Aspecte Psihocriminologice Privind Traficul Si Consumul de Droguri

CUPRINS

Capitolul I. Introducere 5

Istoricul drogurilor 5

Capitolul II. Tinerii și consumul de droguri ilegale 11

2.1. Dependența de drog. 12

2.2. Moduri de consum și factori de risc. 13

2.3. Consumul ocazional 13

2.4. Consumul toxicoman 14

2.5. Dependența și alte tulburări ale adolescenței 14

Capitolul III . Legislație națională în domeniul antidrog 15

3.1. Istoric și organizare 16

3.2.Structura și funcționare 16

3.3.CENTRE ANTIDROG 19

Capitolul IV.Dependența de drog și recompensa 24

4.1. Halucinațiile și alte droguri. 26

4.2.Consumul psilocibelor 26

4.3.Clasificarea drogurilor halucinogene 28

Capitolul V.Traficul de droguri 31

5.1.Piața drogurilor 31

5.2.Economia drogurilor. 37

5.3.Prima piața mondială. 37

5.4.Baroni de droguri 39

Capitolul VI.Mijloace juridice de prevenire a traficului și consumului ilicit de droguri 44

6.1 Strategii și programe destinate prevenirii și combaterii traficului și consumului 46

Ilicit de droguri 46

6.2.Depresiile și drogurile 51

Studiu de caz 54

Speța ……………………………………………. 55

R E F E R A T 72

Bibliografie 78

’’Dacă unul a reușit să-și satisfacă o dorință refulată, este obligatoriu ca toți ceilalți tovarăși de comunitate să se simtă animați de aceeași tentație; pentru a o reprima, trebuie sancționată cutezanța celui vinovat, și adesea se întâmplă că actul pedepsirii să le dea celor care îl execută prilejul de a comite, la adăpostul expierii, același fapt nelegiuit. Este aici unul dintre principiile fundamentale ale sistemului penal omenesc, care decurge în mod firesc din ipotetica identitate dintre dorințele refulate și cele ale acelora însărcinați să răzbune societatea,.

Sigmund Freud 

Tema lucrării este Traficul de droguri- Activități psihocriminologice privind traficul de droguri. Mi-am ales această temă deoarece traficul de droguri este o problemă cotidiană, des întâlnită cu impact major asupra tinerilor, de durabilitate. În ultima perioadă cazurile consumului de droguri au luat amploare, în special consumul de etnobotanice cu un procentaj foarte ridicat în cazul adolescenților.

Acest fenomen de consum în masă a etnobotanicelor a explodat în rândul tinerilor din România, datorită prețului mic în raport cu celelalte droguri.

Deocamdată în România problema consumului de droguri.

Nu este atât de grav ca în țările occidentale. Poate că România se număra printre acele țări privilegiate, cel puțin momentan, în care drogurile și consumul de droguri pot fi încă împiedicate să se răspândească în conștiința și practica tinerilor. Mai este încă timp pentru inițiative de tip profilactic care să contracareze, moartea alba’’.

Concluzia pe care am formulat-o, ca și datele prezentate și interpretate erau valabile în iunie 1999. Dacă situația a căpătat alte dimensiuni între timp, atitudinile, ideile, preocupările și temerile celor investigate sunt, cu siguranță, mult mai constant și o strategie de combatere a toxicomaniei nu va putea să le ignore.

Capitolul I. Introducere

Istoricul drogurilor

Oamenii au cunoscut din cele mai vechi timpuri proprietățile drogurilor. Acestea erau folosite în cadrul ceremoniilor religioase, în scopuri terapeutice, dar și pentru a induce o stare de plăcere, având în vedere tocmai efectele pe care drogurile le produc asupra organismului uman.

Astfel, în urmă cu aproximativ 6.000 de ani, macul, din care se producea opiul, era menționat în tăblițele sumerienilor din Mesopotamia.

Prin intermediul babilonienilor, proprietățile terapeutice ale macului sunt cunoscute apoi în Persia și în Egipt. Grecii și arabii utilizau opiul în scopuri terapeutic pentru a calma durerea, tusea și diareea. În Grecia, macul era considerat un simbol al fecundității.

Descoperirile arheologice din America de Sud au demonstrat faptul că inca din anul 3.000 î.Hr. mestecatul frunzelor de coca se practica, cocaina reprezentând un simbol sacru pe care zeul soarelui l-a dăruit fiului său, Marele Încă.

