. Aspecte Specifice Privind Contabilitatea Distributiei de Marfuri (s.c. Xyz S.r.l.)
CAP. I BAZELE TEORETICO METODOLOGICE ALE
ACTIVITĂȚII DE DISTRIBUȚIE MARFĂ
1.1 Prezentarea activității de distribuție
1.1.1 Conceptul, conținutul și rolul distribuției
Politica de distribuție cuprinde totalitatea deciziilor care se referă la o asigurare a treptelor de desfacere subordonate cu performanțele întreprinderii.
Conceptul de distribuție poate fi definit drept totalitatea activităților economice și organizatorice pentru dirijarea și transmiterea fluxului de mărfuri și servicii de la producător la consummator.
Principalele funcții ale procesului de distribuție sunt:
schimbarea proprietății asupra produsului prin intermediul vânzarii-cumpărării;
deplasarea produsului, respectiv transportarea, stocarea, condiționarea, manipularea, ambalarea ;
alegerea și utilizarea canalelor de distribuție;
Unii autori structurează procesul de distribuție pe trei componente mai cuprinzatoare decât cele enunțate mai sus:
traseul (ruta) pe care îl parcurge produsul pe piață;
ansamblul operațiunilor economice ce însoțesc, condiționează și desavârsesc acest traseu (vânzare-cumparare, concesiune, consignație etc.)
lanțul proceselor operative la care sunt supuse mărfurile în drumul lor de la producător la utilizator (consumator).
Din definițiile prezentate, se observă că între producător și consumator nu circulă doar produsul, în realitate în procesul de distribuție fiind generate mai multe fluxuri economice și anume:
fluxul tranzacțiilor (al negocierilor) – cuprinde tratativele desfășurate între partenerii actului de schimb (producători, intermediari, utilizatori finali) prin care producătorul se angajează să producă și să livreze distribuitorilor produsele solicitate de consumatori, în cantitatea solicitată și într-o anumită formă de ambalare și prezentare. Tot în această fază se stabilesc și responsabilitățile participanților la procesul de distribuție;
fluxul informațional – privește vehicularea tuturor informațiilor necesare procesului de distribuție, atât pe ruta producător – intermediari – consumatori, cât și pe circuitul invers;
fluxul promoțional – cuprinde acțiunile (mesajele) producătorilor și intermediarilor prin care aceștia încearcă să informeze piața de existența unui produs;
fluxul produsului – constă în deplasarea efectivă, fizică a produsului de la producător la consumator, adică din momentul încheierii procesului de producție, când produsul este livrat și până la cumpărarea acestuia de către consumatori.
Toate aceste fluxuri se desfasoară într-o strânsă interdependență, astfel încât atunci când producătorul se hotarăste asupra unei anumite modalități de distribuție, pe lângă fluxul produsului trebuie să ia în seamă și celelalte fluxuri care îl însoțesc simultan sau paralel.
Canalul de distribuție
Canalul de distribuție reprezintă o rețea organizată de agenții și instituții care desfasoară activități menite să facă legatura între producători și consumatori sau cu alte cuvinte drumul parcurs de produs de la locul obținerii sale și până la locul unde se consumă.
Acest itinerar este realizat de un ansamblu de persoane și întreprinderi care se numesc intermediari. Intermediarii sunt întreprinzatori independenți specializați în activităti necesare să apropie producătorul de consumatorul final.
Intermediarii îndeplinesc mai multe funcții legate de procesul de distribuție: funcții tranzacționale (cumpărare, vânzare, asumarea riscurilor legate de proprietatea bunurilor), funcții logistice (concentrarea bunurilor din surse diverse în acelasi loc, depozitare, sortare, transport), funcții de facilitare a vânzarii – cumpărării (facilități financiare, clasificarea produselor pe categorii de calitate, cercetarea pieței etc.)
Complexitatea rolului îndeplinit de canalul de distribuție, care nu se limitează doar la deplasarea bunurilor de la producător la consumator, fiind recunoscută implicarea rețelei de intermediari în creare de valoare pentru consumatori, a determinat înlocuirea termenului de canal de distribuție cu termenul de canal de marketing.
Canalul de marketing poate fi caracterizat prin trei dimensiuni: lungime, lățime și adâncime.
lungimea canalului este dată de numarul de verigi intermediare parcurse de un produs între producător și consumatorul final.
În funcție de numărul acestor puncte intermediare, canalele de distribuție pot fi:
canale directe – fără intermediari (producător -consumator);
canale scurte – cu un singur intermediar;
canale lungi – cu doi sau mai multi intermediari.
Eficiența unui canal de marketing nu depinde de lungimea să ci de modul cum își îndeplinește atribuțiile, precum și de calitatea serviciilor prestate de intermediar.
lățimea canalului este definită de numărul intermediarilor ce prestează servicii de aceeași natură, prin care se poate asigura distribuirea produselor în cadrul fiecărei faze de deplasare a produsului spre consummator;
adâncimea canalului exprimă gradul de apropiere a ultimului distribuitor de locurile efective de consum sau de utilizare a unui produs sau serviciu.
Înainte de a desemna canalul de marketing ce va fi utilizat pentru un produs sau serviciu anume, întreprinderea trebuie să-și definească obiectivele urmărite prin strategia de distribuție, obiective ce trebuie să deservească în primul rând obiectivul global al întreprinderii.
Pentru aceasta, un canal de distribuție trebuie să satisfacă urmatoarele cerinte:
produsul sau serviciul să fie oricând disponibil pentru cât mai mulți consumatori de pe piață;
canalul de marketing să ofere produsului suportul necesar, adică servicii post-vânzare, vânzare pe credit, reparații;
personalul care se ocupă cu distribuția să posede cunostințe de specialitate și să desfășoare eforturi de promovare a produsului respectiv;
activitatea întregului canal de marketing să fie destinată aducerii produsului cât mai aproape de consumatori și în timp util;
canalul de marketing să ofere cele mai mici costuri dar să întrunească toate cerintele enunțate.
De asemenea, alegerea canalului de marketing se va face în funcție de anumite criterii, cum sunt:
natura produsului sau serviciului ce urmează să fie distribuit;
caracteristicile pieței – se referă la aspectele privind numărul potențialilor clienți, concentrarea acestora în anumite zone sau dispersarea lor;
mediul de marketing (concurenta, condițiile economice, politice și legislați)
resursele disponibile;
costul și disponibilitatea intermediarilor;
obiectivele întreprinderii etc.
Pornind de la sistemul de distribuție convențional, canalele de distribuție pot fi organizate în mai multe tipuri de sisteme de distribuție complexe (sisteme de marketing)
sistemul de marketing vertical, format dintr-un producător, unul sau mai mulți angrosiști și unul sau mai mulți detailiști care acționează ca un organism unitar. Sistemul de distribuție pe verticală este controlat de producător, angrosist sau detailist care urmărește evitarea conflictelor din interiorul canalului de distribuție printr-o planificare la nivel central;
sistemul de marketing orizontal ce presupune ca două sau mai multe întreprinderi din ramuri de activitate diferite să-și reunească resursele materiale, financiare și umane pentru a valorifica o oportunitate de piață sau pentru a acoperi mai bine un segement de piață;
sistemul de marketing cu mai multe canale care aduce producătorilor trei avantaje:
mai buna acoperire a pieței;
costuri de distribuție mai mici;
o "personalizare" mai mare a procesului de vânzare.
Utilizarea a două sau mai multe tipuri de canale de distribuție pentru același produs în vederea deservirii unui segment de piață se numeste distribuție duală. Indiferent de modalitatea de distribuție aleasă și de eforturile depuse pentru a proiecta un canal de marketing eficient, întotdeauna apar conflicte între membrii canalului, doarece de cele mai multe ori obiectivele lor nu coincid:
la nivelul canalelor verticale – apar contradicții între diferitele verigi ale canalului;
în cazul canalelor orizontale – apar conflicte între verigile de același tip ale acestora.
la nivelul sistemului de distribuție prin canale multiple – conflictele sunt generate de concurența ce apare între canalele ce încearcă să satisfaca același segment de consumatori;
Conflictele apărute într-o rețea de distribuție pot fi determinate de numeroși factori (prețuri, asigurarea exclusivității, profituri, asumarea riscurilor, accesul la canalul de distribuție, asigurarea loialității consumatorilor, controlul asupra canalului etc) fiind generate cel mai adesea de una din urmatoarele situații:
producătorii trec peste intermediarii pe care îi utilizează în mod obișnuit și se folosesc de alte puncte de desfacere sau agenți de vânzare;
suprasaturarea segmentului de piață – producătorii folosesc prea mulți intermediari și suprasaturează o zonă geografică, astfel încât nici unul dintre intermediari nu realizează un profit suficient de mare;
prea multe verigi în sistemul de distribuție – ceea ce duce la scurtcircuitarea sistemului de distribuție și nemulțumește membrii de la capătul terminal al canalului care sunt convinși că ar putea prelua și atribuțiile intermediarilor din amonte;
noi canale de distribuție – producătorii se hotărăsc să utilizeze și un alt canal de distribuție, ceea ce conduce la concurență , uneori neloială, între membrii canalelor de distribuție, în competiție pentru producătorii respectivi;
impunerea unei politici de preț în interiorul canalului de distribuție – producătorul practică unele reduceri de preț care să îi creeze o imagine favorabilă, dar care reduc substanțial profiturile distribuitorilor;
lipsa unor reguli care să reglementeze relațiile dintre producători și distribuitori.
Cea mai simplă modalitate de menținere sub control a conflictelor este de a încerca o armonizare a obiectivelor diferiților membrii ai unui canal de distribuție.
Strategii de distribuție
După luarea în considerare a acestor factori generali precum și a altor factori specifici fiecărei situații în parte, specialiștii de marketing sunt pregatiți să dezvolte o strategie de distribuție care să ducă la atingerea obiectivelor planificate.
În general, există trei opțiuni strategice (tabelul 1)
Caracteristicile alternativelor strategice de distribuție
distribuția intensivă presupune distribuirea produselor sau serviciilor printr-un numar cât mai mare de unități de desfacere. Este cea mai potrivită modalitate de distribuție pentru bunurile de larg consum, serviciile de consum (servicii bancare, transporturi, asigurările de viață) și o parte a bunurilor industriale;
distribuția selectivă este utilizată de către întreprinderile care produc bunuri pentru care cumpărătorii preferă să petreacă mai mult timp pentru a le achiziționa chiar din unități de desfacere specializate (biciclete, echipamente). Această strategie permite producătorilor să realizeze un control mai eficient și cu costuri mai mici asupra distribuției și să colaboreze doar cu anumiți intermediari selectați în acest scop;
distribuția exclusivă – utilizată de producătorii care doresc să păstreze controlul asupra distribuirii produselor lor, urmărind o bună imagine a acestor produse dar și adaosuri comerciale ridicate. Este frecvent întâlnită în cazul autoturismelor de clasă, aparatură electronică, vestimentație de marcă.
1.1.2 Obligațiile și drepturile contabililor, agenților, gestionarilor
Obligațiile și drepturile contabililor, agenților precum și a gestionarilor sunt prezentate în fișele postului întocmite de către directorul general și directorul de vânzări .
I. Atribuții, sarcini și responsabilități
Contabili
1. să prelucreze avizele,facturile,chitanțele preluate zilnic de la agenți.
2. să pregătească monetarul și numerarul pentru depunere la bancă.
3. să prelucreze zilnic toate actele (facturi de cheltuieli, extrase de bancă ,etc.)
4. împreună cu gestionarul și agentul în fiecare zi de 15 și 30 sau 31 a lunii, să efectueze inventarul faptic și să constatei simplă modalitate de menținere sub control a conflictelor este de a încerca o armonizare a obiectivelor diferiților membrii ai unui canal de distribuție.
Strategii de distribuție
După luarea în considerare a acestor factori generali precum și a altor factori specifici fiecărei situații în parte, specialiștii de marketing sunt pregatiți să dezvolte o strategie de distribuție care să ducă la atingerea obiectivelor planificate.
În general, există trei opțiuni strategice (tabelul 1)
Caracteristicile alternativelor strategice de distribuție
distribuția intensivă presupune distribuirea produselor sau serviciilor printr-un numar cât mai mare de unități de desfacere. Este cea mai potrivită modalitate de distribuție pentru bunurile de larg consum, serviciile de consum (servicii bancare, transporturi, asigurările de viață) și o parte a bunurilor industriale;
distribuția selectivă este utilizată de către întreprinderile care produc bunuri pentru care cumpărătorii preferă să petreacă mai mult timp pentru a le achiziționa chiar din unități de desfacere specializate (biciclete, echipamente). Această strategie permite producătorilor să realizeze un control mai eficient și cu costuri mai mici asupra distribuției și să colaboreze doar cu anumiți intermediari selectați în acest scop;
distribuția exclusivă – utilizată de producătorii care doresc să păstreze controlul asupra distribuirii produselor lor, urmărind o bună imagine a acestor produse dar și adaosuri comerciale ridicate. Este frecvent întâlnită în cazul autoturismelor de clasă, aparatură electronică, vestimentație de marcă.
