Aspecte Teoretice și Aplicative Privind Analiza Performanțelor Economico Financiare
=== Aspecte teoretice şi aplicative privind analiza performanţelor economico-financiare ===
UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ
FACULTATEA DE RELAȚII COMERCIALE ȘI FINANCIAR – BANCARE INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT: „GESTIUNEA ȘI AUDITUL AFACERILOR”
L U C R A R E D E D I S E R T A Ț I E
Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Zuca, Marilena
Masterand:
Rădoi M. Sabrina Amani
București
2016
UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂ
FACULTATEA DE RELAȚII COMERCIALE ȘI FINANCIAR – BANCARE INTERNE ȘI INTERNAȚIONALE
PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT: „GESTIUNEA ȘI AUDITUL AFACERILOR”
Aspecte teoretice și aplicative privind analiza performanțelor economico-financiare
Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Zuca, Marilena
Masterand:
Rădoi M. Sabrina Amani
București
2016
Cuprins
Introducere 4
Capitolul I. Concepte fundamentale privind analiza economico-financiara 2
Rolul analizei economico – financiare 2
Factori care influențează asupra echilibrului financiar 3
Analiza situației financiare pe baza bilanțului 8
Contul de profit și pierdere 11
Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari 12
Indicatori de lichiditate 12
Indicatori de profitabilitate 17
Solvabilitatea pe termen lung 18
Capitolul II. Prezentarea societatii Construcții Lemn SRL 19
Piața materialelor de construcții 19
Prezentarea generală a societății 20
Capitolul III. Studiu privind analiza economico-financiara a societatii 25
Construcții Lemn SRL 25
Analiza patrimonială pe baza bilanțului 25
Cifra de afaceri, venituri totale, cheltuileli totale și profit brut 28
Diagnosticul financiar global al întreprinderii pe ultimii trei ani 29
Analiza performanțelor întreprinderii pe baza indicatorilor din bilanț și contul de profit și pierdere pentru anul 2013 30
Analiza performanțelor întreprinderii pe baza indicatorilor din bilanț și contul de profit și pierdere pentru anul 2014 33
Analiza performanțelor întreprinderii pe baza indicatorilor din bilanț și contul de profit și pierdere pentru anul 2015 36
CONCLUZII 43
Introducere
Lucrarea de față trasează noțiunile generale privind analiza economico-financiară a vieții unei societăți. Prin intermediul analizei se " permite diagnosticarea stării de performanță și echilibru financiar al întreprinderii la încheierea exercițiului, propunându-și să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea elaborării strategiei de menținere și dezvoltare a întreprinderii."
Analiza economico-financiară a evoluat mult datorită diferențelor cauze printre care se numără:
– “Necesitatea întreprinzătorilor de resurse financiare pentru investițiile tot mai mari, a căror analiza de rentabilitate se întinde pe mai mulți ani, ceea ce a impus instituțiilor financiare elaborarea și folosirea unor metode de analiza perfecționate în vederea acordării sau refuzului unor credite.
– Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanțare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare și al costului capitalului;
– Dezvoltarea internațională a societății a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparații între situațiile financiare și contabile ale diferitelor țări.”
"Cu ajutorul analizei economico-financiară se descoperă esența proceselor și fenomenelor economice, se determină cauzele modificării acestora și se elaborează soluții de prevenire, limitare și înlăturare acelor cauze care au efecte negative. Aceasta contribuie la elaborarea programelor de activitate, la perfecționarea acestora."
Prezenta lucrare este destinată evaluării performanțelor întreprinderii într-o perioada trecută pe baza situațiilor financiare, mai precis, pe baza analizei bilanțului și a contului de profit și pierdere utilizând indicatorii economico-financiari adecvați (rate de eficiență), în cazul particular al companiei Construcții lemn SRL.
„Întotdeauna trebuie să te îndoiești de companiile ce înregistrează creșteri procentuale între 50% și 100% anual.” – Peter Lynch
„Domeniul finanțelor și al contabilității reprezintă arta de a pasa banii dintr-o mână în alta până ce aceștia vor dispărea.” – Robert Sarnoff
Prezenta lucrare a fost realizată pornind de la interesul meu în ceea ce privește urmărirea evoluției companiilor din punctul de vedere al performanțelor obținute, dar și evaluarea poziției financiare.
Analiza situațiilor financiare este văzută ca o artă, fie că sunt analizate de către experți (persoane competente), fie că sunt analizate de către terțe persoane interesate, acestea ar trebui să constituie suportul principal în luarea unor decizii considerate raționale, ce diferă de la o categorie de utilizatori la alta.
În cadrul studiului de caz am abordat analiza pe baza ratelor financiare, care din punctul meu de vedere oferă informații concise și o bună reflectare a realității, prin evidențierea caracteristicilor financiare cheie ale companiei supuse analizei. De asemenea, am analizat și cele două situații financiare de bază, bilanțul și contul de profit și pierdere, prin explicarea evoluției cifrelor pe perioada anilor supuși analizei, întrucât acestea oferă informații prețioase, ridicând foarte multe semne de întrebare în cazul unor variații semnificative înregistrate de la o perioadă la alta.
Importanța elaborării acestei lucrări este una extrem de mare, întrucât îmi oferă posibilitatea să realizez o analiză pe care, cel mai probabil, voi fi nevoită să o repet în anii de practică în domeniul financiar-contabil, atât ca angajat, dar mai ales, în cazul ocupării unei poziții manageriale. Studiul de caz realizat a necesitat o analiză riguroasă a rapoartelor financiare anuale, dar și a informațiilor prezente pe site-ul companiei, pentru a putea realiza un diagnostic cât mai complet și corect al poziției financiare a întreprinderii.
LISTA TABELELOR, GRAFICELOR ȘI SCHEMELOR
Tabel nr. 1 Structura forței de muncă
Schema nr.2 Structura Bilanț
Schema nr. 1 " Relația optim-echilibru economic"
Tabel nr. 2 Situații financiare individuale Construcții Lemn SRL
Tabel nr. 3 Situații financiare individuale
Grafic nr. 1 Evoluția activelor la Construcții Lemn SRL
Tabel nr. 4 Evoluția activelor la Constructii Lemn SRL
Grafic nr. 2 Evoluția activelor circulante la Constructii lemn SRL
Tabel nr.5 Evoluția indicatorilor din CPP la Constructii lemn SRL
Grafic nr. 3 Evoluția indicatorilor din CPP la Constructii Lemn SRL
Tabel nr.6 Situația societății aferentă anilor: 2013, 2014 si 2015
Tabel nr. 7 Indicatori
Tabel nr.8 Rezultate analiza indicatori
Grafic nr. 4 Indicatorii de lichiditate
Grafic nr. 5 Indicatori de risc
Grafic nr.6 Indicatori de activitate ( de gestiune )
Grafic nr. 7 Indicatori de profitabilitate
Capitolul I. Concepte fundamentale privind analiza economico-financiara
În condițiile unei economii de piață, fiecare societate, indiferent de mărime, obiect de activitate trebuie să își îmbunătățească performanțele economico – financiare în raport cu celelalte întreprinderi aflate în concurență. Aceasta se realizează prin folosirea analizei economico – financiare ca instrument al managementului intern.
Rolul analizei economico – financiare
Prin analiză economico – financiară se urmărește în general activitatea economico – financiară a agentului economic la nivel micro sau macroeconomic pe care o cercetează dintr-un unghi de vedere propriu și anume din punct de vedere al rezultatului utilizării resurselor umane, materiale și financiare în scopul descoperirii și valorificării posibilităților de perfecționare în viitor.
Activitățile de conducere indiferent de nivelul la care se exercită implică cunoașterea proceselor de activitate economică a factorilor de influență și a cauzelor care determină anumite situații și este realizat prin intermediul analizei economico – financiare.
„Analiza economico – financiară este unul dintre instrumentele de bază ale managementului modern performant, o disciplină indinspensabilă a acestuia iar în urma analizei este considerată amplificată”.
Funcționarea întreprinderii ca sistem depinde de funcționarea unui ansamblu de subsisteme corelate prin legături structurale funcției care oferă informații pentru realizarea unui proces de decizie care să asigure reglarea funcției normale a sistemului. În acest sens rolul analizei economico – financiare este în depistarea cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate în vederea inițierii măsurilor de redresare.
Complexitatea activității desfășurate în cadrul firmei, caracterul dinamic și agresiv al mediului economic fac analiza economico – financiară să devină un sistem complex de tratare a informației economice curente și de perspectivă urmărește:
ameliorarea managementului pe baza unui diagnostic general prestabilit;
adoptarea unor decizii optime privind serviciul datoriei firmei;
stabilirea unor decizii corespunzătoare privind activitatea bursieră a firmei;
analiza comparativă în timp și spațiu a performanței firmei cu cele ale altor întreprinderi.
Pentru realizarea procesului de analiză economico – financiară care să corespundă obiectivelor stabilite trebuie să parcurgem următoarele etape:
Culegerea și cercetarea amănunțită a tuturor datelor și informațiilor necesare analizei urmărind un sistem de date și informații care trebuie să reflecte cât mai complet situația întreprinderii apelând la surse interne și surse externe.
Sursele interne provin din sistemul informațional contabil, financiar și statistic al întreprinderii și se referă la datele contabilității financiare și de gestiune, rapoarte statistice diverse, precum și alte informații extracontabile.
Sursele externe provin din afara întreprinderii cuprinde informații generale pe plan fiscal, economic, monetar precum și informații de ordinul juridic și legislativ.
Efectuarea analizei propriu – zise prin aplicarea metodologiei proprii în trepte se formulează concluzii și se întocmește un raport prin analiză care se anexează documentele de sinteză. Concluziile analizei se pot valorifica și prin diagnosticul economico – financiar.
Verificarea generală a datelor și informațiilor extrase din diverse formulare atât din punct de vedere al comparabilităților cât și din cel al respectării legislației în vigoare.