Tentația de a ajunge la stări de euforie a apărut încă de pe vremea dacilor și a romanilor care fumau anumite ierburi cu efecte afrodisiace și halucinogene. Planta Cannabia Sativa, cunoscută sub denumirea de cânepa indiană, este originară din Asia Centrală, fiind menționată într-un document în China în jurul anilor 2.700 î.Hr., însă se presupune că aceasta era utilizată de oameni cu foarte mult timp înainte. Arheologii au descoperit, în ruinele unui sat din China existent cu 10.000 de ani în urmă, fragmente dintr-un vas în care erau încorporate fibre răsucite de cânepă.

Principale cauze care au dus la apariția drogurilor au fost de regulă războaiele. Efectele drogurilor erau "necesare" pentru armatele diverselor popoare care trebuiau să reziste în regim de război, de multe ori fără alimente.

Așa au luat naștere substanțele excitante – droguri în formă primară. Tot războaiele au dus la dezastre umane. Astfel, în secolul al XVII-lea s-a descoperit morfină, un medicament care calma durerile provocate de răni. Cu timpul s-a constatat că morfină administrată în mod frecvent duce foarte repede la dependență fizică și psihică.

S-a căutat un înlocuitor și prin derivare morfinei cu opium-ul s-a descoperit heroina, care inițial se credea că nu crează dependență foarte mare ca morfina însă ulterior s-a demonstrat faptul că dependența de heroină este de șapte ori mai mare decât cea de morfină.

Aceste substanțe după primul război mondial, au început să fie consumate în toată lumea. Până la sfârșitul anilor '20, ele erau legale. În timp comercializarea lor, a dus la profituri mari scoase în afara legii, drogurile au devenit o sursă inestimabilă pentru piața neagră. Comerțului ilicit de stupefiante pornit din America de Sud și Orientul Mijlociu a cuprins întreaga planetă.

România, prin așezarea sa geografică este țară de tranzit dinspre Orientul Mijlociu către Europa de Vest. Ca țară de tranzit România a devenit și consumatoare. Vânzătorii de iluzii au dus standardul morții albe prin baruri, discoteci și chiar la colț de stradă. Traficul de stupefiante a devenit cea mai prolifică afacere din România, câștigându-se sume foarte mari.

Cel mai mare impact a fost în rândul tinerilor care din curiozitate, teribilism sau solidaritate față de anturaj, au început să consume.

Societatea noastră a fost luată prin surprindere de acest val al drogurilor, ivindu-se astfel probleme grave atât în justiție, cât și în lumea medicală. Reacțiile slabe ale autorităților au favorizat fenomenul toxicomaniei care a ajuns să fie uriaș. Locuință unui toxicoman este gura iadului – anti-camera morții totale.

Dependenții de droguri sunt considerați niște delicvenți, din păcate ei sunt în realitate oameni bolnavi, ajunși în stare de iresponsabilitate pentru faptele lor.

Ecstasy, cocaina, crack, amfetamine, halucinogene, heroină sau opiacee sunt droguri ilegale dar au fost încercate de 1,7% dintre români.

Dacă se va lua în considerare și medicamentele – tranchilizante, sedative, antidepresive – procentul românilor care au testat drogurile ajunge la 8,6%. Procentele se traduc simplu – 1.300.000 de români au testat substanțe interzise, relevă un raport al Agenției Naționale Antidrog. Cel mai consumat drog este canabisul, într-un procent de 1,5%, urmat de ecstasy – 0,4%, heroină – 0,1%, halucinogene – 0,1%, cocaină (în ambele forme – bază sau crack) – 0,1%.

Consumul de canabis este prezent în toate regiunile țării. Cele mai multe persoane au vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, sunt la București – consumul înregistrând aici un procent de 5,6%. Capitala este urmată de Transilvania – 1,3 % și Muntenia, Moldova, Banat-Crișana – 1,1%, Dobrogea cu 0,9% și Oltenia, cu 0,06%. Restul drogurilor – heroină, inhalante, amfetaminele și cocaină – sunt încercate cu precădere de populația tânără, între 16 și 35 de ani.

Noțiunea de trafic de droguri.

Prin trafic se înțelege totalitatea transporturilor de mărfuri sau de persoane care se fac pe o anumită cale de comunicație, cu anumite mijloace de transport, într-un interval de timp și în condiții precizate.

Într-o a doua accepțiune, restrânsă prin trafic se înțelege comerț ilicit.

