Aspecte Teoretice Privind Raspunderea Civila Delictuala

Desfășurarea firească a vieții sociale impune oamenilor respectarea drepturilor și intereselor altor persoane. De aceea indivizilor nu le este permis să încalce normele de conduită, să aducă atingere drepturilor și intereselor altor persoane, iar oricine nesocotește această regulă va trebui să răspundă pentru faptele sale.

Răspunderea, conform dicționarului explicativ al limbii române, este consecința rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. În dreptul privat ne interesează răspunderea civilă. În doctrina de specialitate răspunderea civilă este definită ca fiind „acel raport juridic de obligații în care o persoană, numită răspunzătoare, este îndatorată să repare prejudiciul injust suferit de către o altă persoană.”

Răspunderea civilă poate fi contractuală (secțiunea I) sau extracontractuală, răspunderea civilă delictuală, (secțiunea a II-a) în ambele cazuri aceasta fiind angajată de săvârșirea unei fapte ilicite, care produce un prejudiciu.

Secțiunea I

Răspunderea civilă contractuală

Răspunderea civilă contractuală este „obligația debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor născute dintr-un contract valabil încheiat.”

Aceasta este reglementată în Codul Civil în articolul 1350, care ne spune că atunci când o persoană nu își îndeplinește obligațiile contractate ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părti și este obligată să-l repare în condițiile legii.

„Din conținutul textului legal se desprind elementele constitutive al răspunderii contractuale: săvârșirea de către debitor a unei fapte ilicite constând în aceea că, fără justificare, nu a executat integral sau doar parțial, ori nu a executat în mod corespunzător obligațiile asumate printr-un contract valabil încheiat, existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorului și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.”O a patra condiție este culpa debitorului, deoarece obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate prin neexecutarea contractuală este legată de neexecutarea culpabilă a obligațiilor astfel asumate, iar de aceea răspunderea nu funcționează în cazul unei neexecutări justificate, aceasta din urmă nefiind culpabilă.

Secțiunea a II-a

Răspunderea civilă delictuală

„Răspunderea delictuală poate fi înțeleasă ca un izvor distinct de obligații civile, concretizat in fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu, care transformă victima prejudiciului în creditor al reparației datorate de făptaș sau de persoana desemnată legal responsabilă.”. Deci aceasta poate fi înțeleasă ca fiind un raport juridic obligațional care se naște în momentul săvârșirii unei fapte ilicite, între autorul faptei ilicite, ca debitor, și victima faptei ilicite, în calitate de creditor, raport juridic în conținutul căruia intră dreptul creditorului de a cere debitorului repararea juridică integrală a prejudiciului.

„Răspunderea delictuală reprezintă dreptul comun în materie, fiind aplicabilă ori de câte ori prejudiciul cauzat nu este în legătură cu un raport de natură contractuală.”

Răspunderea civilă delictuală se concretizează în mai multe forme: răspunderea civilă pentru fapta proprie (subsecțiunea I), răspunderea civilă pentru fapta altei persoane (subsecțiunea a II-a), răspunderea civilă pentru prejudiciile cauzate de lucruri (subsecțiunea a III-a).

Subsecțiunea I

Răspunderea civilă pentru fapta proprie

Conform articolului 1357 Cod Civil persoana care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită este obligată să-l repare, acesta răspunzând chiar și pentru cea mai ușoară culpă.

Aceasta mai este numită în doctrină și răspundere subiectivă, iar ea este o răspundere de drept comun de la care celelalte forme de răspundere derogă, respectiv răspunderea pentru fapta altuia și răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri.

Condițiile necesare pentru a antrena răspunderea civilă delictuală sunt: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția autorului faptei.

1.Fapta ilicită este menționată expres de Codul Civil de articolul 1357 alineatul 1, cauza prejudiciului fiind fapta săvârșită de autor cu vinovăție.

2.Prejudiciul este rezultatul negativ al faptei ilicite, produs ca urmare a vătămării unor drepturi subiective sau a unor interese. Și această condiție este expres menționată de Codul Civil atât în articolul 1349 alineat 2, cât și în articolul 1357 alineat 1.

3.Legătura de cauzalitate este relația prin intermediul căreia fapta ilicită determină prejudiciul.

