Aspecte specifice turismului in mediul geografic [302137]

Capitolul I

Aspecte specifice turismului in mediul geografic

Conceptul de turism: Durabilitatea

Conceptul de turism a [anonimizat], [anonimizat] “Ground Tour”, fiind inițial sub forma unei călătorii moderne.

[anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat] o economie agrară la una industrială și beneficiile inovației tehnice IT. Forma de recreere a oamenilor se manifestă prin plecări temporare în afara locului de reședință ce implică efectuarea unor cheltuieli pentru activități de petrecere a [anonimizat], socială sau religioasă.

Turismul reprezintă o activitate complexă, o dorință de a [anonimizat], odihnei sau pentru afaceri. [anonimizat] s-a [anonimizat], antrenând o creștere a activităților economice și a consumului.

[anonimizat], Spania, Brazilia, Franța, Australia, dar și în alte țări și reprezintă principala sursă de venituri pentru multe teritorii.

Turismul a ajutat și la dezvoltarea mijloacelor de transport, (căile și mijloacele de transport turistic), schimburilor naționale și internaționale, (shimburi de valori materiale și spirituale), dar și la dezvoltarea gastronomiei (produse specifice și tradiționale aparținând unei anumite regiuni).

[anonimizat], [anonimizat], ecologice și elementele capitalului natural.

Creșterea accelerată a populației, defrișarea tot mai mare a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Turismul durabil este o [anonimizat], [anonimizat] e [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] ( relief, climă, hidrografie, flora, fauna, vegetație, etc) și antropice ( [anonimizat], teatre, castele, cetăți, [anonimizat]), dar și menținerea și păstrarea unor vechi tradiții etnografice.

Circulația multiplă de turiști provoacă anual distrugerea unor locuri de natură turistică. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], iar pe baza acestei observații s-a pus o importanță deosebită pentru ocrotirea și conservarea mediului înconjurător, ducând la condiția de desfășurare și dezvoltare a turismului.

Conferința Uniunii Internaționale de Conservare a Naturii (U.I.C.N), a dezvoltat conceptul de dezvoltare durabilă, pentru a nu distruge sau epuiza resursele, asigurându-le dezvoltarea și valorificarea.

Principiile esențiale de dezvoltare durabilă:

1) durabilitate ecologică sau protejarea mediului înconjurător- dezvoltarea proceselor ecologice și respectarea capacității spațiilor naturale și a aerului protejat;

2) durabilitatea pe plan economic- are ca scop păstrarea calității mediului, încât aceasta să existe și pe viitor;

3) durabilitate socială și culturală- păstrarea identităților comunitare, culturale și civilizției existente.

Pe toată perioada de vacanță, turiștii trebuie să protejze natura, reducând gradul de poluare și dezvoltând o dragoste și un respect pentru mediul natural și cel antropic. Turiștii trebuie să admire plantele fără a le rupe, iar animalele trebuie privite de la distanță pentru a nu le deranja, deoarece viața se poate pune în pericol. Turiștii trebuie să respecte spațiile de cazare și valorile locale, obiceiurile și tradițiile din zonele respective.

Turismul durabil realizează o dezvoltare economică (creșterea veniturilor, diversificarea activităților, noi locuri de muncă, controlul, potențarea și zonarea dezvoltării ), o dezvoltare socială (ameliorarea sărăciei și a inegalității distribuției veniturilor) și o dezvoltare ecologică (protejarea și conservarea ecoturismului, dar și utilizarea durabilă a biodiversității).

Este necesar o dezvoltare a turismului sub semnul durabilitații, deoarece turismul reprezintă un sector economic pe termen lung, reprezintă imaginea unei țări, promovează bunuri și servicii pe piața mondială, iar pe piața externă promovează produse turistice ce constituie la sporirea încasărilor de venituri ale statului.

Așadar, turismul sub semnul durabilității, atinge un înalt nivel de calitate a vieții ce dezvoltă sectoarele economice, sociale și de mediu, care alcătuiesc societatea și care asigură sănătatea, productivitatea și un mediu curat pentru toată omenirea.

Concepte în sfera turistică

Turismul și călătoriile s-au dezvoltat foarte rapid de-a lungul timpului, încât au devenit activități plăcute pe întreaga perioadă a vacanțelor sau perioadele de weekend.

Ca și în alte sectoare social-economice, în sfera turismului se constată o tendință crescândă de globalizare a cererii, a ofertei de servicii turistice și a fluxurilor de călători. “Efectele unor crize trecătoare în plan economic sau politic, conflictele militare regionale, terorismul și alte obstacole n-au stăvilit creșterea de ansamblu a circulției turistice.” (N.S. Aur, 2007, pagina 16).

Turismul este considerat o aducere de profit pentru multe dintr-e țări pe plan economic ce favorizează și influențează in mod pozitiv viața socială și politică. De-a lungul călătoriei, trebuie luate în considerare toate modurile de organizare și efectuare unui voaiaj, pentru ca turistul să se bucure de relaxare, destindere, odihnă, agrement, cunoaștere, cercetare, reuniuni sau alte motivații.

Pentru o călătorie, turistul trebuie să beneficieze de anumite facilități, (cazare, alimentație, transport, securitate, etc), iar modul de organizare poat să fie pe cont propriu sau prin intermediul unor agenții de turism sau organizații specializate.

“Coordonatele de bază în definirea sferei de cuprindere a circulației turistice sunt spatiul, timpul și scopul deplasării. Aceste elemente permit o mai bună individualizare a activităților turistice de alte forme de mobilitate teritorială sau de migrație individuală ori de grup.” (N.S.Aur, 2007, pagina 20).

Modul de viață din ziua de azi este solicitant și obositor, iar oamenii iși doresc să petreacă timpul liber, altfel, prin practicarea diverselor activități sau prin deplasarea în afara spațiului de rezidență către un teritoriu ce conține elemente naturale, ( peșteră, cascadă, lac ), centre cultural-istorice, stațiuni de cură și tratament, plaje, terenuri de ski,etc.

Potențialul turistic în actalul mediu geografic.

Potențialul turistic reprezintă totalitatea componentelor naturale și antropice (cultural- istoric și social-economice) la nivelul unei țări sau zone geografice, pentru dezvoltarea unor anumite forme de tursim, prin anumite carcteristici ce pot deveni elemente de polarizare a fluxurilor tursitice.

Potențialul turistic natural, cuprinde cadrul natural și elementele acestuia, dintr-un teritoriu: relief, climă, hidrografie, etaje de vegetație, iar prin valoarea, unicitatea și atractivitatea lor constituie la amenajări de ordin turistic.

Tipurile genetice a formelor de relief, peisajele, factorii climatici, componentele hidrosferei și biodiversitatea florei și a faunei, reprezintă atractivitatea cadrului natural.

Potențialul turistic al reliefului, este elementul de bază pentru orice teritoriu,unde predomină peisaje spectaculoase, strucura geologică, tipuri de roci, litologie, tectonică și impactul cu factorii modelatori.

Potențialul turistic al reliefului glaciar este dat de prezența ghețarilor cuaternari, ce acționează prin intermediul ghețarilor de circ și vale, în zonele montane, la altitudini de peste 2000 metri. Vârfurile munților prin forma lor piramidală, crestele alpine spectaculoase, circurile glaciare, ce sunt considerate o componentă de bază a peisajului glaciar caracterizate de lacurile glaciare, atrag anual numeroase fluxuri de turiști

Figura 1.1 Lacul glaciar – Bâlea – Munții Făgăraș – România

Sursa: Vasilache Alexandra Maria

Potențialul tursitic peisagistic al reliefului vulcanic se remarcă prin varietatea de forme specifice, unde se impun neck-urile vulcanice și se conturează conurile, craterele, caldere, dyk-urile și platourile vulcanice. Atractivitatea turiștilor este dată de mofetele, sulfatarele și izvoarele carbogazoase ce au generat prezența stațiunilor balneare.

Potențialul peisagistic al reliefului, pe calcare și conglomerate, ocupă o poziție remarcabilă în cadrul potențialului turistic morfologic, ce denotă în partea înaltă a masivelor platourile structurale de mare extensiune și individualizarea unui fenomen morfohidrologic, cascadele.

Figura1.2 Cascada Urlătoare – în apropierea orașului Bușteni – România

Sursa: Vasilache Alexandra Maria

Potențialul turistic al văilor carpatice, au dus la nașterea unor sectoare înguste de chei și a unor văi transversale ce poartă denumirea de defilee, ce se remarcă prin peisaje de mare expresivitate ce constituie o cale naturală de trecere intre munți.

Figura 1.3 Defileul Dunării la apus – Dubova – România

Sursa: Vasilache Alexandra Maria

Potențialul turistic al unităților de deal și de podiș este mai modest, având o complexitate medie.

Datorită climatului de deal și podiș, activitățile turistice se defășoară pe tot parcursul anului, fiind predominante tentele recreativ-curative, resurse hidrominerale și lacuri cu valoare terapeutică.

Potențialul turistic al câmpiilor și luncilor, reprezintă cadrul natural cu suprafețele cele mai joase, încat fluxurile de turiști sunt reduse, dar există și câteva elemente fizico-geografice ale spațiului care prezintă atractivitate turistică. Turismul de sfârșit de săptămână este cel mai carcacteristic, prin practicarea pescuitului, sporturilor nautice, plajă, înnot, iar arealele împădurite sunt obiective preferate pentru recreere și odihnă.

Potențialul climato-turistic este caracterizat de climă, iar împreună cu unitățile de relief, favorizează, sau, dimpotrivă, activitatea turistică. Elementele climatice (temperatură, precipitații, vântul, presiunea atmosferică, umiditatea, durata de strălucire a soarelui și radiațiile solare), constituie pentru turiști ambianța necesară pentru activitățiile de recreere dintr-o anumită perioadă a anului.

Temperatura este un parametru important al condițiilor climatice, deoarece se pot identifica când sunt temperaturile favorabile sau nu pentru practicarea sporturilor de iarnă, plajă, helioterapie, plimbări prin natură, ect.

Precipitațiile sunt și ele la rândul lor favorabile dar și defavorabile, deoarece cantitățile de precipitații dacă sunt sub formă lichidă constituie condiții climatice nefavorabile activităților turistice, iar zăpada și acumularea ei sub forma unui strat, constituie condiții favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă.

Vântul, la fel ca temperatura și precipitațiile, generează influențe pozitive, dar și negative activităților turistice. Vântul este nefavorabil atunci când bate puternic și când se asociază cu temperaturile extreme și este favorabil în cazul litoralului prin dispersia aerosolilor și practicarea unuor sporturi nautice de adrenalină.

Potențialul turistic hidrogeografic este constituit din resurse hidrominerale (ape subterane, minerale și termale), nămoluri și ape de suprafată ce reprezintă o importantă resursă pentru diferite forme de turism prin varietatea sa de săruri sau valoare peisagistică deosebită.

Resursele hidrominerale au fost valorificate în scopuri balneare, prin cura externă prin tratarea și ameliorarea unor afecțiuni și prin cura internă prin înghițirea apei pentru tratarea afecțiunilor digestive, rinichilor, cardiovasculare și căilor biliare, etc.

Nămolurile terapeutice sau peloidele constituie un factor terapeutic pentru tratarea sistemului circulator periferic, afecțiunilor reumatice, ginecologice, etc.

Apele la suprafață sunt compuse din lacurile și rețeaua hidrografică, iar din punct de vedere genetic sunt naturale sau antropice. Lacurile care atrag unu număr mare de turiști sunt cele glaciare prin unicitatea peisagistică, urmate la lacurile în crater vulcanic, lacuri de baraj natural, iar lacurile sărate constituie cele mai importante categorii lacustre pentru turismul balnear. Lacurile antropice sau lacurile de acumulare sunt numeroase realizate în scopuri economice ce au devenit o componentă organică în peisajul montan sau colinar.

Potențialul turistic biogeografic este compus din două componete și anume învelișul vegetal și faună. Potențialul natural al vegetației este deosebit de complex, iar în cadrul acestuia se impune pădurea, ecosistem natural.

Pădurea are cel mai mare areal în zona montană și este considerată o atractivitate turistică datorită asociațiilor vegetale, compoziției și structurii floristice. Turiștii pasionați vin pe tot parcursul anului, deoarece fiecare anotimp în parte este atractiv prin ceva specific, dar cel mai recomandat este primăvara când natura revine la viață prin ivirea primilor muguri, a primelor frunze și flori, dar și toamna cand se așterne covorul multicolor de frunze ce stârnesc anumite sentimente.