Drogurile sunt substanțe simple care și-au găsit receptori în organismul nostru și acționează prin grăbirea, încetinirea, sau modificarea proceselor unui anumit organ. Dependența este o noțiune generalizată, există persoane dependente de internet, de fast food asta deoarece orice substanță care îți induce o stare mai mult sau mai puțin falsă de bine iți activează un sistem de recompensare al creierului care eliberează anumite substanțe precum dopamina sau serotonina responsabile pentru starea ta de spirit. Acest tip de dependență se numește dependență psihică, dependența fizică implică sevrajul care intervine odată cu retragerea substanței, acest tip de dependența îl întâlnim în rândul drogurilor tari (heroina, amfetamina, metadona, nicotina, alcool, cocaina).

Drog-cuvântul ar putea veni din persoană: droa, miros aromat, din ebraică: droog, substanța uscată. Orice substanța farmacologic activă asupra organismului. În sens uzual, orice substanță psihoactivă care se pretează la un consum abuziv și care poate manifesta dependență.

Termenul drog are mai multe înțelesuri. În sens larg desemnează orice substanță care prin natura sa chimică determină alterarea funcționării unui organ. În sens restrâns se referă substanțe care provoacă toleranță și dependență. În limbaj uzual, acest termen se referă la substanțe psihoactive, mai ales cele ilegale.

Drogul este o substanță solidă, lichidă sau gazoasă, a cărei folosință se transformă în ceva uzual și care afectează direct creierul și sistemul nervos, schimbă sentimentele, dispoziția și gândirea, percepția și/sau starea de conștiență, modificând imaginea asupra realității înconjurătoare.

Drogurile cele mai populare pentru utilizarea de agrement din întreaga lume sunt:

Cofeina (din cafea, ceai, și alte surse de plante) – legală în toate părțile lumii, dar care nu sunt consumate de către membrii unor religii.

Canabis (cunoscut sub numele de marijuana, conține canabinoizi, chimic tetrahidrocanabinol (THC)) – ilegal în cele mai multe părți ale lumii și consumate de către membrii unor religii.

Etanol (denumit în mod obișnuit (etil) alcool, produs prin fermentare de drojdie în băuturi alcoolice, cum ar fi vinul și berea) – legal dar reglementat în cele mai multe părți ale lumii, și ilegal în multe țări musulmane, cum ar fi Libia, Sudan și Arabia Saudită, care nu sunt consumate de către membrii unor religii.

 Tutun (conține peste 4700 de chimicale printre care alcaloizi și nicotină) legal, dar reglementat în cele mai multe părți ale lumii și care nu sunt consumate de către membrii unor religii.

Opiacee și opioide – legal în general numai prin prescripție medicală, pentru alinarea durerii. Aceste droguri includ hidrocodonă, oxicodonă, morfină, și altele; anumite opiacee sunt ilegale în unele țări, dar folosite în scopuri medicale în altele, cum ar fi diacetilmorfina (heroina).

 Cocaina – un stimulent derivat din planta de coca în America de Sud. Utilizarea frunzei de coca pentru stimulare, dar nu cocaina, este legal în Peru și Bolivia. Cocaina este ilegală în cele mai multe părți ale lumii, dar derivate cum ar fi lidocaina și novacaina, utilizate în medicină și stomatologie pentru anestezie locală.

Drogurile psihoactive se clasifică în felul următor:

Cannabis sau cânepa indiană. Pudră, fumata, mestecată, adăugată în produsele de patiserie, alte alimente, în băuturi. Efectele pudrei de cannabis depind de calitatea sa, de cantitatea absorbită și de consumator. Dozele mici produc euforie și o stare de exaltare agreabilă care se termină cu somn. Nu provoacă dependenta fizică ci, la unele persoane firave, dependenta psihică. Scădere a activității, diminuarea atenției și memoriei, tulburări de caracter (iritabilitate, instabilitate) și de dispoziție (alternarea fazelor de depresie cu momente de exaltare). Fiind cel mai ieftin este larg utilizat (ex. 75 –80% din consumatorii francezi).

LSD–ul. Numai LSD este sintetic (dietilamida acidului lizergic). Numai efectul LSD-ului durează câteva ore. Efecte plăcute sau neplăcute, în funcție de montajul mintal = expectanța consumatorului.

PCP (fenciclidina hidroclorica), cunoscută sub numele de "praful îngerului" ("angel dust"). Se adauga ruperea contactului cu realitatea, agresivitatea (care poate persista câteva săptămâni). În general se traversează fazele: violenta, comportament psihotic – 5 zile, alte 5 zile de comportament imprevizibil și cu insomnii și o rapidă refacere în ultimele 4 zile. În timp, apar tulburări diferite. 

