Aspecte Specifice ale Terorismul International la Inceput de Secol Xxi

=== 0639fffce8a9ec1df1f8da9746426d671299d8e7_466175_1 ===

ASPECTE SPECIFICE ALE TERORISMULUI INTERNAȚIONAL LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI

CUPRINS

Introducere……………………………….

Capitolul 1 Terorismul modern ….

Momentul 11 septembrie 2001 – „momentul zero” al redefinirii terorismului modern…

Tendințe ale terorismului secolului XXI…

Capitolul 2. Tipologia fenomenului terorist. Motivațiile teroriștilor….

Capitolul 3. Evoluția fenomenului terorist în societatea contemporană….

Studiu de caz….

Concluzii….

Bibliografie….

Anexe…

INTRODUCERE

Incidentele nefericite ce s-au derulat în ultimele luni pe teritoriul continentului european (cel mai afectat fiind statul francez) vin să ne confirme încă o dată faptul că terorismul se poziționează în cadrul actualei societăți în topul listei dedicate amenințărilor cele mai grave la adresa securității statelor lumii. Iar ultimele atacuri teroriste comise nu au făcut decât să demonstreze, dacă mai era nevoie, faptul că terorismul este deja un fenomen de tip trans-național, fenomen ce are capacitatea de a determina implicații și efecte greu de previzionat în timp.

Se cunoaște faptul că așa zisul concept al terorismului a început să se redefinească ca urmare a atacurilor teroriste fără precedent ce au zdruncinat din temelii Statele Unite ale Americii în fatidica de 11 septembrie 2001.

În acest moment, marea majoritate a specialiștilor în domeniu apreciază că terorismul s-a transformat într-o formă extremă de manifestarea conflictelor contemporane, acesta fiind de altfel încadrat în cadrul categoriei a IV-a de conflicte.

Iar principala amenințare la adresa societății contemporane, mai ales în contextul excaladării fenomenului migrației ilegale, o constituie terorismul internațional, cafenomen ce poate genera multiple efecte devastatoare ce se vor sesiza nu doar în domeniul dedicat securității statelor, ci mai ales asupra milioanelor de cetățeni ale statelor lumii, cetățeni ce nu au nici un fel de implicare ori vină.

În ultimii ani, la nivel global, tot mai numeroasele organizații și grupări teroriste au reușit performanța de a se asocia cu diverse organizații cu implicații în domeniul crimei organizate, în acest fel sesizându-se nu doar o multiplicare a forței acestor organizații, ci mai ales o creștere exponențială a puterii acestora.

Marea majoritate a recentelor atacuri teroriste ce au fost semnalate în ultimele luni la nivelul continentului european (și nu numai) nu au mai implicat arme tradiționale, ori arme nucleare/biologice sau explozibilii din ultima generație (care se remarcă mai ales prin puterea uriașă de distrugere) prin intermediul cărora se induce și propagă la nivelul populației frica, panica și teroare, acestea manifestându-se atipic, aspect din cauza căruia, din păcate, autoritățile au fost din nou prinse pe picior greșit.

În acest moment, din nefericire, termenul terorism reușește să fie recunoscut în întreaga lume, el stârnind panică, confuzie, teamă, instabilitate și revoltă. Și mai mult, se remarcă o tot mai frecventă asociere a acestuia cu lumea islamică, asociere ce poate determina nu doar delimitări și influențe nefaste, ci și multiple efecte imprevizibile, în contextul în care în ultimii ani, la nivel internațional, au fost semnalate numeroase eforturi conjugate dedicate instaurării unui echilibru.

Războiul împotriva terorismului (respectiv cel de-al patrulea război mondial, așa cum îl mai denumesc specialișii uneori) se anunță a fi, cel puțin în actualul context continental și internațional, destul de dificil de câștigat, și asta în ciuda faptului, că, cel puțin la nivel declarativ, marea majoritate a autorităților de pe întreg mapamondul încearcă să elimine acest flagel pentru totdeauna.

Momentul septembrie 2001 este pe bună dreptate considerat de către toți specialiștii în domeniu a fi momentul de cotitură în evoluția ulterioară a fenomenului terorist modern, fenomen ce a suferit fluctuații continue pe parcursul derulării „războiui neconvențional și asimetric”, și în interiorul acestuia toate actele teroriste sunt considerate a fi adevărate „acte de război”.

Din acest considerent, dacă anterior atacurilor teroriste fără precedent comise asupra teritoriului S.U.A., terorismul era perceput doar ca un simplu conflict armat, cu precizarea că acesta avea capacitatea de a declanșa o confruntare militară majoră, ulterior date de 11 septembrie 2001, terorismul a reușit să se metamorfozeze, acesta transformându-se până la stadiul de „nouă formă de război”, formă care însă dispune de o capacitate deosebită de a genera o infinitate de probleme, ale căror consecințe sunt aproape imposibil de prognosticat.

Urmare a atacurilor fără precedent ce au fost comise pe teritoriul american, marile state ale lumii au luat decizia de a se înscrie într-un război, ce este considerat a fi fără precedent, cu terorismul global, tot mai numeroasele acțiuni ale sale putându-se derula și manifesta pe o infinitate de fronturi, ce se găsesc cu precădere în tot mai desele zone de conflict de pe mapamond, zone în care se ascund, antrenează ori acționează teroriștii moderni.

Ulterior momentului septembrie 2001, se remarcă faptul că atât starea geopolitică, cât mai ales cea geostrategică au înregistrat multiple fluctuații nu numai la nivel regional, ci și pe plan internațional, marea majoritate a acestora determinând consecințe nebănuite pe termen lung.

În plus, se remarcă și o accentuare deosebită a tot mai numeroaselor decalaje economice și tehnologice sesizate periodic între statele lumii, în vreme ce acutizarea exponențială pe care a cunoscut-o fenomenul globalizării a reușit să atragă după sine și o multiplicare fără precedent a gradului de complexitate ce este specific mediului de securitate regionale, dar și național.

Pe plan global, în actualul context sesizat anterior, se poate afirma cu certitudine faptul că securitatea statelor lumii este una deosebit de fragilă, mai ales pe fondul modificărilor majore sesizate pe scena politică în ultimele luni, cărora li se adaugă ultimele atacuri teroriste ce au lovit marile state europene. Tot mai frecventele acțiuni ale teroriștilor, acțiuni ce, din păcate, se dovedesc a fi tot mai neconvenționale, pot să influențeze în mod deosebit nu doar relațiile sensibil echilibrate, stabilite prin eforturi deosebite între statele lumii, ci mai ales stabilitatea destul de precară, sesizată în acest moment la nivel global.

Statele Unite ale Americii, prin alegerea noului președinte, Donald Trump, au dat startul unei noi abordări, în paralel menționându-se poziționarea într-o permanentă alertă, reacție firească la tot mai numeroasele grupări și organizații teroriste, ale căror acțiuni se remarcă periodic.

În actuala societate, fenomenul terorismului se remarcă cu precădere pe teritoriile statelor mai dezvoltate ale lumii, în care, din păcate, accesul la tot mai sofisticatele arme existente pe piața neagră este cu mult mai facil (cum ar fi cazul Franței, al Spaniei, Germaniei, al Marii Britanii, al Italiei, etc). Și în acest context, fenomenul migrației, ce s-a manifestat în mod deosebit în ultima perioadă pe teritoriul Uniunii Europene, contribuie esențial la amplificarea riscurile și a amenințărilor ce pot fi determinate de către terorism.

Acest fapt este posibil mai ales prin prisma exodului cetățenilor originari din statele Orientului Mijlociu, exod ân cadrul căruia se permite accesul pe teritoriul marilor state europene și a persoanelor ce fie sunt simpatizante fie membre ale unor grupări/organizații teroriste.

Terorismul actual este perceput ca fiind un război de ultimă generație, conflict ce se anunță a fi destul de dificil de câștigat, el derulându-se prin intermediul tot mai numeroaselor mijloace convenționale și/sau de tip neconvențional, și generând, respectiv dezvoltând în rândul populației majoritare nu doar panica, ci și teroarea.

Actualul fenomen terorist tinde să se manifeste cu precădere pe verticală, în vreme ce complexul informațiilor, al tehnologiilor, ca și cel al atacurilor/operațiunilor specifice se detașează prin asimetrie. În contextul contemporan, întreg mapamondul este expus în orice moment oricărei forme de manifestare a terorismului, în ciuda tot mai numeroaselor și dure măsuri ale autorităților, acesta reușind din păcate să își atingă scopul.

În cadrul prezentei lucrări, denumite „Aspecte specifice ale terorismului internațional la început de secol XXI”, se va face o trecere în revistă a principalelor evenimente sesizate în ultimii ani pe scena internațională, o atenție specială acordându-se studiului de caz, studiu în cadrul căruia se va analiza cazul celebrei organizații Brigăzile Roșii, ai căror foști membrii au reușit în ultimii ani să se convertească la mahomedanism, islamul devenind alternativa de manifestare a propriilor acțiuni de teroare.

CAPITOLUL 1. TERORISMUL MODERN

1.1 Momentul 11 septembrie 2001 – „momentul zero” al redefinirii terorismului modern

Secolul XXI reprezintă, din nefericire, pentru întreg globul momentul în care s-a declanșat redefinirea conceptului terorismului, iar 11 septembrie 2001 este considerată, pe buna dreptate, un punct de cotitură în cadrul istoriei recente a lumii.

Atentatele teroriste de o violență deosebită ce au zguduit din temelii cel mai putermic stat al lumii, S.U.A., au fost comise de 19 membrii ai renumitei organizații teroriste Al-Qaeda, ca urmare a acestora fiind ucise aproximativ 3.000 de persoane, în vreme ce alte câteva mii au fost rănite grav. Coșmarul populației americane s-a declanșat la ora 08:45, când o aeromavă ce fusese deturnatî în aer de câțiva teroriști a reușit să lovească în plin Turnul de Nord al complexului de clădiri W.T.C. (respectiv World Trade Center). Iar după numai câteva minute, o altă aeronavă, la bordul căreia se aflau alți teroriști, membrii ai organizației anterior menționate, a reușit să lovească în plin și Turnul de Sud al aceluiași complex de clădiri, complex în care se aflau în acel moment peste 50.000 de persoane la muncă.

Ambele turnuri s-au prăbușit la scurt timp din momentul impactului, iar sub grămezile imense de moloz au murit mii de persoane. Ulterior, o altă clădire ce avea 47 de etaje și care făcea parte tot din complexul WTC (respectiv clădirea cu nr. 7), clădire aflată la peste 100 de metri față de Turnul de Nord, s-a prăbușit, ea fiind asigurată pentru imensa sumă de 7 miliarde de dolari.

În aceeași zi, 11 septembrie 2001, alți câțiva membrii ai Al-Queda, au reușit, procedând în mod asemănător, să deturneze alte două aeronave, una căzând peste o aripă a clădirii Pentagonului, în vreme ce a doua s-a prăbușit pe un câmp din teritorul sudic al statului Pennsylvania.

Incidentul din septembrie 2001 reprezintă în opinia mai multor specialiști un moment de cotitură al terorismului modern, care ulterior a devenit așa numitul „război neconvențional și asimetric”, toate actele comise de membrii ori simpatizanții unor grupări teroriste fiind definite de către autorități ca fiind „acte de război”.

Pe bună dreptate se apreciază că, dacă înaintea comiterii atacurilor teroriste asupra celui mai puternic stat al lumii, terorismul era privit drept un conflict armat, acesta având capacitatea generării unei confruntări militare, după momentul septembrie 2001 terorismul s-a redefinit, el ajungând să fie perceput drept „noua formă de război”, ce se caracterizează printr-o capacitate deosebită de acțiune, ale cărei efecte, ca și consecințe sunt destul de dificil de prognosticat.