Rolul analizei economico – financiare este de a constitui sau să devină un sistem complex de tratare a informațiilor economice curente de perspectivă ce urmărește:
ameliorarea managementului pe baza unui diagnostic general prestabilit;
adoptarea unor decizii optime privind serviciul datoriei;
stabilirea unor decizii corespunzătoare privind activitatea bursieră a firmei;
analiza comparativă în timp și spațiu a performanțelor firmei cu cele ale altor întreprinderi.
Factori care influențează asupra echilibrului financiar
Orice firmă funcționează ca un sistem deschis în legătură permanentă cu mediul înconjurător care se manifestă ca o sursă permanentă de opartunități ce stau la baza evoluției fiecărei întreprinderi, a viabilității acesteia. Astfel, activitatea unei întreprinderi depinde de o serie întreagă de factori endogeni și exogeni.
Factorii endogeni se referă la resursele materiale, umane și financiare ale întreprinderii văzută ca un sistem complex. Gestionarea optimă a fiecărui factor mentionat contribuie la realizarea echilibrului firmei și la adaptarea acesteia la cerințele pieței.
a) Resursele umane dețin o poziție esențială în potențialul firmei. Principalele elemente care o demonstrează sunt următoarele :
– forța de muncă este singura creatoare de valoare de întrebuințare deoarece firma reprezintă celula de bază a economiei în care se crează produse și servicii de către oameni ;
– resursa umană este creatoare de noi idei concretizate în produse, tehnologii, metode de conducere, soluții organizatorice ;
– eficacitatea și eficiența utilizării resurselor materiale și informaționale depind foarte mult de resursele umane atunci când se menține un echilibru corect între cerințele față de salariați și atitudinea acestora.
Potențialul uman al întreprinderii este descris prin : caracteristici dimensionale (număr de persoane, structură sociologică, structură de profesii, calificare) și caracteristici funcționale (fluctuație, circulație, grad de îndeplinire a normelor, dezvoltarea și perfecționarea resurselor umane, motivarea).
Conceperea sistemică a firmei implică abordarea resurselor umane în strânsă interdependență cu celelalte resurse. Suprasolicitarea resurselor umane în detrimentul celorlalte afectează echilibrul dinamic al întreprinderii și condiționează funcționarea și dezvoltarea sa profitabilă.
b) Resursele materiale cuprind utilajele și echipamentele, resursele de materii prime și materiale. Structura internă a resurselor materiale depinde de profilul activității, de tehnologia de fabricație, de organizarea generală a întreprinderii și de progresul tehnic din economie. Aceste resurse contribuie la realizarea echilibrului firmei dacă sunt asigurate în cantități suficiente și utilizate eficient în procesul de producție.
c) Resursele financiare sunt formate din mijloace bănesti concentrate la dispoziția unității economice și utilizate pentru dezvoltarea și funcționarea acesteia. Pentru a se asigura menținerea funcționării normale a întreprinderii este necesară înfăptuirea optimului financiar al întreprinderii .
Această noțiune se definește ca fiind " acea stare de echilibru spre care se tinde în economia întreprinderii, în care resursele sale financiare sunt mobilizate oportun, alocate în strănsă concordanță cu nevoia de fonduri bănești și utilizate corespunzător cu nivelul maxim posibil de eficiență determinat fiind de condițiile concrete de mediu în care funcționează".
Echilibrul financiar, în calitatea sa de componentă a echilibrului economic presupune alocarea resurselor financiare astfel încât să se permită întreprinderii creșterea eficienție în toate domeniile activității sale și pe această bază sporirea continuă a patrimoniului său, a forței concurențiale. El contribuie nemijlocit alături de celelalte componente la înfăptuirea echilibrului economic. Din acest punct de vedere între echilibrul economic și cel financiar există o relație de la parte la întreg, motiv pentru care problemele echilibrului financiar trebuie puse pe același plan cu cele ale optimului utilizării capacității de producție, a resurselor materiale și energetice precum și cu optimul utilizării forței de muncă. Relația dintre echilibrul și optimul economic este redată în figura următoare:
ECHILIBRUL ECONOMIC GENERAL
AL INTREPRINDERI
Schema nr. 1 " Relația optim-echilibru economic"
Factorii exogeni cuprind influențele din afara firmei adică “acele forțe care acționează în cadrul pieței, respective consumatorii actuali și potențiali, factori sociali, economici, caracteristicile distribuției, concurența”, factori politici, ecologici, juridici. Asupra întreprinderii pot acționa pentru a stimula dezvoltarea sau împotriva falimentului: furnizorii, clienții, noi firme concurențiale. Fiecare factor exogen influențează situația economico-financiară. Astfel furnizorii acționează asupra echilibrului financiar prin două elemente : promptitudine și cost. Promptitudinea se referă la respectarea condițiilor contractuale în ceea ce privește termenele și calitatea produselor livrate. În ceea ce privește costul, prețurile practicate de furnizor reprezintă un cost variabil în structura costului total al unui produs sau serviciu. De asemenea creșterile de prețuri sau apariția incertitudinii în relațiile cu furnizorii pot avea o acțiune negativă asupra firmei (întârzierea termenelor de livrare a mărfii, creșterea costului total).
Clienții reprezintă sursa de venituri pentru întreprindere. Ei sunt o forță pozitivă atunci când cumpără produsele și serviciile firmei și devin clienți permanenți. Activitățile de marketing influențează în sens pozitiv acțiunea clinților asupra întreprinderii. Durata medie de încasare a clienților reprezintă un instrument de politică economică și financiară la latitudinea agentului economic. Orice întreprindere va consimți la majorarea duratei numai în măsura în care vânzările sporesc, iar vânzările suplimentare sunt generatoare de profituri suplimentare. Pentru a-și asigura mijloacele de plată, întreprinderea trebuie să promoveze o politică de dimensionare a creditelor acordate clienților săi dar și de prelungire a termenelor de achitare a datoriilor către furnizori. În condițiile în care durata de încasare a creanțelor este mai mică decât durata de achitare a furnizorilor are loc o atragere de surse relativ gratuite din partea furnizorilor pentru finanțarea ciclului de exploatare.
Concurența este un factor extern ce acționează asupra întreprinderii, de o deosebită importanță în economia de piață. Oricând există posibilitatea apariției de noi producători ce oferă produse și servicii care pentru clienți pot fi mai atractive. Concurența se poate produce în domeniile prețului, calității, serviciului sau o combinație.
Atingerea echilibrului financiar are loc numai printr-o alocare rațională și folosirea cu maxim de randament a resurselor financiare angajate în circuit. De aceea este necesar a se țina seama în mod expres de toate restricțiile economice ce dau dimensiunea procesului productiv al întreprinderii , restricțiilor economice cum ar fi : caracterul limitat al resurselor materiale și energetice, al forței de muncă și creșterii salariilor determinat de nivelul productivității muncii, caracterul limitat al consumurilor specifice și al reducerii costurilor, caracterul limitat al puterii de cumpărare al consumatorilor li se adaugă și cele cu caracter pur financiar, cum ar fi : caracterul limitat al ofertei de capital, al costului de capital și caracterul limitat al creșterii profitului inclusiv al rentabilității. Toate aceste restricții au caracter obiectiv și dimensionează amploarea procesului productiv.
Analiza situației financiare pe baza bilanțului
În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilității economice capitaluri investite), rentabilității financiare capitaluri proprii). Aprecierea condițiilor în care sunt realizate echilibrurile financiare și deducerea gradului de autonomie a întreprinderii.
Bilanțul are ca obiectiv prezentarea fidelă de informații despre poziția financiară a întreprinderii, capacitatea acestiua de a se adapta schimbării domeniului cu ajutorul resurselor economiei controlate activelor), a structurii de finanțare datorii și capitaluri proprii), precum și cu ajutorul unor indicatori economico – financiari lichiditate și solvabilitate).
Analiza financiară parcurge mai multe etape care presupune cercetarea unor informații care implică continuarea activității întreprinderii. Scopul principal al acestui studiu îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt, mediu și lung.
În analiza diagnostic se utilizează diverse tipuri de bilanț, criterii de clasament al activelor și pasivelor bilanțului diferă în funcție de scopul urmărit în analiză și de utilizare, ceea ce a condus la existența unor tipuri modele) de bilanț cum ar fi:
Bilanțul financiar lichiditate, exigibilitate) – constituie un suport al analizei financiare tradiționale ce are ca finalitate deservirea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii cât și creditorii.
Construcția bilanțului financiar implică respectarea unor principii și regului care impun coordonarea costului din bilanț după criterii pe termen scurt și termen lung.
Prin elementele constructive ale bilanțului se face distingerea între cele care rămân la dispoziția întreprinderii pe o durată de peste 1 an și cele care nu-i aparțin pe durata de sub 1 an.
Importanța bilanțului financiar în analiza financiară decurge din faptul că servește la determinarea marjei de securitate financiară prin fondul de rulment care permite întreprinderii să facă față riscurilor garantând solvabiliatea acesteia.
Prezentarea bilanțului financiar pune în evidență două părți distincte pe orizontală, partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilirea elementelor pe care îl compun necesarul de finanțat și resursele de finanțat permanent și partea inferioară care refelectă finanțarea ciclului de activitate necesar de finanțat pe termen scurt și resurse temporare de finanțare).
Bilanțul contabil clasic – constituit pe baza unui sistem dublu de plasament în activități după destinație și natură, iar în pasiv după apartenența și exigibilitate.
Construcția bilanțului funcțional – are la bază un set de principii și reguli să pună în evidență utilitatea și resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de funcționare a întreprinderii, gruparea costurilor fiind legată de operațiuni realizate în raport cu natura, destinația sau funcția lor.
În această prezentare bilanțul este destinat analizei funcționale care constituie o analiză externă.
Un principiu de elaborare a bilanțului funcțional se referă la exprimarea posturilor de bilanț la valoarea brută valoarea de origine a acestora) ceea ce impune includerea provizioanelor în capitaluri proprii ca resurse de autofinanțare a întreprinderii.
Rezultă că bilanțul funcțional constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux permițând determinarea variațiilor de stoc.
Al doilea principiu al bilanțului funcțional se referă la conceptul de stabilitate care are în vedere durata costurilor în patrimoniul acesta diferă de conceptul permanenței bilanțului financiar în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările financiare indiferent de scadența sa, iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt indiferent de scadență.
