ASPECTE TEORETICE PRIVIND OCUPAREA ȘI ȘOMAJUL 1.1 Definire și particularit ă ți structurale ale șomajului și ocup ării Într – o economie concuren [604146]

1

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND OCUPAREA
ȘI ȘOMAJUL

1.1 Definire
și particularit
ă
ți structurale ale șomajului și ocup
ării

Într
–
o economie concuren
țial
ă, cu pia
ța relativ liber
ă, nu se poate asigura
concordan
ța deplin
ă dintre cerere
și oferta de
muncă, respectiv dintre numărul
locurilor de muncă
și disponibilit
ă
țile de forț
ă de muncă. Există permanent for
ț
ă de
muncă neocupată, dar în căutare de lucru sau ocupată par
țial, adic
ă este prezent
fenomenul
șomajului.

Ș
omajul este un fenomen negativ preze
nt în aproape toate statele lumii.
Cuprinzând o mare parte a popula
ției active, șomajul este ilustrat de statisticile
interna
ționale ca un fenomen macroeconomic ce impune soluții multiple de natur
ă
economică, politică, socială, în func
ție de loc și timp. P
rin efectele economico
–
sociale pe care le generează,
șomajul a devenit o problem
ă preocupantă în ultimele
decenii pentru toate statele lumii. De aceea, dinamica teoriei economice despre
șomaj, ca și exprimare a unor puncte de vedere, trebuie s
ă reflecte nu

numai natura
și cauzele șomajului, ci și m
ăsurile
și remediile pentru diminuarea efectelor sale
1
.

De asemenea,
șomajul se definește printr
–
un dezechilibru pe pia
ța muncii în
cadrul căreia există un excedent de ofertă de muncă fa
ț
ă de cererea de muncă.
Di
c
ționarul economiei definește șomajul a fi procentul de indivizi din forța de
muncă care nu au de muncă. Acesta constă in existen
ța unui num
ăr de muncitori
care, ca urmare a dezechilibrului dintre ofertă
și cererea forței de munc
ă, rămân
fără lucru.
Șomaju
l se mai poate defini
și ca o stare de inactivitate economic
ă,
totală sau par
țial
ă, proprie celor care nu au un loc de muncă, sunt în căutarea unuia,

1

Stana, G, Ro
șca, P., Șomajul, consecințele lui și m
ăsurile de combatere, pp 120
–
121

2

dar nu
–
și pot g
ăsi de lucru ca salaria
ți. Șomajul este locul de întâlnire și confruntare
al cererii globa
le
și ofertei globale de munc
ă.

Ș
omajul apare ca un dezechilibru al pie
ței muncii la nivel național, ca punct
de întâlnire între cererea
și oferta global
ă de muncă.
Șomajul este influențat de
particularită
ți demografice, economico
–
sociale
și culturale, car
e determină
evolu
țiile sale în timp. Cunoașterea lor este important
ă pentru stabilirea
mecanismelor de echilibrare a cererii cu oferta pe pia
ța forței de munc
ă
2
.

De asemenea,
șomerii sunt acele persoane din cadrul populației active
disponibile, care doresc

să lucreze
și caut
ă un loc de muncă reatribuit deoarece nu
au un astfel de loc în mod curent. În rândul
șomerilor se cuprind persoanele care și
–
au pierdut locul de muncă pe care l
–
au avut, precum
și noii ofertanți de forț
ă de
muncă care nu găsesc unde să
se angajeze.

Se
știe c
ă
șomajul nu afecteaz
ă în mod egal diferitele categorii de oameni;
tinerii au fost întotdeauna categoria de vârstă cea mai vulnerabilă fa
ț
ă de
șomaj.
Rata mai ridicată a
șomajului în rândul tinerilor, precum și faptul c
ă perioada
ne
cesară găsirii unui loc de muncă este cu atât mai redusă cu cât nivelul de instruire
este mai ridicat, conferă o mai mare importan
ț
ă diplomei la începutul carierei decât
pe parcursul acesteia. De
ținerea unei diplome de absolvire a unei forme de
învă
ț
ământ,

chiar
și superioar
ă, nu garantează ocuparea unui loc de muncă, ci doar
măre
ște șansele de ocupare a unuia. Reducerea locurilor de munc
ă, cre
șterea
concuren
ței pentru cele r
ămase au determinat, pe lângă apari
ția șomajului, apariția
fenomenului „declasării”

sau al “subocupării invizibile”, existând preferin
ța de a
ocupa un loc de muncă sub nivelul de instruire avut decât de a se afla în
șomaj, în
special în rândul tinerilor
3
.

Fenomenul ocupării forței de muncă este un fundament esen
țial pentru
funcționarea p
ieței muncii unei societăți, reprezentând o structură de bază în

2

Petri
șan, M. (2008),
Unemployment in Romania, pp 2

3

Bădulescu, A. (2006),
Șomajul în România, O analiz
ă retrospectivă (1991
–
2005), pp 73
–
74

3

asigurarea echilibrului maroeconomic și o componentă vitală a politicilor
macrosociale. Ca domeniu distinct al politicilor sociale, politica de ocupare a for
ței
de muncă are ca obiectiv fund
amental menținerea și creșterea gradului de ocupare,
prin aplicare unor măsuri directe sau indirecte, menite să asigure locuri de muncă
pentru tinerii care intră pe piața muncii, pentru șomeri sau alte persoane care vor să
se angajeze ca salariați.

De
și a

fost privită ca fiind finalitate a func
țion
ării celorlalte piețe specifice
din economie, în literatura de specialitate recentă, ocuparea for
ței de munc
ă este
inclusă într
–
o nouă paradigmă, respectiv creștere economică
–
competitivitate
–
ocupare
–
dezvoltare du
rabilă. Acest nou concept conferă politicii de ocupare a for
ței
de muncă statutul de finalitate economico
–
socială cu influențe puternice la nivel
global
4
.

Conceptul de ocupare este unul extrem de complex, fundamental pentru
natura umană, iar analiza politi
cilor sociale de ocupare nu se poate realiza fără a
în
țelege foarte bine elementele care îl explic
ă. O abordare din perspectivă
sociologică a ocupării a creat conceptul de “sistem al ocupării”
și a definit
ocuparea, incluzând aici orice tip de activitate:
munca răsplătită cu salariu,
activită
țile antreprenoriale dar și activit
ă
țile pe cont propriu, munca în gospod
ărie,
voluntariatul
și orice fel de activitate din afar
ă în pia
ța muncii.

În sistemul de ocupare au fost incluse: munca productivă
și neproductiv
ă;
modul în care popula
ția și structurile sociale stratific
ă munca
și participarea pe
pia
ța muncii; structurile de producție, sistemul de protecție social, educația și
sistemul de rela
ții industrial, statutul social și legal al persoanelor ocupate
economic
; maniera în care genul, schimbările în familie ca institu
ție și politicile
familiale au afectat dezvoltarea diferitelor forme de muncă
și distribuție a muncii în
societate
și gospod
ărie
5
.

4

Holt, A (2016), The unemployment and the economic crisis, Academia Brâncu
și Publisher, pp 385
–
386,

5

Preoteasa, A. M., (2009), Fenome
nul ocupării în România
și dezvoltarea durabil
ă, pp 54
–
55

4

Indicatorii de ocupare sunt utiliza
ți în analiza dezvolt
ării durabi
le pentru a
măsura dimensiunea socială a acestui concept atât de larg, cu cele
șase teme:
echitate, sănătate, educa
ție, condiții de locuit, securitate, populație. Importanța
ocupării este fundamentală, atât la nivel individual, aducând valoare individului
ș
i
fiind considerată ra
țiunea “de a tr
ăi”, dar
și la nivel de societate, în condițiile în
care taxele
și impozitele provin în cea mai mare m
ăsură din activită
țile aduc
ătoare
de profit. Situa
ția ocup
ării în România se află într
–
un echilibru adus de dezvolta
rea
economică din ultimii ani, de noul proces de globalizare dar
și pus în pericol de
două fenomene de mare importan
ț
ă: îmbătrânirea popula
ției și migrația continu
ă a
for
ței de munc
ă. Politicile din domeniul ocupării vin să contracareze efectele
nedorite a
le unor fenomene din prezent
și se concentreaz
ă în principal pe situa
ția
existentă, neluând foarte mult în calcul prevenirea
și crearea unei strategii pe
termen lung
6
.