Droguri ușoare și tari – din anii 1969 diferența dintre drogurile considerate a fi ușoare și cele tari a devenit curentă. Drogurile ușoare sunt care nu genera efecte toxice, sensibile la o persoană fără antecedente de tulburări psihologice deci consumul nu ar induce dependenta fizică sau psihică. LSD-ul este relativ toxic pe plan somatic și consumul său nu produce dependență totuși este extrem de toxic la nivelul psihic.

Francis Caballero, jurist, compară un grup de droguri mai mult sau mai puțin ușoare, cum ar fi cele găsite în natură și obținute plecând de la culturi de opium, kat, cannabis, cocă, peyotl, ciuperci halucinogene, ceai, ciocolata, tutun, alcool, cafea cu un alt grup de droguri târî spre exemplu cele obținute prin sinteză chimică sau extractie- cocaină și crack, heroină și morfină, metadona analgezice de sinteză LSD, amfetamine etc

Singurul drog care este considerat a fi ușor este canabisul. Raportul Pelletier, în anul 1978 cei care utilizează hasissa nu mai fie împotriva lor o pedeapsă cu închisoare.

Tipuri de droguri

Majoritatea drogurilor cu efecte psihoactive pot fi împărțite în următoarele categorii: stimulente, depresive, opiacee (opioide) și halucinogene. Toate aceste tipuri de droguri provoacă dependența și au efecte nocive asupra creierului și a organismului uman.

Stimulente-Substanțele stimulente acționează asupra sistemului nervos central și sunt asociate cu stări de euforie și creșterea nivelului activităților mentale și a funcțiilor motorii. Printre exemple se numără: cocaina, crack, amfetaminele (speed), ecstasy (face parte și din categoria substanțelor halucinogene).

Depresive

Depresivele sunt substanțe chimice care încetinesc activitatea sistemului nervos central și reduc activitatea creierului, calmând stările de anxietate. Depresivele cele mai întalnite sunt alcoolul și canabisul. Din aceasta categorie mai fac parte barbituricele și benzodiazepinele .

Termenul, amfetamină reprezintă substanță din categoria stimulentelor. Amfetaminele au fost sintetizate în anii 1870 și folosite inițial ca decongestionant nazal, apoi ca medicament în scopul inhibării creșterii în greutate și pentru a-i ajuta pe oameni să rămână treji. Amfetaminele erau prescrise soldaților în timpul războiului, pentru a le spori capacitatea de concentrare. Guvernul Statelor Unite în anul 1966 a restricționat accesul la acest drog, din cauza riscului crescut de răspândire a unei dependente periculoase.

La ora actuală, deși multe din aceste droguri sunt prescrise ca medicament de către entități medicale autorizate, amfetaminele sunt disponibile și pe piața neagră și sunt în general produse ilegal.Acestea sunt cunoscute și sub numele de, ,,speed", deoarece cresc viteza de reacție a organismului. De asemenea anumite tipuri de amfetamine sunt prescrise în mod legal de doctori pentru tratarea unor afecțiuni ca: deficitul de atenție (ADHD) și narcolepsia (care reprezintă o afecțiune manifestată printr-o nevoie incontrolabilă de a dormi).Amfetaminele sunt comercializate de obicei sub formă de pastile.

Efectele amfitaminei

Stimulentele sunt utilizate în exces atât pentru sporirea performantei, cât și în scopuri recreaționale. În cazul primei situații, acestea reduc apetitul (ceea ce rezulta în scăderea greutății), măresc capacitatea de efort, concentrarea și atenția. Efectele euforice ale stimulentelor cresc dacă pastilele sunt zdrobite înainte de a fi prizate sau injectate. Unii consumatori dizolva tabletele în apă și injectează compoziția obținută. Aceștia își pun în pericol sănătatea, deoarece anumite ingrediente din compoziția pastilelor ilegale nu sunt dizolvabile și pot bloca unele vase sanguine (capilarele).

Simptome ale abuzului de amfetamine

Toate tipurile de substanțe stimulente acționează prin eliberarea unui exces de dopamină în creier (dopamina este o substanță chimică din creier- un neurotransmitator- responsabilă de senzația de plăcere). Rezultatele terapeutice ale stimulentelor sunt atinse prin creșterea progresivă a nivelului de dopamină, în același ritm în care ea este produsă de către creier.

