Aspecte Teoretice

Introducere

Societatea informațională secolului XXI impune un ritm alert în preluarea, stocarea și utilizarea informației. Astfel, instrumentele folosite în aceste procese trebuie să respecte cele mai înalte standarde în ceea ce privește calitatea informației oferite și, în același timp, în cantitatea acesteia, furnizată în cel mai scurt timp cu putință.

În lucrarea de față, este prezentată în detaliu crearea unei aplicații Web pentru asistarea deciziei manageriale, care vizează creșterea randamenului obținut prin realizarea activităților

În cele ce urmează, vom trece in revistă principalele caracteristici ale aplicatiei. S-a folosit un caz particular pentru a prezenta funcționalitatea . Astfel, s-a preluat nevoia de business in acest domeniu a unei instituții de credit, ce dorește un management optim al documentelor ce face subiectul activității sale.

CAPITOLUL 1. ASPECTE TEORETICE

În acest capitol voi exemplifica elementele folosite în această lucrare. Începând cu definiții și clasificări, continuând cu explicarea modului de funcționare și finalizând cu avantajele și îmbunătățile aduse, fiecare concept este dezvoltat cu scopul înțelegerii complete a procesului de crearea a aceste aplicații.

1.1. .NET Framework

Arhitectura .NET este o componentă software care ofera un mediu de programare și de execuție pentru sistemele de operare Microsoft.

.NET Framework este mediul de lucru care permite utilizatorului dezvoltarea și rularea aplicațiilor și serviciilor Web , indiferent de platforma pe care lucrează.

Presupune îmbinarea a mai multe tehnologii și limbaje de programare.

Popularitatea acestei componente se redată, în primul rând, de portabilitatea codului utilizat între diferite stații de lucru, cu condiția să existe un sistem de operare Windows și, în al doilea rând, de capacitatea oferită . Nu în ultimul rând, studiile relevă o scădere a timpul utilizat în programare datorită existenței unor clase care efectuează majoritatea sarcinilor uzuale.

Pentru a avea posibilitatea dezvoltării unor aplicații pe platforma .NET Framework, sunt necesare trei componente primordiale:

Pentru a avea posibilitatea dezvoltării unor aplicații pe platforma .NET Framework, sunt necesare trei componente primordiale:

un set de limbaje de programare, în caz particular fiind utilizat C#;

un set de medii de dezvoltare, spre exemplu Microsoft Visual Web Developer 2010;

bibliotecă de clase pentru crearea aplicațiilor web, care acoperă o arie largă a necesitățiilor de programare , incluzând interfața cu utilizatorul, conectarea cu baza de date , dezvoltarea aplicaților web și nu în ultimul rând comunicarea în rețele și atele.

Obiectivele acestei platforme sunt:

Punerea la dispoziție a unui model de programare orientat-obiect consistent, indiferent dacă codul obiect este stocat și executat local, distribuit prin internet și executat local, sau executat remote;

Oferirea unui mediu de execuție sigur pentru codul generat de terți necunoscuți sau semi-cunoscuți ai acestuia;

Oferirea unei experiențe consistente pe o gamă largă de modele de aplicații, fie ele windows sau web;

Oferirea unor modele de comunicare conforme cu standardele industriei și care să asigure integrarea platformei .NET cu alte surse.

1.2. Limbajul C#

Microsoft vine în întâmpinarea și în ajutorul dezvoltării rapide a programării din ultimele secole cu echipa sa de ingineri în frunte cu Anders Hejlsberg . În luna iulie a anului 2000, este lansat limbajul de programare C#, purtând semnătura lui Anders Hejlsberg (de asemenea, dezvoltatorul Turbo Pascal și Delphi), Scott Wiltamuth și Peter Golde. Creat cu scopul de a deveni un instrument de dezvoltare pentru arhitectura .Net Framework, C# este un limbaj orientat pe obiect, ce oferă modalități facile și eficiente de a scrie programe pentru modul modern de dezvoltare a aplicațiilor robuste și durabile.

