Aspecte Psihologice ale Sistemului Familial Afectat de Migratia Economica
Aspecte psihologice ale sistemului familial
afectat de migrația economică
Cuprins:
Introducere
Actualitatea temei de cercetare. Una din problemle actuale ale Republicii Moldova, este cea a apariției unor noi modele de sisteme familiale ce sunt în interacțiune direct cu fenomenul ce a zguduit toată Europa, adică migrația. Migrația a devenit un fenomen foarte frecvent întîlnit în la noi în țară a cărei țintă directă se dovedește a fi familia. Republica Moldova este o țară care a fost afectată de rate sporite de emigrare chiar și în perioada sovietică. Ea a fost acel fenomen care a schimbat și continua să schimbe viața multor familii și chiar a comunității. În ultima perioadă de timp migrația membrilor familiei peste hotarele țării noastre se dovedește a fi nu numai o modalitate de îmbunătățire a situației financiare dar duce la formarea diverselor consecințe grave atît asupra familiei ca sistem cît și asupra membrilor ei (partenerilor maritali, copiilor).
Moldova se numără printre țările cele mai afectate de migrație, atît pe termen scurt, cît și pe termen lung. În Republica Moldova sunt peste 150 mii de copii, care au cel puțin un părinte plecat în străinătate deja de mult timp deci rezultă că sunt prezente 150 mii de familii temporar-dezintegrate. Datele demonstrează că 20 la sută dintre copiii moldoveni au cel puțin un părinte peste hotare. Sunt niște date care reflectă o situație destul de gravă deci este clar că este nevoie de o examinare științifică atentă a acestui fenomen. (23)La noi în țară spre deosebire de alte țări din lume, problemei date i-a fost acordată pînă acum prea puțină importanță. La moment se observă totuși o anumită schimbare de atitudine privitor la această problemă
Problema investigației: reflectă corespondența dintre studiul unui format nou către care se îndreaptă evoluția sistemului familial în RM și anume, familia temporar dezintegrată, prin investigația funcționalității acesteia în condțiile actuale.
Obiectul cercetării: aspectele implicate în funcționalitatea sistemului familial temporar dezintegrat.
Scopul cercetării: este elucidarea fenomenului implicat în funcționalitatea sistemului familial temporar dezintegrat, în funcție de variabila de identificare de habitat.
Obiectivele investigației: În vederea realizării scopului lucrării, au fost evidențiate mai multe obiective, precum:
– studierea aspectelor teoretice cu referire la psihologia familiei, în special, a noțiunilor de sistem familial și sistem familial dezintegrat temporar;
-identificarea existenței unor diferențe semnificative la nivelul modelelor de funcționare a sistemelor temporar dezintegrate în funcție de diferite variabile de identificare;
– identificarea existenței unor diferențe semnificative la nivelul modelelor de funcționare a sistemelor temporar dezintegrate comparativ cu sisteme integrate;
-identificarea modelelor de funcționare a sistemelor temporar dezintegrate;
– analiza, interpretarea rezultatelor și elaborarea concluziilor.
Ipotezele cercetării: Dezintegrarea sistemului familial, ca urmare a migrației, amenință funcționalitatea lui, astfel încît ne asteptăm că în sistemul familial temporar dezintegrat funcționarea familială va fi diferită de sistemul familial integrat în funcție de variabila de identificare de habitat.
Baza conceptuală a cercetării. Drept suport teoretic de referință au servit: teoria funcțională (procesuală), teoria dezvoltarii (ciclurilor vietii), teoria structurală (dinamica rolurilor și a puterii), abordarea comunicațională (Ackerman,Satir), abordarea interacționist- simbolică (W. Thomas,R. Park, G. Mead), abordare din perspectiva conflictului, aordarea socială a schimbului (Berker), perspctiva funcțională, perspectiva feminista, teoria sistemică (olistică), teoria istoristă și altele care vor fi analizate în compartimentele lucrării.
Metode, procedee și tehnici de cercetare:
Chestionarul Family Assessment Device (FAD), dezvoltat de Epstein, Baldwin și Bishop în anul 1983, instrument care este realizat pe baza modelului McMaster, conform căruia structura și organizarea familiei sunt importante în determinarea comportamentelor membrilor.
Metoda interviului în baza unui chestionar cu întrebări referitoare la motivele plecării membrului familiei peste hotare, care este modul de comunicare cu acesta, cui i-au revenit responsabilitățile partenerului plecat peste hotare, raportul de implicare în creșterea și educația copiilor și factorii care fac fericită familia.
Etapele investigației:
octombrie 2012- noiembrie 2012 : studierea literaturii de specialitate cu referire la familie, impactul migratiei asupra familiei.
decembrie 2012 : alegerea metodelor de cercetare.
ianuarie 2013: promovarea chestionarului pentru cercetare.
februarie 2013 : analiza cantitativă a rezultatelor a metodei promovate.
aprilie 2013 : analiza calitativă a rezultatelor cercetării
mai 2013 : elaborarea concluziilor definitivarea tezei, rezultatele investigatiei.
Baza experimentală a cercetării a fost constituită din 100 familii din nordul Republicii Moldova, dintre care 50 de familii temporar dezintegrate (FD) și 50 familii integrate (FI). Acestea la rîndul său au fost divizate în funcție de habitat (urban/rural).
Importanța lucrării o constituie informația de ordin investigațional a aspectelor teoretice cu referire la familie și sisteme familiale dezintegrate temporar; evidențierea unor rezultate specifice de funcționare a sistemelor familiale temporar dezintegrate în funcție de diferite variabile (gen, vîrstă, habitat, studii) comparativ cu sistemele integrate, în urma cărora se va identifica modelele de funcționare a sistemelor temporar dezintegrate. Informația prezentată poate fi utilă pentru psihologii școlari care activează în diferite instituții de învățămînt, asistenților sociali care au în calitate de beneficiari familii temporar dezintegrate.
Termeni cheie: migratie, familie, sistem familial, familii funcționale și disfuncționale, familii temporar dezintegrate.
Capitolul I Cadrul teoretic
1.1 Migrația economică și impactul ei asupra familiei
Schimbările politice și economice care au avut loc în Republica Moldova precum și alte țări aflate în perioada de tranziție, au afectat procesul de muncă și au condus la deteriorarea veniturilor populației: scăderea salariului, inflația, rata mare de șomaj, lipsa unui loc de muncă bine plătit conform specialității, dispariția economiilor, lipsa de informație despre plasarea în cîmpul muncii, lipsa locurilor de muncă pentru tinerii specialiști.
În anul 2006 au plecat în străinătate un număr de 1968 de emigranți , dintre care 1320 bărbați și 648 femei. Imigrația de familie a constituit 695 de persoane dintre care 601 aveau studii superioare de specialitate. (13, p. 63) Toate aceste cauze și multe altele stau la baza unui fenomen existent și mai înainte, dar care a luat amploare în ultimul deceniu, numit migrația populației. După căderea Cortinei de Fier populația din Republica Moldova a avut posibilitatea să iasă din limitele Republicii Moldova și să compare nivelul de trai existent în Occident și pe loc. Dar nu comparația impune omul să părăsească locurile natale, familia și copii cu riscul destrămării acesteia, anturajul obișnuit ci în cele mai dese cazuri, nevoia.(20) Sute de mii de cetățeni ai Republicii Moldova se află peste hotarele ei. Migrația forței de muncă a înlocuit-o pe cea negustorească și a luat o amploare considerabilă. (10, p. 90) Familia întotdeauna a fost o formă de protecție față de factorii externi și a asigurat grija internă față de membrii săi. În ultimele decenii familia a fost supusă unor rapide schimbări vare au implicat întreaga societate și a trăit profunde transformări care sunt rezultatul unor fenomene deloc noi ca tendință, dar care, în timp au produs reyultate tot mai evidente și consecințe treptat, tot mai clare. (19, p. 288) În ultimii ani în Republica Moldova au apărut și s-au dezvoltat o serie de probleme, printre care cele ce țin de ”sănătatea fizică și morală a familiei.” Schimbările politice și economice au înrăutățit mult situația familiilor contemporane. Pentru o populație a unui stat, a unei ”entități politice” cea de-a doua componentă a dinamicii demografice este migrația.(18, p. 180) Migrația a devenit cea mai profitabilă industrie, consideră Petrea I. (2007), cu un venit de miliarde de euro anual, dar ”cei care plătesc aceste costuri sunt copii.” (10, p.8)
Astfel se necesită explicarea termenilor de familie și migrație. Familia reprezintă o formațiune socială pluristratificată și constituie celula de bază a societății în care sunt exprimate calitățile organizării, a comunității și a structurii sociale.
Ea se manifestă ca o instituție socială, ca un microgrup, un obiect și un subiect al salturilor istorice ce păstrează și transmite din generație în generație cunoștințele, cultura și alte valori spirituale și sociale. În viziunea antropologului francez Claude Levi-Strus, familia este un grup organizat, care își are originea în casătorie și constă din soț, soție și copiii născuți din uniunea lor. Grupul familial este unit prin drepturi și obligații morale, juridice, economice, prin alte genuri de răspundere reciprocă și atașare emoțională. Familia este o comuniune de oameni care își apără tainele sale, lumea sa interioară de influența factorilor externi.(11, p. 151) În dicționarul de psihologie, familia este definită că constituie nucleul social primar reunit prin căsătorie, legătură de sînge și adoțiune. Termenul a fost folosit pentru ansamblul de persoane (femei, copii, servitori) ce trăiau sub autoritatea unui pater familial. În zilele noastre familia este considerată o unitate socio-biologică și psihologică ce se caracterizează prin raporturi de rudenie între persoanele ce o alcatuiesc. (17, p.285) Famila este o instituție socială bazată pe sexualitate și pe tendințele materne si paterne, a carei formă variază de la o cultură la alta (monogamă, poligamă, poliandră etc.) (16, p. 121)
Iolanda Mitrofan definește familia că reprezintă, în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau paterne, realizînd, mai mult sau mai puțin, latura biologică și/sau cea psihosocială. (9, p. 17) La etapa actuală fenomenul migrației a luat o asemenea amploare, încît riscă să facă din țările europene societăți plurietnice. (11, p. 151) Cuvîntul migrație este un termen nou în dicționarele explicative ale limbii române. Pînă în anii 90 ai secolului trecut această noțiune – chiar dacă fenomenul ca atare are o istorie milenară – era explicată destul de sumar și se referea mai mult la niște elemente abstracte. Azi migrația reprezintă un concept concret și consistent, în conținutul căruia se întrevede o realitate complexă în multe privințe, dură. (10, p.90)
Migrația părinților a dus la apariția unui nou tip de familii- familii temporar dezintegrate (FTD). (4, p.8) Experiențele trăite de copiii din familiile temporar dezintegrate influențează negativ asupra sănătății lor psihice, atitudinea față de sine și lume, înrăutățesc relațiile cu părinții și lasă urme asupra dezvoltării personalității, schimbă sistemul de valori, contribuind la formarea unui sistem de valori distorsionat etc. Miftode V.(2007) consideră că în rezultatul migrației:
Familia este instituția cea mai afectată întrucît, de regulă, migrează unul dintre soți, fapt ce deteriorează grav ansamblul relațiilor intra-familiale;
Copiii sunt persoanele cele mai afectate (ruptura de un părinte provoacă stres, emoția deprivării, șocul etc.);
La nivel societal se formează convingerea că asigurarea unor condiții de viață acceptabile în țară este imposibilă, copiii aspirînd la rîndul lor, să emigreze.
Se adîncește, din păcate, polarizarea socială în comunitățile afectate de migrațiile externe, între familiile cu migrant, tot mai bogate și familiile non-migranților, tot mai sărace sau în continua sărăcire. Cauza principală a migrației, în viziunea celor care o supun analizei, este, preponderent, sărăcia. Acest lucru este confirmat de statisticele economice (de menționat că, în conformitate cu ele, 80% din populația țării se află sub pragul sărăciei, iar majoritatea locuiesc la sat, unde sărăcia este mult mai pronunțată decît în localitățile urbane). Cu dorința și gîndul de a acumula venituri mai mari, cetățenii Republicii Moldova pleacă la munci peste hotare. Înainte de plecare, familia analizează aspectele pozitive ale migrării, cu accent pe factorii economici, neglizînd însă analiza consecințelor de ordin social, care par în rezultatul migrării: aspectele stării psiho-emoționale a copiilor, responsabilitățile în muncile de acasă, etc. În asemenea cazuri, riscurile la care sunt expuși copiii rămași fără atenția părintească sunt destul de pronunțate, iar lipsa comunicării și afectivității nu ar putea să fie compensate cu nimic.