1.2 Cauzele
șomajului

Apari
ția și accentuarea șomajului au o multitudine de cauze subi
ective, dar
și
obiective. Există
și cauze de ordin subiectiv, care țin de comportamentul reținut al
agen
ților economici de a angaja tineri, fie datorit
ă lipsei lor de experien
ț
ă, fie că
ace
știa nu se încadreaz
ă în disciplina muncii. În rândul tinerilor,
șo
majul apare
și ca
urmare a tendin
ței de a c
ăuta locuri de muncă plătite cu un salariu mai mare, fapt ce
întârzie integrarea lor activă. Progresul tehnic, este de asemenea un generator de
șomaj pe termen scurt, într
–
o propor
ție mai mare sau mai mic
ă, în fun
c
ție de
capacitatea financiară a
ț
ărilor de a asimila noută
țile cercet
ării
științifice. Pe termen
lung, generează noi nevoi, care sunt acoperite prin produse rezultate din activită
ți
noi, generatoare de locuri de muncă.

6

Mederly, P., Novacek, P., Topercer, J. (2003), Sustainable development assessment: quality and sustainability of
life indicators at global, national and regional level, „Foresight Journal”, pp. 42
–
49.

5

De asemenea, criza economică este o

cauză foarte importantă a
șomajului,
fiind caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activită
ții economice, sporește
numărul de
șomeri, integrarea lor fiind la un nivel sc
ăzut. Imigrarea
și emigrarea
influen
țeaz
ă asupra stării pie
ței muncii. Imigrarea u
nei păr
ți a populației active în
vederea angajării în diferite
ț
ări va spori oferta de for
ț
ă de muncă în cadrul
acestora. Emigrarea are un efect invers, de scădere a ofertei de muncă în zona de
origine. În plus, conjunctura economică
și politic
ă interna
țio
nală nefavorabilă
influen
țeaz
ă negativ rela
țiile economice vizând importul
–
exportul deteriorând astfel
activită
țile economice în ț
ările din zonă
și contribuind la creșterea șomajului, din
cauza oscila
țiilor ritmului creșterii economice, conflictelor armate

și promov
ării
unor politici de embargou.

Cauzele
șomajului pot fi multiple, cauze care se situeaz
ă la nivel
macroeconomic
și la nivel microeconomic. De multe ori, într
–
o analiză pentru a se
identifica cauzele care au generat
șomajul, se au în vedere numer
oase atribute
acordate
șomajului, analizate ca “tipuri de șomaj”: fricțional, voluntar, involuntar,
structural, tehnologic, natural, par
țial, total, cronic, sezonier, temporar, tranzitoriu,
ciclic, regional, deghizat, atribute care acoperă de fapt aria exp
licativă destul de
vastă a fenomenelor de inutilizare completă a for
ței de munc
ă într
–
o economie. În
admiterea factorilor care influen
țeaz
ă asupra pie
ței forței de munc
ă trebuie să se
aibă în vedere că dezechilibrul apărut pe această pia
ț
ă se datorează atâ
t factorilor
specifici acesteia, cât
și altor factori care influențeaz
ă starea de ansamblu a
economiei. Deci,
șomajul, ca expresie a dezechilibrelor existente în economie cu
impact asupra pie
ței muncii, se datoreaz
ă atât reducerii gradului de ocupare al fo
r
ței
de muncă, ca urmare a desfă
șur
ării procesului de transformare în etapa de tranzi
ție
la economia de pia
ț
ă (restrângerea de activită
ți, închideri de întreprinderi,

6

retehnologizare, reprofilare), cât
și intr
ării pe pia
ța muncii a tinerilor absolvenți și
a
altor persoane care se integrau în a
șa
–
numitul “
șomaj voluntar”
7
.

1.3 Tipurile de
șomaj

În literatura economică, principala delimitare a
șomajului este reprezentat
ă
de două categorii, cel voluntar
și cel involuntar. Șomajul involuntar sau forțat
descrie

situa
ția în care oameni apți de munc
ă doresc să se angajeze, dar nu găsesc
locuri de muncă disponibile. Acest tip de
șomaj este cel care ridic
ă probleme
sociale, fiind singura formă acceptată pentru plata indemniza
ției de șomaj. Șomajul
involuntar reprezi
ntă un efect secundar negativ al legisla
ției muncii, care creeaz
ă
bariere la intrarea în pia
ța muncii a cererii de forț
ă de muncă (a locurilor de
muncă), ce are drept consecin
ț
ă apari
ția unui excedent artificial de ofert
ă de for
ț
ă
de muncă
8
.

Ș
omajul involu
ntar poate lua mai multe forme precum:
șomajul ciclic,
generat de evolu
ția ciclului economic, șomajul structural, care apare ca efect al unei
structuri înguste de ramuri
și subramuri, caracteristic
ă pentru
ț
ările în curs de
dezvoltare,
șomajul tehnologic,
fiind efectul introducerii noilor tehnologii, care
impun un nou mod de organizare a produc
ției și a muncii și în consecinț
ă, o
reducere a locurilor de muncă.
Șomajul sezonier este legat de restrângerea
activită
ții în anumite anotimpuri ale anului datorit
ă
condi
țiilor naturale, în
agricultură, construc
ții de locuințe, lucr
ări publice
și de turism. Șomajul total
presupune pierderea locului de muncă
și încetarea total
ă a activită
ții, șomajul
par
țial sau cel deghizat, cel din urm
ă cuprinzând persoanele declarat
e
și înregistrate
la Agen
ția de Ocupare a Forței de Munc
ă în categoria
șomerilor, dar care, în
realitate, lucrează fără contract de muncă, dar beneficiază de toate drepturile
prevăzute în legile privind
șomerii.
Șomajul conjunctural, generat de reducerea

7

Petri
șan, M. (2008), Unemployment in Romania, pp 3
–
7

8

https://ro.wikipedia.org/wiki/
Șomaj

7

v
olumului activității economice a întreprinderilor ca urmare a deteriorării
conjuncturii economice interne și/sau internaționale, a variațiilor conjuncturale ale
cererii și ofertei de bunuri și servicii, care provoacă o reducere a necesarului de
forță de mu
ncă
și șomajul fric
țional, care se circumscrie perioadei necesare în mod
normal pentru a găsi un alt loc de muncă. Este probabil cea mai răspândită formă
de șomaj care poate apare chiar și în condiția ocupării depline a forței de muncă.
Șomajul fricțional
apare deoarece piața muncii este inerent dinamică, datorită
imperfecțiunii fluxului de informații și deoarece trebuie să treacă un timp până
când șomerii și firmele ce oferă slujbe vacante să se găsească unii pe alții
9
.

Ș
omajul voluntar este acel tip de
șomaj care descrie situația în care oameni
ap
ți de munc
ă nu doresc să lucreze, în majoritatea covâr
șitoare a situațiilor,
deoarece de
țin suficiente resurse materiale.

Separarea șomajului în voluntar și involuntar este una

din controversele
majore din teoria economică. Economiștii keynesieni au afirmat că cea mai mare
parte a șomajului din timpul crizelor economice din anii ‘30 și ‘80 s
–
au datorat
deficitului cererii, fiind deci, de natură involuntară. Pe de altă parte, eco
nomiștii
clasici ai teoriei așteptărilor raționale pleacă de la premisa că piața muncii ajustează
imediat creșterile șomajului, prin scăderea salariilor. Din punctul lor de vedere, în
anii ’30 erau locuri de muncă suficiente, dar muncitorii au refuzat să l
e ia. Tot
șomajul din timpul crizelor economice era voluntar, menținându
–
se la rata sa
naturală.

1.4 Indicatorii statistici ai
șomajului

Din punct de vedere statistic, indicatorii prin care se apreciază șomajul sunt
de două feluri:

–

indicatori absoluți
;

–

indicatori relativi.