1.1.2 Obligațiile și drepturile contabililor, agenților, gestionarilor
Obligațiile și drepturile contabililor, agenților precum și a gestionarilor sunt prezentate în fișele postului întocmite de către directorul general și directorul de vânzări .
I. Atribuții, sarcini și responsabilități
Contabili
1. să prelucreze avizele,facturile,chitanțele preluate zilnic de la agenți.
2. să pregătească monetarul și numerarul pentru depunere la bancă.
3. să prelucreze zilnic toate actele (facturi de cheltuieli, extrase de bancă ,etc.)
4. împreună cu gestionarul și agentul în fiecare zi de 15 și 30 sau 31 a lunii, să efectueze inventarul faptic și să constate diferentele (daca este cazul) într-un proces verbal.
5. să predea pe bază de semnatură , agentului , facturi și chitanțe.
6. să trimită la Arad dischete (2 buc ) cu datele prelucrate, săptămânal sau mai des dacă este posibil.
7. să trimită la Arad la fiecare început de lună (cel târziu până în data de 5 a lunii ) un dosar care să conțină urmatoarele:
– discheta cu toate datele din luna precedentă ( 2 buc.)
– centralizator cu vânzările pe toate gestiunile
– centralizatorul stocurilor pe toate gestiunile
-jurnal privind consumurile pe toate gestiunile
-registrul de casă din ultima zi a lunii
-extras de bancă din ultima zi a lunii
-situația facturilor neîncasate la sfârșitul lunii ( clienți )
-situația facturilor neachitate la sfârșitul lunii ( furnizori )
-formular inventar la toate gestiunile
-formular auto (alimentarea cu combustibil și kilometri efectuați)
8. să completeze zilnic formularul “Plan de vânzare”.
9. dacă are unele nelămuriri să ceară îndrumări la telefon 0257/514586 .
10. să transmită zilnic, până la ora 12, la Arad, prin fax, centralizatorul vânzărilor zilnice din ziua precedentă.
Agenți comerciali
1. predarea borderoului de încasări , zilnic , împreună cu facturile , chitanțele și banii.
2. realizarea vânzărilor și a încasărilor, urmărirea soldurilor la clienți pentru a nu se depăși scadența facturilor.
3. vizitarea cu frecvența corespunzatoare a clienților din zona de lucru.
4. crearea , menținerea și dezvoltarea bunelor relații cu toți clienți din zona de lucru.
5. întocmirea corectă și predarea la timp a rapoartelor cerute de superiorii ierarhici.
6. menținerea în perfectă stare, din punct de vedere tehnic și estetic, atât a interiorului cât și a exteriorului mașinii din dotare.
7. are autoritatea de a lua orice decizie în rețeua de distribuție unde operează, repectând politica companiei.
8. raportează lunar informații despre competitori și evenimentele importante din zonă, ce au legătură cu activitatea desfășurată.
9. discută,negociază și încheie contractele cu clienții.
10. predarea blocurilor de facturi și chitanțe consumate.
11. realizarea planului de încasări și a planului de vânzări, cantitativ, sortimental și valoric.
12.contribuie cu idei, sugestii, planuri de acțiune la ducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite.
13. să respecte normele PMSS.
14. de fiecare dată când situația o impune agenții de vânzări vor trebui să rezolve problemele apărute și în afara programului de lucru ( ex. o ladă frigorifică defectă ).
Gestionari
1.recepționează marfa de la furnizor, împreună cu delegatul furnizorului și verifică dacă corespunde din punct de vedere cantitativ și calitativ.
2.completează un formular de încarcare și aviz de expediție a mărfii pentru marfa ieșita din gestiune, verifică marfa împreună cu agentul care o preia și semnează amândoi .
3. împreună cu șeful său ierarhic completează o comandă pentru marfî.(de câte ori este nevoie)
4. împreună cu contabilul și agentul în fiecare zi de 15 și 30 sau 31 a lunii,efectuează inventarul faptic la gestiunea agentului și la gestiunea lui și le predă departamentului Contabilitate.
5. întocmirea corectă și predarea la timp a rapoartelor cerute de superiorii ierarhici.
6. predarea blocurilor de avize consumate.
7. încărcarea celorlalte gestiuni adică a autovehiculelor care distribuie înghețată se face seara , la întoarcerea acestora din distribuție.
8. recepționarea mărfii de la furnizor se face atunci când ajunge autovehiculul cu marfa , indiferent de ora.
9. verifică și completează graficul de temperatură la depozit. Dacă apar probleme în legatură cu temperatura sau cu unul din compresoare, îl anunță de urgență pe unul din superiorii ierarhici.
II. Drepturile angajaților
1. salarizare pentru munca depusă conform cu salariul negociat cu angajatorul.
2. dreptul la concediul de odihnă anual.
3. dreptul de acces la formarea profesională.
4. dreptul la informare și consultare.
5. dreptul la negociere colectivă și individuală.
6. dreptul la ocuparea oricărui post vacant apărut în companie dacă corespunde criteriilor de selecție.
III. Prevederi speciale
1. disponibilitate la program flexibil ca timp.
2. la cererea superiorului direct, la schimbarea sau încetarea activității v-a preda toate documentele și obiectele de inventar.
3. să respecte prevederile legale referitoare la întocmirea, utilizarea, păstrarea și arhivarea documentelor cu regim special.
4. să asigure securitatea deplină a documentelor companiei.
5. să îndeplinească orice altă sarcină transmisă de șeful său ierarhic, care intră în sfera de atribuții.
6. să informeze șeful său ierarhic cu toate problemele care apar și depășesc limitele de competentă.
7. să păstreze clauza de confidențialitate atât în ceea ce privește clienții și furnizorii cât și prețurile de aprovizionare respectiv de vânzare.
1.1.3 Tehnici de vânzare pentru agenți
Moto : „Atunci când un client întreabă de ce este produsul nostru așa de scump, un agent profesionist va ști că clientul întreabă de ce produsul nostru este așa de bun „
PAȘII VÂNZĂRII
Planificarea și pregătirea
Verificarea punctului de vânzare
Revizuirea obiectivelor
Prezentarea produselor
Închiderea vânzării
Merchandising
Administrarea
Evaluarea
Planificarea și pregătirea
De ce ne pregătim?
O pregătire amanunțită reprezintă cheia succesului :
Reduce șansele de surpriză
Creează o impresie profesională
Mărește șansele de a atinge obiectivele
Mărește satisfacția profesională
Reduce stresul
Ce pregatim?
Pregătire fizică : a agentului, a genții, a mașinii
Pregătire psihică
O buna planificare previne rezultate slabe.
Verificarea punctului de vânzare
Înainte de a discuta cu patronul este important să știi ce se întâmplă în magazin.
Verificarea magazinului trebuie să acopere:
Verificarea externă
Verificarea internă
Stocul în magazin
Așezarea pe raft
Trebuie să fii în posesia a cât mai multor informații înainte de a te întâlni cu patronul.
Verificarea externă
Înainte de a intra în magazin oprește-te un moment pentru:
A evalua impactul afișelor firmei la care lucrezi față de cele ale concurenței
A verifica dacă afișele competiției sunt permanente sau semi-permanente
A estima impactul pe care îl au brand-urile
A estima oportunitățile brand-urilor
Verificarea internă
Folosiți acest pas pentru a construi deja comanda, care se va discuta ulterior cu clientul.
Constă în verificarea a trei elemente:
Estimarea globală a magazinului
Verificarea fișei clientului comparativ cu marfa existentă
Stocul
Revizuirea obiectivelor
Acest pas reprezintă practic legatura dintre verificarea magazinului și pașii urmatori.
Acum pot fi fixate adevaratele obiective ale vizitei:
Vânzare de produse
Vânzare de servicii (merchandising,display)
Discuția cu clientul
Pentru succesul unei prezentări trebuie urmărite patru etape:
1.Rezumă situația
Încearcă să stabilesti, identifici, creezi sau confirmi nevoile clienților.
Identificarea nevoilor este esențială pentru succes.Trebuie să areți că ești interesat de perspectivele clientului.
2.Enunță ideea
Soluția trebuie să fie simplă și ușor de inteles.
3.Explică cum funcționează
Prezentarea ideei și cum funcționează sunt cruciale pentru success.
4.Întărește beneficiile cheie
Acesta este momentul în care readuci în discuție propunerea ta și care ar fi beneficiile clientului.Clientul trebuie să primească un mesaj clar că propunerea ta este un beneficiu care nu poate fi ignorat.
Închiderea vânzării
Este momentul în care îi ceri clientului să fie de acord cu propunerea ta. Inchiderea este o acțiune esențială în orice vânzare. Aprobarea clientului este cerută pentru a putea atinge obiectivul propus VÂNZAREA.
Ezitând să ceri acordul poți rata vânzarea.
Teama de a închide sau refuzul trebuie depașite pentru a avea succes.
Merchandising
V.I.S.A COMERCIALIZĂRII
V. pentru vizibilitate
I. pentru impact
S. pentru stabilitate
A. pentru atractivitate
Administrarea
O bună administrare este cheia funcționării vânzării.Te ajută:
Să comunici informațiile (completarea rapoartelor)
Să măsori și să monitorizezi performanțele personale
În organizarea eficientă a sarcinilor tale
Completarea fișei clientului
Planificarea vizitei următoare
Se realizează după fiecare vizită
.
Evaluarea
1. Evaluarea vizitei
Au fost atinse obiectivele?
Dacă DA au fost ele profitabile?
Dacă NU de ce?Ce trebuie făcut în viitor?
2.Evaluarea personală?
Am avut o atitudine pozitivă?
Am facut tot ce se putea face?
A fost planificarea/pregătirea mea adecvată?
Ce mi-a facut placere?
Ce m-a nemultumit?
De ce?
1.2 Aspecte juridice privind activitatea de distribuție
1.2.1 Contractul de vânzare – cumpărare
Cea mai frecventă activitate comercială o constituie vânzarea-cumpărarea de bunuri mobile și imobile.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, o persoană numită vânzător, transmite altei persoane, numită cumpărator, proprietatea unui bun imobil sau mobil în schimbul unei sume de bani numită preț.
Vânzarea se poate face pur sau sub condiție și poate avea ca obiect două sau mai multe lucruri alternative, iar efectele sunt reglementate de principiile generale ale convențiilor.
1.Caracterele juridice
Este un contract:
Consensual,fiind valabil prin simplul acord de voință al părților ;
Comutativ, întinderea obligațiilor reciproce fiind cunoscută de părți chiar din momentul încheierii contractului;
Translativ de proprietate, cu condiția ca obiectul contractului să-l formeze bunuri determinate, pentru că în cazul unor bunuri generale, dreptul de proprietate se transferă în momentul individualizării bunului, vânzatorul să fie proprietarul bunului vândut, părțile să nu fi convenit asupra altui mod când se va realiza transferul de proprietate.
2.Consimțământul părților – se materializează prin ofertă și acceptare iar contractul se socotește încheiat în momentul când părțile și-au exprimat liber consimțământul de a vinde și a cumpara.
3.Obiectul vânzării
Potrivit art.1310 din codul civil, pot fi vândute “toate bunurile care sunt în comerț”.
Lucrul vândut trebuie :
Să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor
Să fie determinat sau determinabil,care se face prin descrierea lui
Să fie în circuitul civil
La rândul său prețul trebuie:
Să consiste în bani, care poate fi plătit sub forma unei sume globale, a unei rente viagere, fie fracționat în rate;
Să fie determinat și determinabil;
Să fie sincer (real nu fictiv) și serios (nu derizoriu)
5.Obligațiile părților
Fiind un contract sinalagmatic, ambelor părți le revin unele obligații.Astfel:
Vânzătorul, este obligat:
Să transfere cumpărătorului proprietatea bunului vândut;
Să conserve bunul până în momentul predării;
Să predea bunul cumpărătorului;
Cumpăratorul, este obligat:
Să ia în primire bunul cumpărat;
Să plătească prețul în ziua și în locul prevăzut în contract;
Să suporte cheltuielile vânzării;
Orice contract de vânzare-cumpărare trebuie negociat, iar problemele care necesită clarificari sunt :
Descrierea bunurilor imobile ce urmează a fi vândute;
Cantitatea și calitatea bunurilor mobile ce urmează a fi vândute;
Modul în care se va stabili calitatea și ce garanții prezintă vânzătorul privind calitatea stabilită ;
Când și unde se vor livra bunurile mobile;
Prețul, și în ce condiții va fi plătit;
Dacă prețul se va putea mări ca urmare a creșterii costurilor de producție;
Alte prevederi, clauze, pe care părțile le consideră necesare.
Vezi anexa
1.2.2 Contractul de distribuție exclusivă
În temeiul acestui contract, o parte numită vânzător (producător), se obligă să vândă produsele sale într-un anumit teritoriu numai unei anumite persoane, numită distribuitor, în vederea vânzării în acel teritoriu.
