Aspecte Teoretice ale Strategiei

CAPITOLUL 1 : ASPECTE TEORETICE ALE STRATEGIEI

1.1 Concept

Aparitia si strategiei cat si formarea acesteia a re o stransa legatura cu evolutia existentei umane, de intensificarea relatiiilor la nivel social cat si economic. Incepand cu anii 60 , cand sub influenta dezvoltarii socoetatii si sub impulsul dezvoltarii nevoilor populatiei si, in general a dinamismului mediului ambiant, s-au creat conditii care au dus la necesitatea gandirii strategice pentru a face tuturor factorilor impusi de mediu si de indivizi. Ca urmare, strategia a devenit o provocare pentru intreprinderi, in vederea adaptarii actiunilor, conditionarii int-un mod decisiv, supravietuirea acestora pe piata. Din cauza unor dificultati impuse de mediu ambiant, acesta este turbulent pentru societate care trebuie sa faca fata acestior piedici puse de mediu. In acest sens identificarea traiectoriei mediului este greu de identificat uneori chiar imposibil, ingreunand sanasele intreprinderii de a se adapta la acesta. În funcție de complexitatea problemei de rezolvat, strategia poate lua forma:

-sub forma unei solutii intuitive sau a unei cheme cat mai simple;

-sub forma unei analize diagnostic de unde sa rezulte deciziile strategice;

Cea de-a doua apreciere a formei strategiei este caracteristică întreprinderilor, permițându-le să se adapteze la variațiile mediului (economic).

In literatu de specialitate, modurile de definire a strategiei sunt compatibile intre ele fiindo serie de definitii asemanatoare care urmarrest si ating aceleasi puncte importante, asigurand usurinta de a traspune teoria in practica. Ca urmare strategia poate fi definita in mai multe feluri:

1.Strategia este o actiune pe care managerii o excita pentru a atinge unul sau mai multe dintre obiectivele organizatiei din subordine.

2.Strategia poate fi definita ca o directie general stabilita pentru o companie si diferitele sale componente, pentru a realiza sau a atinge o stare dorita in viitor.

Strategia – plan de acțiune

Strategia reprezinta un plan al unei intreprinderi, o dirijare a actiunii acesteia pentru tratarea sau rezolvarea unei situatii. Deciziile luate au in vedere activitatile si structurile intreprinderii pe termen lung.

Strategia-pozitie a intreprinderii

Strategia este un mod de „pozitionare” a intreprinderii in randul altor intreprinderi si intr-un context dat. Aceasta manifesta conditiile in care se afla o unitate economica, pe plan economico-social, in raport cu unitatile din acelasi domeniu de activitate.

Strategia – perspectivă

Strategia este modul unei intreprinderi de a reflecta asupra mediului activitatea sau evolutia.

Strategia reprezinta partea cea mai importanta a partii manageriale, care se ocupa de pregatirea si coordonarea activitatii in ansamblul ei. Pornind de la premiza ca supravietuirea unei intreprinderi depinde, in mod hotarator de organizarea sa structurala, de valorile pe care aceasta le promoveaza si de strategia adoptata, se formuleaza ideea ca aceasta poate sa asigure superioritatea unei intreprinderi fata de o alta intreprindere avand aceeasi dimensiune, caracteristici, activitati ect.

O buna strategie permite unei intreprinderi mai mici care nu dispune de foarte multe mijloace necesare, sa ajunga la un nivel mai inalt decat o alta intreprindere cu care aceasta se afla in concurenta, si care se bucura de aringerea unui nivel suerior cu diferiti factori necesari productiei.

Asupra continutului conceptului de strategie si-a pus amprenta o serie de lucrari ale unor teoreticieni in arta managementului, romani sau straini. In echivalenta cu alte formulari ale strategiei, Michael E. Porter afirma ca elaborarea unei strategii este echivalenta cu gasirea unei modalitati a firmei de a concura, de a-si stabili obiectivele de a-si formula politicile prin care sa atinga aceste obiective. Strategia, din punct de vedere conceptual poate fi folosita in ghidarea intregului comportament al firmei.