1.2 Tendințe ale terorismului secolului XXI

În actuala societate, terorismul este perceput ca fiind cea mai extremă formă dedicată manifestarii diveselor conflictele (acestea încadrându-se în categoria IV-a), în fruntea listei diverselor amenințări actuale, ele având capacitatea determinării un complex de efecte desoebit de devastatoare, reflectate nu doar asupra mediului de securitate, ci și asupra cetățenilor.

Din nefericire pentru securitatea tuturor statelor lumii, în ultima perioadă s-a remarcat faptul că un număr tot mai mare de organizații teroriste au reușit să se asocieze cu diverse grupări de natură infracțională, ulterior constatându-se că atât forța, cât mai ales puterea acestor organizații au reușit să se multiplice în mod deosebit și într-o perioadă extrem de redusă.

De asemenea, cele mai multe dintre atentatele teroriste care au fost comise în ultimele luni nu s-au mai încadrat în tiparele „standard”, teroriștii începând să utilizeze, pe lângă diverse dispozitive nucleare, respectiv arme biologice, și material explozibil de ultimă generație (acesta fiind recunoscut pentru imensa putere de distrugere), ca și viruși ce au fost anterior modificați în cadrul unor laboratoare clandestine ori chiar autovehicul, cum a fost în cazul ultimelor atentate teroriste ce au zguduit atât capitala Franței (atentat comis chiar îm ziua națională), cât și capitala Marii Britanii.

Nu trebuie omis nici mediul online, în cadrul căruia teroriștii reușesc cu succes să se promoveze atât pe ei, cât și grupările, respectiv cauzele din care fac parte, mediul online ce permite lansarea unor mesaje ce au un conținut amenințător, în modul acesta încercându-se inducerea, respectiv propagarea extrem de rapidă și de eficientă la nivelul unui număr mare de persoane, a fricii, panicii, ca și a terorii.

Acesta este motivul pentru care într-un timp relativ scurt, prin intermediul tehnologiei comunicației de ultimă generație, teroriștii reușesc să genereze în rândul marii majorități a populației diverse sentimente contradictorii, sentimente de nesiguranță, dar și de instabilitate.

În domeniul dedicat scopurile, ca și particularităților ce se află la baza dezvoltării exponențiale pe care au cunoscut-o importanța și puterea mediului online în interiorul diverselor grupări/organizații teroriste din întreaga lume, se remarcă nu doar pregătirea tot mai numeroaselor atacuri teroriste (atacurile cybernetice sunt sesizate cel mai frecvent), ci și organizarea complexă a acestora, incluzând mobilizarea membrilor organizațiilor, ca și a adepților.

În lumea în care puține sunt persoanele care nu au reușit să își facă un cont în cadrul diverselor rețele de social-media, meniul online a reușit să devenă un aliat extrem de prețios al teroriștilor, și asta ca urmare a:

Modalității extrem de facile de accesare, oricare ar fi locația, cu singura condiție impusă – o conexiune la internet, această conexiune fiind și ea caracterizată de un nivel ridicat de mobilitate

Tot mai numeroaselor deficiențe ce sunt remarcate în cadrul legislativ, cu precădere în domeniul ce este special dedicat reglementării diverselor comportamente ce sunt sesizate în întreg mediul online

Unui controlul total inadecvat

Unor costuri deosebit de reduse, percepute atât pentru conceperea unei imagini la nivelul mediului online, cât mai ales pentru dezvoltarea ulterioară a acesteia în cadrul social media

Unui grad anonim (deseori acesta este cvasi-anonim), ce caracterizează toate comunicările

Unor fluxuri extrem de rapide ce permit transmiterea unui număr de informații practic nelimitat

Audienței deosebit de mare ce se remarcă în marea majoritate a regiunilor geografice de pe glob, mai ales când este vorba despre social media

Unei creșteri de tip exponențial, remarcată la nivelul numărului total al utilizatorilor de online

Cei mai mulți dintre teroriștii actualei societăți se arată tot mai mult interesați de mediul online, fenomen cauzat de mai mulți factori, identificați de specialiștii în domeniu, respectiv:

În opinia lui Furnell &Warren teroriștii preferă să uzeze în mod constant de mediul online deoarece :

Astfel își pot face propagandă gratuită

Au posibilitatea de a da curs publicității, aceasta putându-se aduce o multitudine de avantaje tactice, dar și financiare

Le conferă posibilitatea de a colecta diverselor fonduri, ce sunt absolut necesare în cadrul activității derulate, indiferent că este vorba de logistică sau de dotare

Astfel reușesc să ofere opiniei publice o nformarea constantă, în paralel cu distribuirea diverselor informații special dedicate adepților, ca și fanilor organizației

Au posibilitatea diseminării unor informații diverse

Pot să inițieze și să dezvolte o comunicare extrem de rapidă, aceasta realizându-se în condiții destul de sigure

Fred Cohen consideră că internetul este tot mai frecvent utilizat de organizațiile teroriste pentru:

Realizarea diverselor acțiuni dedicate planificării unor atentate teroriste

A derula diverse acțiuni de tip financiar, acțiuni ce sunt indispensabile oricăror activități teroriste (în această categorie este încadrată și colectarea de fonduri, respectiv donațiile)

Coordonarea diverselor acte și acțiuni teroriste, ca și pentru derularea unor numeroase operațiuni ce sunt specifice terorismului, indiferent de formele de manifestare ale acestuia

Derula diverse acțiuni ce pot avea o tentă politică, ca și pentru derularea unor acțiuni de natură propagandistică

În opinia lui Timothy L. Thomas membrii diverselor organizații teroriste folosesc diversele facilități pe care le regăsesc în mediul online pentru :

A reuși să-și prezinte identitatea personală, respectiv identitatea organizației/grupării teroriste din care fac parte

A aduce la cunoștința opiniei publice diverse scopuri și obiective urmărite

A derula numeroase acțiuni de natură propagandistică

A reuși să comunice cu un număr cât mai mare de persoane, această comunicare fiind nu doar destul de sigură, ci mai ales una anonimă, respectiv acoperită

A induce panica, teama, sa și frica în rândul populației ce este considerată drept țintă ori a populației care a fost deja atacată, respectiv afectată de vreo acțiune de tip terorist

A derula diverse activități de natură financiară – în cadrul acestei categorii sunt incluse și donațiile, ca și acțiunile dedicate colectării fondurilor, ce sunt absolut necesare în derularea activităților teroriste

A reuși să coordoneze, să susțină ori să comande diverse atacuri teroriste în cele mai diverse zone ale lumii. În situația organizațiilor teroriste renumite, se constată că mediul online este folosit mai ales pentru realizarea unui control strict și eficient al acțiunilor, respectiv atentatelor teroriste

A atragere, a fideliza și a mobiliza într-un mod cât mai eficient adepții unei organizații/grupări, ca și pe simpatizanți

Procesul de recrutare a unor noi adepți

Obținerea, respectiv colectarea diverselor informații ce se pot dovedi a fi foarte utile în organizarea viitoarelor atacuri teroriste ce sunt planificate cu atenție și minuțiozitate

A reuși sustragerea diverselor informații, respectiv date pe care le pot utiliza ulterior

Modificarea, respectiv manipularea unor informații diverse ce sunt date publicității marii majorități a populației, prin intermediul mediului online

A reuși utilizarea într-un mod ofensiv a diversele tehnici ce sunt dedicate ăn special manipulării maselor largi de populație

A induce dezinformarea în rândul populației

De asemenea, conform opiniei exprimată de G. Weimann, membrii grupărilor teroriste obișnuiesc să uzeze frecvent de mediul online pentru :

A determina un potențial război de tip psihologic, război ce are capacitatea de a determina potențiale victime în cazul atacurilor teroriste ulterioare

A iniția și implicit dezvolta o continuă propagandă în rândul populației

A recruta noi adepți în cadrul organizației teroriste

A identifica, respectiv pentru a distribui diverse informații ce le pot fi deosebit de utile în cadrul complexului de activități pe care aceștia le inițiază, respectiv le derulează constant

A reuși să colecteze diverselor fonduri necesare finanțării activităților derulate

A reuși să-și instruiască adepții din diversele zone ale unei regiuni/continent

A realiza o informare extrem de rapidă și mai ales sigură în rândul diverșilor simpatizanți, respectiv al adepților

A stabili diverse contacte cu membrii/simpatizanții unor grupări/organizații teroriste, ca și pentru a intra în contact cu potențialii adepți

A planifica și coordona diversele acțiuni specifice activității teroriste

Așa cum, cu facilitate se poate remarca, cele mai multe dintre motivațiile anterior prezentate prezintă diverse elemente comune, și asta deoarece membrii organizațiilor teroriste care folosesc și/sau acționează constant în mediuk online deosebit de vast, au numeroase obiective pe care le urmăresc, respectiv scopuri, toate implicând un nivel special de pregătirea persoanelor din interiorul grupărilor teroriste, denumite persoane „de execuție”, ce implică utilizărea unor tehnici și metode destul de sofisticate.

În ultimii ani, tot mai numeroasele analize realizate de specialiștii în domeniu, au reușit să evidențieze faptul că în domeniul special dedicat pregătirii gradului de pregătire aferent membrilor grupărilor teroriste ce utilizează în mod frecvent mediul online sunt sesizate mai multe aspecte, dintre care amintim doar:

Marea majoritate a acestora au urmat și implicit au absolvit cursurile unor renumite universități, iar mulți dintre aceștia sunt și absolvenții studiilor doctorale

Sfera ideologică este principala motivație ce stă la baza determinării afilierii la diverse grupuri, respectiv organizații teroriste

În plus, nu în puține cazuri a fost sesizat faptul că organizațiile, respectiv grupările de teroriști obișnuiesc să apeleze în mod constant la diversele servicii profesionale ce sunt oferite contra cost de cunoscuți hackeri (cu mențiunea că tarifele ce sunt percepute de aceștia deseori sunt fabuloase), astfel inițiindu-se diverse atacuri teroriste de tip cybernetic, ale căror scopuri și ținte sunt stabilite cu maximă precizie.

În cele mai multe situații aceștia sunt folosiți și cu scopul de a obține o serie întreagă de informații, ce se dovedesc a fi utile în documentarea, în inițierea, ca și în planificarea, respectiv realizarea atacurilor teroriste.

Realitatea sesizată în ultima perioadă, mai ales la nivelul continentului european, vine să ne confrime încă o dată, din păcate, că, chiar dacă semnale de alarmă și atenționările sunt numeroase, iar măsurile de securitate extreme, membrii grupărilor teroriste reușesc în marea majoritate a situațiilor constatate să le ia prin surprindere pe autorități, acestea demonstrând că nu dețin încă de abilitatea de a reuși să intervină și înaintea comiterii unor atacuri teroriste, respectiv pentru prevenirea acestora, și numai după comiterea atentatelor, așa cum se întâmplă în marea majoritate a cazurilor.

Se poate afirma cu certitudine că terorismul contemporan este cea mai gravă amenințare îndreptată împotriva securității tuturor statelor lumii, ultimele atacuri teroriste ce s-au semnalat în state importante ale Uniunii Europene (Franța, dar și Marea Britanie) reușind să îl transforme într-o amenințare de tip trans-național, ale cărei implicații, riscuri, dar și efecte și implicit consecințe sunt incomensurabile pe termen lung.

Atentatele teroriste ce au fost comise în ultimele luni, cu precădere pe teritoriul Uniunii Europene (ultimul atac fiind în capitala Marii Britanii), vin să scoată în evidență faptul că diversele forme de manifestarea terorismului contemporan sunt în mod direct influențate mai ales de actual fenomen al migrației ilegale, fenomen sesizat în ultima perioadă la nivelul întregului teritoriul al continentului european.