Contractul trebuie să cuprindă urmatoarele elemente :
Descrierea teritoriului;
Precizarea produselor;
Prețul și modalitatea plății;
Cantitățile minime pe care distribuitorul le va cumpara periodic;
Cooperarea între vânzător și distribuitor în vederea vânzării produselor în teritoriu;
Drepturile de proprietate industrială aparținând vănzătorului și condițiile în care distribuitorul poate face uz de ele.
Conform acestui contract vânzătorul dorește să acorde exclusivitate distribuitorului în desfacerea produselor în teritoriu în scopul creșterii constante a părții de piața ocupate de respectivele produse, iar distribuitorul dorește să desfacă produsele vânzătorului în condițiile specificate prin contract. Pe durata contractului vânzătorul se obligă să-l aprovizioneze pe distribuitor în mod continuu, iar distribuitorul se obligă să facă toate eforturile pentru a vinde produsele în teritoriu.
Produsele și prețurile aferente sunt cuprinse în anexele contractului care la rândul lor sunt analizate,semnate și ștampilate de ambele părți.
Între vânzător și distribuitorul din teritoriul care face obiectul contractului trebuie să existe o colaborare reciprocă fiecare fiind obligați să aducă la cunoștința celuilalt toate modificările intervenite pe durata contractului. Distribuitorul este obligat să promoveze publicitar produsele în teritoriu, Vânzătorul punându-i la dispoziție , gratuit, monstre de cataloage și materiale publicitare.
1.2.3 Norme generale privind documentele justificative și financiar contabile
Persoanele prevăzute la art. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, consemnează operațiunile economico-financiare, în momentul efectuării lor, în documente justificative, pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fișe și alte documente contabile, după caz.
Documentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:
denumirea documentului;
denumirea și, după caz, sediul unității care întocmește documentul;
numărul documentului și data întocmirii acestuia;
menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);
conținutul operațiunii economico- financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;
datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;
numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz;
alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.
Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.
Documentele contabile – jurnale, fișe etc. – care servesc la prelucrarea, centralizarea și înregistrarea în contabilitate a operațiunilor consemnate în documentele justificative, întocmite manual sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, trebuie să cuprindă elemente cu privire la:
felul, numărul și data documentului justificativ;
sumele corespunzătoare operațiunilor efectuate;
conturile sintetice și analitice debitoare și creditoare;
semnăturile pentru întocmire și verificare.
Înscrierea datelor în documente se face cu cerneală, cu pastă de pix, sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, după caz.
În documentele justificative și în cele contabile nu sunt admise ștersături, modificări sau alte asemenea procedee, precum și lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea sau file lipsă.
Erorile se corectează prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă.
Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul justificativ, menționându-se și data efectuării corecturii.
Înregistrările în contabilitatea sintetică și analitică se fac pe bază de documente justificative, fie document cu document, fie pe baza unui centralizator în care sunt înscrise mai multe documente justificative al căror conținut se referă la operațiuni de aceeași natură și perioadă.
În cazul operațiunilor contabile pentru care nu se întocmesc documente justificative, înregistrările în contabilitate se fac pe bază de note de contabilitate care au la bază note justificative sau note de calcul, după caz.
În cazul stornărilor, pe documentul inițial se menționează numărul și data notei de contabilitate prin care s-a efectuat stornarea operațiunii, iar în nota de contabilitate de stornare se menționează documentul, data și numărul de ordine al operațiunii care face obiectul stornării.
Corectarea înregistrărilor făcute în contabilitate se face numai pe baza notelor de contabilitate întocmite în acest scop.
Înregistrările în contabilitate se fac cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru fiecare formă de înregistrare în contabilitate.
Neîntocmirea, întocmirea eronată și/sau neutilizarea documentelor justificative și financiar-contabile, conform prevederilor prezentelor norme metodologice, se sancționează potrivit dispozițiilor legale.
1.2.4 Reconstituirea documentelor justificative și contabile pierdute, sustrase sau distruse.
Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operațiunile economico-financiare trebuie să fie justificate cu documente originale, întocmite sau reconstituite potrivit prezentelor norme.
Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligația să încunoștințeze, în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, conducătorul unității (administratorul unității, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionării unității respective).
În termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicării, conducătorul unității trebuie să încheie un proces-verbal, care să cuprindă:
datele de identificare a documentului dispărut;
numele și prenumele salariatului responsabil cu păstrarea documentului;
data și împrejurările în care s-a constatat lipsa documentului respectiv.
Salariatul responsabil este obligat ca, odată cu semnarea procesului-verbal, să dea o declarație scrisă asupra împrejurărilor în care a dispărut documentul respectiv.
Ori de câte ori pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor constituie infracțiune, se încunoștințează imediat organele de urmărire penală.
Reconstituirea documentelor se face pe baza unui "dosar de reconstituire", întocmit separat pentru fiecare caz.
Dosarul de reconstituire trebuie să conțină toate lucrările efectuate în legătură cu constatarea și reconstituirea documentului dispărut, și anume:
sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariția documentului;
procesul-verbal de constatare a pierderii, sustragerii sau distrugerii și declarația salariatului respectiv;
dovada sesizării organelor de urmărire penală sau dovada sancționării disciplinare a salariatului vinovat, după caz;
dispoziția scrisă a conducătorului unității pentru reconstituirea documentului;
o copie a documentului reconstituit.
În cazul în care documentul dispărut a fost emis de altă unitate, reconstituirea se va face de unitatea emitentă, prin realizarea unei copii de pe documentul existent la unitatea emitentă. În acest caz, unitatea emitentă va trimite unității solicitatoare, în termen de cel mult 10 zile de la primirea cererii, documentul reconstituit.
Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea "RECONSTITUIT", cu specificarea numărului și datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea.
Documentele reconstituite conform prezentelor norme constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.
În cazul găsirii ulterioare a originalului, documentul reconstituit se anulează pe baza unui proces-verbal, și se păstrează împreună cu procesul-verbal în dosarul de reconstituire.
CAP. II CONTABILITATEA ACTIVITĂȚII DE TRANSPORT
2.1 Achiziționarea mijloacelor de transport în leasing financiar
Leasingul = operațiunea comercială prin care o parte denumită locator/finanțator transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosința a unui lucru al cărui proprietate este către altă parte,denumită utilizator,la solicitarea acestuia din urma,contra unei plați periodice,denumită rată de leasing,iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.
Contractul de leasing este o întelegere prin care locatorul transferă locatarului dreptul de a utiliza un activ pentru o perioadă de timp convenită în schimbul unei plăți sau serii de plăți.
Contractele de leasing pot fi de 2 feluri :
Contracte de leasing financiar
Contracte de leasing operațional (din exploatare)
Elementele contractului de leasing
Părțile :locator și utilizator (locatar)
Descrierea exactă a bunului care face obiectul contractului de leasing
Valoarea totală a contractului de leasing
Perioada de utilizare în sistem de leasing a bunului
Clauza privind obligația asigurării bunului
Având în vedere că firma SC DAGSTAR ICE SRL utilizează doar leasing financiar vom descrie mai amanunțit contractul de leasing financiar.
Contractul de leasing financiar
Operația de leasing financiar trebuie să îndeplinească mai multe condiții:
Riscurile și beneficiile dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului în momentul încheierii contractului.
Utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului iar prețul de cumpărare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (valoarea de piata) pe care o are la data la care opțiunea poate fi exprimată.
Perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din durata de utilizare a acestuia, chiar dacă dreptul de proprietate nu este transferat la finalul contractului.
Rata de leasing este formată din cota parte din valoarea de intrare a bunului plus dobânda de leasing,care este comparabilă cu rata medie a dobânzilor bancare.
Contractul de leasing financiar cuprinde pe lângă elementele standarde ale contractului de leasing urmatoarele elemente suplimentare:
Valoarea inițială a bunului
Clauza privind dreptul de opțiune al utilizatorului cu privire la cumpărarea bunului și la condițiile în care poate fi exercitat acest drept.
Valoarea contractului de leasing este dată de suma tuturor redevențelor,iar în cazul achiziției bunului se adaugă și valoarea reziduală a acestuia. Principala componentă a redevențelor o reprezintă amortizările.Redevența platită va fi calculată ținând seama de marja de profit și de amortizarea integrală a bunului sau cel puțin a unei părți din valoarea de intrare a acestuia.În acest caz regimul de amortizare va fi stabilit de părți de comun acord în funcție de natura bunului și de valoarea să de intrare în conformitate cu L15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.
Fazele operațiunii de leasing financiar
Achiziția bunului de către societatea finanțatoare.
Restituirea treptată de către beneficiar a creditului primit (prin plata redevențelor), folosind resursele financiare obținute din exploatarea bunului (a investiției). Redevențele conractului de leasing cuprind ratele de amortizare a bunului,chiria pentru capitalul neamortizat, taxele, asigurările precum și o parte din marja de profit a societății finanțatoare.
Dreptul beneficiarului ca la expirarea contractului să-și exprime opțiunea privind bunul care face obiectul contractului de leasing.
La încetarea contractului utilizatorul are urmatoarele posibilități:
să restituie bunul finanțatorului contractul luând astfel sfârșit.
să reînoiască locațiunea pentru o nouă perioadă cu chirie redusă.
să cumpere bunul la un preț rezidual .Prețul rezidual = diferența dintre prețul plătit de investitor și sumele restituite, periodic, de beneficiar.
Prin operațiunea de leasing financiar:
bunul finanțat este evidențiat în contabilitatea utilizatorului;
utilizatorul înregistrează amortizarea aferentă mijlocului fix intrat în patrimoniu, amortizare care este deductibilă din punct de vedere fiscal, potrivit legislației în vigoare;
redevența lunară este compusă din cota parte din valoarea de intrare a mijlocului fix și din dobânda de leasing;
dobânda de leasing este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal pentru utilizator.
Înregistrări contabile privind leasingul financiar în contabilitatea utilizatorului (locatar) :
1.înregistrarea în contabilitate a mijlocului de transport primit conform prevederilor din contractul încheiat între părți și evidențierea datoriilor,inclusiv a dobânzii aferente.
2133 “Mijloace de transport “ = 167 “ Alte împrumuturi și datorii asimilate“
471 “ Cheltuieli înregistrate în avans “ = 1678 “ ‘Dobânzi aferente altor împrumuturi
și datorii asimilate’“
DEBIT 8036 “ Redevențe, locații de gestiune, chirii și alte datorii asimilate“ – cu valoarea mijlocului de transport conform documentului
2. înregistrarea în contabilitate a amortizării mijlocului de transport
681“ Cheltuieli de exploatare privind amortizările“ = 281 “ Amortizarea imobilizărilor“
3.înregistrarea obligației de plată a redevențelor pe baza facturilor emise de locator + TVA aferentă :
% = 404 “Furnizori de imobilizări“
167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate“
1678 “Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate“
4426 “TVA deductibilă“
și concomitent
666 “ Cheltuieli cu dobânzile “ = 471“ Cheltuieli înregistrate în avans“
CREDIT 8036 cu valoarea mijlocului de transport
2.2 Amortizarea mijloacelor de transport
Unitățile care desfășoară activități economice, și care imobilizează capital în active corporale și necorporale supuse deprecierii, prin utilizare sau în timp, vor calcula, vor înregistra în contabilitate și vor recupera uzura fizică și morală a acestora, pentru refacerea capitalului angajat.
Aceste operațiuni sunt denumite generic amortizarea capitalului imobilizat.
Amortizarea reprezintă operațiunea prin care se asigură recuperarea uzurii fizice sau morale a capitalului imobilizat,care se depreciază ca urmare a utilizării sau ca urmare a trecerii timpului.
Prin amortizare se asigură refacerea capitalului imobilizat,supus deprecierii pe o perioadă dată de timp stabilită prin Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe.
Capitalul imobilizat supus amortizării este reflectat în patrimoniul agenților economici prin bunurile și valorile destinate să deservească activitatea pe o perioadă mai mare de un an și care se consumă treptat.
Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a mijloacelor fixe și se include în cheltuielile de exploatare.
Prin valoarea de intrare a mijloacelor fixe se înțelege:
valoarea de intrare aferentă fiecărui mijloc fix, reevaluată în conformitate cu prevederile legale;
cheltuielile de achiziție pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros;
costul de producție pentru mijloacele fixe construite sau produse de unitatea patrimonială;
valoarea actuală pentru mijloacele fixe dobândite cu titlu gratuit, estimată la înscrierea lor în activ pe baza raportului întocmit de experți și cu aprobarea consiliului de administrație al agentului economic, a responsabilului cu gestiunea patrimoniului, în cazul persoanelor juridice fără scop lucrativ, sau a ordonatorului de credite bugetare, în cazul instituțiilor publice;
valoarea de aport acceptată de părți pentru mijloacele fixe intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc., conform statutelor sau contractelor, determinată prin expertiză.
Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune, până la recuperarea integrală a valorii de intrare, conform duratelor normale de funcționare.
În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcțiune, agenții economici asigură acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate în urma valorificării acestora. Diferența rămasă neacoperită se include în cheltuieli excepționale, nedeductibile fiscal, pe o perioadă de maximum 5 ani, sau diminuează capitalurile proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.