Al treilea principiu al aplicării a avut în vedere la structurarea costurilor și permite descrierea ciclurilor care compun viața întreprinderii și a echilibrelor ce decurg din ele.
Analistul financiar utilizează informații care se regăsesc în cea mai mare parte în ”Situațiile financiare anuale” ale întreprinderii, dintre acestea cele mai frecvent utilizate în analiză sunt bilanțul, contul de profit și pierdere și notele explicative.
Selecția informațiilor, stabilirea unor relatii semnificative intre acestea, evaluarea și interpretarea lor, reprezintă un proces complex, care stă la baza efectuării analizei economico – financiare. Informațiile oferite de sistemele contabile armonizate cu normele internaționale par să corespundă în mai mare măsură exigențelor utilizatorilor finali și în special ale analiștilor financiari. În România ,OMF nr.1752/2005 si OMF nr.2374/2007 și mai nou OMF 1802/2014 pentru apobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, implică o etapă importantă în procesul de perfecționare și normalizare a sistemului contabil național.
Contabilitatea din țara noastră se află în prezent într-un proces de implementare graduală a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară fapt confirmat de cele două regelmentări emise de Ministerul Finanțelor Publice OMFP nr. 907/2005 privind aprobarea categoriilor de persoane juridice care aplică reglementări contabile conforme cu IFRS, respectiv reglementări contabile conforme cu directivele europene și OMFP nr 1121/2006 privind aplicarea IFRS.
La nivel mondial, tendința generală în domeniul contabilității este aceea de convergență a sistemelor contabile de referință, ca răspuns la procesul de globalizare a economiilor.
În acest sens, organismele internaționale International Acounting Standards Board și Financial Accounting Standards Board desfașoară negocieri în vederea eliminării diferențelor existente între cele două sisteme contabile, astfel încât utilizatorii instuțiilor financiare să beneficieze de informații omogene, indeferent unde se află.
În cadrul Uniunii Europene, grupurile de societăți aplică deja IFRS la nivelul situațiilor financiare consolidate, aplicarea acestora și de către societățile individuale fiind doar o chestiune de timp.
Informațiile despre poziția financiară sunt reflectate de bilanț. Aceasta este influențată de resursele economice pe care întreprinderea le controlează, de structura sa financiară, solvabilitatea sa și lichiditatea, de capacitatea sa de a se adapta schimbărilor mediului în care își desfășoară activitatea.
Norme cu circuit internațional, printre care se numără Standardele Intenaționale de Contablilitate, Stanadardele Internaționale de Raportare Financiară au fost emise și instituite din necesitatea informării corecte, inteligibile, relevante, credibile a utilizatorilor (investitori, creditori, furnizori, clienți, public,etc.) asupra situației financiare a întreprinderilor, caracterizată prin: poziție financiară, performanță, modificarea poziției financiare, capacitatea de a genera fluxuri de numerar și echivalențele de numerar.
Adaptabilitatea financiară a unei întreprinderi reprezintă abilitatea acesteia de a acționa efectiv pentru a modifica ritmul și marimea fluxurilor de trezorerie, răspunzând astfel la necesitățile neașteptate sau la oportunitățile ivite.
O întreprindere dorește să aibă o adaptabilitate financiară pentru că acestă calitate o ajută în a atenua riscurile cu care se confruntă activitatea sa, iar în perioadele cu un nivel scăzut (sau poate chiar negativ) al fluxurilor monetare generate de diverse obligații, să supraviețuiască. O asemenea stare permite întreprinderii să beneficieze de oportunitățile apărute din operațiile de investiții.
Riscurile cu care întreprinderea se confruntă și apetitul pentru risc al investitorilor săi vor determina modul și măsura în care aceasta dorește să fie adaptabilă din punct de vedere financiar.
Adaptabilitatea financiară depinde printre altele și de capacitatea firmei de a obține lichidități în urma vânzării de active, dar fără a afecta continuitatea operațiilor; a procura noi capitaluri; a atinge o îmbunătățire rapidă a încasărilor nete de lichidități generate de operațiile de exploatare.
Contul de profit și pierdere
În mediul de afaceri, termenul de performanță este explicat printr-un ”succes”, în plan general sau pe domenii specifice de activitate ale întreprinderii. Acest ”succes” poate fi cuantificat cu ajutorul unui ansamblu de indicatori sau criterii de natura cantitativă și calitativă (imagine de marcă, climat social, reputația echipei manageriale, profit, rentabilitate, cifră de afaceri, cash – flow, cotă de piață, cost de externalitate, etc.) și este expresia gestiunii activității întreprinderii.
În general, performanța exprimă:
fie rezultatul unei acțiuni: în cele mai multe cazuri, cuvântul performanță este asociat rezultatului pozitiv al unei acțiuni, rezultatul bun obținut într-un domeniu particular de activitate;
fie reușita: performanța este asociată reușitei, succesului într-un anumit domeniu;
fie o acțiune care duce la succes.
Informația pentru analiza performanțelor întreprinderii este preluată din contul de profit și pierdere. Conform IAS 1 ”Prezentarea situațiilor financiare” sunt necesare întocmirea a două situații financiare pentru a se reflecta performanțele economico – financiare ale întreprinderii și anume contul de profit și pierdere și situația modificărilor capitalului propriu. Cel de-al doilea document contabil oferă informații despre poziția financiară și sintetizează unele câștiguri și pierderi nereprezentate în mod curent în contul de profit și pierdere, dar care afectează direct capitalul propriu al întreprinderii.
Contul de profit și pierdere constituie o sinteză a contabilitității de flux la nivel microeconomic, pentru că pune în evidență fluxurile de valoare care au contribuit la creșterea sau la diminuarea averii întreprinderii pe parcursul unui exercițiu financiar.
Informațiile conținute în contul de profit și pierdere sunt utile pentru evaluarea performanțelor, trecute și prezente, dar și pentru estimarea rezultatelor viitoare.
Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari
Indicatori de lichiditate
Lichiditatea exprimã capacitatea unei entitãți de a face fațã plãþilor scadente. Dacã lichiditatea financiarã reflectã capacitatea entitãþii economice de a face faþã datoriilor pe termen scurt, solvabilitatea financiarã vizeazã coordonatele medii ºi lungi ale plãþii acesteia.
În legãturã cu LICHIDITATEA FINANCIARÃ existã mai multe opinii în literatura de specialitate:
Lichiditatea financiarã este o componentã a diagnosticului financiar
Lichiditatea financiarã este formã a capacitãții de platã
Lichiditatea financiarã este o stare parþialã a a echilibrului pe termen scurt a unei întreprinderi, de obicei durata exerciþiului financiar
Lichiditatea financiarã aratã capacitatea entitãþii de a-si acoperi datoriile curente din activele curente.
Starea de lichiditate financiarã depinde de urmãtorii factori:
De raportul dintre viteza de rotație a creanțelor și viteza de rotație a obligațiilor pe termen scurt. Cu cât timpul între douã încasãri succesive se diminueazã, iar timpul între douã plãți succesive se mãrește, cu atât se consolideazã starea de lichiditate
trezorerie netã pozitivã consolideazã starea de lichiditate financiarã
amortizare acceleratã a activelor corporale disponibilizeazã resurse financiare necesare plãþii obligaþiilor scadente
Creșterea provizioanelor pentru riscuri ºi cheltuieli poate reprezenta o sursã realã de lichiditãþi
Starea de profitabilitate realã (fapticã) este componentã de bazã a lichiditãþii financiare
Conform reglementãrilor în vigoare (OMFP nr. 1802/2014), existã urmãtorii indicatori ai lichiditãții:
1. Lichiditatea generalã (curentã) (LG)
2. Lichiditatea intermediarã (imediatã, test acid) (LI)
3. Lichiditatea efectivã (LE)
1. Lichiditatea generalã (curentã) (LG) reflectã capacitatea activelor curente de a se transforma în disponibilitãți bãnești care sã acopere datoriile scadente ale entitãții.
Indicatorul se poate calcula în douã modalitãți:
În formã absolutã:
LG = AC – DTS
În formã relativã:
= * 100
Unde:
AC = Active circulante( Stocuri + Creante + Trezoreria neta )
DTS = Sume datorate instituþiilor de credit (credite bancare pe termen scurt) + Datorii comerciale + Efecte de Comerþ de Plãtit + Avansuri încasate în contul comenzilor + Datorii Fiscale + Alte Datorii.
Optimul pentru R LG se situeazã în jurul valorii de 200% (cf. OMFP 3055/2009.
De cele mai multe ori se considerã cã rata lichiditãþii generale (curente) reflectã o situaþie bunã dacã are valori cuprinse între [120% – 200%], limita minimã a sa fiind de 100%. Apropierea de aceastã valoare aratã cã situaþia entitãþii este delicatã deoarece existã o corespondenþã deplinã între activele curente și resursele corespunzãtoare și orice întârziere în încasarea creanțelor conduce la imposibilitatea acoperirii obligaþiilor curente.
„În cazul unei rate a lichiditãþii curente sub 100%, situaþia devine riscantã deoarece întreprinderile sunt în situaþia de a înregistra plãþi restante cu influenþã nefavorabilã asupra fluxurilor lor monetare. În acest caz, remedierea situaþiei se poate realiza prin reducerea nivelului stocurilor fãrã a afecta continuitatea producþiei, sau prin reducerea termenului de încasare a creanþelor.”
Dacã rata lichiditãții generale (curente) are valori mai mari de de 120%, aceastã înseamnã cã situaþia lor este bunã, deoarece cel puþin pe termen scurt, datoritã activelor curente mai mari decât obligaþiile curente, acestea au capacitatea de a-și achita datoriile exigibile. În acest caz, apariþia unor evenimente neprevãzute în miºcarea activelor circulante sau în deteriorarea valorii acestora este acoperitã din diferenþa dintre activele curente și datoriile curente.
„ De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul cã o ratã a lichiditãþii curente mai mare de 200%-250% nu înseamnã întotdeauna o activitate eficientã deoarece mãrimea acestei rate e influenþatã de mãrimea stocurilor care de multe ori se caracterizeazã printr-un nivel redus al lichiditãþii (stocuri cu miºcare lentã sau fãrã miºcare, stocuri degradate sau greu vandabile etc.).”