Potențialul turistic al faunei este compus dintr-o succesiune de asociații faunistice ce alcătuiesc un anumit teritoriu, pornind de la deltă și estuar continuând cu zona de câmpie, zona de deal și podiș, zona forestieră până la culmile cele mai înalte din zona alpină.

Formele de turism sunt mai exclusiviste, deoarece vânătoarea este practicată de un număr mai restâns de turiști. Cei care vânează sunt și colecționari de blană, coarne, colți, pene, dar și mamifere mari de pradă, iar cei care pescuiesc nu fac asta doar pentru a se relaxa, dar și pentru a captura pești mari și de sezon. Există și turiști care doar vor să admire și să fotografieze păsările și animalele în habitatul lor, iar un exemplu bun este dat de turiștii internaționali europeni, care vin să admire anual păsările din Delta Dunării.

Potențialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de mâna omului, ce s-au conturat în timp istoric prin atractivitatea lor de unicitate, dimensiunea mică sau mare, forma iesită din comun, ineditul care se caracterizează prin materialul de construcție, culoare, arhitectura specifică, amplasarea obiectivelor, vechime și funcția sau funcțiile pe care le îndeplinesc.

Potențialul turistic cultural-istoric cuprinde monumente istorice, arheologice, de arhitectură, de artă plastică, comemorativă, tehnice, ansambluri și situ-uri arheologice cu valoare excepțională și peisaje culturale reprezentative pentru o anumită țară.

Vestigiile arheologice sunt din perioada dacă și romană și au fost aduse la lumină multe bunuri și obiective culturale antice, ce atrag turiști veniți din toate colțurile lumii pentru valoare lor deosebită.

Monumentele și ansamblurile de arhitectură, aparțin în special Evului Mediu și prezintă multe curente artistice care s-au păstrat cel mai bine și s-au contruit și dezvoltat cele mai multe cetăți sau orașe cetăți cu fortificații periferice, iar apoi zona urbană.

Obiectivele culturale religioase au o mare importanță deoarece simbolozează fiecare focar de cultură și conservare religioasă, iar fluxurile turistice au crescut în ulltimele decenii, prin introducerea acestora in diverse pachete și circuite naționale și internațoinale pentru cunoașterea religiei specifice unei anumite zone geografice. Așezămintele religioase după vechimea, funcția și rangul ecleziastic sunt mănăstirile, catedralele, bisericile și schiturile.

Figura 1.4 Mănăstirea Voroneț – România

Sursa: Vasilache Alexandra Maria

Complexele urbane sunt caracterizate de orașe cu o evoluție îndelungată ce au clădiri cu multiple funcții, precum, sedii ale administrării publice, istituții de stat sau private, bănci, licee, școli, grădinițe, universități, muzee, structuri de cazare și alimentație, unități comerciale, etc.

Obiectivele culturale cu funcții turistice, sunt definite de muzeele și colecțiile cu profiluri foarte variate, ce aparțin patrimoniului național ce au o valoare arheologică și funcția de conservare prin exponatele din cadrul lor. Ca obiective culturale sunt muzeele de artă, de istorie și arheologie, etnografice, stiințifice, casele memoriale, bibliotecile și anumite monumente istorice dedicate unor evenimente istorice cu impact deosebit asupra unei țări.

Potențialul turistic al spațiului, civilizației și culturii tradiționale, are o valoare materială și spirituală ce păstrează vechi tradiții, datini și obiceiuri pentru fiecare țară de pe acest pământ.Turiștii vin în mod organizat sau pe cont propriu pentru aflarea originalității atât de rar întâlnită astăzi și pentru degustarea de produse tradiționale.

Figura 1.5 Casa memorială – Ion Crangă – România

Sursa: Vasilache Alexandra Maria

Capitolul II

Tendințe privind evoluția turismului în sectorul durabilității

2.1 Analiza procesului evolutiv al durabilității în turism

Turismul este un fenomen complex și bine structurat, ce s-a dezvoltat treptat odată cu trecerea anilor și a căpătat o importanță deosebită în contextul creșterii generale a economiei și dezvoltării societății la nivel mondial. Nevoia de relaxare, de cunoaștere atât culturală cât și spirituală, de cercetare, de îmbogățirea a cunoștințelor, au deschis noi porți pentru dorința de a călătorii, contribuind la generarea fenomenului tursitic.

Prin urmare, fenomenul turistic s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri, având caracteristici specifice, privind evidențierea a trei etape evolutive distincte și anume, etapa tursimului incipent (preindustrială), etapa turismului modern (industrială) și etapa tursimului contemporan (postindustrială).

Etapa turismului incipient

Cei care au contribuit la dezvoltarea călătoriilor au fost vechii greci, ce au reușit să răspândească cultura grecească antică în întreaga zonă mediteraneană. Călătoria era cu un anume scop, (schimburi comerciale, campanii militare, etc), dar era motivată și de anumite forme de plăcere, precum pelerinajele la sanctuare, manifestările sportive, călătoriile de studii, dar și deplasările pentru băile termale.

Băile termale se utilizau în scopuri terapeutice si balneare și erau considerate că aveau efect purificator, de aceea s-a manifestat un interes deosebit pentru utilizarea lor. Spectacolele teatrale și întrecerile sportive erau renumite, în special cele organizate la Delfi și Olimpia.

Figura 2.1 Oracolul din Delfi

Sursa: http://brnfree.blogspot.ro/2014/05/grecia-oracolul-din-delfi.ht

Romanii erau atrași de interesul economic, viața politică și socială, iar prin prisma acestor activități s-a dezvolatat și dorința de recreere, prin călătorii, frecventarea băilor curative și plimbări pe distanțe scurte în jurul centrelor urbane mari. Pentru a se deplasa până în cele mai îndepărtate zone ale imeriului, romanii au dezvoltat rețeaua de drumuri și au construit numeroase hanuri și popasuri.

După căderea Imperiului Roman, călătoriile de plăcere aproape că au dispărut, dar pe parcursul Evului Mediu, în ciuda războaielor, epidemiilor și ruralizării, s-a dezvoltat din nou dorința de călătorie.

Amprenta acestei epoci o are amploarea Marilor Descoperiri Geografice, facută de călători renumiți, pentru dorința de cunoaștere și acumulare de informații. S-au dezvolatat centre meșteșugărești, comerțul s-a extins, iar odată cu el a crescut și numărul de călători.

Expansiune drumurilor a jucat un rol important, deoarece drumurile pe uscat se întâlneau cu cele de pe mări și oceane, iar Lumea Veche se extindea treptat spre Lumea Nouă, iar odată cu această mișcare dorința de călătorii este din ce în ce mai mare, pentru a cunoaște noi terotorii.

Etapa turismului modern

În perioada modernă, orașele dețineau o populație tot mai numeroasă, iar familiile înstărite doreau tot mai mult să călătorească, menținându-se dorințele pentru turismul balneo-climateric, turismul religios și cel comercial. În această perioadă se dezvoltă tot mai mult turismul de litoral, montan și cel cultural, iar transporturile comerciale evoluează prin refacerea drumurilor și îmbunătățirea mijloacelor de transport. Încetul cu încetul, aceste activități de deplasare sunt organizate de către întreprinderi turistice, iar în anul 1841 se inițiază prima călătorie turistică, apărând primele hărți și materiale de informare tursitică.

Creșterea numărului de turiști a determinat dezoltarea rețelei hoteliere, iar personalul trebuia să fie foarte bine pregătit pentru a satisface cele mai înalte standarde. Pe lângă aceste rețele hoteliere, s-au dezvoltat lanțurile de restaurante, cazinouri, mijloacele de transport speciale (transporturile pe cablu) și s-au înființat numeroase asociații și societăți ce au contribuit la promovarea turismului.

Toate aceste îmbunătățiri, joacă un rol important în atragerea turiștilor, iar motivația principală a turistului este aceea de a se recreea, relaxa și de a acumula cât mai multe informații despre locul sau regiunea vizitată.

Etapa turismului contemporan

Turismul contemporan, este forma de turism în plină dezvolatare, în care se practică tursimul de masă, turismul internațional, se lărgește piața turistică, democratizarea și dezvolatrea turismului pentru recreere, inversarea fluxurilor turistice și practicarea turismului pentru toate tipurile de vârstă. Turismul devine o ramură economică importantă, ce contribuie la creșterea veniturilor pentru multe țări și manifestă importante schimbări calitative.

În perioada contemporană, a avut loc o serie de modificări fundamentale, unde s-au inclus noi motivații de călătorie și au aparut noi destinații turistice. Transporturi s-au dezvoltat foarte mult, în special cele aeriene, iar turistul începe să aibă preferințe privind destinațiile, infrastructura de cazare, alimentație și agrement. Atât la nivel național cât și internațional se diversifică oferta turistică, se îmbunătățesc serviciile, baza tehnico-materială și se iau în calcul calitățile prestatanților, gradul de confort și dotare a unităților de cazare și echilibrul în relațiile om-mediu.

Turismul internațional a crescut considerabil, devenind un fenomen de masă, accesibil pentru toate categoriile socio-profesionale, dar în special pentru tineret și categoriile de vârstă a treia, realizând programe de dezvoltare și valorificare a unor resurse de interes local, precum gastronomia, tradițiile, obiceiurile și meșteșugurile locale. La nivel mondial, se remarcă o creșterea economică, se creează noi locuri de muncă și apar noi ramuri, precum industria agrementului, artizanatului, agențiilor de voaiaj, etc.

Turismul, în perioada actuală, favorizează în mod pozitiv creșterea veniturilor populației în multe zone ale globului, dezvolatrea transporturilor, lanțurilor hoteliere, de alimentați ,de agrement și contribuie la satisfacerea nevoii de relaxare și recreere, devenind un fenomen important în viața fiecăruia dintr-e noi.

2.2 Factorii implicați în creșterea turismului

De-a lungul timpului, turismul s-a desfășurat în funcție de acțiunea mai multor factori, (calitatea mediului înconjurător, factorii demografici, economici, politici,sociali, psihologici, etc), ce au fost în strânsă legătură pentru favorizarea activităților turistice.

Calitatea mediului înconjurător, face referire la cadrul natural și antropic, resurse de bază și foarte importante pentru practicarea turismului. Mediile înconjurătoare naturale, bine păstrate, cu peisaje spectaculoase, aer curat, ape nepoluate și cristaline, vegetație intact păstrată, reprezintă principala materie primă utilizată în industria turismului. Acest cadru natural prin frumusețea și echilibrul sau încântă turistul și îi oferă momente de relaxare, recreere și odihnă. Între turism, turist și mediu înconjurător există relații de strânsă legătură, iar odată cu distrugerea solului, reliefului, învelișului vegeteal prin defrișare, poluarea aerului și a apei, duc la pierderea calității mediului, de aceea turistul trebuie să fie precaut și disciplinat atunci când călătorește pentru a nu degrada unicitatea peisajului și a nu distruge elementele rare.

Factorii demografici, au determinat o sporire treptată a numărului de turiști prin creșterea numerică a populației globului, structura populației pe grupe de vârstă și structura profesională. Populația a crescut foarte mult după cel de-al doilea război mondial, în special în țările în curs de dezvoltare și nu numai, iar acest lucru a contribuit la creșterea numărului de turiști.

Turiștii se deplasează pe distanțe mici și mari, iar o sporire spectaculoasă o deține grupa vârstnică aflată la pensie, datorită timpului liber și nevoii de recreere, cunoaștere și menținere a sănătații prin turismul balnear. O sporire se remarcă și la copii cu un grad ridicat de școlarizare, dornici să cunoască tainele învățăturii și din alte regiuni față de locul de provinci.

Structura pe grupe de vârstă este diferită, deoarece grupa vârstnică dorește să își petreacă timpul liber în centre de tratamen și cură balneară, în perioadele de extrasezon, iar grupa adulților și tineretului practică activitățile turistice în timpul vacanțelor și concediilor pe toată perioada anului, pentru a conoaște ,exploata și vizita obiective naturale și antropice. Vârstnici dau o atenție deosebită transportului și cazării, dornici de cât mai mult confort, iar adulții și tineretul apelează la cabane, tabere, campinguri, etc, pentru ei sngurul scop este distracția și buna dispoziție.

Structura profesională constituie un factor elementar în practicare turismului. Se observă un grad ridicat de călătorie pentru cei cu venituri mari și cei cu studii superioare, liberi profesionști și intelectuali.