Dozele prescrise de către medici sunt la început mici și cresc treptat, până la atingerea efectului terapeutic necesar. Atunci când substanța este folosită în alte doze decât cele prescrise, nivelul de dopamină din creier crește într-un ritm rapid și necontrolat și dereglează comunicarea între celulele nervoase, provocând astfel o senzație temporară de euforie și mărind riscul apariției dependenței.

Amfetaminele nu afectează doar creierul, ci și inima, plămânii și alte organe. Consumatorii resimt o reactivitate crescută, entuziasm, dispariția senzației de somn, sau chiar euforie și o senzație de putere absolută. Efectele fizice sunt: accelerarea respirației, mărirea pulsului, tensiunea crescută, pupilele dilatate, scrâșnirea dinților și apetitul redus. Aceste efecte durează șase ore sau mai mult, de la caz la caz.

Consumul de doze provoca febră, transpirație, dureri de cap, dereglări de vedere, amețeli. Dozele foarte ridicate duc la dereglarea ritmului cardiac, dureri în piept, tremurat, pierderea capacității de coordonare a mișcării, convulsii, inconștienta sau chiar moarte, ca urmare a unui infarct său accident vascular cerebral.

Alte semne care arată un consum abuziv de amfetamine sunt: agresivitate, schimbări bruște ale stării de spirit, iritabilitate, dereglări ale somnului, nevoi compulsive. Simptomele pe termen lung includ distimia, o tulburare de comportament constând în depresie cronică. Pot apărea și dereglări de alimentație, oboseala, lipsa încrederii în sine, depresie, letargie.

Opiacee

Opiaceele calmează durerea, au efect euforic și sedativ și pot provoca moartea sau comă, în doze ridicate. Exemple includ: heroina, morfină, opium, metadona, dipipanona, petidina.Halucinogene-Drogurile halucinogene provoacă distorsionări în perceperea realității. Exemple: canabis, LSD, ecstasy,

Etnobotanicele reprezintă un nou tip de drog, a cărui popularitate crește vertiginos în Europa. Etnobotanicele sunt produse dintr-o combinație de chimicale care se schimbă continuu. Pot fi cumpărate în mod legal pe piață și sunt vândute ca, îngrășământ pentru plante” sau, saruri de baie”. Pe etichetă sunt marcate, interzise consumului uman”. Aceste droguri pot avea efecte negative puternice asupra consumatorilor. În România nu exista niciun program de reabilitare pentru persoanele care suferă de efectele secundare ale acestor droguri.  

Capitolul II. Tinerii și consumul de droguri ilegale

De aproximativ cincizeci de ani, lupta împotriva drogurilor constituie un obiectiv prioritar al politiciilor din domeniul sănătății publice. Cele mai recente rapoarte ale OFDT, pare să fi vizat mai intens toxicomanii înregistrați sau identificați ca atare de către instituțiile de sănătate, sociale sau represive decât celelalte categorii de populație susceptibile de un astfel de consum. O cunoaștere mai bună a consumatorilor fie ocazional sau obișnuiți, permite:

Redarea reală a fenomenului;

Evidența factorilor de vulnerabilitate;

Înțelegerea procesului de solicitare a asistentei.

Comparativ cu tutunul și alcoolul, drogurile nu afectează decât un public restrâns, adică 14,7%, comparativ cu 25% și 48% pentru tutun și alcool. Din acest procentaj, mulți tineri au trecut prin mai mult de o experiență.

Frecvența consumului de droguri

Frecvența consumului de droguri la tinerii de 11-19 ani

2.1. Dependența de drog.

O abordare terapeutică a consumului de droguri este aceea la care recurg specialiști în boli mentale: cura avută în vedere se instituie pe principii preluate dintr-o teorie a personalității de origine psihiatrică sau psihanalitica. Dezamăgiți de rezultatele contestabile alte tratamentului toxicomaniei prin psihoterapii, specialiști limitează abuzurile de consum la un simplu fenomen fizic, incriminad o lipsă a creierului, văzut ca organ de comandă a mecanismelor care asigura acțiunile corpului.

Pe aceste premise specialiștii afirma că farmacodependența releva o dereglarea a metabolismului neoromediatorilor, care generează nevoie purfiziologica ce trebuie corectată într-un mod pur mecanic. Un al treilea grup de clinicieni sugerează că originea conduitei patologice trebuie căutată în mediul individului: fie însă nu sistemul familial, care ar repartiza această poziție patologică unuia dintre membrii săi, fie în organizarea societății, care ar supune anumite segmente ale populației la marginalizare.