Oferă suport complet pentru dezvoltarea de component software, foarte necesare de pildă în medii distribuite, de aici reiese că C#, este nu numai orientat obiect, ci și orientat spre component.

Ca și punct de pornire, putem deduce că C# provine din limbajele cu cel mai mare succes din istoria programării, mai exact C și C++. De asemenea, se poate susține o asemănare cu limbajul Java. De la C, sunt preluate sintaxa, multe din cuvintele-cheie și operatorii. De la C++, C# folosește modelul de obiecte.

În strânsă legatură cu arhitectura .NET(.NET Framework) pe care funcționează, C# gestionează în mod automat memoria utilizată. Eliberarea memeoriei ocupată de obiectele care nu îi mai sunt necesare aplicației, este o facilitate importantă a limbajului, de aici reiese că programatorii nu mai trebuie să decidă singuri, așa cum o face de pilda in C++, care este momentul și locul in care obiectele trebuie distruse.

1.3. Relația dintre C# și arhitectura .NET

C# poate fi utilizat drept un limbaj de sine stătător , dar există o strânsă legatură între acesta și mediul său de rulare, și anume arhitectura .NET. Afirmația are la bază două explicații:

Scopul dezvoltării limbajului C# de către Microsoft a fost pentru crearea codului pentru arhitectura .NET, sau “motorul comun de programare sau Common Language Runtime(CLR)”. Acesta se ocupă cu execuția programelor C#, asigurând de asemenea programarea în limbaj mixt, securitatea și portabilitatea programelor.

Bibiliotecile utilizate de C# sunt cele definite de arhitectura .NET.

De exemplu, când se rulează un program care efectuează operații de intrare-ieșire, cum ar fi afișarea unui text pe ecran , se utilizează biblioteca de clase .NET.

1.4. ASP.NET

ASP.NET reprezintă un set de tehnologii al cărui scop este crearea unor aplicații web. Dezvoltarea unei astfel de metode de programare orientate pe obiect a avut la bază necesitatea de realizare a acestor tipuri de aplicații într-un timp redus.

Astfel, se evidențiază un set de avantaje ASP.NET:

Propune un limbaj de programare simplist de tipul C# sau Visual Basic;

Deține o colecție îmbelșugată de biblioteci de clase și, în egală măsură, de controale .NET, cu rolul de a oferi o mai bună funcționalitate ”out of the box”.

De asemenea, ASP.NET este perfect capabil să susțină atât aplicațiile mici, care de obicei reprezintă o interfață pentru o bază de date, cât și aplicații foarte complexe. Această maleabilitate este dată de modelul OOP, respectiv de separarea logicii aplicației de interfața acestuia.

Un altă latură de neneglijat legat de ASP.NET care îl plasează între locurile fruntașe în ceea ce privește preferințele programatorilor în acest domeniu este cantitatea minimă utilă pentru dezvoltarea tehnologiilor necesare în vederea creării unei aplicații web. După cum am menționat anterior, limbajele de programare necesare ASP.NET sunt C# și Visual Basic, deși prezintă 2 caracteristici importante: sunt suportate de platforma .NET și au fost create special ca fiind orientate pe obiecte, de unde se poate deduce că ”Totul din .NET, și evident din ASP.NET, este un obiect.”

Următorul aspect pe care îl vom trece în revistă este locația aplicațiilor ASP.NET. Acestea trebuie să fie găzduite pe un server, astfel încât să poată fi utilizate, iar server-ul, evident, trebuie să fie conectat la un browser, folosit pentru rulare. Fără o comunicare eficientă între cele două menționate anterior, aplicațiile web în discuție nu pot fi realizate. În vederea obținerii unui randament maxim, este necesară urmarea a 8 pași. Aceștia sunt:

Pasul 1: Browserul web crează o cerere a unei resurse cãtre server-ul web în discuție;