Factorii economici, reprezintă resursele financiare ale populației, ce se impune și în geneza turismului, prin veniturile și nivelul de trai al unui individ ce poate econimisi bani necesari pentru practicarea turismului în urma achitării cheltuielilor curente. Veniturile au crescut odată cu trecerea anilor, fiind diferite pentru fiecare țară, iar variația cererii turistice nu dictează numai forma de turism, ci și calitatea seviciilor și distanța la care se practică acesta. Dezvoltarea bazei tehnico-materiale, a căilor de comunicație, infrastructurii, dotărilor de confort și securitate socială, duc la o economie avansată și o promovare a turismului.

Factorii politici, sunt favorabili, prin pace și înțelegere și nefavorabili, prin războaie, conflicte, tensiuni internaționale, interzicerea trecerii frontierelor și circulației persoanelor. Factorii instabili pentru fenomnul turistic sunt recesiunile, crizele (economice, alimentare de apă și hrană), și conflictele militare din anumite zone ale globului. Atentatele organizate sunt de natură etnică sau religioasă și se produc din cauza instabilității securității, producând pagube dezastruoase asupra infrastructurii, resurselor atractive și reflectă în mod negativ psihologia masei de turiști.

Factorii sociali, reprezintă timpul liber al populației din timpul săptămânii, sfârșitul săptămânii, sărbătorilor legale și perioadele de concedii anuale, asociate cu activități recreative. Durata de timp liber diferă foarte mult de la o țară la alta, datorită gradului de dezvoltare economică, socială și respectiv categoriei de vârstă, astfecl în țările dezvoltate se remarcă o perioadă mai lungă a timpului liber și a concediilor.

În timpul concediilor, oamenii pentru a se recreea pleacă în diverse locuri, turismul devenind un fenomen de masă, iar în corelație cu durata timpului liber turismul poate să fie de îngrijire a sănătății, turism de recreere, frecventat în mod special la sfârșitul săptămânii și turismul ocazional, desfășurat în timpul săptămâniii.

Factorii psihologici, determină nevoia și necesitatea omului de a călători, conștientizând rolul acestuia în natură și în societate. Din cauza streseului cotidian, omul iși dorește să se elibereze de toate grijile și pleace în alte locuri față de cele cunoscute zi de zi, pentru o oază de relaxare în natură și nevoia biologică de refacere și menținere a sănătății. Motivațiile turistului diferă, dar cele mai frecventate sunt generate de nevoia de vizitare a familiei, prietenilor și cunoștințelor,dar și motivații personale prin care încerci să îți echilibrezi sistemul nervos prin practicare sportului, plimbărilor prin natură sau alte activități ce au scopul de a te recreea.

2.3 Ecoturismul – pilonul principal de manifestare a turismului durabil

Ecoturismul sau turismul ecologic, reprezintă o nouă formă de turism ce se dezvoltă rapid și are rolul de a contribuii la conservarea naturii și dezvoltarea comunităților locale, devenind factorul principal în industria turismului mondial. Acest termen de ecoturism a luat naștere în America de Nord, la mijlocul anilor ’80, cu scopul de a urmării impactul negativ al omului asupra naturii și încurajarea activităților de conservare a zonelor sensibile din punct de vedere ecologic.

În prezent, ecoturismul determină o creștere accelerată a cererii turistice, deoarece turiștii din ziua de azi deoresc să evadeze în mijlocul naturii și sunt atrași de aventură, recreere și de frumusețea zonelor naturale. Odată cu practicarea tursimului ecologic, se dezvoltă și comunitățile locale, iar localnicilor li se oferă oportunități pentru noi locuri de muncă, creeându-se astfel un impact economic. Pentru ca veniturile să fie pe măsura așteptărilor, localnicii trebuie să investească în infrastructură și să creeze atracții pentru încurajerea turiștilor de rămâne și cheltuii bani la locul de destinație. Comunitățile locale trebuie să promoveze produsele turistice din zona respectivă și să inițieze prin metode de planificare dezvoltarea turismului rural și agroturismului.

Circulația turistică în spațiul rural este tot mai mare, deoarece se dezvoltă turismul cultural și cel ecologic, ce contribuie la ridicarea gradului de cultură, civilizație și educație. Ecoturismul este văzut pe plan modial ca un pilon principal pentru dezvoltarea durabilă, iar turismul rural ajută la popularizarea locurilor, descoperire de tradiții și obiceiuri, gastronomie specifică fiecărei țări și un echilibru între societate, economie și mediu

Figura 2.2 Activități de pictat străchini și ulcele din zonele rurale ale județului Gorj – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Agroturismul valorifică gospodăriile și produsele locale și oferă posibilități de plimbare a turistului prin împrejurimi pentru a descoperii tainele istoriei, culturii și artei populare, dar oferă și posibilitatea de a participa la activități tradiționale din gospodărie sau din localitate. Această formă de turism trebuie să păstreze modul de viață rurală a tradițiilor și obiceiurilor, iar interesul turiștilor este din ce în ce mai mare pentru gastronomie și activități gospodărești.

Agroturismul poate să ofere posibilitatea de sporire a economiei locale prin veniturile suplimentare și să creeze noi locuri de muncă. Dezvoltarea turismului rural, cât și agroturismului, se datorează factorilor de stres urban, turiștii venind pentru momente de liniște, refacere mentală, corporală și pentru interesul de autenticitate și tradiție.

Figura 2.3 Activitate gospodărească de toarcere a lânii cu instrumente speciale din zona Maramureșului – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Cadrul natural reprezintă elemenul fundamental pentru ecoturism, iar activitățile pot fi de aventură, excursii sau tururi pentru conservarea naturii și obervarea florei și a faunei, dar și vizitarea comunităților locale pentru a observa manifestările tradiționale, vizitarea fermelor, obiectivele culturale și încercarea de produse alimentare specifice.

Prin ecoturism, activitățile sunt mai diverse și mult mai complete, preferințele pun accent pe caliatea mediului, iar drumeția, schiatul, plimbările pe traseele turistice, ciclismul, etc, au devenit activități de explorare și învățare.

Cicloturismul presupune deplasarea turistului cu bicicleta, pe un anumit traseu, iar turismul ecvestru este o activitate a ecoturismului ce presupune deplasarea turistului cu ajutorul unei căruțe sau trăsuri trase de cai cu scopul de a parcurge un traseu pentru recreere, descoperire turistică, contopire cu natura și peisajul înconjurător.

Schiatul se practică doar în perioada anotimpului rece, atunci când condițiile meteorologice sunt favorabile, iar precipitațiile sunt suficiente cantitativ, pentru foloseirea saniei, snowbordingului și a schiurilor, iar pescuitul reprezintă modul de petrecere a timpului liber pe malul unei ape pentru capturarea unor anumite specii de pești.

În tiparul activitățilot ecoturistice intră și cele recreative și culturale în aer liber prin celebrarea unei sărbători de natură istorică sau religioasă prin organizarea unor spectacole, evenimente și concursuri. Toate aceste activități ecoturistice atrag turiști, care sunt experimentați cu o gamă variată de cunoștințe și experiențe în călătorie, cu un buget mediu, iubitori de natură și interesați să cunoască lucruri noi despre cultura diferitelor zone, iar sănătatea trebuie să fie în perfectă stare cu o capacitate de a depunne efort fizic.

Conform site-ului, „ http://www.ecotourism.org/ „ conceperea și practicarea activităților ecoturistice presupune respectarea următoarelor principii:

Minimizarea efectelor asupra resurselor naturale și asupra populației gazdă;

Conștientizarea și respectul (din partea turistului) pentru mediu și pentru cultura zonei vizitate;

Prevederea unor efecte pozitive, atât cât pentru viztatori, cât și pentru populația gazdă;

Prevederea unor beneficii financiare și a unor oportunități pentru populația locală;

Prevederea unor resurse financiare alocate pentru conservarea mediului;

Creșterea sensibilității țărilor gazdă cu privire la climatul politic, social și de mediu.

Ariile protejate, joacă un rol important în practicarea turismului verde și se înregistrează și aici o creștere de fluxuri de turiști pentru acest gen de călătorie, deoarece orice turist are nevoie de o calitate bună a mediului, nepoluată cu aer și ape curate pentru a petrece timpul liber și vacanțele. România, datorită poziției sale geografice prezintă o diversitate biologică ridicată și prin conservarea acesteia s-au constituit numeroase arii protejate, iar împreună cu cadrul natural, antropic, etnografic și folcloric dau originalitatea și autenticitatea fiecărei regiuni în parte. Ariile naturale protejate sunt de interes național, internațional, comunitar și județean, iar în România există 28 de arii naturale protejate majore și anume Rezervația Biosferei a Deltei Dunării, parcuri naționale și parcuri naturale. Ariile protejate, delimiteză zona cu protecție strică, (unde se evidențiază zonele sălbatice în care nu a intervenit activitatea omului, mai puțin activitățile de cercetare), zona de protecție integrală, (zonă în care natura iși arată cele mai valoroase și impresionante cadre), zona tampon, (zonă de trecere între zona de protecție integrală și zona de dezvoltare durabilă) și zona de dezvoltare durabilă a activităților umane, (zona de interes turistic).

Figura 2.4 Parcurile naționale, naturale și Rezervația Biosferei a Deltei Dunării din România

Sursa: http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf

Turistii care doresc să iși petreacă timpul liber și vacanțele în interiorul ariilor protejate sau în apropierea acestora trebuie să beneficieze de anumite condiții privind infrastructura turistică și tehnică.

Structurile turistice de cazare reprezintă cea mai importantă componentă a bazei tehnico-materiale, unde capacitatea de cazare a vizitatorilor trebuie să aibă un număr suficient de locuri. Refugiile turistice și locurile de campare joacă și ele un rol important în interiorul ariilor protejate,deoarece adăpostesc turistii atunci când se înnoptează sau prind condiții meteorologice nefavorabile.

Centrele de vizitare și punctele de informare prezintă un rol deosebit privind promovarea obiectivelor naturale și antropice din interiorul sau apropierea ariei protejate vizitate și trebuie să conțină spați expoziționale, sală de conferință și birouri administrative. Turiștilor trebuie să li se ofere hărți turistice, pliante, broșuri și acces la website cu scopul de a promova, valorifica și încuraja dezvoltarea activităților din sfera ecoturismului și a turismului rural.

Hărțile au rolul de a ajuta turistul să se orienteze în spațiul geografic, de a identifica infrastructura specifică și obiectivele turistice fie naturale sau antropice, iar broșurile și pliantele turistice sunt mai complexe și oferă text explicativ, imagini, tabele, diagrame și grafice.

Website-ul este o formă modernă, de actualitate și foarte ușor de folosit, cu scopul de a informa turistul în privința comunităților locale, cazării, orientării ecoturistice și infrastructurii de transport și alimentație.

Infrastructura specifică de acces are un rol important în procesul de valorificare, dezvoltare și promovare a ariilor protejate, prin implementarea panourilor de informare, indicatoarelor turistice simple, poteci, bannere, drumuri și trasee amenajate.

Panourile de informare și indicatoarele turistice simple sunt importante pentru orientarea spațială a turistului, iar bannerele au rolul de a întâmpina turiștii la intrarea sau ieșirea din aria protejată. Majoritatea drumurilor și traseelor turistice din ariile protejate ale României sunt omologate sau în curs de omologare, iar cele mai reprezentative trasee sunt cele de drumeție.

Potecile trebuie să fie destul de accesibile, reînnoite și marcate cu panouri de informare pentru a diferenția gradul de pericol. De-a lungul anilor, s-au devoltate si alte mijloace de acees intern în ariile protejate, precum transportul pe cablu,(telecabină, telescaun), transport feroviar, (mocănița) și transport naval.

Ecoturismul reprezintă un pilon principal în manifestarea turismului durabil, deoarece a determinat un proces de protecție a naturii, cu scopul de a valorifica, promova și conserva obiective turistice de importanță deosebită, cu caracter unicat în lume, pentru a le satisface vizitatorilor dorința de relaxare, recreere și bună dispoziție.

2.4 Principalele amenințări la adresa durabilității în turism

Odată cu creșterea acelerată a populației din ultimele decenii, planeta noastră se confruntă cu probleme grave, ce au dat naștere unor puternice distrugeri ale mediului înconjurător, legate de încalzirea globală, subțierea stratului de ozon și poluarea apei, aerului și a solului. Turismul este în strânsă legătură cu mediul ambiant, iar relieful, clima, hidrografia, vegetația și monumentele antropice, reprezintă resurse turistice ce favorizează senzația de relaxare, recreere și odihnă a turistului.