2. Lichiditatea intermediarã (imediatã, test acid) (LI) evidenþiazã capacitatea activelor curente, altele decât stocurile (S) de a participa la finanþarea datoriilor curente ale întreprinderii.
Indicatorul se poate calcula în douã modalitãþi:
În formã absolutã:
LI = (AC – S) – DTS
În formã relativã:
= * 100
Intervalul de siguranþã pentru RLI este [50%-100%→150%].
Depãºirea nivelului optim poate reflecta o gestionare ineficientã fie a creanþelor (dificultãþi în ceea ce priveºte încasarea lor), fie a resurselor monetare (lipsa unei politici eficiente de plasamente).
3. Lichiditatea efectivã (LE) mãsoarã gradul în care trezoreria acoperã plãþile scadente ale emtitatii.
Indicatorul se poate calcula în douã modalitãþi:
În formã absolutã:
LE = TR – DTS
În formã relativã:
= * 100
Valoarea optimã a acestei rate este cuprinsã între [40% – 60%]. În prezent aceastã ratã poate evolua ºi sub acest nivel, cu menþiunea faptului cã riscul pe care ºi-l asumã creditorii întreprinderii este mai mare decât riscul pe care ºi-l asumã proprietarii.
„ Indicatorii de lichiditate caracterizeazã calitatea activitãþii economico-financiare care scade atunci când mijloacele bãneºti sunt avansate în elemente de active circulante cu o rotaþie încetinitã sau întreruptã (mãrfuri greu vandabile, clienþi neîncasaþi al timp, materii prime degradate).
Gradul de lichiditate a elementelor de active circulante are o influenþã directã asupra echilibrului financiar. Cu cât nivelul lichiditãþii este mai mic sau înregistreazã o tendinþã de scãdere, influenþa se transmite direct asupra necesarului de fond de rulment care va înregistra valori crescãtoare. În ultimã instanþã, deprecierea gradului de lichiditate va influenþa structura utilizãrilor temporare ºi implicit echilibrul entitatiii pe termen scurt.”
Indicatori de risc
Indicatorul gradului de îndatorare = * 100
Unde:
Capital împrumutat = credite peste 1 an
Indicatori de activitate ( de gestiune )
„ Indicatorii de gestiune furnizeazã informaþii cu privire la :
– viteza de intrare sau de ieºire a fluxurilor de numerar;
– capacitatea instituþiei de a controla capitalul circulant ºi activitãþile de bazã. „
Principalii indicatori de activitate sunt:
– viteza de rotație a debitelor clienți;
– viteza de rotație a activelor imobilizate;
– viteza de rotație a activelor totale.
a. Viteza de rotație a debitelor-clienti
– acest indicator calculeazã eficacitatea instituþiei în colectarea creanþelor sale; – exprimã numãrul de zile pânã la data la care debitorii îºi achitã datoriile cãtre instituþie.
Viteza de rotaþie a debitelor-clienti = * 180
O valoare în crestere a acestui indicator poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si, în consecinta, creante mai greu de încasat (clienti rau platnici).
b.Viteza de rotaþie a activelor imobilizate
– Acest indicator evalueazã eficacitatea managementului activelor imobilizate prin examinarea valorii cifrei de afaceri (pentru societãțile de investiții financiare valoarea veniturilor activitãții curente) generate de o anumitã cantitate de active imobilizate.
Viteza de rotație a activelor imobilizate =
c. Viteza de rotație a activelor totale
Viteza de rotație a activelor totale =
˚ pentru societatile de investitii financiare se întelege total venituri din activitatea curentă.
Indicatori de profitabilitate
Acești indicatori exprimã eficienþa instituþiei în realizarea de profit din resursele disponibile.
Indicatorul rentabilitatea capitalului angajat
– Acest indicator reprezintã profitul pe care-l obține instituția din banii investiți în afaceri;
Indicatorul rentabilitatea capitalului angajat =
– Capitalul angajat se referã la banii investiþi în instituþie atât de cãtre acþionari, cât ºi de creditori pe termen lung ºi este egal cu totalul capitalurilor proprii.
Solvabilitatea pe termen lung
„Solvabilitatea financiarã reprezintã capacitatea unei întreprinderi de a rambursa la scadențã ratele și dobânzile aferente creditelor angajate fațã de bãnci, pe termen mediu și lung. Solvabilitatea financiarã este specificã mai multor circuite financiare derulate pe parcursul mai multor exerciții financiare.”
In forma absoluta:
SL= AB – RCL
In forma relativa :
= * 100
Unde:
– reprezintã activul bilanțier rãmas dupã ce s-a fãcut fațã plãþilor pe termen scurt și termen mediu (RCM) = AI + LG – RCM
Capitolul II. Prezentarea societatii Construcții Lemn SRL
Piața materialelor de construcții
În România se vând anual materiale de construcții în valoare de circa 5 miliarde de euro, ceea ce înseamnă o cifră de afaceri de 227 de euro/ locuitor, se arată într-un studiu întocmit de ACOM Materiale de construcții SA. Media europeană se situează la peste 2.000 euro/locuitor/an, iar piața va crește în intervalul următor cu 4,5% – 6,5% anual. "Industria românească a materialelor de construcții s-a dezvoltat puternic începând din anul 2000 din punct de vedere al economiei de piață și trebuie să facă față de pe acum concurenței internaționale.
Toate concernele internaționale au investit în România în domeniile cimentului (Lafarge, Holcim, Heidelberger Cement), varului (Carmeuse) și blocurilor de zidărie (Wienerberger), structura producătorilor autohtoni având azi un caracter european. Momentan este caracteristic faptul că, pentru unele produse, necesarul este mai mare decât capacitățile de producție, ca de exemplu la blocurile de zidărie, cărămizi, țiglele arse și metal, se mai arată în analiza ACOM.
Numărul comercianților de materiale de construcții s-a majorat – în perioada 1992 – 2004, de la 350 la peste 2.000. Cifra de afaceri anuală se situează – la comercianții mici – la aproximativ 100.000 de euro, dar în zonele urbane mari poate atinge 20 milioane de euro. In țara noastră media veniturilor totale este apreciată la 2 milioane de euro, în timp ce în alte state din Europa, media pe distribuitor/an este de circa 10 milioane de euro. Au fost construite centre comerciale în majoritatea orașelor din țară.
In ultimii ani, companiile internaționale de profil și-au extins activitatea în țara noastră. Deschiderea unor mari centre comerciale, cum ar fi Praktiker, Obi și Metro, au presupus – în mare parte – realizarea de noi construcții , iar această tendință va continua. "Agenții economici trebuie să se confrunte de astăzi cu concurența și să dovedească faptul că domeniul este competitiv", apreciază reprezentanții ACOM.
Aproape în toate orașele cu peste 30.000 de locuitori există magazine cu departamente speciale de materiale de construcții , care se aprovizionează centralizat. Acestea se caracterizează prin condiții bune de preț, un aspect profesional unitar și un sortiment vast, de până la 30.000 de articole.
Comercianții de materiale de construcții din România încep deja să se confrunte cu o concurență europeană puternică și este necesar să dovedească, că domeniul pe care îl reprezintă este competitiv și puternic, adaptat unei economii de piață la nivel european. Având în vedere aceste aspecte, necesitatea cunoașterii și asimilării unui concept implementat cu succes în țările cu economie fiabilă devine de la sine înțeleasă.
Piața materialelor de construcții se diversifică în fiecare zi. Constatăm însa că unele materiale nu numai că nu dispar, dar se perfecționează cu o viteză din ce în ce mai mare.
Prezentarea generală a societății
Date de identificare a societății
a. Denumirea : Societatea comercială Construcții Lemn SRL
b. Sediul social: România, județul Giurgiu, Mihăilești,
Str. Unirii, nr. 1
c. Număr de înmatriculare: J52/44/1991
d. Cod fiscal: RO 1294010
e .Obiectul de activitate: În conformitate cu capitolul II, art. 5 din statutul societății, anexă la H.G. nr. 194/22.03.1991 privind înființarea societății comerciale, obiectul de activitate al acesteia constă în comerțul cu amănuntul și cu ridicata de materiale de construcții.
f. Forma juridică – capitalul social. Societatea este persoană juridică română, având forma juridică de societate cu răspundere limitată și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu propriul statut.
Societatea s-a înființat in conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 si durata este nelimitată, cu începere de la data de 23.05.1991, când a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului, de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Giurgiu, sub numărul J52/44/1991.
Capitalul social la înregistrarea societății, stabilit conform H.G. 194/1991 a fost de 200 RON pentru ca după reevaluări și modificări succesive de patrimoniu să ajungă în prezent să aibă un capital subscris și vărsat integral de 330.000 RON.
Structura organizatorică și de conducere
Potrivit structurii organizatorice aprobate în octombrie 2011, organigrama include numai servicii funcționale, numărul angajaților fiind de 36 salariați permanenți. La nivel strategic, conducerea societății este asigurată de către administratorul unic.
Se apreciază că structura organizatorică, prezentată în organigramă, este corelată cu structura de activitate actuală a societății comerciale și echipa de conducere asigură coordonarea operațională a tuturor activităților.
Personalul din cadrul societății comerciale, la data 29.12.2015 se prezintă, în funcție de domeniul de activitate, astfel:
I. Administrator unic 1 persoană;
II. Directori executivi:
Director Marketing 1 persoană;
Director Economic 1 persoană;
III. Personal TESA:
Contabil 2 persoane;
Casier 1 persoană;
Secretară 1 persoană;
IV. Personal administrativ 1 persoană;
V. Personal necalificat 28 persoane;
Potențialul tehnico-productiv
În prezent, societatea comercială deține în patrimoniu următoarele tipuri de mijloace fixe:
clădiri și construcții speciale ;
mașini, utilaje și instalații tehnologice specifice activităților din sectorul construcțiilor;
mijloace de transport intern și de uz general;
mobilier și echipamente de birotică.
