum mai mare de cunoștințe și
capacități, prin care se dezvăluie ce informații știe elevul și ce știe să facă (deprinderi,
priceperi, operații ), iar prin baremul de notare asigură condițiile unei notări mai obiective.
În activitatea didactică se utilizează mai multe tipuri de teste.
1. După momentul aplicării testelor:
● teste inițiale
● teste aplicate pe parcursul anului școlar
● teste finale, la sfârșit de semestru sau an școlar
2. După scopul evaluării:
● teste de progres
● teste de notare
● teste de ierarhizare (testul sintetic, grila)
3. După volumul de informație , testele pot viza conținutul unei lecții, a unui capitol
sau a mai multor capitole, a unui manual (testul sintetic, grila).
Elaborarea unui test presupune parcurgerea mai multor etape:
stabilirea scopului probei de evaluare
selectarea conținuturilor și a competențelor vizate prin intermediul testului
formularea itemilor
elaborarea baremului de corectare și notare
aplicarea testului
Exemplu: Test sumativ aplicat la sfârșitul unității de învățare „Geografia populației și
așezărilor omenești ” din opționalul „ Geografia orizontului local – orașul Ștefănești,
județul Botoșani”.
1. Scopul testului : verificarea competențelor dobândite de elevi la sfârșitul unității de
învățare.
2. Conținuturi vizate: unitatea de învățare „ Geografia populației și așezărilor
omeneșt i”.
3. Competențe specifice:
2.1 Analiza și interpretarea unor hărți ale populației și așezărilor omenești.
2.2 Analiza și interpretarea datelor geodemografice.
3.1 Utilizarea corectă a termenilor referitori la populație și așezări omenești în cazul
realităților locale.
3.2 Folosirea co rectă a unor sisteme de referință spațiale și temporale pentru analiza
elementelor legate de populație și așezări omenești.
4.1 Localizarea elementelor geodemografice ale orizontului local.
4.2 Identificarea relațiilor între elementele mediului natural.
5.1 Includerea informațiilor din media locală în sistemul de referință al geografiei
populației și așezărilor .
4. Competențe derivate:
1. Utilizarea corectă a terminologiei referitoare la populație și așezări omenești în contextul
realităților locale.
2. Utilizarea datelor statistice pentru interpretarea realității geografice a spațiului local.
3. Analiza geografică a componentei umane a orașului Ștefănești.
4. Prelucrarea informației, din date statistice în reprezentări grafice.
5. Tipuri de itemi:
Itemi obiectivi: cu alegere multiplă, de tip pereche.
Itemi semiobiectivi: de completare, de tip întrebare structurată.
Itemi subiectivi: de tip rezolvare de problem, de tip eseu structurat.
Test de evaluare
Unitatea de învățare „Geografia populației și așezărilor omenești ”
● Toate subiectele sunt obligatorii. Timpul de lucru este de 45 minute.
● Se acordă 10 puncte din oficiu.
Subiectul I – 16 puncte
Scrieți pe foaia de test răspunsurile corecte care completează propozițiile de mai jos:
1.
2.
3.
4.
Subiectul II – 32 puncte
Scrieți pe foaia de test litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare dintre
afirmațiile de ai jos:
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
Subiectul III – 12 puncte
Î n coloana A sunt notați termeni geografici, iar în coloana B sunt scrise formule de calcul.
Scrieți pe foaia de test asocierile corecte ale elementelor din cele două coloane. Fiecăr ui
element din coloana A î i corespunde un singur element din coloana B.
A B
1. natalitatea a. n-m
2. mortalitatea b. n= (N/Pt)x1000
3. bilanțul natural c. m=(m/Pt)x1000
n – rata natalității
m – rata mortalității
N – numărul total de nașteri
M – numărul total de decese
Pt – populația totală
SUBIECTUL IV – 10 puncte
Analizați reprezentările grafice de mai jos:
Pe baza reprezentărilor de mai sus, precizați:
1.