Agenții economici amortizează mijloacele fixe potrivit prevederilor prezentei legi, utilizând unul dintre următoarele regimuri de amortizare:
A. Amortizarea liniară – se realizează prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei normale de utilizare a mijlocului fix.
Amortizarea liniară îmbracă două forme : amortizare liniară temporară și amortizare liniară funcțională .
Amortizarea liniară temporară se calculează prin aplicarea cotei medii anuale de amortizare la valoarea de intrare a mijloacelor fixe. Cota medie de amortizare se stabileste in procente.
unde Dn – durata normală de utilizare
Cma – cota medie de amortizare
VCic – valoarea contabilă a imobilizarilor corporale
Amortizarea liniară funcțională constă în determinarea amortizării în funcție de utilizarea efectiva a bunului. Utilizarea efectiva a bunului se exprimă astfel:
ore funcționale
kilometri parcurși
ore de zbor etc.
Acest regim de amortizare se practică la mijloace de transport, masini, instalații de lucru, utilaje pentru care durata normală de funcționare este stabilită în funcție de volumul prestației fizice.
Unde Ra%- rata de amortizare
Q – volumul prestațiilor
B. Amortizarea degresivă presupune recuperarea unei părți mai mari din valoarea imobilizărilor amortizabile la începutul perioadei de utilizare și scăderea amortizării pe masura cresșterii duratei de folosință.
Aceasta metodă de amortizare constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu unul dintre coeficienții următori:
1,5, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 2 și 5 ani;
2,0, dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este între 5 și 10 ani;
dacă durata normală de utilizare a mijlocului fix de amortizat este mai mare de 10 ani.
C. Amortizarea accelerată – constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a mijlocului fix respectiv.
Amortizările anuale pentru exercițiile următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași.
Agenții economici, indiferent de forma de organizare și de tipul de proprietate, au obligația să evidențieze în contabilitate, în conturi distincte, mijloacele fixe și amortizarea acestora.
Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale se ține cu ajutorul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”.
Contul 281 este un cont de pasiv.
Se creditează lunar cu valoarea amortizării calculată în corespondență cu contul 6811 „Cheltuieli din exploatare privind amortizarea imobilizărilor”.
Se debitează cu valoarea amortizării imobilizărilor corporale ieșite din unitate pe diferite căi : casare, vânzare, predate către alte unități din cadrul grupului sau din afara grupului, sau altor unități cu interese de participație.
Soldul final creditor reprezintă valoarea amortizată aferentă imobilizărilor corporale aflate la un moment dat in proprietatea unității patrimoniale.
Evidența analitică se ține pe categorii de imobilizări corporale.
1.Achiziționare mijloace de transport
2. Amortizarea mijlocului de transport
3.Vânzarea mijlocului de transport
4.Scoaterea din gestiune a mijlocului de transport
2.3 Cheltuieli privind parcul auto
Pentru desfășurarea în condiții optime a activității de distribuție este necesar, ca , parcul auto să fie în permanență într-o stare perfectă de funcționare .Dacă acest aspect al distribuției este organizat în condițiile specificate mai sus se evită foarte multe pierderi.Pentru realizarea acestor obiective societatea trebuie să efectueze cheltuieli specifice privind parcul auto și să încheie contracte ferme atât pentru achiziționarea materialelor consumabile cât și pentru efectuarea reviziilor periodice și a reparațiilor ce intervin pe parcursul utilizării mijloacelor de transport.
Cele mai frecvente cheltuieli întâlnite în activitatea de distribuție marfă sunt :
cheltuieli privind combustibilul
cheltuieli cu întreținerea și reparațiile
Pe lânga aceste cheltuieli mai există și taxe specifice transportului :
taxa de drum (rovignieta)
asigurarea mijloacelor de transport și a mărfurilor transportate.
Contabilitatea cheltuielior privind combustibilii
Contabilitatea combustibililor se ține cu ajutorul contului 3022 ” Combustibili ”- cont de active circulante materiale, după funcția contabilă cont de activ.
În cazul aplicării inventarului permanent, contul se debitează cu valoarea la preț de înregistrare a combustibilului intrat în intreprindere și se creditează cu valoarea la preț de înregistrare a combustibilului consumat.
– achiziție combustibili
Înregistrarea în contabilitate a consumului de combustibili se realizează cu ajutorul contului 6022 ”Cheltuieli privind combustibilii”.Este un cont asimilat conturilor de activ și ține evidența combustibilului consumat în cursul lunii.
Se debitează cu cheltuielile efectuate în cursul lunii.
Se creditează la sfârsitul lunii prin transferarea cheltuielilor asupra rezultatului exercițiului, adica prin preluarea acestora în debitul contului 121” Profit și pierdere”
– darea în consum
– plata către furnizor cu O.P.
În cazul aplicării inventarului intermitent contul 3022 se debitează numai la sfârșitul lunii cu valoarea la pret de înregistrare a combustibilului existent în stoc stabilit pe baza inventarului și se creditează la începutul lunii cu valoarea stocului initial de combustibil care se include în cheltuieli aferente acestor stocuri.
– la începutul lunii, includerea în cheltuieli a soldului inițial de combustibil, pornind de la premiza că se va consuma în cursul lunii
înregistrare în roșu
– achiziționare de combustibili conform facturii
– achitarea facturii cu O.P.
– înregistrarea stocului final de combustibili stabilit la inventariere
înregistrare în negru
Calcularea consumului de combustibili se face după formula E = Si+I-Sf
Contabilitatea cheltuielilor privind întreținerea și reparațiile mijloacelor de transport
Contabilitatea privind întreținerea și repararea mijloacelor de transport se realizează cu ajutorul contului 611 “Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile” – cont asimilat conturilor de activ și care ține evidența lucrărilor și serviciilor executate de terți.
Se debitează cu valoarea lucrărilor de întreținere.
La sfârșitul lunii se închide prin contul 121 “ Profit și pierdere”.
– înregistrarea facturii primite de la furnizor privind întreținere și reparațiile mijloacelor de transport
– plata facturii
– închiderea contului 611
CAP III CONTABILITATEA STOCURILOR DE MĂRFURI
3.1 Caracterizarea generală a stocurilor
Stocurile reprezintă ansambul bunurilor și serviciilor din cadrul unității destinate a fi :
Consumate la prima utilizare
Vândute după prelucrarea lor în procesul de producție
Vândute în starea în care s-au cumparat
În categoria stocurilor se includ:
Materii prime – reprezintă substanta principală a produselor finite;
Materiale consumabile – bunuri care participă sau ajută la procesul de producție,fară a se regăsi, de regula ,în produsul finit;
Materiale de natura obiectelor de inventar – bunuri care nu îndeplinesc condițiile de valoare și/sau de durata pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale;
Produsele – sunt reprezentate de semifabricate, produse finite și produse reziduale
Producția în curs de execuție – producția care nu a trecut prin toate fazele procesului tehnologic;
Animale și păsări – reprezentate de animale tinere, la ingrasat, de producție (lână, lapte, blană,ouă ), coloniile de albine;
Mărfurile – stocurile cumpărate în vederea vânzării acestora în aceeași stare;
Ambalajele –stocurile utilizate pentru păstrarea și transportul bunurilor;
Structura stocurilor se modifică în funcție de etapele în care se regasesc în cadrul ciclului de exploatare:
în cadrul intreprinderilor de producție
materii prime și materiale producție neterminată semifabricate produse finite și reziduale
în cadrul intreprinderilor din domeniul comerțului
cumpărare mărfuri și vânzarea lor în aceeași stare
Marfa – un bun economic
„Marfa” este un bun economic care servește producției sau satisfacerii nevoilor oamenilor, destinat vânzării-cumpărării, prin tranzacții de piața. Sunt mărfuri factorii de producție, satisfactorii, moneda, hârtiile de valoare și alte active financiare.
Principalele categorii de mărfuri sunt:
mărfuri corporale de consum personal: alimente, îmbrăcăminte, articole de igienă;
mărfuri corporale de consum îndelungat: locuințe, mobilă, autoturisme;
servicii și informații destinate consumului personal și social: de învățământ, de salubritate, de pază;
informații plătite: servicii de poștă, telefon, transport;
mărfuri – servicii, informații și bunuri corporale destinate activității economice: servicii de marketing, management, consultanță economică și tehnico-stiintifică, licențe și brevete, bunuri de capital fix și circulant;
mărfuri – active monetare și financiare.
După modalitățile în care circulă, se disting două categorii de bunuri marfare: integrale și parțiale.
Bunuri integral marfare sunt cele care trec de la un posesor la altul, de regulă de la producător la consumator, prin mecanismele pieței, pe baza unor prețuri care se formează liber, în funcție de raportul cerere-ofertă, fără intervenții administrative, cantitative cutumiare sau de altă natură.
Bunuri parțial marfare (mixte) sunt cele care trec de la un posesor la altul, prin vânzare-cumpărare, dar prețul la care se realizează tranzacția are la bază atât condițiile pieței, cât și criterii administrative, de echitate, de protecție socială etc. În această categorie intră serviciile de învățământ public, unele servicii sociale, medicale.
În economia de piață, majoritatea covarșitoare a bunurilor economice sunt bunuri integral marfare.
3.3 Organizarea contabilității sintetice a mărfurilor
3.3.1 Contul 371 – „Mărfuri”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de mărfuri.
Contabilitatea analitică se ține distinct pentru stocurile de mărfuri în depozite, de cele în unitățile cu amănuntul (magazine proprii de desfacere cu amănuntul), pe depozite (gestiuni), precum și pe feluri sau grupe de mărfuri, potrivit metodei de evidență a stocurilor prevăzută de lege, utilizată în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale unității.
Contul 371 “Mărfuri” este un cont de activ.
În debitul contului 371 “Mărfuri” se înregistrează:
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor achiziționate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie, inclusiv a taxelor vamale aferente aprovizionărilor din import (401, 408, 542, 446);
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor reprezentând aportul în natură al întreprinzătorului individual sau al acționarilor și asociaților (101, 108, 456);
valoarea mărfurilor aduse de la terți, inclusiv costul serviciilor prestate de terți (357, 401);
valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, animalelor și păsărilor, ambalajelor, a altor valori de natura stocurilor vândute ca atare (301, 302, 303, 361, 381);
valoarea la preț de înregistrare a produselor finite livrate/ transferate prin magazinele proprii de desfacere (345);
valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (378);
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor constatate în plus la inventar, cât și cele primite cu titlu gratuit (607, 758,771);
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor primite de la societățile din grup, alte societăți legate prin participații, unitate sau subunitați (451, 452, 481, 482);
valoarea adaosului comercial și taxa pe valoarea adaugată neexigibilă, în situația în care înregistrarea mărfurilor se ține la preț cu amănuntul (378, 4428).
În creditul contului 371 „Mărfuri” se înregistrează:
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor ieșite din gestiune prin vânzare, precum și lipsurile la inventar, degradarea sau declasarea mărfurilor (607);
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor trimise în custodie sau consignație la terți (357);
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor retrase ca aport de către întreprinzătorul individual, sau retrase din aportul la capitalul social (101, 108);
valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor livrate societăților din grup, alte societăți legate prin participații, unitate sau subunități (451, 452, 481, 482);
valoarea adaosului comercial și a taxei pe valoarea adaugată neexigibilă aferentă mărfurilor vândute, lipsă, degradate, declasate, calamitate, precum și a celor găsite lipsă la inventar, în situația în care evidența mărfurilor se ține la preț cu amănuntul (378, 4428);
rezultatul nefavorabil provenit din corectarea erorilor contabile (117);
valoarea mărfurilor care fac obiectul participării la filiale din cadrul grupului, la alte societăți sub forma intereselor de participare sau altor titluri de valoare (261, 262, 263, 265);
valoarea donațiilor și a pierderilor din calamități constatate la mărfuri (658, 671).
Soldul debitor al contului reprezintă valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor existente în stoc la sfârșitul perioadei.
3.3.2 Contul 378 – Diferențe de preț la mărfuri
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența adaosului comercial (marja comercială/ comerciantului) aferent mărfurilor existente în gestiunea unității cu activitate comercială, în cazul în care pentru evaluarea și înregistrarea în contabilitate a mărfurilor se utilizează prețurile de vânzare cu ridicata sau cu amănuntul. Contabilitatea analitică a adaosului comercial se ține pentru mărfurile aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul sau cu ridicata. Contul 378 este un cont rectificativ (bifunctional) al valorii de înregistrare a mărfurilor.
În creditul contului 378 se înregistrează:
valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune (371).
În debitul contului 378 se înregistrează:
valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute/ ieșite din gestiune (371).
Soldul creditor al contului reprezintă valoarea adaosului comercial aferentă mărfurilor existente în stoc.
3.4 Organizarea contabilității analitice a mărfurilor
Contabilitatea analitică a mărfurilor trebuie astfel organizată încât să permită cunoașterea acestora cantitativ și valoric pe fiecare loc de depozitare și pe feluri de mărfuri.