Pasul 2: Cererea în cauză este trimisã către server-ul web, folosind protocolul HTTP;

Pasul 3: Server-ul web proceseazã cererea;

Pasul 4: Server-ul web trimite un rãspuns browserului, folosind același protocol;

Pasul 5: Browser-ul proceseazã rãspunsul în format HTML, afișând astfel pagina web;

Pasul 6: Utilizatorul are posibilitatea de a acționa (prin adăugare, modificare, ștergere ș.a.m.d.) asupra datelor; ulterior, selectând intrumentul necesar executării (spre exemplu, un buton), trimite datele către server;

Pasul 7: Server-ul web proceseazã noile date.

Pasul 8: Se reia acțiunea descrisă la pasul 4.

1.5. Microsoft Web Developer 2010

Microsoft Web Developer 2010 reprezintă un mediu de lucru dezolvat de Microsoft, având ca specializare realizarea site-urilor. Acesta conține instrumente de dezvoltare moderne, ușor de manevrat, de dimensiuni mici spre medii, cu interfețe de lucru simplificate.

Instrumentul acesta de creare aplicațiilor web propune utilizatorilor săi o interfață WYSIWYG, în care permite vizualizarea a ceva similar în ceea ce privește viitorul design, chiar în momentul creării acestuia. De asemenea, se utilizează opțiunea de „drag-and-drop” pentru o manevrare ușoară a datelor în cauză. Limbajul de programare folosit este C#, iar partea vizuală se realizează cu ajutorul limbajului HTML.

Avantajele Microsoft Wev Developer implică existența unui editor vizual și a unui cod C#/HTML, oferirea de suport pentru depanarea aplicațiilor web, prin opțiunea de „debug”. De asemenea, conține un Web Server propriu ce poate rula paginile web create și are integrat SQL Server Express, ce reprezintă un mediu vizual pentru editarea bazelor de date.

Modul de obținere al acestui program este accesarea paginii: http://blogs.msdn.com/b/danielfe/archive/2009/10/21/download-visual-studio-2010-express-editions.aspx și descărcarea acestuia direct de la sursă.

În momentul accesării acestui program, pe prima pagina aparută vor fi prezente toate panourile necesare activității de creare a unei aplicații web (Figura 1.6.1):

Toolbox, ce reprezintă colecția de instrumente ce pot fi folosite în aplicație. Este alcătuită din controale server web, orientate pe obiect, care permit legarea la diferite surse de date, identifică automat browser-ul și optimizează returnarea datelor ținând cont de capacitățile acestuia. Există mai multe tipuri de controale, printre care putem aminti:

Standard Controls: Label, TextBox, Button, LinkButton, ImageButton, CheckBox, CheckBoxList, RadioButton, RadioButtonList, DropDownList, HyperLink, FileUpload ș.a.

Data Controls: DetailsView, FormView, GridView ș.a.

ValidationControls: CompareValidator, RequiredFieldValidator ș.a.

Login Controls: Login, LoginName, LoginStatus, LoginView, ChangePassword, CreateUserWizard ș.a.

a. Solution Explorer, lista cu componentele aplicației, organizată sub formă de foldere;

Database Explorer, lista cu toate bazele de date afiliate aplicației în discuție;

Proprieties, ce cuprinde totalitatea caracteristicilor obiectului sau paginii selectate;

Error List, adică lista cu toate erorile ce pot apărea în timpul rulării programului.

1.6. ADO.NET

Reprezintă o parte importantă a .NET Framework, cu rol în conectarea aplicațiilor web la baze date, permițând astfel adăugarea și manipularea datelor.

Un aspect demn de trecut în revistă despre ADO.NET este permisivitatea acestuia în lucrul cu baza de date atât în mod conectat, cât și în mod deconectat, aplicațiile fiind nevoite să se conecteze la server doar dacă este necesare extragerea sau actualizarea datelor. Astfel, se obține reduce numărul de conexiuni deschise și, implicit, timpul de răspuns la comezile utilizatorilor.