În vederea elabotrarii conceptului de srategie, s-au avut în vedere următoarele puncte comune:

-prin strategie se realizeaza scopurile bine precizate, specificate sub forma unor obiective;

-strategia face referire la schimbarile esentiale ale intreprinderii, generale sau partiale;

-elaborarea strategiei pe coordonarea corelativa a mediului cu intreprinderea;

-transpunerea strategiei în practică pe baza unor decizii strategice;

-nevoia de forta de munca, resurse materiale si financiare pentru crearea unei strategii;

-are in vedere urmarirea comportamentului competitiv ,pe termen lung , al intreprinderii ( pe o perioada de la 3 la 5 ani);

1.2 Componentele strategiei

Strategia adoptata de o intreprindere cuprinde o serieo de componente care, corect identificate si bine puse in practica, contribuie la aplicarea acesteia. Din analiza asupra stategiei, rezulta urmatoarele componente, dupa diversi autori:

-alegerea domeniului de activitate;

-stabilirea obiectivelor;

-metodele prin care obiectivele vor fi atinse;

-asigurarea resurselor necesare sub toate aspectele (cantitativ, calitativ si structural);

-sinergia;

-determinarea componetelor distinctive;

Aceste componente raspund in parte la o serie de intrebari ale intreprinderii urmand sa fie solutionate prin demersurile managerilor acesteia.

1.2.1 Descrierea componentelor

Obiectivele:

-urmaresc ca rezultatele intreprinderii sa fie maximizate prin dezvoltarea activitatilor. In acest sens, se urmareste mentinerea si crearea de noi conditii favorabile si existenta cererii; cel putin la nivelul evaluarilor facute in momentul punerii bazelor strategiei. In teorie , obiectivele intreprinderii fac referire maximizarea profitului. Realizarea obiectivelor este de preferat sa aiba loc intre anumiti parametrii referitori la crearea si asigurarea unui mediu adecvat cresterii productivitatii salariatilor, care vine in ajutorul teoriei manageriale.

Domeniul de activitate:

-in functie de cerere, se poate apela la pastrarea domeniului de activitate existent sau la restrangerea sau diversificarea domeniului de activitate.

Optiunile strategice:

-la realizarea unui obiectiv au contributie diversele modalitati prin care se realizeaza acest lucru , in functie de strategia pentru care se opteaza.

„Sinergia sau efectul combinat a două elemente, este mai mare decât suma efectelor generate de acestea, în mod separat.

De exemplu:

Competențele distinctive îi permit întreprinderii să-și găsească propria identitate între unitățile cu activitate similară și să obțină avantajul competitiv în raport cu concurența.”

1.3 Tipuri de strategii

Strategia are la baza o clasificare ampla, avand la baza numeroase criterii, fiecare strategie avand caracteristicile sale in functie de:

Strategiile globale se refera la toata activitatea intreprinderii si presupune alocarea tuturor resurselor necesare.

Strategiile partiale se refera doar la unele ctivitati ale intreprinderii si pune accentul pe cele deficitare sau bune componente ale intreprinderii.

Strategia de redresare se bazeaza pe eliminarea lipsurilor din perioada imediat precedenta iar obiectivele sunt stabilite la nivelul celor din perioada de functionare a intreprinderii in parametrii normali.

Strategia de consolidare are ca principal scop creșterea performanței economice, organizatorice și manageriale iar obiectivele sunt stabilite la un nivel identicsau asemanator celor din perioada anterioara.

Strategia de dezvoltare urmareste atingerea unor obiective superioare din punct de vedere calitativ dar si cantitativ, celor din perioada anterioara si are la baza o situatie econimica stabila, sustinuta de un potential tehnologic si comercial.

Strategia de privatizare are în vedere trecerea patrimoniului întreprinderii în proprietatea privată a uneia sau mai multor persoane ori societăți .

Strategia de restructurare are la baza reoriatarea activitatilor intreprinderii si supravietuirea acesteia prin cresterea performantelor economice care constau in modificarea atat a activitatii de productie cat si cea manageriala , cu implicatii asupra salariatilor.

Strategia manageriala are la baza preconizarea sistemului de management (subsitemului organizatoric, decizional, informational).