Principalele amenințări la adresa durabilității în turism sunt factorii care degradează mediul înconjurător, iar dacă resursa turistică prezintă un mare interes, activitățile pe care le generează turiștii sunt mai valoroase și mai atractive, ducând la consecințe grave ale degradării și epuizării în timp ce pot avea implicații negative.

Factorii care degradează mediul înconjurător sunt cei ai dezvoltării economice, rezultați în urma intensificării activităților industriale, agricole și de transport ce afectează apa, aerul, solul, vegetația, fauna, peisajele, rezervațiile naturale și a monumentelor naturii și factorii care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism și agrement, (poluarea fizică, amenajarea turistică necorespunzătoare, poluarea chimică, estetică, morală, psiho-socială, circulația turistică necontrolată și turismul automibilistic și concepția greșită de valorificare a resurselor turistice).

Factorii dezvoltării economice ce degradează mediul înconjurător

Poluarea aerului, prezintă o problemă gravă privind turismul balnear, deoarece activitățile care stau la baza acestui tip de turism nu se mai pot desfășura în adihnă și recreere. Fabricile de ciment, prin procesul său tehnologic, îmbibează aerul cu emisii mixte de pulberi de praf ce distrug vegetația, fauna și peisajul.

Poluarea apei și a solului constituie, deasemenea elemente negative ale mediului,cu diferiți poluanți ce constituie consecințe grave, în special pentru turismul balneo și cel de agrement. Solul se degradează, în mare parte din cauza pășunatului în exces, iar apa, în special lacurile, râurile, mările și oceanele se poluază din cauza aruncării deșeurilor, distrugând flora microbiană proprie apei și viața acvatică marină.

Poluarea sonoră, reprezintă un factor de risc asupra turismului, deoarece influențează odihna și buna dispoziție a turiștilor, Turiștii doresc să scape de aglomerația marilor orașe, pentru momente de liniște și relaxare în natură, iar dacă există mijloace de poluare sonoră, mulți dintr-e turiști își pot anula concediul din destinația aleasă.

Peisajul reprezintă un element din învelișul geosferic cu trăsături și caracteristici proprii a unei regiunii sau a unui teritoriu. Factorii care degradează frumusețea peisajul sunt tăierile mesive de păduri, aruncarea deșeurilor industriale și alimentare, realizarea de construcții neadecvate locului și acțiuni distructive asupra faunei, florei, reliefului, rețelei hidrografice, etc. De exemplu, pădurea reprezintă un interes major pentru turism, dând un aer spectaculos zonelor montane și nu numai, iar prin defrișare afectează peisajul respectiv și duce la dispariția unor monumente naturale de interes științific sau tursitic.

Degradarea iși pune accentul și pe obiectivele turistice de natură antropică, prin substanțele poluante, (cărbune, ciment, etc), ce atacă rezinstența materialelor, ducând trepatat la dispariția lor.

Factorii care provin din folosirea mediului ambiant pentru turism și agrement

Circulația turistică necontrolată, mai ales în periada sezonieră, prezintă efecte negative asupra obiectivelor turistice naturale sau antropice, prin distrugerea ireversibilă a unor elemente ce sunt considerate atracții tursitice, iar amenajarea turistică necorespunzătoare, constituie un mare factor de poluare cu o gravă formă de degradare.

Turiștii lasă în urma lor reziduri, în special în locurile destinate popasurilor, instalării cortului, malul râurilor și lacurilor, iar o formă mai complexă de poluare o reprezintă turismul automobilistic ce distruge natura prin influnța gazelor de eșapament.

Concepția greșită de valorificarea a resurselor turistice o constituie substanțele minerale balneare, iar orice intervenție nefavorabilă poate provoca schimbări ale parametrilor fizici și chimici, iar fenomenul de degradare se produce din cauza nerespectării principiilor generale de protecție și exploatare.

Aceaste amenințări ale societății necontrolate, prin număr mare de turiști, unități de cazare ce nu dețin dotări de limitare a poluării, creșterea infrastructurii de transport și degaradrea coastelor litorale și a deltelor au deteriorat accentuat mediul înconjurător. Râurile, lacurile, pajiștele alpine, pădurile, deltele sunt ecositeme atractive activităților turiștilor, dar care pot să fie foarte ușor de modificat și degradat, de aceea în ultimii ani se ține cont pe plan mondial de situația ecologică a zonelor existente, practicându-se turismul verde, ce ține cont de tehnici mai puțin poluante.

Capitolul III

Cadrul legisislativ pentru dezvoltarea durabilă a industriei în turism

3.1 Turismul- element important în dezvoltrea socio-economică

Turismul reprezintă astăzi, prin conținutul și rolul său, un domeniu dinstinct de activitate, o componentă de primă importanță a vieții economice și sociale pentru un număr tot mai mare de țări ale lumii. (Minciu, 2000, pagina 11).

De-a lungul timpului, turismul a evoluat considerabil, înregistrându-se în procesul general de dezvoltare și a devenit una din cele mai spectaculoase fenomene ale secolului XX, deosebit de important în activitățile socio- economice. În multe țări, turismul reprezintă principala activitate economică, ce a favorizat apariția în sectorul terțiar a unor ramuri ale economiei cunoscute sub denumirea de industrie turistică. Din industria turistică fac parte sectoarele de cazare, alimentație, transport, organizatorii de călătorii, atracții-agrement și administratorii destinațiilor.

Turismul în procesul economico- social, exercită influențe pozitive și joacă un rol important în viața statelor lumii, deoarece perioada de călătorie presupune un consum de bunuri și servicii, ce ajută la creșterea productivității. Datorită complexității sale, turismul dezvoltă și alte ramuri ale economiei, precum industria, agricultura, construcțiile, transporturile, comerțul și generează locuri de muncă, atenuând șomajul prin creșteri semnificative ale numărului celor angajați care lucreză în hoteluri, restaurante, agenții de turism, etc. Întregul personal trebuie să aibă un nivel de calificare mediu spre ridicat, cunoscător al unei limbi străine internaționale, bine instruit și capabil să promoveze produsul turistic cât mai bine posibil.

Cerințele turiștilor au un impact economic important în dezvoltarea și apariția unor ramuri specifice, precum industria agrementului, transportul pe cablu, produse de artizanat, reprezentând, totodată și o cale de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse, în special cele naturale.

Turismul cu efectele sale economice contribuie la un echilibru bănesc prin turismul intern și internațional, ce aduce încasări valutare remarcabile și antrenează o creștere în sfera sistemului econonomic global. Turismul inernațional joacă un rol din ce în ce mai important în creșterea și diversificarea schimburilor, iar împreună cu transporturile aeriene înregistrează încasări remarcabile privind relațiile economice.

Pe lângă profilul economic, care s-a caracterizat din cele mai vechi timpuri ale antichității prin schimbul de mărfuri, o profundă semnificație o are și profilul social.

Din punct de vedere social, ritmurile de dezvoltare ale turismului au fost ascendente în epoca contemporană, când s-au diversificat legăturile dintre națiuni pe plan mondial. Turiștii încep să opteze pentru îmbogățirea orizontului cultural, manifestând activități de educație, cultură, instruire, schimb de idei și informații, dar și activități de recreere, odihnă și mișcare, contribuind la refacerea organismului prin tratamente balneo-medicale.

Creștera continuă a turiștilor dornici de cunoaștere a istoriei și culturii diverselor națiuni, au adus la efecte echilibrate și benefice privind viața pașnică în relațiile politice dintre state și a cetățenilor din diverse țări. Călătoriile internaționale, promovează înțelegerea între popoare, chiar dacă modul de cultură, tradiții, religie și naționalitate este diferit.

Motivația esențială a călătorilor o reprezintă activitățile turistice ce presupun exploatarea variată de resurse, în special cele ale cadrului natural. Aceste resurse, în procesul consumului turistic suferă niște transformări ce sunt afectate prin deteriorare, punându-se astfel condiții pentru atenuarea impactului negativ al omului asupra mediului, prin promovarea unor forme de vacanță mai puțin agresive.

Turismul durabil reprezintă cea mai potrivită formă pentru dezvoltarea socio-economică, ce contribuie la protecția și conservarea mediului natural, cultural și social.

Turismul durabil este considerat a fi acea formă de turism care privileghează gestionarea, pe termen lung, a ansamblului resurselor, într-o asemenea manieră, încât nevoile economice și sociale să poată fi satisfăcute, menținând integritatea culturii, procesele ecologice esențiale, biodiversitatea și sistemele de răspuns la nevoile vitale. Produsele turismului durabil funcționează, la nivel local, în armonie cu mediul, cu comunitatea și culturile locale. ( L.Popescu, M.Mazilu, A.Bădiță, I.Băloi, 2015).

3.2 Politici și strategii de dezvoltare a turismului durabil

Turismul durabil, joacă un rol important în toate țările lumii, în special în rândul țărilor în curs de dezvoltare, iar această noțiune se referă la o formă de dezvoltare turistică, îmbunătățire a condițiilor și nivelului de viață, având ca scop evitarea modificărilor privind degradarea ecositemelor, patrimoniului cultural, modificării tradițiilor, obiceiurilor și concurența pentru accesul la echipamentele colective și infrastructură.

Dezvoltarea durabilă este în strânsă legatură cu mediul și luptă pentru reducerea poluării, generate de activitatea umană și dorește o construcție ecologică echilibrată pentru mediul nostru înconjurător. Un semnal de alarmă este și în cazul degradării grave ale biosferei, din cauza substanțelor ce diminuează stratul de ozon, ce duc la majore schimbări climatice.

Datorită dezvoltării durabile, se ramarcă o sporire în sectorul economic, deoarece în multe state s-au abordat strategii de dezvoltare punând accent pe industrializare și sectorul de servicii, astfel creeându-se noi locuri de muncă și scazând treptat rata șomajului. Creșterea economică poate să rezolve problemele mediului și cele legate de sărăcie, cu condiția ca stocul aflat la dispoziția societății să rămână în același stadiu, de la o generație la alta, pentru a permite un flux constant de turiști, de-a lungul timpului.

Uniunea Europeană a adoptat politici și strategii privind dezvoltarea durabilă, deoarece epuizarea resurselor și activitățile umane care au o influență negativă asupra mediului, prin transporturi, consumuri de energie, industrie, infrastructură și urbanizare au dus la poluare intensă și distrugere de ecosistemelor.

”Principiile integrării mediului în politicile Uniunii Europene reprezintă unul dintre fundamentele acțiunilor comunitare în privința mediului înconjurător. De altfel, chiar în tratatul de la Amsterdam, este prevăzut acest principiu al intregrării, obiectivul final fiind dezvoltarea durabilă. Acest principiu a fost confirmat în cadrul Tratatului asupra Uniunii Europene, în care se precizează că „existențele în privința protecției mediului trebuie să fie integrate în definirea și aplicarea altor politici ale Comunității”.(www.europe.eu.int/scadplus).

Toate strategiile impuse de Uniunea Europeană pentru dezvoltarea durabilă pe termen lung, au avut același punct de interes, cel de armonizare al politicilor economice, sociale și de mediu, cu scopul de îmbunătății condițiile de viață pentru generațiile următoare. Obiectivul esențial privind dezvoltarea durabilă, este acela de a îmbunătății calitatea mediului, bazându-se pe democrație, egalitate și solodaritatea statutului de drepturi fundamentale ale omului, înființând comunități durabile, pentru a utiliza resursele într-un mod eficace și a garanta prosperitatea și protecția mediului.

Elaborarea politicilor privind principiile dezvoltării durabile presupune că toate nivelurile guvernamentale trebuie să se ajute reciproc și să coopereze pentru creșterea economiei, sporirea locurilor de muncă și o protecție sporită a mediului. Fondurile europene sunt benefice pentru promovarea dezvoltării durabile, iar pentru a fi utilizate într-un mod optim trebuie să se elaboreze strategii, programe și proiecte.

În ultimii ani, turiștii doresc să își petreacă timpul liber și vacanțele în natură, admirând peisajele spectaculoase ale cadrului natural și antropic, fiind foarte exigeți față de destinațiile poluate. Aceștia sunt interesați de alte aspect privind cultura, tradiția și gastronomia regiunilor vizitate, iar stațiuni și zone turistice, aflate cândva în preferințele turiștilor, au suferit un declin remarcabil.

Turismul este dependent de mediul înconjurător, iar cu cât resursele turistice sunt mai atractive și mai complexe, cu atât turiștii sunt mai numeroși și mai curioși pentru a descoperii valorile factorilor naturali și antropici.