Analiza unor studii realizate în Republica Moldova, vizînd categoria copiilor arată că ei sunt lăsați în grija bunicilor, a rudelor și chiar a fraților sau surorilor mai mari. Casele internat pentru copii sunt, de asemenea, o opțiune pentru părinții care nu pot conta pe ajutorul celor apropiați. Generalizînd, pentru majoritatea familiilor unde unul sau ambii părinți sunt plecați la munci peste hotare, efectele plecării părinților se manifestă, așa cum arată studiile sociologice, efectuate în ultimii ani, în următoarele:
Creșterea nivelului de trai (familiile denotă o situație financiară mai bună decît anterior);
Asigurarea unor condiții de trai mai bune pentru familiile în care părinții sunt plecați la muncă în străinătate, copiii aici dispun de telefoane mobile, au computer și beneficiază, într-o anumită măsură, de posibilitatea să călătorească. În răspunsuri la chestionar chiar se menționează îmbunătățirea situației financiare după emigrarea părinților.
Îmbunătățirea accesului copiilor la tehnologiile informaționale.
Performanțe școlare, prevalent, mai bune ale copiilor, căci copiii încearcă să demonstreze că apreciază eforturile părinților de susținere financiară.
Pe de altă parte, există și consecințe de altă natură:
Modificarea structurii familiale (separarea poate determina o rupture la nivel familial și poate conduce la divorț)
Schimbarea exercitării rolurilor (supraîncărcarea și inversarea de rol: rolul părinților poate fi preluat de fratele sau sora mai mare, de alte rude, cu diferite efecte);
Apariția la copii, lipsiți de atenția părintească, a diverselor probleme.
Sunt grave și consecințele dezintegrării familiilor. Soții, în baza circumstanțelor ce țin de migrație, se implică în relații extraconjugale, bărbații rămași acasă se alcoolizează, membrii plecați ai familiei se îmbolnăvesc, deoarece stresul separării de cei dragi se suprapune stresului inadaptării la condițiile noi de viață și activitate, se distrug relațiile părinți-copii, distanțarea fizică comport apariția distanțării psihologice.Lipsa sau insuficiența serviciilor de asistență socială la nivel de comunitate este o problemă cu care deja se confruntă Republica Moldova, deoarece sistemul de protective nu are dezvoltate politici pentru asemenea categorii de persoane. Rămași fără supraveghere, unii copii abandonează școala, adoptă un comportament antisocial. Atît migrația, cît și efectele acesteia asupra copiilor produse de plecarea la muncă în străinătate a părinților, sunt două fenomene extreme de complexe, care afectează atît familia, cît și societatea. Totodată, efectele negative ale migrației se arată a fi mai pronunțate decît cele pozitive. Diminuarea unor astfel de efecte devaforabile este posibilă prin ameliorarea situației economice în Republica Moldova, crearea posibilităților de a dezvolta afaceri economice și atractivitatea revenirii definitive acasă pentru cetățenii plecați. (10, p.91-93) Cu toate ca fenomenul migrației a existat practic în toate timpurile, impactul asupra ființei umane devine tot mai devastator. Migratia în Republica Moldova cuprinde, conform surselor oficiale și neoficiale, între 600 de mii și 1 mln de persoane, deși oficialitățile noastre recunosc doar 272 mii. (10, p.88-89) Devenind un subiect actual, familiile temporar dezintegrate atrag atenția unui număr mare de cercetători. Familiile date prezintă niște riscuri, urmările cărora sunt greu de identificat, deoarece scindarea pe un timp îndelungat al familiei duce la pierderea abilităților de funcționare normală și sănătoasă a acesteia. S-au format un fel de relatii de tip „ familii la distanță ”, care sunt foarte fragile. (4, p.11)
1.2 Teorii explicative cu privire la familie
Fiind o realitate atît de complexă, familia a devenit – inevitabil – subiect și obiect predilect al cercetărilor inter si multi-disciplinare, între care cele de psihologie socială,sociologie,antroplogie, psihoterapie și psihopatologie dețin poziții prioritare. (9,p. 143) Studiul familiei s-a impus ca o necesitate abia în epoca modernă, deși preocupările în acest sens sunt foarte vechi. (8, p. 14) Prin urmare, au aparut o serie de paradigme care încearcă să explice funcționalitatea familiei, fiecare avînd concepte, poziții și metode de investigare proprii.
1.Teoria dezvoltării (ciclurilor vieții)
Această abordare se focalizează pe înțelegerea dezvoltării și creșterii membrilor familiei în perspectiva diacronică (evolutivă). Teoreticienii dezvoltării gîndesc ciclurile vieții individuale și familiale în termeni de stadii specifice. Stadiile urmează o ordine secvențială, asemănătoare pentru oricine, dar în cadrul fiecărui stadiu reacțiile psihologice ale oamenilor variază foarte mult. Schema ciclurilor vietii familiale (elaborată de R.Hill, 1970 ) precizează intervalele de timp în care se produc schimbări în dezvoltarea familiei, oferind din punct de vedere metodologic – posibiltatea focalizării cercetărilor pe problematica familiei într-unul sau altul din stadiile ei de dezvoltare. Aceste stadii sunt urmatoarele:
Stadiul inițial al relațiilor familiale ale cuplului fară copii;
Stadiul vieții cuplului cu copii preșcolari;
Stadiul familiei cu copii de vîrstă școlară;
Stadiul familiei părăsită de copii deveniți adulți;
Stadiul ,, familiei” omului singur (văduvia).
Plecînd de la aceste stadii, am putea examina dezvoltarea sarcinilor care trebuie asigurate în fiecare ciclu de viață. O exemplificare a problemelor cu care se confruntă familia în cele cinci stadii ar putea fi urmatoarea :
În primul stadiu familia este dominată de expansiunea dorinței de întreținere a confortului afectiv. Partenerii își descoperă treptat însușirile de profunzime și încearcă să se adapteze. Rolurile în familie se diferențiază și se consolidează, instituindu-se grade de dependență, de autonomie a fiecăruia dintre cei doi parteneri.
În al doilea stagiu se (re)stabilesc regulile de bază ale familiei, sensul circulației afecțiunii, zonele de toleranță și intoleranță în creșterea copiilor-care sunt încă mici.
În al treilea stadiu, rolul parental devine mai încărcat, dată fiind intrarea copiilor în școală. Rolurile profesionale fiind absorbante și cele parentale mai complicate se crează (și) o erodare a vieții sexuale. Este perioada în care pot interveni crize în căsnicie ce se soldeaza, uneori, cu divorț.
În al patrulea stadiu rolul parental devine mai complex și situativ nou, prin plecarea copiilor din casa părintească și prin intrarea în criză a identității profesionale, datorată dezagregariirolului profesional. Este perioada caracterizată, fie de tensiune (ca urmare a menopauzei mamei, ce poate induce nervozitate și anxietate), fie de liniște sufletească (reinstalîndu-se, la un nivel mai înalt, iubirea și tandrețea, pentru a înfrînge singurătatea și bătrînețea).
În ultimul stadiu apar probleme noi, legate de pierderea soțului sau a soției. În schimb, aparitia nepoților reface cercul vieții, al relațiilor, al dorințelor – la un nivel – nou restabilind încă o dată proiecția în viitor a omului.Din această exemplificare se poate observa ca diferite sarcini sunt asemănătoare țn diferite stadii. Acest lucru face ca neîndeplinirea sarcinilor într-un stadiu să afecteze negativ comportamentul în stadiul ulterior. Concluzionînd, teoria dezvoltării- spre deosebire de alte teorii- ,, include o analiză sistematică a schimbărilor la care membrii familiei se pot aștepta pe parcursul existenței lor ”.
2.Teoria structurală (dinamica rolurilor și a puterii)
Aceasta abordare pleacă de la structura familiei și aduce în discuție problema schimbărilor care au loc în interiorul acesteia, schimbări ce exprimă dinamica și prefacerile ei, uneori dramatice. În acest sens se vorbește despre structura de tip instituțional-tradițional la cea de tip democratic-modern, care reconstruiește constelația statusurilor și rolurile conjugale, din perspectiva dezvoltării lor. Întrucît această paradigmă insistă pe conceptul de ,, rol ” , vom defini acest concept. Rolul social reprezintă ,, ansamblul comportamentelor pe care îl așteaptă ceilalți de la individul care ocupa o poziție socială determinată, unstatut social ,, (Stoetzel, 1963). Astfel, societatea prescrie roluir pentru membrii săi în scopul facilitării interacțiunilor interpersonale. Tot așa, sunt prescrise atribute ale sex-rolului care să faciliteze buna funcționare a relațiilor intime. Privitor la diviziunea rolurilor în familie, cercetătorii subliniază tendința unei slabe diviziuni a rolurilor în familia contemporană, datorită- în primul rînd- integrării femeii în producție și alte activități în care soții își realizează, în diverse societăți rolurile lor conjugale, relațiile dintre parteneri fiind infuențate de specificul cultural și național. Însă structura rolurilor conjugale este condiționată nu doar de situația generală din societate, ci și de nivelul instrucțional și cultura caruia îi aparțin, precum și de rețeaua relațiilor exteripare ale nucleului conjugal cu familia extinsă, prietenii, vecinătatea. T.Parsons și R.Bales (1955) au evidențiat structura familiei în funcție de axa puterii (inferioară/superioară) și axa rolurilor (instrumental/expresiv).
Acest model incită faptul ca tatăl-soț guvernează diviziunea economică a familiei, în timp ce mama-soție guvernează latura afectiv-emoțională. La adresa acestui model au apărut o serie de critici, care vizau faptul că noua diviziune a rolurilor (indusă de emanciparea femeii) reduce puterea bărbatului în cadrul familiei. Parsons a căutat să răspundă acestor critici, afirmînd că tatăl-soț și-a mutat puterea în societate (ca urmare a transferului producției economice în exterior), în timp ce rolul soției de lider socio-economic a devenit central în cadrul familiei.
O alta casificare ce surprinde mai bine structura de autoritate și putere în cadrul cuplului a fost realizată de H. Touzard (1965). Pornind de la două variabile (acțiune/decizie) autorul a obținut nouă tipuri de interacțiuni posibile ce definesc conduitele de rol din cadrul cuplului:
Autonomia soțului (bărbatul acționează și decide);
Autonomia soției (femeia acționează și decide);
Autocrația soțului (bărbatul decide, femeia acșionează);
Autocrația soției (femeia decide, bărbatul acționează);
Conducerea soțului (Bărbatul decide, acționează împreună);
Conducerea soției (femeia decide, acționează împreună);
Diviziunea sincretică a rolurilor (bărbatul acționează, decid împreună);
Diviziunea sincretică a rolurilor (femeia acționează, decid împreună);
Cooperarea sincretică (acționează împreună, decid împreună);
Plecînd de la această clasificare putem afirma că familia modernă se îndreaptă către relații de tip sincretic și că asistăm la elaborarea unui nou model cultural al structurii familiale. Această aserțiune este susținută și de cercetările sociologice recente care relevă tendința semnificativă la egalizare a nivelurilor de participare a soților în munca domestică, educarea copiilor și repartizarea bugetului familial, în special la familiile tinere sau la cele încare soțul are un înalt nivel de pregătire. (9, p. 150)
3.Perspectiva funcționalistă
,, Nicio altă instituție socială nu mai este responsabilă de desfașurarea la fel de multor funcții”, ceea ce face ca familia să fie ,,unitatea de bază a societății ”. Perspectiva funcționalistă pune accentul pe proprietățile structurale și pe funcțiile sistemelor familiale. Perspectiva structural-funcționalistă asupra familiei formează un grup comun de explicații cu analiza sistemică. Comform acestora, familia poate fi considerată un sistem finalist,care este influențat și infuențează la rîndul său mediul general (societatea), într-un echilibru relativ. Teoria sistemică plasează explicațiile fenomenelor de la nivelul familiei în principal la nivelul structurii și al funcțiilor, al relațiilor dintre sisteme și subsisteme, și nu la nivelul indivizilor. Familia are toate caracteristicile necesare unui subsistem :
Elementele familiei sunt legate între ele, sunt interrelaționate;
Un element al familiei nu poate fi înțeles izolat de întreg sistemul;
Funcționarea familiei nu se realizează doar prin înțelegerea fiecărui element în parte;
Structura și organizarea familiei sunt factori importanți în determinarea comportamentului membrilor familiei;
Patternurile tranzacționale ale familiei modelează comportamentul membrilor acesteia.