Strategia inovationala are la baza introducerea progresului tehnico-stiintific cat si promovarea acestuia bazat pe modernizarea tehnologiilor de productie.

Strategia de ofensiva presupunerea integrarea pe piete noi si considerarea pozitiei pe cele existente.

Strategia informationala urmareste reproiectarea sistemului informational in conditiile apelarii la tehnicile moderne de calcul.

Strategia de specializare urmareste ocuparea unei nise pe piata avand in vedere crearea fata de produsul respectiv vizat si competentele distinctive ale intreprinderii, axandu-se pe limitarea structurii sortimentale.

Strategia de diversificare se bazeaza pe diversificarea structurii sortimentale avand la baza necesitatea distribuirii riscurilor, altfel spus intreprinderea sa nu fie dependenta de o singura activitate.

1.4 Rolul strategiei

Strategia poate fi, de asemenea, definită ca fiind cunoașterea obiectivelor, incertitudinea evenimentelor și necesitatea de a lua în considerare comportamentul probabil sau real al altora. Strategia este planul deciziilor într-o organizație care prezintă obiectivele și scopurile sale, reduce politicile cheie, și planurile pentru atingerea acestor obiective, și definește activitatea companiei, tipul de organizare economică și umană si contribuția pe care intenționează să le aducă acționarilor, cliențlori și societatii în general.

Tinand cont de faptul ca intreprinderile agroalimentare isi desfasoara toata activitatea intr-o economie dinamica in care se produc schimbari in cerintele si preferintele populatiei, schimbari in influenta politicilor concurentiale interne si externe, pentru a se putea adapta mediului economic, fiecare intreprindere recurge la elaborarea unei strategii, diminuindu-si riscurile la care se expun.. Scopul acesteia este de a potrivi resursele intreprinderii (materiale, finaciare si umane) cu amenintarile si oportunitatile mediului, astfel sa poata rezista pe termen lung. in functie de obiectivele stabilite sau de riscurile dorite a fi diminuate, se apeleaza la una din numeroasele tipuri de strategii, fiecare avand o arie larga de actiune. In acest sens, mai jos avem o clasificare a strategiilor prezentata intr-un mic tabel:

Utilizarea conceptului de strategie in domeniul economic, atat la nivel microeconomic cat si macroeconomic, se resfrange asupra cercetatorilor specialisti in acest domeniu. Peter Drucker, unul dintre primii cercetatori care, in 1954, a subliniat importanta strategiei pentru intreprinderi, arata ca aceasta trebuie sa raspunda la doua intrebari: in ce consta afacerea? Si care trebuie sa fie obiectivul de activitate al firmei?

Strategia poate fi definita ca o directie general stabilita pentru o companie si diferitele sale componente, pentru a realiza sau a atinge o stare dorita in viitor. Pe scurt strategia inseamna unde suntem acum si unde am vrea sa fim.

Nivelul de actiune al strategiilor:

Microeconomic

-prefigureaza activitatea intreprinderii pe termen scurt si lung;

-asigura intreg personalului o directionare logica a eforturilor in vederea realizarii obiectivelor;

-pune baza deciziilor tractice si curente;

-asigura adaptarea intreprinderii in mediul economic;

-creaza intreprinderii un avantaj in fata competitiei determnand functionalitatea si eficienta acesteia;

Macroeconomic

-ajuta la dezvoltarea activitatilor economice la nivel teriorial si national;

-prin cresterea performantelor are loc si cresterea bugetelor locale si centrale;

-cresterea performantelor economice este reflectata la nivelul indicatorilor micoreconomici: PIB, VIV, cat si cresterea standardului de viata al populatiei.

