Aspecte Specifice Privind Organizarea Contabilitătii în Sectorul Industriei Productiei de Articole de Confectii la Sc Pagoda Srl

Universitatea „Ovidius” Constanța, Facultatea de Științe Economice

Specializarea: Contabilitate și Informatică de Gestiune, Anul III, Gr.3.

Aspecte specifice privind organizarea contabilității în sectorul industriei producției de articole de confecții la

S.C. PAGODA S.R.L.

Coordonator științific:

Prof.univ.dr. Nicolae Traian

Studentă: Popa Ionica

Constanța 2016

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………….……..3

Capitolul I Evoluția industriei ușoare din România…………………………..…… 4

1.1 Particularități privind industria ușoară din România…….……………………. 4

1.2 Evoluția producției de confecții dupa 1989……………………….………… 6

1.3 Contabilitatea stocurilor de produse finite în industria ușoară și metodele de contabilizare a stocurilor………………………………………………………..……….……..16

1.4 Determinarea producției neterminate……………………………………….. 19

1.5 Ajustări pentru deprecierea stocurilor de produse finite……………….….. 21

1.6 Structura costurilor în industria ușoară………………………………………………….21

Capitolul II Prezentarea generală A SC PAGODA SRL Brăila…………………………24

2.1 Scurt istoric…………………………………………………………………24

Obiectul de activitate…………………………………………………….…..25

Organigrama……………………………………………………………….. 27

Principalii clienți si furnizori………………………………………….…… 30

Evoluția cifrei de afaceri in ultimii 3 ani………………………………… ..31

Capitolul III Studiu de caz privind activitatea de producție la SC PAGODA SRL Brăila………………………………………………………………………………….…34

Fluxul tehnologic…………………………………………………………………………….34

Documente de evidență primară……………….……………………..……..38

Principalele operațiuni privind producția de confecții………………….……43

Capitolul IV Analiza situațiilor financiare anuale pe baza contului de profit și pierdere…………………………………………………………………………………50

Analiza costurilor de producție în industria ușoară…………….……………50

Ponderea cheltuielilor cu manopera și a cheltuielilor material……………….53

Principalii indicatori privind rotația stocurilor……….…………………….57

Analiza SWOT a industriei ușoare………………….…………………….…62

Prezentarea generală a aplicației informatice………………………………..63

Capitolul V Concluzii………………. ……………………………………………………67

Bibliografie…………………………………………………………………………..….69

INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în ceea ce privește delimitarea, contabilizarea și analiza producției de confecții a societății SC PAGODA SRL Brăila, având rolul de a furniza informații privind activitatea desfășurată, cât și de identificare a unor direcții strategice de acțiune în activitatea viitoare, în vederea obținerii unei ridicate performanțe economico-financiare și a unui avantaj concurențial durabil.

Lucrarea mea este structurată în 5 capitole. Conținutul lucrării prezintă problematica producției de confecții la SC PAGODA SRL Brăila.

Primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la evoluția industriei ușoare din România și prezentarea factorilor care au condus la declinul confecțiilor, precum și modul de evaluare al stocurilor, conceptele de cheltuieli și costuri, clasificarea cheltuielilor de producție, tipologia costurilor de producție, informația costurilor și rolul ei în procesul decizional.

În capitolul al-II-lea am realizat o prezentare generală a societății S.C. PAGODA S.R.L., care cuprinde: profilul și caracteristicile întreprinderii, structura tehnico-organizatorică a întreprinderii, tehnologia de producție, organizarea compartimentului financiar-contabil, principalii clienți și furnizori, precum și evoluția cifrei de afaceri.

Capitolul al-III-lea reprezintă substanța principală a lucrării. Aici am prezentat procesul tehnologic ce are loc în fabricarea unei cămăși, precum și documentele de evidență primară pe care întreprinderea le utilizează. Tot in cadrul acestui capitol sunt abordate princialele operațiuni ale producției de confecții.

În cel de-al IV-lea capitol se abordează problematica referitoare la costurilor de producție și implicit a cheltuielilor prin intermediul analizei economico-financiare a cheltuielilor de exploatare care formează costurile de producție și oferă concluzii necesare fundamentării deciziilor privitoare la costuri. De asemenea am evidențiat și intepretat principalii indicatori ce caracterizează profilul întreprinderii și am prezentat programul de contabilitate utilizat de SC PAGODA SRL.

Capitolul I Evoluția industriei ușoare din România

Particularități privind industria ușoară din România

Industria ușoară este un domeniu complex și eterogen, acoperind o mare varietate de produse, de la firele sintetice de înaltă tehnologie, la articolele “haute couture”.

Prin cele trei componente principale (produse textile, articole de îmbrăcăminte, respectiv pielărie și încălțăminte) industria ușoară reprezintă un sector important al economiei naționale, atât prin tradiția îndelungată în activitatea de export, dar și ca principal angajator din industrie.

Industria de confecții din România este o ramură cu o veche tradiție în exportul produselor, într-o gamă sortimentală diversificată, dovedindu-se cea mai rentabilă ramură și cea mai viabilă din cadrul industriei ușoare. Acest important sector industrial s-a restructurat, modernizat și retehnologizat după 1990, ocupând în cadrul economiei naționale, un loc principal din următoarele considerente:

– produsele industriei de confecții îmbrăcăminte sunt prezente, de peste 30 de ani, pe piața externă;

– este o ramură industrială bine reprezentată în toate județele țării;

– concentrează o importantă forță de muncă, bine instruită, în principal feminină (peste 150.000 salariați);

– are capacitatea de a-și susține importurile proprii și de a crea resurse valutare și pentru alte necesități ale economiei, contribuind cu sold pozitiv în balanța comercială;

– prezintă atractivitate sporită privind plasamentele financiare în societăți fiabile, profitabile, cu posibilități de recuperare rapidă a capitalului investit;

– o relație prețuri-servicii foarte bună, atât în raport cu țări „tradiționale” ca Polonia sau Ungaria, cât și cu țări reformatoare ca Rusia, Ucraina ș.a.

– poziție favorabilă față de piața Uniunii Europene.

Tranziția de la economia centralizată la economia de piață a generat, fără îndoială, necesitatea restructurării sectoarelor productive proiectate în anii comunismului după niște criterii arbitrare generatoare de ineficiență economică.

Industria de confecții îmbrăcăminte a avut o dinamică ascendentă, mai ales după 1995, deși industria textilă, confruntându-se cu un declin accentuat nu i-a putut asigura necesarul de resurse materiale. În aceste condiții, singura modalitate de reabilitare a industriei de confecții din România, a fost prelucrarea în sistem „lohn” a confecțiilor destinate exportului. În acest context, agenții producători de confecții s-au dotat cu utilaje performante, și-au modernizat și perfecționat tehnologiile de fabricație, reușind, astfel, să realizeze sortimente competitive pe cele mai exigente piețe mondiale.

Scăderea cererii de produse textile și de îmbrăcăminte pe piața internă s-a datorat erodării puterii de cumpărare, iar scăderea producției a fost consecința declinului sectoarelor furnizoare de materii prime.

Factorii care au afectat sectorul confecțiilor sunt: 

‐ Dependența de exporturi și importuri datorită modului de lucru în sistem lohn, 

  ‐ Integrarea în Uniunea Europeană și statutul de membru din anul 2007, 

  ‐ Criza globală și concurența acerbă, globală, europeană și regională în domeniu.

Principalele avantaje competitive ale industriei de textile din România sunt:

– tradiția îndelungată a ramurii economice ca furnizor de produse specifice pe piețe externe;

– forța de muncă calificată, optenabilă la prețuri competitive;

– rețea națională de pregătire profesională importantă;

– capacități de producție care pot fi modernizate cu un efort investițional;

– existența unui mediu concurențial real, datorită numărului mare de agenți economici de profil;

– poziția geografică favorabilă față de piețele de aprovizionare și desfacere.

Concomitent cu îngustarea piețelor de desfacere a produselor autohtone, au fost liberalizate total importurile de produse textile, inclusiv a celor folosite. În același timp, au crescut simțitor prețurile resurselor energetice, iar agenții economici s-au decapitalizat, intrând în incapacitate de plată.

Ca urmare a acestor fenomene economice, în industria textilă și a confecțiilor de îmbrăcăminte s-a declanșat un amplu și complex proces de restructurare industrială, constând, în principal, din:

– Modernizarea „din mers” a unor capacități de producție, potențial performante, care realizau produse necompetitive (filaturi, țesătorii, vopsitorii, imprimerii etc.);

– Realizarea unor noi capacități de producție în domeniile unde investițiile specifice erau accesibile, iar cererea de produse depășea oferta (confecții, tricotaje);

– Înlocuirea tehnologiilor și echipamentelor vechi și neperformante cu altele moderne și ușor adaptabile la cerințele pieței;

– Schimbarea structurilor de producție în conformitate cu cerințele noilor piețe de desfacere din țările capitaliste dezvoltate, spre care s-a orientat exportul de confecții textile și altele.

1.2 Evoluția producției de confecții după 1989

După anul 1989, industria textilă a cunoscut mai multe etape de dezvoltare dar si de stagnare, ca urmare a conjuncturilor în care s-a aflat țara noastră. 

I. Prima etapă: 1989-2007

Din anul 1990 sectorul de textile și pielărie-încălțăminte a intrat în concurență cu producătorii din toată lumea și a luat contact cu concurența neloială prin confruntarea pe piață cu produse realizate în țări cu mari resurse de materii prime textile și susținute de politici și subvenții de stat ca: Turcia, China, India, Thailanda, Pakistan, Mexic ș.a.

Tabel 1.1 Evoluția grupelor de produse în perioada dec. 1989 – ian. 2004:

Sursa: Industria textilă, nr.3, 2004, pag. 156.

Evoluția industriei textile, în perioada decembrie 1989 – 1 ianuarie 2004 este evidențiată de către specialiștii din domeniu prin următoarele aspecte:

1. Scăderea grupei de produse textile de la 52,00% la 15,20% poate fi explicată prin importurile masive de diverse produse din Turcia și China. Cele două țări au „invadat” piața românească cu o varietate foarte mare de produse, la prețuri acceptabile, însa nu foarte bune din punct de vedere calitativ.

2. Dezvoltarea industriei textile de confecții – îmbrăcăminte a cunoscut un ritm alert de creștere (de la 28% la 62,5%); aceasta s-a datorat aplicării sistemului „lohn”, firmele românești producând sub marca unor firme cu identitate proprie.

3. Gradul foarte mare de flexibilitate înregistrat demonstrează posibilitatea de adaptare cu ușurință la cerințele diverselor categorii ale populației (ținându-se cont de tendințele modei), atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Viabilitatea acestui sector al economiei este pusă în evidență prin volumul destul de mare al exporturilor înregistrate (de la 40% la 80,52%). România are relații contractuale și parteneriale cu peste 150 de țări ale lumii, ponderea cea mai mare fiind ocupată de către țările Uniunii Europene.

4. Efectuarea de modernizări, retehnologizări în acest domeniu au atras atenția investitorilor interni și externi. Acest sector deține fortă de muncă bine instruită în domenii precum: design, țesătorie, filatură, etc.

5. Creșterea productivității muncii își face apariția odată cu scăderea numărului de personal aproape la jumătate (de la 802 mii persoane în 1989 la 453 mii persoane în 2004). Ca urmare a restructurărilor efectuate în cadrul industriei textile, au aparut noi departamente și servicii funcționale a căror existență a fost suprimată în trecut.

Tabel 1.2- Volumul producției

*Notă: Producția realizată cuprinde și valoarea materiei prime adusă pentru prelucrare în lohn,

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE

Volumul producției confecțiilor a crescut în anul 2003 comparativ cu 1989 cu 2873 mil.$, în timp ce producția textilă a înregistrat o scădere majoră de 1869 mil.$.

În perioada 1990-2003 s-au înființat aproximativ 6800 societăți comerciale noi, din inițiativă privată, în domeniul textile-confecții. Odată cu aderarea la Uniunea Europeană (U.E) aproximativ 40% din numărul microîntreprinderilor  existente în sectorul  textile-confecții s-au închis pentru că nu funcționau în conformitate cu regulile impuse de UE.

Tabel 1.3 – Evoluția numărului de societăți comerciale

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

Figura 1.1 Evoluția importului și exportului confecțiilor

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

Față de anul 1989, în care 40% din producția de confecții era destinată pieței interne și 60% exportului, la nivelul anului 2003, exportul deține cca. 81% din volumul total al producției realizate. Această modificare substanțială se explică prin orientarea cu prioritate a producției de îmbrăcăminte spre piața externă, în cadrul contractelor de lohn (multe fabrici lucrând confecții în lohn în proporție de 80-90%), dar și prin scăderea consumului populației ca urmare a erodării puterii de cumpărare a populației.