La fel ca și celelalte instituții sociale, familia trebuie să realizeze anumite funcții care, în general, pot fi reduse la urmatoarele: reproducere (prin copii familia asigură perpetuarea unei comunități sau societăți), socializarea copiilor (transmiterea modelelor culturale dominante în societate), îngrijire, protecție și sprijin emoțional (îngrijirea și protecția copiilor,a bătrînilor, apersoanelor bolnave, dragoste, securitate, sentiment de bunăstare), conferirea unui status (prin intermediul relatiilor de rudenie și a altor relații de grup) și reglementarea comportamentului sexual. George Murdock (1967) arăta că familia permite realizarea a patru funcții fundamentale pentru viața socială: sexuală și reproductivă (fară de care societatea s-ar stinge), economică ( fară de care viața ar înceta) și educațională (fară de care cultura s-ar sfîrși). Conform lui Parsons, există doua cerințe funcționale la nivelul familiei și o funcție expresivă, în vederea îndeplinirii nevoilor de dezvoltare și emoționale, și o funcție instrumentală, care asigură o bună funcționare a cerințelor economice și o distribuire cît mai buna a resurselor. H. Stahl clasifică funcțiile familiei în două mari grupuri: funcții interne, care asigură securitatea și afecțiunea membrilor săi, și funcții externe, care contribuie la integrarea membrilor în societate. Dintr-un punct de vedere mai nou, avînd în vedere și recentele transformări din sfera familiei sunt: reproducerea (înlocuirea generației pasive și a celor decedați), susținerea mamei și a copilului în perioada lor critica, socializarea tînărului, suport și protecție pentru membrii,pentru copii, dar și pentru adulți, mai ales în caz de boală sau îmbatrînire, atribuirea unui status, transferul de venituri.
Teza lui Parsons conform căreia familia este un subsistem care comunică cu întreg mediul social este continuată de Katz și Kahn, care clasifică familiile astfel: familii deschise, care pastrează un proces de schimb permanent cu mediul înconjurator, proces în urma căruia se înregistrează anumite inputuri în familie (bani, resurse, prestigiu, stigmă, mesaje ideologice etc.), dar și outputuri (lucrători, persoane specializate într-o meserie, persoane socializate etc.), și familii închise, care nu reușesc să păstreze acest schimb. Teoriile sistemice au fost fructuoase în special pentru practicienii din domeniul familiei, dînd posibilitatea de a înțelege problemele în contextul familiei ca întreg și de a nu plasa vina/responsabilitatea la nivelul unui anumit membru al ei.(12, p. 24)
4.Teoria funcțională (procesuală)
Această paradigmă pune accentul pe identificarea elementelor structurale și pe specificarea semnificațiilor funcționale ale sistemului familial. În esență, paradigma funcțională pleacă de la premisa că familia, la fel ca orice alta instituție socială, trebuie să realizeze anumite funcții.
Mai important decît atît este faptul că, în raport cu realizarea/nerealizarea acestor funcții, familiile au fost clasificate în funcționale și disfuncționale. Această clasificare poate fi, pîna la un anumit punct, relativă deoarece diferite configurații familiale minimizează anumite funcții și maximizează altele. O altă clasificare interpretabilă ar fi aceea a V.Satir (1976) care consideră că familia funcțională este un sistem deschis, în vreme ce familia disfuncțională ar fi un sistem închis. Însă, deși familia disfuncțională poate prezenta bariere foarte rigide, o familie nu poate fi considerată un sistem închis, întrucît chiar și cele mai disfuncționale familii interacționează cu mediul înconjurător și au un anumit grad de organizare.Prin urmare, vom considera familia un sistem socio-cultural și interpersonal deschis, ce se poate clasifica în trei tipuri:
Familia homeostatică (stagnantă), caracterizează numai prin feed-back negativ.Altfel spus, își menține structura și funcțiile indiferent de schimbarea condițiilor externe.
Familia evolutivă (de echilibru relativ), caracterizată atît prin feed-back negativ,cît și pozitiv. În aceste familii, perioadele de evoluție alternează cu cele de stagnare.
Familia homeodinamică (aleatorie), caracterizată numai prin feed-back pozitiv.Alfel spus, își modifică structura și funcțiile o dată cu schimbarea condițiilor externe.
O mențiune importantă este aceea că familiile din fiecare tip pot fi funcționale sau disfuncționale, aceasta depinzînd de calitatea procesului interacțional. Abordarea funcțională a fost aplicată nu doar în cazul proceselor interne ale familiei, ci și pentru a studia relațiile acesteia cu alte sisteme sociale. Bell și Vogel (1968) au plecat de la modelul analitic dezvoltat de Parsons și au evidențiat un set de relații funcționale dintre familie și alte patru subsisteme ale societății. Relațiile funcționale dintre familie și subsistemele identificate de Bell și Vogel sunt urmatoarele:
Subsistemul economic, care servește funcției de adaptare;
Subsistemul politic, care dirijează funcția de recompensare;
Subsistemul social-comunitar, care asigură integrarea individului;
Subsistemul educațional-religios, care menține și transmite valorile și expectațiile normative.
Paradigma funcțională are mari implicații asupra altor patru abordări.Aceste abordări au fost integrate paradigmei funcționale datorită faptului că ele justifică esența prin raportare la funcționalism, dar ar putea- la fel de bine- să aibă o existență de sine-stătătoare.
Abordarea comunicațională
Paradigma comunicațională îți propune să dezvăluie tipurile, cantitatea și calitatea intercomunicărilor maritale. Tipurile de intercomunicare sunt legate de tipurile de interacțiuni specifice cuplului: senzual-senzitive și erotico-afective, socio-educaționale, decizionale, practic-menajere, de petrecere a timpului liber și de planificare a bugetului. Cantitatea intercomunicării se referă la frecvența mesajelor emise și receptate pe diverse canale simultan și succesiv, corespunzător trebuințelor și disponibilităților individuale de relaționare. Așa de pildă, într-un cuplu pot predomina cantitativ mesajele de ordin afectiv-senzitiv verbal, în vreme ce în alt cuplu dominante sunt mesajele nonverbale de tip empatic. Însă ceea ce este definitoriu pentru stilul comunicațional și eficiența sa într-un cuplu este calitatea intercomunicărilor. A ști ce, cînd și cum să comunici în situaîia de parteneriat constituie o disponibilitate esențială pentru continuarea vieții în cuplu și pentru corecția succesivă a stilului interacțional. Această disponibilitate se întemeiază pe anumite particularități individuale, dar se creează și se dezvoltă, pînă la un anumit punct, numai în contextul interacțiunii conjugale, într-un proces continuu de ”educare și autodezvoltare maritală”. (I.Mitrofan, 1989). Modelele socioculturale de intercomunicare conjugală pe care consorții le-au asimilat în existența lor anterioară căsătoriei, ca și cele de referință actuală sau mijlocite pe cale culturală, constituie factorii externi de corecție, dezvoltare și- uneori – distorsionare continuă a stilului comunicațional în cuplul conjugal. În procesul intercominicării familiale, în cele mai multe cazuri, pot participa doi, trei, patru sau mai mulți ,, actori sociali,,.Vom analiza trei modele ale comunicării, evidențiind astfel faptul că numarul actorilor sociali care intră în procesul comunicațional are impact direct asupra calității relațiilor familiale.
*Modelul de două persoane descrie interacțiunea maritală. Această interacțiune poate genera o comunicare funcțională de tip egalitate (în care partenerii decid și acționează împreună, existînd un echilibru al cantității intercomunicării lor) sau o comunicare (dis)funcțională de tip inegalitar (în care deciziile și acțiunile sunt luate separat, neexistînd un echilibru al cantității și calității intrecomunicărilor). Ultimul tip de interacțiune poate fi funcțional pînă într-un anumit punct, însă atunci cînd intervin excesele sau dezechilibrele de comunicare poate întruni caracteristicile disfuncționalității. W.N.Ackerman (1967, apud. F.Levant, 1984) formulează un posibil model din trei ”jucători” , încercînd să evidențieze tema ”țapului ispășitor” . Cele trei roluri îndeplinite într-un astfel de model sunt: ”persecutorul” , ”victima” și ,,vindecătorul”. V.Satir (1972) propune un model format din patru ,”jucători” , cu următoarele roluri: ,,acuzatorul” , ,,pacifistul” , ,,evaluatorul” și ,, zăpăcitorul” (cel care induce confuzie). Aceste roluri nu sunt absolute și pot apărea în orice combinație în intercomunicările familiale, ele fiind manifestarea reală a unei comunicări incongruente. Membrii familiei utilizează acete roluri nu pentru a-și exprima sentimentele sau ideile proprii. Concluzionînd, putem spune că învățarea deprinderilor de a comunica reprezintă cea mai importantă problemă (J.Perez, 1968) pentru majoritatea familiilor contemporane. De modul în care rezolvă fiecare această problemă depinde funcționalitatea familiei, ca instituție socială.
Abordarea interacționist-simbolică
Paradigma interacționistă a fost dezvoltată la Universitatea din Chicago de W.thomas, R.park și G. Mead la începutul secolului XX. Dacă cei trei constituie nucleul acestei orientări, E.Burgess (1926) este primul care aplică punctul de vedere interacționist la studiul familiei, considerînd-o ,,o unitate de personalități aflate în interacțiune”. Ideea centrală a acestei paradigme ar fi aceea că familia oferă posibilitatea comunicării sinelui cu el însuși și cu ceilalți, prin vehicularea de simboluri. Simbolurile mediază înțelegerea și comunicarea în cadrul interacțiunilor reciproce. Ele pot fi verbale sau nonverbale. Pe de altă parte, interacțiunea nu este decît o situație la care fiecare membru al familiei răspunde într-un anumit mod. Fiecare definește situația printr-un proces de alegere a unei variate dintr-un evantai de posibilități disponibile. Prin urmare, ,,o situație socială este reală prin consecințele definirii ei ca fiind reală” . Acest enunț este cunoscut în sociologie ca ,,teorema lui Thomas” , dupa numele celui care a elaborat-o. Studiul familiei din perspectivă interacționistă înseamnă și studiul interacțiunilor comportamentelor de rol ale membrilor sistemului familial. Din această persăectivă, rolurile se definesc (construiesc) în două moduri:
Prin expectațiile normative ale grupului de referință (resimțite de individ prin ,,role-taking”);
Prin propria semnificație acordată rolului de către cel ce-l joacă (,,individual’s self-concept”), care implică construcția activă a propriului rol.
Concluzionînd ,,interacțiunea” , ,,simbolu” , ,,semnificația” , ,,situația,, , sunt conceptele fundamentale ale acestei paradigme. Ele încearcă să explice funcționalitatea familiei, încearcă să aducă un plus de cunoaștere în studierea familiei.