Când vorbim de componență, putem afirma că fiecare furizor de date ADO.NET prezintă 4 membri:

Clase Connection, utilizate pentru a marca o conexiune cu baza de date dorită. La rândul lor, sunt alcătuite din date specifice conexiunii, de exemplu locația sursei de date.

Clase Command, folosite pentru a impune executarea anumitor comenzi în baza de date. Acestea permit scrierea de interogări SQL și executarea acestora.

Clase DataReader, ce permit navigarea de tip „read only” și sunt obținute doar prin apelul metodei „ExecuteReader”. Avantajul acestora constă în opținerea unui rezultat într-un timp foarte scurt, folosind un minimum de resurse.

Clase DataAdapter, ce conțin obiecte de tip Connection și au capacitatea de deschide sau închide singure conexiunea cu baza de date . De asemenea, permit efectuarea comenzilor de selectare, ștergere, modificare sau adăugare la baza de date.

1.7. Microsoft Access 2010

Microsoft Access 2010 este un sistem de mamagement al bazelor de date (DBMS) de la Microsoft, care combină Microsoft Jet Database Engine cu o interfață grafica de utilizator , instrumente și software. Acesta își poate stoca date în propiul său format, însă poate importa sau lega direct la datele stocate în alte aplicații și baze de date.

(de continuat)

Capitolul 2. Modelarea aplicației

În cadrul acestui capitol, vom trece în revistă modul de funcționare a aplicației de asistarea la luarea deciziei manageriale. Pentru o analiză cât se poate exactă, expusă într-un limbaj universal, am utilizat diagramele UML.

2.1. Aspecte teoretice

Limbajul UML are scopul de a analiza și de a proiecta programul realizat de către utilizator. Caracterizat drept un limbaj vizual de modelare cu aplicații în domeniul software, acesta, acesta face referire la vizualizarea, specificarea, construirea și documentarea sistemelor de aplicații. O caracteristică importantă a acestuia este capacitatea de a descrie însușirile, atât cele structurale, cât și cele dinamice ale unui sistem software, unde sistemul software reprezintă o bază de date sau un modul de cod, în general.

Pentru o descriere exhaustivă a unui program, se folosesc diagrame UML, ce pot fi clasificate, după tipul de descriere aplicat, în trei categorii.

Prima face referire la descrierea structurală a programului prezentat, practic punând în evidență compomenentele sistemului modelat. Această categorie se poate exemplifica prin diagrame precum: cele de clase (Class Diagram), de obiecte (Object Diagram) sau cele de componente (Component Diagram).

În ceea ce privește cel de-al doilea tip, intră in discuție descrierea comportamentală,cu alte cuvinte la ce acțiuni să se aștepte utilizatorul din partea sistemului modelat. Ilustrarea acestei categorii se realizează cu ajutorul diagramelor de cazuri (Use Case Diagram), de activități (Activity Diagram) și, nu in ultimul rând, a celor de stare (State Diagram).

Ultima, însă nu cea din urmă categorie de diagrame utilizate în modelarea unui sistem este reprezentată de diagramele de interacțiune. Acestea sunt, la origine, diagrame de comportament, însă aduc nou capacitatea de evidențiere a modului în care circulă datele, generând astfel un transfer de control în sistemul modelat. Un exemplu elocvent în acest caz este diagrama de secvență (Sequence Diagram), care descrie într-un mod acurat felul în care obiectele ce alcătuiesc modelul analizat comunică între ele din punct de vedere al secvențierii mesajelor.

În cele ce urmează, vom trece în revistă atât modul de funcționare a aplicației de management al documentelor in mediul online, cât și structura acesteia, cu ajutorul diagramelor UML amintite mai sus.

Realizarea fiecărei diagrame a fost efectuată cu ajutorul programului “Visual Paradigm”, versiunea 12.1, obținut de la adresa: http://www.visual-paradigm.com/download/.

2.2. Diagrama cazurilor de utilizare