2.
SUBIECTUL V – 10 puncte
Se dau următoarele date statistice referitoare la structura etnică a populației orașului
Ștefănești în anul….
Calculați ponderea fiecărei etnii din totalul populației pentru anul….
SUBIECTUL VI – 10 puncte
Caracterizați, în maxim 15 rânduri, populația orașului Ștefănești, având în vedere:
– repartiția teritorială a populației
– bilanțul natural
– bilanțul migratoriu
– structura profesională.
Barem de corectare și notare
Se acordă 10 puncte din oficiu
Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total obținut.
SUBIECTUL I
Se acordă câte 4 puncte pentru fiecare răspuns corect:
1. 2. 3. 4. Total 16 punct e
SUBIECTUL II
Se acordă câte 4 puncte pentru fiecare răspuns corect:
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. Total 32 puncte
SUBIECTUL III
Se acordă câte 4 puncte pentru fiecare răspuns corect:
1. 2. 3. Total 12 puncte
SUBIECTUL IV
Se acordă 10 puncte pentru precizarea corectă a următoarelor elemente:
1. Se acordă câte …..
2. Se acordă câte ……
SUBIECTUL V
Se acordă 10 puncte astfel:
SUBIECTUL VI
Se acordă 10 puncte pentru caracterizarea populației orașului Ștefănești.
Pentru răspuns parțial corect se acordă punctaj intermediar.
V.6.7. Proceduri și instrumente de evaluare complementară
În afară de metodele clasice de evaluare, în prezent se utilizează unele metode noi,
numite complementare sau alternative. Caracterul complementar rezultă din faptul că
acestea completează metodele tradiționale (scrise, or ale, practice) și se pot utiliza simultan
î n procesul evaluativ.
Caracterul alternativ presupune o înlocuire cvasitotală a metodelor clasice cu cele
moderne, ceea ce deocamdată nu este potrivit și nu se poate generaliza. Practica
docimologică dem onstrează că nu se poate renunța la practicile curente de evaluare. Deci,
se merge în continuare pe o complementare optimă, fructuoasă între cele două tendințe
metodologice și nu pe o folosire exclusivă, concurențială a acestora.
Metodele complem entare de evaluare sunt mult mai suple și îi permit profesorului să
structureze puncte de reper și să adune informații asupra derulării activității sale, folosind
instrumente ce se potrivesc mai bine specificului situațiilor instructiv – educative. O
anum ită dificultate intervine datorită faptului ca aceste metode nu sunt standardizate,
modul de proiectare și aplicare depinzând de la profesor la profesor (Cucoș c., 2009, pag.
442).
Profesorul – evaluator poate recurge la combinații de modele de e valuare cantitative
și calitative pe care se întemeiază judecata de valoare asupra achizițiilor elevilor, trecând
de la statutul de evaluator – judecător la cel de evaluator – formator. Este nevoie de alte
forme instrumentale care să îmbogățească practica evaluării, ce pot fi utilizate așa încât
informațiile obținute sa -i dea profesorului posibilitatea să -și regleze stilul de lucru și modul
de desfășurare a activității didactice.
Printre instrumentele de evaluare alternativă pot fi enumerate: che stionarele,
referatele, eseurile, proiectele, portofoli ile și activitățile experimental e.
Referatul. Prin referate se evaluează capacitățile elevilor:
● de a elabora și pre zenta un text științific scris
● de a utiliza cuvinte -cheie
● de a concepe un plan
● de a ordona bibliografia
● de a prezenta propriul produs
● de a evalua produsul său și al celorlalți.