Abordarea din perspectiva conflictului
Această paradigmă concepe familia ca un sistem de reglamentări conflictuale permanente. Starea constantă de conflictualitate este generată de competiția nevoilor partenerilor maritali și dezacordurile privind scopurile și valorile. Însă, conflictul nu trebuie văzut neapărat ca destructiv. Dimpotrivă, teoreticienii conflictului îl consideră ca fiind benefic, ca un catalizator, cu rol de promovare a creșterii personale și familiale.Pe de altă parte, atunci cînd intensitatea conținutul, forma de manifestare și frecvența conflictelor cresc semnificativ, acestea capătă valențe dezorganizatoare în microgrupul familial, alternînd progresiv relațiile conjugale și/sau parentale. Avînd în vedere aceste aspecte și plecînd de la delimitarea între normal-dinamogen versus patogen-dezorganizator, se poate construi o tipologie a conflictualității. Această tipologie indică opt tipuri de conflict, care nu sunt altceva decît posibilități combinatorii între trei parametri considerați ca de autori ca fiind importanți în analiza conflictului (I.Mitrofan, 1989):
Gradul de tensiune generat de natura conflictului (ridicat/moderat/scăzut);
Forma de manifestare predominantă a conflictului (manifestă/latentă);
Durata conflictualității (continuă/intermitentă);
Există o serie de factori (de micro și macro-grup) generează conflictualitatea interpersonală.O importanță specială se acordă factorilor microsociali deoarece incidența lor este mult mai mare în favorizarea acestui tip de conflict. Printre cei mai semnificativi factori microsociali generatori de conflicte intrafamiliale ar putea fi enumerați:
Relații tensionante ale cuplului (prin unul sau ambii parteneri) cu familia de orientare (apartenență), cele mai frecvente conflicte întîlnite fiind acelea între noră-soacră și ginere-socru.
Relații deficitare cu grupul de prieteni, colegi, vecini etc. (ale unuia sau ambilor soți), ce favorizează disfuncțiile conjugale, crescînd riscul pentru conflict.
Dezechilibrul în bugetul de venituri și cheltuieli, care pot stimula și susține unele disfuncții conjugal-familiale, dar în directă corelație cu nivelul de funcționalitate interpersonală. Așa se explică de ce în aceleași condiții economice și materiale, întîlnim atît familii coezive, cît și conflictuale. Factorul incidental-situațional, ce poate actualiza unele disfuncții latente. O caracteristică specială a acestuia este faptul că el nu poate fi, în general controlat, acționîndu-se mai greu asupra lui comparativ cu ceilalti factori. Concluzionînd, abordarea din perspectivă conflictuală este esențială pentru înțelegerea problemelor care apar în sistemul familial. Mai mult decît atît, în condițiile în care realitatea socială contemporană favorizează conflictualitatea (fie ea generală sau familială), această paradigmă este de foarte mare actualitate.
Abordarea socială a schimbului
Paradigam socială a schimbului se bazează pe ideea că relația interpersonală se formează în scopul întîlnirii nevoilor individuale ale fiecăruia cu ale celuilalt. Cu alte cuvinte, fiecare persoană dorește ceva de la cealaltă în cadrul unei relații de parteneriat, iar schimbul care rezultă este guvernat de principii economice. Astfel, relația intimă este redusă la o situație tranzacțională în care costurile sunt contrabalansate de beneficii. Principiile de bază ale paradigmei schimbului sunt urmatoarele:
Persoanele intră într-o relație în scopul creșterii nivelului utilității deasupra celui pentru cazul cînd ar rămîne singure și rămîn în această relație atîta timp cît percep că raportul costuri/beneficii este satisfăcător.
Ca raportul amintit să fie satisfăcător, el poate funcționa după legea reciprocității (,,cît mi-ai dat tu, atît îți dau și eu,,) sau după legea etichității.
Cele două legi corelează foarte strîns cu resursele aduse de fiecare în relația analizată. Aceste resurse sunt foarte diverse mergînd de la situație materială sau atractivitate fizică și ajungînd pînă la trăiri emoționale sau prestigiu social. Concluzionînd, teoria schimbului aplică principiile economice la ,,economia de piață interpersonală,, . Ea este larg folosită atît în explicarea atracției interpersonale, cît și în analiza menținerii sau dizolvării relației intime.
5.Teoria sistemică
Paradigma sistemică este o abordare comprehensivă a comportamentului sistemelor vii, de la indivizi și diade maritale la organizații și națiuni. În general, prin sisteme se înțelege ,, o mulțime de obiecte care acționează între ele atît de intens, încît stările lor sunt interdependente, modificarea uneia ducînd la modificări în toate celelalte,, (C.Zamfir,1993). Paradigma sistemică abordează familia dintr-o perspectivă holistă.Dupa cum se știe, familia se poate caracteriza printr-o stare de echilibru sau dezechilibru intern.Abordarea sistemică consideră că stările de echilibru intern pot fi statice sau dinamice. Echilibru static semnifică o mare stabilitate a familiei, datorată rarelor schimbări care o pot afecta. Echilibrul dinamic reprezintă un proces continuu de echilibrare și reechilibrare, datorită faptului că schimbările sunt continue și dese. Pe de altă parte, abordarea sistemică analizează și stările de dezechilibru intern (căsătoriile defectuoase, familiile patoligice etc.). Prin analiza acestor forme ea oferă un foarte mare ajutor psihoterapeuților, psihologilor sau altor specialiști care încearcă să soluționeze sau sădea un răspuns acestor configurații disfuncționale. Sistemul interacționează cu mediul extern, deci și cu alte sisteme sociale.Această interacțiune a fost pusa cel mai bine în evidență de Kantor și Lehr (1975), care s-a referit în special la granițele ce separă subsistemele familiale de sistemele sociale exterioare acestora. Interpretarea acestui model este următoarea: membrilor exteriori familiei (aparținînd altor sisteme sociale) le este permis a intra în sistemul familial doar în spațiul intersocial, adică undeva unde relaționarea este destul de formală, neafectivă, rece și neimplicantă. Părinților și rudelor li se permite pătrunderea în subsistemul interpersonal, unde relaționarea devine mai afectivă și mai implicantă. În subsistemul personal au acces foarte puține persoane, doar prietenii intimi și rudele cele mai apropiate ajungînd să cunoască secretele, framîntările, trăirile personale ale individului aflat în sistemul familial.După cum se observă pătrunderea în sistemul familial este filtrată iar relaționarea dintre acest sistem și cele exterioare lui este foarte dificilă dacă nu se găsesc punți de comunicare eficiente și credibile.
Cu aceiași problemă se confruntă însuși sistemul familial cu subsistemele lui. Dacă membrii familii nu au ajuns la o compatibilitate funcțională și la un nivel ridicat de încredere și iubire, sussistemele individuale nu pot interpenetra, iar granițele individuale și interpersonale pot deveni adevărate obstacole în realizarea unei coeziuni și solidarități familiale. Concluzionînd, abordarea sistemică oferă perspective largi de investigare empirico-teoretică a familiei, privită atît ca sumă de de sussisteme, cît și ca element al sistemului social global. (9, p. 151-165)
6.Perspectiva feministă
Aceasta a contribuit la ,,demistificarea” familiei și a rolurilor de gen. Familia este uternic stratificată, bărbații primind mai multe recompense comparativ cu femeile. Diviziunea de gen a sarcinilor domestice este inegală, femeia contribuind mai mult și primind mai putin. Relațiile dintre soți sunt relații de putere în care domină bărbatul. În ciuda schimbărilor din ultimele decenii, ideologiile profamiliste care promovează familia de tip tradițional al femeii sunt încă puternic valorizate și conduc la asumarea acestei poziții de către femei. Familia însăși reprezintă un concept puternic ideologizat, care ascunde sistemul fundamental al relațiilor de gen. Una dintre cele mai evidente aplicații ale teoriilor feministe o reprezintă studiul diviziunii muncilor domestice. Rolurile de sex (sex roles) vizează acele elemente determinate biologic, însă rolurile de gen (gender roles) reprezintă așteptările societății. Feminismul susține că rolurile sexuale nu fac decît să mențină femeile subordonate bărbatului, într-o societate patriarhală în care bărbații își apără interesele prin menținerea statu-quoului. Feminismul pune în evidență discriminările determinate de rolurile sociale de gen și le pune practic sub semnul întrebării, în ideea unei redefiniri, a unei reevaluări. ,,Construit social, individul poate fi deconstruit.” Prin învățare socială, indivizii se vor putea obișnui cu timpul și cu femei care ocupă posturi de conducere, dar și cu bărbați care au grijă de copii și gospădărie.Sistemul stereotipurilor de gen afectează practic toate domeniile sociale, de la familie, muncă, sistemul economic și chiar cel politic pînă la religie și educație. Întreaga viață socială este guvernată de aceste stereotipuri cărora atît bărbații, cît și femeile tind să se conformeze. Mai mult, orice încercare de a ieși din atributele rolului stabilit de societate atrage sancționarea și stigmatizarea persoanelor. (12, p. 26)
1.3. Funcționarea familiei:
Familii funcționale
Familii disfuncționale
Evaluarea familială
Societatea exercită o influență enormă asupra familiei. Insuficiența sau lipsa mijloacelor bănești sunt o povară pentru familie, cauzînd tensiune în relații.(15, p.302) A stabili gradul de funcționare al unei familii este o sarcină destul de dificilă. Cele mai clare repere de analiză ale funcționalității familiei le furnizează orientarea structuralistă. Salvador Minuchin este recunoscut pentru punctul său de vedere vehement referitor la sănătatea familiei. Claritatea granițelor din familie reprezintă un parametru util pentru evaluarea funcționalității familiei.(7)
Familia armoniasă, numită și familie funcțională se caracterizează printr-un înalt grad de coeziune a membrilor săi, disciplină, control, comunicare, posibilități de afirmare a fiecăruia, caracterul complementar al rolurilor, flexibilitate, etică relațională și comportamentală, adaptabilitate eficientă la socium. Familia armonioasă își îndeplinește adecvat toate funcțiile, asigurînd satisfacerea necesităților vitale ale membrilor săi. Familia sănătoasă contribuie la crearea unei societăți sănătoase prin faptul că ele constituie o forță economică puternică. (3, p.266) Adulții din acest tip de familie posedă și promovează așa calități ca: dragostea, toleranța, compasiunea, altruismul, onestitatea, bunăvoința, răbdarea, perseverența și creativitatea, interacțiunea și colaborarea soților, denotă responsabilitate, conduită matură; compatibilitatea și aspirația intereselor, convongerilor și a viziunilor. Este evidentă tendința și aspirația spre aceliași valori moral-spirituale.
Dacă analizăm familia funcțională după tipul relațiilor, obsevăm predominarea relatiilor de colaborare, de tutelare și de neamestec în îmbinare cu relații de control rezonabil și rațional. Trăsătura cea mai importantă a membrilor acestui tip de familie este responsabilitatea. Familia funcțională începe de al un cuplu, de la dragostea și înțelegerea ambilor soți, de la compatibilitatea intelectuală, fizică și morală, de la dorința de a se integra în familie. Integrarea ambilor soți în viața și activitatea familiei la factorii destabilizatori ( carențe economice, probleme la serviciu etc.). Condițiile creării și păstrării familiei armonioase:
A te cunoaște pe tine însuți;
A cunoaște și a înțelege ce aștepți de la partener;
A respecta autonomia relativă a partenerului;
A iubi, ocroti și respecta partenerul;
A fi înțelegător și tolerant;
A comunica în permanență;
A stima părinții partenerului și rudele lui apropiate;
A învăța să fii responsabil;
A te perfecționa permanent;
A analiza, negocia și argumenta propriile acțiuni și fapte. Aceste condiții se cer respectate de ambii parteneri.
Familia dezarmonioasă se mai numește și disfuncțională, deoarece nu este în stare să asigure realizarea funcțiilor sale. Disfuncțiile pot apărea în orice domeniu al vieții de familie: relațional, economic, cultural, afectiv; nașterea, creșterea și educația copiilor.(3, p. 267) Familiile disfuncționale nu sunt în stare să pregătească oameni pentru relații funcționale în producere. (15, p. 302) Cauzele disfuncțiilor sunt foarte diferite și vorbesc, de fapt, despre neajunsurile partenerilor:
Infatilitatea partenerilor;
Lipsa responsabilității;
Incompatibilitatea morală, intelectuală, fizică;
Lipsa sau insufieciența resurselor materiale;
Starea precară a sănătății;
Nivelul scăzut a culturii partenerilor;
Îngustarea sferei de comunicare;
Gelozia, rivalitatea etc.
Lipsa copiilor;
Atitudinea negativă fată de rudele partenerului;
Despărțirea de lungă durată a soților/înstrăinarea lor etc.
Lipsa dragostei sau incapacitatea de a iubi.