Fluxurile turistice, atât naționale cât și internațional concentrate pe anumite zone turistice, antrenează în mod spontan, dezvoltarea economică, dar constituie și un impact negativ, ce riscă să afecteze mediul înconjurător, prin creșterea poluării, degradarea siturilor și a monumentelor naturale și istorice. Extinderea necontrolată a turismului de masă are efecte negative asupra mediului global, de aceea s-a dezvoltat turismul durabil, ce se bazează pe anumite principii, cu scopul de a lupta împotriva poluării și a impactului negativ al turismului.

Turismul durabil este în strânsă legătură cu dezvoltarea durabilă și doresc să nu pună în pericol durabilitatea mediului natural și social, iar un exemplu bun, îl constitie monumentul natural “Babele”, din Munții Bucegi, care a fost îngrădit cu un gard de fier, din cauza fluxurilor turistice suprasolocitante, pentru a nu fi distrus și degradat în timp, putându-se bucura și generațiile viitoare de frumusețea acestei resurse turistice naturale.

Figura 3.1 Monument natural “Babele” – Platoul Bucegi – Munții Bucegi – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Comunitățile locale, trebuie să fie responsabile ținând cont de strategiile și programele de dezvoltare turistică, pentru o creștere a activității economice, o îmbunătățire a calității vieții la nivel local și o promovare și comercializare a produselor turistice bazate pe punerea în valoare a patrimoniului local. În ultimii ani, comunitățile locale au jucat un rol important în implicarea și planificarea managementului turistic, ce au adus avantaje prielnice pentru dezvoltarea și conservarea mediului.

3.3 Dezvoltarea infrastructurii și serviciilor de transport turistic

De-a lungul timpului, turismul a căpătat o formă complexă, iar pentru desfășurarea sa, turistul trebuie să țină cont de deplasarea de la locul de reședință până în localitatea de destinație și de baza materială turistică ce are funcția de satisfacere a cererii prin dotări și servicii specifice.

Căile și mijloacele de transport, joacă un rol important în efectuarea actului de turism, iar turiștii sunt din ce în ce mai pretențioși privind rapiditatea, condițiile de securitate și confortul oferit pentru asigurarea deplasării. Transporturile constituie o importantă ramură a economiei naționale și internaționale prin schimburi de valori și dezvoltare armonioasă a tuturor zonelor și țărilor de pe întreg globul.

Transporturile turistice rutiere, beneficiază de cea mai dezvoltată rețea de comunicație, devenind în zilele noastre un mijloc de transport de masă, iar deplasarea se desfășoară pe distanțe medii sau mijlocii. Principalul avantaj în cadrul mijloacelor de transport rutiere este acela de a pătrunde în regiuni mai puțin accesibile, ceea ce conferă un pilon important în procesul de extindere a spațiului turistic, iar dezavantajul este acela că posesorul autoturismului trebuie să depună un efort fizic și psihic de-a lungul călătoriei și să rezolve singur anumite probleme ce țin de defecțiune și aprovizionare cu combustibil.

Mijloacele de transport pentru deplasare sunt mașinile, (utilizate pentru un număr restrâns de persoane), autocarele și microbuzele, (utilizate pentru grupuri mari și medii de persoane). Autoturismul este cel mai utilizat mijloc de transport pentru turiștii care se deplasează pe distanțe mici și mijlocii, iar autocarul este cel mai economic mijloc de transport, utilizat de turiști pentru excursii.

Datorită rețelei rutiere, pe traseele turistice s-au dezvoltat lanțurilile de cazare și alimentație, unități comerciale și stații de alimentare cu combustibil, toate aceste lucruri fiind necesare turiștior de-a lungul călătorie pentru satisfacerea dorințelor și nevoilor necesare.

Transporturile turistice aeriene, s-au dezvoltat în mod special în ultimele decenii și constituie al doilea mijloc de transport preferat de turiști după transporturile turistice rutiere, datorită deplasării pe distanțe mari și foarte mari într-un timp scurt.

Călătoria cu avionul oferă turistului ocazia de a ajunge cu rapiditate la locul destinației și ii asigură un confort extraordinar pe toată perioada zborului, iar siguranța și securitatea sunt deosebit de importante. Dezavantajul în cazul transporturilor aeriene constă în prețul destul mare a biletelor, ceea ce denotă că deplasarea cu avionul se adresează turiștilor cu venituri superioare, iar o altă consecință este din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, iar zborul se poate anula pentru câteva ore sau poate chiar și pentru câteva zile. Pentru a putea beneficia de un zbor cu un preț accesibil, turiștii pot să își facă reverzare de pe site-uri specializate sau din agențiile de voiaj cu câteva luni înainte de a efecta călătoria propriu zisă.

Datorită transporturilor aeriene, s-au dezvoltat numeroase aeroporturi naționale și internaționale, iar un bun exemplu îl constituie Aeroportul Internațional Craiova, care se dezvoltă din ce în ce mai mult, iar la sfârșitul lunii marie, 2017 s-au înregistrat noi rute către destinațiile Paris, Madrid și Koln.

Figura 3.2 Aeronavă a companiei Wizz Air de pe Aeroportul Internațional Craiova – România cu destinație pe Aeroportul Internațional Madrid, Adolfo Suarez Barajas – Spania

Sursa: Vasilache Alexandra

Transporturile turistice feroviare s-au manifestat în mod special în a doua jumătate secolului XIX, când pe toate continentele pământului apar magistrale feroviare de mare importanță.

Mijlocul de transport utilizat este trenul, cu o capacitate mare de transport ce prezintă dotări cu aer condiționat și grup sanitar, prețuri accesibile cu reduceri pentru anumite categorii de persoane și cu un grad ridicat de confort, datorită vagoanelor de dormit și de tip restaurant. Transporturile feroviare prezintă numeroase avantaje, precum comoditate și rapiditate de deplasare, tarife accesibile și siguranța că vei ajunge la locul destinației indiferent de condițiile climatice nefavorabile. Dejavantasul principal este acela că trenul nu poate să ofere deplasarea turistului din gară catre zona dorită, iar din cauza acestui lucru, mijlocul de transport feroviar trebuie să fie completat cu un alt mijloc de transport pentru a duce la bun sfârșit inițiala călătorie.

Transporturile turistice navale au reprezentat modalitatea de transport din cele mai vechi timpuri, iar în ziua de azi această modalitate este mai puțin căutată de către turiști din cauza prețurilor ridicate. Mijloacele de transport navel sunt navele ferry-boat, vase de de croazieră și de mare tonaj, yachturi și vasele transatlantice. Transporturile navale se utilizează sub formă de croaziere, fiind remarcabile în mod special în zonele litorale, dar și pe marile fluvii și lacuri interioare. Croazierele sunt utilizate de turiștii cu un nivel ridicat de trai, pentru ei deplasările constituie o formă de agrement dar și descoperire de ținuturi noi și insule exotice.

Figura 3.3 Yachturi pe Lacul Pantano de San Juan – Spania

Sursa: Vasilache Alexandra

La fel ca și transporturile, structurile de cazare, reprezintă un element important pentru desfășurarea actului de tursism, iar alimentația și agrementul turistic, participă cu ponderi relativ oscilante pentru desfășurarea activităților din timpul vacanțelor propuse.

Structurile de cazare pot fi principale, (hotelurile, motelurile, vilele, cabanele, hanurile), dar și secundare, (pensiuni, refugii și adăposturi montane, campinguri, ferme agroturistice), iar acestea pot să aibă o capacitate de primire de tip mare, mijlocie sau mică, fiind utilizate pe întreg anul sau sezonier. Turiștii sunt foarte pretențioși și țin cont de confortul, structura, funcționalitatea și mărimea structurii de cazare, având în vizorul lor și tipul de personal pe care înregistrează unitatea respectivă.

Hotelurile, reprezintă forma cea mai tradițională de cazare, deținând ponderea cea mai mare în structura unităților de cazare, fiind recunoscute pe plan mondial cu 5 trepte de confort, iar în zilele noastre aproape toate hotelurile dețin un grad ridicat de confort cu dotări interioare, servicii și necesități pentru turistul modern.

Hotelurile moderne le oferă clinților servicii destinate agrementului, (piscine, terenuri de joacă și sport, baruri, cafenele, cluburi), precum și facilități eterogene, ( săli de conferință, săli de fitness, masaj, saună solar, acces la internet și schimb valutar, etc).

Figura 3.4 Hotel Plus Ultra Seguros – Madrid – Spania

Sursa: Vasilache Alexanda

Majoritatea hotelurilor sunt amplasate în marile orașe des vizitate, de-a lungul arterelor de circulație rutieră, feroviară, navală, într-un cadru natural cu un peisaj spectaculos, în imediata vecinătate a obiectivelor turistice naturale sau antropici, litoral, sau chiar în apropierea aeroporturile.

Hotelurile se clasifică și după criteriul mărimii, astfel în orașele mici, hotelurile au o capacitate de primire mică sau mijlocie, iar hotelurile cu o capacitate mare de primire se află în apropierea și în interiorul orașelor mari sau în stațiuni și zone turistice importante și atractive. Prețurile pot să fie destul de rezonabile, atât timp cât clientul nu este foarte pretențios și nu se ridică la standarde înalte.

Hotelurile pot să fie permanente, aici clasificându-se hotelurile din marile orașe, stațiunile balneare și balneoclimaterice și hoteluri temporare sau sezoniere, clasificându-se hotelurile din zona montană sau litorală.

Motelurile, sunt asemănătoare din punct de vedere structural și funcțional cu hotelurile, diferența dintr-e acestea fiind durata de sejur, ( se întâmplă foarte rar ca cel cazat să își ptreacă mai mult de o noapte în incinta unui motel). Amplasarea majoritară a motelurilor se află în imediata vecinătate a arterelor rutiere intens circulate, unde se pot găsi stații pentru alimentare cu combustibil, locuri de parcare, service auto, magazine, cafenele și restaurante de tip fast-food.

Vilele, sunt unități de cazare adresate turiștilor care vin să practice turism de recreere și curativ, marea majoritate fiind amplasate de-a lungul stațiunilor balneoclimaterice de tranziție, într-un decor pitoresc. Locurile de cazare într-o vilă sunt reduse, prețurile sunt destul de accesibile pentru turiști, iar în apropierea lor se află piscine, baruri, cofetării, autoserviri, restaurante și discoteci.

Cabanele, sunt unități de cazare ce se întâlnesc în cea mai mare parte în zonă montană, dar și în zonă de câmpie, deal, podiș, spațiile periurbane, malul râurilor și al lacurilor. Prețurile sunt foarte modeste, iar perioada de funcționalitate este diferită în funcție de zona de amplasare, astfel cabanele montane sunt ocupate de turiști mai ales în sezonul rece și cald, iar cabanele din zonele periurbane sunt ocupate de turiști doar în sezonul cald.

Capacitățile de cazare din mediul rural, s-au dezvoltat în ultimii ani, luând o mare amploare, iar formele de cazare poartă denumirea de ferme sau pensiuni agroturistice, ce ajută la dezvoltarea și diversificarea turismului rural, agroturismului, ecoturismului și turismului verde. Prețul pe noapte într-o astfel de unitate de cazare este mic, modul de confort trebuie să fie rustic, utilat cu grup sanitar modern. Turiștii sunt cazați în casele din gospodăriile rurale, iar aceștia trebuie să fie dornici de cunoaștere privind anumite activități gospodărești tradiționale.

Campingurile, sunt locuri amenajate cu căsuțe, instalarea rulotelor și loc pentru corturi, ce sunt localizate în stațiuni turistice sau în lungul axelor rutiere importante , unde prețurile de campare sunt foarte mici, fiind adresate turisștilor cu venituri mici și foarte mici. Astefeșl de locuri conțin dotări ce sunt folosite la comun, precumm grupul sanitar și locul unde se servesc alimentele, iar perioada de funcționare este temporară, de regulă în perioada anotimpului cald.

Adăposturile și refugiile, sunt unități de cazare ce se întâlnesc în zonele montane puternic fragmentate , unde modul de confort este minim, rolul lor fiind să adăpostească turiștii care sunt surprinși pe traseul lor montan de condiții nefavorabile meteorologice extreme. Perioda de cazare este scurtă, fiindcă majoritatea adăposturilor și refugiilor nu prezintă dotări și surse de energie curentă sau de căldura, iar în ceea ce privește alimentația și hidratarea, turiștii trebuie să aibă în rucsacul lor alimente și bauturi.