Tabel 1.4 Evoluția structurii costurilor de producție

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

După cum rezultă din tabel, după 13 ani de tranziție spre economia de piață a scăzut ponderea cheltuielilor cu materiile prime și a crescut ponderea cheltuielilor cu munca vie, cu resursele energetice și a cheltuielilor financiare pentru confecțiile textile. Pentru produsele textile a scăzut ponderea cheltuielilor cu munca vie și a crescut ponderea cheltuielilor cu materii prime, cu resurse energetice și a celor financiare.

În perioada analizată, evoluția ramurilor industriei ușoare a fost influențată de: aprecierea monedei naționale, reducerea semnificativă a activității de prelucrare activă (lohn), intensificarea concurenței asiatice puternice din acest domeniu, creșterea prețului materiilor prime necesare în sectoarele primare din industria textilă de pielărie, etc.

Principalii factori care au condus la dezvoltarea comerțului în regim lohn:

–   destrămarea URSS și a CAER-ului a dus la prăbușirea exportului românesc pe această piață vastă;

–   declinul accentuat, după 1990, al industriei textile, generat în principal de lipsa capitalului necesar producției și dotării cu utilaje performante, precum și de lichidarea unor întreprinderi prelucrătoare de țesături sau schimbarea profilului sortimental al unor societăți prin privatizare;

–   nivelul mai redus al costului forței de muncă, mai mic decât în alte țări din Europa Centrala și de Est (cu excepția Bulgariei);

–   proximitatea geografică față de piața UE;

–    tradiția îndelungată în producția de textile – confecții;

–   o forță de muncă bine pregătită, în masură să asigure calitatea producției la nivelul cerut de firmele vest-europene;

–    reorientarea după 1996 a firmelor occidentale spre România, din cauza situației conflictuale din Iugoslavia, care până la acea data era principalul producător de îmbrăcăminte în lohn pentru Uniunea Europeană.

În acest context, lohnul în sectorul industriei ușoare a constituit soluția optimă, asigurând transferul de tehnologie, creșterea nivelului de calificare a forței de muncă și a capacității manageriale, a competitivității, conectarea la standardele de calitate și control internaționale, contribuția aportului valutar rezultat la diminuarea deficitului comercial. Locurile de muncă create prin implementarea sistemului de lohn sunt deosebit de precare, fiind supuse, în orice moment, riscului de a fi transferate într-o altă țară, în care costurile cu forța de muncă sunt inferioare.  Această cerință se impune și ca urmare a mutațiilor de pe piața mondială a textilelor după 1 ianuarie 2005, dar și datorită tendinței firmelor vest-europene de a se orienta spre țări cu costuri ale forței de muncă chiar mai reduse decât în România, respectiv spre Bulgaria, Moldova, Ucraina și chiar unele țări din Asia Centrală.

Începând cu anul 2005 industria românească a textilelor și confecțiilor a intrat într-un declin continuu. Liberalizarea comerțului cu textile, corelat cu creșterea veniturilor salariale au generat relocări rapide ale producției, în căutarea unor costuri minime pentru forța de muncă. Astfel s-a remarcat un flux puternic de produse din China către Uniunea Europeană, cu impact negativ asupra evoluției producției și a exportului industriei ușoare autohtone.

1 ianuarie 2005 a adus pe plan mondial o măsură preconizată încă din anul 1995: abolirea totală a sistemului cotelor la importurile de textile. Prin această decizie a Organizației Mondiale a Comerțului, toate țările membre își deschideau porțile în fața importurilor nelimitate din China, principalul beneficiar al acestei măsuri economice.

Pentru România, această măsură a reprezentat o dublă lovitură. În primul rând, piața internă, deja sufocată de mărfurile chinezești, va fi aproape imposibil de recucerit după această eliminare a cotelor de import. În al doilea rând, exportatorilor români, le va fi din ce în ce mai greu să-și păstreze piața de desfacere tradițională din Uniunea Europeană a cărei pondere este de cca. 85% din exporturile de textile. România devine o victimă a liberalizării importurilor, întrucât nici o firmă românească nu poate face față concurenței chinezilor, generând o situație de concurență internațională exacerbată.

II. A doua etapă: 2007-prezent

La 1 ianuarie 2007 Romania a aderat la Uniunea Europeana. De atunci taxele vamale la importurile de produse textile si confecții au scăzut cu 10% la o valoare actuală de aproximativ 7%. În acest context importurile si reexporturile din Hong Kong și China au crescut considerabil. Criza financiară globală a acutizat starea de incertitudine în rândul producătorilor români, industria textilă fiind printre sectoarele cele mai marcate de efectele acesteia asupra climatului economico-social intern.

La 1 iulie 2010 are loc creșterea TVA de la 19% la 24%. Creșterea TVA "va duce la creșterea inflației, reducerea consumului și prin urmare la încetinirea creșterii economice. O alta consecință va fi deprecierea leului, exacerbând inflația și exercită presiuni suplimentare asupra celor care au împrumuturi în valută. Nu în ultimul rând va crește evaziunea fiscală și lipsa de încredere pe piețele financiare".

Figura 1. 2 Indicii valorici ai cifrei de afaceri din industrie pe total piață (%)

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

În ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte se remarcă o ușoară instabilitate, indicii valorici ai cifrei de afaceri fiind într-o continuă fluctuație. În anul 2009 are loc o scădere bruscă cu 30% față de anul precedent. Din anul 2010 are loc o creștere treptată până în anul 2011. În 2013 are loc o creștere de 5,9% față de anul precedent.

Tabel 1.5 Producția industrială, pe activități ale industriei(mil lei prețuri curente)

Sursa : Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

Anul 2007 a marcat o relansare a industriei textile (respectiv cu 5,4%), deși sectoarele primare din acest sector necesită încă un volum important de investiții. În schimb, industria de articole de îmbrăcăminte a înregistrat cel mai pronunțat declin. Tendințele negative ale productivității în cadrul industriei de confecții pot fi explicate prin continuarea procesului de restructurare, fiind un domeniu în care este utilizată intens forța de muncă, tehnologiile noi având un impact redus.

În anul 2009, față de 2008, producția industrială a înregistrat o scădere cu 11,8% pentru articole textile și o scădere cu 14,4% pentru articole de îmbrăcăminte. În anul 2012 producția a crescut în ambele sectoare față de anul 2009 cu 1.614,3 milioane lei și respectiv 22,73%, în ceea ce privește articolele de îmbrăcăminte.

Figura 1.3 Evoluția efectivului de salariați (mii persoane)

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

În subsectorul produse textile, numărul mediu al salariaților a scăzut până în anul 2010 din cauza închiderii societăților comerciale, cât și a achiziționării de utilaje performante, automatizate, asistate de calculator, reprezentând o reducere a efectivelor cu 5 mii persoane (-17,12%).

Subsectorul articole de îmbrăcăminte înregistrează o scădere accentuată din anul 2008 până în anul 2010, care are drept cauză închiderea, provocată de criza economică, a multor societăți comerciale din sector, reprezentând o reducere a efectivelor cu 52 mii persoane (-27,03%). Din anul 2010 numărul salariaților a început din nou să crească, mai ales în subsectorul produselor textile.

Figura 1.4 –Evoluția câștigului salarial în industria ușoară

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

Restructurarea și reducerea personalului au făcut posibilă creșterea salariilor și în perioada de restrângere a producției; astfel observăm că în prezent câștigul salarial mediu brut a înregistrat o creștere semnificativa față de anul 2008 cu 1.328 lei, respectiv 41,32%.

Tabel 1.6 Numărul de societăți comerciale active în perioada 2007 – 2013

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

Numărul de societăți comerciale din subsectorul produse textile cunoaște o situație fluctuantă până în anul 2005, după care înregistrează o scădere continuă, până în anul 2011. Scăderea numărului de societăți comerciale în acest subsector în anul 2008 se datorează și trecerii de la CAEN rev.1 la CAEN rev.2, când tricotajele îmbrăcăminte, tricotajele ciorapi și ciorapii pantalon au trecut de la subsectorul industriei textile la cel de articole de îmbrăcăminte. Scăderea s-a accentuat în anul 2010 când multe societăți s-au închis, printre cauzele principale aflându-se criza economică.

În ceea ce privește numărul de societăți comerciale din subsectorul articole de îmbrăcăminte, acesta cunoaște o scădere progresivă din anul 2008, abia din 2011 înregistrând ușoare creșteri, dar cu 27,23% mai scăzut decât în perioada anterioară declanșării crizei economico-financiare (peste 5800 de firme fiind înregistrate cu acest obiect de activitate la sfârșitul lui 2008).

Figura 1.5 Evoluția exportului în industria ușoară (mil €)

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

Exportul realizat de cele trei subsectoare ale industriei ușoare are un trend crescător începând cu anul 2009. În anul 2013 față de anul precedent se remarcă o creștere în cadrul articolelor de îmbrăcăminte de 132,9 mil. €, respectiv 5,31%. Același trend ascendent este urmat și de către import, după scăderea bruscă din anul 2009 se înregistrează creșteri până în prezent în anul 2013 față de 2012 de 59,9 mil. €, respectiv 7,43% în ceea ce privește confecțiile.

Figura 1.6 Evoluția importului în industria ușoară (mil €)

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

Tabel 1. 8 Evoluția lohn-ului în industria textilă și articole de îmbrăcăminte

Sursa: Informații prelucrate de autor pe baza datelor funizate de INSSE și Ministerul Economiei

În perioada 2007-2008 se constată creșterea semnificativă a exportului de produse realizate de operatorii economici români pe baza colecțiilor proprii, în perioada 2009-2010 ponderea lohn-ului a crescut din nou, urmată de o ușoară scădere în 2011.

„Deși industria textilă din Europa dă semne de revigorare odată cu îmbunătățirea climatului de business european din țările dezvoltate, din păcate în România aceasta încă suferă, observându-se cu precădere în numărul mare de insolvențe, aproximativ 147 de insolvențe la 1.000 de firme active, ocupând astfel primul loc în topul insolvențelor la nivel sectorial.”

Cauze ale declinului industriei textilelor și confecțiilor și soluții pentru depășirea crizei

În ultimii ani industria de textile-îmbrăcăminte din România trece printr-o perioadă de criză și de declin continuu confruntându-se cu următoarele probleme:

–   liberalizarea totală a importurilor din Asia și mai cu seamă din China;

–   aprecierea leului în raport cu euro, ce are ca efect imediat scăderea veniturilor realizate din exporturi;

–   presiunea sindicatelor pentru creșterea salariilor a adus mari pierderi întrucât în industria textilă costul cu forța de muncă deține ponderea cea mai mare în totalul costului de fabricație;

–   creșterea prețului la utilități “a mărit cu 30 % costurile de producție”;

–   aderarea României la Uniunea Europeană prin creearea premiselor pentru deschiderea pieselor de confecții textile și transferarea contractelor de lohn către acele țări cu costuri mai mici ale forței de muncă, a dus la închiderea unui număr foarte mare de firme de confecții din țara noastră. “Peste 84% din firmele care activează în

industria confecțiilor lucrează în lohn. Majoritatea acestor firme sunt microîntreprinderi, cu câțiva salariați și depind de multe ori de un singur client.” 

–   absența țesătoriilor, filaturilor și a topitoriilor, agenții economici fiind nevoiți să importe materia primă necesară desfașurării activității;

–    condiția obligatorie a retururilor, producătorii se trezesc la sfârșit de sezon cu o cantitate de marfă returnată, în condiții deplorabile. 

Dezvoltarea afacerilor în sistem lohn, din ultimii ani, a oferit industriei textile o serie de puncte tari care trebuie exploatate într-o nouă etapă de dezvoltare a acestui sector: realizarea și promovarea colecțiilor proprii. Fabricile românești nu mai trebuie să-și convingă clienții de calitatea produselor pe care le oferă, acest lucru este deja cunoscut pe piața occidentală, un avantaj major în fața concurenței asiatice. Nu trebuie neglijat nici avantajul geografic al României care face posibilă livrarea rapidă a  produselor în orice țară europeană. Prin poziționarea în UE , România are șansa de a se dezvolta și ca centru logistic pentru industria T&C a Estului Europei. “Luând în considerare mutațiile de pe piața mondială a textilelor, industria textilă românească va fi susținută în viitor doar de lohnul de lux, pentru că în timp a dispărut competitivitatea dată de forța de muncă ieftină și înalt calificată.”

1.3 Evaluarea stocurilor de produse finite în industria ușoară și metode de contabilizare a stocurilor

A. Definire și clasificare

Standardul Internațional de Contabilitate care se referă în mod direct la stocuri este IAS 2 „Stocuri”, conform căruia stocurile sunt active:

– deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

– în curs de producție, în vederea unei vânzări;

– sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile, ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

B. Recunoașterea stocurilor

Ca și în cazul imobilizărilor și stocurile sunt recunoscute în momentul în care:

– este posibil realizarea unui beneficiu economic în viitor de către întreprindere; când nu este posibil a se estima beneficii economice viitoare, se va recunoaște ca o cheltuială a perioadei (curentă);

– se poate estima, în mod credibil un cost sau o valoare.