Numeroasele atentate teroriste, ce se caracterizează prin forme atipice de manifestare, au capacitatea de a transforma realitatea contemporană în ceea ce reprezintă reflectarea aproape ideală a diverselor prevestiri ce îi aparțin politologului Samuel P. Huntington. Acesta, în cadrul lucrării sale, denumite „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale”, aduce în discuție sfîrșitul lumii, acesta fiind perceput drept impactul unui război iminent derulat între cele două entități contradictorii, respectiv civilizația occidentală și respectiv civilizația lumii musulmane.

Realizând o analiză deosebit de laborioasă, autorul anterior menționat ajunge la concluzia că, în situația în care la nivelul continentului european, ca și pe teritoriul Americii de Nord se va reuși dezvoltarea diverselor forme ale integrării politice, ca și ale integrării economice, ce sunt dedicate completării unei colaborări în domeniul controversat al securității, dar și în cadrul cunoscutei Alianțe Nord-Atlantice, există posibilitatea de a se dezvolta o etapă ce este denumită etapa „euro-americană”, aceasta având capacitatea de a genera o multitudine de influențe ce se vor manifesta la nivelul întregii politici internaționale.

Iar în lumina celor mai recente atentate teroriste care au fost comise pe teritoriul unor state din cadrul Uniunii Europene, aspectul anterior menționat pare să se contureze tot mai mult, colosul euro-atlantic făcând eforturi pentru a defini un front comun ce este îndreptat împotriva numeroaselor atacuri și amenințări de tip terorist, ce își originea în islamism.

Nu în ultimul rând, se impune a se menționa și puternica Federație Rusă, statul ce s-a desprins din fosta Uniunii Sovietice și care în ultimele luni a dovedit de mai multe ori tendința auto-revendicării în cadrul tot mai numeroaselor conflicte sesiate la nivelul scenei occidentale.

Ca urmare a recentei divizări sesizată la nivelul blocului occidental (în această categorie fiind inclus și mult-mediatizatul conflict sirian, deosebit de sângeros), ce pare a se înscrie în categoria dedicată complexului numeroaselor consecințe ce au fost determinate de imensul fenomen al migrației ilegale, se impune acordarea unei atenții deosebite declarațiilor liderilor celor mai puternice state ale lumii, care apreciază că atentatele teroriste reprezintă crime ce sunt îndreptate împotriva întregii umanități.

Pericolul cel mai mare care poate să fie sesizat ca urmare a vastului complex de idei, de reacții, de strategii și de abordări, ce sunt adoptate în mod periodic la nivel internațional, poate exceda în depășirea limitelor care au fost deja acceptate de specialiști, în domeniul dedicat diverselor forme de tip extremist specifice islamismului, acestea manifestându-se cu precădere prin intermediul terorismului contemporan.

În tot acest context poate fi inclusă și mișcarea jihadistă (în special renumitele organizații teroriste Al Qaeda, ca și I.S.I.S.), dar și populația de origine musulmană și care care nu are absolut nici legătură cu sângeroasele acțiuni ale membrilor grupărilor teroriste, acțiuni condamnabile în orice context, ele fiind în poziții antagonice cu principalele fundamente ale religiei.

Cele mai recente și din păcate sângeroase atentate teroriste, comise în ultimele luni pe teritoriul diverselor state europene sunt percepute în acest moment ca fiind o consecință firească a așa-numitei globalizări a fenomenului terorist. Și toate acestea se derulează în contextul în care cei mai mulți dintre analiști apreciază că o civilizație puternică are capacitatea să se definează cel mai bine prin intermediul propriiilor religii.

Nu în ultimul rând, se remarcă și opiniile specialiștilor ce fac trimiteri la o așa-numită „cruciadă” a islamului, aceștia reușind să facă o paralelă între evenimentele derulate recent și vechile cruciade. În acest sens, se pornește de la ideea că factorul de natură religioasă are capacitatea de a deține un rol primordial la nivelul civilizației islamice, iar activismul politic, ce dispune de capacitatea manifestării prin intermediul diverselor mijloace de acțiune, caracterizate de o violență extremă, este numai o caracteristică importantă a fundamentalismului de tip religios.

CAPITOLUL 2. TIPOLOGIA FENOMENULUI TERORIST. MOTIVAȚIILE TERORIȘTILOR

Datorită numeroaselor controverse ce au fost sesizate de-a lungul ultimilor ani în domeniul dedicat definirii actualului fenomen terorist, s-a sesizat o orientare a specialiștilor asupra identificării diverselor forme prin care acesta se manifestă, respectiv a clasificării acestora. În context general, și clasificările formelor de manifestare a terorismului sunt numeroase, ceea ce atrage și tipologii pe măsură, tipologii la bază cărora se află diverși indicatori, aceștia fiind direct influențați de gradul complexității specific analizei ce este realizată.

Conform Departamentului de Stat al Statelor Unite ale Americii, fenomenul terorismului contemporan poate fi:

De tip organizațional – este preferat de către grupurile mici, grupările teroriste de tip trans-național, omogene, grupări care nu reușesc să își atragă un anumit sprijin popular. Din acest considerent, pentru a reuși să-și facă influență, aceste grupări folosesc violența – cel mai bun exemplu este cel al organizației teroriste spaniole E.T.A., dar și exemplul grupării teroriste Celulele Combatante Comuniste din Belgia

\Terorism sponsorizat – are în vedere sprijinul acordat de anumite state (se remarcă în special Iranul, Siria ori Libia, etc) diverselor organizații teroriste de natură regională ori chiar trans-națională. Acest sprijin include nu numai încurajarea acestor grupări teroriste, ci și finanțarea acestora, ca și în acordarea unei asistențe logistice, respectiv acordarea de asistență în pregătire, în instruire, acordarea de adăpost, etc

Terorism ce este practicat în contextul unor anumite insurgențe – acest tip de terorism se remarcă la rebelii politici ori la rebelii etnici, diversele acțiuni teroriste ale acestora fiind deseori acțiuni de gherilă sau chiar acțiuni de tip paramilitar

Marea majoritate a specialiștilor militari, ce fac parte din corpul logistic dedicat pregătirii anti-teroriste în cadrul Statelor Unite ale Americii, consideră că actualul fenomen terorist poate fi catalogat prin prisma diverselor grupări teroriste practicante, cea mai bună delimitare fiind realizată de către renumitul Frederick J. Hecker:

Activitatea teroristă ce este practicată de către diverși cruciați – în cadrul acestei categorii se remarcă teroriștii ale căror acțiuni sunt motivate prin prisma politică (în această categorie pot fi incluse Brigăzile Roșii, gruparea I.R.A. sau gruparea O.E.P.), ca și unele grupări extremiste ce acționează în baza unei motivații politice – cum ar fi gruparea Khmerii Roșii, gtuparea Tupac Amaru, ca și gruparea Celulele Combatante Comuniste

Activitatea teroristă ce este practicată de către persoane criminale, acestea având în vedere doar scopuri personale – în această categorie sunt incluși teroriștii ce fac parte din unele bande criminale, cărora li se adaugă și organizațiile criminale care în mod spontan înțeleg să acționează sub imperiul terorii – cazul Yakuzei ori al Mafiei

Activitatea teroristă ce este practicată de către persoane diagnosticate ca fiind instabile psihic

O catalogare interesantă a fenomenului terorist ne oferă și George Levasseur, acesta având în vedere, pe lângă scopul ce este urmărit de către teroriști, și criteriul prin care aceștia acționează, delimitând:

Terorismul ordinar – acest gen de terorism se caracterizează printr-o serie întreagă de acte de violență deosebită, acte ce sunt comise fie în mod individual, fie la nivel de grup. Toate aceste acte nu au drept principal scop obținerea diverselor obiective de natură politică, ci vizează doar obținerea unor numeroase avantaje, marea majoritate a acestora fiind materiale

Terorismul politic – acest gen de terorism se remarcă printr-o serie de obiective politice, cele mai frecvente forme de manifestare incluzând răpirile de persoane, dar și asasinatele

Terorismul de stat – acest gen de terorism se remarcă prin acțiunile venite din partea state care au în vedere diverse scopuri politice, pentru obținerea acestora folosindu-se numeroasele metode ce sunt specifice acțiunilor de instaurare a terorii

Și fostul director al I.A.S.C. (Institutul American de Studierea Conflictelor), Brian Crozier, a reușit să facă de delimitare a fenomenului terorist, pe care îl clasifică ca fiind:

De tip diversionist – el urmărind nu doar intimidarea și demoralizarea anumitor autorități, ci mai ales o promovare a imaginii proprii

De tip coercitiv – el are în vedere demoralizarea deosebită a marii majorități a populației civile, ca și o diminuarea considerabilă a încrederii pe care populația o are în autorități

De asemenea, și Karl A. Seger a identificat formele de manifestare a actualului fenomen terorist, pe care l-a împărțit în:

Terorismul ce este practicat de diversele grupuri teroriste ce primesc sprijin din partea unui stat

Terorismul ce este practicat de unele grupuri teroriste care nu au sprijinul nici unui stat

Terorismul practicat de grupuri teroriste aflate sunt patronajul unui stat

Actualul fenomen al terorismului se evidențiază în actuala societate, in diversele sale forme de manifestare ce se resimt la nivelul marii majorități a statelor lumii, indiferent de gradul dezvoltării acestuia. Iar în acest context se remarcă un complex al amenințărilor îndreptate împotriva stabilității și siguranței globale, cum ar fi:

Ușurința cu care pot fi procurate și mai ales folosite armele de distrugere în masă, acestea fiind utilizate de teroriști în diversele lor acțiuni dedicate atingerii unor scopuri impuse

Elaborarea, planificarea, pregătirea, ca și realizarea unor acțiuni teroriste ce au ca și ținte numeroase obiective strategice de stat și scopuri diverse. Polarizarea atenției teroriștilor moderni vizează diversele baze nucleare ale statelor lumii, unele baze militare, dar și laboratoarele chimice, respectiv laboratoarele biologice, toate acestea fiind vizate pentru distrugere, vandalizare ori sustragerea unor arme de distrugere în masă, a armanentului nuclear, a armamentului chimic ori a armamentului biologic.

Diversele reacții, precum și acțiunile de răzbunare ce sunt îndreptate împotriva unor anumite state și/sau împotriva populațiilor din acestea, statele vizate fiind cele care în mod public au optat pentru a combate terorismul ori care nu fac parte din diversele alianțe de tip anti-terorist

O intensificare constantă a diverselor acțiuni de tip anti-terorist în cadrul statele ce se arată preocupate de eradicarea flagelului crimei organizate ori de eradicarea fenomenului traficului de droguri, ambele reprezentând surse puternice de finanțare pentru cea mai mare parte din organizațiile teroriste

Acțiunile teroriste ce sunt îndreptate cu precădere împotriva siguranței mediului, ele urmărind o provocare a unor reale catastrofe ecologice. Toate aceste atacuri pot să vizeze distrugerea barajelor ce sunt poziționate în locații strategice, ca și deversarea, respectiv contaminarea unor deșeuri toxice și/sau deșeuri radioactive în anumite zone ce sunt catalogate drept importanță strategică vitală

Acțiunile ce sunt îndreptate împotriva diverșilor lideri politici cu influență în marea majoritate a regiunilor lumii, aceștia reușind, prin intermediul diverselor acțiuni ori ideologii să aducă atingeri majore la nivelul fenomenului terorist (la modul general), în mod special fiind vizate diverse organizații teroriste

Determinarea unor numeroase diversiuni ce sunt realizate cu precădere în spațiile publice ori în diverse locații catalogate ca fiind de importanță strategică, scopul principal avut în vedere constând în amplificarea stării de teamă, a stării de instabilitate, de frică, precum și a stării de nesiguranță

Atentatele teroriste ce sunt realizate cu bombe de tip artizanal, cu mașini capcană (acestea intensificându-se în ultimele luni) ori cu diverși explozivi plastici moderni, atentate realizate în spațiile publice supra-populate (respectiv gări, metrou, marile piețe, reuniuni și conferințe de amploare) membrii grupărilor teroriste preferând mai ales evenimentele în cadrul cărora își anunță prezența și reprezentanții ai mass-mediei (astfel multiplicându-se impactul resimțit și ulterior transmis marii majorități a populației)

Atentatele teroriste ce vizează sistemele de comunicații ale diverselor state ale lumii, ca și o distrugere, respectiv o virusare ireversibilă a complexelor baze de date aferente principalelor instituții financiare internaționale, respectiv defectarea ori distrugerea numeroaselor sisteme de control ultra-moderne, respectiv sisteme de comandă

În actualul context, se poate afirma că terorismul a reușit să se transforme într-o armă strategică veritabilă, principalele amenințări la adresa omenirii fiind constituite în principal din diversele forme de manifestare ale terorismului, terorismul kamikaze, terorismul chimic, terorismul biologic și nuclear, etc.