Societatea deține un parc auto propriu care cuprinde: 14 tiruri marca Volvo, 2 motostivuitoare marca Nissan, 1 macara, 1 dubă marca Iveco 3.5 to, 1 rabă 10 to si 3 autoturisme.
Analiza utilizării resurselor umane
Este cunoscut faptul că orice întreprindere are printre funcțiunile sale și cea de personal, care cuprinde numeroase activități. În cazul întreprinderilor moderne și în contextul perfecționării managementului, având în vedere contribuția sa la îmbunătățirea performanțelor economice ale acestora, funcțiunea de personal cunoaște o abordare nouă, pornind de la rolul deosebit, care revine resurselor umane în organizație. Se urmărește, pe de o parte asigurarea aportului acestora la realizarea obiectivelor întreprinderii, iar, pe de altă parte, dezvoltarea lor, sub diverse aspecte.
Într-adevăr, resursele umane dețin un loc privilegiat în activitatea oricărei întreprinderi. Fără resurse umane o întreprindere, oricare ar fi ea, nu reprezintă absolut nimic, ele având rolul determinant în funcționarea acesteia. Ca urmare, nu întâmplător se apreciază că resursele umane reprezintă una din cele mai importante investiții ale întreprinderii: este vorba de un capital aparte, care, prin activitatea sa, prin comportament și creativitate poate contribui, în mod decisiv la succesul unei întreprinderi, oferindu-i o poziție avantajoasă în competiția în care se află cu întreprinderile similare.
Managementul societății comerciale SC Construcții Lemn SRL. se asigură cu competență de:
directorul general – Dl. Luca Marian, care este administratorul unic al societății ,de profesie economist și cu o vechime în specialitate de 20 ani;
directorul marketing – Dl. Cristian Baclea, de profesie economist, cu o vechime în activitate de peste 10 ani;
directorul economic – Dna. Maria Apostoiu, de profesie economist, cu o vechime în activitate de 15 ani.
Managementul practicat de echipa de conducere a societății comerciale este axat pe problemele activității curente, dar și pe cele îndreptate spre funcțiunile de organizare și previziune.
Obiectivul strategic principal urmărește asigurarea resurselor pentru plata datoriilor și creșterea rentabilității activităților productive.
Încadrarea cu personal s-a efectuat în funcție de necesitățile activităților funcționale și administrative, pe criterii de specializare, la cerințele compartimentelor organizate.
Astfel, evoluția și structura forței de muncă la societatea comercială SC Construcții Lemn SRL se prezintă conform tabelului următor:
Tabel nr. 1 Structura forței de muncă
Sursa: Ștatele de salarii și fișele postului ale societății analizate
Din analiza datelor prezentate în tabelul de mai sus se constată că structura forței de muncă a fost oarecum constantă. Nu s-au înregistrat creșteri mari de personal de la an la an.
Principalele produse comercializate
În prezent societatea importă și distribuie peste 10 000 tone de tabla zincată, 3000 tone produse metalurgice (țevi de instalații, produse laminate, profile sudate și laminate)
De asemenea societatea deține depozite în toată țara dintre care 3 în București, unul în Mihăilești și unul în Videle.
Produsele pe care le comercializează includ toată gama de materiale de construcții dintre care:
Tablă zincată, diverse dimensiuni
Tablă zincată colorată, cutată, ondulată
Tablă decapată
Țevi negre și zincate de instalații
Țevi PE , PVC, PP, Pex-Al
Profile laminate: cornier laminat, platband
Ciment, var, ipsos, adeziv, bitum
Cherestea
Sisteme de gips carton
Plasă sudată, sârmă, cuie
Oțel beton, PC
Cărămidă eficientă, cărămidă Porotherm,
BCA, Țiglă
Vată minerală, Polistiren expandat, etc.
Țiglă metalică LINDAB
Operațiunile ocazionate de existența și mișcarea stocurilor se consemnează în următoarele documente de evidență operativă:
Pentru operațiunile de aprovizionare de la furnizori: comenzi, contracte economice, confirmare de contracte;
Pentru bunurile livrate de furnizori: aviz de însoțire a mărfii, factură fiscală;
Pentru lipsurile constate la recepția transportului: proces verbal de constatare;
Pentru recepția cantitativă efectuată de gestionar: nota de recepție și constatare de diferențe;
Pentru evidența operativă la magazie sau depozit: fișa de magazie (se întocmește separat pentru fel, calitate sau sortiment de stocuri);
Pentru eliberarea materialelor din magazie: bon de consum, fișa limită de consum;
Pentru livrarea de produse și marfă: dispoziția de livrare, aviz de însoțire, factură fiscală;
Capitolul III. Studiu privind analiza economico-financiara a societatii
Construcții Lemn SRL
Analiza patrimonială pe baza bilanțului
Schema nr.2 Structura Bilanț
Pe orizontală, schema bilanțului are două părți :
partea de sus (nevoi, respectiv capitaluri permanente) care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun, adică echilibrul financiar pe termen lung.
partea de jos (nevoi, resurse temporare) evidențiază conjunctura, ciclul de activitate surprinzând echilibrul financiar pe termen scurt.
Transpunerea în practică a aspectelor privind analiza economico – financiară este realizată prin prisma societății analizate, “ Construcții Lemn SRL”.
Situația financiară comparată a societății Construcții Lemn SRL” pentru anii 2013, 2014 și 2015, conform situațiilor financiare individuale se prezintă astfel:
Tabel nr. 2 Situații financiare individuale Construcții Lemn SRL
Structura activelor în perioada 2013-2015 la Constructii Lemn SRL se prezintă astfel:
Tabel nr. 3 Situații financiare individuale
Grafic, datele din tabelul de mai sus se prezintă astfel:
Grafic nr. 1 Evoluția activelor la Construcții Lemn SRL
Se observa la “Constructii Lemn SRL”, O scadere a imobilizarilor nete in anul 2014 fata de 2013 in valoare de 421,222 Lei, apoi in 2015 se inregistreaza tot o scadere fata de anul precedent de 57,363 Lei.
Nivelul activelor imobilizate au avut un trend descrescator de la 2014 la 2013 si 2015 la 2014, aceste scăderi se datorează faptului că societatea nu a mai achiziționat noi active imobilzate, iar valoarea netă a celor existente a scăzut prin înregistrarea amortizării anuale.
În paralel, vom analiza structura activelor în perioada 2013 – 2015 la „Constructii Lemn SRL”:
Tabel nr. 4 Evoluția activelor la Constructii Lemn SRL
Grafic nr. 2 Evoluția activelor circulante la Constructii lemn SRL
Graficul de mai sus reprezinta evolutia activelor circulante „Constructii Lemn SRL”. Din structura prezentata se observa o scadere a activelor circulante in perioada 2013-2015, in 2014 fata de 2013 de 18.468 lei si 3.822 lei in 2015 fata de 2014.
Cifra de afaceri, venituri totale, cheltuileli totale și profit brut
Situația comparativă a indicatorilor din contul de profit și pierdere din perioada 2013-2015 la „Constructii Lemn SRL” se prezintă astfel:
Tabel nr.5 Evoluția indicatorilor din CPP la Constructii lemn SRL
Grafic, datele din tabelul de mai sus se prezintă astfel:
Grafic nr. 3 Evoluția indicatorilor din CPP la Constructii Lemn SRL
Se poate observa ca cifra de afaceri, respectiv veniturile totale au scazut in 2014 si 2015, aceasta scadere s-a datorat unor cheltuieli mai mici, care au dus la o crestere semnificativa a profitului in 2014 dar care a avut si o scadere de 36.670 lei in 2015.
Diagnosticul financiar global al întreprinderii pe ultimii trei ani
Tabel nr.6 Situația societății aferentă anilor: 2013, 2014 si 2015
Active curente = stocuri + creante + disponibilitati banesti
Datorii curente = datorii pe termen scurt catre furnizori, salariati, banci si datorii fiscal
Capital împrumutat = credite peste 1 an
Capital angajat = capital social + rezerve + credite peste 1 an
Costul vânzarilor reprezintă costul bunurilor vândute (cifra de afaceri).
Stoc mediu = stocuri
Active totale = active imobilizate + active circulante ( stocuri, creanțe,investiții pe termen scurt, casa și conturi la bănci) + cheltuieli în avans.
Situația netă
Din punct de vedere financiar, bilanțul reprezintă o descriere a resurselor investite (pasivele) și a alocării acestora (activele) și reflectă realizarea echilibrului financiar al agentului economic pe termen scurt prin compararea scadenței pasivelor cu lichiditatea activelor.
Bilanțul lichiditate-exigibilitate, care mai poartă numele de bilanț financiar sau de bilanț patrimonial, se construiește pe baza bilanțului contabil, având în centrul său noțiunea de patrimoniu și de drepturi și obligații ce apar în legătură cu posesia și folosirea elementelor sale.
Astfel analiza lichidității-exigibilității se sprijină, pe de o parte pe concepția patrimonială a întreprinderii, iar pe de altă parte pe criteriile de clasificare a posturilor bilanțere. În optica acestui tip de analiză "întreprinderea apare ca o entitate juridico-economică ce posedă un patrimoniu inventariat în activul și pasivul bilanțului".
Expresia cea mai simplă a valorii patrimoniale a unei întreprinderi la data încheierii exercițiului o reprezintă activul net contabil, respectiv capitalurile proprii calculate ca diferență între activul total și datoriile totale contractate. Acest indicator se mai numește și situație netă (SN).
Situatia neta 2013 = Total Active – Datorii Curente = 5.811.844 – 3.545.095 = 2.266.749
Situatia neta 2013 = Total Active – Datorii Curente = 8.405.568 – 2.741.023 = 5.664.545
Situatia neta 2013 = Total Active – Datorii Curente = 8.979.569 – 2.444.263 = 6.535.306
Acest indicator interesează proprietarii întreprinderii, care vor să cunoască valoarea pe care ei o posedă, dar, în egală măsură, și creditorii pentru care activul realizabil constituie gajul creanțelor lor. În cazul întreprinderii noastre, datorită calculelor de mai sus, situația netă reflectă o situație pozitivă și crescătoare, ceea ce înseamnă că această creștere este consecința reinvestirii unei părți din profitul net. Creșterea situației nete marchează atingerea obiectivului major al gestiunii financiare și anume maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii.