Aceasta contabilitate este o evidență completă, întrucât se folosește atât etalonul bănesc cât și etalonul natural spre deosebire de evidența operativă a depozitelor, care utilizează numai etalonul natural.
La gestiunea mărfurilor în unitățile cu amănuntul se utilizează etalonul bănesc.
Contabilitatea analitică se poate ține în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale întreprinderii, după una din următoarele metode:
A. Metoda cantitativ – valorică (pe fișe de conturi analitice).
AceastĂ metodă prezintă următoarele caracteristici:
documentele de intrare și ieșire se înregistrează mai întâi cantitativ în fișele de magazie, care se țin la locurile de depozitare;
aceleași documente, grupate pe operații de intrare și ieșire, se îmborderează separat și împreună cu aceste borderouri se predau la contabilitate;
la contabilitate aceste documente se prelucrează conform necesităților, pe grupe sau subgrupe și pe gestiuni, se evaluează cantitățile la prețul de înregistrare și se stabilesc conturile în care urmează să se înscrie operațiile respective;
după prelucrarea datelor mărfurile se înregistrează cantitativ și valoric în fișele conturilor analitice deschise pe feluri de mărfuri și pe locuri de depozitare;
odată cu consemnarea în fișele contabile a intrărilor și ieșirilor se obține centralizatorul de mărfuri zilnic pentru intrări și lunar pentru ieșiri.
Verificarea concordanței dintre datele din conturile sintetice și cele analitice se realizează la sfârșitul lunii la întocmirea balanței de verificare a conturilor analitice.
B. Metoda operativ – contabilă (pe solduri).
Metoda constă în ținerea la locul de depozitare a evidenței cantitative (fișe de magazie) a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate evidența valorică la nivel de gestiune și pe grupe. Se reduc lucrările de evidență analitică a stocurilor, deoarece nu se folosesc fișele contabile analitice pe feluri de mărfuri.
Tehnica de lucru este următoarea: documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fișele de magazie, vizate de contabilul șef, stabilind stocul după fiecare operație. Periodic contabilitatea verifică înregistrările din fișe și preia documentele respective, împreună cu borderourile întocmite de gestionar, separat pentru bunuri intrate și ieșite, înscriind prețul și calculând valoarea. La contabilitate se centralizează documentele și se însumează pe fiecare borderou pe grupe de mărfuri și pe conturi corespondente. Totalurile sunt scrise în „Situația de mișcări lunare”, separat pentru intrări și ieșiri. La sfârșitul fiecărei luni se totalizează situațiile și se stabilesc două categorii de totaluri, pe gestionari și pe grupe de mărfuri atât la intrare cât și la ieșire, care servesc pentru determinarea valorii stocurilor existente la sfârșit de lună. Astfel la înregistrările de la început de lună se adaugă intrările și se scad ieșirile. La sfârșit de lună, stocurile din fișele de magazie se înscriu în „Registrul stocurilor” și se înmulțesc cu prețul lor. Existențele fizice înscrise trebuie să concorde cu stocurile din fișele de magazie și cu „Situația de mișcări lunare”. În caz de neconcordanță, se verifică operațiile la grupele respective de mărfuri. Evidenta analitică trebuie să concorde cu cea sintetică.
C. Metoda global – valorică.
Metoda constă în ținerea evidenței numai valoric, atât la nivelul gestiunii cât și în contabilitatea analitică unde fiecărei gestiuni i se ține evidența cu ajutorul „Fișei de cont pentru operații diverse”. Astfel nu se mai înregistrează mișcările de mărfuri în fișe de magazie, acestea fiind înlocuite cu „Raportul de gestiune” în care se înregistrează valoric zilnic intrările și ieșirile de mărfuri pe baza documentelor justificative și se stabilește soldul la sfârșitul zilei. Raportul este întocmit în două exemplare din care unul se transmite la contabilitate. Aici se verifică legalitatea și realitatea datelor înscrise, se vizează și se trec în „Fișa contabilă analitică ținută pe fiecare gestiune în parte. Controlul concordantei dintre evidența gestiunii și contabilitate se face periodic prin confruntarea soldurilor din „Raportul de gestiune” cu soldurile din „Fișa contabilă analitică”. Această metodă se aplică cu precădere în unitățile comerciale cu amănuntul.
D. Metode speciale de evidență analitică a mărfurilor.
Folosirea tehnicii moderne de calcul a impus metode noi de evidență analitică a mărfurilor. Astfel, în cazul folosirii calculatoarelor electronice sunt adoptate metodele clasice prezentate mai sus, la condițiile și performanțele programelor de calcul, atât pentru evidența operativă a depozitelor, cât și pentru contabilitatea analitică.
3.4.1 Evaluarea stocurilor de mărfuri
Contabilitatea trebuie să asigure delimitarea costurilor încorporabile în stocuri și să instituie procedee de determinare a costurilor de intrare a lor (stocuri) în patrimoniu.
Criteriile de evaluare de care trebuie să se țină seama sunt:
să asigure conservarea valorii de origine a bunului;
să înregistreze diminuarea de valoare conform principiului prudentei;
înregistrarea creșterii de valoare trebuie să respecte principiul realismului.
În cazul stocurilor de mărfuri, evaluarea intervine in momente diferite ale stării lor patrimoniale:
A). La intrarea în patrimoniu:
la data intrării bunului în patrimoniu, mărfurile se evaluează la valoarea de intrare, care se diferențiază în funcție de calea de intrare și perioada intrării astfel:
Mărfurile achiziționate cu titlu oneros se evaluează la cost de achiziție (Ca) egal cu prețul de cumpărare (Pc) din factura furnizorului la care se adaugă toate cheltuielile din procesul aprovizionării (CHa). Deci:
Cheltuielile din procesul aprovizionării sunt formate din: cheltuieli de încărcare, transport, asigurare pe timpul transportului, descărcare și alte taxe nerecuperabile.
Mărfurile produse de întreprindere se evaluează la cost de producție, adică suma costului de achiziție al materiilor prime și a cheltuielilor directe de prelucrare la care se adaugă cheltuieli indirecte de producție.
Mărfurile intrate în patrimoniu cu titlu gratuit se evaluează la valoarea actuală de utilitate în funcție de prețul pieței și starea acestora. În același mod se evaluează și mărfurile aduse ca aport la capital.
În afara acestor valori de intrare, Legea Contabilității mai permite evaluarea mărfurilor la intrarea în patrimoniu, la cost standard sau preț de vânzare. În acest caz, întreprinderea are obligația să calculeze și înregistreze diferența dintre pretul de înregistrare ales și cel impus de lege (cost de achiziție, de producție sau valoarea actuală).
B). La inventariere:
la inventar evaluarea mărfurilor se face la valoarea actuală sau de utilitate, aceasta stabilindu-se în funcție de utilitatea bunului în întreprindere și prețul pieței. Această valoare de inventar se stabilește în cadrul mărfurilor sub forma valorii nete de realizare care este dată de prețul de vânzare, din care se scad cheltuielile rămase de efectuat pentru comercializarea lor.
C). La închiderea exercițiului financiar – bilanț:
întreprinderea efectuează evaluarea de bilanț, deoarece la valoarea stabilită, mărfurile se vor reflecta în bilanț.
Pentru acesta, valoarea de intrare se compară cu valoarea de inventar, putând rezulta două situații:
valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare, caz în care plusvaloarea rezultată nu se înregistrează în contabilitate, în bilanț stocurile fiind evaluate la valoarea de intrare.
valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare, caz în care minusvaloarea necesită constituirea unui provizion pentru depreciere. Mărfurile deci se evaluează în bilanț la valoarea de inventar, iar în contabilitate vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, în timp ce minusul de valoare datorat unor deprecieri probabile se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane.
Pe baza celor arătate se desprinde regula de evaluare și înregistrare a mărfurilor, și anume înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziție sau producție după caz. Totodată principiul prudenței cere ca plusurile de valoare intre valoarea de inventar si valoarea de intrare să nu fie înregistrate, acestea nefiind realizate, iar pe de altă parte pentru minusurile de valoare același principiu cere constituirea de provizioane din care aceste minusuri să fie acoperite în cazul în care la valorificarea stocurilor acestea se confirmă.
D). La ieșirea din patrimoniu:
mărfurile se evaluează la valoarea de intrare. Dar acesta se diferențiază pentru același sortiment de marfă în funcție de calea și perioada de intrare. De aceea se calculează o valoare medie de intrare folosindu-se următoarele procedee:
procedeul costului mediu ponderat în două variante: global sau pe loturi de marfă.
Costul mediu ponderat (CMP) se calculează fie lunar (global), fie după fiecare intrare (pe loturi) conform relației:
Respectiv:
Unde
Si – valoarea totală a stocului inițial (sau precedent – Sp);
I – valoarea intrărilor;
Qi – cantitatea existentă în stocul inițial (sau precedent – Qp);
Q – cantitatea intrată.
procedeul epuizării succesive a stocurilor, tot în două variante:
primul intrat – primul ieșit (FIFO – First In First Out);
ultimul intrat – primul ieșit (LIFO – Last In First Out).
Potrivit procedeului FIFO mărfurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, mărfurile ieșite se evaluează la costul de achiziție (sau producție) al lotului următor, în ordine cronologică.
Potrivit procedeului LIFO mărfurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție (sau producție) al ultimei intrări(lot). Pe măsura epuizării lotului, mărfurile ieșite se evaluează la costul de achiziție (sau producție) al lotului anterior, în ordine cronologică.
Alegerea metodei este la latitudinea conducerii unității, dar potrivit principiului permanenței metodelor, o metodă adoptată trebuie menținută pe tot parcursul exercițiului și de la un exercițiu la altul.
3.4.2 Contabilitatea formării stocurilor de mărfuri
Evidențierea formării stocurilor de mărfuri prin cumpărare din țară:
În depozit
a). La preț de cumpărare efectiv:
– Factura + Notă de intrare – recepție:
b). La preț de cumpărare standard
– Factura + Nota de intrare – recepție:
Magazin cu amănuntul:
– Factura + NIR
– Adaosul comercial (NIR):
– TVA (NIR):
3.4.3 Contabilitatea valorificării mărfurilor
Vânzarea mărfurilor se face pe baza contractului de livrare și în momentul executării livrării, se emite dispoziția de livrare, pe baza căreia se intocmeste factura.
1. Factura ( preț de vânzare + TVA):
2. Descărcarea gestiunii cu valoarea mărfurilor vândute:
a). Preț de cumpărare = cost de achiziție
b). Preț de vânzare fără TVA
c). Preț de vânzare cu TVA
3.4.4 Reduceri la prețul de vânzare al mărfurilor
În procesul de vânzare al mărfurilor, furnizorii sunt interesați pentru promovarea vânzărilor și păstrarea clientului cât și pentru încasarea cât mai rapidă a creanțelor. Pentru realizarea acestor deziderate, furnizorii pot practica reduceri la prețul de vânzare, reduceri care pot fi grupate în două categorii:
Reduceri comerciale, cum sunt: remizele, rabaturile sau ristornuri. Aceste reduceri la prețul inițial de vânzare negociat, dacă sunt înscrise în factură în momentul vânzării mărfurilor, nu necesita evidențierea lor separata în contabilitate, fiind luate direct in calculul pentru stabilirea prețului de cumpărare, respectiv a diferentelor de preț.
Reduceri cu caracter financiar. Acestea iau forma sconturilor de decontare și sunt calificate prin termenul de discounturi. Aceste reduceri sunt acordate de furnizori ulterior livrării mărfurilor și de regula atunci când clientul acceptă să plătească datoria înaintea termenului prevăzut în contract. Scontul acordat va fi pentru furnizor o cheltuială și se înregistrează în contul 667 ”Cheltuieli privind sconturile acordate”, iar în contabilitatea clientului aceasta va reprezenta un venit financiar și se va înregistra in contul 767 „ Venituri din sconturi obținute”.
Sconturile acordate se vor înregistra în contabilitate astfel:
a). În contabilitatea furnizorului:
b). În contabilitatea clientului:
3.5 ETAPELE INVENTARIERII
Importanța inventarierii în procesul decizional, impune cunoașterea conținutului lucrărilor și etapelor ce trebuiesc parcurse în efectuarea ei. Din punct de vedere metodologic, etapele inventarierii sunt aceleași, indiferent de specificul activității desfașurate de agentul economic.
Etapele inventarierii, în ordinea în care se succed sunt:
pregătirea inventarierii;
efectuarea inventarierii (inventarierea propriuzisa);
evaluarea elementelor inventariate;
stabilirea diferențelor la inventariere și soluționarea acestora.
Pregătirea inventarierii – se referă la măsurile cu caracter organizatoric și contabil și începe cu constituirea comisiilor de inventariere pe baza deciziei emise și semnate de conducatorul agentului economic și de șeful compartimentului financiar-contabil.
În decizie se precizează componența comisiei de inventariere (minimum doua persoane) funcțiile acestora în cadrul comisiei ( presedinte, secretar, membru), bunurile supuse inventarierii, data începerii și terminării inventarierii.