Printre principalele cauze care au dus la o amplificare fără precedent a formelor de manifestare sesizate la actualii teroriști, se remarcă:

Tot mai numeroasele și frecvente conflicte de tip social, ce sunt sesizate pe teritoriile diverselor state ale lumii, multe dintre acestea fiind determinate de situațiile interne controversate, incluzând extremismul, rasismul, politica, religia, xenofobia, ca și unele probleme de natură economică sau chiar naționalismul

Accentuarea pe plan internațional, cât mai ales la nivel intern, a așa-denumitului terorism de stat, ce implică diversele finanțări încasate de diversele grupări teroriste/organizații teroriste sub forma mascată a unor sponsorizări venite din partea unei persoane ce are interese diverse ori chiar din partea diverselor servicii secrete ce funcționează în interiorul unui stat

O escaladare a fenomenului violențelor ce sunt sesizate în cele mai diverse zone ale globului, în paralel cu o intensificare exponențială a fenomenului privind crima organizată, cu toate formele sale de manifestare

O dezintegrare a diverselor forțe armate ce au provenit din ex-statele socialiste din zona Europei de Est

Frecventele conflicte militare, respectiv politice care se remarcă în tot mai multe state și zone, acestea fiind determinate/motivate de o multitudine de interese (cele mai multe financiare), ca și de lupta pentru supremație, respectiv putere

O creștere exponențială a gradului specific de sărăcire a populației, în paralel cu o slăbire accentuată sesizată la nivelul diverselor economii ale statelor lumii, cu toate implicațiile ce decurg din aceasta, de la inflații și creșterea nivelului șomajului, la diminuarea drastică a nivelului de trai al populației majoritare

O accentuată expansiune a fundamentalismului islamic, care se remarcă mai ales în contextul fenomenului recent al migrației ilegale

Diversele conflicte interne dedicate cu precădere înlăturării diverselor reginuri politice din unele zone ale lumii

Accentuarea lipsei de organizare la nivelul intern al instituțiilor ce au diverse atribuții directe în domeniul dedicat identificării, respectiv al combaterii actelor de natură teroristă

Dezvoltarea deosebită remarcată la nivelul comunicării între diferitele organizații și grupări teroriste, cu tot mai numeroasele organizații criminale, natura convingerilor și a ideologiilor fiind complexă și deseori foarte diferită

În categoria dedicată motivațiilor ce au capacitatea ca la un moment dat să determine escaladarea fenomenului terorist, pot fi incluse:

Motivațiile de natură psihologică – Acestea derivă din complexul insatisfacțiilor de tip personal, ce sunt sesizate nu doar în planul vieții personale, ci mai ales în cadrul carierei marii majorități a membrilor diverselor grupări teroriste, ceea ce face ca o parte dintre aceștia să înceapă să își identifice o parte dintre rațiuni în interiorul actelor comise. Se cunoaște că în marea majoritate a organizațiilor teroriste, diversele motivații proprii de ordin anti-social sunt proiectate în mod conștient sau nu și asupra membrilor, aceste organizații având în permanență tendința atribuirii către orice persoană din exteriorul organizației intenții distructive, respectiv malefice. La modul concret, cei mai mulți dintre membrii grupărilor teroriste nici măcar nu dispun de capacitatea de a conștientiza că ar putea exista și posibilitatea că percepțiilor lor să fie greșite, eronate, ei apreciind că toate răspunsurile, opțiunile, ca și argumentele ce le sunt prezentate din exteriorul grupării nu prezintă nici un fel de valoare. Tot în domeniul caracteristicilor remarcate la teroriștii cu motivații psihologice se mai poate include și necesitatea de apartenență, respectiv de dorința de a face parte dintr-o anumită grupare. Așa se face că deseori simpla acceptare a acestora în interiorul unei organizații teroriste reprezintă unica motivație de acțiune, motivație superioară obiectivelor pe care le are în vedere organizația respectivă. În cazul acestor persoane, se remarcă o definire a propriului statut social prin prisma noțiunii acceptării în interiorul respectivei organizații teroriste. Din punct de vedere psihologic, toate organizațiile în interiorul cărora se remarcă o multitudine de idei naționaliste, idei anarhiste, idei extremiste și chiar idei religioase, au capacitatea de a le conferi membrilor lor un anumit sentiment de siguranță, sentimentul de apartenență, al familiei, sentimentul de protecție, respectiv de siguranță. În acest context, ideii așa-zisului „dușman” i se asociază atributul singularizării, în interiorul acestuia concentrându-se „toate relele lumii” pe care le percepe respectiva persoană. Astfel s-a reușit o conturare interesantă a tipologiei teroristului fanatic, respectiv acel terorist ce este remarcat frecvent nu doar în postura de lider, ci și în postura de executant. Membrii organizațiilor teroriste ce fac parte din cadrul acestei tipologii sunt percepuți a fi reprezentanții cei mai fideli ai diverselor valori ale unei organizații teroriste, dispunând de capacitatea deosebită de a simți, de a percepe și mai ales de a reacționa nu prin prisma propriei psihologii, ci prin prisma psihologiei comunității din care și aceștia fac parte, comunitate căreia îi apără interesele și scopurile diverse. În versiunea acestor membrii ai grupărilor teroriste, orice tip de cauzalitate, oricare ar fi gradul de complexitate al acesteia, se limitează la un unic conflict, materializat foarte bine în sintagmele „între noi și ei”, ca și „între bine și rău”. În plus, tot în interiorul diverselor organizații teroriste ce au motivați de tip psihologic, se remarcă constant și o creștere exponențială la nivelul dinamicii interioare, respectiv în interiorul acestor grupări existând în mod frecvent tendința obținerii unei unanimități, indiferent de natura, diversitatea și complexitatea opțiunilor, în paralel cu manifestarea unui nivel maxim al intoleranței, percepută în raport cu dizidenții proprii. Această ideologie reușește să ofere explicații și asupra motivului pentru care se remarcă că anumite facțiuni dizidente de natură teroristă au tendința de a se manifesta cu mult mai violent, față de manifestările frecvente remarcate la organizația teroristă din care acestea s-au desprins din diverse motive.

Motivațiile de natură culturală – Este binecunoscut faptul că întregul complex al valorilor culturale de tip tradițional dispune de capacitatea motivării diverselor acțiuni ale oricărei persoane, într-o asemenea manieră, respectiv grad încât acestea pot fi percepute, respectiv apreciate ca fiind total neacceptate în versiunea oricărui observator extern. În situația membrilor grupărilor teroriste, modul de viață în particular, ca și modul de viață general, ce reprezintă componentele de bază ale caracteristicilor culturale specifice, dispun de capacitatea de a-i influența pe aceștia într-un mod deosebit. Mai mult, în cadrul societății în interiorul căreia indivizii au permanent tendința auto-identificării prin prisma apartenenței la diverse grupuri, specialiștii au sesizat și o anumită dispoziție a acestora înspre tendința auto-sacrificării, această tendință fiind rar sesizată în restul situațiilor. Și nu de puține ori, datorită unei teme privind o potențială exterminare prin prisma culturală s-a remarcat creșterea gradului violenței manifestate de un individ, pe fondul unei experiențe anterioare ce a fost traumatizantă, această violență fiind, în percepția exterioară, absolut irațională și mai ales total nejustificată. Este cunoscut faptul că cele mai multe pe persoane devin deosebit de sensibile dacă sunt puse în fața unor potențiale amenințări îndreptate împotriva principalele valori de raportare, precum limba, apartenența la anumite grupuri, religia, ca și apartenența la stat ori apartenența la locul natal. În cazul sesizării unui potențial pericol privind pierderea unei dintre valorile anterior menționate se pot remarca numeroase reacții de auto-apărare, multe dintre ele reflectându-se la nivelul unor acțiuni ce deseori au un caracter xenofob. În opinia specialiștilor, că cea mai volatilă dintre toate valorile enumerate este religia, o potențială amenințare acesteia putându-se reflecta cu precădere nu doar la nivelul existenței prezente a unui individ, ci mai ales la nivelul unei existențe viitoare, ca și la nivelul existenței trecute.

Motivațiile de factură politică – Specialiștii consideră că aceste motivații sunt frecvent invocate în cadrul marii majorități a atentatelor teroriste, cu precădere în situația în care obiectivul principal avut în vedere constă în determinarea unor modificări de natură socială, modificări ce pot fi realizate prin intermediul utilizării forței, a fricii și nu în ultimul rând a intimidării practicată sporadic sau în masă. Astfel de motivații de factură politică se regăsesc în mod frecvent în cadrul psihologiei specifice atentatorilor politici, ca și a anarhiștilor, cercetării realizând numeroase studii în acest domeniu. În concepția unui atentator ce este motivat politic, anumite personalități marcante pe scena politică (națională, regională ori chiar internațională) este responsabilă în mod direct de bunul mers al întregii societăți, respectiv al istoriei, considerent prin prisma căruia, în vederea realizării unor modificări la nivelul societății ori la nivelul ordinii deja instalate „este suficient să tragi cu revolverul și totul se va transforma”.

CAPITOLUL 3. EVOLUȚIA FENOMENULUI TERORIST ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

Din nefericire pentru actuala societate, în ultimele luni s-a evidențiat tot mai pregnant faptul că fluctuantele tendințe ale fenomenului terorist contemporan se află în relație de interdependență cu actualul fenomen al migrației ilegale ce se manifestă cu precădere la nivelul continentului european.

Și mulți au fost cei care au apreciat că realitatea actuală pare a fi desprinsă din sumbrele prevestiri ale cunoscutului politolog, Samuel P. Huntington, în cadrul lucrării denumite „Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale” și în conținutul căreia este prevestit un final dezastruos omenirii, omenire ce este marcată de un război eminent dintre entitățile considerate a fi contradictorii, respectiv între civilizația occidentală și civilizația musulmană.

În cadrul unei complexe analize, autorul sus-menționat reușește să sublinieze faptul că, în situația în care zonele continentului european, respectiv ale Americii de Nord vor reuși să dezvolte diversele forme dedicate integrării politice și economice, pentru a se reuși completarea cooperării de securitate, (incluzând și renumita Alianță Nord-Atlantică), există riscul dezvoltării așa-numitei etape „euro-americane”, ulterior căreia ar putea fi generate o serie întreagă de influențe la nivelul întregii politicii occidentale.

Se remarcă faptul că acest aspect pare a se evidenția pregnant în ultimele luni, prin prisma recentelor atentate teroriste ce au fost comise pe teritoriul unor state ale Europei (printre care s-au numărat recent Marea Britanie, Suedia, ca și Germania), gruparea euro-atlantică încercând să facă front comun împotriva tot mai deselor amenințări/atacuri teroriste la originea cărora se află islamismul.