Disfuncțiile pot apărea chiar din primele zile ale căsniciei, mai ce seamă în cazul căsătoriilor pripite sau ale celor premature (parteneri prea tineri). Anume din acest motiv persoanele cu experiență de viață și savanți din domeniul respectiv recomandă ca căsătoria să fie anticipată de o perioadă de cunoaștere. Cele mai disfuncționale familii se dovedesc cele care și-au pus drept scop obținerea bunăstării materiale sau a prestigiului prin căsătoria cu o anumită persoană. Deseori tendința de protest împotriva autoritarismului și a stilului coercitiv al părinților îi face pe tineri sî se grăbească și să-și creeze o familie lipsită de armonie de la bun început. Important în acest caz devine analiza condițiilor și a factorilor ce favorizează crearea unei familii armonioase. (3, p.267-268) Puterea unei țări este constituită din suma puterilor fiecărei familii, în timp ce puterea fiecărei familii depinde de abnegația și fidelitatea membrilor săi. (15, p.302)
Capitolul II Abordarea experimentală comparată în sistemul familial temporar dezintegrat și cel integrat
2.1 Metodologia cercetării
Familia a evoluat dea lungul istoriei noastre ca o matrice psihosocială cu marcată stabilitate, bazată pe principiul sincroniei și complementarității rolurilor masculine și feminine. (2, p.152)
Scopul și obiectivele cercetării:
Scopul a fost de a prezenta dimensiunele funcționării familiale în sistemelor familiale dezintegrate, prin comparație cu sistemele familiale integrate. Obiectivele pe care le-am urmărit au fost:
a) identificarea instrumentarului, prin care să va putea evalua funcționarea sistemului familial;
b) administrarea instrumentelor pe două tipuri de familii: temporar dezintegrate și dezintegrate;
c) cotarea răspunsurilor, conform instrucțiunilor autorilor chestionarului, realizarea unei baze de date în vederea identificării modului de funcționare a sistemelor familiale integrate și dezintegrate;
Pornind de la literatura de specialitate am presupus că în sistemul familial temporar dezintegrat funcționarea familială va fi diferită de sistemul familial integrat în funcție de variabila: habitat. În cele ce urmează este prezentat studiul empiric a sistemelor temporar dezintegrate și a sistemelor familiale integrate în Republica Moldova. Acest studiu este divizat în două părți distincte de cercetare: analiza celor două sisteme familiale menționate mai sus.
Eșantionul a fost ales în mod aleator, fiind constituit din două loturi de familii, dintre care 50 de familii integrate și 50 de familii temporar dezintegrate. Structura lotului în funcție de mediu se prezintă astfel :
Tabelul 1 . Structura lotului dupa mediu
Dintre membrii familiilor temporar dezintegrate supuși investigării, 90 au fost femei și 10– bărbați, vîrstele acestora au variat între 15 și 55 ani. Membrii familiei din lotul total de familii au completat chestionarele care le-au fost administrate, în mai multe zile diferite, pe perioada de o lună. Am acordat o atenție specială supravegherii acestora. Culegerea datelor a fost realizată în luna ianuarie 2013. Pentru colectarea datelor referitoare la sistemele familiale temporar integrate și cele dezintegrate am aplicat un chestionar și interviul:
Chestionarul Family Assessment Device (FAD), dezvoltat de Epstein, Baldwin și Bishop în anul 1983, instrument care este realizat pe baza modelului McMaster, conform căruia structura și organizarea familiei sunt importante în determinarea comportamentelor membrilor. A fost utilizat Family Assessment Device (FAD) și dezvoltat de Epstein, Baldwin și Bishop în anul 1983. Chestionarul cuprinde 60 de itemi cu câte patru variante de răspuns (Acord susținut, Acord, Dezacord și Dezacord susținut). Treizeci și cinci dintre itemi descriu funcționarea anormală, fiind notați invers. Acest instrument este realizat pe baza modelului McMaster, conform căruia structura și organizarea familiei sunt importante în determinarea comportamentelor membrilor.În interpretarea rezultatelor se tine cont de faptul ca din cei 60 de itemi doar 53 din ei sunt grupati în 7 subscale din care este alcatuit chestionarul. Fiecare item este cotat cu puncte de la unu pînă la patru dacă subiectul a răspuns conform grilei de corectare. Scorurile pentru fiecare dintre subscale se obțin de la fiecare subscală prin însumarea scorurilor la itemii component. Apoi, itemii care sunt numerotați în bold se inversează scorurile de la puncte (astfel că, 4=1, 3=2, 2=3 și 1=4).
Metoda interviului în baza unui chestionar cu întrebări referitoare la motivele plecării membrului familiei peste hotare, care este modul de comunicare cu acesta, cui i-au revenit responsabilitățile partenerului plecat peste hotare, raportul de implicare în creșterea și educația copiilor și factorii care fac fericită familia.
Tabelul 2 prezintă pe scurt semnificațiile fiecăreia dintre cele șapte subscale (corespunzătoare dimensiunilor sau sistemele familiale).(22)
Tabelul 2
Aplicațiile experimentale ale FAD (Family Assessment Device) , efectuate de diverși autori pe grupe de familii și copii, au relevat aspecte interesante privind importanța unor dimensiuni ale scalei de funcționare a familiei.
În partea a doua s-a aplicat metoda interviului printr-un chestionar alcatuit din 5 întrebari despre modalitățile de comunicare cu membrul plecat peste hotare cu întrebări referitoare la motivele plecării membrului familiei peste hotare, care este modul de comunicare cu acesta, cui i-au revenit responsabilitățile partenerului plecat peste hotare, raportul de implicare în creșterea și educația copiilor și factorii care fac fericită familia. Chestionarul nu implică răspunsuri greșite sau corecte, ,,bune” sau ,,rele”, ceea ce contează fiind felul în care subiectul vede și se evaluează situația existentă în familia sa la etapa actuală.Subiecții trebuie să citească cu atenție lista cu întrebări și să pună cîte un ,,X” în dreptul fiecărui răspuns, pe care îl consideră ca fiind caracteristic. După aplicarea tuturor chestionarelor, datele au fost introduse de către autor în cîte un fișier Excel, pentru tot eșantionul în parte experimental. S-a alcătuit astfel baza de date constând în 1 fișiere excel cu datele care urmau să fie analizate.
2.2 Analiza și interpretarea rezultatelor obținute
Am comparat mediile obținute de lotul de familii temporar dezintegrate, la chestionarul pentru evaluarea funcționalității familiei (Family Assessment Device), respectiv la scala pentru evaluarea funcționalității familiei cu mediile obținute de lotul de familii integrate. Comparații au fost efectuate, utilizându-se Family Assessment Device (FAD) pentru compararea mediilor a două eșantioane independente. În figura 2 sunt prezentate datele asupra modului de funcționare a familiei din care rezultă că 59 de familii (59%) din lotul total de familii chestionate realizează parțial rezolvarea problemelor, comunicarea este ineficientă, responsabilitățile nu sunt împărțite bine etc.
Fig.1
Datele obținute au nu indicat o diferență semnificativă între media la chestionarul pentru funcționalitatea familiei obținute de sistemele familiale temporar dezintegrate și media scorurilor obținute de sistemele familiale integrate. În continuare vom analiza aspectele funcționării sistemelor familiale integrate și cele temporar dezintegrate.
2.2.1. Dimensiunea rezolvării problemelor
La nivelul rezolvării problemelor, în cadrul sistemelor familiile dezintegrate doar 1 familie ( 2%) din mediul urban și 4 familii din mediul rural, ceea ce reprezintă 10% din totalul familiilor temporar dezintegrate, sunt apte în rezolvarea de probleme. Aceste 5 familii prezentă abilități de parcurgere a anumitor pași de la indentificarea problemei (de ordin afectiv ori instrumental) pînă la soluționarea ei. Cele 45 familii (90%) temporar dezintegrate ce prezintă o funcționare nesănătoasă deseori atunci cînd apare situația de problemă membrii familiei nu se bazează pe suportul celorlalți și nu se întrunesc pentru a alege tactica de rezolvare a problemei și chiar dacă aplanează aceasta nu se discută depre faptul dacă această soluție a funcționat sau nu. (fig.2)
Fig.2
Familiile integrate care funcționează nesănătos la dimensiunea rezolvarii problemelor sunt în raport de 21 familii din mediul rural și 24 familii din mediul urban. Aceste familii au dificultăți să identifice problema care apare și există dificultăți de rezolvare a acestora. În ceea ce ține de familiile al căror membri sunt în permanență împreună, adică familiile integrate sunt de 1 familie în mediul urban și 4 familii din mediul rural ce funcționează sănătos la scala de rezolvare a problmelor, iar 21 de familii din mediul rural și 24 din mediul urban au probleme serioase de identificare și rezolvare a problemelor familile (vezi fig.3).
Concluzie: În legătură cu identificarea și rezolvarea problemelor în cadrul familiei se poate menționa că atît în sistemele temporar dezintegrate cît și în cele integrate, atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă diferențe în funcționarea sănătoasă de rezolvare a problemelor deoarece în ambele cazuri avem cîte 5 familii (dintre care 1 familie din mediul urban și 4 familii din mediul rural). Diferențe de funcționare nesănătoasă la nivel de rezolvare a problemelor s-a evidențiat:
printr-un număr mai mare de 11 familii în mediul rural la familii dezintegrate față de familiile integrate din același mediu.
printr-un număr mai mic de 10 familii cu funcționare nesănătoasă a familiilor dezintegrate din mediul urban, față de familii integrate din același mediu.
La nivel de funcționare nesănătoasă
Fig.4
2.2.2. Dimensiunea comunicațională
Comunicarea joacă un rol important în înțelegera dintre membri pentru evitarea ulterioară a conflictelor și pentru o mai bună funcționare familială. La dimensiunea comunicațională cu funcționarea sănătoasă din cadrul familiilor integrate reprezintă un număr de 2 familii (4%) din mediul rural și nici o familie din mediul urban. Concluzionînd: din familiile integrate cu funcționare sănătoasă sunt doar 4%. Restul familiilor (48 familii ceea ce reprezintă 96%) nu au capacitatea de a funcționa sănătos pe dimensiunea comunicațională. Acestor sisteme familiale nu le sunt caracteristice eficacitatea și stilul de comunicare în cadrul familiei. Comunicare eficientă nu este considerată bună deoarece nu se transmit clar mesajele verbale. (fig.5)
Fig.5
Familiile temporar dezintegrate care funcționează nesănătos la dimensiunea comunicarii sunt în raport de 31 familii din mediul rural și 15 familii din mediul urban. Aceste familii au dificultăți de comunicare, de indentificare și receptare corectă a mesajelor verbale și non-verbale ce au fost transmise. În ceea ce ține de funcționarea sănătoasă a familiilor temporar dezintegrate sunt în număr de o familie din mediul urban și doar 3 familii din mediul rural. (vezi fig.6)
Fig.6
Diferențele de funcționare nesănătoasă la nivel de comunicare s-a evidențiat:
printr-un număr mai mare de 8 familii în mediul urban la familii integrate față de familiile temporar dezintegrate din același mediu.
printr-un număr mai mic de 6 familii cu funcționare nesănătoasă a familiilor temporar dezintegrate din mediul rural, față de familii integrate din același mediu.
La nivel de comunicare nesănătoasă
Fig.7
Diferențele dintre comunicarea nesănătoasă a familiilor din mediul rural față de familiile din mediul urban se explică prin existența multor treburi gospodărești ceea ce știrbește din aspectele relaționale ale membrilor familiei. În continuare vom analiza dimensiunea rolurilor ceea ce ar explica disfuncționalitatea la nivel de comunicare.