Structurile de alimentație publică, se caracterizează printr-o mare diversitate și grade de specializare, fiind întâlnite în destinațiile turistice importante. Cele mai apreciate unități de alimentație de turiști sunt restaurantele, punând la dispoziția clienților o gamă diversificată de preparate culinare. Restaurantul trebuie să fie dotat și mobilat cu obiective corespunzătoare categoriei în care se încadrează unitatea, iar ospitalitatea este esențială în atragerea clienților.

Specificul restaurantului este foarte important, existând țări precum Franța, Italia, China, în care gastronomia este renumită și de mare importanță în întreaga lume, restaurantul fiind cu specific național, dar sunt foarte apreciate de turiști și restaurantele cu specific local, în care sunt valorificate rețete culinare din anumite zone geografice, iar mâncărurile și băuturile sunt servite în ulcele și carafe inspirate după modelul popular.

În incinta restaurantului clasic, se servește un larg sortiment de preparate, produse de cofetărie, bauturi alcoolice și răcoritoare, iar în incinta restaurantului specializat, se servesc anumite preparate culinare, fie din pește, carne vânătorească, etc.

În restaurantele de tip fast-food, mâncărurile sunt preparate rapid, în care clienți iși aleg și se servesc singuri, iar cofetăria și patiseria, sunt unități specializate pentru extinderea unui sortiment larg de prăjituri, torturi, bomboane, înghețată, covrigi, gogoși, cornuri, etc.

Structuri și servicii de agrement

Agrementul este definit ca ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispoziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă. (Stănciulescu.G, Lupu.N, Țigu.G, 1988, Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism, Editura All, București).

Turiștii doresc ca în vacanțele lor să practice diverse activități care să contribuie la satisfacerea nevoilor fizice și psihice, astfel agrementul constituie un elementul fundamental și o componentă de bază în prestația turistică. Destinațiile turistice, conturează mai multe forme de agrement, fiecare având caracteristică proprie, (litoral, montan, specific activităților tradiționale din anumite zone, shopping, spații destinate agrementului din marilor orașe sau din zona periurbană, etc).

În ceea ce privește zona litorală, turiștii înafară de a se bucura de plajă, mare și soare, trebuie să beneficieze de anumite structuri de agrement, pentru practicarea diverselor activități, de aceea sunt necesare înființarea unor parcuri de distracție, parcuri acvatice, delfinariu, acvariu, magazine și discoteci.

În ceea ce privește zona montană, de-a lungul stațiunilor trebuie să fie amenajate locuri speciale destinate sporturilor de iarnă, instalații de transport pe cablu, piscine acoperite și în aer liber cu apă caldă, discoteci, magazine de artă, artizanat, suveniruri, antichității, terenuri și săli de sport. O importanță deosebită, trebuie să fie acordată amenajărilor privind potecile și traseele pentru drumeție, grotele și peșterile, dar și varietatea de sporturi nautice, alpinismul, vînătoarea și pescuitul.

Agrementul specific activităților tradiționale din anumite zone, se caracterizează prin participarea turiștilor la sărbătorile locale tradiționale, târguri, festivaluri, spectacole și concerte. Turiștii pot afla curiozități despre tradițiile și obiceiurile zonei vizitate și pot degusta vinuri și diverse preparate culinare tradiționale, servite în aer liber. Focurile de tabără cu programe distractive și folclorice sunt reprezentative, iar toate aceste manifestări au scopul de animație și agrement pentru a petrece clipe de neuitat pe tot parcursul vacanței.

Spațiile destinate agrementului din marile orașe sau zona lor periurbană, sunt clasificate în spații amenajate închise, (teatru, cinema, operă, cluburi, etc) și spații amenajate în aer liber, (parcuri de distracție, grădini publice, terenuri de joacă și sport, etc).

Turiștii sau rezidenții, au nevoie de aceste spații destinate agrementului pentru divertisment, amuzament, relaxare fizică și psihică, iar un rol deosebit de important il joacă parcurile și grădinile publice.

Figura 3.5 Parcul Europa – Torrejon de Ardoz – Spania

Sursa: Vasilache Alexandra

Cea mai recentă formă de agrement este reprezentată de turismul de shopping, turiștii venind pentru face cumpărături în mod special din magazine de modă și bijuterii. Luna august, sfârsitul lunii decembrie și începutul lunii ianuarie sunt reprezentative reducerilor, iar turiștii iau cu asalt centrele comerciale, iar în acest caz impactul economic este remarcabil datorită profitului comercial realizat.

3.4 Marketingul turistic

Odată cu dezvoltarea turismului într-un ritm alert, marketingul turistic a devenit un element tot mai des folosit in cadrul unităților de alimentație, industrie hotelieră și a agențiilor de turism, cu condiția de a satisface nevoia de cunoaștere, comercializare și promovarea a produselor turistice, iar consumatorii au la dispoziție toate condițiile optime de preț și rentabilitate în ceea ce privește produsul turistic, care este din ce în ce mai divers și mai sofisticat.

Produsul turistic reprezintă ansamblul de elemente tangibile și intangibile, de care un client trebuie să beneficieze privind serviciul de cazare, alimentație, transport în vederea satisfacerii nevoii turistice. În cazul unui hotel, clientul pentru a fi mulțumit în totatlitate, trebuie să aibă parte de un personal bine instruit, grad ridicat de curățenie privind camerele și grupul sanitar, control și siguranță deplină, iar serviciile să fie rapide și să aibă un bun raport de calitate-preț.

Factorii naturali, (așezarea geografică, climă, relief, floră, faună, hodrografie, peisaj) și factorii socio-culturali, (tradiții, obiceiuri, folclor, elemenete antropice) intervin în conceperea produselor turistice. Aceste două elemente alături de infrastructura generală, (transporturile și comunicațiile, serviciile medicale, comerciale, etc) și infrastructura turistică, (amenajările și dotările ce aparțin serviciilor de cazare, alimentație și petrecere a timpului liber) pun în valoare dezvoltarea turistică a unei regiunii sau a unei țări și oferă posibilitatea introducerii unei concepții globale în politica produsului turistic.

Preferințele turiștilor și concurența, duc la apariția unor noi produse turistice cu tendințe și manifestări moderne, pentru ca clinții să aleagă cea mai esențială și cea mai bună variantă în satisfacerea nevoilor lor. Prețul este foarte important în luarea deciziilor, deoarece poate reprezenta un element de reținere sau de promovare privind cumpărarea și beneficierea produsului turistic. Luxul se adresează clienților cu venituri ridicate, iar produsele turistice sunt moderne și sofisticate cu prețui mari, clienții cu venituri medii sunt ușor de satisfăcut, iar clienții cu venituri modeste preferă produse turistice mai puțin sofisticate.

Publicitatea este foarte importantă în atragerea clienților, obiectivul său fiind unul de comunicare, iar rolul este de a iniția o atitudine pozitivă de cumpărare. Publicitatea trebuie să fie cât mai originală, specifică produsului promovat, credibilă, aducând afirmații și argumente sugestive, iar orientarea publicității să pună accent mai mult spre public decât pe produsul în sine. Anunțul publicitar se poate face prin imprimarea unor afișe cu fotografii, contactarea unor firme publicitare sau prin intermediul televiziunii, radioului sau anunțurilor de presă. Mesajul de interes public trebuie să fie înțeles, convingător și să capteze atenția consumatorului, pentru ca acesta să poată cumpăra prosusul și să fie mulțumit de avantajele pe care le prezintă.

Pentru a vinde un anumit produs turistic, acesta trebuie promovat, iar o oprtunitate bună de promovare este înscrierea în catalogul de oferte al tur-operatorilor, deoarece acesta este tipărit și răspândit într-un număr mare de exemplare. Atunci când se face o modificare asupra produsului turistic este important să informezi partenerii comerciali și să îi inviți la fața locului să analizeze hotărârile luate, decizând în final acceptarea sau nu a produsului.

Un exemplu bun îl reprezintă și programele de promovare sezonieră din agențiile de turism, în care clienților li se prezintă denumire și descrierea zonelor turistice, lațurile hoteliere, alte servicii permise consumatorului și prețul. Aceste programe de promovare sunt însoțite de imagini perfect alese, prezentându-se peisaje, diferite locuri și regiuni, structurile de cazare, alimentație, de divertisment, folclor, favorizând vânzarea produsului turistic.

În concluzie, “marketingul trebuie privit dintr-o perspectivă pe termen lung care ajută intreprinderile să identifice piețele potențiale și posibilitățile de vânzare către acestea” (P.Sandu, 1998, pagina 205).

Capitolul IV

Studiu de caz. Parcul Național Retezat

4.1 Așezare geografică a Munții Retezat și a Parcului Național Retezat

Munții Retezat sunt prezenți în partea de nord-est a grupei Munților Retezat-Godeanu, delimitați de depresiunile Hațeg, Petroșani, Culoarul Superior al Jiului de Vest și Râul Mare. (figura 4.1).

Figura 4.1 Așeare geografică a Munților Retezat – România

Sursa: http://romaniaesoterica.blogspot.ro/2009/04/piramida-nordica-retezat.html

Altitudinile Munților Retezat depășesc 2000 metri, fiind niște munți greu accesibili, prezentând peisaje unice și spectaculoase, cu vârfuri și creste stâncoase, blocuri glaciare cu numeroase lacuri, (cele mai multe lacuri glaciare de la noi din țară, printr-e care cel mai mare lac glaciar, Lacul Bucura și cel mai adânc lag glaciar, Lacul Zănoaga), ceea ce conferă o puternocă individualitate geografică.

În anul 1935, s-a înființat Parcul Național Retezat, având ca scop conservarea patrimoniului floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleotologic, speologic,pedologic, peisagistic și turistic, fiind cea mai importantă rezervație din țara noastră cu o suprafață de 20.100 hectare, recunoscută pe plan internațional ca Rezervație a Biosferei.

Parcul Național Retezat este localizat în extremitatea sud-vestică a județului Hunodoara, (figura 4.2), pe teritoriile administrative ale comunelor Puiu, Râu de Mori, Sălașu de Sus și pe cel al orașului Uricani

Figura 4.2 Așezare geografică Parcul Național Retezat – România

Sursa: http://www.amosnews.ro/parcul-national-retezat-o-experienta-de-neuitat-2014-05-31

Adimistrația Parcului Nțional Retezat, dorește să pastreze mediu intact natural, de aceea nu există transporturi pe cablu, traseele turistice făcându-se la pas. Punctele de acces în Parcul Național Retezat sunt în partea de vest, la Gura Zlata și Gura Apei, în partea de nord, la Râușor, Cârnic, Baleia, Stâna de Râu și în partea de sud, la Buta și Câmpusel.

Peisajul Parcului Național Retezat este impunător, având vârfuri mărețe și impresionante, iar prin felul în care se prezintă satisface orice dorință de relaxare a turistului. Blocurile de stânci, care s-au crăpat și s-au distanțat între ele de-a lungul timpului și din cauza eroziunii atât de pronunțate oferă o înfățișare unică a masivului. Întreg peisajul este acoprit de o imensă pătură de verdeață, evidențiindu-se mai ales petele de verde închis, dat de pinul pitic lipsit de sol. Prezența ghețarilor cuaternari au format numeroase văi și circuri glaciare, formându-se astfel aproape 80 de lacuri glaciare, ce oferă vizitatorului un peisaj cu totul deosebit, iar crestele sălbatice din zona lacurilor determină o atracție numeroasă de turiști.

4.2 Potențialul turistic natural al Parcului Național Retezat

Potențialul turistic natural joacă un rol important în dezvoltarea turismului și este alcătuit din ansamblul condițiilor pe care le oferă cadrul natural, prin componentele sale de relief, climă, hidrografie, floră, faună, vegetație, ce pun în valoare bioclimatul și factorii neturali ai zonei, relaxarea, estetica, peisagistica și momentele de destindere.

Relieful Parcului Național Retezat prezintă originalitate, complexitate și unicitate, din care rezultă o mulțime de tipuri genetice și forme de relief, modelate de-a lungul timpului, iar caracteristica principalăa acestor munți se datorează prezenței a două mari blocuri de roci eruptive, care se desfășoară pe direcțiile de curcere ale râurilor Lăpușnicul Mare și Râul Bărbat.

Relieful glaciar, este cel mai caracteristic și cel mai complex tip geneteic de relief din Parcul Național Retezat, având un areal mare de desfășurare a acestuia, unde formele specifice morfogenezei glaciare sunt elemente definitorii ale peisajului, unde turiștii pot să se bucure de spectaculozitatea și frumusețea munților.