9

Department of economics, Cap. 6, Infla
ția și șomajul, Macroeconomie, pp 168
–
169, ASE BUCURE
ȘTI

8

Indicatorii absoluți sau indicatorii de nivel se referă la numărul efectiv de
șomeri. Ei se exprimă în “persoane” (“mii persoane”) și se determină pentru
anumite perioade de referință: lunar, trimestrial sau anual. Numărul șome
rilor se
calculează și în corelație cu anumite variabile demografice, ca: vârstă, sex, stare
civilă, dar și ținând cont de pregătirea profesională, de nivelul studiilor sau de
repartiția teritorială. O caracteristică aparte urmărită în ceea ce privește an
aliza
șomajului este durata acestuia. Din acest punct de vedere, se identifică un șomaj de
scurtă durată (sub un an) și un șomaj de lungă durată (pe o perioadă mai mare de un
an).

Indicatorul relativ prin care se apreciază intensitatea șomajului este unul

din
cei mai importanți indicatori macroeconomici: rata șomajului. Aceasta se determină
prin raportarea numărului total de șomeri la populația activă și se exprimă în
procente. Nivelul ratei șomajului și evoluția acesteia reprezintă unul din barometrii
în
funcție de care se iau anumite măsuri de protecție socială sau decizii de politică
economică. Ca relație generală de calcul, rata șomajului se determină prin
raportarea unui indicator care exprimă șomajul (numărul de șomeri
–
Ș) și un alt
indicator care măso
ară populația de referință, cel mai adesea populația activă.

Fig. 1.4.1

Concret, acest indicator se poate determina în modalități variate. Relațiile de
calcul pot să difere în practică, în funcție de legislația națională sau de informațiile
disponibile. Diferențele care apar sunt determinate de elemente cum sunt:

–

Termenii d
e raportare și se referă la numitorul raportului care poate fi
populația activă sau, de exemplu, populația în limitele vârstei de muncă.

9

–

Conținutul indicatorilor primari luați în calcul;

–

Sursele de colectare a informațiilor;

–

Metodologia de calcul.

Informațiile cele mai precise privind rata șomajului sunt obținute cu prilejul
recensămintelor, care au meritul de a asigura o sursă comună datelor pentru cei doi
indicatori ce determină rata. Mai mult, rata șomajului calculată prin aceste
recensăminte es
te una foarte apropiată de standardele internaționale.
Recensămintele și anchetele prin sondaj sunt surse de date foarte costisitoare, care,
la nivelul țării noastre nu pot fi realizate cu o periodicitate corespunzătoare pentru
asigurarea cu informații nec
esare. Se recurge, prin urmare la surse de date
administrative, afectate însă de legislația în vigoare.

În statistica internațională se utilizează următoarele rate de șomaj:

–

Rata globală standardizată BIM.

–

Rata globală standardizată CEE

–

Rata glo
bală standardizată OECD;

–

Rata globală națională;

–

Rate parțiale pentru diferite categorii de populație activă;

–

Rata integrală (compusă) de șomaj și subocupare.

Rata globală standardizată BIM se calculează ca raport între numărul șomerilor în
sens
BIM și populația activă totală; are cea mai mare sferă de cuprindere, fiind cea
mai utilizată în comparațiile internaționale;

Rata globală standardizată CEE este raportul dintre numărul de șomeri și populația
activă civilă;

Rata globală standardizată OECD se determină ca raport între numărul de șomeri și
populația activă totală.

Rata parțială de șomaj se referă la o anumită categorie de forță de muncă sau la o
anumită regiune geografică sau administrativă, se determină ca ra
port între numărul

10

de șomeri proveniți din categoria respectivă și populația activă din categoria
respectivă.

Rata integrală (compusă) de șomaj și subocupare vizibilă se calculează ca raport
între timpul de muncă disponibil neutilizat corespunzător al per
soanelor în șomaj și
a celor aflate în stare de subocupare vizibilă (persoane care au un loc de muncă dar
care lucrează involuntar în timp parțial) și timpul de muncă total disponibil sau
timpul de muncă utilizat
10
.

1.5 Combaterea
șomajului

Fiind un
fenomen cu mult mai multe efecte negative decât pozitive, șomajul
constituie unul din obiectivele principale ale statului. În acest scop au fost elaborate
un șir de metode și mecanisme de luptă contra șomajului, cum sunt:

• crearea noilor locuri de muncă p
rin relansarea și încurajarea activității
economice pe calea reducerii impozitelor;

• acordarea de asistență întreprinderilor aflate în dificultate;

• stimularea investițiilor;

• deschiderea de noi întreprinderi din mijloacele statului;

• armonizarea c
ererii și ofertei forței de muncă adaptării sistemului de
instruire profesională la cerințele pieței pe calea organizării sistemului de reciclare
permanentă a forței de muncă, de schimbare a calificării;

• reducerea duratei săptămânii de muncă.

Conform l
egislației în vigoare cu privire la muncă, față de conducătorii de
întreprinderi sunt înaintate următoarele cerințe:

1. Patronatul are obligația să prezinte la timp, în nu mai puțin de trei luni,
organelor de stat abilitate cu problemele ocupării forței
de muncă și organelor
sindicale respective informații cu privire la disponibilizările în masă posibile.

10

Roman, M, Resursele umane în România. Evaluare
și eficienț
ă, Cap IV, pp 4.1

11

2. În nu mai puțin de două luni patronatul este obligat să comunice în forma
stabilită organelor serviciului de ocupare a forței de muncă despre dispon
ibilitatea
viitoare a lucrătorului concret.

3. Conducătorii au obligația ca la încheierea contractelor colective de muncă
să prevadă:

• măsuri, orientate spre reducerea timpului de muncă fără reducerea
numărului de lucrători;

• facilități și compensații

pentru lucrătorii disponibilizați supra numărului
prevăzut de legislație;

• modul de organizare a pregătirii profesionale, reciclării și perfecționării
lucrătorilor disponibilizați înainte de survenirea termenului de reziliere a
contractului de muncă;

• garanțiile pentru acordarea ajutorului la angajarea unor categorii de lucrători
disponibilizați;

• obligația privind încheierea cu organele asigurării de stat sau firmele de
asigurare a unor contracte colective de asigurare a muncitoril
or și funcționarilor
pentru cazurile de pierdere a locului de muncă;

• alte măsuri, care să contribuie la protecția socială a lucrătorilor, în caz de
disponibilizare în masă.

În cazul diminuării de scurtă durată a volumului de producție este rați
onal să
fie prevăzute măsuri, care să permită evitarea reducerii numărului de lucrători,
bunăoară, oprirea temporară a ocupării locurilor vacante de muncă; trecerea
lucrătorilor întreprinderii la regimul cu ziua incompletă de lucru; acordarea
lucrătorilor
a concediilor fără plată, etc.
11

11

Stana, G, Ro
șca, P., Șomajul,
consecin
țele lui și m
ăsurile de combatere, pp 120
–
121

12

C
APITOLUL

II

ANALIZA
EVOLU
ȚIEI
GRADULUI DE OCUPARE
Ș
I A
Ș
OMAJULUI ÎN ROMÂNIA ÎN ULTIMII 5 ANI

2.1. Profilul socio
–
economic
și demografic al regiunii analizate

România este un stat situat în sud
–
estul Europei Centrale, pe cursul inferior
al Dunării, la nord de peninsula Balcanică
și la ț
ărmul nord
–
vestic al Mării Negre.
Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafa
ța Deltei Dun
ării
și partea sudic
ă
și
centr
ală a Mun
ților Carpați. Se învecineaz
ă cu Bulgaria la sud, Serbia la sud
–
vest,
Ungaria la nord
–
vest, Ucraina la nord
–
est
și Republica Moldova la est, iar ț
ărmul
Mării Negre se găse
ște la sud
–
est. De
–
a lungul istoriei, diferite por
țiuni din ale
teritoriului

de astăzi al României au fost în componen
ța sau sub administrația
Daciei, Imperiului Roman, Imperiului Otoman, Imperiului Rus
și Austro
–
ungar.

De asemenea, este o republică semi
–
preziden
țial
ă. Este al nouălea stat după
suprafa
ța teritoriului
ș
i a
șaptea
după numărul popula
ției (peste 20 milioane
locuitori) dintre statele membre ale Uniunii Europene. Capitala
ț
ării, Bucure
ști, este
și cel mai mare oraș al ei și al șaselea oraș din UE dup
ă popula
ție (1,9 mil
locuitori).