Fondul de rulment-indicator complex al echilibrului financiar al firmei
Pentru menținerea echilibrului financiar, firma trebuie să asigure egalitatea dintre componentele de același fel dintre cele două mari mase patrimoniale din care se compune bilanțul contabil, adică ar trebui să respecte două egalități fundamentale :
activele imobilizate=capitaluri permanente
activele circulante=datorii pe termen scurt.
Fondul de rulment reprezintă « un concept și în același timp un
Indicator pe cât de vechi pe atât de actual » și unul din principalele instrumente utilizate și la noi, după 1998, în analiza echilibrului financiar static. O primă apreciere a fondului de rulment este cea tradițională care îl privește ca pe o marjă de securitate pentru creditorii întreprinderii. Originea acestei aprecieri se află în practica bancară. Într-adevăr, atunci când un bancher examinează o cerere de credite este preocupat să afle dacă întreprinderea va fi în măsură să ramburseze creditul la scadență. Astfel, capacitatea de rambursare este condiționată de raportul dintre lichiditatea activelor și exigibilitatea datoriilor întreprinderii.
Fondul de rulment se obține ca mărime folosind informațiile din bilanțul financiar și reprezintă un indicator « senzor », prin care este apreciată situația financiară a întreprinderii la un moment dat, starea ei de echilibru. El semnifică « o marjă de siguranță » pentru gestiunea financiară a întreprinderii, pe seama acestuia urmând a se face față obligațiilor scadente în situația în care, în derularea activității, intervin factori nedoriți, cum ar fi : neonorarea unor obligații de către unii clienți ai întreprinderii, goluri în aprovizionare, stagnarea în fabricație, neobținerea la timp a unor credite comerciale ori împrumuturi bancare, fenomene social-politice negative, dar în același timp și ilustrare a felului în care se realizează finanțarea nevoilor pe seama capitalului permanent al întreprinderii.
Fondul de rulment net sau permanent este indicatorul determinat pe baza bilanțului financiar și se mai numește fond de rulment lichiditate sau financiar (FRF). Utilizarea fondului de rulment, potrivit acestei accepțiuni, este necesară pentru a aprecia cât de consistentă este lichiditatea întreprinderii și, implicit, cât de consolidat este echilibrul financiar pe termen scurt. Acesta trebuie să aibă o mărime « optimă » pentru a permite constituirea de stocuri necesare desfășurării normale a activității întreprinderii, în condiții de eficiență și de a imoboliza un volum cât mai mic de capital permanent, deoarece costul acestuia este mult mai mare decât al capitalului pe termen scurt( dobânda). Fondul de rulment reprezintă o mărime de calcul rezultată prin prelucrarea informațiilor din bilanț, potrivit:
FRF = CAPITALURI PERMANENTE – IMOBILIZARI NETE
FRF 2013 = 8.296.048 – 3.545.095 = 4.750.953
FRF 2014 = 8.277.580 – 2.741.023 = 5.536.557
FRF 2015 = 8.273.758 – 2.444.263 = 5.829.495
Fondul de rulment financiar poate fi analizat și în funcție de structura capitalurilor permenente formate din capitalurile proprii și datoriile cu scadență mai mare de un an. Indicatorul care relevă acest grad de autonomie financiară este fondul de rulment propriu adică excedentul capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete, determinat conform relatiei:
FRP = capitaluri proprii – imobilizari nete
FRP 2013 = 1.100.280 – 2.266.749 = – 1.166.469
FRP 2014 = 1.149.666 – 5.664.545 = – 4.514.879
FRP 2015 = 1.164.472 – 6.535.306 = – 5.370.834
Fondul de Rulment propriu este negativ, ceea ce confirma ca intreprinderea dispune de o autonomie financiara care nu ii permite finantarea imobilizarilor nete din capitalurile proprii.
Nevoia de fond de rulment
Pornind de la un anumit echilibru, care trebuie să existe între nevoile temporale și resursele temporare, bilanțul financiar pune în evidență un alt indicator de echilibru financiar denumit nevoia de fond de rulment (NFR). Nevoia de fond de rulment reprezinta capitalul permanent atras în circuit, peste nivelul activelor imobilizate. Ea rezultă din mișcarea activelor circulante și a datoriilor pe termen scurt și variază în funcție de un plafon minim al activelor circulante impus de necesitatea de a asigura continuitatea aprovizionărilor, fabricației și comercializării, evităndu-se în acest fel eventualele perturbații ale ciclului de exploatare. Plafonul maxim se referă la limita superioară a datoriilor admise.
Dintre cele două mărimi de calcul activele circulante prezintă un caracter de obiectivitate, întrucât nevoia de active circulante este impusă de o serie de factori obiectivi cum sunt : profilul de activitate, nivelul performanțelor tehnologice, condițiile de aprovizionare, modul specific de organizare și înfăptuire a fabricației, condițiile și modalitățile de comercializare a produselor, modalitățile de decontare cu furnizorii și beneficiarii.
NFR = NEVOI TEMPORARE – RESURSE TEMPORARE
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans- Casa si conturi la banci) – (Datorii ce trebuie platite într-un an + Credite bancare + Venituri în avans).
Tabel nr. 7 Indicatori
NFR 2013 = ( 8.296.048 + 511.681 – 200.794 ) – 3.545.095 = 5.061.840
NFR 2014 = ( 8.277.580 + 855.955 – 146.742 ) – 2.741.023 = 6.245.770
NFR 2015 = ( 8.273.758 + 635.186 – 61.586 ) – 2.444.263 = 6.403.095
În cei trei ani analizați, observăm că Nevoia de Fond De Rulment, NFR > 0, ceea ce rezultă un plus de nevoi temporare în raport cu resursele posibile de mobilizat. Situația este considerată normală, fiind rezultatul creșterii nevoii de finanțare a ciclului de exploatare.
Trezorerie netă
“ Ansamblul operațiilor bănești și financiare efectuate de orice agent economic în scopul procurării și cheltuirii mijloacelor bănești, exprimă modul cel mai general conținut conceptului de trezorerie”.
Trezoreria netă este o corelație dintre disponibilitățile bănești ale unității și contribuția băncilor prin credit la acoperirea necesarului de mijloace circulante și reprezintă capacitatea întreprinderii de a face plăți imediate din propriile disponibilități.
Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete în cadrul mai multor exerciții succesive demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.
În cadrul analizei patrimoniale diferențz dintre fondul de rulment financiar și nevoia de fond de rulment reprezintă trezoreria netă(TN).
TN = FOND DE RULMENT – NECESAR DE FOND DE RULMENT
TN 2013 = 4.750.953 – 5.061.840 = – 310.887
TN 2014 = 5.536.557 – 6.245.770 = – 709.213
TN 2015 = 5.829.495 – 6.403.095 = – 573.600
Trezoreria netă negativă (FRF < NFR) semnifică un dezechilibru financiar la încheierea exercițiului contabil, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt. Această situație evidențiază dependență întreprinderii de resursele financiare externe. Situația de dependență limitează autonomia financiară pe termen scurt. Chiar dacă trezoreria netă negativă evidențiază o anumită dependență financiară, aceasta nu trebuie să fie interpretată ca o stare de insolvabilitate. Pot exista întreprinderi cu o astfel de situație, care să supraviețuiască și să prospere, dacă partenerii lor financiari acceptă menținerea resurselor de trezorerie încredințate acestora pentru acoperirea pasivului exigibil.
Solvabilitate
Noțiunea de solvabilitate provine de la latinescul " solvere" care înseamnă a plăti Si reprezintă capacitatea întreprinderii de a achita toate obligațiile bănești – imediate și îndepărtate – față de terți. O întreprindere este solvabilă atunci când suma activelor fixe, financiare și circulante este cel puțin egală cu totalul datoriilor sau obligațiilor. O firmă poate fi solvabilă chiar dacă la un moment dat, din lipsă de lichidități, nu prezintă capacitatea de plată.
Solvabilitatea financiară este capacitatea unei societăți comerciale de a rambursa la scadență ratele și dobânzile aferente creditelor angajate față de bănci sau alte instituții financiare. Dacă lichiditatea vizează obligațiile pe termen scurt, solvabilitatea se referă la toate obligațiile pe care firma le are față de creditori indiferent de perioada de angajare a acestor obligații : pe termen scurt, mediu sau lung.
Solvabilitatea financiară exprimă una din stările generale ale echilibrului financiar al unei societăți comerciale și se poate măsura prin indicatorul "solvabilitate generală (SG)" sau rata solvabilității generale(RSG).
SG = active totale – datorii totale
Active totale
RSG = –––––––– x 100
Datorii totale
In urma analizei solvabilitatii asupra societatii noastre, observam ca in anii analizati, respectiv 2013, 2014 si 2015, rata solvabilitatii depaseste nivelul de 0.5, ceea ce ne indica un nivel satisfacator.
Analiza performanțelor întreprinderii pe baza indicatorilor din bilanț și contul de profit și pierdere pentru anul 2013
Indicatori de Lichiditate
Analiza lichidității unei companii reprezintă o modalitate de a testa capacitatea companiei de a face față obligațiilor sale pe termen scurt. Acestea implică acele active care pot fi convertite rapid în numerar.
Rata curentă este un indicator des utilizat în testarea lichidității unei companii, care reflectă raportul dintre activele circulante disponibile: stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, disponibilități bănești și datoriile curente.
Lichiditatea imediată, reflecta posibilitatea achitării datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat în casierie, a disponibilităților bancare și a plasamentelor de scurtă durată.
Indicatorul lichidități curente =
Prin calculul acestui indicator, se urmarește cum s-a realizat modalitatea de finanțare a activelor curente din datoriile curente. Rezultatul nostru fiind de 2.34, adică supraunitar, înseamnă că datoriile curente pot fi acoperite în întregime din activele curente, ceea ce indică o atenție mai mare datoriilor pe termen scurt din punct de vedere al evoluției volumului și costului acestora corelat cu stocurile, creanțele si disponibilitățile bănești).