C. Evaluarea stocurilor de produse finite

Stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizată netă (IAS 2.) Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile respective în forma și în locul în care se găsesc în prezent (IAS 2.)

1. Intrarea stocurilor de produse finite

La data intrării în patrimoniu stocurile de produse finite se evaluează și se înregistrează în contabilitate la costul de producție efectiv. Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și al materialelor consumabile, celelalte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție, determinate rațional ca fiind legate de fabricarea acestuia.

2. Ieșirea stocurilor de produse finite

A. Evaluarea la cost de producție efectiv

Spre deosebire de intrările de stocuri, la evaluarea ieșirilor de stocuri apar însă dificultăți, deoarece aceste stocuri provin din intrări diferite și conduc, fiecare, la rezultate diferite. Se practică mai frecvent trei metode de evaluare a ieșirilor de stocuri, și anume:

a) Metoda „primului intrat -primul ieșit” (FIFO) presupune că stocurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție, al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului , bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor în ordine cronologică.

b) Metoda „ultimul intrat – primul ieșit” (LIFO) presupune că bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări ( lot ). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior în ordine cronologică.

Metoda se caracterizează prin faptul că ea nu repartizează costurile stocurilor intrate până la acea dată, dar conectează veniturile la cheltuielile aferente;

La societățile comerciale cu amănuntul pentru evaluarea ieșirilor se utilizează metoda costului vânzărilor cu amănuntul format din : costul de achiziție și cheltuielile de transport și manipulare până la locul vânzării bunului.

c) Metoda " cost mediu ponderat " (CMP) presupune calcularea costului pentru fiecare element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei ; media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție.

CMP = , unde : Vsi-valoarea stocului inițial ( a ultimului stoc) ,

Vi-valoarea intrării,

Csi-Cantitatea din stocul inițial (ultimul stoc),

Ci-cantitatea intrată.

B. Evaluarea la costul de producție prestabilit ( standard)

Metoda costului standard prin care:

– la stabilirea costului stocurilor de produse realizate se iau în considerare nivelurile normale ale consumurilor de materii prime, materiale, manoperă și utilizarea eficientă a capacității de producție; aceste niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate în funcție de condițiile actuale.

– diferențele de preț dintre costul standard și costul de achiziție sau de producție se evidențiază distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului,

– repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează după relația:

Soldul inițial al diferențelor de preț +Diferențele de preț aferente intrărilor în cursul perioadei cumulat de la începutul anului

Coeficientul de =

repartizare Soldul inițial al stocurilor la preț de înregistrare + Valoarea intrărilor în cursul perioadei la preț de înregistrare cumulat de la începutul anului

– acest coeficient se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la prețul de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.

– la sfârșitul perioadei soldul conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preț de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la cost de achiziție respectiv de producție, după caz.

– diferențele de preț astfel stabilite la recepția stocurilor respective se înregistrează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite cât și asupra stocurilor.

Metode de inventariere a stocurilor:

1. Metoda inventarului permanent:

– presupune ca toate operațiile de intrare și ieșire să fie înregistrate pe baza documentelor justificative cantitativ și valoric în conturile corespunzătoare de stocuri la cost de achiziție, preț standard sau preț de factură;

– permite cunoașterea în orice moment a mărimii stocurilor;

– este obligatorie pentru întreprinderile mari.

2. Metoda inventarului intermitent

– presupune stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul fiecărei luni;

– conturile de stocuri se debitează la sfârșitul lunii cu soldurile determinate la inventariere și se creditează la începutul lunii următoare cu ocazia includerii în cheltuieli a soldurilor constatate la sfârșitul perioadei precedente;

– intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de cheltuieli conform premizei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării și nu păstrării acestora în depozite;

– valoarea ieșirilor de stocuri se determină prin calcul extra contabil astfel:

Valoarea ieșirilor = Val. stocurilor inițiale + Val. intrărilor – Val. stocurilor finale.

– metoda nu permite posibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrității valorilor materiale, este recomandată întreprinderilor mici și mijlocii.

1.4 Determinarea producției neterminate

Producția în curs de execuție, denumită și producție neterminată, la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune, reprezintă producția care nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind serviciile și studiile în curs de execuție sau neterminate.

Producția neterminată, comparativ cu celelalte categorii de stocuri, prezintă anumite caracteristici:

se determină la sfârșitul perioadei (lună, trimestru, an) la nivelul costului efectiv.

costul efectiv la care se evaluează producția neterminată se stabilește numai după expirarea perioadei de gestiune.

Conform reglementărilor contabile naționale aplicabile, valoarea producției neterminate se determină prin inventarierea producției neterminate la sfârșitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costurile de producție.

Venituri aferente costului producției reprezintă variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și servicii în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru depreciere reflectate.

De asemenea, veniturile aferente costului producției în curs de execuție se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit și pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor). Mai mult decât atât, variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a majorat nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor (pct. 256 din OMFP nr. 3055/2009).

Din punct de vedere contabil, evaluarea și înregistrarea producției neterminate în contabilitate presupune:

a) etapa de inventariere la finalul perioadei (lună, trimestru, an) a producției neterminate, evaluarea la cost efectiv și înregistrarea în contabilitate;

b) etapa privind reluarea producției neterminate, la începutul perioadei următoare.

Metoda contabilă ( indirectă , scriptică)

Producția neterminată = Producția neterminată de la începutul lunii + Cheltuielile totale ale lunii – Cheltuieli aferente producției terminate

Metoda directă (a inventarierii) – constă în inventarierea faptică a producției neterminate de la fiecare loc de muncă. Producția neterminată se evaluează la cost de producție efectiv.

1.5 Ajustări pentru deprecierea stocurilor de produse finite

În sensul reglementărilor contabile stocuri/producție în curs de execuție depreciate se referă la acele produse existente în patromoniul societății care nu mai îndeplinesc condițiile de calitate pentru a putea fi utilizate în continuare în activitatea societății (respectiv stocurile sunt vechi, stricate, degradate, expirate, uzate fizic si sau moral, greu vandabile, etc).

Din punct de vedere contabil, conform pct. 56 alin. (2) din Ordinul nr. 3.055/2009 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europene: "Activele de natura stocurilor se evaluează la valoarea contabilă, mai puțin ajustările pentru depreciere constatate. Ajustări pentru depreciere se constată inclusiv pentru stocurile fără mișcare. În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar, valoarea stocurilor se diminueaza până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei ajustări pentru depreciere. Fac obiectul evaluării și stocurile în curs de execuție.

Provizioanele se constituie pe cheltuieli, la nivelul diferenței dintre valoarea de înregistrare și cea de inventar. Ulterior, daca deprecierea dispare sau stocurile ies din gestiune anulăm provizionul rămas fără obiect pe seama veniturilor.

1.6 Structura costurilor în industria ușoară

Costul prezintă o mare importanță pentru activitatea fiecărei firme și trebuie cunoscut și stăpânit atât pe perioada fabricării lui, cât și pe întreaga viață a produsului. Costul de producție reprezintă:

„Totalitatea cheltuielilor ocazionate de producerea de bunuri sau servicii de către o unitate economică”.

„Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu, etc”.

„O parte din valoarea producției care include cheltuielile pentru mijloacele de producție consumate și pentru salarizarea muncii”.

În literatura de specialitate, costul de producție este considerat un indicator sintetic, care alături de productivitatea muncii și rentabilitate, caracterizează calitatea, eficiența activității economice, modul în care sunt gospodărite fondurile bănești în orice întreprindere. Costul de producție este un element fundamental pentru succesul firmei; nivelul său trebuie în permanență urmărit și analizat, deoarece acesta influențează în mod direct prețul de vânzare și beneficiul care se va obține.

Cheltuielile de producție le putem defini ca fiind expresia bănească a oricărui consum de muncă vie și materializată din cadrul unui anumit proces economic, productiv sau comercial ocazionat de îndeplinirea unor sarcini sau a unor obiective tehnice, economice, sociale, etc. și care are ca rezultat obținerea de bunuri, servicii și alte prestări cu alte destinații.

Cheltuielile de producție se împart după o serie de criterii, cum ar fi :

1) După natura lor (după tipul de activitate) :

a)-cheltuieli de exploatare;

b)-cheltuieli financiare;

c)-cheltuieli extraordinare.

Cheltuielile de exploatare reprezintă consumurile și plățile bănești ocazionate de operațiile care reprezintă obiectul de activitate al întreprinderii. În această categorie regăsim cheltuielile privind consumurile de materii prime și materiale, combustibili, cheltuieli cu salarii cuvenite personalului întreprinderii și asigurările sociale aferente, cheltuieli poștale, primele de asigurare datorate etc., adică toate acele cheltuieli care privesc activitatea normală, curentă de exploatare.

            Cheltuielile financiare au la baza tranzacții bănești efectuate de întreprindere și pot privi activitatea de exploatare (diferențele nefavorabile de curs la creanțele și obligațiile în valuta, precum și la disponibilitățile bănești în devize rezultate din activitatea de exploatare ; dobânzile datorate capitalului împrumutat pentru producție; sconturi acordate clienților și debitorilor apăruți din activitatea de exploatare).      

2) După comportamentul lor față de volumul producției :

a) cheltuieli variabile = acele elemente de cheltuieli care se modifică odată cu variația volumului de activitate (de producție). Exemple: cheltuieli cu materiile prime și materialele, cheltuieli cu salariile personalului direct productive, cheltuieli cu serviciile și lucrările prestate de terți.

b) cheltuieli fixe sau convențional constante = acele cheltuieli care nu se modifică odată cu variația volumului de activitate.

3) După modul de identificare și repartizare pe produs :

a) cheltuieli directe – determinate de consumul de factori care se regăsesc în produsul respectiv;

b)-cheltuieli indirecte – concură la desfășurarea procesului de activitate (de producție), dar nu se pot individualiza pe produs, se repartizează pe produs sau pe activitate în baza unor chei de repartiție.

Cheltuielile indirecte sunt alcătuite din cheltuieli comune și cheltuieli generale, conform relației: Cheltuieli indirecte = Cheltuieli comune + Cheltuieli generale

4) – După conținutul lor :

a)-cheltuieli materiale;

b)-cheltuieli cu personalul (cu forța de muncă) = aceste cheltuieli dețin, în majoritatea ramurilor de producție cea mai mare pondere în totalul cheltuielilor de exploatare.

Nu se includ în costul de producție următoarele cheltuieli: cheltuieli indirecte fixe nealocate, pierderi de materiale, manoperă sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normale admise, cheltuieli de depozitare după ce producția a fost încheiată, cheltuielile administrative care nu au contribuit la aducerea stocurilor la locul și în forma prezentată, cheltuieli de desfacere. Cele două categorii de costuri însumate: fixe și variabile formează costul total (CT).

Costul fix, costul variabil și costul total pot fi reprezentate grafic astfel:

Capitolul II

Prezentarea generală a SC PAGODA SRL Brăila

2.1 Scurt istoric

Societatea comercială PAGODA S.R.L Brăila cu asociat unic care îndeplinește și atribuțiile de administrator, a fost înființată în anul 2005, conform Legii 31/1990 privind

societățile comerciale. Este înregistrată la Registrul Comerțului cu numărul J09/881/2005 și are codul fiscal R0117933748.

Societatea are sediul social în Brăila, strada Hepites nr. 12 cu hala de producție situată în Șoseaua Baldovinești nr.16, Brăila. La înființare capitalul social a fost de 500 lei.

Firma a evoluat lent în primii ani de activitate din cauza dezechilibrului național și a întâmpinat dificultăți în ceea ce privește aprovizionarea, furnizorii, clienții, modul de prezentare și promovare a produselor, etc. În prezent firma produce până la 400.000 de bucăți de cămăși bărbați pe an, având orientare atât către export cât și către piața autohtonă.

În anul 2007 producția s-a diversificat în mai multe tipuri de produse, printre care putem aminti: bluze damă, tricot, pijamale și altele.

Începând cu anul 2008, odată cu retehnologizarea societății, a avut loc deschiderea unui lanț de magazine în mai multe orașe din țară precum: Alba Iulia, Vaslui, Piatra Neamț, Buzău, Suceava, Iași, Slobozia, Oradea, Brăila.

Exercițiul financiar al societății începe de la 1 Ianuarie și se încheie la 31 Decembrie a fiecărui an. Evidența contabilă a societății se organizează și se conduce potrivit reglementărilor în vigoare.