Ca urmare a fragmentării blocului occidental (întărit și de recentul Brexit) la care se adaugă și mult-mediatizatul conflict din Siria, ce a fost adus într-o nouă dimensiuni de către S.U.A. prin recentele reacții, viitorul context geo-politic se anunță a fi unul destul de instabil și nesigur.

Principalul pericol ce poate fi sesizat ca urmare a complexului reacții, de idei ori de strategii, ce sunt adoptate constant la nivel internațional, poate impună o depășire a limitelor ce au fost deja acceptate în domeniul dedicat formelor de manifestare ale extremismului islamic, ce se manifestă tot mai pregnant prin intermediul terorismului, având în vedere includerea în cadrul celebrei mișcări jihadiste (mai ales în bine-cunoscutele grupări teroriste, Al Qaeda și I.S.I.S.) și a marii majorități a populației de origine musulmană, populație care nu are nici un fel de legătură cu ideologia sau acțiunile teroriste, aceasta condamnând actele teroriste ce sunt comise tot mai des, acte care, de altfel, nu au nici ele nici o tangență cu principalele fundamente religioase.

I.S.I.S. (cunoscut și ca Statul Islamic) este percepută în acest moment ca fiind cea mai renumită organizație teroristă sumită, apreciindu-se că aceasta acționează sub imperiul puterii ayatollahilor. Și totuși, în contextul contemporan, se impune a se remarca normalizarea (cel puțin aparentă) a diverselor relații existente între cel mai puternic stat a lumii, S.U.A., și Iran, dar și între statul iranian și statele ce au o anumită rezonanță din cadrul cunoscutei Alianțe Nord-Atlantice. La toate acestea se adaugă și declarația lui Hassan Rohani, șeful statului iranian, care condamnă acțiunile teroriste, ceea ce ne poate duce la concluzia că inclusiv unii reprezentanți ai statelor islamice s-au aliat pentru a face front comun împotriva tot mai violentelor atacuri teroriste.

În opinia unor analiști, recentele și, din nefericire, tot mai frecventele atentate teroriste ce s-au comis pe teritoriul unor state din Uniunea Europeană nu reprezintă decât urmările firești determinate de o globalizare a fenomenului terorist. Și toate acestea în condițiile în care marea majoritate a teoriilor susțin că o civilizație puternică nu poate fi definită decât prin intermediul diverselor sale religii.

În acest context, se remarcă și opiniile unor specialiști ce analizează așa-denumita „cruciadă” islamistă, ei încercând să facă o paralelă între ceea ce se întâmplă acum și evenimentele derulate cu ocazia vechilor cruciade. Respectiv, se pornește de la ideea conform căreia factorul de natură religioasă deține un rol prioritar în cadrul noii civilizații islamice, apreciindu-se că activismul politic, ce are tendința de a se manifesta prin acțiuni din ce în ce mai violente, nu este decât principala caracteristică a fundamentalismului religios.

Se cunoaște faptul că violența politică deține capacitatea de a-și regăsi multiple forme de exprimare ce sunt deosebit de atroce, mai ales în societatea actuală, incluzând nu doar o disipare a diverselor grupări de natură extremistă în interiorul civilizațiilor occidentale, ci și o dezvoltare exponențială a acestora (respectiv o reactivare), prin intermediul tot mai numeroase avantaje ce sunt conferite în mod gratuit de tot ceea ce implică actuala social media. În acest context se remarcă și faptul că așa-numita „chemarea muezinului” nu este adresată doar celor fideli, ce sunt poziționați împrejurul tot mai numeroaselor moschei, ci ea se adresează și „fidelilor” care se află răspândiți în marea majoritate a statele lumii în așteptarea unui simplu semn.

În cazul emiterii unui anumit mesaj de factură extremistă (el putând să glorifice numeroasele fapte atribuite shahid-ului, cu referire la cei 70 de aparținători ce urmează să fie trimiși în rai, precum și la fecioarele despre care se spune că i-ar aștepta în rai), parte dintre indivizii ce trăiesc sub imperiul unor dezamăgiri (ei locuind cu precădere în cartierele mărginașe din marile orașe ale statelor lumii) îl pot percepe prin prisma ideii unei identități, acesta transformându-se în adevăratul scop al existenței lor viitoare, ei considerându-se perfect determinați să se integreze în cadrul diverselor mișcări ce reprezintă terorismul de tip jihadist.

Aceasta poate fi, de altfel, și explicația plauzibilă a exodului de persoane tinere care s-au relocat din unele state europene, în Siria ori în Irak, principalul scop avut în veder fiind înregimentarea în cadrul renumitei organizații teroriste I.S.I.S..

Cu precizarea că, spre deosebire de celebra învățătură asimilată de către credincioșii musulmani de la iman, acești indivizi ce se alătură grupării I.S.I.S., ca urmare a stimulării prin intermediul numeroasele mesaje difuzate/transmise în cadrul mediului online de diversele organizații/grupări teroriste, reușesc să devină exponenții unor mentalități pe care aproape nu le cunosc, ei fiind însă ferm convinși de lideri că trebuie să facă absolut orice este necesar pentru a reuși punerea în practică.

Pericolul deosebit este cauzat, în principal, de mediul online, în interiorul căruia informația de orice fel reușește să circule absolut liber în orice colț al lumii, oricare ar fi conținutul acesteia, teoria pe care o susține ori ideologiile promovate.

În interiorul Statului Islamic, lider de temut este nimeni altul decât celebrul Abu Bahr al-Baghdadi, care a fost inițial lider al grupării I.S.I.S, forma de reprezentare a celebrei organizații teroriste Al Qaeda, din Irak. Această renumită grupare teroristă a încercat să fuzioneze de mai multe ori cu gruparea jihadistă siriană, denumită Frontul Al Nusra, dar urmare a numeroaselor disensiuni ce au fost semnalate între părți, s-a ajuns nu la fuziune, ci la declanșarea unui conflict armat.

Susținerea deosebită de care se bucură celebra I.S.I.S. reprezintă doar unul dintre motivele principale pentru care tot mai mulți tineri din Europa și a căror origine nu este musulmană, aleg să plece în Siria ori în Irak pentru a se înregimenta în diversele organizații teroriste.

Dintre acești tineri, unii ajung chiar să se facă remarcați ca urmare a actelor de o deosebită violență pe care le comit, ei transformându-se astfel în adevărate simboluri ale așa-ziselor forțe criminale. În acest context se impune a se menționa și exemplul cunoscutului jurnalist de origine britanică, respectiv Jihadi John, el reușind să ajungă celebru în media nu pentru opiniile sale jurnalistice, ci pentru ca numeroasele decapitări pe care le-a făcut, acestea îngrozind o lume întreagă.

Din cauza valului deosebit de emigranți (fie aceștia legali ori ilegali), marea majoritate a autorităților europene s-au arătat deseori îngrijorate, în acest moment estimându-se că aproximativ zece mii de pro-jihadiști I.S.I.S. s-ar afla pe teritoriile unor state europene, u precizarea că cei mai mulți dintre aceștia nu fac parte din comunitatea musulmană.

Actualul context geopolitic ce se remarcă la nivelul Siriei, dar și în Irakul a fost modificat de atacul aerian al Rusiei (acesta determinând numeroase proteste ce au venit nu numai din partea Turciei, ci și din partea statelor importante ale lumii), la care se poate adăuga și reacția recentă a Statelor Unite ale Americii în Siria, după venirea la putere a controversatului Trump.

Ca un paradox, atacurilor forțelor armate ruse au fost nu doar intens apreciate, ci și susținute de reprezentanții statului israelian, aceștia apreciind că în perioada reacției, Federația Rusă a fost singura care a acționat/intervenit în mod eficient împotriva numeroaselor acte de violență ce au fost comise de membrii organizației I.S.I.S.

În domeniul dedicat originilor ce se află la baza fenomenului recent al migrației, fenomen ce are numeroase influențe și implicații și asupra terorismului modern, acestea par să se regăsească pe teritoriul statului sirian, ca și în zona nordică a continentului african, respectiv a unor state din Europa, evoluția ulterioară a acestuia anunțându-se a fi destul de dificilă de prognosticat, în opinia multor specialiști.

O parte dintre specialiști fac trimitere la cauze de natură primară, fenomenul migrației fiind pus pe seama numeroaselor drame umanitare ce au fost generate de conflictul deosebit de sângeros din Siria, acestora adăugându-li-se și actele deosebit de violente ce au fost comise de către membrii I.S.I.S. Și dacă în prima fază, marea majoritate a populației civile siriene a încercat să se pună la adăpost de conflictul sângeros pe teritoriile statelor învecinate, în ultimele luni aceasta a optat pentru migrația în statele europene, fără a mai ține seama de numeroasele riscuri ori sacrificii.

STUDIU DE CAZ

În cadrul Studiului de caz al prezentei lucrări, denumite „ASPECTE SPECIFICE ALE TERORISMULUI INTERNAȚIONAL LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI” se va avea în vedere analizarea activității organizației Noile Brigăzi Roșii, ce acționează pe teritoriul statului italian, cu realizarea unei scurte istorii a celebrei organizații teroriste, Brigăzile Roșii.

Istoria organizației teroriste Brigăzile Roșii

Organizația teroristă Brigăzile Roșii s-a conturat în contextul marilor mișcări studențești din Tretino, ce au avut loc în anul 1969, ea fiind fondată de principalii exponenți ai acesteia, cărora ulterior li s-au alăturat foști lideri comuniști, ca și lideri ai unor grupări extremiste ce funcționau în interiorul marilor fabrici și uzine italiene.

Principalul scop declarat al acestei grupări a fost dedicat subminării structurilor statului, liderii săi încercând să inițieze o așa numită „revoluția universală a proletariatului”. În fruntea organizației s-a poziționat, printre alții, și liderul unui grup intectual de stânga, Renato Curcio, care împreună cu Margherita Cagol, sora sa, a început să plănuiască comiterea unor atentate cu bombă în cadrul unor spații publice.

Primele acțiuni ale organizației nou-înființate au fost sesizate în primavara anului 1970, în cartierul milanez Lorenteggio, unde au fost împărțite flyere cu sigla Brigăzilor Roșii (vezi Anexa 1), se reprezenta o stea asimetrică, în cinci colțuri. În ciuda faptului că în acest moment s-a dat startul unui potențial conflict civil, pericolul nu a fost deloc conștientizat de către marea masă a opiniei publice, forțele politice, ca și organele de anchetă preferând să subevalueze o bună perioadă de timp capacitățile acestei noi grupări.

Prima acțiune a grupării teroriste a avut loc în Milano, respectiv în Piazza Zavattari, când în interiorul companiei Siemens a fost plasat un pachet de conținea explozibili, împreună cu un document în care se făcea vorbire de situația critică în care se găseau muncitorii italieni, ca și de eșiminarea „dictaturii directorilor de companii și de fabrici”.

După numai câteva luni, în Brescia, pe strada rezidențială Moretto s-a produs o explozie în garajul directorului de resurse umane al aceleiași companii Siemens, Giuseppe Leoni, la locul faptei fiind identificată sigla organizației Brigăzile Roșii.