2.2.3. Dimensiunea rolurilor
Pentru o funcționare mai bună a familiei este important ca familiile cît și membrii lor să aibă comportamente încadrate în tiparul fiecărui rolul. La dimensiunea rolurilor, în cadrul sistemelor familiale temporar dezintegrate doar 3 familii ( 6%) din mediul urban și o familie din mediul rural, ceea ce reprezintă 8% din totalul familiilor temporar dezintegrate, au capacitatea de funcționare sănătoasă în realizarea rolurilor. Celelalte 46 de familii (92%) temporar dezintegrate prezintă o funcționare nesănătoasă în realizarea rolurilor. Putem deduce că: cînd cineva îi cere cuiva să facă un anumit lucru, trebuie să verifice dacă a fost făcut acel lucru, cît și aceștea nu au timp pentru a-și explora interesele personale. (fig.8)
Fig.8
Rezultatele la nivel de funcționare nesănătoasă în realizarea rolurilor în mediul rural confirmă scorurile înalte la disfuncționare nivelului de comunicare. Aceștea își oferă puțin timp pentru explorarea intereselor personale, sunt nemulțumiți de îndatorirele familiale care li sau atribuit, respectiv, și sarcinele nu sunt împărțite destul de bine. Acestea duc și la o comunicare disfuncțională.
Familiile integrate care funcționează nesănătos la dimensiunea rolurilor sunt în raport de 22 familii din mediul rural și 23 familii din mediul urban. Membrii familiei nu au un comportament adecvat rolului său în așa fel încît aceștia simt că nevoile afective nu le sunt satisfăcute. (fig.9) Familiile integrate cu o funcționare sănătoasă pe dimensiunea rolurilor sunt extrem de puține, doar 5 familii (dintre care 4 familii din mediul rural, o familie din mediul urban).
Fig.9
Concluzie: La dimensiunea rolurilor cu funcționare nesănătoasă s-a stabilit că în sistemele temporar dezintegrate aceasta este mai profundă în familiile din mediul rural față de cele din mediul urban. Referitor la familiile integrate se înregistrează parțial aceleași rezultate (diferența de o familie) de funcționare nesănătoasă pe dimensiunea rolurilor. Diferențele de funcționare nesănătoasă la dimensiunea rolurilor, se observă:
printr-un număr mai mare de 10 familii în mediul rural la familii dezintegrate față de familiile integrate din același mediu.
printr-un număr mai mic de 9 familii cu funcționare nesănătoasă a familiilor dezintegrate din mediul urban, față de familiile integrate din același mediu. (fig.10)
Fig.10
2.2.4. Dimensiunea reactivității afective
Reactivitatea afectivă evaluează abilitatea membrilor familiei de a răspunde afectiv cantitativ și calitativ adecvat unei game largi de stimuli de diferită natură. La nivelul reactivității afective, în cadrul sistemelor familiile temporar dezintegrate doar 5 familii (10%) din mediul urban și 8 familii din mediul rural, ceea ce reprezintă 26% din totalul familiilor temporar dezintegrate funcționează sănătos. Aceste familii sunt capabile să își manifeste sentimentele de afecțiune, dragoste față de ceilalți membri fără a deveni reținuți, exprimîndu-și tandrețea unul față de celălalt. Celelalte 37 de familii (74%) temporar dezintegrate prezintă o funcționare nesănătoasă pe aceiași dimensiune. Distribuirea scorurilor mai mari sau regăsit în familiile dezintegrate din mediul rural (52%) față de 11 familii (22%) din mediul urban. (vezi fig.11) În aceste familii unii dintre membri pur și simplu nu reacționează emoțional și nu își arată iubirea unii față de alții.
Fig.11
Din familiile integrate pe nivel al reactivității afective sunt prezente 9 familii din mediul rural (18) și 5 familii (10) din cel rural realizează eficient această dimensiune. Dificultăți la această scală întîmpină 17 familii (37%) din mediul rural și 19 familii din mediul urban din numărul total de familii integrate la funcționarea nesănătoasă a reactivității afective. (vezi fig.12) Aceste familii consideră că tandrețea este mai puțin importantă față de alte lucruri din familie.
Fig.12
Concluzie: La dimensiunea reactivității afective cu funcționare nesănătoasă s-a stabilit că în sistemele familiale temporar dezintegrate aceasta este mai pronunțată în familiile din mediul rural față de cele din mediul urban. Referitor la familiile integrate se înregistrează parțial aceleași rezultate, diferența fiind de o familie la funcționarea nesănătoasă pe dimensiunea reactivității afective cît și la nivelul funcționării sănătoase pe dimensiunea reactivității afective, la fel înregistrîndu-se diferența de o familie. (fig.13)
Fig.13
2.2.5. Dmensiunea implicării afective
Implicarea afectivă evaluează măsură în care membrii investesc afecțiune, grijă și preocupare unul pentru celălalt. La nivelul implicării afective, in cadrul sistemelor familiale temporar dezintegrate doar 2 familii din mediul rural și 4 familii din mediul urban, ceea ce reprezintă 12% din totalul familiilor temporar dezintegrate, sunt capabile să se implice afectiv. Aceste 6 familii îsi manifestă interesul și ajutorul atunci cînd cineva din membri se află în dificultate și nu se propagă centrarea numai pe propria personalitate. Celelalte 44 familii (88%) temporar dezintegrate ce prezintă o funcționare nesănătoasă la scala implicării afective deseori membrii familiei devin mai implicați doar cînd ceva îi interesează și chiar dacă au intenții bune, aceștea se implică prea mult unii în viața celorlalți. (vezi fig.14)
Fig.14
Familiile integrate care funcționează nesănătos la nivelul implicării afective sunt la egalitate, adică 22 familii din mediul rural și 22 familii din mediul urban. În aceste familii devin implicați toți membrii numai cînd cineva este în dificultate și nu se centrează pe obținerea interesului celorlalți numai cînd devine important pentru aceștea, ei nu se centrează pe sine. În familiile integrate este un raport de 2 familii din mediul urban și 4 familii din mediul rural ce funcționează sănătos la scala implicării afective. (vezi fig.14)
.
Fig.15
Concluzie: La scala implicării afective, unde se evaluează măsura în care membrii investesc afecțiune, grijă și preocupare unul pentru celălalt din familiile temporar dezintegrate funcționează mai sănătos familiile din mediul urban (8%) decît familiile din mediul rural (4%). În familiile integrate funcționează mai bine la nivelul implicării afective familiile din mediul rural (8%), decît cele din mediul rural. În legătură cu implicarea afectivă în cadrul familiilor integrate se poate menționa că atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă diferențe în funcționarea nesănătoasă, deoarece în ambele cazuri avem cîte 22 familii din ambele habitate.
2.2.6. Dimensiunea controlului comportamental
Scala controlului comportamental se referă la stilul familiei prin care sunt menținute disciplina și standardele de comportament (de exemplu: flexibil sau rigid). În legătură cu controlul comportamental în cadrul familiei se poate menționa că atît în sistemele temporar dezintegrate cît și în cele integrate, atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă familii capabile să asigure funcționarea sănătoasă deoarece în ambele cazuri nu avem nici o familie.
Familiile integrate care funcționează nesănătos la nivelul controlului comportamental se observă 34 de familii (68%) din mediul rural și 16 familii (32%) din mediul urban. (vezi fig.16) În cadrul acestor familii membrii ei nu știu ce să facă atunci cînd apare o urgență, pot să scape ușor fără a suporta consecințele atunci cînd încalcă regulile și nu respectă nici un fel de reguli si standarte.
Fig.16
La nivelul controlului comportamental în sistemele familiale temporar dezintegrate nesănătos funcționează 26 de familii din mediul rural (52%) și 24 familii din mediul urban (48%), din numărul total de 50 de familii temporar dezintegrate. (vezi fig. 17) La fel ca și familiile integrate acestea nu au așteptări clare în privința deprinderilor de igienă personală, iar dacă se încalcă regulile nu se știe la ce să se aștepte membrii familii și totul este permis.
Fig.17
Concluzie: În legătură cu controlul comportamental în cadrul familiei se poate menționa că atît în sistemele temporar dezintegrate cît și în cele integrate, atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă existența funcționării sănătoase.
Diferențe de funcționare nesănătoasă la nivel de control comportamental s-a evidențiat:
printr-un număr mai mare de 8 familii în mediul rural la familii dezintegrate față de familiile integrate din același mediu.
printr-un număr mai mic tot de 8 familii cu funcționare nesănătoasă a familiilor integrate din mediul urban, față de familiile dezintegrate din același mediu.( vezi fig.18)
Fig.18
2.2.7.Dimensiunea funcționării generale a familiei
Scala funcționării generale a familiei se referă la planificarea activităților familiale, întelegere, comunicare eficientă ș.a. În legătură cu funcționarea generală în cadrul familiei se poate menționa că ca și la dimensiunea controlului comportamental atît în sistemele temporar dezintegrate cît și în cele integrate, atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă familii capabile să asigure funcționarea sănătoasă deoarece în ambele cazuri nu avem nici o familie care ar fi obținut scoruri pozitive.
Familiile integrate care funcționează nesănătos la nivelul funcționării generale a familiei se observă 34 de familii (68%) din mediul rural și 16 familii (32%) din mediul urban. (vezi fig.16) În cadrul acestor familii planificarea activităților familiale este dificilă deoarece nu se înțeleg membrii unii cu alții, nu pot discuta cînd sunt triști și se evită discuțiile despre grijile și temerile pe care le au membrii familiei. (vezi fig.
Fig.19
La nivelul controlului comportamental în sistemele familiale temporar dezintegrate nesănătos funcționează 26 de familii din mediul rural (52%) și 24 familii din mediul urban (48%), din numărul total de 50 de familii temporar dezintegrate. (vezi fig.20) La fel ca și familiile integrate de la scala controlului comportamental, la scala funcționării generale se observă că sunt multe emoții negative în cadrul familiei iar luarea deciziilor se dovedește a fi o problemă pentru familie.
Fig.20
Concluzie: În legătură cu controlul comportamental în cadrul familiei si a functionarii generale se poate menționa că exista aceleasi rezultate: atît în sistemele temporar dezintegrate cît și în cele integrate, atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă existenta funcționarii sănătoase.
Diferențe de funcționare nesănătoasă la nivel functionarii generale, ca si la scala controluli comportamental s-a evidențiat:
printr-un număr mai mare de 8 familii în mediul rural la familii dezintegrate față de familiile integrate din același mediu.
printr-un număr mai mic tot de 8 familii cu funcționare nesănătoasă a familiilor integrate din mediul urban, față de familiile dezintegrate din același mediu.( vezi fig.21)
Fig.21
În ceea ce ține de familiile temporar dezintegrate și cele integrate nu s-a evidențiat nici un sistem familial care să aibă o funcționare sănătosă și eficientă la toate dimensiunile.
Se poate confirma deci că ipoteza conform cărora: există diferențe semnificative între perspectivele funcționării familiale temporar dezintegrate de cele integrate sunt acceptate.
În urma aplicării interviului prin chestionar sau putut identifica ipoteze ce urmeaza. Membrul care este plecat peste hotare în familiile temporar dezintegrate este soțul (tatăl), după care urmează soția (mama), ambii părinți, copii (fratele, sora) pe o perioadă de la 1 lună pînă la 16 ani.
Printre motivele cele mai principale ale plecării membrului familiei în străinătate a fost menționată în primul rînd lipsa situației financiare, însă au mai fost expuse și lipsa oportunității de angajare la munci bine remunerate, căci oferta posturilor de muncă în anumite domenii este refuzată de cetățeni din cauza salariilor mici, fiind preferată opțiunea plecării peste hotare, unde pot fi obținute venituri mult mai mari pentru prestarea aceleiați munci. La fel frecvent este expusă și dorința de a duce un trai mai decent și mai bun și din necesitatea stringentă pentru a-și întreține familia.
Mijlocul de comunicare cu membrii familiei a persoanei plecate peste hotare s-a dovedit că rămîne a fi telefonul (67 %) atunci cînd comunică cu prietenul sau rudele din străinătate, după care urmează rețelele de internet.( vezi fig.5) Potrivit studiului, telefonul ca mijloc de comunicare este folosit mai mult în mediul rural (46%) decît în urban (20%) pentru a ține legătura cu cei plecati în străinătate, după care tot în mediul rural se comunică mai mult atît prin intermediul telefonului cît și a internetului (14%) sau internet (6%) decît în mediul urban prin intemrdiul telefonului înregistrîndu-se 12 %, iar internet 2%.