Î n demersul didactic de elaborare a referatului parcur gem mai multe etape:
● prezentarea decupajului din realitat e și a importanței competenței
● evaluarea compe tenței actuale
● precizarea titl ului orientativ al referatului
● căutarea bibliografi ei adecvate subiectului propus
● elabo rarea unui plan orientativ al referatului (ce scrie î n in troducere, cuprins,
î ncheiere)
● citirea lucrărilor
● extragerea ideilor esențiale și a citatelor pe fișe
● selectarea ideilor esențiale și a citatelor pentru fiecare pu nct al referatului, fă ră a
generaliza sau schematiza
● elaborarea referatului.
Î n demersul didactic de evaluare a refera telor se parcurg următoarele etape:
● prezentarea verbală a referatelor
● formulare a întrebări lor de către colegi
● formula rea răspunsurilor la întrebări
● formularea aprecierilor referitoare la conținutul referatului, modul de elaborare și
de prezentare.
Folosirea referatului prezintă unele avantaje: indică motivația pe care o au elevii
pentru disciplină , oferă elevilor posibilitatea de a demonstr a bogăția, varietatea și
profunz imea cunoștințelor pe care le au pe o anumită temă sau subiect , apropie elevii de
teme sau subiecte cărora nu li s -a acord at un spaț iu suficient în programe și manuale
școlare .
Ca dezavantaje pot fi amintite: nu este adecvat pentru toate nivelurile de învățământ ,
nu este compatibil tuturor ele vilor, ci numai acelora care sunt motivați pentru anumite
discipline , este mai dific il de evaluat, nefiind un instrument sta ndardizat.
Portofoliul este un instrument complex de evaluare , integrator , ce include experiența
și rezultatele relevante obținute prin celelalte forme de evaluare și care oferă posibilitatea
de a emite o judecată de valoare pa baza unui ansamblu de rezultate al unei persoane.
Portofoliul permite urmărirea, conform unor obiective concrete și criterii stabilite, a
progresului î nregistrat de elev în achiziția cunoștin țelor în tr-un inter val mare de timp
(semestru, an școlar, ciclu de învățământ) și în formarea unor capacități ori competențe
prin analizarea materialelor elaborate de către un elev î ntr -un interval mare de ti mp.
Portofoliul unui elev poate cuprinde :
● instrumente formale de eva luare (teste de evaluare , chestio nare, lucrări de control,
probe practice)
● instrumente “non -formalizate” (referate, eseuri, recenzii, rezumate, postere, fișe de
activitate experimentală, fișe de autoevaluare etc).
Evaluarea prin portofoliu are avantaje pentru elev: încurajează învățarea autodirijată,
elevii devin autoreflexivi, se gândesc la ei și la munca lor când elaborează produsele, când
scriu eseul despre ce au învățat, când calculează sau estimează nota, când stabilesc
obiectivele pentru activitățile viitoare, când discută cu profesorul planuril e de realizare a
acestor obiective.
Evaluarea prin portofoliu are și unele dezavantaje care fac ca această metodă
alternativă de evaluare să fie evitată de profesori și nedorită de către elevi: necesită resurse
mari de timp pentru documentare, pe ntru realiza rea produselor și evaluarea lor, implică
anumite cheltuieli de bani sau materiale de documentare (ziare, reviste, fotografii, acces la
Internet, dosare, foi etc.). Deoarece produsele sunt realizate în afara clasei și în absența
profesorului exi stă riscul ca acestea să fie realizate de către alte persoane.
Atitudinile pozitive fundamentale formate la elevi sunt: corectitudine î n res pectarea
prescripțiilor primite, asumarea une i erori, lacune sau a unui eșec, reacție pozitivă la
observaț iile și la nota acordată de evaluator, dorința de progres în învățare, curaj î n
înfruntarea dificultăț ilor.
Chestionarul este un instrument cu ajutorul căruia se înregistrează opinii, atitudini,
interese, situații, fapte referitoare la un anumit aspect d in realitatea complexă. Este
constituit dintr -un ansamblu de întrebări la care subiectul răspunde în scris. Prin chestionar
se identifică un fenomen educațional, dar nu se stabilește cauza sau soluția de rezolvare.