Indicatorul Lichidității imediate =
Acest indicator presupune capacitatea firmei de a achita imediat datoriile curente. Rezultatul fiind de 0.17, cuprins între 0.2 – 0.3 procente, înseamnă că poate fi manipulat destul de ușor.
Indicatori de risc:
Indicatorul gradului de indatorare = = 4.28%
Indicatorul gradului de indatorare, este un indicator al indatorarii si calculeaza proportia in care activul total este finantat din alte surse decat cele proprii, cum ar fi credite, furnizori, datorii la stat.
Indicatorul privind acoperirea dobanzilor =
Rezultatul acestui indicator, ne arata ca se pot acoperi din profitul brut, cheltuielile cu dobanda, de 1.11 ori.
Indicatori de activitate ( indicatori de gestiune):
Viteza de rotație a stocurilor =
Societatea Construcții Lemn SRL, are un stoc comercial care parcurge ciclul producției-achiziție/ vânzare în medie de 1.42 ori într-un exercițiu financiar.
Numărul de zile de stocare =
Acest indicator, ne arată situația stocurilor, care sunt depozitate sau se află în una din fazele successive de producție, în medie de 256.86 de zile în cursul exercițiului financiar.
Viteza de rotatie a debitelor-clienti =
Rezultatul de 12.00 zile, ne arată la câte zile distanță, societatea noastră își încaseaza creanțele de la data constatării lor. Altfel, firma trebuie să iși acopere suplimentar costul distribuției 12.00 zile pe an, în restul perioadei, societatea trebuie sa finanțeze doar costul de achiziție/ producție al bunurilor vândute.
Viteza de rotație
a creditelor-furnizor =
Viteza de rotație a creditelor-furnizor, aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizori, luându-se în calcul valoarea tuturor aprovizionărilor de bunuri și nu doar aprovizionările aferente vânzărilor.
În acest caz, societatea își achită datoriile față de furnizorii de bunuri (stocuri aprovizionate și nu doar stocuri consumate aferente vânzărilor) în medie la aproximativ 7.18 zile.
Viteza de rotatie a activelor =
Din valoarea obținută de societatea Construcții Lemn, în exercițiul financiar curent, societatea și-ar putea finanța achiziția activelor imobilizate deținute în prezent, din cifra de afaceri, de 21.93 ori.
Viteza de rotație a activelor totale =
Viteza de rotație a activelor totale, ne arată de câte ori societatea își poate finanța toate activele deținute în prezent, până la sfarșitul anului. În cazul nostru, societatea poate finanța de 2.07 ori activele totale.
Indicatori de profitabilitate:
Rentabilitatea capitalului angajat=
Indicatorul exprimă randamentul investiției realizate, indiferent de purtătorul de risc: acționari sau bănci. În cazul nostru, rezultatul obținut de societate în exercițiul financiar încheiat fără a lua în calcul cheltuielile cu dobânda și impozitul de profit, reprezintă 0.00 % din valoarea resurselor interne și externe.
Marja bruta din vanzari=
Rezultatul acestui indicator, ne arată faptul că profitul din vânzarea mărfurilor obținut de societate, este de 0.00 % din totalul cifrei de afaceri. Acest rezultat se datorează domeniului de activitate al firmei, acela fiind de producție sau prestări servicii.
Analiza performanțelor întreprinderii pe baza indicatorilor din bilanț și contul de profit și pierdere pentru anul 2014
Indicatori de lichiditate:
Rata curentă este un indicator des utilizat în testarea lichidității unei companii, care reflectă raportul dintre activele circulante disponibile: stocuri, creanțe, investiții pe termen scurt, disponibilități bănești și datoriile curente.
Indicatorul lichidități curente =
Indicatorul Lichidității imediate = 0.24
Valoarea acestui indicator de 0.24, este considerata normal, fiind cuprinsa in intervalul “ 0.2 si 0.3”. Astfel, acest indicator poate fi manipulat destul de usor.
Indicatori de risc:
Indicatorul gradului de indatorare
Indicatorul gradului de indatorare = 467.16
Indicatorul arată cât la sută din capitalurile proprii reprezintă creditele peste 1 an și posibilitatea acoperirii acestora din rezerve și capitalul social.
Indicatorul privind acoperirea dobanzilor = 1.23
Indicatorul privind acoperirea dobânzilor, determină de câte ori entitatea achită cheltuielile cu dobânda. Valoarea acestuia de 1.23 prezintă o situație usor riscantă pentru societatea “Construcții Lemn SRL”.
Indicatorul “Viteza de rotație a stocurilor”, ne arată de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar. În acest caz, fiind de 1.43 ori.
Numărul de zile de stocare = 254.97
Indicatorul “ Numărul de zile de stocare”, ne indică numărul de zile in care bunurile sunt stocate in unitate. În cazul nostru, numărul de zile este de 254.97, ceea ce ne prezintă o situație nefavorabilă , în sensul că stocurile nu sunt utilizate în procesul de producție și aprovizionarile cu stocuri nu sunt ritmice.
Viteza de rotatie a debitelor-clienti =
Societatea își încasează creanțele în medie la 16.35 zile distanță de data constatării lor. Altfel, firma trebuie să-și acopere suplimentar costul distribuției/comercializării atâtea zile/an cât este valoarea indicatorului; în restul perioadei firma trebuie să finanteze doar costul de achizitie/productie al bunurilor vândute. Valoarea de 16.35 a acestui indicator, ne arata ca nu sunt probleme legate de controlul creditului acordat clientilor si in consecinta, creantele sunt incasate corespunzator.
În urma obținerii rezultatului la viteza de rotație a activelor totale, societatea ar putea finanța activele deținute în prezent, până la sfârșitul anului de 1.29 ori.
IV. Indicatori de profitabilitate:
Rentabilitatea capitalului angajat = = = 0.01
Rezultatele obținute de societate în exercitiul financiar încheiat fără a lua în considerare cheltuielile cu dobânda și impozitul pe profit reprezintă 0.01 % din valoarea resurselor interne și externe atrase pe termen lung în afacere.
Indicatorul exprimă randamentul investitiei realizate, indiferent de purtătorul de risc (actionari sau bănci).
Marja bruta din vanzari = * 100 = 0.55
Profitul din vânzarea mărfurilor obținut de către societatea Construcții Lemn SRL, are o pondere de 0.55 % din totalul cifrei de afaceri. Ponderea obținută fiind una redusă, se poate deduce că afacerea este vulnerabilă in fața competiției.
Analiza performanțelor întreprinderii pe baza indicatorilor din bilanț și contul de profit și pierdere pentru anul 2015
Indicatori de Lichiditate
Indicatorul lichidități curente =
Prin calculul acestui indicator, se urmarește cum s-a realizat modalitatea de finanțare a activelor curente din datoriile curente. Rezultatul nostru fiind de 3.38, adică supraunitar, înseamnă că datoriile curente pot fi acoperite în întregime din activele curente, ceea ce indică o atenție mai mare datoriilor pe termen scurt din punct de vedere al evoluției volumului și costului acestora corelat cu stocurile, creanțele si disponibilitățile bănești).
Indicatorul Lichidității imediate =
Acest indicator presupune capacitatea firmei de a achita imediat datoriile curente. Rezultatul fiind de 0.25, cuprins între 0.2 – 0.3 procente, înseamnă că poate fi manipulat destul de ușor.
Indicatori de risc:
Indicatorul gradului de indatorare = = 4.61%
Indicatorul gradului de indatorare, este un indicator al indatorarii si calculeaza proportia in care activul total este finantat din alte surse decat cele proprii, cum ar fi credite, furnizori, datorii la stat.
Indicatorul privind acoperirea dobanzilor =
Rezultatul acestui indicator, ne arata ca se pot acoperi din profitul brut, cheltuielile cu dobanda, de 1.16 ori.
Indicatori de activitate ( indicatori de gestiune):
Viteza de rotație a stocurilor =
Societatea Construcții Lemn SRL, are un stoc comercial care parcurge ciclul producției-achiziție/ vânzare în medie de 1.41 ori într-un exercițiu financiar.
Numărul de zile de stocare =
Acest indicator, ne arată situația stocurilor, care sunt depozitate sau se află în una din fazele successive de producție, în medie de 257.97 de zile în cursul exercițiului financiar.
Viteza de rotatie a debitelor-clienti =
Rezultatul de 18.32 zile, ne arată la câte zile distanță, societatea noastră își încaseaza creanțele de la data constatării lor. Altfel, firma trebuie să iși acopere suplimentar costul distribuției 18.32 zile pe an, în restul perioadei, societatea trebuie sa finanțeze doar costul de achiziție/ producție al bunurilor vândute.
Viteza de rotație
a creditelor-furnizor =
Viteza de rotație a creditelor-furnizor, aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizori, luându-se în calcul valoarea tuturor aprovizionărilor de bunuri și nu doar aprovizionările aferente vânzărilor.
În acest caz, societatea își achită datoriile față de furnizorii de bunuri (stocuri aprovizionate și nu doar stocuri consumate aferente vânzărilor) în medie la aproximativ 21.45 zile.
Viteza de rotatie a activelor =
Din valoarea obținută de societatea Construcții Lemn, în exercițiul financiar curent, societatea și-ar putea finanța achiziția activelor imobilizate deținute în prezent, din cifra de afaceri, de 149.63 ori.
Viteza de rotație a activelor totale =
Viteza de rotație a activelor totale, ne arată de câte ori societatea își poate finanța toate activele deținute în prezent, până la sfarșitul anului. În cazul nostru, societatea poate finanța de 1.18 ori activele totale.
Indicatori de profitabilitate:
Rentabilitatea capitalului angajat=
Indicatorul exprimă randamentul investiției realizate, indiferent de purtătorul de risc: acționari sau bănci. În cazul nostru, rezultatul obținut de societate în exercițiul financiar încheiat fără a lua în calcul cheltuielile cu dobânda și impozitul de profit, reprezintă 0.00 % din valoarea resurselor interne și externe.
Marja bruta din vanzari=
Rezultatul acestui indicator, ne arată faptul că profitul din vânzarea mărfurilor obținut de societate, este de 0.00 % din totalul cifrei de afaceri. Acest rezultat se datorează domeniului de activitate al firmei, acela fiind de producție sau prestări servicii.