Frecvența convorbirilor cu membrii ce nu sunt alături de familie este la egalitate zilnic (50%) și de cel puțin o dată pe săptămînă (50%), ceea ce ne face sa ne gîndim dacă aceasta plecare in străinatate influențează și depinde nu numai de volumul, cît și de calitatea comunicării. Plecarea peste hotare a unui membru a dus la repartizarea responsabilităților care le avea de îndeplinit. În această cercetare s-a demonstrat că responsabilitățile persoanei plecate iau revenit partenerului rămas acasă, așa au răspuns 82% din respondenți pe cînd celelalte 28% au răspuns că rudei apropiate. Dacă comunicarea la telefon/alte mijloace este frecventă, atunci vizitele membrilor de cele mai multe ori sunt rare.
Fig. 6
La întrebarea dacă există munci pur bărbătești și pur femeiești sau obținut următoarele rezultate ce sunt reflectate în figura 6.
Fig.7
Astfel că 50 % din subiecții chestionați consideră că există munci care trebuiesc îndeplinite numai de bărbați, reieșind că trebuie de făcut o diferențiere gender în alegerea muncii ,iar celelate 50% de persoane evită să facă diferențierea gender considerînd că trebuie să existe o egalitate între persoane mai ales în îndeplinirea diverselor sarcini. Atît în sistemele familiale integrate,cît și cele temporar deyintegrate s-a studiat și părerea subiecților despre raportul de implicare în creșterea și educația copiilor. Conform rezultatelor 54% din moldovenii chestionați consideră că responsabilitățile privind creșterea și educașia copiilor trebuie să fie efectuată la egalitate, adică de 50% de către bărbat și 50% de către femeie , pe cînd 42% au considerat că femeia în mai mare măsură de 70% trebuie să fie responsabilă de educatia copiilor, bărbatului revenindu-i astfel 30%. Foarte frecvent întîlnim întrebarea ce ne face fericiți pe noi și care ar fi acei factori pe care ne face să fim mai împliniți. În urma chestionării s-a putut determina că ca prim factor care îi fac pe persoane fericite este familia și părinții alăturea (50%), după care a urmat și răspunsuri ca sănătatea, prietenii, înțelegerea, respectul.
Concluzii
Concluzionînd dimesiunea ce ține de identificarea și rezolvarea problemelor în cadrul familiei se poate menționa că atît în sistemele temporar dezintegrate cît și în cele integrate, atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă diferențe în funcționarea sănătoasă de rezolvare a problemelor. S-a putut evidenția și familii care nu funcționează sănătos la această scară. Diferențe de funcționare nesănătoasă la nivel de rezolvare a problemelor s-a evidențiat printr-un număr mai mare de familii în mediul rural la familiile dezintegrate față de familiile integrate din același mediu si printr-un număr mai mic de familii cu funcționare nesănătoasă a familiilor dezintegrate din mediul urban, față de familii integrate din același mediu. La dimensiunea comunicării familiile temporar dezintegrate din sistemul rural funcționează la această scala mai sănătos decît familiile integrate, aceeați situație continuă să persiste prin predominarea funcționării unei comunicări nesănătoase la familiile din sistemul temporar dezintegrat din mediul rural față de familiile integrate din același mediu. Diferențele dintre comunicarea nesănătoasă a familiilor din mediul rural față de familiile din mediul urban se explică prin existența multor treburi gospodărești ceea ce știrbește din aspectele relaționale ale membrilor familiei.
La dimensiunea rolurilor și reactivității afective cu funcționare nesănătoasă s-a stabilit că în sistemele temporar dezintegrate aceasta este mai profundă în familiile din mediul rural față de cele din mediul urban. Referitor la familiile integrate se înregistrează parțial aceleași rezultate, diferența fiind de o familie la funcționarea nesănătoasă pe dimensiunea reactivității afective cît și la nivelul funcționării sănătoase pe dimensiunea reactivității afective, la fel înregistrîndu-se diferența de o familie.
La scala implicării afective, unde se evaluează măsura în care membrii investesc afecțiune, grijă și preocupare unul pentru celălalt din familiile temporar dezintegrate funcționează mai sănătos familiile din mediul urban decit familiile din mediul rural. În familiile integrate funcționează mai bine la nivelul implicării afective familiile din mediul rural, decît cele din mediul rural. În legătură cu controlul comportamental în cadrul familiei si a funcționării generale se poate menționa că există aceleași rezultate: atît în sistemele temporar dezintegrate cît și în cele integrate, atît în mediul urban, cît și în mediul rural nu se observă existenta funcționarii sănătoasă Diferențe de funcționare nesănătoasă la nivelul funcționării generale, ca și la scala controlului comportamental s-a evidențiat: printr-un număr mai mare de familii în mediul rural la familii dezintegrate față de familiile integrate din același mediu.; printr-un număr mai mic tot de 8 familii cu funcționare nesănătoasă a familiilor integrate din mediul urban, față de familiile dezintegrate din același mediu.
Ca urmare a acestei situații se evidențiază o stringentă scădere a natalității, se destramă familii (80% din cei care se despart), la fel are loc scăderea nivelului intelectual al copiilor, a gradului de educație,exodul creierilor, al forței de muncă de calitate și creșterea criminalității printre tineri. (10, p.88)
Recomandări
Comunicarea reprezintă un schimb de informațiii. De cele mai multe ori comunicarea dintre părinți și copii se desfășoară într-o singură direcție, și anume că părinții transmit diverse mesaje iar copilul trebuie să le primească. Cel mai important este capacitatea de a ne creea timp liber pentru al petrece cu copii. Cînd îi solicităm copilului să facă anumite lucruri, trebuie să îii spunem cît mai clar ca acesta să înțeleagă ce trebuie să efectuieze. Comunicarea comună a părinților și a copiilor, îi poate face pe părinți să învețe să stabiliască niște relații constructive, avînd posibilitatea să-și privească copilul în situații necunoscute.Ei văd modelul de relaționare în alte situații deasemenea contribuie la reconoașterea dreptului copilului la libera alegere, la propria poziție, asigură înțelegere în familie, posibiitatea schimbării steriortipurilor neefective care sunt prezente în familie.
Pentru ca comunicarea să fie mai eficientă se pot stabili un șir de recomandări de care trebuie să țină cont părinții și anume: atuncimcînd copilul încearcă să ne comunice ceva, în nici un caz nu trebuie să îl întrerupen, lăsîndu-l să își exprime emoțiile și dorințele pe care le are; să existe o concordanță între comportamentul non-verbal și cel verbal; comunicînd cu copilul să evite să ridice tonul vocii și să își manifeste activ agresivitatea asupra acestuia, deoarece copilul se poate închide în sine și să nu îi comunice anumite evenimente care au loc în viața acestuia. O altă metodă de îmbunătățire a comunicării este evitarea amenințărilor și încercarea de reeducare care deseori este una nereușită. Trebuie să acceptăm copilul pentru ceea ce este el și msă evităm să schimbăm subiectul cînd dorește să ne comunice ceva.Părinții trebuie să evite criticarea aspră a copilului și să nu îi ignorăm problema și să o acceptăm, trebuie să îl ascultăm cu atenție și interes; să nu ne punem pe prim-plan propria persoană. Să nu încercăm să îl ignorăm, sau insultăm cînd vorbește cu noi.
Este foarte important ca părinții să se bazeze pe un stil de comunicare simetric.Aceasta presupune comunicare membrilor familiei bazată pe parteneriat. Acest stil contribuie la formarea la copil a sistemului de criterii proprii pentru autoapreciere, deoarece autostima este susținută atît de atitudinea de stimă și respect a părinților, cît și de aprecierea eficienței activității lui. Aceasta reprezintă un factor important care poate să contribuie la emamciparea ulterioară a autoaprecierii.
Bibliografie
BOLEA, Zinaida; BERADZE, Marina. Probleme psihosociale la adolescenții din familiile temporar dezintegrate. In: Studia Universitatis, seria: Știinte ale Educației, Anul I, nr.9/2007. Ch:CEP USM, 2008. 214 p. ISSN 1857-2103.
CIUPERCĂ, Cristian. Cuplul modern- între emancipare și disoluție. București: TIPOALEX, 2000. 332 p. 973-46-0077-x.
CUZNEȚOV, Larisa. Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. Chișinău, 2008. 623 p. ISBN 978-9975-70-813-5.
GOLOVEI, Lilia. Familia ca promotor al valorilor. Trening pentru adolescenți din familiile temporar dezintegrate. Ch: UST, 2010, 118 p. ISBN 978-9975- 76-050- 8.
ILUȚ, Petru. Sociologia și antropologia familiei. Iași: Polirom, 2005. 292 p. ISBN 973-46-0077-x.
LARROUSSE. Marele dicționar al psihologiei. București: Trei, 2006. 1360 p. ISBN (10) 973-707-099-2
Lucia, Dana. Introducere in psihologia familiei si psihosexologiei. 2006.
Disponibil pe Internet:http://ru.scribd.com/doc/98192197/Introducere-in-Psihologia-Familiei-Si-Psihosexologie
MITROFAN, Iolanda. Cuplul conjugal: armonie și dizarmonie. București: Editura științifică și enciclopedică, 1989. 265 p. ISBN 973-29-0085-7.
MITROFAN, Iolanda ; CIUPERCĂ, Cristian. Incursiuni în psihosociologia și psihosexologia familiei. Bucuresti: Ed. PRESS MIHAELA S.R.L, 1998. 388 p. ISBN 973-9415-00-8.
MORARU, Victor. Republica Moldova- provocările migrației. Ch.: Știința, 2010. 148 p. ISBN 978-9975-67-744-8.
PLATON, Carolina; Crasnojon-Laba, Ina. Influența factorilor culturali asupra familiilor mixte. In: Studia Universitatis, seria: Știinte ale Educației, Anul II, nr.9(19). Ch:CEP USM, 2008. 151 p. ISSN 1857-2103.
POPESCU, Raluca. Introducere în sociologia familiei. Ed: Polirom, 2009. 187. ISBN 978-973-46-1551-3.
Populația și procesele demografice în Republica Moldova: Culegere statistică/ Birolu Național de Statistică a Republicii Moldova. Chișinău, 2007. 70 p- ISBN 978-9975-9500-7-1.
Populația Republicii Moldova pe vărste și sexe, în profil teritorial la 1 ianuarie 2008: Culegere statistică/Biroul Nașional de Statistică al Republicii Moldova. Ch: Statistica, 2008. 160 p. ISBN 978-9975-9594-4-5.
SEUK, Joon Ho. Dragostea, Viața, Familia. Ghid pentru profesori. Ch.: Epigraf, 2000. 309 p. ISBN 9975-903-15-0.
SILLAMY, Nobert. Dicționar de psihologie. Ediția a II-a. București, 2009. 336 p. ISBN 2-03-720311-x.
ȘCHIOPU, Ursula. Ș.a. Dicționar de psihologie. București: Babel. 740 p. ISBN 973-48-1027-8.
TREBICI, Vladimir. Populația Terrei. București: Editura științifică, 1991. 363 p. ISBN 973-44-0061-4.
ZANI, Bruna; PALMONARI Augusto. Manual de psihologia comunității. Ed.: Polirom, 2003. 424 p. ISBN 973-681-092-5.
http://www.unesco.org/new/fileadmin/MULTIMEDIA/FIELD/Moscow/pdf/migration_conference_proceedings_2005_volum2.pdf – [ citat 20 ianuarie 2013].
http://learners.ncu.edu/syllabus/download_file.asp?syllabus_rr_id=166421 –[citat 23 februarie 2013].
http://www.rjap.psihologietm.ro/Download/rjap131_5.pdf [citat 22 ianuarie 2013].
http://www.asm.md/administrator/fisiere/cadru/f255.pdf [citat 23 ianuarie 2013].
http://chipts.ucla.edu/downloads/251 [citat 22 ianuarie 2013].
Anexe
Anexa 1.
Chestionarul Family Assesememnt Device
Date personale
Vîrsta dvs. Între 15-25 ani între 26-35 ani între 36-45 ani
Între 46-55 ani între 56-65 ani peste 65 ani
Gen : masculin feminin
Studii : studii superioare liceu școală profesională
Meiu : urban rural
Care ete numărul de membri ai familiei? ______ .
Care membru al familiei este plecat? ________________ .
De cît timp este plecat? ___________.