Proiectul este o metodă didactică de învățare interactivă amplă și un instru ment de
evaluare complementară. Proiectul este un plan sau o lucrare cu caracter apli cativ,
întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde analiza ( cauzală, crono logică, spațială) a
unei probleme și un demers explicit de evoluție și soluționare a ei. Elevii se confruntă cu o
problemă complexă, autentică, extrasă din realitatea actuală, pe care o analizează și pentru
care caută soluții de rezolvare.
Proiectul constituie o provo care adecvată posibilităților elevilor și implică o
activitate efectivă de cercetare, desfășurată într -un anumit interval de timp. Fiind o
activitate amplă, de du rată, permite o apreciere nuanța tă a învățării. Proiectul este o formă
de evaluare motivantă p entru elevi, cu toate că implică multă muncă și efort intelectual.
Metoda proiectului încurajează exprimarea liberă a opiniilor personale, contribuie la
dezvoltarea capacității de anticipație, la emiterea și susținerea ipotezelor, la însușirea
regulilor de cercetare sistematică a bibliografiei și a terenului, ur mărind cele trei etape ale
activității: documentare, teren, cercetare.
Proiectul este o tehnică activă prin care elevii realizează în mod activ unele
demersuri de instruire: să răspundă, să prevadă, să planifice, să rezolve probleme.
Exemplu:
1. Titlul proiectului: Factorii care determină evoluția și structura populației din orașul
Ștefănești.
2. Obiectiv: identificarea elementelor care au contribuit și contribuie și în prezent ls
structura demografică a populației orașului Ștefănești.
3. Formare a a două echipe, fiecare din ele având o temă: Factorii naturali și Factorii
socio – economici.
4. Surse de informare: bibliografie, hărți tematice, fișe de observare din teren.
5. Cercetarea propriu – zisă.
6. Realizarea reprezentărilor grafice și cartografice.
7. Prezentarea fiecărei teme de către echipele de lucru.
Investigația este un instrument ce facilitează aplicarea în mod creativ a
cunoștințelor și explorarea unor situații noi puțin asemănătoare cu experiențele anterioare.
Este o activitate care se poate derula pe durata unei ore sau a mai multor ore de curs.
Elevul sau grupul de elevi primește o temă cu sarcini precise ce se pot formula și sub
forma unor teme pentru acasă, dar definitivarea se face tot în clasă.
Investigația este o formă de evaluare în care elevul e pus în situația de a căuta soluții
la anumite probleme de complexități diferite. Metoda are caracter formativ, integrator, atât
pentru procesele de învățare anterioare cât și pentru metodologia info rmării și cercetării
științifice. Are caracter sumativ prin angrenarea unor cunoștințe, priceperi, abilități și
atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade îndelungate de învățare.
Autoevaluarea elevilor este o modalitate de eva luare cu valențe formative, ce
permite aprecierea propriilor performanțe în raport cu obiectivele stabilite în procesul
evaluării. Cu această ocazie, elevul înțelege mai bine obiectivele și conținutul sarcinii de
rezolvat, modul î n care este valorificat ef ortul său de rezolvare a sarcinii .
Autoevaluarea poate me rge de la autoaprecierea verbală până la autonotarea mai
mult sau mai puțin supravegheată de profesor. Implicarea elevilor în aprecierea propriilor
rezultate are efecte benefice:
● profesorul primește confirmarea aprecierilor sale în opinia elevilor, referitoare la
rezultatele constatate.
● elevul îndeplinește rolul de subiect al acțiunii pedagogice, de participant la
propria sa formare
● elevii apreciază rezu ltatele obținute și eforturile necesare pentru atingerea
obiectivelor propuse.
● cultivă o atitudine pozitivă, responsabilă față de propria activitate.
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE I.1 Motivația alegerii temei și obiectivele studiului Lucrarea de față reprezintă o analiză geografică fizică și… [623260] (ID: 623260)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.