Efectuarea inventarierii – în cadrul acestei etape comisia de inventariere se deplasează la gestiunea supusă inventarierii. În cazul în care sunt mai multe depozite în care se pastrează aceleași bunuri, inventarierea începe în acelasi timp la toate depozitele sau la un depozit, iar celelalte se vor sigila.
În listele de inventar nu se admit corecturi sau ștersături.
Evaluarea elementelor inventariate
În listele de inventar se completează cantitatea, prețul unitar și valoarea bunurilor inventariate.
Prețul unitar este, în cele mai multe cazuri, același cu cel înregistrat cu ocazia intrării bunurilor în patrimoniu.
Stabilirea diferențelor la inventar și soluționarea lor
În listele de inventariere există rubrici în care se stabilesc diferențele în existentul scriptic și faptic, cantitativ și valoric.
Rezultatele inventarierii sunt consemnate într-un proces verbal de inventariere în care se înscriu în principal: perioada și gestiunile inventariate, precum și personele care au efectuat inventarierea, plusurile și minusurile constatate, compensările efectuate, bunurile depreciate, creanțele și datoriile incerte și în litigiu, valorificarea rezultatelor inventarierii, constituirea si regularizarea provizioanelor, concluzii și propuneri referitoare la inventarierea patrimoniului unității.
3.6 Analiza ratelor de gestiune a stocurilor
Rata de gestiune a stocurilor (viteza de rotație) arată rapiditatea cu care stocurile trec prin toate stadiile până se reîntorc în forma banească initială.
Cu cât viteza de rotație este mai mare cu atât eficiența folosirii lor este mai ridicata deoarece efectele obținute în urma folosirii acestora sunt mai mari.Daca are loc,însă,o încetinire a vitezei de rotație înseamnă că eficiența folosirii lor va scadea.
Gestiunea stocurilor se urmarește cu ajutorul ratei de gestiune exprimată prin:
Numarul de rotații într-o anumită perioadă;
Durata în zile a unei rotații
Nivelul ratei de gestiune :
si
Unde : Ca: cifra de afaceri a perioadei
T: perioada de gestiune considerată, exprimată în zile.
Sm : stocul mediu detrminat cu relația :
Unde :
Si și Sf – stocul existent la nivelul întreprinderii la începutul, respectiv sfârșitul perioadei
În cadrul stocului mediu se includ:
Stocul de materii prime si materiale;
Stocul de producție în curs;
Stocul de produse finite;
Rata de gestiune a stocurilor arată de câte ori, într-o perioadă de gestiune, stocurile materiale trec succesiv prin fazele de aprovizionare-fabricație-vânzare, respectiv durata în zile a unei rotații complete.
CAP. IV CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU FURNIZORII ȘI CLIENȚII
4.1 Noțiuni generale privind datoriile și creanțele comerciale
Operațiunile comerciale presupun legatura dintre doi agenți economici:
Furnizorul – care, în calitate de vânzator, pune la dispoziția terților bunuri sau servicii contra cost, pe baza unei întelegeri prealabile, urmată de încheierea de contracte ferme;
Clientul – care, în calitate de cumpărător, achiziționează contra cost bunuri sau servicii;
Clientul înregistrează în contabilitate datoriile față de furnizori pentru bunurile sau serviciile achiziționate, dar și creanțe pentru avansurile acordate furnizorilor.
Furnizorul înregistrează în contabilitate creanțele față de client pentru bunurile și serviciile livrate, dar și datorii pentru avansurile primite de la clienți.
Contabilitatea analitică a furnizorilor și clientilor se ține pe categorii (interni și externi), pe termene de decontare, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Principalul document de evidentă operativă și anlitică a clienților și furnizorilor este „ Situația încasării – achitării facturilor.”
4.2 Contabilitatea decontărilor prin conturile de la bănci și prin casieria unității
Decontările prin conturile de la bănci sunt cunoscute sub denumirea de decontări fără numerar.Ele dețin ponderea cea mai mare în cazul decontărilor între agenții economici.În acest scop, unitătile economice își păstrează disponibilitățile bănești la bănci și își deschid la ele conturi de decontare sau conturi curente.
Decontările fără numerar reprezintă operațiile bancare prin care plățile și încasările se realizează prin trecerea (virarea) unei sume de bani din contul debitorului deschis la o bancă în contul creditorului deschis la aceeași bancă sau la o altă bancă. Orice sumă plătită din contul debitorului se face doar cu consimțământul acestuia.
Contabilitatea operațiilor efectuate prin conturi bancare se realizează cu ajutorul contului 512 : “Conturi curente la bănci “.
Acest cont poate îndeplini două funcții :
Cont de disponibilităti păstrate la bancă, atunci când unitatea dispune de asemenea active bănești pe care le păstrează în bancă.
Cont de credite bancare pe termen scurt, acordate în baza unor linii de creditare care au un plafon maxim admisibil și care se acordă numai pe masura efectuării unor plăți pentru agentul economic sau ridicării de numerar de la banca de către acesta.
Aceste funcții nu pot fi îndeplinite decât alternativ. De obicei un cont curent reflectă credite acordate de bancă. Toate operațiile efectuate prin conturi curente la bănci, sunt înscrise de bancă în extrasul de cont. Este emis de fiecare bancă și cuprinde : data emiterii, soldul inițial, încasările și plățile efectuate și soldul final.
Evidența conturilor curente se ține cu ajutorul contului 5121 “Conturi la banci in lei “ – un cont de activ care :
Se debitează cu sumele încasate în lei.
Se creditează cu sumele plătite prin bancă.
Soldul debitor exprimă disponibilitățile în lei aflate în bancă.
Înregistrări efectuate în contabilitatea clientului
– în baza contractului încheiat între furnizor și client, furnizorul emite factura pentru mărfurile achiziționate
– la data scadenței prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare clientul achită contravaloarea facturii cu O.P.
Înregistrări efectuate în contabilitatea furnizorului
– emiterea facturii către client
– încasarea contravalorii facturii în contul curent în lei deschis la bancă
Contabilitatea operațiilor efectuate prin casieria unității se realizează cu ajutorul contului 5311“ Casa în lei“ – un cont de active circulante bănești iar după funcția contabilă cont de activ.
Se debitează cu sumele în lei încasate prin casieria unității.
Se creditează cu sumele în lei achitate prin casieria unității.
Soldul debitor exprimă numerarul existent în casierie.
Înregistrări în contabilitatea furnizorului
– se emite factura privind consumul de energie electrică
– încasarea contravalori facturii
Înregistrări în contabilitatea clientului
– recepția facturii privind consumul de energie electrică
– achitarea facturii cu numerar prin caserie
NOTA : Conform Legii dacă valoarea facturii emise de furnizori depășește 50.000.000 lei decontarea cu numerar prin casierie se va efectua astfel : 50.000.000 se achită prin casierie iar ceea ce depășește această valoare se achita cu O.P prin viramemnt în bancă.
4.3 Analiza ratelor de gestiune a clienților și furnizorilor
Realizarea obiectivului de activitate pune o intreprindere într-o dublă ipostază : de consummator de materii prime, materiale și utilități (când intra în relații de colaborare cu furnizorii de materii prime și utilități) și de furnizor de produse finite și servicii. Pentru realizarea echilibrului financiar intreprinderea va trebui să acționeze atât asupra vitezei de rotație a stocurilor, cât și asupra creditului comercial. Creditul comercial se regăsește sub doua forme: creditul clienți și creditul furnizor.
a. Rata de gestiune a clienților (viteza de rotație a creanțelor) ne arată în câte zile intreprinderea își încaseaza contravaloarea mărfurilor de la clienți, putându-se aprecia fie numărul de rotații a creditului clienți (când se raportează cifra de afaceri la creanțe totale), fie prin durata de încasare , în zile, a creditului, pe baza relațiilor :
sau
Unde :
Creanțe totale = suma contului clienți + efecte de primit + efecte neajunse la scadență.
T = numarul de zile aferente perioadei.
Urmărirea gestiunii clienților cu ajutorul celei de-a doua forme este cea mai folosită în practică și exprimă decalajul mediu de zile de la data facturării produselor și până la data încasării contravalorii lor.
Mărimea acestui indicator este influențată de mai mulți factori:
Poziția întreprinderii furnizoare, datorită faptului că intreprinderile în expansiune vor acorda un timp de plată mai mare clienților, comparativ cu concurenții lor ;
Relațiile stabilite cu clienții, când se va acorda un termen mai lung pentru: clienți tradiționali, marile întreprinderi a căror ciclu de producție este important, întreprinderile străine care permit întreprinderii să-și dezvolte exportul, intreprinderile care prezintă garanții serioase.
Specificul producției, deoarece pentru produsele perisabile intervalul este mult mai mic decât pentru echipamentele industriale;
Conjunctura economică determină acordarea unui interval de timp mai mare dacă este favorabilă, pe când în conditâții nefavoraile intervalul de timp va fi redus ;
Politica de credit practicată pe piață va influența creditul clienți astfel: dacă cresc ratele dobânzii pe plăți, durata creditelor acordate va scădea , pe când, dacă scade rata dobânzii pe plăți efectul se va regăsi în creșterea duratei creditului clienți.
Politica de credit a întreprinderii trebuie să urmarească creșterea vânzărilor în măsura în care aceste vânzări contribuie la creșterea profitului.
În analiza creditului clienți trebuie să reținem urmatoarele:
O viteză de rotație mică (durata în zile mare) înseamnă că clienții utilizează o perioadă de timp mare resursele financiare ale firmei;
Dacă durata în zile a unei rotații depășește 30 zile există semnale că intreprinderea se confruntă cu greutăți în încasarea facturilor emise;
Dacă viteza de rotație a creditului client (durata în zile) este mai mare decât viteza de rotație a creditului furnizor (zile) atunci la nivelul întreprinderii se crează un deficit de resurse financiare;
Dacă are loc o creștere a creditului client, fără a exista o creștere a vânzărilor acesta poate fi semnul înrăutățirii situației întreprinderii care este nevoită să-și modifice politica de credit pentru a-și păstra clientela.De asemenea poate să însemne și faptul că beneficiarii au dificultăți de plată ca urmare a conjuncturii nefavorabile.
Dacă tendința vitezei de rotație (durata în zile) este de,descreștere se impune analiza clienților rău platnici;
Dacă are loc o diminuare a creditului client înseamnă că are loc o îmbunătățire a gestiunii creditelor fie ca urmare a schimbarii politicii de credit,fie chiar prin mobilizarea creditelor prin transferul acestora unui organism financiar specializat.
b. Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotație a furnizorilor) ne arată în câte zile agentul economic își achită obligațiile sale față de furnizori.
Se exprimă prin :
Numărul de rotații a creditului furnizori (nrf)
sau sau
Durata în zile a unei rotații (dzf)
sau sau
Creditele furnizori constituie o parte importantă a îndatorărilor pe termen scurt, ele finanțând un procentaj mai mare sau mai mic al stocurilor ,în funcție de sectorul de activitate.
Factorii de influență menționați la creditul clienți sunt valabili și pentru creditul furnizori, în această situație schimbându-se doar poziția partenerilor.
În analiza creditului furnizor trebuie să reținem urmatoarele:
O viteză de rotație mică (durata în zile mare) înseamnă că intreprinderea folosește resursele furnizorului,și cu toate ă reflectă o situație favorabilă pentru intreprindere poate conduce la înrăutățirea relațiilor comerciale;
Dacă durata în zile a unei rotații este mai mare de 30 zile și nu este efectul unei întelegeri prealabile atunci intreprinderea trebuie să-și analizeze condițiile de plată și cauzele lipsei de lichiditate;
În situația în care cumpărătorul se găsește în poziție dominanta față de furnizor el poate negocia credite furnizor avantajoase.
Dacă tendința vitezei de rotație ( durata în zile) este de creștere există semnale că firma se confruntă cu greutăți de plată;
CAP. V DESCRIEREA SOCIETĂȚII SC DAG STAR ICE SRL
5.1 Date generale privind societatea
În vederea analizării activității de distribuție în practică, am ales o societate comercială din municipiul Timișoara, SC DAG STAR ICE SRL, a cărei profil principal de activitate este comercializarea și distribuția de înghețată.
Denumirea societății: SC DAG STAR ICE SRL
Număr de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului: J35/336/2000
Cod unic de înregistrare: 12917644 , atribut fiscal: R.
Conturile bancare: RO66BRDE360SV02236233500 deschis la Banca Română de Dezvoltare Group Societe Generale Timișoara și RO05RNCB3600000000000 deschis la Banca Comercială Română Timișoara.
Capitalul social al societății este de 1.404.000.000 lei și este împărțit în proporție de 50% între cei doi acționari.
Domeniul de activitate al firmei
Obiectul de activitate al societății îl constituie comercializarea produselor zaharoase și a înghețatei en-gros.