4.Vinovăția este latura subiectivă a faptei ilicite care să justifice imputarea daunei făptașului care a greșit. Această condiție fiind si ea expres menționată de Codul Civil în articolul 1357 alineat 1.

Subsecțiunea a II-a

Răspunderea civilă pentru fapta altei persoane

Dacă răspunderea pentru fapta proprie, răspunderea directă, mai poate fi considerata una principială, răspunderea pentru fapta altuia, răspunderea indirectă ar trebui considerată derogatorie. Astfel Codul Civil consacră două tipuri de răspundere civilă pentru fapta altei persoane care ar trebui strict interpretate, adică aceasta nu trebuie extinsă la alte persoane care nu au fost vizate de legiuitor. „Caracterul derogator al răspunderii pentru fapta altuia trebuie ințeles in sensul că aceasta se poate angaja doar in sarcina persoanelor indicate de lege, că aceasta este singura in drept să extindă cazurile de răspundere indirectă.” Acest caracter derogator nu înlătură nici posibilitatea victimei de alege între a cere angajarea răspunderii pentru fapta proprie sau angajarea răspunderii pentru fapta altei persoane, deoarece in cazul fiecărei răspunderi trebuie îndeplinite condiții diferite, iar fiecare din ele are propriul său temei.

Codul Civil in articolul1372 consacră răspunderea persoanei care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicție, această răspundere subzintând chiar și în cazul în care făptuitorul, fiind lipsit de discernământ nu răspunde pentru fapta proprie. Din cuprinsul acestui articol desprindem și condițiile generale ale răspunderii pentru fapta minorului sau a interzisului judecătoresc și anume prejudiciul injust cauzat unei terțe persoane, fapta ilicită a minorului sau a interzisului judecătoresc și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciu. Vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile nu este o condiție necesară pentru existența și angajarea răspunderii civile în acest caz.

Din articolul 1372 alineat 1 putem observa că răspunderea civilă delictuală pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicție judecătorească prezintă și două condiții speciale, care, totuși, se grefează pe cele generale: minoritatea, sau, după caz, statutul juridic de persoană pusă sub interdicție a autorului faptei ilicite care a cauzat prejudiciul și existența obligației de supraveghere a autorului faptei ilicite în sarcina persoanei răspunzătoare.

Articolul 1373 Cod Civil reglementează răspunderea comitenților pentru prepuși, instituind în sarcina comitentului obligația de a repara prejudiciul cauzat de prepușii săi ori de câte ori fapta săvârșită are legătură cu atribuțiilor sau cu scopul funcțiilor încredințate. Pentru ca această răspundere să fie angajată se analizează condițiile răspunderii de drept comun în persoana prepusului. Pe lângă aceste condiții mai trebuie îndeplinite și două condiții speciale existența raportului de prepușenie (din text rezultă că raportul de prepușenie este un raport de subordonare pe temeiul căruia o persoană numită comitent are dreptul de a coordona, de a îndruma, de a direcționa activitatea pe care o altă persoană numită prepus o desfășoară în interesul comitentului sau al unei persoane stabilite de comitent) și fapta ilicită săvârșită de prepus trebuie să aibă legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate.

Subsecțiunea a III-a

Răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri

Articolul 1376 alineat 1 consacră cu caracter de principiu faptul ca oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. De regulă, toate persoanele care suferă un prejudiciu cauzat de un lucrul altuia sunt în drept să exercite, conform acestui articol, o acțiune împotriva paznicului juridic al acelui lucru. În principiu, acțiunea poate fi formulată și de succesorii în drepturi ai victimei, dacă se solicită repararea unui prejudiciu patrimonial suferit de victima imediată.

Pentru existența și angajarea acestui tip de răspundere trebuie îndeplinite două condiții generale, respectiv victima să fi suferit un prejudiciu și să existe un raport de cauzalitate între lucru și prejudiciu, și o condiție specială, dedusă din articolul 1376 alineat 1 Cod Civil, care constă în faptul că lucrul care a cauzat prejudiciul este necesar să se afle în paza juridică a unei persoane. Aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca victima să poată cere paznicului lucrului repararea prejudiciului astfel suferit.