-ajuta la cresterea competitivitatii, dandu-i un avantaj pe piata mondiala;

Importanta adorptarii unei strategii economice este determinata de actiunea unor factori cu o influenta puternica. Printre cei mai importanti se numara:

1.cresterea competitivitatii intre intreprinderi pe plan intern si extern, competitie in care intra si intreprinderile din tarile in curs de dezvoltare;

2.extinderea tehnologiilor moderne care duc la cresterea calitatii produselor, la reducerea costurilor produselor si serviciilor;

3. cresterea accentuat vizibila a calitatii produselor aparute pe piata , ceea ce duce la cresterea exigentelor din partea consumatorilor in ceea ce priveste calitatea acestora;

4. faptul ca intreprinderile aplica unele strategii avansate de prelucrate ceea ce conduce la cresterea productivitatii muncii si la reducerea costurilor;

5. cresterea gradului de folosire a calculatoarelor si a tehnologiilor avansate in cadrul managementului productiei, ceea ce duce la optimizarea deciziilor, la cresterea performantelor economice si tehnice.

1.5 Metodologia de elaborare a strategiei economice

Elaborarea unei strategii economice reprezinta un proces complex ce necesita numeroase calcule cu caracter cantitativ si calitativ a factorilor si proceselor cu caracter inter dar si extern ce pot influenta activitatea intreprinderii afroalimentare.

Strategia reflecta totul despre integrarea activitatilor de organizare si de utilizare si alocare a resurselor limitate in mediul organizational, astfel incat sa indeoplineasca obiectivele actuale ale organizatiei. Ea presupune studierea dezvoltatii viitoare a cerintelor de pe piata economica, financiara si a produselor cat si evolutia tehnologiilor de dezvoltare,a vietii economice, politice si sociale. Tb sa studieze in prealabil cererea pietei, preferintele consumatorilor cat si veniturile la care se raporteaza in creearea priduselor, carui nivel economic se adreseaza.

Elaborarea unei strategii are la baza parcurgerea a 4 etape la care se adauga activitatea finala de evaluare si control a strategiei:

I.prima etapa-analiza situatiei actuale, a misiunii intreprinderii iar in raport cu aceasta identificare o strategie trecuta si prezenta. Prin identificarea acestei strategii trecute si prezente trebuie sa analizeze daca aceasta a fost aplicata corect si daca s-au atin sobiectivele sau nu.

II.a doua etapa-analizarea perspectivelor de viitor, pe baza carora se stabilesc obiectivele pe termen lunga intreprinderii. In acest scop se analizeaza factorii de mediu si situatia interna a intreprinderii agroalimentare oferind informatiile necesare si in baza acestora stabilirea obiectivelor pe termen lung;

III. a treia etapa- crearea unui set de alternative strategice pentru viitor si hotatrarea asupra strategiei ce urmeaza a fi aplicata. Aceasta presupune elaboraeea unui set de alternative posibile, compararea acestora cu obiectvele primordiale si adoptarea in baza acesteia a strategiei economice de aplicat;

IV. a patra etapa-aplicarea strategie economice aleasa. Aceasta aplicare necesita stabilirea strategiilor functionale ce urmeaza a fi adoptate si precizarea actiunilor asupra factorilor de natura organizatorica pentru a se creea conditiile cele mai favorabile punerii in practica a strategiei adoptate.

Un rol important in aplicare strategiei cu succes alese il are activitatea de evaluare si control a strategiei. Evaluarea acesteia trebuie sa aiba la baza critetii obiective prin care sa stabileasca compatibilitatea, avantajele, fezabilitatea acesteia.

controlul strategiei si aplicarii acesteia tb sa se faca cu regularitate avand rolul de a scoate in evidenta lipsurile prezente in aplicarea acesteia si adoptarea de masuri pt reducerea acestor lipsuri si redresarea situatiei.

O buna strategie economica trebuie sa respecte urmatoarele cerinte de baza:

1.sa permita o confruntare eficienta si directa cu alte intreprinderi agroalimentare cu acelasi domeniu de activitate sau asemanator, in cadrul unui proces economic concurential si in cadrul unui mediu in continua evolutie;

2.sa poata face fata cu succes exigentelor crescande ale consumatorilor, ale produselor introduse pe piata, sub raportul calitatii si al preturilor;

3.sa fie in continua perfectionare a structurilor acesteia astfel incat sa fie cat mai adaptata la noile cerinte impuse de modificarile care se realizeaza in cadrul tehnologiilor, pepiata de desfacere si ale cerintelor consumatorilor.