Beneficiul impozabil se stabilește ca diferență între suma totală a veniturilor și suma cheltuielilor efectuate, pentru realizarea acestor venituri. Din beneficiul societății se va prelua în fiecare an, cel puțin 5 % pentru formarea fondului de rezervă până ce acesta va atinge maximum a 5-a parte din capitalul social.

Personalul societății este alcătuit din salariați încadrați pe bază de contract de muncă cu respectarea prevederilor Codului Muncii și a Regulamentului de asigurări sociale ale personalului unităților de stat.

Încă de la înființare, obiectivul de bază a fost acela de a asigura servicii de înaltă calitate în conformitate cu cerintele clientului, cu cerințele legale și reglementările aplicabile precum și de a crește satisfacția clientului. De aceea utilizează toate resursele de care dispun pentru ca, la final, să prezente un produs de cea mai bună calitate.

2.2 Obiectul de activitate

Obiectul principal de activitate este producția de confecții bărbați <cămăși> inclusiv achiziții intracomunitare pentru producție, desfacerea produselor proprii pe piața internă sau externă în lei și în devize sub marca “Neo Fashion”. Având o experiență de 9 ani în domeniu și o piață deja formată, SC PAGODA SRL se numără printre cele mai puternice firme producătoare de confecții bărbătești din Brăila.

Desfășurarea activității firmei presupune aprovizonarea cu materii prime și materiale, prelucrarea acestora pentru obținerea produselor finite, transportul si vânzarea acestora atât pe piața internă cât și pe cea externă. Etapele urmărite in desfășurarea procesului de comercializare a mărfurilor vizează activități specifice aprovizionării, respectiv prelucrării si desfacerii.

În ceea ce privește aprovizionarea – componentă a funcțiunii comerciale a societății – aceasta asigură echilibrul între necesități și disponibilul de mărfuri ce poate fi asigurat de către societate, concretizat în asigurarea completă și complexă a societății cu mărfuri și materii prime corespunzătoare calitativ în funcție de solicitările beneficiarului.

Realizarea acestui obiectiv presupune desfășurarea mai multor activități specifice, după cum urmează:

1. Identificarea și stabilirea volumului și structurii mărfurilor necesare desfășurării activității; se realizează prin studierea și culegerea de informații privind mărfurile necesare pentru obținerea sortimentului dorit în funcție de procesul tehnologic urmărit.

2. Prospectarea pieței interne de mărfuri în vederea depistării și localizării surselor de furnizare prin emiterea de cereri de ofertă, studierea de cataloage comerciale, prospecte, pliante, alte surse de informare.

3. Alegerea furnizorilor a caror ofertă prezintă cele mai avantajoase condiții și asigură garanție în livrările viitoare pe termen scurt sau lung. Criteriile cele mai semnificative sunt cele care stau la baza calității mărfii, a condițiilor de furnizare, a transportului, precum și a probității morale a furnizorului.

4. Concretizarea relațiilor cu furnizorii aleși implică stabilirea condițiilor de livrare între parteneri, emiterea comenzilor si încheierea de contracte economice.

5. Asigurarea condițiilor normale de primire-recepție a partizilor de mărfuri sosite de la furnizori; presupune amenajarea de spații de descărcare-recepție și dotarea cu mijloace tehnice adecvate, constituirea comsiei de primire-recepție, asigurarea condițiilor de depozitare cerute de natura mărfurilor depozitate ca și a celor de prevenire a sustragerilor, de securitate contra incendiilor.

Câteva dintre serviciile oferite sunt:

-Executarea colecțiilor proprii pentru cămăși de bărbați;

-Realizarea la comandă a cămășilor pentru bărbați;

-Producerea si livrarea comenzilor speciale pentru uniforme

(cămăși bărbați si bluze damă);

-Executarea colecțiilor proprii de bluze damă;

-Executarea colecțiilor proprii de tricot în special pentru damă.

Produsele firmei SC PAGODA SRL Brăila fac parte din categoria confecțiilor și satisfac cerințele sectorului de piață îndeosebi masculin, cu vârste cuprinse între 15-60 de ani, prezentând modele pentru toate gusturile și pentru toate sezoanele. Produsele se deosebesc prin design-ul unic și printr-o calitate ridicată a standardelor de producție și a materialelor folosite.

SC Pagoda SRL Brăila utilizează sistemul lohn, procesând confecții textile ordonate de beneficiar, cât și produse proprii, cămăși bărbătești produse sub marcă proprie înregistrată la OSIM: “Neo Fashion”. Acestea sunt distribuite atât prin rețea cu amănuntul în magazine proprii în țară, cât și prin comerț cu ridicata.

Din anul 2007 până în prezent declinul generat de criza economică se observă și în cazul SC PAGODA SRL, tarifele scăzute la manoperă neacoperind salariile și costurile salariale, utilitățile, chiriile. În această perioadă are loc menținerea contractelor chiar și la costul de producție, fără a urmări obținerea profitului, împiedicându-se astfel creșterea șomajului.

2.3 Organigrama

La S.C. PAGODA S.R.L Brăila, ca în toate celelalte întreprinderi, structura organizatorică este necesar să fie privită din două puncte de vedere și anume structura de producție și structura funcțională.

Structura de producție este reprezentată de forma de organizare a procesului de producție. În cadrul S.C. PAGODA S.R.L Brăila operațiile tehnologice se desfașoară în cadrul secției (după cum se prezintă în organigramă).

Viziunea este modernă, cu programe specializate, departamentul de producție se află într-o permanentă schimbare deoarece retehnologizarea capacităților de producție este angrenată într-o strategie pe diferite termene, având loc chiar anticiparea pașilor următori înspre care se îndreaptă întreg domeniul în cauză, datorită vitezei de dezvoltare a tehnologiilor și a diversificării pieței.

Figura 2.2 Organigrama SC PAGODA SRL Brăila

Structura organizatorică a S.C. PAGODA S.R.L Brăila este o structură organizatorică de tip ierarhic-funcțională deoarece este alcătuită atât din compartimente operaționale, cât și funcționale și pentru că executanții primesc decizii și răspund numai în raport cu șeful ierarhic nemijlocit, respectându – se principiul unității de decizie și de acțiune.

Directorul Adjunct de Producție răspunde direct în cadrul societății comerciale de Departamentul de Producție, având în subordinea sa:

-Biroul de Programare, Pregătire și Urmărire a Producției;

-2 Secții de Producție;

-1 Atelier de Brodat – Ștanțat.

Directorul Adjunct Comercializare în subordine directă Departamentului Comercial, departament care este compus din:

-Compartimetul de Aprovizionare care, la rândul lui, cuprinde:

-Magazie Materii Prime;

-Magazie Materiale Auxiliare ;

-Depozit de Materii Prime .

-Compartiment de Expediție – Transporturi, care mai are în subordine:

-Depozit de Produse Finite pentru Piața Internă;

-Magazin de Prezentare și Desfacere;

-Depozit de Produse Finite pentru Export.

-Biroul Marketing – Vânzări.;

-Biroul de Comerț Exterior (Import – Export ).

Directorul Adjunct Economic conduce Departamentul Economic, departament care are în subordine directă:

-Biroul Contabilitate;

-Biroul Financiar – Salarizare;

-Biroul Analize Economice – Prețuri;

-Oficiul de Calcul .

Compania realizează situații financiare anuale consolidate în conformitate și respectând Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS), emise de IASB („International Accounting Standards Board”). Compania realizează înregistrările contabile în moneda națională, RON și ținând cont de reglementările contabile românești emise de către Ministerul Finanțelor Publice.

Atribuțiile Departamentului Economic sunt următoarele:

-organizarea contabilității generale sau financiare, având la bază normele unitare privind organizarea și conducerea acesteia, în scopul furnizării informațiilor atât pentru necesitățile proprii, cât și în relațiile cu alte persoane fizice și juridice din afara societății;

-instruirea comisiilor de inventariere, luarea unor măsuri necesare de desfășurare în bune condițiuni a acestei acțiuni și a valorificării corectă a inventarelor;

-adaptarea corespunzătoare a programelor informatice pentru prelucrarea datelor financiar – contabile;

-la încheierea exercițiului financiar, bilanțul contabil însoțit de contul de profit și pierderi, anexele la bilanț și raportul de gestiune însoțit de raportul cenzorilor și procesul verbal al adunării generale va fi difuzat destinațiilor prevăzute de lege;

-urmărirea în mod deosebit a datoriilor către bugetul de stat: impozite și taxe;

-constituirea fondurilor proprii în limita prevederilor legale și utilizarea acestora conform destinațiilor prevăzute de lege;

-efectuarea plăților în ordinea scadenței având prevăzute plata drepturilor salariale;

-urmărirea și controlul respectării cotei de adaos commercial aplicată asupra valorii mărfurilor ce se vând prin magazinul propriu de desfacere cu amănuntul;

-urmărirea încasării valutei la timp și utilizarea acesteia în modul cel mai eficient.

Înființată în 2005, SC PAGODA SRL a ajuns astăzi o firmă de confecții textile foarte apreciată, făcând față cu succes concurenței acerbe deoarece răspunde cu profesionalism la cerințele tot mai diversificate ale clienților săi. Societatea se află într-un permanent proces de perfecționare și colaborează îndeaproape cu designeri, furnizori și producători de materiale de confecții textile. Numărul de salariați al întreprinderii a crescut de la an la an, având un trend ascendent.

Tabel 2.1 Numărul de salariați al SC PAGODA SRL Brăila

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din situațiile financiare

Figura 2.1 Evoluția numărului de salariați al SC PAGODA SRL Brăila

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din situațiile financiare

SC PAGODA SRL Brăila este o companie tânară și dinamică, fiind formată în prezent din 242 angajați înalt calificați cu vastă experiență în domeniul confecțiilor de cămăși pentru bărbați.

Tabel 2.2 Numărul de salariați al firmei, după vechime

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din situațiile financiare

Tabelul de mai sus ne evidențiază vechimea angajaților în firmă, întreprinderea are personal cu o vechime cuprinsă între 11-20 ani în procente ridicate, acesta este un lucru bun pentru întreprindere deoarece personalul este unul integrat și productiv.

2.4 Principalii clienți și furnizori ai SC PAGODA SRL Brăila

Produsele și serviciile oferite de firmă sunt compatibile din punct de vedere calitativ cu cele ale firmelor cele mai competitive în domeniu, fapt pentru care acestea se bucură de aprecierea generală a clienților. Pentru menținerea și ridicarea acestui nivel calitativ, societatea face eforturi permanente în ceea ce privește achiziționarea și operaționalizarea unor tehnologii de ultimă oră cât și pentru pregătirea corespunzătoare a personalului.

Creșterea progresivă a volumului de servicii prestate clienților externi a avut implicații directe asupra creșterii cifrei de afaceri din export, cu efecte benefice asupra profitului net, datorită cotei mai mici de impozitare (12%) a profiturilor aferente exporturilor. Printre principalii clienți externi ai societătii se numără firmele franțuzești, cu o pondere de 55% (Facconnable, Eden Park) din totalul vânzărilor la export.

Clienții sunt selectați de societate în functie de domeniul de activitate, care să coincidă cu cel al societății noastre și care oferă un adaos comercial mulțumitor și o piață de desfacere stabile pentru mărfurile comercializate și pentru serviciile prestate.

Valori după care se ghidează societatea sunt:

1. Profesionalism: tinde spre performanță prin munca în echipă și integritatea individului, fiind atenți la fiecare detaliu și respectând procedurile în realizarea fiecărei comenzi.

2. Calitatea: reprezintă valoarea de bază a firmei, aceasta motivând să furnizeze servicii complexe și rapide prin mijloacele tehnologice pe care le dezvoltă.

3. Initiațiva: chiar dacă fiecare client este unic, găsesc întotdeauna soluții pentru aceștia. De aceea, stimulează inițiativa și căutarea respectivelor soluții care să se potrivească cerințelor clienților.

Tabel 2.3 Principalii furnizori și clienții ai SC PAGODA SRL Brăila

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din situațiile financiare

2.5 Evoluția cifrei de afaceri în perioada 2011-2013

În scopul analizei evoluției activității SC PAGODA SRL BRĂILA avem în vedere analiza cifrei de afaceri.

Cifra de afaceri (CA) este un indicator care măsoară rezultatele la nivel microeconomic, reprezentând volumul încasărilor din activitatea proprie, într-o perioadă de timp, încasări efectuate la prețul pieței.

Cifra de afaceri însumează toate încasările rezultate din acte de comerț: vânzări de bunuri materiale, prestări de servicii, depuneri la bănci și instituții financiare, acordarea de credite, operațiuni bursiere. Cifra de afaceri măsoară performanța economică a firmelor și e folosită drept criteriu pentru clasificarea acestora după importanța lor economică.

În perioada analizată 2011-2013, având în vedere deprecierea accentuată a monedei naționale, am considerat necesară transformarea datelor contabile din prețuri curente în prețuri constante prin intermediul Indicelui Prețurilor de Consum (IPC).