Din punct de vedere geografic, teritoriul actual al României cuprinde o zonă
aproximativă denumită spa
țiul carpato
–
danubiano
–
pontic, deoarece România se
suprapune unui sistem teritorial european, conturat după forma cercului Carpa
ților
Române
ști și a regiu
nilor limitrofe impuse
și subordonate complementar Carpaților,
fiind mărginită în partea de sud de fluviul Dunărea, iar în partea de est de Marea
Neagră.
România este situată în

emisfera nordică
, la intersec
ția paralelei 45°
latitudine

nordică
și meridianu
lui de 25° longitudine

estică, iar în Europa în

13

partea

central sud
–
estică

la distan
țe aproximativ egale faț
ă de extremită
țile
continentului european. Frontierele României se întind pe 3150

km, din care
1876

km au devenit, în 2007, grani
țe ale Uniunii Europ
ene (spre Serbia, Moldova
și Ucraina), în timp ce cu

Marea Neagră
, grani
ța format
ă are o lungime de 194

km
pe platforma continentală (245

km de
ț
ărm). Suprafa
ța României este de
238

391

km², la care se adaugă 23

700

km² din platforma Mării Negre.
12

Pe teri
toriul României au fost identificate 3700 de specii de plante din care
până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39
periclitate, 171 vulnerabile
și 1253 sunt considerate rare.

Cele trei mari zone de
vegeta
ție în România sunt

zona alpină, zona de pădure
și zona de step
ă.
Fauna
României este în special repartizată în func
ție de vegetație. În particular, Delta
Dunării este săla
șul a sute de specii de p
ăsări, incluzând

pelicani,

lebede,

gâ
ște
sălbatice, protejate de lege (a
șa cum

sunt de altfel
și

porcii sălbatici

și

linc
șii). De
asemenea, Delta reprezintă un popas sezonal pentru păsările migratorii. Câteva
dintre speciile rare de păsări aflate în zona Dobrogei sunt

pelicanul
cre
ț,

cormoranul mic,

lopătarul,

gâsca cu piept ro
șu

și

gârli
ța mare, dar și

lebăda de
iarnă.
Clima României este determinată în primul rând de pozi
ția sa pe glob,
precum
și de poziția sa geografic
ă pe continentul european. Aceste particularită
ți
conferă climei un caracter temperat continental cu nuan
țe de tra
nzi
ție.
13

2.2. Somajul
și ocuparea în România

În România fenomenul
șomajului este rezultatul mai multor influențe: fizico
–
biologice, psihologice, politico
–
economice
și juridico
–
legislative, care se
înlăn
țuiesc una cu cealalt
ă într
–
un raport de interdependen
ț
ă, generând tipurile
specifice de
șomaj, înt
âlnite în economia
ț
ării noastre.

12

https://ro.wikipedia.org/wiki/România

13

https://ro.wikipedia.org/wiki/România

14

Apari
ția șomajului a generat în țara noastr
ă numeroase efecte care pot fi
clasificate în două grupe:

1.

Efecte pozitive: principalele efecte pozitive ale
șomajului sunt creșterea
disciplinei în muncă
și a punctualit
ă
ții, pr
ecum
și creșterea productivit
ă
ții
muncii celor angaja
ți, de teama urm
ătoarelor concedieri, ridicarea interesului
pentru muncă, sporirea competitivită
ții lucratorilor existenți, a preocup
ării
pentru o perfec
ționare continu
ă, atunci când sunt viza
ți pentru a

fi
disponibiliza
ți acei salariați care sunt cel mai puțin preg
ăti
ți sau slab
califica
ți, crearea unor rezerve de persoane potențial dispuse s
ă lucreze, în
vederea acoperirii eventualei cereri de for
ț
ă de muncă

2.

Efecte negative: acestea îmbracă forma unor c
osturi pe care societatea
românească trebuie să le plătească. Sunt de natură economică, social
–
biologică, politică: costurile personale pentru a fi
șomer, cu cât perioada
șomajului este mai mare, cu atât șomerii devin mai dezinteresați, iar cel mai
evident

cost al
șomajului îl constituie șomerii înșiși, este un cost financiar
direct al pierderii cuno
ștințelor înv
ă
țate, m
ăsurat ca diferen
ț
ă între salariul
avut anterior
și ajutorul de șomaj
14
.

Modul de manisfestare a șomajului în România, a fost puternic determinat de
transformările pe care economia românească a fost nevoită să le suporte. La
începutul anilor ’90 primele persoane care au fost afectate de disponibilizări au fost
femeile (Enache,
2013). Trecerea anilor, a modificat ponderea persoanelor afectate
de șomaj, astfel încât, din anul 1997 numărul persoanelor de sex masculin șomere a
depășit numărul persoanelor de sex feminin aflate în șomaj. Această tendință se
păstrează în continuare, po
nderea mai mare în rândul șomerilor este deținută de
către persoanele de sex masculin.

Reducerea numărului șomerilor începută în anul 1999, a fost întreruptă de criza
economico
–

financiară. Totuși, actuala criză, deși a avut un caracter global, o serie

14

Petri
șan, M. (2008), Șomajul în România, pp 6
–
7

15

d
e țări au făcut față șocului, mult mai bine decât altele, contribuind substanțial la
dinamica economiei mondiale (Mihai și Mîndreci, 2013). România, din păcate, nu
se află în acest grup de state, iar indicatorii macroeconomici au demonstrat acest
fapt. Num
ărul șomerilor a crescut, atât ca efect al crizei, cât și a deciziilor adoptate
în anii anteriori. În ultima perioadă la nivelul economiei românești, se remarcă o
reducere a siguranței locurilor de muncă pe fondul cronicizării șomajului (Țoțan et
al, 2012)
15
.

Ș
omajul este unul dintre factorii care au determinat emigrația cetățenilor din
noile state membre ale Uniunii Europene către statele dezvoltate (alți factori sunt
reprezentați de: salarii scăzute, declinul sectoarelor industriale, dorința de creștere a
nivelului de trai etc.) (Son, Noja, 2012). Emigrația este un fenomen cu care se
confruntă și țara noastră alături de statele vecine, mai ales că cifrele arată o
emigrație mai mare în rândul persoanelor de sex feminin comparativ cu cele de sex
masculin
16
.

2
.3
.

Analiza SWOT a ocupării for
ței de munc
ă
și a șomajului în
România

Analiza SWOT este o metodă folosită în mediul de afaceri pentru a ajuta la
proiectarea unei viziuni de ansamblu asupra firmei/domeniului/fenomenului
economic
și social, etc. Analiza SWOT se realizeaz
ă, în general, în prima fază a
unui proiect, pentru ca el
ementele de analiză să poată alcătui baza unui proiect
și s
ă
poată fi folosite ulterior în cadrul proiectului, dacă acesta întâmpină dificultă
ți. În
cadrul analizei SWOT se va
ține seama de faptul c
ă punctele tari
și punctele slabe
sunt concepte statice, b
azate pe parametrii descriptivi, într
–
o perioadă determinată
de timp. Ele reprezintă ceea ce există. Oportunită
țile și ameninț
ările au în vedere

15

Teselios, D, Savu, M (2017), Prognoza
șomajului în România pe termen s
curt, pag 77
–
78

16

Savu, M, Bursugiu, M (2013), Strategii manageriale, ed. Independen
ța economic
ă, Evolu
ția șomajului în România,
pag 60

16

viitorul,
și se refer
ă la alegerile pe care le au de făcut persoanele implicate în
procesul de planificare. Ele

reprezintă ceea ce va fi.
17

În vederea propunerii unui plan pentru cre
șterea gradului ocup
ării
și
reducerea
șomajului în România, am considerat necesar
ă într
–
o fază preliminară,
analiza situa
ției existente utilizând tehnica SWOT.

Astfel că, din punctul m
eu de vedere punctele tari sunt următoarele: statutul
României de Stat Membru al UE, lucru care aduce numeroase avantaje atât din
punctul de vedere al legilor, cât
și al procedurilor în vederea ocup
ării for
ței de
muncă, cre
șterea ocup
ării temporare pentru
grupa de vârstă 15
–
24 ani, un lucru
evident fiind faptul că în ultimii ani tot mai mul
ți elevi și studenți opteaz
ă pentru
job
–
uri temporare pe perioada vacan
țelor, tendința continu
ă de scădere a ponderii
șomerilor de lung
ă durată, capacitate mare de a crea

valoare adăugată sectorului
servicii (comer
ț, telecomunicații, servicii financiare).