În ceea ce privește evoluția organizației teroriste Brigăzile Roșii, aceasta pote fi structurată pe trei etape, respectiv:

Etapa propagandei armate – ce s-a derulat în perioada 1970-1974

Etapa atacurilor armate, îndreptate împotriva statului italian și a instituțiilor acestuia – etapă desfășurată între anii 1974-1980

Etapa diviziunii, respectiv a disoluției – derulată gradual, pe parcursul anilor 1981-1988, când s-a reușit evidențierea mai multor formațiuni, respectiv:

Formațiunea Walter Alasia – ramura din Milano

Formațiunea de gherilă din Roma, Torino și Napoli – respectiv Partito della Guerriglia

Brigăzile Roșii – Partidul Comunist Combatant (B.R. – P.C.C.) – Partidul Comunist Combatant

Brigăzile Roșii – Uniunea Comuniștilor Combatanți (B.R. – U.C.C.) – Uniunea Comuniștilor Combatanți

În scurt timp de la înființare, organizația Brigăzile Roșii (respectiv Brigatta Rosse – a se vedea Anexa 1) a reușit să își lărgească aria de influență, aceasta începând să stabilească contacte și să colaboreze cu alte organizații de pe continent, cele mai cunoscute fiind E.T.A sau I.R.A.

Conturată ca o grupare de extremă stânga, organizația Brigăzile Roșii s-a aflat sub influența grupului Baader-Meinhof, primele sale acțiuni constând în sabotarea unor fabrici din Milano, după care s-a trecut la jafuri (în principal a instituțiilor financiare, în vederea obținerii sumelor necesare pentru finanțare), la răpirea unor persoane persoane publice ori de influență și ulterior la comiterea atentatelor.

Gruparea teroristă Brigăzile Roșii era alcătuită din aproximativ 500 de activiști permanenți, ea bucurându-se de sprijinul a altor peste 1.000 de simpatizanți, care ori de câte ori era nevoie le asigurau membrilor organizației sprijin constând în hrană, adăpost, diverse informații, ca și căi de comunicare ori intermedierea procurării de arme.

Înființată ca o rezultantă firească a marilor proteste ale studenților ce s-au derulat în cursul anului 1969, organizația Brigăzile Roșii a reușit să marcheze scena politică italiană în deceniile VII-VIII ale secolului trecut, după care a început să se remarce un ușor declin, care a culminat cu scindarea din anul 1984, când s-au conturat:

Brigăzile Roșii – Partidul Comunist Combatant (B.R. – P.C.C.) – Partidul Comunist Combatant

Brigăzile Roșii – Uniunea Comuniștilor Combatanți (B.R. – U.C.C.) – Uniunea Comuniștilor Combatanți

În paralel cu această scindare, în interiorul organizației a început să se manifeste o criză de ideologie deosebită. Mai mult, pe fondul contradicțiilor interne, diversele operațiuni puse la cale de membrii grupării au început să înregistreze eșec după eșec, iar urmare a acestui aspect mare parte dintre lideri au ajuns după gratiile închisorilor italiene.

Modificările aduse Codului Penal au reușit să îi descurajeze pe mulți dintre membrii organizațiilor extremiste (printre care se număra și Brigăzile Roșii), principalul inamic al acestora devenind forțele de securitate italiene, astfel reușindu-se deturnarea principalului scop urmărit, respectiv de la atingerea diverselor obiective politice s-a trecut la lupta îndreptată împotriva forțelor de securitate, fie acestea forțe de poliție sau forțe ale carabinierilor.

Ulterior scindării organizației Brigăzile Roșii și arestării marii majorități a liderilor și membrilor organizației, restul simpatizanților rămași în libertate au fost luați prin surprindere de apelul făcut de patru dintre liderii aflați după gratii, care prin intermediul unei scrusori deschise și-au îndemnat foștii colegi să renunțe la „lupta armată”, ca urmare a faptului că se modificase substanțial „contextul ce permitea o continuare a confruntării armate inițiale”.

Pe bună dreptate, organizația Brigăzile Roșii este considerată de specialiști ca fiind cea mai longevivă și puternică grupare armată italiană, acțiunile acesteia reușind să marcheze istoria recentă a Italiei, cu implicații și pe plan continental, respectiv internațional. După o evoluție fulminantă, în timpul căreia au fost comise numeroase acte de teroare, la începutul anilor ’90 gruparea a început să se destrame, marea majoritate a liderilor și membrilor marcanți ajungând după gratii.

Cu toate acestea, din vechea organizație teroristă s-au desprins mai multe facțiuni, una dintre aceasta continuând să deruleze acțiuni specifice vechii structuri brigadiste.

Și astfel, Brigăzile Roșii, organizația europeană de extremă stânga în cadrul căreia se manifestase o puternică și consistentă ideologie, membrii acesteia considerându-se susținătorii și reprezentanții celei mai originale versiuni a marxism-leninismului, a ieșit din sfera de interes a autorităților italiene și internaționale, locul său fiind luat ulterior de Noile Brigăzile Roșii.

Noile Brigăzi Roșii

Spre deosebire de gruparea Brigăzile Roșii, Noile Brigăzi Roșii nu mai este adepta strategiilor de tip izolaționist, ea optând pentru comiterea unor acte violente îndreptate împotriva statului italian, respectiv asupra reprezentanților acestuia (în opinia liderilor organizației teroriste aceștia fiind „vinovați” de diverse decizii/hotărâri ale statului), acte ce veneau pe fondul unui val de nemulțumiri sociale, accentuate mai ales în cadrul fabricilor de pe teritoriul italian, ca și în universități.

În ceea ce privește recrutarea membrilor, Noile Brigăzi Roșii au început cu studenți ai Universității din Padova, membrii marcanți ai organizației începând să practice așa numitul „prozeletism brigadist” în rândul tinerilor studenți, cu distribuirea în mediile academice de renume a unor materiale ce aveau strict caracter de propagandă.

În același timp, Noile Brigăzile Roșii au început să se inflitreze și în cadrul C.G.I.L., considerat a fi cel mai mare sindicat italian (el incluzând peste 5.000 de membri), dupî distribuirea materialelor propagandistice trecându-se la racolarea adepților.

Prin prisma ideologică, noua organizație, respectiv Noile Brigăzile Roșii (ca de altfel și vechea organizație teroristă) pare a se inspira constant din celebra doctrină a marxist-leninismului, ea fiind percepută drept o grupare de tip închis, ce se bazează pe o compartimentare rigidă și ăn cadrul căreia deciziile sunt luate prin prisma diverselor strategii dedicate anihilării potențialului „adversar” ce este identificat, respectiv asociat puterii statale.

În cadrul Noilor Brigăzi Roșii, hotărârile ce privesc anumite direcții strategice ale organizației sunt denumite „rezoluții”, acestea fiind doar niște documente ce conțin diverse analize politice privind obiectivele ce sunt urmărite de organizație, ca și modalitățile prin care acestea pot fi atinse, de cele mai multe ori acestea implicând acțiunile armate.

Noile Brigăzile Roșii, respectiv B.R./P.C.C. se remarcă prin opoziția deosebită pe care o fac guvernului italian, nu numai pe plan doctrinar, ci mai ales pe cel militar, membrii acesteia opunându-se cu vehemență politicilor externe derulate de autoritățile italiene, ca și implicării în cadrul cunoscutei Alianțe Nord-Atlantice. Nu în ultimul rând, organizația s-a poziționat în repetate râmduri împotriva politicilor pe care guvernul italian le derulează în domeniul muncii.

În atenția organizației teroriste se află nu doar politicieni și oameni de știință, ci și afaceriști, scopul declarat al acesteia fiind restabilirea unor alianțe la nivelul diverselor regiuni europene și din zona Orientului Mijlociu, alianțe ce vizează „forțele anti-imperialiste și revoluționare”.

Demn de semnalat că, în ciuda faptului că Noile Brigăzile Roșii au lăudat atacul terorist fără precedent, comis de renumita grupare teroristă Al-Quaeda asupra Statelor Unite ale Americii, în luna septembrie a anului 2001, aceasta nu a fost inclusă de către Departamentul de Stat al S.U.A. pe lista grupărilor teroriste externe.

De asemenea, se impune a se preciza și faptul că, chiar dacă mare parte dintre membrii fostei grupări teroriste Brigăzile Roșii au fost fie reținuți, respectiv arestați/condamnați în perioada deceniului al IX-lea al secolului trecut, acțiunile noii organizații (respectiv B.R./P.C.C.) au reușit să comită numeroase acte violente mai ales în perioada 1999/2003, perioadă marcată de răpiri de persoane, atentate, atacuri cu bombă, jafuri (în vederea auto-finanțării), ca și trafic de armament, cu precădere în zona Orientului Mijlociu.

Conturată încă din cursul anului 1984, noua organizație teroristă a început efectiv să acționeze abia câțiva ani mai târziu, primul atentat terorist comițându-se în luna mai a anului 1999, când a fost asasinat Massimo D’Antona, consilier ministerial și profesor universitar.

Acesta a fost, de altfel, momentul în care noua grupare teroristă a reapărut efectiv pe scena social-politică a Italiei, organizația coagulându-se gradual, începând cu anul 1992, în jurul fostului nucleu ideologic ce fusese specific Brigăzilor Roșii, grupare ai căror principali membrii au fost condamnați la detenție pe viață la finele deceniului al VIII-lea al secolului XX.

Ulterior acestui atentat, membrii noii organizații teroriste reușesc în cursul lunii aprilie a anului 2001 să plaseze o bombă în cadrul clădirii în care funcționa Institutul de Relații Internaționale (respectiv în Roma), în atac nefiind, din fericire, înregistrată nici o victimă.

La aproape un an (respectiv în data de 19 martie a anului 2002), terorișii reușesc să îl asasineze și pe Marco Biagi, consilier ministerial în cadrul Ministerului Muncii din Italia, ulterior organizația fiind implicată în numeroase incidente cu echipele de intervenție anti-teroristă, într-una dintre acestea fiind împușcat un oficial al securității, ca și Mario Galesi, considerat a fi un influent lider al organizației Noilor Brigăzi Roșii.

De altfel, cele două atentate teroriste comise de noua organizație au urmat mobilul politic practicat de vechea organizație Brigăzile Roșii, ce viza atacarea reformelor ca și pe cea a reformiștilor, punctul culminant fiind atins în momentul răpirii și ulterior sechestării (pe o perioadă de 55 de zile) a liderului organizației creștin-democrate, Aldo Moro, a cărui asasinare a îngrozit o lume întreagă în anul 1978.

Urmarea incidentelor armate în care a fost implicată Noilor Brigăzi Roșii și forțele de ordine, s-a reușit identificarea și capturarea liderului Desdemona Lioce, ce era suspectat de plănuirea și asasinarea lui Massimo D’Antona, ulterior fiind reținuți și arestați alți șase membrii ai organizației. După alți doi ani, autoritățile italiene au reușit să îi identifice și ulterior rețină în Cairo pe doi dintre suspecții asasinatului comis asupra lui Aldo Moro.

Dosarele dedicate celor două atentate teroriste, comise de către membrii Noilor Brigăzile Roșii, și ale căror victime au fost Massimo D’Antona și Marco Biagi, continuă să stârnească controverse în Italia, mai ales după ce magistrații Tribunalului din Roma au anulat una dintre sentințele aplicate unui lider marcant al grupării, respectiv Cinzia Banelli, cunoscută drept „compagna So” (respectiv camarad So).

Asfel, după ce inițial primise o pedeapsă de 12 ani de închisoare pentru asasinatul a căru victimă a fost profesorului universitar Massimo D’Antona, respectiv de 10 ani cu executare pentru asasinarea consilierului Marco Biagi, Cinzia Banelli a primit doar arestul la domiciliu, după ce s-a decis să le ofere magistraților date importante din interiorul organizației teroriste (inclusiv parolele de acces la arhivele grupării) prin intermediul cărora, ulterior, au fost decriptate numeroase documente de importanță majoră.

Autoritățile au inclus-o pe Cinzia Banelli și într-un program dedicat protecției martorilor, fosta membră a grupării teroriste primind o nouă identitate și fiind relocată la o adresă necunoscută.