Pentru recalcularea datelor contabile s-au folosit următorii indici:

IPC2010/2009=1,098

IPC2011/2010=1,061 IPC2011/2009=1,098 x 1,061=1,165

IPC2012/2011=1,037 IPC2012/2009=1,098 x 1,061×1,037=1,208

IPC2013/2012=1,052 IPC2013/2009=1,098×1,061×1,037×1,052=1,271

Pentru exemplificare prezint modul de calcul al indicatorului “Cifra de Afaceri”:

Cifra de afaceri (recalculata) 2011/2009===7.186.315

Cifra de afaceri (recalculata) 2011/2009===5.983.621

Cifra de afaceri (recalculata) 2011/2009===5.915.159

Figura 2.2 Evoluția cifrei de afaceri a SC PAGODA SRL Brăila

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din situațiile financiare și INSSE

În intervalul 2011-2013, cifra de afaceri a cunoscut o scădere succesivă de 13,66% în exercițiul financiar al anului 2012 față de cel al anului 2011 și o ușoară creștere de 4,01% în exercițiul financiar aferent anului 2013 față de valoarea cifrei de afaceri în anul precedent. Scăderea cifrei de afaceri în anul 2012 se datorează creșterii ponderii cheltuielilor totale într-un ritm mai alert decât creșterea ponderii veniturilor totale. În anul 2012, atât cheltuielile,cât și veniturile s-au diminuat față de valorile celor doi indicatori din anul precedent.

Această variație absolută si relativă a cifrei de afaceri este rezultatul acțiunii cumulate a mai multor factori și anume:

-achiziționarea unui nou sediu atât pentru producție, cât și pentru servicii, care a solicitat renovarea, reconsolidarea și dotarea sa cu tehnologie și mobilier modern. Toate aceste cheltuieli au fost făcute prin mijloace proprii, dar și prin contractarea unor credite ipotecare la bănci.

-diversitatea sortimentelor; s-a urmărit axarea producției pe anumite sortimente respectiv: cămăși cu papion pentru diverse ocazii sub denumirea de “ Tache Ionescu”, cămăși “ Partener” 100% BBC și polycotton, cămăși din vâscoză 100%, din mătase, din semipoplin alb, negru si color.

-serviciile oferite de înalta calitate: se remarcă serviciile de consulting-vânzarea produselor este efectuată de personal cu pregătire profesională în domeniu-merceolog, designer vestimentar-care oferă informații privitoare la modul de asortare al produselor.

-calitatea produselor:- acestea sunt în general comercializate în ambalaje specifice, fiind însoțite de certificate de calitate, urmărindu-se obținerea unor produse de calitate superioară, atât ca materie primă folosită, cât si ca proces tehnologic, astfel încât produsele “Pagoda” să poată elimina concurența.

-preturile practicate: firma percepe fată de prețul de producție un adaos comercial care să-i permita livrarea pe piată a produselor la un preț favorabil acceptat de comercianți.

Politica de preț

Societatea S.C.PAGODA SRL Brăila stabilește prețurile produselor finite obținute astfel încât să se acopere cheltuielile de producție și să se obțină și un profit în urma vânzării lor.

Politica de distribuție

Se analizează canalele de distribuție ale societății, modul în care produsele finale, serviciile și mărfurile ajung la clienți și/sau consumatorii finali.

Capitolul III- Studiu de caz privind activitatea de producție la SC PAGODA SRL Brăila

3.1 Fluxul tehnologic

Procesul tehnologic se desfășoară pe mai multe etape și anume:

1. În cadrul subsistemului recepția materiei prime se desfășoară operații care au următorul scop:

-de a stabili conformitatea informațiilor constatate (calitative, cantitative) cu cele indicate în actele de însoțire a materiei prime și în comandă;

-de a stabili caracteristicile materiei prime care se constituie în informații de intrare pentru celelalte subsisteme ale sistemului de fabricație.

2. Funcțiile subsistemului de pregătire a materiei prime pentru croit sunt:

-sortarea baloturilor de material și programarea utilizării acestora, funcție care derivă în principal din variabilitatea lungimilor care trebuie combinate, respectiv cea a baloturilor care trebuie corelată cu lungimea încadrărilor în cadrul unei comenzi.

-transpunerea pe suprafața materialului a conturului reperelor produselor prin operația de șablonare. Sortarea și programarea baloturilor se realizează cu ajutorul programelor specializate de optimizare și planificare a consumului de materie primă, în condițiile utilizării sistemelor informatice -CIM (Computer Integrated Manufacturing).

3. In cadrul subsistemului croirea materiei prime se realizează, practic, prima intervenție tehnologică asupra acesteia care are ca scop individualizarea reperelor din suprafața materialului. Operațiile specifice acestui subsistem sunt:

-șpănuirea care constă în stratificarea materialelor în scopul croirii simultane a unui număr de produse, operație absolut necesară pentru asigurarea eficienței producției.

-secționarea șpanurilor, operație cu un anumit grad de opționalitate, prezența sau absența acesteia fiind determinată de tehnologia de croire utilizată (decupare la mașina fixă, decupare cu mașina mobilă, croire automată) sau de dimensiunile șpanului.

-decuparea reperelor sau croirea propriu-zisă a acestora, care constă în separarea suprafeței utile (reper) de pe suprafața materialului.

4. Subsistemul de pregătire a reperelor pentru confecționare constă în:

– verificarea cantitativă (numărul de repere croite în raport cu numărul de repere din produs, numărul de produse în raport cu cel planificat etc.) și calitativă (corespondența dimensională, numărul și poziția semnelor de control, integritatea materialului etc.).

-asigurarea condițiilor de identificare a produselor, în corelație cu sistemul de urmărire a fabricației utilizat în firmă. În funcție de tipul sistemului de înregistrare a datelor de producție (manual sau informatizat) se utilizează etichete tip text sau tip cod de bare care se atașează produsului;

– realizarea condițiilor de transfer material și informațional între subsistemele croire și confecționare.

5. Subsistemul confecționarea produselor poate fi considerat subsistem de bază. În cadrul subsistemului sunt puse în evidență următoarele grupe de operații:

– prelucrarea primară a reperelor cuprinde operații de pregătire a reperelor pentru confecționare, fără a presupune o intervenție substanțială asupra formei acestora (termolipirea reperelor, surfilarea, coaserea penselor, realizarea broderiilor etc.).

– operațiile tehnologice cuprinse în cadrul etapei realizarea elementelor de produs au ca scop asigurarea aspectului finit al acestora și cuprinde operații de coasere, călcare și manuale (corectare, întoarcere, însemnare, verificare). În general se acceptă gruparea operațiilor specifice acestei etape în:

− operații de prelucrare a elementelor mici (guler, manșete, clape de buzunar, epoleți, elemente de închidere, betelie etc);cat si a elementelor mari (față, spate, mâneci);

− operații de prelucrare a căptușelii sau a altor subansambluri din materiale secundare (cu funcție de termoizolare sau de impermeabilizare). Se impune precizarea că există și tehnologii conform cărora prelucrarea căptușelii se realizează cadrul grupei elementelor mari.

– elementele obținute în etapa anterioară sunt reunite în produs în cadrul etapei de asamblare, care presupune o structură logică de grupare a operațiilor.

6. Structura clasică a subsistemului finisare conține:

-tratarea umidotermică a produselor de îmbrăcăminte reprezintă un cumul de procese fizice orientate asupra suprafeței și structurii de profunzime a materialelor textile, care are ca scop producerea unor deformații prin umezire, încălzire și acțiune mecanică iar fixarea prin încălzire și uscare.

-coaserea nasturilor este o operație opțional, numai în cazul riscului de deteriorare a nasturilor în prezența căldurii sau a imprimării acestora pe suprafața produsului.

– curățarea produselor are ca obiectiv îndepărtarea capetelor de ață de cusut și / sau a petelor apărute accidental în timpul confecționării.

7. Subsistemul înmagazinarea produselor are, pe lîngă aspectul logistic (stocare), funcția operațională de transformarea produsului finit în produs marfă, respectiv asigurarea atributelor care permit livrarea acestuia spre consumator. Operațiile cuprinse în acest subsistem sunt:

– etichetarea este operația prin care se atașează produselor elemente vizuale de identificare, cum ar fi etichetele de firmă sau broșurile de prezentare a materialelor speciale din care se confecționează produsele

-ambalarea se realizează în funcție recomandările din normele de tehnoprezentare sau caietul de sarcini al comenzii. Ambalajul produsului are în principal rolul de a asigura protecția acestuia în timpul transportului. Dacă ambalajul însoțește produsul la vînzare (pungi, cutii pentru produse individuale) are și funcție de identificare a producătorului. În funcție de modul de realizare a transportului, livrarea produselor de îmbrăcăminte se poate face pe umerașe și stender sau în cutii.

Etapele de realizare a unei comenzi :

În cadrul producției de confecții o comandă se referă la realizarea unei anumite cantități de produse, exprimată în număr de bucăți.Analiza unei comenzi se face în mod diferit în funcție de tipul de producție, lohn sau completă.

Înainte de contractarea unei comenzi este necesară:

1. Analiza fezabilității comenzii (analiza tehnologică);

2. Analiza rentabilității comenzii (analiza economică)

Analiza fezabilității are ca obiective:

-Posibilitatea aprovizionării cu materii prime de tipul, cantitatea și în termenul planificat;

-Analiza constructivă a produselor pentru identificarea elementelor deja existente în baza de date și a elementelor noi. Această analiză influențează în mod direct durata de elaborare a documentației tehnice.

-Analiza tehnologică propriu-zisă din punct de vedere al capacităților tehnice (utilaje adecvate) și umane (personal calificat).

Analiza rentabilității constă în estimarea costurilor de producție necesare pentru realizarea comenzii în condiții de profit. Dacă realizarea comenzii presupune investiții (în completarea dotării tehnice, costuri tehnologice speciale, instruirea personalului) se determină pragul de rentabilitate, respectiv volumul producției după care investiția se recuperează și firma începe să realizeze profit.

MATERIE PRIMĂ materie primă verificată (marcarea

defectelor, a baloturilor)

documente de acceptare, fișa

de calitate, lungimea, lățimea și

tipul materialelor

ordin de lansare la croire,

număr de foi în șpan,

codul baloturilor

materie primă cu miniatura încadrării, comanda, set

informații (desenul de șabloane

încadrării)

repere croite (materie primă cu

informații: formă, dimensiuni,

semne de control)

program tehnologic de

croire, fișă de croire,

comanda, fișa de

asortare

pachete de produse (materie primă

cu informații:număr

repere, tip material raport de croire, consum real

de materie primă, lungimea

materialului nefolosit

șabloane de control, produs

etalon, etichete de pachet

ordin de lansare

la confecționare,

etichete de

produs, etichete

de pachet

program tehnologic de PRODUS (materie

confecționare, comanda, primă cu informații: tip

șabloane tehnologice produs, mărime, formă,

număr de produse)

PRODUS FINIT program tehnologic de

(materie primă cu finisare, comanda, fișa tehnică,

informații: mărime norme de tehnoprezentare
număr de produse)

PRODUS

comandă, MARFĂ

norme de tehnoprezentare,

norme de livrare

Figura 3.1 Structura clasică a sistemului efector pentru o firmă de confecții textile

3.2 Documente de evidență primară

Factura fiscală – este documentul comercial care descrie în termeni generali tranzacțiile de vânzare-cumpărare efectuate între doi agenți economici: unul numit furnizor (vânzător) pentru care operațiunea economică reprezintă o vânzare, iar celălalt numit client (cumpărător) pentru care aceeași operațiune reprezintă o cumpărare.

SC PAGODA SRL Brăila, în calitate de vânzător, întocmește factura fiscală în trei exemplare, pe baza avizului de însoțire a mărfii sau a altor documente tipizate (dispoziția de livrare, factura proformă) care atestă livrarea mărfurilor sau prestarea serviciilor.

Factura este documentul justificativ care îndeplineste următoarele atribuții: însoțește marfa pe timpul transportului, servește la recepționarea mărfurilor, produselor, lucrărilor și serviciilor la cumpărător, înregistrându-se în gestiunea acestuia la magazine și în contabilitatea sintetică și analitică, servește la descărcarea din gestiune în magazia vânzătorului.

Factura poate fi internă – când este rezultatul unei tranzacții între parteneri situați în aceeași țară iar prețul de facturare se stabilește în moneda națională, precum și factura externă – când factura face obiectul unei livrări ca urmare a unui contract comercial internațional, în care caz, prețul se exprimă în moneda convenită.