Pe de altă parte, ca
și puncte slabe întâlnim urm
ătoarele: pia
ț
ă a muncii pu
țin
dinamică, rigidă, segmentată, fiscalitate crescută, participare redusă pe pia
ța muncii
a
tinerilor, a femeilor, lucrătorilor vârstnici concomitent cu durata redusă a vie
ții
profesionale, integrarea dificilă pe pia
ța muncii pentru anumite grupuri vulnerabile,
ca
și exemplu putem lua rromii, maghiarii, persoanele care au cazier, etc, acoperire
ș
i nivel inadecvat al indemniza
ției de șomaj, activitate economic
ă puternic
neomogenă la nivel regional, ceea ce induce disparită
ți în privința ocup
ării
și
șomajului, tendința de îmb
ătrânire a popula
ției generat
ă de un spor natural negativ
și de migrația ex
ternă masivă a persoanelor în vârsta de muncă, nivel ridicat de
abandon
școlar, rata mare de participare a populației în agricultur
ă.

Din punctul de vedere al oportunită
ților putem lua în considerare
următoarele: modernizarea pie
ței muncii prin îmbun
ătă
țir
ea cadrului legislativ de
reglementare a acesteia, reducerea fiscalită
ții pentru angajatori concomitent cu
acordarea de stimulente financiare pentru promovarea ocupării, identificarea
și

17

https://ro.wikipedia.org/wiki/Analiza_SWOT

17

stimularea sectoarelor economice cu competitivitate crescută, poten
ți
al de
retehnologizare
și de modernizare a agriculturii. Ca și riscuri consider c
ă cele mai
importante ar fi următoarele: cre
șterea ratei de s
ărăcie în muncă, accentuarea
migra
ției externe în scop de munc
ă, adâncirea discrepan
țelor rural
–
urban, ponderea
rid
icată a popula
ției în mediul rural cu acces limitat și oportunit
ă
ți de ocupare și
formare profesională.

Analizând punctele tari
și punctele slabe consider c
ă de
și rata de șomaj este
în scădere în România
și crește interesul anumitor sectoare de vârsta pent
ru locuri
de muncă temporare, există numeroase probleme precum integrarea defectuoasă pe
pia
ța muncii a diferitelor categorii de oameni și locurile de munc
ă prost plătite care
favorizează existen
ța șomajului și sc
ăderea gradului de ocupare al for
ței de mun
că.
Observând oportunită
țile și riscurile cred c
ă reducerea birocra
ției, stimularea
viitorilor angaja
ți, dar și încercarea de a redeschide fabrici în zonele rurale poate
ajuta pe termen lung la reducerea
șomajului.

2.4.

Analiza gradului de ocupare
și șomajulu
i în România, în
ultimii 5 ani

În ansamblul factorilor de produc
ție, unul dintre cele mai importante
elemente îl reprezintă for
ța de munc
ă. De aceea, modul de concepere a organizării
diverselor activită
ți ar trebui s
ă aibă în vedere (împreună cu alte elemente),
problema ocupării, a util
izării mâinii de lucru, ea fiind încadrată ca o dimensiune
specifică dezvoltării.

Importan
ța acestei noțiuni ar putea fi motivat
ă tocmai prin raportarea la
termenul contrar, adică cel de neocupare, dat fiind faptul că dacă nu se utilizează
for
ța de munc
ă
, înseamnă nu atât un element în plus pentru raportări statistice, cât
mai ales costuri sociale suplimentare. Indiferent de economie, se calculează gradul

18

de ocupare al for
ței de munc
ă, prin raportarea popula
ției ocupate/populația apt
ă de
muncă x 100
18
.

În
România, peste trei sferturi dintre
șomerii din mediul rural sunt aproape
analfabe
ți: peste 15% dintre ei sunt

analfabe
ți
, 20% dintre ei au clasele primare
și
40% au reu
șit s
ă facă
școala general
ă.
Șomerii de la sate reprezint
ă 60% din totalul
celor afla
ți

în eviden
țe, iar nivelul lor de preg
ătire scăzut face dificilă recalificarea
în meserii cerute pe pia
ța muncii.
19

Pentru a putea observa gradul de ocupare
și somajul în România am ales s
ă
analizez indicatori ai for
ței de munc
ă precum: evolu
ția num
ărului de

șomeri în
ultimii ani, ponderea
șomerilor înregistrați în totalul resurselor de munc
ă, rata
șomajului înregistrat în România în ultimii ani, persoanele cuprinse în cursuri de
formare profesională, rata de ocupare a resurselor de muncă în România
și
popula
ț
ia ocupată analizată după statutul analizat.

Tabelul 2.
4.
1. Evolu
ția num
ărului de
șomeri înregistrați, pe sexe, în perioada
2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Număr
persoane sex
masculin

278.453

251.504

245.055

201.931

159.651

Număr
persoane sex
feminin

199.885

184.738

173.182

149.174

129.245

Număr total
persoane

478.338

436.242

418.237

351.105

288.896

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

18

https://ro.wikipedia.org/wiki/For
ț
ă_de_muncă

19

https://ro.wikipedia.org/w
iki/
Șomaj

19

Pe baza datelor prezentate pe site
–
ul Institutului Na
țional de Statistic
ă în
perioada 2014
–
2018 reiese faptul că numărul
șomerilor, atât de sex masculin, cât și
de sex feminin este într
–
o continuă scădere. Această scădere poate fi argumentată
prin cre
ștere
a numărului locurilor de muncă, dar
și prin migrarea populației c
ătre
locuri de muncă mai bine plătite în
ț
ările din vestul Europei, fenomen care a luat o
amploare foarte mare în perioada analizată.

Se observă faptul că în anul 2014 numărul
șomerilor înre
gistra
ți de sex
masculin era de 278.453 persoane, în timp ce numărul
șomerilor de sex feminin era
de 199.185 persoane, urmând ca în anul 2015 să se înregistreze o scădere a
numărului
șomerilor cu 26.949 persoane în cazul b
ărba
ților și 15.147 în cazul
femei
lor. Anul 2016 a produs o scădere destul de redusă a numărului
șomerilor
înregistra
ți în România, respectiv de doar 6449 persoane de sex masculin și 11.556
persoane de sex feminin, acest an înregistrând
și cea mai mic
ă reducere a
numărului
șomerilor din pe
rioada analizată. Anul 2017 reprezintă cea mai
semnificativă scădere a numărului de
șomeri din toat
ă perioada analizată, respectiv
cu mai pu
țin 43.124 șomeri de sex masculin și cu 24.008 șomeri de sex feminin. În
anul 2018 se continuă procesul de reducere
a numărului
șomerilor cu 42.280
bărba
ți și 19.929 femei.

Analizând tabelul de mai sus se poate observa faptul că numărul
șomerilor de
sex masculin este preponderent mai mare decât cel al persoanelor de sex feminin.
Acest lucru se poate datora structurii e
conomiei,
și anume, faptului c
ă în România
pia
ța muncii este mai deschis
ă serviciilor, acolo unde femeile ajung mai u
șor, spre
deosebire de
ț
ările unde industria domină (siderugie, minerit, etc), unde
șomerii
majoritari sunt în rândul femeilor.

Tabelul 2
.
4.
2. Ponderea
șomerilor înregistrați în totalul resurselor de munc
ă
în perioada 2014
–
2018

20

2014

2015

2016

2017

2018

Procente

3,3

3,1

2,9

2,5

2,1

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Ponderea numărului
șomerilor înregistrați în totalul resurselor de munc
ă a
scăzut de la 3,3 procente în anul 2014 la 3,1 procente în anul 2015
și a continuat
scaderea cu acela
și procent și în anul 2016 ajungând la doar 2,9. Anul 2017 a
înregistrat prima ce
a mai semnificativă scădere din perioada analizată, respectiv de
0,4 procente, ajungând astfel la doar 2,5%, continuând această scădere
considerabilă până la sfăr
șitul perioadei analizate, și anume 2,1 procente la sfârșitul
anului 2018.