Concluzii:
Tabel nr.8 Rezultate analiza indicatori
Indicatorul lichidității curente a înregistrat o creștere pe parcursul celor 3 ani analizați, acest aspect fiind privit ca un aspect pozitiv al situației de ansamblu a companiei. Situația lichidității curente nu devine alarmantă atâta timp cât compania deține disponibilități cu care ar putea să își acopere datoriile ce au scadența în mai puțin de un an.
Indicatorul lichidității imediate înregistrează o ușoară creștere pe parcursul analizei, însă nu creșteri semnificative. Acest indicator presupune capacitatea firmei de a achita imediat datoriile curente, rezultatele fiind cuprinse între 0.2 – 0.3 procente, înseamnă că pot fi manipulate destul de ușor.
Grafic nr. 4 Indicatorii de lichiditate
Indicatorul gradului de îndatorare înregistrează o ușoară creștere în anul 2014 însă în anul 2015 scade ușor cu 0.06 %. Totuși, se observă faptul că datoriile pe termen scurt au o pondere relativ scăzută în totalul datoriilor deținute de către întreprindere. Situația este interpretată pozitiv, nefiind văzută ca un potențial factor de risc, ce s-ar fi putut produce în momentul în care aceste datorii ar fi reprezentat jumătate sau mai mult de jumătate din datoriile totale, în astfel de situații existând posibilitatea că întreprinderea să nu dețină suficiente resurse financiare astfel încât să poată face față obligațiilor pe termen scurt. De asemenea, se observa ca in anul 2013, Constructii Lemn SRL poate sa suporte de 1.11 ori plata dobanzii din rezultatul economic, in 2014 de 1.23 ori si in 2015 de 1.16 ori. Rezulta ca intreprinderea nu a inregistrat pierderi ceea ce inseamna ca nu reprezinta un risc privind neacoperirea dobanzilor.
Grafic nr. 5 Indicatori de risc
Numarul de zile de stocare a scazut in 2014 cu 1.89 zile si din anul 2014 pana in 2014 a crescut la un numar de zile de 257.97. Modificarile de zile de la an la an, se datoreaza miscorarii stocului de marfuri si maririi costului vanzarilor. In acest caz, situatia societatii este considerata buna.
Marimea indicatorului privind viteza de rotatie a debitelor – client, a crescut in 2014 cu 4.35 zile fata de 2013 si 1.97 zile in anul 2015, ceea ce inseamna ca intreprinderea analizata nu se confrunta cu client rau platnici, ritmul incasarii creantelor fiind unul satisfacator.
Termenul mediu in care Constructii lemn SRL isi poate achita datoriile fata de terti, arata un trend crescator in perioada analizata, de la 7.18 de zile in 2013, la 16.35 in 2014 si 18.32 zile in 2015. Acest lucru arata ca societatea nu isi achita obligatiile la fel de repede ca in anii precedenti.
Viteza de roatie a activelor imobilizate, indica faptul ca intreprinderea a demonstrate eficienta in managementul activelor imobilizate, in anul 2013 activele au participat de 21.93 ori la realizarea cifrei de afaceri, in anul 2014 de 84.76 ori si in 2015 de 149.63 ori.
În ceea ce privește viteza de rotație a activelor totale se obesrvă că in cele trei situații se găsesc valori ale indicatorilor aproximativ apropiate dar descrescătoare. În schimb față de viteza de rotație a activelor imobilizate, acești indicatori sunt mai mici ceea ce denotă eficiența managementului activelor totale prin examinarea valorii cifrei de afaceri generate de activele entității este mai redusă.
Grafic nr.6 Indicatori de activitate ( de gestiune )
Rentabilitatea capitalului angajat reprezintă profitul pe care îl obține societatea la o unitate de resurse investite. In ceea ce priveste marja bruta din vanzari, se observa o situatie constanta.
Grafic nr. 7 Indicatori de profitabilitate
CONCLUZII
Lucrararea de față este structurată în 3 mari capitole.
Capitolul I cuprinde aspectele teoretice privind analiza economico-financiară. Necesitatea analizei economico – financiare decurge din nevoia de cunoaștere a fenomenelor și proceselor din economie, din viața unei societăți.
Analiza economico – financiară reprezintă un instrument eficace la dispoziția factorilor de decizie din întreprindere care permite echilibru financiar al întreprinderii la încheierea exercițiului și diagnosticarea stării de performanță , propunându-și să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea elaborării strategiei de dezvoltare și menținere a întreprinderii.
În capitolul II este prezentată Construcții Lemn SRL la care s-a făcut studiul de caz atât din punct de vedere al istoricului societății cât și din punct de vedere organizatoric și funcțional.
Capitolul III abordează și efectuează o analiză a poziției financiare a entității cercetate: indicatorii de lichiditate, indicatorii de risc, indicatorii de activitate (de gestiune), indicatorii de profitabilitate.
Indicatorii de lichiditate. Construcții Lemn SRL are capacitatea de a face față obligațiilor sale bănești, respectiv de a-și onora plățile la termenele scadente.
Indicatorii de risc. Construcții Lemn SRL satisface cerințele financiare pentru obiectivele investiționale stabilite și nu a înregistrat pierderi ceea ce înseamnă că nu reprezintă un risc privind neacoperirea dobânzilor iar, gradul de îndatorare reflectă un aspect favorabil pentru întreprindere, situația fiind mai stabilă iar riscul financiar mai redus.
Indicatorii de activitate (de gestiune). Construcții Lemn SRL își poate achita obligațiile mai repede iar, ritmul încasării creanțelor este satisfăcător și nu indică probleme legate de controlul creditului acordat clienților și nici nu se confruntă cu clienții rău platnici.
Indicatorii de profitabilitate. Construcții Lemn SRL în perioada analizată a înregistrat profit și se constată o situație favorabilă.
În urma rezultatelor obținute prin calcularea indicatorilor economico-financiari, se constată faptul că, în perioada analizată (2013, 2014, 2015), Construcții Lemn SRL a înregistrat o situație favorabilă, majoritatea indicatorilor având o tendință crescătoare și se încadrează în limitele normale, societatea înregistrând, în ultimii ani, un profit în creștere.
În concluzie putem afirma, că acțiunile și direcțiile propuse dau o orientare generală managerilor în alegerea unei decizii optime de sporire a rezultatelor financiare, dar realizarea în practică, depinde încă de o mulțime de factori interni și externi care trebuie depistați și înlăturați, aceasta fiind posibil doar în rezultatul analizei financiare a activității de producție a întreprinderii cât și a concurenței.
Aș dori să menționez faptul că această temă este destul de impunătoare și actuală în procesul de tranziție de la o economie planificată la cea de piață, din motiv că analiza rezultatelor financiare constituie controlul medical al firmei și ca rezultat este prescrisă cura pe care întreprinderea este obligată să o urmeze, de altfel ea va fi sortită falimentului.
În viziunea noilor cerințe ale economiei de piață, orice producător, în perioada derulării unei activități, trebuie să-și determine foarte clar potențialul său de dezvoltare în ramura respectivă și efortul propriu în obținerea unor rezultate financiare mai avantajoase.
Bibliografie
Avare, Ph., Ravary, L., Legros, G., Lemonnier, P., trad. Niculescu, M.,Dimitriu, M., Robu, V., Gestiune și analiză financiară, Editura Economică, București, 2002;
Bordeianu, G. D., Analiza poziției financiare a performanțelor întreprinderii, Editura Tehnopress,Iași, 2009;
Buse,L., Analiza economico –financiara, Editura economica, Bucuresti, 2005
Bătrâncea, I., Analiza trezoreriei entității economice. Modelare. Echilibru. Eficienț ă . Previziune
Ciobanu Anamaria, Analiza performanțelor întreprinderii, Editura ASE, București, 2006
George Vintilă "Gestiunea financiară a întreprinderii” editura Didactică și Pedagocică, București,1997,pag.36
Gheorghe Stâneanu, Adrian Mihai Inceu “Fondul de rulment-indicator complex al echilibrului financiar al firmei” în revista Finanțe-Bănci-Asigurări nr.7-8/2002, pag.32
Ioan Trenca “Managementul financiar”, editura Mesagerul, Cluj,1997,pag.178
Mironiuc, M., Analiza economico – financiară. Performanță, poziție financiar , risc , Editura Universității
Moroșan Iosefin, Analiza economico-financiară, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008
Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, București, 1997
Pavaloaici, W., Paraschivescu, M., D., Olaru, G.,D., radu, F., Analiza financiara. Studii de caz, Editura Tehno press, Iasi, 2006
Păvăloaia Wili, Analiză economico-financiară – Concepte și studii de caz, Editura Economică, București, 2010
Petrescu, S. Analiza si diagnostic financiar-contabil:ghid teoretico-aplicativ, Editura CECCAR, Bucuresti, 2010
Prof. dr. Gheorghe Piperea, „Grupurile de societă?i ?i influen?a acestora asupra principiilor fundamentale ale contractelor bilaterale”, http://www.drept.unibuc.ro/Prof.-dr.-Gheorghe-PIPEREA-Facultatea-de-Drept-a-Universitatii-din-Bucuresti-Grupurile-de-societati-si-influenta-acestora-asupra-principiilor-fundamentale-ale-contractelor-bilaterale-s291-a543-ro.html
Ristea M. “Contabilitatea societă?ilor comerciale”, Ed. Universitară
Sârbu, C., Analiza econimico-financiară. Suport de curs
http://www.lpg-roumanie.ro/ro/buletin-informativ/dreptul-societatilor-comerciale/filiala-in-dreptul-fiscal
http://contabilul.manager.ro/a/13877/ordinul-3055-se-modifica-de-la-1-ianuarie-2015-noi-reglementari-privind-situatiile-financiare-anuale-si-cele-consolidate.html
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Procentajul-de-control-si-proc21.php
http://academiacomerciala.ro/cursuri/Contabilitate_Consolidata.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte Teoretice și Aplicative Privind Analiza Performanțelor Economico Financiare (ID: 110467)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.