2. Avizul de însoțire a mărfii

-este utilizat la SC PAGODA SRL Brăila conform Ordinului MF. Nr. 2055/1998, numai în următoarele cazuri: însoțirea mărfurilor la mai mulți clienți cu același mijloc de transport, cu mențiunea “urmează factura”, trimiterea valorilor materiale la terți spre prelucrare, în acest caz înscriindu-se “ pentru prelucrare la terți”, primirea valorilor materiale în regim de consignație, în acest caz înscriindu-se ”pentru vânzare în regim de consignație”, transferul valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, cu mențiunea “ nu se facturează”.

Avizul de însoțire a mărfii sta la baza întocmirii de către furnizor și are funcționalitate temporară până în momentul întocmirii facturii fiscale. Se întocmește în trei exemplare (exemplarul 1-albastru, exemplarul 2-rosu, exemplarul 3-verde și circulă: la furnizor: la delegatul clientului-pentru semnătura de primire ( exemplarul 1), la serviciul desfacere- pentru înregistrarea cantităților livrate și întocmirea facturii la biroul contabil, atașat la factură; la cumpărător la magazie-pentru efectuarea recepției de către comisie; la compartimentul de aprovizionare-pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică.

3. Nota de recepție și constatare de diferențe

Formular tipizat fără regim special, document care se întocmește de către comisia de recepție și de către gestionar cu ocazia recepționarii mărfurilor sosite la depozit. Format A4, X4 tipărit pe ambele fețe, în blocuri de 150 de file. Servește ca: document pentru recepția bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încărcare în gestiune, act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție,document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se întocmește în două exemplare, potrivit prevederilor legale, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsură efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

Circulă: la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele); la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii); la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

4. Bonul de consum

Serveste ca:

– document de eliberare din magazie pentru consumul materialelor;

– document justificativ de scădere din gestiune;

– document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate.

Se întocmeste în două exemplare, pe masura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie pentru consum, de compartimentul care efectueaăa lansarea, pe baza programului de producție și a consumurilor normate, sau de alte compartimente ale unității, care solicită materiale pentru a fi consumate. Circulă:

– la persoanele autorizate să semneze pentru acordarea vizei de necesitate (ambele exemplare);

– la persoanele autorizate să aprobe folosirea altor materiale, în cazul materialelor înlocuitoare;

– la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităților prevăzute, semnându-se de predare de catre gestionar și de primire de către delegatul care primeste materialele (ambele exemplare);

– la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea inregistrarilor in contabilitatea sintetica si analitica (ambele exemplare).

5. Nota de predare la magazie

Servește ca:document de predare la magazie a produselor finite, document justificativ pentru încărcare în gestiune, document justificativ de înregistrare în evidența magaziei și în contabilitate, sursă de date pentru urmărirea realizării producției, sursă de date pentru calculul și plata salariilor. Se întocmește în două exemplare, pe măsura predării la magazie a produselor, de către secție, atelier.

Dacă operațiunile de predare-primire a produselor nu pot fi suspendate în timpul inventarierii magaziei de produse finite, comisia de inventariere trebuie să înscrie pe documentul respectiv mențiunea "primit în timpul inventarierii".

Circulă: la magazia de produse finite, semnându-se de predare de către secție (atelier) și de primire în gestiune de către gestionar (ambele exemplare), la compartimentul C.T.C. pentru efectuarea controlului tehnic de calitate, semnându-se pentru certificarea acestui control (ambele exemplare), după caz, la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitatea sintetică si analitică (exemplarul 1), la compartimentul care urmărește realizarea producției (exemplarul 2).

3.3 Principalele operațiuni privind producția de confecții

Monografie contabiă

1. La data de 03.02.2015 se primește factura de chirie, nr. 2327 în valoare de 2.724,90 lei, TVA=24%:

%= 4012 3.378,88

612 2.724,90

4426 653,98

2. La data de 03.02.2015 se primește factura de energie și apă-canal, nr. 0027625 în valoare de 1.137,91 lei , TVA=24%:

% = 401 1.410,91

605 1.137,83

273,08

3. La data de 04.02.2015 se primește factura de telefon pentru abonament Romtelecom nr. 3949357 în valoare de 618,59 lei, TVA=24%:

% = 4012 767,05

626 618,59

4426 148,46

4. La data de 05.02.2015 se primește de la furnizorul SC BEN’S STAR SRL factura de avans pentru achiziția de ață de cusut în valoare de 1.500 lei, TVA=24%, conform facturii nr. 831:

%=401 2.130

409 1.500

4426 360

5. La data de 07.02.2015 se achită prin contul la bancă serviciile de telefonie mobilă Vodafone în valoare de 634,50 lei, conform facturii nr. 237:

4012=5121 634,50

6. La data de 11.02.2015 se primește factura pentru urgent curier, factură nr. 3006637 în valoare de 14,2 lei, TVA=24%:

% = 4012 17,61

626 14,20

4426 3,41

7. La data de 11.02.2015 se primește factura de transport de la furnizorul Braicar în valoare de 3.840 lei, TVA=24%, conform facturii nr. 14074:

%=4012 4.761,60

624 3.840

4426 921,60

8. La data de 15.02.2015 furnizorul facturează penalități de transport Braicar în valoare de177,27 lei, conform facturii nr.14061:

6581=4012 177,27

9. La data de 18.02.2015 se achită prin casierie factura de transport+penalități:

4012=5311 4.938,87

10. La data de 17.02.2015 SC PAGODA SRL se aprovizionează de la furnizorul SC BEN’S STAR cu ață de bumbac în valoare de 1.442,24 și țesătură 100% BBC în valoare de 10.000 lei, TVA=24%, conform facturii nr. 0068246:

% = 4013 14.188,38

3021 1.442,24

301 10.000

4426 2.746,14

11. La data de 21.02.2015 SC PAGODA SRL achită datoria furnizorului SC BEN’S STAR prin cont:

4013=5121 14.188,38

12. La data de 22.02.2015 se dau în consum pe baza bonului de consum ața de bumbac în valoare de 81.250 lei și țesătura 100% BBC în valoare de 8.250 lei pentru producerea cămășilor cu maneca scurtă pentru bărbați.

601 = 301 81.250

6021 = 3021 8.250

13. La data de 23.02.2015 se primește factura nr. 1897 pentru spălat cămăși în valoare de 500,50 lei, TVA=24%:

% = 4012 600,62

628 500,50

4426 120,12

14. La data de 23.02.2015 se înregistrează producția a 5.000 bucăți cămăși cu mânecă lungă pentru bărbați 60% bumbac, 40% poliester la costul de producție de 33 lei/buc.

345 = 711 165.000

15. La data de 25.02.2015 se transferă produsele finite în depozitul de marfă pentru vânzare cu amănuntul în magazinele proprii pe baza notei de predare la magazie, știind că adaosul comercial practicat este de 30%.

Cost producție = 165.000 lei

Adaos comercial = 30% x 165.000=49.500 lei

TVA neexigibilă = 24% x (165.000+49.500) = 51.480 lei

Valoare preț cu amănuntul = 265.980 lei

371= % 265.980

345 165.000

378 49.500

4428 51.480

16. La data de 28.02.2015 se vând cămăși prin rețea cu amănuntul în magazine specializate cu ajutorul casei de marcat în valoare de 200.000 lei:

5311=% 200.000

707 161.290

4427 38.710 (200.000 x 24/124)

17. Se descărcă gestiunea de marfa vândută:

% = 371 200.000

607 124.070

378 37.220

4428 38.710

K = = 0,2308

Adaos comercial = 0,2308 x 161.290=37.220 lei

18. La data de 29.02.2015 se primește factura pentru servicii casă de marcat în valoare de 33,87 lei, TVA=24%, conform facturii nr.60361:

% = 4012 42

628 33,87

4426 8,13

19. La data de 03.03.2015 se achită cu numerar factura nr.60361 pentru servicii casa de marcat:

4012 = 5311 42

20. La data de 11.03.2015 se înregistrează producția a 5000 cămăși pentru bărbați cu mâneca lungă 100% bumbac la costul de producție de 30 lei/buc.

345 = 711 150.000

21. La data de 15.03.2015 se vând cu factura de către agenți clienților 45 bucăți produse finite (cămăși) la preț de vânzare 40 lei/buc, TVA=24%, conform facturii nr. 106960.

4111 = % 2.232

701 1.800

4427 432

22. Se descarcă gestiunea de produsele finite vândute la costul de producție:

711=345 135.000 ( 4500 buc. x30 lei/buc.)

23. La data de 18.03.2015 se încasează de la client cu chitanță contravaloarea produselor finite vândute.

5311=4111 2.232

24. Se acordă prin casierie unui delegat un avans de de deplasare de 200 lei.

542=5311 200

25. Pe timpul deplasării, din avansul primit un agent alimentează un autoturism cu combustibil în valoare de 150 lei, din care TVA=24% , conform facturii nr. 022432 din data de 15.03.2015 :

% = 542 150

6022 120,96

4426 29,04

26. La data de 19.03.2015 se primește factura pentru cazare Ionescu Mirela în valoare de 110,09 lei, TVA=9% , factura nr. 90:

% = 4012 120

625 110,09

4426 9,91

4012=542 120

27. Înregistrarea cheltuielilor cu diurna pentru Mircea Ionel în valoare de 200 lei, conform Ordin de deplasare nr.465:

625=542 200

28. La data de 22.03.2015 conform facturii nr. 35126, SC PAGODA SRL Brăila procesează LES TEXTILES Franța în baza contractelor încheiate între părți confecții textile 5.000 bucăți la valoare externă 22.500 EUR. La facturare cursul BNR a fost de 4,4327 lei/EUR în valoare de 99.736 lei.

4111=704 99.736

29. În data de 26.03.15 se încaseză factura externă , curs BNR= 4,5355 lei/EUR

5124= % 102.049

4111 99.736

765 2.313

30. În data de 29.03.15 se încaseză factura externă , curs BNR= 4,40 lei/EUR:

%=4111 99.736

5124 99.000

665 736

31. La data de 02.04.2015 se ridică numerar din contul curent în lei deschis la bancă în valoare de 18.000 lei, conform filei CEC nr. 032365412 și se transferă în casierie:

581=5121 18.000

5311=581 18.000

32. La data de 30.04.2015 se înregistreaza un stoc de producție neterminată determinat prin inventar la cost de producție de 300 lei.

331=711 300

33. La 01.05.2015 stocul de producție neterminată se reia.

711=331 300

34. La data de 30.04.2015 avem un stoc de țesătură înregistrat la 2.000 lei. Valoarea de inventar constatată cu ocazia inventarierii este de 1.900, depreciere neimputabilă gestionarului cauzată de inundații 100 lei.

6814=391 100

35. La data de 01.05.2015 avem un stoc de materie primă înregistrată la 3.000 lei iar valoarea de inventar este de 3.200 lei, depreciere 0. Se anulează provizionul de 100 lei.

391=7814 100

36. La data de 26.04.2015 se constată lipsa marfă în valoare de 1000 lei. Cel ce va fi tras la răspundere va fi gestionarul căruia îi va fi imputată lipsa și apoi retrasă din salariu suma de 1000 lei.

607 = 371 1.000

461 = % 1.240

7588 1.000

4427 240

421 = 461 1.240

37. Se înregistrează fondul de salarii:

641=421 239.240

38. Se achită prin casierie diferența lichidare salarii noiembrie 2014:.

% =5311 11.327

421 9.401

423 1.926

38. La data de 19.04.2015 se acordă un avans spre decontare pentru deplasarea agenților în scopul vânzării confecțiilor textile de 500 lei, conform Dispoziției de plată nr 23/19.04.2014.

542 = 5311 500

39. La data de 19.04.2015 se acordă un avans salariaților în valoare de 50.000 lei:

425=5311 50.000

45. Se depune numerar din casieria unității în contul curent în lei deschis la bancă conform foii de vărsământ nr. 56214/19.04.2014 :

581=5311 4.050

5121=581 4.050

46. Conform extrasului de cont din bancă în contul curent au loc următoarele operațiuni bancare:

-La data de 20.04.2015 se rambursează creditul pe termen scurt în valoare de 1.500 lei, conform extrasului de cont nr.41:

5191=5121 1.500

– La data de 20.04.2015 se rambursează creditul pe termen lung în valoare de 1647.43 lei, conform extrasului de cont nr.31:

1621= 5121 1.647,43

47. Se închid conturile de venituri:

% = 121 446.239

701 1.800

707 161.290

711 315.300

711 135.300

704 99.736

765 2.313

7814 100

7588 1.000

48. Se închid conturile de cheltuieli:

121=% 340.071,19

601 81.250

6021 8.250

605 1.137,83

607 124.07

628 534.37

626 632,79

612 2724.90

625 200

6022 120,96

624 3.840

6581 177.27

641 239.240

665 736

6814 100

6588 1000

Rezultat=Total venituri-Total cheltuieli= 446.239-340.071,19=106.167,81, profit.