Tabelul 2.
4.
3. R
ata
șomajului înregistrat în România în perioada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Procente

5,4

5

4,8

4

3,3

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

În ceea ce prive
ște rata șomajului în perioada analizat
ă

putem concluziona
faptul că aceasta este într
–
o continuă descre
ștere. Dac
ă în anul 2014 rata
șomajului
era de 5,4 procente, în anul 2015 a fost înregistrată o rată de 5%, continuând să
scadă în anul 2016 până la 4,8%, ajungând la sfâr
șitul perioadei anali
zate să
reprezinte un procent de doar 3,3%.

Tabelul 2.
4.
4 Persoane cuprinse în cursurile de formare profesională
înregistrate în perioada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Număr
persoane

40.265

43.402

28.975

26.063

28.112

21

Sursa: Institutul Na
țional de

Statistică, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Analizând informa
țiile referitoare la persoanele cuprinse în cursurile de
formare profesională, se poate observa faptul că din anul 2014 până în 2015 a fost
înregistrată o cre
ștere, respectiv de la

40.265 persoane la 43.402 persoane, urmând
ca anul 2016 să producă o scădere semnificativă, de 14.427 persoane, continuând să
scadă
și în anul 2017, urmând ca în anul 2018 s
ă înregistreze o cre
ștere nu foarte
spectaculoasă. Din punctul meu de vedere, aces
te scăderi se pot datora
dezinteresului popula
ției în ceea ce privește preg
ătirea pentru diverse meserii,
popula
ției îmbatrânite, migrației c
ătre
ț
ări/ora
șe dezvoltate, dar și a reducerii
numărului de cursuri de formare profesională organizate de către sta
t.

Tabelul 2.
4.
5. Rata de ocupare a resurselor de muncă în România în perioada
2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Procente

66,9

66,8

66,2

67,3

68,7

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Rata de ocupare a resurselor de muncă în Romania au înregistrat o scădere
nesemnificativă din anul 2014 în anul 2015, respectiv de 0,1 procente, de la 66,9%
la 66,8%. A continuat să scadă în anul 2016 până la 66,2%, însă în anul 2017 a
înregistrat o cre
ște
re de până la 67,3 procente, urmând ca în anul 2018 rata de
ocupare a resurselor de muncă din România să fie de 68,7%, conform Institutului
Na
țional de Statistic
ă al României.

Tabelul 2.
4.
6. Popula
ția ocupat
ă analizată după statutul profesional în
perio
ada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

22

Număr
salaria
ți

5.850.256

6.062.244

6.200.639

6.389.733

6.497.186

Număr
patroni

98.618

96.002

87.431

90.810

91.424

Număr
lucratori pe
cont propriu

1.669.732

1.560.559

1.444.134

1.482.029

1.412.127

Număr
lucratori
familiali
neremunera
ți

995.133

816.580

716.573

707.985

687.702

Număr total
persoane

8.163.739

8.535.385

8.448.777

8.670.557

8.688.439

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Din anul 2014 până în 2018 numărul salaria
ților a înregistrat o creștere
continuă, în medie de aproximativ 200.000 persoane/an,
și anume, din anul 2014 în
2015, numărul salaria
ților a crescut de la 5.850.256 la 6.062.244, în 2016 ajungând
la 6.200.639 pers
oane, în 2017 numărul salaria
ților fiind de 6.389.733, continuând
cre
șterea de pân
ă la 6.497.186 la sfâr
șitul anului 2018. În ceea ce privește num
ărul
patronilor, ace
știa au înregistrat o sc
ădere din 2014 până în 2016, respectiv de la
96.618 în 2014, la 84
.431 persoane în 2016, urmând ca în anul 2017 să reînceapă
cre
șterea la 90.810, iar în 2018 la 91.424 persoane.

Numărul persoanelor lucrătoare pe cont propriu a înregistrat o scădere
aproape continuă, ajungând de la 1.669.732 persoane in 2014 la 1.412.12
7, iar
numărul de lucratori familiali neremunera
ți a înregistrat cea mai mare sc
ădere pe
parcursul perioadei analizate dintre toate variabilele prezentate, respectiv de la
995.133 persoane în 2014, la doar 687.702 persoane în anul 2018, cea mai
importantă
scadere fiind în anul 2015.

23

Aceste schimbări se pot datora intrării pe pia
ța din România a numeroaselor
firme interna
ționale foarte dezvoltate din diferite domenii, astfel c
ă numărul
salaria
ților a crescut, iar patronii (în special cei cu firme mici) fiin
d elimina
ți de pe
pia
ț
ă de către concuren
ț
ă, acest lucru fiind valabil
și pentru lucr
ătorii pe cont
propriu.

2.5. Plan pentru cre
șterea gradului de ocupare și a reducerii
ș
omajului în România

În vederea cre
șterii gradului de ocupare și a reducerii șomaj
ului în România
am ales realizarea unui plan care să cuprindă o serie de obiective
și activit
ă
ți pentru
a ajuta la reducerea numărului de
șomeri pe un termen cât mai lung.

Primul obiectiv care consider că ar ajuta la cre
șterea gradului de ocupare și a
red
ucere a
șomajului ar fi organizarea unor cursuri gratuite de formare profesional
ă
pentru
șomerii de lung
ă durată. Acest obiectiv se poate realiza printr
–
o serie de
activită
ți precum studiul pieței pentru a stabili domeniile în care este nevoie de
for
ț
ă de
muncă în fiecare regiune. Consider că ar ajuta crearea unor chestionare,
atât online, cât
și fizice care ar trebui completate de c
ătre antreprenorii locali, din
care ar trebui să reaisă domeniile unde este cea mai mare nevoie de for
ț
ă de muncă,
astfel, ace
ste domenii urmând să fie cele mai întâlnite în cadrul cursurilor de
formare profesională din regiunea chestionată. Perioada alocată acestor studii cred
că este necesar să fie de 3 luni, bugetul alocat, aproximativ 10.000 lei pentru
tipărirea chestionarelo
r, înfiin
țarea site
–
ului, promovarea acestuia
și remunerarea
personalului care va aduna datele, iar responsabilitatea apar
ține prim
ăriilor locale.

De asemenea, din punctul meu de vedere cursurile ar trebui să se desfă
șoare
în primul rând cu
șomerii indemni
za
ți care beneficiaz
ă de o perioadă lungă de timp

24

de
șomaj și care nu reușesc s
ă î
și g
ăsească un loc de muncă potrivit. În func
ție de
domeniul ales, cursurile ar trebui să aibă o parte teoretică, de aprox 3
–
6 luni,
urmând ca în ultimele 6
–
9 luni să facă pr
actică, de preferat plătită la firmele care au
nevoie de personal, iar la final să promoveze cu un examen, urmând apoi a fi
recruta
ți de firmele unde și
–
au desfă
șurat stagiile de practic
ă. Această activitate ar
trebui să fie desfă
șurat
ă de către administra
ț
ia locală în colaborare cu firmele din
jude
țele respective, iar bugetul alocat va fi de aproximativ 120.000 lei.

Al de
–
al doilea obiectiv ar putea fi organizarea constantă a târgurilor de job
–
uri în toate ora
șele medii/mari ale ț
ării. Acesta se va putea implementa printr
–
o
serie de activită
ți precum crearea unui site asociat prim
ăriilor fiecărui jude
ț în care
să se p
rezinte constant domeniile unde este necesară for
ța de munc
ă. Acest lucru va
fi organizat lunar de către primariile fiecărui jude
ț și va fi alocat
ă o sumă de
aproximativ 1.000 lei pentru implementarea site
–
ului si 300 lei lunar pentru
între
ținere.

De asem
enea, organizarea efectivă
și constant
ă a târgurilor de job
–
uri în
majoritatea ora
șelor ț
ării este o altă activitate pe care o consider deosebit de
importantă. Aceasta ar trebui să se desfă
șoare trimestrial, iar principalii vizați în
angajări vor fi
șomeri
i (indemniza
ți sau neindemnizați). Aceste târguri vor fi
organizate pe o perioadă de 24 luni, urmând a se face o analiză ulterior pentru a se
vedea gradul de îmbunătă
țire a nivelului de ocupare și șomajului de pe urma lor.
Vor fi implementare de către prim
ăriile jude
țene cu sprijinul bugetului local, iar
suma alocată va fi de aproximativ 15.000 lei pentru închirierea birourilor, spa
țiilor,
plata personalului implicat, etc. Cea de
–
a treia activitate din cadrul acestui obiectiv
consider că ar putea fi împăr
ți
rea de fly
–
ere
și promovare pe rețelele de
socializare/site
–
uri a evenimentelor
și a firmelor participante. Aceast
ă activitate se
va desfă
șura tot pe 24 de luni, va fi nevoie de alocarea sumei de 10.000, iar
responsabili vor fi primăriile, sponsorii
și vol
untarii.