Circurile glaciare, reprezintă elemente caracteristice ale reliefului glaciar, iar din punct de vedere al formei, există 36 de circuri principale, încadrându-se în următoarele tipuri, precum tipul de circ simplu, tipul de circ alungit, tipul de circ cu deschidere unghiulară și tipul de circ complex sau compus. Circurile complexe sunt formate din mai multe circuri glaciare de diferite tipuri separate într-e ele de vârfuri sau creste montane, aflate la obârșia unor văi glaciare majore.

Văile glaciare, reprezintă rezultatul direct al acțiunii exercitate de către gheață canalizate pe traseul fostelor văi fluviale, acesea reprezentând cele mai spectaculoase si reprezentative elemente ale relieflui glaciar. Văile glaciare se caracterizează prin pante accentuate, iar continuitatea pantelor este întreruptă frecvent de trepte glaciare ce prezintă înclinări. Distribuția și spațialitatea văilor glaciare scot în evidență existența unor văi glaciare simple, dar și existența unor văi glaciare majore, iar pereții văilor prezintă elemente specifice morfologiei glaciare cu praguri, trepte morene, depresiuni de subsăpare,etc.

Vârfurile și crestele glaciare, sunt o creație a reliefului glaciar, ce se înalță mult deasupra abrupturilor, avînd un aspect de vârfuri ascuțite și creste zimțate, ce înconjoară circurile și văile glaciare. Vârfurile și crestele sunt grupate în două nivele distincte, astfel primul nivel este alcătuit din vârfuri ascuțite cu aspect piramidal, ( figura 4.3), iar cel de-al doilea nivel este alcătuit din creste zimțate paralele.

Figura 4.3 Vârful Peleaga – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Relieful periglaciar, de-a lungul timpului a suferit diverse modificări, urcând sau coborând, în funcțiile de condițiile climatice, iar formele și procesele actuale periglaciare se grefează pe fondul celor vechi, acestea regăsinduse în câmpuri întinse de grohotițuri, torenți de pietre, potcoave nivale, etc.

Relieful modelat pe șisturi cristaline, prezintă un grad ridicat de fragmentare, unde văile sunt

mai largi, versanții având un aspect complex, iar abrupturile petrografice apar în cadrul circurilor și văilor glaciare, pe pereții acestora. Fâșia de șisturi cristaline se află între cele două blocuri de roci eruptive

Relieful modelat pe roci sedimentare, apare pe un areal restrâns de la valea Lăpușnicului Mare, între lunca Berhina și confluența cu Râul Șes. ( P. Udrea, 2000, pagina 75) Datorită acestui tip de relief, valea de scurgere a Râului Lăpușnicul Mare este largă, profilul fiind longitudinal uniform, cu o pantă scăzută.

Clima reprezintă un factor important pentru desfășurarea actului turistic, deoarece turiștii întotdeauna își organizează vacanțele în funcție de vreme, aceaștia urmărind să fie favorabilă pe toată periada de călătorie. Starea vremii, temperatura, cantitățile de precipitații, nebulozitatea, umezeala aerului, vântul, constituie elemente caracteristice pentru climă, ce favorizează sau nu deplasările, drumețiile, traseele montane și înnoptările cu cortul în Parcul Național Retezat.

Parcul Național Retezat este situat în zona temperat-continentală, având un topoclimat aspru de munte caracteristic crestelor alpine de peste 2000 metri, cu temperaturi medii anuale cuprinse între 0 și 6 grade Celsius, în general peste 6 luni pe an se prezintă temperaturi negative, luna cea mai rece fiind ianuarie și 4-5 luni luni pe an se prezintă temperaturi pozitive, luna cea mai caldă fiind iulie. Sezonul cald este cel mai recomandat pentru desfășurarea activităților turistice, în special lunile august și septembrie.

Înghețul, este un fenomen aproape permanent pe culmile montane, din cauza temperaturilor negative, caracterizându-se un lung sezon de îngheț nefavorabil turiștilor din cazua producerii de avalanșe, dar cei care sunt curajoși și pregătiți pentru astfel de escapade pot admira peisaje inedite și rar întâlnite.

Nebulozitatea este întâlnită în special în lunile mai și iunie și mai rara întâlnită în luna octombrie, iar ceața este un fenomen specific zonelor montane, fiind întâlnită mai mereu în Parcul Național Retezat, chiar și în perioada sezonului cald.

Precipitațiile sunt destul de catitative, fiind cuprinse între 900-1800 mm/an, luna cea mai ploioasă fiind iunie, unde își fac apariția ploile torențiale ce erodează întrun mod deosebit versanții, iar octombrie și noiembrie sunt lunile în care cantitatea de precipitații este minimă. Zăpada apare în zona înaltă, ce poate atinge chiar și 3-4 metri grosime, prima ninsoare fiind pe la sfârșitul lunii semptembrie, iar ultima zăpadă fiind în luna iunie.

Vântul este un element primar în zona montană, viteza maximă putând ajunge până la 60 m/s, iar viteza minimă fiind de 2-3 m/s. Din cauza viezelor mari ale vântului, peisajul este supus frecvent izbirii picăturilor de ploaie, spulberării zăpezilor, aceste condiții acționează puternic asupra solului și permite adaptarea pentru supraviețuire a vegetașiei alpine și subalpine.

Temperaturile, precipitațiile, înghețul, nebulozitatea și vântul influențează în mod pozitiv și negativ, traseele turistice, care sunt în număr de 27, prezentând diferite grade de accesibiitate pentru drumeții, alpinism, vânătoare, pescuit și sporturi de iarnă.

Hidrografia în Parcul Național Retezat este destul de bogată, reprezentând la rândul ei un element important al cadrului natural, cele mai importante cursuri de apă fiind Râul Mare, Lăpușnicul Mare, cel mai important afluent al Râului Mare, Râușor, Râul Bărbat și Jiul de Vest. Regimul de scurgere este diferit pe timpul anului, lunile mai și iunie prezintă o scurgere maximă din cauza topirii zăpezii și precipitațiilor abundente, iar lunile de iarnă prezintă un regim de scurgere minim, din cauza temperaturii scăzute și precipitațiilor reduse. Cascadele sunt și ele întâlnite în Parcul Național Retezat, (figura 4.4), iar mlaștinile apar la marginea unor izvoare și pârâie alpine sau lângă lacuri glaciare, ce dezvoltă areale esențiale pentru speciile iubitoare de apă.

Figura 4.4 Cascada Lolaia – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Lacurile naturale relicte caracterizează în mod deosebit hidrologia Parcului Național Retezat, fiind cele mai frumoase podoabe ale munților, denumite și ochiurile albastre ale României, ânregistrându-se în circurile și văile glaciare un număr de 82 de lacuri.

Cel mai vizitat lac din Parcul Național Retezat de către turiști este Lacul Bucura, (figura 4.5) fiind cel mai mare lac glaciar din România , întins pe aproape 9 hectare, la altitudindea de 2040 metri, cu un grad rentabil de accesibilitate, aflat chiar ântre Vârful Peleaga și Șaua Bucurei.

Figura 4.5 Lacul Bucura – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

La fel ca și Lacul Bucura, Lacul Zănoaga, ( figura 4.6) este la fel de vizitat de turiști, fiind cel mai adânc lac glaciar din Romania, având o adncime de 29 metri. Peisajul este spectaculos, deoarece împrejurimile sunt acoperite cu lespezi și jenpeni, ce oferă turiștilor momente de relaxare și oaze de liniște.

Figura 4.6 Lacul Zănoaga – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Vegetația în Parcul Național Retezat este carcaterizată de păduri, care ocupă o suprafață de 49%, cele mai răspândite fiind pădurile de fag și de amestec cu rășinoase, urmate apoi de pădurile de molid, jnepăn, brad, mesteacăn, anin și ulm. Zona pădurilor mixte, ocupă un loc inferior, deoarece acestă zonă face contact cu terenurile folosite pentru cultura plantelor, acestea menținându-si mai mult sau mai puțin densitatea, deoarece s-au rărit și răsfirat. Pădurile virgine ocupă o suprafață de 26% în incinta Parcului Național Retezat, iar pășunile alpine și subalpine ocupă 11 % din suprafața parcului, aici întâlnindu-se specii ocrotite de lege, precum, bujorul de munte, numit și rhododendron.

Parcul Național Retezat este renumit pentru floră și comunitățile de plante, deținănd mai bine de o treime din flora României, acest fapt a rezultat unul din motivele pentru care a fost declarat Parc Național. Pajiștile din zona alpină, reprezintă o regiune importantă, regăsindu-se specii și subspecii din flora alpină protejată prin lege, enumerându-se în mod special floarea-de-colț, ghințura galbenă sau angelica, (figura 4.7)

Figura 4.7 Angelica – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Între limita dintre zona stâncoasă și pajiștea alpină se întâlnește bujorul de munte, (figura 4.8) și jeapănu, specie ce este protejată prin lege. Aceste zone prezintă interes deosebit pentru turiști, deaorece sunt dornici să vadă și să fotografieze specii de plante rare și ocrotite prin lege.

Figura 4.8 Bujorul de munte – Parcul Național Retezat – România

Sursa: http://www.montaniarzi.ro/bujorul-de-munte-minunea-care-infloreste-in-iunie/

Fauna în Parcul Național Retezat este destul de diversificată și deosebit de bogată, având un număr mare de specii și exemplare de subspecii ce alcătuiesc populațiile acestora.

Mamiferele sunt prezente în Parcul Național Retezat, acesta oferind condiții optime pentru supraviețuirea animalellor carnivorelor, ( lupul, ursul, râsul, pisica sălbatică) și animalelor ierbivore, (capra neagră, cerbul și căpriorul), ce prezintă o mare importanță pentru țara noastră, cât și pentru Europa. În Parcul Național Retezat există cel mai mare număr de capre negre din Carpații României, iar în anul 1973, la fel ca și în Parcul Național Munții Rodnei, au fost colonizate câteva exemplare de marmote (figura 4.9), aduse din Alpii Austrieci, ce sunt întâlnite pe văile și căldările glacire, iar turiștii norocoși le pot zării pe timpul sezonului cald, făcându-le fotografii.

Figura 4.9 Marmota – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Păsările sunt întâlnite în parc în zonele înalte ale masivului și în apropierea lacurilor, aici întâlnindu-se acvila de munte, cocoșul de munte, cucuveaua pitică, barza neagră,etc, iar reptilele sunt relativ puține, fiind prezente 9 specii, printr-e care și vipera.

Amfibienii sunt conșiderați de specialiști specii rare, iar în Parcul Național Reteat se găsește subspecia tritonului, ce se află în zona strict protejată, unde au accesul doar oamenii de știință, iar turiștilor le este interzisă vizitarea acestei zone.

Vertebratele sunt în număr mare în Parcul Național Retezat, unde în râuri se întâlnește cicarul, devenind ulterior o specie rară privind conservarea habitatelor naturale, a florei și a faunei sălbatice, iar nevertebratele sunt și ele la rândul lor prezente în mii despecii, cele mai reprezentative fiind plecopterele, tricopterele și fluturii de zi.

Prin complexitatea peisajelor, în Parcul Național Retezat se remarcă un areal specific unor specii mediteraneene, precum vipera cu corn, iar în unele râuri și lacuri se remarcă prezența păstrăvului.

Parcul Național Retezat prezintă două zone, prima fiind accesibilă turiștilor și permiterea timp de 2 luni pe an a pășunatului, iar cea de-a doua zonă este strict inerzis turismului și a altor forme de exploatare precum vânat, pășunat, pescuit, etc. În Parcul Național Retezat, Rezervația Știintifică Gemenele este consacrată prin lege ca fiind zonă protejată destinată cercetătorilor științifici, pe baza unei autorizații emise de Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, iar în Rezervația Științifică Bazinul Zlata- Dobrun accesul este strict limitat, deoarece în acest spațiu se află specii vegetale ce aparțin florei alpine și circumpolare

Turiștii care vin în Parcul Național Retezat, pe lânga a face trasee turistice și drumeții, pot să viziteze și alte obiective turistice din apropierea Parcului, precum rezervațiile paleontologice, (Geoparcul Dinozaurilor, Țara Hațegului), rezervațiile naturale speologice, (Complexul carstic Ponorici- Cioclovina, Peștera de la Tecuri, Peștera cu Corali), și rezervașiile naturale botanice, ( Fânețele cu narcise de la Nucșoara, Mlaștina de la Peșteana, Cheile Crivadiei, Castanii comestibili de la Suseni).