Capitolul IV Analiza cheltuielilor de producție pe baza contului de profit și pierdere

4.1 Structura costului de producție

Tabel 4.1 Evoluția costului de producție pe perioada 2011-2012

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

În urma perioadei analizate observăm un trend ascendent al cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile, având o creștere de 41.384 lei, respectiv 2,71%. De asemenea cheltuielile cu energia și apa au crescut cu 13.965 lei, respectiv 7,07% iar cheltuielile cu personalul prezintă o creștere semnificativă de 503.449 lei, respectiv 14,68% deoarece și numărul salariaților a crescut cu 19 persoane în anul 2012 față de anul 2011. În ceea ce privește cheltuielile cu mărfurile se remarcă o scădere bruscă de 1.919.559 lei în anul 2012 față de anul precedent, reducere favorabilă pentru întreprindere.

Tabel 4.2 Evoluția costului de producție pe perioada 2012-2013

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

În urma perioadei analizate observăm un trend ascendent al cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile, având o creștere de 52.990 lei, respectiv 3,37%. De asemenea cheltuielile cu energia și apa au crescut cu 9.235 lei, respectiv 4.37% iar cheltuielile cu personalul prezintă o creștere semnificativă de 185.093 lei, respectiv 4,71% deoarece și numărul salariaților a crescut cu 23 persoane. În ceea ce privește cheltuielile cu mărfurile se remarcă o creștere de 129.456 lei, respectiv 5,92% în anul 2013 față de anul precedent. Se remarcă o scădere în cadrul cheluielilor materiale de 4.337 lei din cauza creșterii prețurilor la energie, cât și în cadrul altor cheltuieli de exploatare de 165.024 lei. Cheltuielile de exploatare au crescut în anul 2013 față de anul anterior cu 2,46%.

Figura 4.1 Ponderea cheltuielilor de producție în totalul cheltuielilor

pe perioada 2011-2013:

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Ponderea cea mai mare pe parcursul perioadei analizate este deținută de cheltuielile cu mărfurile în anul 2011: 40,32%. În anii 2012 și 2013 se remarcă o scădere a cheltuielilor privind mărfurilor față de anul precedent (25,51% în anul 2013, respectiv 24,65% în 2012).

În ultimii doi ani analizați ponderea cea mai mare a cheltuielilor o dețin cheltuielile cu personalul unității 44,34% în anul 2012, urmând trendul ascendent și în anul 2013, de 45,37%. Acestă creștere a cheltuielilor apare ca urmare a creșterii numărului de salariați al întreprinderii de la an la an.

4.2 Ponderea cheltuielilor cu manopera si a cheltuielilor materiale

Tabel 4.3 Ponderea cheltuielilor în Cifra de afaceri

Cheltuielile totale au un volum mai mare decât cifra de afaceri pe parcursul perioadei analizate, aceasta generând un efect nociv asupra rezultatului obținut de întreprindere. Aceasta semnifică faptul că întreprinderea are consumuri mai mari decât volumul încasărilor din activitatea proprie, în perioada de timp analizată, aceasta generând pierderi. Ponderea cea mai mare în cifra de afaceri o dețin cheltuieliele cu manopera, cel mai ridicat procentaj înregistrându-se în anul 2013, de 54,76. Cheltuielile materiale dețin o pondere mai mică în cifra de afaceri a întreprinderii, respectiv 21,72% în anul 2012.

Tabel 4.4 Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune 2011-2012

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

În urma perioade analizate, marja comercială a crescut în anul 2012 cu 42,92%, având în vedere atât scăderea vânzărilor de mărfuri cu 33,45%, cât și a cheltuielilor cu 46,89%.

Creșterea redusă a producției exercițiului cu 3,69% a fost consecința creșterii producției vândute cu 13,44%, în discordanță cu scăderea stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție de 6,83%.

Valoarea adaugată a crescut cu 5,22% ca urmare a creșterii atât a marjei comerciale, producției exercițiului, cât și a consumurilor intermediare cu 13,56%. Creșterea mai accentuată a valorii adăugate comparativ cu producția exercițiului și cifra de afaceri, caracterizează favorabil majorarea puterii economice reale a întreprinderii în comparație cu creșterea veniturilor și investițiilor în imobilizări. Producția imobilizată există doar în anul 2011, înregistrând o valoare de 140.574 lei.

Rezultatul de exploatare a scăzut cu 31,22%. De asemenea se remarcă o scădere a rezultatului net al exercițiului cu 70,45%.

Tabel 4.5 Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune 2012-2013

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din Contul de profit și pierdere

Marja comercială a scăzut cu 4,35%, având în vedere atât creșterea vânzărilor de mărfuri cu 2,62%, cât și a cheltuielilor cu 5,92%. Producția exercițiului a crescut cu 4,42%, aceasta s-a datorat creșterii producției vândute cu 5,13% în concordanță cu cresterea stocurilor de produse finite și a producției în curs de execuție de 2,83%.Valoarea adaugată a crescut cu 6,12% datorită scăderii concomitent atât a marjei comerciale, cât și a producției exercițiului și consumurilor intermediare cu 1,93%. Creșterea mai accentuată a valorii adăugate comparativ cu producția exercițiului și cifra de afaceri, caracterizează favorabil majorarea puterii economice reale a întreprinderii în comparație cu creșterea veniturilor și investițiilor în imobilizări.

4.3 Principalii indicatori privind rotația stocurilor

I. Indicatori de lichiditate

Lichiditatea financiară se poate stabili utilizând următorii indicatori:

Lichiditate curentă =

Lichiditate curentă (2011) = = 0,76

Lichiditate curentă (2012) = = 0,83

Lichiditate curentă (2013) = = 0,92.

Indicatorul arată suma cu care activele circulante depășesc datoriile pe termen scurt și oferă garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente. Observăm că valoarea lichidității nu atinge valoarea recomandată și acceptabilă în jur de 2 în niciunul dintre cei 3 ani analizați, ceea ce semnifică faptul că situația entității este una precară.

Lichiditate imediată =

Lichiditate imediată(2011)  = = 0,34

Lichiditate imediată(2012) = = 0,36

Lichiditate imediată(2013)  = = 0,39

Rezultatele subunitare ale ratei lichidităților din perioada analizată prezintă imposibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma în lichidități într-un interval de timp relativ scurt pentru a onora obligațiile de plată exigibile. Deci, aceste valori subunitare exprimă faptul că datoriile pe termen scurt nu sunt acoperite de capitalurile circulante. Astfel stocurile sunt finanțate în mare parte prin datorii pe termen scurt.

Figura 4.2 Evoluția lichidității curente și imediate la SC PAGODA SRL

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din bilanț

II. Indicatori de risc

Gradul de îndatorare(2011)  = x100= x100= -7,30

Gradul de îndatorare(2012)  = x100= x100 = -60,57

Gradul de îndatorare(2013)  = x100= x100 = -56,75

Figura 4.3 Evoluția gradului de îndatorare la SC PAGODA SRL

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din bilanț

Indicatorul arată cât la sută din capitalurile proprii reprezintă creditele peste 1 an și posibilitatea acoperirii acestora din rezerve și capitalul social. Valorile gradului de îndatorare sunt mult inferioare limitei 1, ceea ce arată că întreprinderea dispune de capacitate de îndatorare la termen.

III. Indicatori de activitate (de gestiune)

Tabel 4.6 Evoluția indicatorilor de gestiune la SC PAGODA SRL Brăila

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din bilanț si din contul de profit și pierdere

Pe baza informațiilor din situațiile financiare, societatea determină o serie de indicatori grupați astfel:

Viteza de rotație a stocurilor =

Viteza de rotație a stocurilor (2011) = =3,44 ori

 Viteza de rotație a stocurilor (2012)= =2,56 ori

   Viteza de rotație a stocurilor (2013)= =2,41 ori

1.2. Numărul de zile de stocare (durata medie de vânzare) = x365

Numărul de zile de stocare (2011)= x365 = 106,07 zile

Numărul de zile de stocare (2012)= x365 = 142,72 zile

Numărul de zile de stocare (2013)= x365 = 151,50 zile

Viteza de rotație a stocurilor a scăzut în 2013 față de 2012 cu 5,86%, iar în 2012 față de 2011 cu 25,58%. Concomitent, numărul de zile de stocare a crescut în anul 2013 față de 2012 cu 6,34%, iar în 2012 față de anul precedent cu 33,96%, ceea ce semnifică faptul că există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile. Diminuarea acestui indicator este efectul modificărilor survenite în cadrul sectorului de confecții, permanentele schimbări în ceea ce privește moda, fiind resimțite și efectele crizei economice. Aceste modificări au avut o influență negativă asupra trezoreriei societății.

Viteza de rotatie a debitelor-clienți = x365

Viteza de rotatie a debitelor-clienți (2011) = x365 = 81 zile

Viteza de rotatie a debitelor-clienți (2012) = x365 = 103,82 zile

Viteza de rotatie a debitelor-clienți (2013) = x365 = 110 zile

Valoarea indicatorului a înregistrat o creștere de 5,95% în anul 2013 față de anul precedent, rezultă că în unitate sunt probleme legate de controlul creditului acordat clienților și în consecință creanțele sunt mai greu de încasat (clienți rău platnici). Entitatea trebuie să ia măsurile care se impun pentru urgentarea încasării acestora.   

Viteza de rotație a creditelor-furnizori =   x365

Viteza de rotație a creditelor-furnizori (2011)  = x365 = 138,22 zile

Viteza de rotație a creditelor-furnizori(2012) = x365 = 161,72 zile

Viteza de rotație a creditelor-furnizori (2013) = x365 = 160,73 zile

Viteza de rotație a creditelor-furnizori a scăzut cu o zi, ceea ce a mărit nefavorabil decalajul între încasări și plăți.

Viteza de rotație a activelor imobilizate=

Viteza de rotație a activelor imobilizate(2011)  = = 13,07 ori

Viteza de rotație a activelor imobilizate(2012)  = = 10,95 ori

Viteza de rotație a activelor imobilizate(2013)  = = 11,57 ori

Viteza de rotație a activelor imobilizate în cifra de afaceri are valori crescătoare în anul 2013 față de anul precedent, indicând sporirea intensității utilizării activelor, adică în exercițiul financiar încheiat, acestea participă de mai multe ori la realizarea cifrei de afaceri decât în exercițiul precedent, astfel observăm o creștere de 5,66% dar față de anul 2011, înregistrează o scădere de 11,48%.

Viteza de rotatie a activelor totale = 

Viteza de rotatie a activelor totale(2011)  = = 1,60

Viteza de rotatie a activelor totale(2012)  = = 1,26

Viteza de rotatie a activelor totale(2013) = = 1,21

Viteza de rotație a activelor totale în cifra de afaceri are valori descrescătoare, indicând scăderea intensității utilizării activelor, adică în exercițiul financiar încheiat, acestea participă mai puțin la realizarea cifrei de afaceri, înregistrând o scădere de 3,97% față de exercițiul precedent. De asemenea în anul 2012 viteza de rotație a activelor totale a înregistrat o scădere de 21,25% față de anul 2011.

Figura 4.4 Evoluția vitezei de rotație a SC PAGODA SRL

Sursa: Întocmit de realizator pe baza datelor din bilanț

4.4 Analiza SWOT a industriei ușoare

4.5 Prezentarea generală a aplicației informatice

RAF-Caracteristici generale

Sistem integrat- Este un program de gestiune economică și management al afacerii pentru companiile mici și mijlocii care activează pe piața românească.

Cuprinde funcționalități de contabilitate, gestiune, vânzări, aprovizionare, management, ce opereaza simultan pe aceleași colecții de date.

Contabilitate conform standardelor românești și internaționale- Asigură controlul contabilității în ambele sisteme: românesc (Balanța de verificare, Note Contabile, Jurnale, etc.) și international (IAS si GAAP-Balance Sheet, Profit&Loss, Trial Balance).

Multi-firma, multi-utilizator- Cu acelasi program pot fi gestionate simultan un numar nelimitat de firme. Programul permite accessarea simultană a aceleiași funcții a programului de către un număr nelimitat de utilizatori.

Flexibilitate în utilizare- Programul permite o utilizare facilă a interfeței si dispune de multiple taste funcționale.

Securitatea accesului la informații- Protectia sistemului este asigurată prin parole la diferite nivele de utilizare.

Viteza și siguranța – Atât limbajul de programare folosit, FoxPro cât și siguranța organizării bazelor de date DBF cu ajutorul tehnologiei Pascal, asigură programului viteză în exploatare, fiind în același timp disponibil pentru adaptări specifice.

Implementare rapidă – Flexibilitatea programului garantează folosirea acestuia în diverse domenii de activitate, în conditiile unei implementări rapide, cu rezultate deosebite.