25

Un alt obiectiv pe care îl consider necesar în realizarea planului de reducere a
ș
omajului
și a creșterii forței de munc
ă în România este redeschiderea fabricilor
și
uzinelor. Acesta va fi realizat prin activită
ți precum împrumutul unor sume de b
ani
de la Uniunea Europeană pentru construc
ția și dotarea diferitelor fabrici/uzine și
redeschiderea acestora în special în zonele în care gradul de migra
ție este foarte
mare, în urma realizării unei statistici. Aceste uzine ar putea fi deschise în zone
ru
rale, pentru a descuraja urbanizarea
ț
ăranilor, ar putea fi deschise fabrici care să
sprijine agricultura, astfel popula
ția din zonele rurale va avea noi locuri de munc
ă,
se va reduce monopolul hypermarket
–
urilor, se va încuraja consumul fructelor
și
legum
elor autohtone de la producători locali. De aceste activită
ți va fi nevoie de
ajutor la nivel na
țional, iar bugetul difer
ă în func
ție de fiecare locație și domeniu.

Cel de
–
al patrulea obiectiv care ar putea fi introdus în acest plan ar fi
descurajarea mig
ra
ției c
ătre
ț
ările din vestul Europei. Prima activitate care ar
sus
ține acest obiectiv ar fi înființarea unui ONG cu membrii din județe,
reprezentan
ți ai autorit
ă
ților locale și localnici migratori care s
ă îi încurajeze în
renun
țarea la migrație. Acest ON
G ar trebui organizat pe o perioadă de 12 luni cu
sprijinul primăriilor, bugetul alocat fiind de 5.000 lei. O altă activitate necesară
pentru realizarea acestui obiectiv ar fi organizarea de întâlniri periodice cu membrii
ONG
–
ului, sprijinirea
și încurajar
ea localnicilor în desfă
șurarea de activit
ă
ți la nivel
local. Astfel de întalniri se vor desfă
șura lunar de c
ătre membrii ONG
–
ului
și se va
aloca un buget de 5.000 lei. De asemenea, ar putea fi accesate fonduri europene
prin intermediul ONG
–
ului pentru înc
urajarea renun
ț
ării la migra
ție, astfel fiind
sprijinite pe o perioadă determinată a persoanelor care se întorc în
țar
ă până vor
reu
și s
ă î
și g
ăsească un loc de muncă.

Un obiectiv important care ar putea alcătui planul pentru cre
șterea gradului
de ocupare

și reducere a șomajului în România ar putea fi reducerea și chiar
eliminarea ajutorului social. Acest obiectiv ar putea fi implementat prin activită
ți
precum verificarea amănun
țit
ă a persoanelor care beneficiază de ajutor social
și

26

stabilirea corectă a ce
lor apte/inapte de muncă. Această activitate ar trebui să fie
responsabilitatea primăriei cu sprijinul Ministerului de Afaceri Interne, pe o
perioadă de 10
–
12 luni, iar bugetul alocat aproximativ va fi de 50.000 lei.

De asemenea, ar trebui descurajată mun
ca la negru, fără carte de muncă, prin
legi, iar persoanele
și întreprinderile care practic
ă aceste lucruri ar trebui amendate
și deschise dosare penale, responsabilii de aceste activit
ă
ți fiind stabiliți la nivel
na
țional. În plus, ar trebui eliminat ajut
orul social pentru persoanele apte de muncă,
dar care nu doresc să lucreze, aceste persoane fiind urmărite
și monitorizate
permanent de către administra
țiile locale.

În plus, consider că este necesară acordarea de stimulente micilor
întreprinzători. Astfe
l, prin crearea cu ajutorul ONG
–
ului a unor programe de
training prin care localnicii care doresc să se dezvolte în anumite domenii specifice
zonei să poată ob
ține informații gratuite despre cum o pot face într
–
un mod
sustenabil
și acordarea unor stimulent
e anual în func
ție de profit sau numar angajați
consider că poate duce la înfiin
țarea de noi firme, din venituri proprii sau cu
ajutorul Uniunii Europene, prin intermediul cărora se pot crea locuri de muncă în
diverse domenii în func
ție de fiecare zon
ă în
parte (în zonele de munte
–

turism
durabil, în zonele rurale
–

agricultura, etc). Acest proiect poate fi implementat, în
primă fază, pe o perioadă de 12 luni, cu posibilitate de prelungire, responsabile
fiind ONG
–
urile
și prim
ăriile jude
țelor, iar bugetul
alocat va fi de aproximativ
30.000 lei.

De asemenea, în cadrul training
–
urilor organizate de către ONG ar putea fi
implica
ți antreprenorii locali de succes care ar putea inspira și da sfaturi din
experien
ța proprie, reușind astfel s
ă ambi
ționeze mai multe

persoane în încercarea
de a deveni antreprenori. Această activitate ar trebui desfă
șurat
ă, de asemenea, pe o
perioadă de 12 luni, iar bugetul alocat va fi de 5.000 lei. O altă activitate ar putea fi
reprezentantă de organizarea de schimburi de experien
ț
ă
cu întreprinzători din
țar
ă
și din str
ăinătate a micilor întreprinzatori locali deja existen
ți, pentru a putea face

27

compara
ții și a
–
și îmbun
ătă
ți afacerile. Aceast
ă activitate ar putea fi
responsabilitatea antreprenorilor locali, întreprinzătorilor locali,

dar
și a prim
ăriilor
care i
–
ar putea ajuta cu stimulente. Perioada de probă ar putea fi de 12 luni, iar
bugetul aproximativ alocat de 30.000 lei.

Un alt obiectiv important în dezvoltarea acestui plan consider că ar putea fi
încurajarea angajatorilor priv
a
ți cu privire la recrutarea tuturor categoriilor de
persoane prin acordarea a unor stimulente pentru firmele care angajează
și
păstrează cât mai mult timp persoane aproape de vârsta de pensionare, acordarea de
către stat a unor stimulente pentru firmele c
are angajează
și p
ăstrează cât mai mult
timp persoane cu vârsta de peste 45 ani, acordarea de către stat a unor stimulente
pentru firmele care angajează
și p
ăstrează cât mai mult timp persoanelor fără
experien
ț
ă, dar
și încurajarea firmelor mari din toate
regiunile
ț
ării în organizarea
de training
–
uri pentru stimularea angaja
ților.

Primele trei dintre activită
țile menționate ar trebui sprijinite de administrația
locală, bugetul fiind astfel stabilit la nivelul fiecărui jude
ț, iar în ceea ce privește
ultima

activitate prezentată se vor implica marile firme întreprinzătoare cu ajutorul
administra
ției locale, bugetul alocat pentru aceast
ă activitate fiind de aproximativ
150.000 lei.

2.6 Compara
ție a evoluției nivelului forței de munc
ă
și a șomajului
între pr
incipalele macroregiuni ale României în ultimii 5 ani
analiza
ți

28

2.
7
.

Analiza evolu
ției ocup
ării
și șomajului în Br
ăila în ultimii 5 ani

2.
7
.1
.
Profilul socio
–
economic
și demografic al regiunii

Brăila este un jude
ț în regiunea Muntenia din România. Se învecineaz
ă la
nord cu jude
țetele Vrancea și Galați, la est cu județul Tulcea, la sud cu județele
Constan
ța și Ialomița și la vest cu județul Buz
ău. Jude
țul este administrat de
Consiliul Jude
țean Br
ăila, iar Brăila este municipiul re
ședinț
ă, situat la 200 km
nord
–
est fa
ț
ă de capitala României, Bucure
ști.

Jude
țul Br
ăila este situat în partea de sud
–
est a
ț
ării, în unitatea numită
Câmpia Română.
Această pozi
ționare geografic
ă este avantajoasă, deoarece
condi
țiile naturale și proximit
ă
țile sunt prielnice dezvolt
ării economice
și sociale.
Relieful
și clima favorizeaz
ă locuirea, iar pe solurile fertile se practică o agricultură
bogată.