Comisia Europeană ajută Parcul Național Retezat prin proiectul Life05/NAT/RO/000165, să devină un adăpost mai bun pentru flora și fauna de aici, iar distrugerea florei, pășunatul exesiv, turismul necontrolat și necivilizat au dus la implementarea acestui proiect. Acest proiect vizează anumite obiective, precum îmbunătățirea habitatelor alpine, eliminarea proceselor distructive și promovarea unei campanii ecoturistice care să dureze pe termen lung.

Managementul Parcului Național Retezat, prezintă și el câteva obiective privind impactul distructiv al omului, creșterea comunităților de plante și animale, menținerea și conservarea peisajului natural, controlul activităților locale și încurajarea promovării valorilor culturale, tradiționale și a turismului verde, dar și educarea și conștientizarea turiștilor pentru a înțelege importanța conservării naturii.

4.3 Potențialul turistic antropic al Parcului Național Retezat

Potențialul turistic antropic, reprezintă ansamblul de obiective create de mâna omului, unde activitatea lor este determinată de unicitate, dimensiune, inedit, funcția îndeplinită și vechime.

Potențialul turistic natural este prioritar pentru Parcul Național Retezat, dar prin apropierea sa se află obiective turistice cultural-istorice, ( ruine, biserici, cetății, castele), ce țin de potențialul turistic antropic. (figura 4.10).

Figura 4.10 Obiective turistice cultural istorice din apropierea Parcului Național Retezat – România

Sursa: http://www.retezat.ro/index.php/romana/turism/obiective-turistice.html

Sarmisegetuza Ulpia Traiana, (figura 4.11), este o atracție turistică cultural-istorică foarte aproape de Parcul Național Retezat, unde turiștii pot să viziteze și să afle tainele antichității romane, deoarece aici a fost capitala de provincie a Daciei, ce astăzi a mai rămas din ea doar ruinele. Programul de vizitare este zilnic, cuprins între orele 9 și 17, având un tarif de vizitare diferit, astfel studenții, elevii și persoanele cu handicap dau 1,5 lei, iar adulții 4,5 lei. Pentru a fotografia și a filma se plătește o taxa de 15 lei pentru a fotografia și 35 lei pentru a fiilma.

Figura 4.11 Ruinele Cetății Sarmisegetuza Ulpia Traiana – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Biserica Densuș, (figura 4.12), se află în județul Hunedoara, fiind cea mai veche biserică ortodoxăde la noi din țară, unde se mai țin și astăzi slujbe religioase. Biserica prezintă elemente deosebite, iar interiorul este fascinant datorită picturilor foarte vechi, acest lucru atrăgând turiștii într-un foarte mare annual.

Figura 4.12 Biserica Densuș – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Castelul Corvinilor, sau cum mai este numit și Castelul Huniazilor, reprezintă un obiectiv turistic important pentru țara noastră. Castelul este construit în stil gotic și reprezintă cea mai mare construcție medievală cu dublă funcționalitate, cea civilă și militară, care se mai află în perfectă stare în România. Turiștii vin anual într-un număr mare pentru a vedea castelul și pentru a asculta legendele și trecutul său impresionant. Cadrul medieval gotic și legendele castelului, Legenda Corbului și Legenda Fântânii sunt povestite într-un mod plăcut, care te fac să te simți chiar în aceea perioada a anilor 1400. Programul este de luni până duminica începând cu orele 9-20:30, tarifele de intrare sunt diferite studenților, elevilor, adulților și pensionarilor, iar taxa foto este de 5 lei, taxa video de 15 lei, iar pentru ghid inclus, turiștii trebuie să plătească 30 lei pentru limba română și 50 lei pentru limbă străină.

Figura 4.13 Castelul Corvinilor – România

Sursa: Vasilache Alexandra

4.4 Infrastructura turistică a Parcului Național Retezat

Infrastructura turistică este esențială pentru a se defășura actul turistic și cuprinde toate mijloacele create e mâna umană pentru a pune în valoare obiectivele turistice naturale sau antropice. Infrastructura turistică se împarte în doua categorii, precum infrastructura generală de acces și baza tehnico-materială.

Turistul în ziua de azi este modern, iar pentru a desfășura actul turistic trebuie să țină cont de modul de deplasere de la locul de reședință către destinația dorită.

Infrastructura generală de acces și mijloacele de trasnport sunt foarte importante, turiștii fiind foarte pretențioși privind confortul, securitatea și rapiditatea, iar pentru a ajunge în Parcul Național Retezat, turiștii trebuie să apeleze la mijloacele de transport rutier sau feroviar.

Pentru transport rutier, punctele de acces în parc sunt situate la Gura Zlata și Stâna de Rau, drumul de acces fiind Drumul European 79, Gura Apei, drumul de acces fiind Drumul Național 68, Râușor, drumul de acces fiind cel județean, Cârnic, drumul de acees fiind drumul județean și Drumul European 79, Baleia, drumul de acces fiind cel județean și cel forestier, iar la Buta și Câmpușel, drumul de acces este Drumul Național 66A. Mijloacele de tranport rutier sunt mașinile personale, autocare și microbuze.

Pentru transportul feroviar, punctele de intrare în Parcul Național Retezat se fac pe la Gura Zlata și Gura Apei, la stația de cale ferată de la Subcetate, Cârnic, la stația de cale ferată Ohaba de Sub Piatră, Baleia și Stâna de Râu, șa stația de cale ferată Pui și la Buta și Câmpușel, La stația de cale ferată Lupeni.

Pentru a vizita Parcul Național Retezat, turiștii optează cel mai mult pentru transportul rutier, deoarece este mult mai aceesibil și oferă posibilitatea de a face popasuri prin diverse structuri de cazare și alimentație.

Baza tehnico-materială, cuprinde toate structurile de primire turistică, (structurile de cazare, alimentație publică și agrement, dotările auxiliare etc), iar gradul acestora de dotare și dezvoltare, împreună cu potențialul turistic natural și antropic, fac o anumită regiune sau un anumit teritoriu să devină atracție turistică.

Structurile de cazare sunt foarte importante pentru desfășurarea actului turistic și pentru valorificarea unei regiuni, fiind clasificate pe mai multe categorii, hoteluri, moteluri, hosteluri, vile, cabane, sate de vacanță, pensiuni, campinguri, apartamente sau locuri de campare în gospodăriile din comunitățile locale.

Turiștii care vin să viziteze Parcul Național Retezat, găsesc capacități de cazare atât în interiorul Parcului, (capacitățile de cazare din interiorul Parcului sunt limitate, iar pentru sezonul turistic trebuie făcute rezervări din timp), dar și în imediata vecinătate, unde condițiile de cazare sunt pentru toate gusturile și toate tipurile de venit.

Majoritatea turiștilor, care fac trasee și drumeții, preferă să folosească cortul, în locul altor structuri de cazare, deoarece durata traseelor variză de la 2,3 zile, până la o săptămână.Zona de camping este lângă Lacul Bucura, (figura 4.14), unde turiștii își pot instala corturile pentru a se odihnii timp de câteva ore sau o noapte.

Figura 4.14 Zonă de campare lângă Lacul Bucura – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Cabana Gențiana este situată la o altitudine de 1670 metri, fiind un loc de cazare prielnic pentru turiștii surprinși de condițiile nefavorabile ale climei, dar mai ales pentru turiștii care doresc să petreacă măcar o noapte în sufletul Parcului Național Retezat. Condițiile sunt destul de favorabile, cu un preț acceptabil, având lumină de la generator, iar încalzirea se face cu ajutorul unei sobe pe lemne. Turiștii trebuie să fie aprovizionați cu diverse produse alimentare, deoarece Cabana Gențiana nu oferă mâncare.

Figura 4.15 Cabana Gențiana – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Structurile de alimenație, joacă și ele un element important în desfășurarea actului turistic, fiind la rândul lor clasificate pe mai multe categorii, precum, restaurantele, barurile, restaurantele de tip fast-food, patiseriile și cofetăiile.

În Parcul Național Retezat nu se găsesc structuri de alimentație, turiștii trebuie să se aprovizioneze cu diverse produse alimentare atunci când fac drumeții și trasee montane. Singurele structurile de alimentație se găsesc în apropierea Parcului Național Retezat, în incinta Complexului Turistic Cheile Buții, (figura 4.16), sau în incinta structurilor de cazare, unde turiștii pot gusta în mod special preparate tradiționale românești și diverse produse de casă.

Figura 4.16 Complexul Turistic Cheile Buții – Parcul Național Retezat – România

Sursa: Vasilache Alexandra

Structurile de agrement, sunt la fel de importante în practicarea actului turistic, la fel ca și structurile de cazare și alimentație, având scopul de a oferii turistului o amintire unică și o stare de dispoziție, dedetrminându-l de se mai întoarce curând în zona respectivă.

În Parcul Național Retezat, singurele structuri de agrement sunt în incinta pensiunilor și cabanelor din apropierea sa. Un bun exemplu, se află în incinta Pensiunii Retezat, unde acesta deține un teren de fotbal și unul de tenis, piscină, biciclete pentru plimbări, plimbări cu calul, plimbări cu trăsura, panou pentru cățărări și un parc de aventură. Parcul de aventură, (figura 4.17), este dedicat atât adulților cât și copiilor de toate vârstele, unde toată lumea este asigurată cu carabine și căști de protecție. Toate aceste dotări sunt puse la dispoziția turiștilor cazați, ( turiștii cazați primesc reduceri și nu plătesc anumite facilității în unele cazuri), dar și la dispoziția turiștilor care trec doar în vizită.

Pentru mai multe informații, despre Parcul Național Retezat, trasee turistice, obiective turistice naturale sau antropice, evenimente locale, structurile de primre turistică, alimentație și agrement, turiștii sunt așteptați la Centru Național de Informare și Promovare Turistică din orașul Uricani și la Centrul de Informare Turistică Sălașu de Sus. Acestora li se vor oferi acces gratuit la internet, hărți, pliante, broșuri și CD-uri pentru orice nelămurire pe care o au privind zona turistică a Munților Retezat și a Parcului Național Retezat.

4.5 Circulație și fluxuri turistice în Parcul Național Retezat

Circulația turistică sau fluxul turistic este esențială pentru desfășurarea actului turistic și reprezintă deplasarea turistului din zona sa de reședintă către o anumită zonă, petrecând cel puțin o zi și o noapte.

Conform site-ului “ http://turism.gov.ro/wp-content/uploads/2013/05/ecoturism_faza1.pdf “, în Parcul Național Retezat sunt aproximativ 10.000 de vzitatori pe timp de vară, ( 50% stau în medie de 4 nopți în parc, iar 50% sunt vizitatori de o zi), aproximatv 20% din vizitatori sunt străini, marea majoritate privenind din Ungaria și Republica Cehă, ( turiștii străini folosesc relativ puține servicii locale și sunt preocupați să își aducă propriile lor provizii și proprii lor ghizi), 3 din 4 vizitatori (74%) sunt tineri cu vârstele cuprinse între 18 și 35 ai, iar mai puțini de 17% dintre vizitatori au peste 35 ani, peste 35% dintre vizitatori nu folosesc nici una din facilitățile de cazare comerciale, (folosesc propriile corturi), astfel impactul economic este în momentul de față extrem de mic, cea mai des intrare folosită în parc este Cârnic, 70% dintre vzitatori, iar vizitatorii vin special pentru drumeții, natură, alpinism și picnic.

Turismul în Parcul Național Retezat este practicat în mod special vara, deoarece iarna este greu accesibil și puțini turiști se aventurează să se confrunte cu capriciile aspre ale iernii, iar cei mai muți sunt turiști montani, alpiniști, cercetători, pescari și vizitatori cu autoturisme

În Parcul Național Retezat, fluxul cel mai mare de turiști se înregistrează pe teritoriul administrativ al comunei Râu de Mori, după cum arată și graficul ( figura 4.17), în care se evidențiază sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, pe județe și localități, în intervalul de timp 2010-2016. În urma graficlui analizat, observăm că după teritoriul administrativ al comunei Râu de Mori, fluxul turistic se înregistrează și în orașul Uricani, urmat apoi de teritoriul administrativ al comunei Sălașu de Sus. Pe teritoriul adminsitrativ al comunei Pui, nu se înregistrează nici un flux turistic

Figura 4.17 Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică pe tipuri de structuri, pe județe și localități

Sursa: Prelucrare date http://statistici.insse.ro/shop/