Arhitectura

Sistemul RAF se bazează pe integrarea tuturor operațiunilor firmei și sistemul informatic. Acesta este compus din mai multe module interdependente: Contabilitate, Gestiune, Patrimoniu, Salarii și Organizare. Toate documentele sunt introduse în sistem o singură dată, programul asigurând legătura automată între departamente și către baza de date centrală. În acest fel toate operațiunile (atât cele contabile, cât și cele de gestiune/producție/vânzări/logistică) pot fi urmărite în timp real, informațiile fiind disponibile în întregul sistem până la nivel managerial.

Funcționalități

Contabilitate

– In aceest submodul se definește planul de conturi ( conturi sintetice de grad I și II, conturi analitice),

-Se identifică clienții, furnizorii, debitorii, s.a.m.d pe grupe, subgrupe sau alte categorii,

-Se introduc date suplimentare despre aceștia (adresa, telefon, oras, profil, cod fiscal).

Note contabile

În acest submodul se fac înregistrările contabile curente compuse, încasări și plăți: operații de casierie prin numerar, CEC-uri, ordine de plată, cărți de credit.

Rapoarte predefinite: Liste ( planul de conturi, liste alfabetice client/furnizori, etc.), fise de cont, balante de verificare sintetice/ analitice, jurnal de vanzări/cumparari, fisa sah/ Cartea Mare, circuit financiar ( registru de casa, bancă, previziuni încasări și plăți), analiza pe client/furnizor în lei/valută, analiză facturi neachitate, debite FIFO.

Conform standardelor internaționale ( IAS si GAAP) pot fi emise automat o serie de rapoarte (Profit&Loss, Balance Sheet, Trial Balance, etc) atât în lei, cât și în orice altă monedă străină fără a necesita operațiuni contabile suplimentare.

Cursuri de schimb valutar- Sistemul include o tabelă de cursuri de schimb pentru un număr nelimitat de monede străine ce permite reevaluarea tranzacțiilor din/în orice monedă, inclusiv determinarea calculelor diferențelor provenite din modificarea cursului valutar.

Gestiune- În acest submodul se vor defini:

Permite emiterea cu ajutorul calculatorului a documentelor fiscale si evidențierea tuturor mișcărilor aferente acestora în mod automat și în timp real, atât în gestiune (cantitativ și valoric) cât și în contabilitate, fără alte operații suplimentare:

Vânzări: facturi, avize de expediție, oferte, comenzi, etc.

Cumpărări: facturi, NIR, oferte, comenzi, cotații, etc.

Transferuri: transfer de marfă între gestiuni, retur de marfă de la client către furnizor,etc.

Rapoarte de gestiune: liste ( de articole, de prețuri), mișcări ( fișe de magazine, intrări, ieșiri, etc.), rapoarte de stocuri ( pe depozite, pe agent, pe grupe de produse, s.a.), rapoarte de vânzări și cumpărări( pe agent, pe filiale, pe client, pe produse, etc.), calcul costuri stoc ( FIFO, LIFO, CMP), balanța de gestiune, cele mai bine vândute produse (raport ABC cantitativ, valoric sau dupa profit), necesar de aprovizionare, stocuri prognozate, calcul automat al prețului la mărfurile de import, balanța analitică cantitativ, lista analitică și nota contabilă a intrărilor pe surse și pe destinații, situația analitică a stocurilor la finele lunii, situația analitică a stocurilor fără mișcare.

Patrimoniu

Modulul patrimoniu se referă la operațiunile cu mijloace fixe. Se pot introduce o serie de operațiuni specifice: intrarea mijlocului fix, mărirea sau micșorarea valorii unui mijloc fix, etc. Sistemul va calcula și înregistra automat amortizarea mijloacelor fixe. Rapoarte existente: fișa mijlocului fix, balanța mijloacelor fixe, alte rapoarte specifice.

Salarii și management de personal

Modulul de salarii conține o serie de parametri setabili cu privire la grila de impozitare, precum și la procentele care se aplică pentru calcularea diferitelor taxe și impozite CAS, șomaj, fond sănătate, etc. Rapoarte existente: lista de plată a avansurilor din salariu, lista de plată a primelor cuvenite, lista drepturilor brute cuvenite, conform pontajului, lista reținerilor din salarii, pe tipuri de rate, drepturile nete, fluturași de plată, calculașie CAS și alte datorii către buget, liste cu venituri anuale pe activități.

Figura 4.5 Panoul management, contabil-financiar și comercial al programului RAF

Figura 4.6 Modul de introducere a unei cumpărări în programul de contabilitate RAF

Figura 4.7 Modul de introducere a unei vânzări în programul de contabilitate RAF

Capitolul V

Concluzii și propuneri

Concluzii:

România traversează o perioadă dificilă, caracterizată de fenomene economice și financiare controversate. De asemenea, aspectele sociale au căpătat treptat noi dimensiuni manifestându-se noi nevoi: nevoia de inovare, schimbare socială, nevoi legate de calitatea vieții. În aceste condiții, diagnosticul intern nu se mai poate limita la evidențierea unor aspecte administrative (asigurarea cu salariați, volumul și structura resurselor materiale etc.), se impun noi coordonate ale investigării (problema relațiilor sociale, a formării și motivării personalului, a nivelului și calității dotării tehnice).

SC PAGODA SRL are mai multe planuri pe care își desfășoară activitatea. Are ca obiect de activitate atât achiziționarea de materii prime și materiale consumabile în vederea prelucrării, în urma acestui proces rezultând produsele finite cât și desfacerea acestora atât prin magazinele proprii cât și către alți comercianți. Mai activează și în comerțul de mărfuri asigurând și transportul pentru acestea și pentru alte unități contra cost. De asemenea mai prestează servicii diferiților terți. Calitatea produselor livrate și a serviciilor au impus unitatea în fața concurenței, gama de produse oferite fiind corespunzătoare unor înalte standarde de calitate. Produsele comercializate se adresează unei clientele mai pretențioase, amplasarea firmei în acest sens fiind chiar în locul potrivit. Proiectele de mall-uri sunt din ce în ce mai generoase, iar consumatorii români renuntǎ încet-încet la „no name“ în favoarea„etichetei“.

Propuneri:

Pe baza analizei efectuate în capitolul trei al lucrării am elaborat câteva propuneri necesare pentru creșterea cifrei de afaceri dar și bunei desfășurări a procesului de producție a firmei:

1. nominalizarea furnizorilor de scurtă sau lungă durată atât interni cât și externi, și ponderile lor în totalul anual;

2. constatarea riscului dispariției – pierderii – unor furnizori urmare a lipsei existenței unor contracte, schimbărilor survenite în politica de distribuție a acestora (utilizarea unor canale de distribuție directe) și, mai ales, datorită caracterului limitat al resurselor care reprezintă oferta potențială a pieței produselor;

3. creșterea dependenței și reducerea marjei de negociere cu clienții care dețin ponderi ridicate în vânzările întreprinderii (mai ales, în lipsa unor contracte ferme – pe termen mediu și lung;

4. crearea unor facilități atractive la decontare pentru clienții cu o bună bonitate și reputație;

5. menținerea și dezvoltarea unor raporturi de încredere reciprocă între întreprindere și clienți, ca și evitarea riscurilor pierderii acestora prin aplicarea unor strategii axate pe creșterea rentabilității; dinamică descendentă a duratei de imobilizare a creanțelor corelată cu staictura și ponderea clienților, pune în evidență:

6. îndepărtarea treptată a clienților insolvabili care au rea-credință sau care fac o proastă reclamă produselor pentru a-și motiva insolvabilitatea;

7. creșterea rentabilității întreprinderii urmare a aprecierii favorabile a produselor de către clienți (creșterea cererii de produse pe piață) prin menținerea și/sau creșterea structurii acestora.

Din monografie se observă că:

– unitatea înregistrează profit;

-societatea colaborează cu mai multe firme în vederea comerțului cu acestea;

-societatea deține monopolul în zonă pentru anumite servicii și produse;

– unitatea are o ofertă vastă de produse și servicii oferite clienților

Riscurile pe care le va întâmpina firma în cazul în care nu se vor lua măsurile necesare:

– distrugerea rețelelor de distribuție tradiționale,

– concurența puternică, legislație mai restrictivă,

– creșterea exigențelor de calitate,

– noi exigențe de protejare a mediului.

BIBLIOGRAFIE

1. Baciu. A, Costurile – organizare, planificare, calculație, control și analiză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001;

2. Bojian Octavian, Contabilitatea întreprinderilor, Editura Economică, București, 2005;

3. Dobrescu Emilian, Cartea crizelor, Editura Wolters Kluwer, București, 2010;

4. Feleagă N., Malciu L., Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București 2002;

5. Georgescu N., Robu V., Analiză economico-financiară, Editura ASE, București, 2001;

6. Ișfănescu A., Robu V., Hristea, Vasilescu C., Analiza economico-financiară, Editura ASE, București, 2002;

7. Mihai Irina,  Popescu C., Impactul aderării României la Uniunea Europeană asupra industriei textile, Editura ASE, București, 2006;

8. Mitu Stan, „Bazele tehnologiei confecțiilor textile”, Editura Gh. Asachi, 1998;

9. Niță M., Comunicare și promovare în domeniul confecțiilor de îmbrăcăminte pe piața din România, Universitatea Babeș Bolyai, Cluj- Napoca, nov. 2004;

10. Oprea C., Ristea M., Bazele Contabilității, Editura Național, București, 2000;

11. Pătruț V., Rotilă A., Păcurari D., Pravăț C., Contabilitate financiară: note de curs, Bacău, 2007;

12. Pătruț V., Rotilă A., Contabilitate și diagnostic financiar, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005;

13. Petcu. M, Analiza Economico Financiară a Intreprinderii, Editura Economică, București, 2003;

14. Popescu Doina,  Industria ușoară din România: Integrare economică europeană, Editura ASE, București, 2005;

15. Popescu Doina, Full business în industria confecțiilor de îmbrăcăminte din România, Editura ASE, București, 2004;

16. Răducanu I., Impactul aderării Romaniei la UE asupra comerțului cu textile și pielărie- incaltaminte, Editura ASE, 2009;

17. Ristea M., Contabilitate financiară, Editura Universitară, București, 2005;

18. Ristea Mihai, Dima Mirela, Contabilitatea societăților comerciale, Editura Universitară, București , 2002;

19. Romică A, Pravăț C., Sisteme informatice de gestiune: note de curs, Bacău, 2007;

20. Tuclea C.,Management strategic, Editura Uranus, Bucuresti, 2003;

21. Vâlceanu G., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Ediția a-II-a, Editura Economică, București, 2005;

22. Analele Universității “Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu,  Industria de textile si confecții din România, Secțiunea Economie, Nr. 3/2009

23. Anuarul Statistic al României , ediția 2007;

24. Cărbunescu C., Sisteme ale contabilității agenților economici, Revista Finanțe-Credit-

Contabilitate, nr.1 și 2/1993;

25. Centrul Român de Comerț Exterior – Impactul aderării României la Uniunea Europeană: industria textilă și de îmbrăcăminte, București, noiembrie 2001;

26. Confecțiile din China îi strâng la gât pe europeni-Capital , 13 Aprilie 2005;

27. Conturile Naționale, 2004-2005, ediția 2008;

28. Constantin Coman, Country Manager la Coface România;

29. Dialog textil, 10/2006;

30. Gh., Condurache, Managementul Valorii Produsului, Ed. “Gh. Asachi” Iași, pag. 47

31. IAS 2-Stocuri

32. Industria textilă  în România- Ghid 2007, Editura ModernMediaGroup;

33. Legea Contabilității nr.82/1991 (art. 7 și 9);

34. Maria Grapini, președinta Federației Patronatelor din Industria Ușoară (FEPAIUS)

35. Ministerul Economiei, Comertului si Mediului de afaceri, Directia dezvoltare export, Strategia nationala de export a Romaniei 2011‐2015, Directia dezvoltare export, aprilie 2011;

36. OMFP nr. 3055/2009, pct. 163;

37. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor Contabile Armonizate cu Directiva a IV –a a Comunitățiilor Economice Europene și cu Standardele Internaționale de Contabilitate;

38. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor

Contabile Simplificate, armonizate cu directivele europene;

39. Secretarul de stat responsabil pentru politica industrială din MEC, Eugen Tapu-Nazare;

40. Sinteza consultărilor cu reprezentanții industriei textile, pielărie și încălțăminte, Direcția GeneralăPolitici Industriale și Competitivitate, 23 iulie 2013;

41. Standardele Internaționale de Contabilitate 2001;

42. www.business24.ro;

43. www.insse.ro, site-ul Institutului Național de Statistică și Studii Economice;

44. www.minind.ro;

45. www.placebo.ro;

46.http://ec.europa.eu/enterprise/textile/index_en.htm;

47. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/comert/INDUSTRIA-TEXTILELOR-SI-A-IMBR17.php;

48. http://www.fepaius.ro, site-ul Federației Patronale a Industriei Ușoare.

49.www.biblioteca-digitala.ase.ro