Dunărea

de
ține

cantită
ți mari de ap
ă
și adapostește numeroase viețuitoare.
Apropierea de mare
și de capital
ă înlesne
ște leg
ăturile cu întreaga
țar
ă
și cu Europa.
Toate aceste elemente conferă Brăilei accesibilitate
și deschiderea c
ătre întreaga
țar
ă.
Prin suprafa
ța sa d
e 4765,8
km² reprezintă 2% din suprafa
ța ț
ării, fiind un
jude
ț de m
ărime mijlocie.

În ciuda faptului că este dominat de câmpie, relieful Jude
țului Br
ăila este
divers
și interesant. Peste întinsa

Câmpia Bărăganului sunt diverse forme de relief:
mici movile
, adâncituri care păstrează apa, dune de nisip, largi confluen
țe ale
râurilor, meandre, ostroave, grinduri. Ele conferă acestor
ținuturi unicitate și un
farmec aparte. Fluviul

Dunărea

și râurile care str
ăbat teritoriul jude
țului au cea mai
mare importan
ț
ă
în desfă
șurarea reliefului. În primul rând,

Dunărea, întrucât valea
fluviului impune, în teritoriu, două unită
ți deosebite:

câmpia

în partea vestică
și

Balta Brăilei
, în partea de est; apoi râurile, pentru ca ele delimitează subunită
țile
în cadrul câmpiei
și pentru c
ă în lungul lor se formează lunci.
Râurile care
delimitează această zonă sunt

Siretul,

Buzăul

și C
ălmă
țuiul.

29

Balta Brăilei, în estul jude
țului, este teritoriul cuprins între cele doua brațe
principale ale

Dunării. Ea începe de la
bifurca
ția

Dunării

de la nord de

Giurgeni

și
se desfa
șoarâ pân
ă la confluen
ța celor dou
ă bra
țe în aval de

Brăila. În această zonă
se regăse
ște Insula Mare a Br
ăilei, aceasta

având o lungime medie de 60 de km
și o
lătime de până la 20 de km, devenind unul d
intre cele mai productive terenuri
agricole din
țar
ă.

În bra
țul vestic al

Dunării se regăse
ște un teritoriu inundabil, cunoscut sub
numele de

Insula Mică a Brăilei. Aceasta ocupă o suprafa
ț
ă mult mai restrânsă
decât Insula Mare, desfă
șurându
–
se între cursu
l principal
și brațele

Dunării, de la
bifurca
ția Giurgeni
–
Vadu Oii
și pân
ă la sud de Brăila, la confluen
ța brațului Cravia
cu

Dunărea
. Insula Mică păstrează peisajul natural, care este foarte asemănător cu
Delta Dunării
și este protejat, arealul fiind decl
arat parc natural.

Din punct de vedere administrativ
–
teritorial, jude
țul se situeaz
ă în
macroregiunea 2
și este compus dintr
–
un municipiu, 3 ora
șe și 40 de comune.

2.
7
.2
.

Analiza gradului de ocupare
și șomajulu
i în Brăila
, în ultimii 5 ani

Din punct de

vedere macroeconomic,
șomajul clasic are la baz
ă situa
ția
caracterizată prin insuficien
ța ofertei în raport cu cererea determinat
ă de faptul că
pre
țul efectiv al bunurilor economice este mai mic decât prețul de echilibru și ca
atare, nu există nici un mot
iv care să reducă imboldul de a investi
și a crea noi
locuri de muncă
20
.

Pentru a analiza gradul de ocupare
și șomajului în Br
ăila, în ultimii 5 ani, voi
utiliza indicatori similari utilizării analizei gradului de ocupare
și a șomajului în
România. Astfel
că voi analiza următoarele date: popula
ția rezident
ă în jude
țul
Brăila în ultimii ani analiza
ți, șomerii înregistrați în Br
ăila în ultimii 5 ani,

20

Badea, G (1999), Sistemul economic între dezechilibru
și dezvoltare, Ed. Dacia, Cluj
–
Napoca, pag 72

30

ponderea
șomerilor înregistrați în județul Br
ăila în perioada 2014
–
2018, rata
șomajului înregistrat în județul

Brăila
și rata de ocupare a resurselor de munc
ă în
jude
țul Br
ăila.

Tabelul 2.
7
.2.1
.

Evolu
ția
popula
ție
i

rezidentă Brăila
în perioada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Urban

194.068

191.245

187.968

184.682

181.077

Rural

118.084

116.958

115.640

114.405

113.066

Număr total
persoane

312.152

308.203

303.608

299.087

294.143

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă al României, 2020

Numărul persoanelor rezidente în jude
țul Br
ăila în anul 2014 era de 312.152
persoane, iar pe parcursul anilor analiza
ți s
–
a înregistrat o u
șoar
ă scădere atât din
punct de vedere al popula
ției rurale, cat și al celei urbane, ajungând astfel ca la
sfâr
șitul
anului 2018 să se înregistreze un număr de 294.143 persoane rezidente.

Tabelul 2.
7
.2.
2. Evolu
ția

ș
omeri
lor

înregistra
ți în Br
ăila în perioada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Număr
persoane

9.519

9.176

8.609

6.294

4.903

Sursa: Institutul Na
țional de

Statistică, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Din punctul de vedere al
șomerilor înregistrați în județul Br
ăila, putem
observa faptul că numărul acestora a scăzut considerabil în fiecare an, cea mai
abruptă scădere înregistrându
–
se în anul 2017. Astfel că, în anul 2015 s
–
au
înregistrat cu 343 mai pu
ți
ni
șomeri faț
ă de anul anterior, în 2016 s
–
au înregistrat cu
567 mai pu
ține persoane, în timp ce anul 2017 a redus num
ărul acestora cu 2315

31

persoane, ajungând astfel ca la sfâr
șitul anului 2018 s
ă înregistram 4903
șomeri
înregistra
ți.

Tabelul 2.
7
.2.3. Ev
olu
ția

ponderii

șomerilor înregistrați în județul Br
ăila în
perioada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Procente

4,1

4

3,8

2,8

2,2

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Ponderea numărului
șomerilor
înregistra
ți în totalul resurselor de munc
ă a
scăzut de la 4,1 procente în anul 2014 la 4 procente în anul 2015
și a continuat
scaderea cu acela
și procent și în anul 2016 ajungând la doar 3,8. Anul 2017 a
înregistrat prima cea mai semnificativă scădere din

perioada analizată, respectiv de
1 procent, ajungând astfel la doar 2,8%, continuând această scădere considerabilă
până la sfăr
șitul perioadei analizate, și anume 2,2 procente la sfârșitul anului 2018.

Tabelul 2.
7
.2.4.

Evolu
ția ratei

șomajului înregistrat în județul Br
ăila în
perioada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Procente

7,4

7,2

6,9

5

4

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Asemănător situa
ției de la nivelul întregii ț
ări,
în ceea ce prive
ște rata
șomajului în perioada analizat
ă în jude
țul Br
ăila putem concluziona faptul că
aceasta este într
–
o continuă descre
ștere. Dac
ă în anul 2014 rata
șomajului era de 7,4
procente, în anul 2015 a fost înregistrată o rată de 7,2%, continuâ
nd să scadă în
anul 2016 până la 6,9%, ajungând la sfâr
șitul perioadei analizate s
ă reprezinte un
procent de doar 4%.

32

Tabelul 2.
7
.2.5

Evolu
ția ratei

de ocupare a resurselor de muncă în jude
țul
Brăila în perioada 2014
–
2018

2014

2015

2016

2017

2018

Procente

63

63,2

62,3

65,7

66,8

Sursa: Institutul Na
țional de Statistic
ă, Ministerul Muncii
și Protecției Sociale, 2020

Rata de ocupare a resurselor de muncă în jude
țul Br
ăila în perioada analizată
este invers propor
țional
ă cu cre
șterea șomajului, și
anume, din anul 2014 până în
anul 2018 s
–
a înregistrat o cre
ștere lent
ă, dar relativ continuă, cu excep
ția anului
2016 când s
–
a înregistrat o scădere de 0,9 procente, ajungând astfel de la 63
procente în anul 2014 la 66,8 procente în 2018.

33

CAPITOLUL III

CONCLUZII
ȘI PROPUNERI