Demn de menționat este faptul că din toți cei șase membrii ai grupării teroriste Noile Brigăzile Roșii, implicați și respectiv condamnați pentru uciderea celor doi consilieri ministeriali, D’Antona și Biagi, numai Cinzia Banelli s-a decis să colaboreze cu autoritățile, ea declarând că încalcă așa numita „lege a tăcerii” pentru copilul său.

Se remarcă faptul că Noile Brigăzile Roșii nu reprezintă un caz izolat în cadrul fenomenului terorismului politic din Italia, de-a lungul timpului fiind cunoscută existența unor numeroase alte grupări armate ce făceau parte din extrema dreaptă, respectiv: Brigate Rosse, Azione Rivoluzionaria, Brigate Comuniste, Prima Linea, Comitati Comunisti Rivoluzionari, Barbagia Rossa, Unità Comuniste Combattenti, Gruppo XXII Ottobre, Gruppi d’Azione Partigiana, Formazioni Comuniste Armate, Formazioni Comuniste Combattenti. Nuclei Armati Proletari, Brigata XXVIII marzo, Nuclei Comunisti Territoriali, Cellule di Offensiva Rivoluzionaria, Proletari Armati per il Comunismo, Collettivi Politici Veneti, Partito Comunista Politico-Militare, Comunisti Organizzati per la Liberazione Proletaria, Reparti Comunisti d’Attacco, Movimento Comunista Rivoluzionario, Volante Rossa Martiri Partigiani, etc.

Specialiștii apreciază că, la o analiză minuțioasă, nu pot fi sesizate modificări majore între vechea organizație teroristă și Noile Brigăzile Roșii, toate diferențele remarcate fiind datorate contextului intern, respectiv contextului internațional, cu totul modificat în raport cu perioada „anni di piombo” specifică fostelor Brigăzi Roșii, la care se adaugă subevaluarea deosebită a organizației, în viziunea actualei clase politice italiene și un interes cu mult diminuat pe care mass-media îl acordă Noilor Brigăzile Roșii.

Cu toate acestea, organizația teroristă Noile Brigăzile Roșii poate reprezenta un deosebit pericol pentru stabilitatea Italiei, mai ales în contextul ultimelor luni, când se remarcă o exacerbare a fenomenului terorismului internațional, la nivelul statelor din Uniunea Europeană, căreia i se adaugă și fenomenul migrației ilegale, ce pare scăpat de sub control.

Organizația teroristă Noile Brigăzile Roșii a reușit să se contureze și ulterior dezvolte ca urmare a infiltrării în cadrul diverselor mișcări sindicale ale muncitorilor italieni a așa-numiților „filo-brigadiști”, căreia i s-a adăugat o așa-zisă apartenență la mișcările de gen No Global, ca și contextul relansării Frontului combativ anti-imperialist, prin intermediul căruia se are în vedere o reorganizare la nivel mondial a terorismului contemporan.

Din păcate, în societatea modernă, terorismul brigadist (ce a bulversat un întreg continent prin actele violente comise în ultimele decenii ale secolului trecut) are tendința de a se impune în actualul cotidian, cel mai bun exemplu în acest sens fiind incidentele din anului 2007, prin intermediul cărora s-a încercat exercitarea unei anumite influențe în cadrul diverselor procese politice și economice, ca și menținerea unei stări tensionale, de presiune manifestată la nivelul libertăților democratice decizionale.

În cursul lunii februarie a anului 2007, un număr impresionant de agenți ai Serviciului Italian de Investigații și Operațiuni Speciale (respectiv D.I.G.O.S.), în baza unui mandat ce fusese emis de către Ilda Boccassini, renumit magistrat în Milano, au reușit să realizeze numeroase descinderi și percheziții la mai multe locații situate în Milano, Padova, dar și Trieste. Cei peste 500 de agenți ai D.I.G.O.S. au reușit să identifice peste 80 de suspecți, ce făceau parte din organizația Noile Brigăzi Roșii (respectiv Le Nuove B.R.), 15 dintre aceștia fiind ulterior acuzați de tentativă de răpire, asociere pentru comiterea unor acțiuni de tip subversiv, deținere ilegală de armament, ca și constituirea unui grup militar terorist.

Cercetările au scos la iveală faptul că membrii grupării Noile Brigăzi Roșii îl aveau în atenție nu doar pe Pietro Ichino, renumit economist și profesor universitar, ci și mai multe sedii de campanie ale liderului italian Silvio Berlusconi, ca și reședința lui Berlusconi din Milano, sediul Sky, sediul Eni și inclusiv redacția cotidianului Libero.

Toată această acțiune anti-teroristă de amploare, îndreptată împotriva organizației Noile Brigăzi Roșii, a avut la bază o anchetă a Serviciului Italian de Investigații și Operațiuni Speciale Milano, din anul 2004, când au fost descoperite în interiorul unei cantine universitare diverse documente în care se făcea vorbire despre probabilitatea comiterii unor acțiuni teroriste pe teritoriul italian.

Conform probelor ce au fost instrumentate de către a Serviciul Italian de Investigații și Operațiuni Speciale, probe ce au inclus și convorbiri telefonice, ca și numeroase interceptări din mediul ambiental, cele 15 persoane reținute (membre ale grupării teroriste Noile Brigăzi Roșii) aveau obiceiul să se întâlnească periodic, ocazii cu care stabileau potențialele ținte logistice și umane avute în vedere.

Anchetatorii spun că doi dintre membrii organizației teroriste, ulterior arestați, respectiv Latino și Ghirardi, s-a întâlnit într-o locație din Milano în care au discutat detaliile privind realizarea unei acțiuni violente, îndreptată împotriva unei persoane ce trebuia să fie ulterior „împușcată în picioare”, făcându-se vorbire și de monitorizarea, respectiv supravegherea domiciliului acestei victime, domiciliu ce era situat pe strada Monza, la numărul 305, adresa corespunzând locației în care domicila fostul director Breda, Vito Schirone.

De altfel, acest nume apare menționat și în cadrul unei convorbiri telefonice înregistrate de autorități, liderul grupării teroriste, Latino, apreciind că acesta trebuia să fie asasinat în locuința de pe strada Monza de doi dintre membrii Noilor Brigăzi Roșii, respectiv Davide Bortolato și Massimiliano Gaeta.

Și tot în cadrul unei convorbiri telefonice, același Latino face vorbire despre comiterea unui atentat terorist pe strada San Donato Milanese, unde se afla sediul Eni, locație ce era considerată de teroriști ca fiind obiectiv „politic pregnant” și unde ar fi urmat să fie plasată o bombă, metoda acceptată de teroriști fiind cea a unei bombe într-un autoturism.

La finele lunii august ale anului 2006, anchetatorii reușesc să intercepteze o convorbire telefonică între Ghirardi și Latino, aceștia făcând referire la un potențial asasinat ce l-ar fi vizat pe nimeni altul decât consilierul Pietro Ichino. În discuțiile celor doi teroriști se menționează faptul că, datorită faptului că nu se cunoștea dacă viitoarea victimă era sau nu protejată de o gardă de corp, se impunea o monitorizare permanentă, incluzând atât deplasările lui Ichino din Italia, cât și deplasările peste graniță.

În planurile atentatorilor a fost menționat și premierul de atunci al Italiei, Silvio Berlusconi, locuința acestuia de pe strada Rovani din Milano, ca și sediile renumitei companii Fininvest fiind considerate de către membrii Noilor Brigăzi Roșii drept „obiective logistice”.

Pentru reușita acestor atentate, teroriștii își pregătiseră un adevărat arsenal militar, incluzând nu doar explozibil, ci și mai multe de 100 de arme din gamele Uzi, Kalașnikov și Bazooka, ce fuseseră procurate de pe teritoriul fostului stat iugoslav și care au fost descoperite ascunse pe un câmp din nordul Italiei (respectiv în Bovolenta) ca și la domiciliul unui membru al grupării teroriste, Valentino Rossin.

Anchetatorii italieni susțin că întregul plan al membrilor grupării teroriste Noile Brigăzi Roșii era derulat să se deruleze pe parcursul a trei etape, prima dintre acestea incluzând întoarcerea pe teritoriul Italiei a unui important membru al organizației, Alfredo Davanzo, ce se stabilise în Franța.

Considerat a fi principalul ideolog al organizației teroriste Noile Brigăzi Roșii, Alfredo Davanzo reușise să devină și „liantul” celulor operative ale grupării, stabilite în Milano, Torino, dar și Padova, el având de altfel și numeroase legături cu alte structuri similare de pe continentul european, cu precădere din Belgia și din Elveția.

În plus, liderul terorist se ocupa și de editarea și implicit gestionarea unei reviste de propagandă a acțiunilor teroriste (revista „L‘Aurora”), în paralel el elaborând diversele direcții strategice, dar și operative ale organizației teroriste, cu identificarea unor noi surse de finanțare, cu stabilirea și identificarea unor potențiale viitoare „ținte”, ca și cu procesul dedicat asigurării resurselor armate la nivelul membrilor Noilor Brigăzi Roșii.

Demn de menționat este faptul că Alfredo Davanzo, considerat de autoritățile italiene drept ideologul noii grupări teroriste, a fost arestat în anii 1982, respectiv 1985 pentru diseminarea în spațiul public a unor numeroase idei de natură extremistă, el fiind preocupat de politică încă din perioada adolescenței. Ulterior eliberării din arest, în cursul anului 1985, Davanzo a emigrat în Franța, de unde începe să scrie numeroase articole pentru cotidienele de factură extremă, în paralel cu documentarea pentru elaborarea și consolidarea noilor principii doctrinare ce vor sta la baza organizației Noile Brigăzi Roșii.

Ulterior întoarcerii lui Davanzo pe teritoriul Italiei (luna noiembrie a anului 2006), s-a început organizarea în localitatea Rovigo (amplasată în imediata proximitate a localității Padova) a unor numeroase antrenamente de tir ce includeau diverse arme automate, între timp fiind comise mai multe spargeri la bancomatele din Albignasego a Băncii Antonveneta, în vederea realizării surselor de finanțare.

În ultimii ani, specialiștii vorbesc tot mai frecvent de o potențială colaborare între membrii Noilor Brigăzi Roșii cu renumita organizație de tip mafiot, ‘Ndragheta, mai ales după călătoriile membrilor organizației teroriste în Croația, în vederea procurării de armament, cărora li s-au adăugat și convorbirile telefonice interceptate de către Serviciul Italian de Investigații și Operațiuni Speciale.

Într-una dintre aceștia, anchetatorii au avut surpriza să-i surprindă pe doi foști apropiați ai Mafiei, Salvatore Scivoli și Bruno Ghirardi, cunoscuți pentru implicarea deosebită în spargerile de bănci și sechestrările de persoane din deceniul al VIII-lea al secolului trecut, aceștia discutând despre stabilirea unor contacte cu fratele unui lider mafiot, Belfiore, ce face parte din celebrul ‘Ndragheta, clanul găsit responsabil pentru comiterea numeroaselor ilegalități, printre care și comiterea unui asasinat asupra lui Bruno Caccia, procuror-șef în localitatea Torino.

Mai mult, în cadrul unei înregistrări ambientale realizate în interiorul unui bar din Milano, la finele lunii ianuarie a anului 2007, Salvatore Scivoli și Bruno Ghirardi povestesc cu lux de amănunte despre numeroasele atacuri pe care le-au dat în colaborare cu unele organizații mafiote, de la spargeri de bănci sau magazine de bijuterii, la răpiri de persoane, sechestrări și șantaje.

Acțiunea fără precedent a autorităților din domeniul anti-terorist, prin care s-a reușit reținerea și ulterior arestarea celor 15 membrii ai grupării teroriste Noile Brigăzi Roșii este considerată a fi cel mai puternic semnal de alarmă prin care s-a anunțat revenirea fostei terori pe teritoriul Italiei, Noile Brigăzi Roșii nefiind decât o formă mai perfecționată și cu mult mai periculoasă a fostelor Brigăzi Roșii.