În continuare sunt prezentate un număr de enunțuri referitoare la familii. Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare afirmație și să decideți cît de bine descrie ea propria dumnevoastră familie. Răspundeți conform modului în care vedeți propria dvs. familie.
Pentru fiecare afirmație sunt 4 răspunsuri posibile:
Acord puternic ( alegeți 1 dacă simțiți că enunțul descrie familia dvs. cu foarte mare acuratețe, foarte exact) ,
Acord ( alegeți 2 dacă simțiți că enunțul descrie familia dvs. în mjoritatea situațiilor),
Dezacord (alegeți 3 dacă simțiți că enunțul nu descrie familia dvs. în majoritatea situațiilor),
Dezacord puternic (alegeți 4 dacă simțiți că enunțul nu descrie familia dvs. deloc).
( Încercați să nu vă gîndiți prea mult înainte de a răspunde; răspundeți cît mai rapid și sincer. Atunci cînd aveți dificultăți de a allege un răspuns, notați prima dvs. reacție. Vă rugăm să răspundeți la toate enunțurile și să scrieți răspunsurile în spatial rezrvat în stînga fiecărui enunț. )
Planificarea activităților familiale este dificilă deoarece nu ne înțelegem unii cu alții.
Rezolvăm majoritatea problemelor gospodărești.
Cînd cineva este supărat, ceilalți știu de ce.
Cînd cineva îi cere cuiva să facă un anumit lucru, trebuie să verifice dacă a făcut acel lucru.
Dacă cineva este în dificultate, ceilalți devin implicați.
În situații de criză putem cere sprijin de la ceilalți.
Nu știm ce să facem cînd apare o urgență.
Cîtodată ni se termină lucrurile de care avem nevoie.
Suntem reticenți cînd vine vorba de a ne arăta afecțiunea uni față de celalți.
Ne asigurăm că membrii familiei își îndeplinesc responsabilitățile familiale.
Nu putem discuta unii cu alții cînd ne simțim triști.
De obicei, acționăm pe baza deciziilor noastre în legătură cu problemele.
Obții interesul celorlalți numai cînd devine important pentru ei.
Nu poți să îți dai seama ce simte o persoană din ceea ce ea spune.
Sarcinele familiei nu sunt împărțite destul de bine.
Persoanele sunt acceptate pentru ceea ce sunt.
Poțin să scapi ușor fără să suporți consecințele dacă încalci reguli
Toată lumea se exprimă și spune lucrurilor pe nume fară să facă aluzie la ele
Unii dintre noi pur și simplu nu reacționează emotional.
Știm ce să facem într-o situație de urgență.
Evităm să discutăm despre temerile și grijile noastre.
Este dificil să discutăm unii cu alții despre tandrețe.
Nu ne ajug întotdeauna bani pentu a ne plăti facturile.
După ce familia noastră a încercat să resolve o problemă, de obicei discutăm dacă soluția funcționează sau nu.
Fiecare membru al familiei este centat pe sine.
Putemn să ne exprimăm sentimentele unii față de alții.
Nu avem așteptări clare în privința depriderilor de igienă personală.
Nu ne arătăm iubirea unii față de alții.
Discutăm cu oamenii mai degrabă direct decît prin intermediary.
Fiecare dintre noi are îndatoriri și responsabilități specific.
Există multe sentimente negative în cadrul familiei.
Avem reguli în legătură cu lovirea celorlalți.
Devenim mai implicați doar cînd ceva ne interesează.
Există puțin timp pentru a explora interesele personale.
Adesea nu spunem ceea ce gîndim.
Ne simțim acceptați pentru ceea ce suntem.
Ne arătăm interesul față de ceilalți atunci cînd avem personal ceva de obținut.
Rezolvăm conflictele emoționale cănd ele apar.
Tandrețea este mai puțin importantă față de alte lucruri în familia noastră.
Dicutăm despre ce treburi gospodărești urmează să facă fiecare membru al familiei.
Luarea deciziilor este o problemă în familia noastră.
Persoanele din familia noastră devin interesate de ceilalți numai cînd obțin ceva din aceasta.
Suntem deschiși unii cu alții.
Nu respectăm nici un fel de reguli sau standarte.
Dacă celor din familie li se cere să facă ceva trebuie să li se reamintească.
Suntem capabili să luam decizii în legătură cu rezolvarea problemelor.
Dacă se încalcă regulile nu știm la ce să ne așteptăm.
Totul este permis în familia noastră.
Ne exprimăm tandrețea.
Ne consultăm în problem ce implică sentimente.
Nu ne înțelegem bine unii cu alții.
Nu vorbim unii cu alții cînd suntem furioși.
În general suntem nemulțumiți de îndatoririle familiale care ni s-au atribuit.
Chiar dacă avem intenții bune, ne implicăm prea mult unii în viața celorlalți.
Există reguli în privința situațiilor periculoase.
Avem încredere unii în alții.
Plîngem fără să ne ascundem.
Nu avem mijloace de transport rezonabile.
Cînd nu ne place ceea ce face o persoană din familie îi spunem.
Încercăm să găsim modalități diferite de rezolvare a problemelor.
Partea II
Care sunt motivele pentru care partener(a)ul dvs. a plecat să muncească peste hotare? (3 motive)
__________________________________________________
__________________________________________________
__________________________________________________
Prin ce mijloace mai des comunicați?
Cît de des comunicați
În fiecare zi
data pe săptămînă
data în lună
data în jumătate de an.
Cui a revenit responsabilitatea activităților partenerului plecat peste hotare
Părintelui rămas
Rudei apropiate
Vecinilor.
Există munci pur bărbătești ori femeiești?
Da
Nu
Cum credeți care este raportul de implicare în creșterea și educația copilului:
Bărbat Femeia
50% 50%
30% 70%
70% 30%
0% 100%
100% 0%
Denumiți 3 factori care vă fac fericiți?
Anexe
Anexa 1.
Chestionarul Family Assesememnt Device
Date personale
Vîrsta dvs. Între 15-25 ani între 26-35 ani între 36-45 ani
Între 46-55 ani între 56-65 ani peste 65 ani
Gen : masculin feminin
Studii : studii superioare liceu școală profesională
Meiu : urban rural
Care ete numărul de membri ai familiei? ______ .
Care membru al familiei este plecat? ________________ .
De cît timp este plecat? ___________.
În continuare sunt prezentate un număr de enunțuri referitoare la familii. Vă rugăm să citiți cu atenție fiecare afirmație și să decideți cît de bine descrie ea propria dumnevoastră familie. Răspundeți conform modului în care vedeți propria dvs. familie.
Pentru fiecare afirmație sunt 4 răspunsuri posibile:
Acord puternic ( alegeți 1 dacă simțiți că enunțul descrie familia dvs. cu foarte mare acuratețe, foarte exact) ,
Acord ( alegeți 2 dacă simțiți că enunțul descrie familia dvs. în mjoritatea situațiilor),
Dezacord (alegeți 3 dacă simțiți că enunțul nu descrie familia dvs. în majoritatea situațiilor),
Dezacord puternic (alegeți 4 dacă simțiți că enunțul nu descrie familia dvs. deloc).
( Încercați să nu vă gîndiți prea mult înainte de a răspunde; răspundeți cît mai rapid și sincer. Atunci cînd aveți dificultăți de a allege un răspuns, notați prima dvs. reacție. Vă rugăm să răspundeți la toate enunțurile și să scrieți răspunsurile în spatial rezrvat în stînga fiecărui enunț. )
Planificarea activităților familiale este dificilă deoarece nu ne înțelegem unii cu alții.
Rezolvăm majoritatea problemelor gospodărești.
Cînd cineva este supărat, ceilalți știu de ce.
Cînd cineva îi cere cuiva să facă un anumit lucru, trebuie să verifice dacă a făcut acel lucru.
Dacă cineva este în dificultate, ceilalți devin implicați.
În situații de criză putem cere sprijin de la ceilalți.
Nu știm ce să facem cînd apare o urgență.
Cîtodată ni se termină lucrurile de care avem nevoie.
Suntem reticenți cînd vine vorba de a ne arăta afecțiunea uni față de celalți.
Ne asigurăm că membrii familiei își îndeplinesc responsabilitățile familiale.
Nu putem discuta unii cu alții cînd ne simțim triști.
De obicei, acționăm pe baza deciziilor noastre în legătură cu problemele.
Obții interesul celorlalți numai cînd devine important pentru ei.
Nu poți să îți dai seama ce simte o persoană din ceea ce ea spune.
Sarcinele familiei nu sunt împărțite destul de bine.
Persoanele sunt acceptate pentru ceea ce sunt.
Poțin să scapi ușor fără să suporți consecințele dacă încalci reguli
Toată lumea se exprimă și spune lucrurilor pe nume fară să facă aluzie la ele
Unii dintre noi pur și simplu nu reacționează emotional.
Știm ce să facem într-o situație de urgență.
Evităm să discutăm despre temerile și grijile noastre.
Este dificil să discutăm unii cu alții despre tandrețe.
Nu ne ajug întotdeauna bani pentu a ne plăti facturile.
După ce familia noastră a încercat să resolve o problemă, de obicei discutăm dacă soluția funcționează sau nu.
Fiecare membru al familiei este centat pe sine.
Putemn să ne exprimăm sentimentele unii față de alții.
Nu avem așteptări clare în privința depriderilor de igienă personală.
Nu ne arătăm iubirea unii față de alții.
Discutăm cu oamenii mai degrabă direct decît prin intermediary.
Fiecare dintre noi are îndatoriri și responsabilități specific.
Există multe sentimente negative în cadrul familiei.
Avem reguli în legătură cu lovirea celorlalți.
Devenim mai implicați doar cînd ceva ne interesează.
Există puțin timp pentru a explora interesele personale.
Adesea nu spunem ceea ce gîndim.
Ne simțim acceptați pentru ceea ce suntem.
Ne arătăm interesul față de ceilalți atunci cînd avem personal ceva de obținut.
Rezolvăm conflictele emoționale cănd ele apar.
Tandrețea este mai puțin importantă față de alte lucruri în familia noastră.
Dicutăm despre ce treburi gospodărești urmează să facă fiecare membru al familiei.
Luarea deciziilor este o problemă în familia noastră.
Persoanele din familia noastră devin interesate de ceilalți numai cînd obțin ceva din aceasta.
Suntem deschiși unii cu alții.
Nu respectăm nici un fel de reguli sau standarte.
Dacă celor din familie li se cere să facă ceva trebuie să li se reamintească.
Suntem capabili să luam decizii în legătură cu rezolvarea problemelor.
Dacă se încalcă regulile nu știm la ce să ne așteptăm.
Totul este permis în familia noastră.
Ne exprimăm tandrețea.
Ne consultăm în problem ce implică sentimente.
Nu ne înțelegem bine unii cu alții.
Nu vorbim unii cu alții cînd suntem furioși.
În general suntem nemulțumiți de îndatoririle familiale care ni s-au atribuit.
Chiar dacă avem intenții bune, ne implicăm prea mult unii în viața celorlalți.
Există reguli în privința situațiilor periculoase.
Avem încredere unii în alții.
Plîngem fără să ne ascundem.
Nu avem mijloace de transport rezonabile.
Cînd nu ne place ceea ce face o persoană din familie îi spunem.
Încercăm să găsim modalități diferite de rezolvare a problemelor.
Partea II
Care sunt motivele pentru care partener(a)ul dvs. a plecat să muncească peste hotare? (3 motive)
__________________________________________________
__________________________________________________
__________________________________________________
Prin ce mijloace mai des comunicați?
Cît de des comunicați
În fiecare zi
data pe săptămînă
data în lună
data în jumătate de an.
Cui a revenit responsabilitatea activităților partenerului plecat peste hotare
Părintelui rămas
Rudei apropiate
Vecinilor.
Există munci pur bărbătești ori femeiești?
Da
Nu
Cum credeți care este raportul de implicare în creșterea și educația copilului:
Bărbat Femeia
50% 50%
30% 70%
70% 30%
0% 100%
100% 0%
Denumiți 3 factori care vă fac fericiți?
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte Psihologice ale Sistemului Familial Afectat de Migratia Economica (ID: 158731)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.