Organizarea și administrarea firmei
SC DAG STAR ICE SRL iși desfășoară activitatea în conformitate cu prevederile actului constitutiv, în baza Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale,modificată și republicată . În desfășurarea activității sale societatea elaborează reglementări interne respectiv regulamente,norme de lucru,circulare prin care se reglementează modul de desfășurare a activității. Pentru realizarea obiectului său de activitate societatea colaborează în activități specifice cu diferite persoane juridice si fizice.
În general, toată activitatea care se desfășoară în cadrul societății este coordonată de către directorul general, care ia deciziile importante în cadrul societății și împarte sarcinile directorilor de compartimente. Pentru activitatea de aprovizionare cu mărfuri, și pentru distribuție cel care este însărcinat cu acest lucru este directorul de vânzări. Odată mărfurile ajunse la destinație, cu ajutorul mijloacelor proprii de transport, ele sunt recepționate și apoi supuse vânzării. Vânzarea propriu – zisă și toate activitățile legate de vânzarea mărfurilor în rețeaua de distribuție sunt coordonate și supervizate de către directorul de vânzări, ajutat de adjunctul acestuia.De partea de circulație a documentelor se ocupă compartimentul de contabilitate supervizat de către directorul economic.
Resursele umane ale firmei
Dintre toate categoriile de resurse ale firmei,resursele umane sintetizează și exprimă cel mai sugestiv specificitatea managementului ca tip de activitate umană. Managementul resurselor umane este definit ca un complex de activități orientate către utilizarea eficientă a factorului uman cu scopul realizării obiectivelor organizaționale în armonie cu satisfacerea nevoilor de dezvoltare a resurselor umane.
În prezent, numărul total de salariați este de 35, toți cu contract de muncă din care 15 cu vechime în organizație mai mare de 4 ani. Structura personalului este următoarea:
personal administrativ – 8 angajați
personal direct productiv – 25 angajați
personal auxiliar – 2 angajați
Societatea lucrează cu personal calificat și instruit, fiecare nou angajat are la dispoziție o perioadă de probă în care se învață toate produsele și caracteristicile acestora, după care angajatul este testat și dacă corespunde cerințelor și standardelor societății acesta este angajat definitiv.
Motivarea personalului direct implicat în vânzări se face în funcție de depășirea target-ului prin asigurarea de prime și bonusuri, sub forma procentului din vânzări, iar personalului indirect implicat în vânzări i se acordă prime în funcție de realizările totale ale firmei.
Nivelul minim de salarizare din cadrul societății este salariul mediu pe economie, acordându-se și bonuri de masă tuturor salariaților. De asemenea, este de observat faptul că întreg personalul direct productiv beneficiază de echipamente de protecție a muncii și de o instruire permanentă asigurată de către adjunctul directorului de vânzări.
În cadrul societății există un număr de 12 salariați cu studii superioare, restul având studii medii.
Departamentele, filialele și punctele de lucru din cadrul societății
Societatea are sediul central în Timișoara, str. Calea Buziașului, nr.11C . Pe lângă acesta S.C. DAG STAR ICE S.R.L. își desfășoară activitatea în 4 puncte de lucru situate în patru reședinte de județ. Acestea sunt Brașov, Arad, Baia Mare, Tg. Jiu. Fiecare punct de lucru dispune de suportul logistic necesar desfășurării activitații de distribuție și deservește un areal geografic superior județului în care este contituit. Astfel, din punctul de lucru ARAD comercializarea înghețatei se face și în județul Bihor și Hunedoara, din Timișoara se desfac produse și în Județul Caraș Severin, din Tg.Jiu se acoperă suprafața Județelor Gorj și Olt iar din Baia Mare Județele Maramureș, Salaj și Satu Mare.
De activitatea din fiecare dintre acestea răspunde direct un inspector de zonă , care coordonează activitatea de distribuție, având ca și principale atribuții menținerea relațiilor cu clienții, negocierea, întocmirea și respectarea contractelor, atingerea planului de vânzări de către agenții distribuitori și responsabilități administrative și de întretinere a locației unde funcționează.
Fiecare punct de lucru este dotat cu depozite frigorifice care sunt fie proprietatea societății, fie închiriate de la terți. De asemenea livrarea mărfurilor se face la sediul clientului în lăzi frigorifice aflate în proprietatea distribuitorului și acordate în custodie clientului. Transportul mărfurilor se face cu mijloace de transport specifice, fiecare punct de lucru dispunând de un număr de patru autocamioane frigorifice.
Numărul de clienți al societății este de aproximativ 1600.
5.2 Evoluția în timp a firmei SC DAG STAR ICE SRL
SC DAG STAR ICE SRL s-a înființat în anul 2000.
Societatea a început să-și desfășoare activitatea într-un spațiu,situat în Timișoara Treptat activitatea firmei a luat amploare astfel încât, începând cu anul 2001 societatea și-a extins activitatea de distribuție prin deschiderea primului punct de lucru în județul Arad. În următorii ani firma a început să funcționeze și în alte trei județe deschizându-și depozite în Tg.Jiu, Brașov și Baia Mare.
S.C. DAG STAR ICE S.R.L. se numără la acest moment între principalele firme specializate în distribuția de înghețată . La această performanță s-a ajuns grație calității produselor distribuite, politicilor de marketing aplicate, politicilor de prețuri și a unui management competitiv. Firma dispune la acest moment de mijloacele necesare desfășurării în condiții optime a activității de comerț cu ridicata fiind în situația de pionierat în ceea ce privește anumite aspecte ale acestei activități dintre care cea mai importantă ar fi asigurarea vânzării și a distrubuției prin reprezentanți de vânzări care să vină în întâmpinarea clienților. De asemenea a investit constant și continuu în îmbunătățirea și menținerea la standarde ridicate a calității serviciilor de desfacere asigurate de noi.
În vederea unei bune desfășurări a activității firma are nevoie de câteva elemente de bază: asigurarea aprovizionării în condiții propice, capacitate de distribuție la cerințele pieții. Aceste condiții sunt îndeplinite de firma prin baza actuală: 18 camioane cu capacitate de încărcare între 3.5 și 7 tone, 2 camioane cu capacitate de încărcare între 8 și 12 tone, 4 motostivuitoare,6 autoturisme pentru asigurarea relațiilor de tip furnizor-client.
Pentru îmbunătățirea poziției pe piață SC DAG STAR ICE SRL ar avea nevoie de mărirea capacității de transport. Pentru aceasta s-au și demarat actele necesare achiziționării în leasing a unor autocamioane noi.
Piața înghețatei este una foarte dinamică și în continuă creștere. La acest moment în Timișoara funcționează mai multe firme specializate în vânzarea înghețatei. Prin contactele stabilite firma asigură distribuția, aceasta reprezentând un punct în plus în fața acestor firme. Așadar principala piață de desfacere a societății o reprezintă firmele cu care există contracte de vânzare-cumpărare comercială.
Prin acoperirea unei largi game de clienți firma a câștigat o bună reputație pe piețele din zonele în care este prezentă astfel încât la acest moment se estimează (conform studiilor proprii ale firmei) o cotă de piață deținută de cca. 15 %.
Poziția în raport cu concurența
Principalii concurenți la acest moment sunt:
SC DELTA ROMÂNIA SRL
SC ANTARCTICA SA
SC BETY – ICE SRL
SC AMICII SRL
Fiecare dintre concurenții de mai sus își desfășoară activitatea în același domeniu având și ei la rândul lor propria rețea de desfacere a mărfii (bază auto proprie).
Pentru menținerea capacității concurențiale conducerea societății a înțeles că unul din elementele cele mai importante ar fi realizarea unei baze proprii de depozitare și distribuire a mărfurilor. De asemenea firma beneficiază de sprijinul și colaborarea din partea personalului care în timp s-a cristalizat într-o echipă omogenă și bine închegată cu un ridicat simț al răspunderii.
Tendința generală pe piața înghețatei este una ascendentă iar firma SC DAG STAR ICE SRL a fost întotdeauna atentă la semnalele lansate de aceasta.
Prin natura activității desfășurate, prețurile reprezintă o importantă componentă a pârghiilor de control a pieței. Faptul că aprovizionarea se face în majoritatea cazurilor direct de la furnizori permite firmei noastre să iasă pe piață în întâmpinarea clientelei cu prețuri competitive. La cerere putem furniza o lista de prețuri actualizată.
Sensibilitate macroeconomică
Prin specificul activitătii, firma înregistrează fluctuații în vânzări. Având în vedere gama variată de produse variația vânzărilor nu este foarte accentuată.
5.3 Organigrama societății
vezi anexa
5.4 Circuitul documentelor la SC DAG STAR ICE SRL
vezi anexa
5.5 Prelucrare informatică a activității din unitate
Pentru desfășurarea activității la SC DAG STAR ICE SRL firma a făcut investiții în sistemul informatic în vederea evidențierii activității de distribuție și gestiune a mărfurilor.
Astfel în punctele de lucru evidențiate în capitolul V firma a făcut investiții în domeniul informatic astfel:
dotarea fiecărui punct de lucru cu calculatoare
dotare cu aplicații de gestiune a mărfurilor la depozitele din punctele de lucru
la sediul central aplicații de contabilitate imoblizari, salarii și personal
Sistemele de operare (Windows XP Profesional Edition) aflate pe calculatoarele firmei sunt de ultimă generație. Alte aplicații existente pe aceste calculatoare sunt:
Ms Office – care cuprinde o suită de aplicații pentru redactarea unor note interne, calcule tabelare și situații cerute de conducere sau compartimente specializate.
Word
Excel
Power Point
aplicații de antivirus (Norton Antivirus 2004) – necesare protejării sistemului informatic de potențiale pericole generate de viruși.
Aplicatii de firewall – pentru protecția calculatoarelor de intruși sau programe străine care vor să le acceseze.
Toate aceste aplicații au fost cumpărate cu licență pentru a se evita încălcarea legilor privid drepturile de autor și folosirea unor aplicații care nu prezintă siguranță în funcționare.
Calculatoarele au fost pregătite și sunt monitorizate permanent de o persoană, inginer de sistem, pentru a fi folosite în scopul desfășurării activității în firmă. Personalul a fost instruit despre pericolul la care se expune firma în cazul în care le folosește în mod necorespunzator (instalează aplicații nespecifice activității, permite folosirea acestora de către alte persoane decât cele abilitate).
Aplicațiile de gestiune, contabilitate, salarii , imobilizari și personal sunt aplicații modulare independente care au strânsă legatura între ele. Astfel aplicația de contabilitate preia informațiile din modulele enumerate mai sus generând operațiunile contabile în vederea evidențierii balanței firmei per ansamblu.
Personalul din toate nivelele este instruit pentru folosirea aplicațiilor specifice activității lor.
În punctele de lucru se găsesc aplicații de gestiune a mărfurilor unde se culeg datele despre clienți, furnizori, facturi, avize de expediție evidențiindu-se în mod exact situația faptica asupra mărfurilor aflate în depozit, pe traseu spre și de la clienți, cât și despre eventualele plăți către furnizori sau încasări de la clienți.
Aplicația este făcută de firma CIEL ROMÂNIA SRL și este o aplicație pentru firme mici si mijlocii.
Gestiune materialelor cum este denumită aplicația de gestiune se găsește în fiecare punct de lucru și conține informațiile legate numai și numai cele ale punctului de lucru.
Aplicația permite introducerea datelor legate de furnizori, clienti:
La primirea mărfii în depozit gestionarul emite o factură de furnizori și o înregistrează în aplicație evidențiindu-se intrarea de marfă. Dacă intrarea este venită de la un alt punct de lucru aceasta se evidențiază pritr-o mișcare de stoc la cele două puncte una de ieșire și cealaltă de intrare astfel încât per global nu este afectată balanța firmei.
În momentul scoaterii mărfii din depozit în vederea vânzării către client gestionarul emite un aviz de expediție cu care șoferul distribuitor justifică transportul.
Gestionarul poate evidenția în aplicație comenzi ferme astfel încât chiar dacă stocul din aplicație are altă valoare poate să gestioneze dacă este posibilă o nouă vânzare în limita stocului pe care îl are și poate să previzioneze momentul când va trebui să facă o nouă reaprovizionare.
Aplicația îi premite gestionarului să afle în orice moment situația faptică a mărfii din gestiunea sa. Aplicația îi facilitează evidențierea la magazii diferite cu stocuri proprii și gestiune proprie în funcție de nevoi.
Modulul de rapoarte este foarte bine structurat astfel încît el poate să obțină situații legate de intrări, ieșiri și stocuri. La sfârșitul zilei de lucru el trimite (exportă) către unitatea centrală informațiile legate de activitatea punctului de lucru în format electronic.
La punctul de lucru Arad acestea sunt evidențiate în aceeași aplicație unde se centralizează pe depozite respectiv magazii. De aici informațiile sunt trimise către modulul de contabilitate care este utilizat de compartimentul contabilitate unde se evidențiază tranzacțiile contabile aferente activității firmei.
În baza informațiilor primite care generează tranzacții contabile zilnic se întocmește o balanță de verificare care este înmânată managementului care împreună cu situația mișcărilor de stoc din unitățile arondate poate lua decizii pentru buna desfășurare a activității în viitor.