Iar obiectivele pe care Noile Brigăzi Roșii și le fixaseră (respectiv asasinarea lui Ichino, comiterea unor atentate la sediile liderului Berlusconi, ca și atacarea acestuia) mi fac decât să ne demonstreze faptul că această organizație teroristă este similară celei anterioare, atât ca mod de acțiune, cât și ca structură și ideologie.

Mai mult, momentul reținerii și arestării celor 15 membrii ai organizației teroriste Noile Brigăzi Roșii a venit în contextul în care gruparea își exprimase vehement opoziția cu privire la proiectul deschiderii în localitatea Vicenza a unei baze a Alianței Nord-Atlantice. Și asta având în vedere faptul că, la finele anului 1981, membrii fostei grupări Brigăzile Roșii l-au răpit pe celebrul oficial al N.A.T.O., aflat la baza din Verona, generalul S.U.A., James L. Dozier, răpirea ieșind din „tiparul” obișnuit al teroriștilor, care până în acel moment aveau în vedere numai politicieni, juriști, oameni de afaceri, ziariști ori oameni ai legii.

Acea răpire a fost motivată de necesitatea retragerii trupelor Alianței Nord-Atlantice (pe care teroriștii le numeau forțe armate imperialiste) din zona de nord a teritoriului italian, unde, pe baza aeroportului din Vicenza, Dal Molin, era staționat Detașamentul Activităților Speciale, ce includea aproximativ 100 de oficiali din Air Force S.U.A., împreună cu familiile acestora, ca și oficiali din Marina S.U.A., respectiv militari francezi, germani și turci, cantonați în diverse misiuni internaționale.

Concluzionând, se remarcă faptul că Noile Brigăzi Roșii reprezintă de fapt o actualizare a fostei organizații teroriste Brigate Rosse, grupare ce a reușit să țină sub teroare între teritoriul italian, vreme ce aproape două decenii. Noua grupare teroristă, ce a reușit să își contureze celule în Veneto, în Lombardia, în Piemont, ca și în Friuli – Venezia Giulia, nu face decât să continue seria obiectivelor fostei organizații teroriste Brigăzile Roșii, de la răpiri de persoane și asasinarea oamenilor politici, la atacarea unor sedii, jafuri armate, amplasarea bombelor capcană ori instaurarea terorii, cu captarea interesului opiniei publice și diseminarea fricii la nivelul mass-mediei.

Și toate acestea în contextul în care, ulterior evenimentelor dramatice din deceniul al optulea al secolului trecut, puțini mai erau cei care apreciau că terorismul va putea să reînvie după câteva decesii și să mai găsească terenul propice pe teritoriul peninsulei. Unii specialiști pun totul pe seama incapacității autorităților competente de a identifica/recepționa eventualele comportamente și acțiuni de tip deviant, cel mai bun exemplu reprezentându-l chiar cazul celor 15 membrii ai grupării teroriste Noile Brigăzi Roșii, ulterior arestați, care reușiseră să se infiltreze fără nici un fel de probleme sau suspiciuni în cadrul mișcării sindicale C.G.I.L.

În plus, se impune a se menționa și faptul că amploarea actelor teroriste ce fuseseră planificate de către cei 15 membrii ai Noilor Brigăzi Roșii nu putea fi definită și pusă în aplicare în decursul a câtorva zile, ea presupunând perioade lungi de pregătire, de planificare. Nu mai puțin interesant este faptul cum toate antrenamentele armate ale membrilor grupărilor, anterior menționate, nu s-au derulat în zone izolate, ferite de ochii curioșilor, ci în imediata proximitate a unei localități cunoscute, fără însă a se sesiza cineva cu privire la aceste evenimente armate.

Și toate acestea în contextul în care Padova, centrul manifestării fenomenului Noilor Brigăzi Roșii, este considerată a fi o localitate a dialogului, a multi-culturalismului, un oraș al toleranței, al non-violenței și a anti-fanatismului și antiviolenței, chiar dacă în deceniul VII al secolului trecut nivelul violențelor politice semnalat fusese unul deosebit.

Până în acest moment, nu se poate preciza cu exactitate cine este adevăratul strateg al organizației Noile Brigăzi Roșii și nici prin ce metodă organizația reușește să-și coopteze tot mai mulți simpatizanți și membrii. Luând în calcul premisa conform căreia Noile Brigăzi Roșii reprezintă o actualizare a vechii organizații teroriste, Brigăzile Roșii, se impune a se remarca și faptul că discursurile noii organizații, regăsite în comunicatele de tip revendicativ sunt elevate, atent lucrate, ca de altfel și elementele de analiză regăsite uneori în conținutul acestora.

BIBLIOGRAFIE

Autori români :

Cristian, Barna, Cruciada Islamului, București, Editura Top Form, 2007

Ioan V. Maxim, Terorismul, București, Editura Politică, 1989

V. Paul, I. Coșcodaru, Centrele de putere ale lumii, București, 2003

S. Petrescu, Amenințări primare – Terorism. State la rascruce. Conflicte locale și regionale. Sărăcie și migrație ilegală, Editura Militară, 2008

Vasile Simileanu, Asimetria fenomenului terorist, București, Editura Top Form, 2013

Stan Stîngaciu, Terorism și diversiune, publicat în Revista Trupelor de Uscat nr. 1, București

N. Stoina, Evoluția fenomenului terorist și implicații asupra acțiunilor militare

Autori străini:

Phillys Bennis, Understanding ISIS and the new global war on terror. Northhampton, MA: Olive Branch Press, 2015

Petru Behr, Religia în lumea contemporană, Editura Politică, București

P. Bergen, Războiul sfânt S.A., Editura Alfa, București, 2003

Fred Cohen, „Terrorism and Cyberspace.”, Network Security, 2002, vol. 5

Marc Ferro, The shock of Islam, XVII-XXI Century, Sadis, 2003

Marc, Ferro, Șocul islamului. Secolele XVIII-XXI, Editura Orizontul, București, 2006

Damien François, The Self-destruction of the West: Critical Cultural Anthropology, Editions Publibook, 1 ian. 2007

Furnell and Warren,în lucrarea „Computer Hacking and Cyber Terrorism:The Real Threats in the New Millennium”

Samuel Huntington, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, București, anul 1998

Ali, Laïdi, Efectul de bumerang. Cum a determinat globalizarea apariția terorismului, Editura House of Guides, București, 2007

Karl A. Seger, The Antiterrorism Handbook, New York, Editura Presidio

John R. Thackrah, Encyclopaedia of terrorism and political violence, Routledge & Kegan Paul, London

T.L. Thomas, „Al Qaeda and the Internet: The Danger of “Cyberplanning.”

Raportul The Impact of Illegal Immigration on the Wages and Employment Opportunities of Black Workers

Raportul The Clash of Civilizations and the Remaking of World Order

Studiul Islam in the European Union: Whats at stake in the future?, dat publicității de Parlamentul European în cursul anului 2007

Site-uri consultate

https://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/tocta/TOCTA_Report_2010_low_res.pdf

http://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf

https://www3.nd.edu/~olizardo/papers/st-terrorism-world-system.pdf

https://www.usip.org/sites/default/files/terrorism.pdf

https://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/tocta/TOCTA_Report_2010_low_res.pdf

http://ycsg.yale.edu/sites/default/files/files/weapons_of_terror.pdf

https://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/tocta/TOCTA_Report_2010_low_res.pdf

https://www3.nd.edu/~olizardo/papers/st-terrorism-world-system.pdf

http://ycsg.yale.edu/sites/default/files/files/weapons_of_terror.pdf

http://www.history.com/this-day-in-history/attack-on-america

http://www.armyacademy.ro

http://www.9-11commission.gov/report/911Report.pdf

http://www.britannica.com/event/September-11-attacks

http://www.history.com/this-day-in-history/attack-on-america

http://www.armyacademy.ro

https://www3.nd.edu/~olizardo/papers/st-terrorism-world-system.pdf

http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf

https://www.usip.org/sites/default/files/terrorism.pdf

https://www.unodc.org/documents/data-and-analysis/tocta/TOCTA_Report_2010_low_res.pdf

http://ycsg.yale.edu/sites/default/files/files/weapons_of_terror.pdf

https://www.unodc.org/documents/frontpage/Use_of_Internet_for_Terrorist_Purposes.pdf

https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf

http://www.carlisle.army.mil/usawc/Parameters/%20/03spring/thomas.pdf,

www.usip.org/pubs/specialreports/sr116.html

http://www.usccr.gov/pubs/IllegImmig_10-14-10_430pm.pdf

http://www.bbc.com/news/world-europe-30708237

http://www.bbc.com/news/world-middle-east-26116868

https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2015/01/07/remarks-president-terrorist-attack-paris

https://www.state.gov/j/ct/rls/crt/2015/index.htm

https://www.state.gov/j/ct/list/

http://www.kropfpolisci.com/isis.bennis.pdf

https://www.state.gov/j/ct/rls/crt/2015/index.htm

https://wikileaks.org/gifiles/attach/177/177597_History%20of%20Ter.pdf

http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2015/03/what-isis-really-wants/384980/

http://www.usccr.gov/pubs/IllegImmig_10-14-10_430pm.pdf

http://www.bbc.com/news/world-europe-30708237

http://www.bbc.com/news/world-middle-east-26116868

https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2015/01/07/remarks-president-terrorist-attack-paris

https://wikileaks.org/gifiles/attach/177/177597_History%20of%20Ter.pdf

http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2015/03/what-isis-really-wants/384980/

http://www.systemicpeace.org/tww/twwchp2.pdf

http://www.kropfpolisci.com/isis.bennis.pdf

http://cf.linnbenton.edu/artcom/social_science/clarkd/upload/Political%20Islam.pdf

http://www.understandingwar.org/sites/default/files/ISIS%20Defense%20in%20Iraq%20and%20Syria%20–%20Standard.pdf

https://www.clarionproject.org/sites/default/files/islamic-state-isis-isil-factsheet-1.pdf

http://www.understandingwar.org/sites/default/files/ISIS%20Defense%20in%20Iraq%20and%20Syria%20–%20Standard.pdf

https://boeatau.files.wordpress.com/2015/04/so-you-think-e28098jihadi-john_-is-mohammed-emwazi.pdf

https://www.americanprogress.org/issues/security/report/2016/05/10/137131/the-crisis-in-turkish-russian-relations/

https://www.imf.org/external/pubs/ft/sdn/2016/sdn1602.pdf

http://arkgroupdmcc.com/wp-content/uploads/2016/03/ARK-Syria-Conflict-Analysis-Digital-copy.pdf

http://file.insightturkey.com/Files/Pdf/01_duvell_5.pdf

http://www.unhcr.org/56bb369c9.pdf

http://www.cotidianul.ro/inalt-oficial-ungar-sua-sunt-la-originea-problemei-imigrantilor-din-europa-261740/

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/proposal-implementation-package/docs/communication_on_managing_the_refugee_crisis_en.pdf

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5839_en.htm

http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/etudes/join/2007/369031/IPOL-CULT_ET(2007)369031_EN.pdf

https://www.freedomhouse.org/sites/default/files/Syria%202012.pdf

http://attentats-paris.lefigaro.fr/

http://www.lemonde.fr/attaques-a-paris/

http://www.kropfpolisci.com/isis.bennis.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Statul_Islamic

http://www.history.com/topics/9-11-attacks

https://www.whitehouse.gov/blog/2015/11/13/watch-president-obamas-statement-attacks-paris

ANEXA 1

Sigla organizației teroriste Brizările Roșii

Sursă imagini – google.ro