Balanța de verificare este validată și de o firma de experți contabili care își dau acordul, în urma unui contract de prestări de servicii, cu privire la necesitatea, legalitatea, oportunitatea operațiunilor evidențiate.
Managementul imobilizărilor firmei este efectuat la compartimentul contabilitate financiar cu ajutor aplicației de mijloace fixe (un alt modul), care periodic trimite informațiile către aplicația de contabilitate pentru evidențierea în balanță a acestor tipuri de operațiuni.
Managementul de personal este asigurat de modulul de salarii personal unde se evidențiază activitatea personalului:
pontaj
concedii
salarii
Și acest modul este în legătură cu modulul de contabilitate.
La fiecare unitate există un modul de registru de casă care este utilizat pentru evidențierea operațiunilor cu numerar în casieriile proprii.
Transmitearea fișierelor din aplicații către sediul central se face criptat prin intermediul internetului datorită distanțelor mari între punctele de lucru.
La serviciul contabilitate se găsește o aplicație de internet banking care permite utilizatorilor să efectueze operațiuni fără numerar cu banca (Banca Comerciala Romana) de la sediul unității. Astfel deplasările la bancă în vederea operațiunilor și evidențierii soldurilor contabile din conturile băncii sunt reduse iar informațiile se pot obține în orice moment al zilei chiar dacă banca este închisă.
Avantajele folosirii sistemului informatic.
Aplicația este modulară iar la firmele cu puncte de lucru specifice pe activități nu este necesară instalarea aplicației în întregime. Modulele având strânsă legatură între ele pot conduce la rapoarte unificate exacte despre starea de fapt în fiecare unitate direct de la unitatea centrală.
Aplicația poate fi configurată în funcție de nevoile specifice fiecărui punct de lucru iar datorită faptului că este făcută pentru un cadru mai general de firme este mai ieftină .
Dezavantaje
Datorită distanței dintre punctele de lucru ar fi fost ideal lucru cu aplicație online pentru evidențierea în orice moment a situației exacte de pe teren. Aceste aplicații se fac la comandă și au costuri foarte ridicate atât din punct de vedere al comunicațiilor cât și al aplicației în sine.
Alegere acestui tip de aplicație s-a făcut din rațiuni economice iar unul din cele mai mari dezvantaje este ca informațiile exacte despre situația faptică sunt obținute în momentul când toate unitățile și-au trimis datele către unitate centrală și au fost centralizate în cazul de față zilnic după terminarea programului de lucru. Deci situația stocurilor și operațiunilor se pot vedea doar a doua zi.
În ciuda acestor dezvantaje aplicațiile și sistemele oferă informații vitale și utile pentru desfășurarea activității.
CAP.VI MONOGRAFIE PRIVIND CONTABILITATEA DISTRIBUȚIEI DE MĂRFURI LA SC DAG STAR ICE SRL
La data de 30.12.2004 bilanțul semestrial al societății SC DAG STAR ICE RSL se prezintă astfel:
Mii lei
A. În cursul lunii mai al anului următor societatea își desfășoară activitatea specifică de distribuție înghețată înregistrând operațiunile contabile prezentate mai jos.
Se achiziționează mărfuri de la SC ALPIN 57 LUX SRL cu facturile 3819361 din data de 04.05.2005 respectiv 3819362 din dat de 17.05.2005.
Înregistrările contabile sunt urmatoarele:
Recepția mărfii se face în gestiunea 101 – Depozit frigorific central.
La recepționarea mărfii se întocmește nota de recepție și constatare diferențe în care gestionarul consemnează dacă există neconcordanța între marfa evidențiată în factură și cea efectiv recepționată. În cazul în care se constată diferențe în plus sau în minus acestea se evidențiază în NIR și se transmit și furnizorului.
Se avizează marfa către autocamioanele frigorifice din care se comercializează marfa la prețul de achiziție, astfel:
– din gestiunea 101 transfer în gestiunea 111 – Autospecializată frig TM-90-DAG.
aviz de însoțire marfă
– din gestiunea 101 transfer în gestiunea 112 – Autospecializată frig B – 94346.
aviz de însoțire marfă
– din gestiunea 101 transfer în gestiunea 113 – Autospecializată frig TM-99-DAG.
aviz de însoțire marfă
Se vând mărfuri cu factură către clienții cu care societatea are încheiate contracte comerciale, astfel:
a) Vânzări realizate de agentul HOT LUCIAN din gestiunea 111 către clienți:
b) Vânzări realizate de agentul COSTINA GABRIEL din gestiunea 112 către clienți:
c) Vânzări realizate de agentul GRUIA CIPRIAN din gestiunea 113 către clienți:
d) Vânzări realizate prin depozitul central
La finele zilei, marfa ramasă nevândută se avizează și se transferă în depozitul central.
Se încasează în numerar urmatoarele facturi fiscale, astfel:
FF. 5820101/18.05.2005 cu chitanța nr. 6570501 din 18.05.2005
FF. 5820106/19.05.2005 cu chitanța nr. 6570551 din 19.05.2005
FF. 5820105/19.05.2005 cu chitanța nr.6570601 din 19.05.2005
Pentru factura 5820108 se emite un CEC cu scadență la 21.05.2005, iar FF. 5820103 se încasează prin bancă cu ordin de plata nr.121 în data de 18.05.2005. Se platesc și comisioanele bancare aferente operațiunilor de mai sus.
Se achită factura 3819361 din data de 04.05.2005 marfă achizitionată de la furnizor
cu ordin de plată
.
În 21.05.2005 se încasează fila CEC ajunsă la scadență , astfel :
Se recepționează factura de leasing de la S.C. AFIN ROMĂNIA S.A pentru autospecializata frigorifică TM-99-DAG, conform contractului încheiat și se achită prin bancă cu ordin de plată , astfel:
B. La sfârșitul lunii mai se înregistrează operațiunile contabile prezentate în continuare:
Se emite și se contabilizează factura de discount acordată clientului SC GHIOCELA SRL conform contractului încheiat în procent de 3% din facturile de cumpărare emise în luna mai 2005, astfel:
Se înregistrează factura de combustibil nr.2804501/18.05.2005;
NOTĂ Pentru alimentarea cu combustibili societatea utilizează carduri de alimentare, decontarea urmând a se realiza la sfârșitul lunii când societatea OMV ROMANIA OIL SRL emite factura. Decontarea se face pe baza foilor de parcurs întocmite de fiecare agent comercial în parte.
În cursul lunii se efectuează cheltuieli cu întreținerea și reparațiile mijloacelor de transport conform facturilor nr.4756440/07.05.2005; f.f 3607223/14.05.2005
Se descarcă gestiunea depozitelor cu valoarea mărfurilor vândute la preț de achiziție, astfel:
Se prelucrează inventarele lunare, se determină și se contabilizează eventualele diferențe constatate după compararea stocului faptic cu cel scriptic.
NOTĂ La efectuarea inventarului efectuat la gestiune 101 Depozit central nu au existat diferențe între stocul faptic și cel sciptic.(a se vedea anexa)
Se înregistrează amortizarea mijloacelor fixe
mijloace de transport – metoda de amortizare utilizată este cea liniară
Se închid conturile de TVA
Se întocmește jurnalul de cumpărari și jurnalul de vânzări. ( a se vedea anexele)
16. Se închid conturile de venituri și cheltuieli.
17.Se întocmește registrul jurnal.
18. Calculul și înregistrarea impozitului pe profit aferent lunii mai
Profit brut 4.317.451
Impozit pe profit 4.317.451*16% = 690.792
Profit net = 3.626.659
19. Închiderea contului 691” Cheltuieli cu impozitul pe profit ”
Concluzii și propuneri
În prezenta lucrare am detaliat și anlizat câteva aspecte specifice privind contabilitatea distribuției de mărfuri la SC DAG STAR ICE SRL.
Societatea s-a înființat în anul 2000 și are ca obiect principal de activitate comercializarea și distribuția de înghețată .
Este o societate comercială cu capital privat având o evoluție constant ascendentă.
Firma respectă Legea Contabilității nr 82/1991, Regulamentul de aplicare al acestuia , planul de conturi general și normele de utilizare ale acestuia.
SC DAG STAR ICE SRL deține o poziție importantă pe piața comercianților de înghețată datorită adoptării unei politici manageriale propice integrării firmei în cadrul pieței respective.
Un aspect care trebuie neapărat specificat este acela că firma își desfășoară activitatea de distribuție înghețată doar o anumită perioadă din an de aceea ei utilizează metode și tehnici manageriale care să-i conducă spre realizarea unui profit maxim într-o perioadă scurtă pentru a putea suplini așa- zisa “lipsă de activitate” din perioada rece a anului.
Pe parcursul celor câțiva ani de funcționare s-a observat o mișcare lentă a personalului ceea ce ne arată că în această societate se pune un mare accent în selectarea și alegerea angajaților cât și pe remunerarea acestora în funcție de randamentul și profesionalismul de care acestia dau dovadă.
Un alt avantaj îl reprezintă faptul că sortimentația de produse poate fi găsită permanent în cadrul punctelor de vânzare ale firmei, spre deosebire de alte firme concurente. Legat de acest subiect, trebuie precizat că stocurile de mărfuri sunt mari și acest lucru contribuie la asigurarea continuității mărfurilor în magazine și în depozit.
Firma are în dotare sisteme de calcul moderne și performante , beneficiază de un sistem de programe informatice bine pus la punct care ajută personalul departamentului financiar –contabil în conducerea evidenței contabile precum și în întocmirea registrelor și situațiilor contabile .
La SC DAG STAR ICE SRL operațiunile de încasări și plăți se efectuează cu respectarea Regulamentului operațiunilor de casă și a Regulamentelor emise de Banca Națională a României.
Societatea promovează politica de asigurare permanentă a lichiditătilor necesare, prin accelerarea vitezei de încasare a facturilor și prin creșterea volumului de vânzări.
Cu toate că la societatea SC DAG STAR ICE SRL toate cheltuielile sunt urmărite destul de exact se mai pot face unele imbunătățiri cu privire la reducerea costurilor și cheltuielilor ce rezultă într-un exercițiu financiar.
Având în vedere schimbările care au loc în piață și a concurenței foarte aprige în acest domeniu se recomandă reducerea costurilor de distribuție pentru obținerea unui profit cât mai mare care se poate realiza prin implementarea unor programe informatice de urmarire a costurilor pe fiecare mașina de distribuție în parte și prin angajarea unui șef de parc auto care să se ocupe doar de acesta parte a activității.
Pe lângă pachetul salarial oferit angajaților societate ar trebui să trecă la un sistem de bonusare în care să țină cont de câteva aspecte privind vânzarea : targhete,încasări,comenzi prin care să stimuleze și mai mult angajații în vederea realizării unor vânzări mai mari care în final aduc un profit mai mare.
Totodată societatea ar trebui să acorde clienților premii la diferite intervale de timp pentru stimularea vânzării în punctele de desfacere.
Pentru așa – zisa perioadă „ moartă “ a anului societatea ar trebui să găsească o soluție optimă în vederea funcționării ei la capacitate maximă. Una dintre soluții ar putea fi distribuția de produse congelate : peste, legume, pui, carne, semipreparate congelate.
BIBLIOGRAFIE
Atanasiu Pop – Contabilitatea financiară românească armonizată cu directivele contabile europene și Standardele Internaționale de contabilitate, Ed.Intelcredo, Deva, 2002
Bircea Ioan, Analiză economică – pentru uzul studenților, Ed. Universității „ Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2004
Cistelecan Rodica – Contabilitate financiară Ed. Universității „ Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2003
Feleagă Niculae – Contabilitate financiară Ed.Economică București 1993
– Tratat de Contabilitate financiară Ed.Economică București 1998
– Sisteme contabile comparate,Ed. Economică București 1999
Iacob Petru Pântea,Gheorghe Bodea – Contabilitatea românească armonizată cu directivele contabile europene,Ed.Itelcredo,2003
Iacob Petru Pântea, Atanasiu Pop – Contabilitatea financiară a întrprinderii, Ed.Dacia
Ioan Mihai – Analiza situației financiare a agenților economici,Ed.Mirton Timișoara 1997
Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru – Contabilitate financiară, Ed. Mărgăritar
N. Al. Pop, Marketing, Ed. Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 1994.
Ramona Neag – Contabilitate financiară între național și internațional, Ed. Universității ”Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2004
Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, publicată în M.O. 1066/17.11.2004, cu completările și modificările ulterioare
Legea 82/1991, legea contabilității, republicată, publicato în Monr. 48/14.01.2005, cu completările și modificările ulterioare
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a Comunităților Economice Europene și cu Standardele Internaționale, publicat în M.O. nr. 85/20.02.2001 cu completările și modificările ulterioare
Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu directivele europene publicate în M.O. nr. 279/25.04.2002 cu completările și modificările ulterioare
Tribuna Economică
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: . Aspecte Specifice Privind Contabilitatea Distributiei de Marfuri (s.c. Xyz S.r.l.) (ID: 131638)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.