Și într-un caz și în celălalt, predispozițiile individuale încetează să mai domine: natura relațiilor sociale întrepătrunse într-un mediu dat și care impune individului un fel de destin implacabil, derulându-și un amalgam de evenimente previzibile.

Opoziția dintre aceste trei concepții psihiatrica, neurobiologica și sistemica-privind toxicomania este ea însăși întreținută de dezbaterea despre vindecarea în medicina mentală: aceasta trebuie înainte de toate să se bazeze pe munca individului cu el însuși, sau se poate considera că un tratament simptomatic este în măsură să rezolve singură disfuncție e creierului? În numele respectului pentru demnitatea bolnavului unii cer ca acest efort și asceza personală să fie garanțiile adevărate restaurări a libertății; alții se străduiesc să ofere o liniștire imediată a tulburării, pentru a reda individului o autonomie eliberată de grijă pentru durere.

2.2. Moduri de consum și factori de risc.

Mulți adolescenți încep să consume droguri la 16-17 ani. Dar, nu toți vor deveni consumatori periodici sau excesivi, nici fortiori, consumatorii adictivi sau toxicomani. Mulți vor păstra decât simple obiceiuri de a consuma intermitent în cadrul unui context de schimburi sociale sau de plăceri în comun. Unii vor renunța la consum în mod spontan oricare ar fi motivul: dintre ei 50 % o vor face în următorii doi ani, după prima experimentare a produsului. În fața unui tânăr care consumă trebuie mai ales să nu creeze un climat de neliniște și de suspiciune care ar putea a avea efecte contrare celor urmărite. Trebuie identificați cei care risca să se aranjeze în adicție.

Consumul adictiv survine adesea la trecerea de la gimnaziu la liceu: un consum limitat până atunci, la ocazii, capăta rapid caracteristici patologice. În acest caz factorii de risc sunt prezentați de la debutul adolescenței. De asemenea analiza consumului unui produs trebuie să ia în considerare numeroși factori: personali familiali și de mediu dar trebuie să precizeze și modalitatea de consum.

2.3. Consumul ocazional

În prim plan contează efectul euforizant al produsului. Acest tip de consum se practică în grupuri, restranse de prieteni adesea în week-end-uri, în vacanțe sau la sărbători. Frecvența școlară este menținută adolescentul păstrându-și nu numai activitățile cotidiene, dar și preocupările sportive culturale și sociale. O scădere a performanțelor școlare este însă des intalnita în astfel de cazuri. În acest tip de consum nu se regăsesc totdeauna factori de risc familiari iar factorii de risc individuali sunt în generali absenți.

2.4. Consumul toxicoman

La consumul toxicoman efectul căutat este cel anestezic, cu corolarul sau: debușeul, desfundarea. Consumul este de mai multe feluri în grup său solitar, regulat aproape sau cotidian. Excluderea din cadrul școlarizării sau al circuitelor de socializare (activități sau scoli profesionale) este constantă cu componentele de ruptură (excludere eșecuri repetate schimbări de orientare, schimbări frecvente ale instituțiilor de învățământ).

Adolescentul toxicoman, pe plan social nu mai are relații decât cu alți tineri aflați în situația de marginalizare sau de ruptură. Din cauza factorilor de risc familiar (atmosfera sufocantă și rigidă, neînțelegeri cu părinții, alianța patologică intre persoanele de generații diferite- un părinte ținând parte adolescentului împotriva celuilalt părinte, dificultăți socioeconomice majore, delăsare sau indiferență a părințiilor.

Exista și factori de risc individuali, dar aceștia sunt mascați de importanta consumului toxicoman (tulburări de somn în măsura în care ritmul social obișnuit este total perturbat.

2.5. Dependența și alte tulburări ale adolescenței

Consumul produselor într-un mod adictiv este rareori izolat în adolescență. Din acest punct de vedere trebuie făcută distincție între consumul ocazional și celelalte tipuri d consum. O caracteristică a consumului ocazional este că rămâne relativ fără consecințe majore asupra vieții familiare, școlare și sociale a subiectului.

Apariția altor manifestări clinice traduce adesea trecerea la un mod de consum de tip toxicoman sau autoterapeutic. Se observă în acest caz prezența unor tulburări ansioase, simptome de depresie, uneori cu tentativa de suicid, tulburări de comportament alimentar, tulburări impulsive și antisociale, putând să realizeze un tablou de psihopatie, dificultăți școlare cu asumare de riscuri, accidente repetate, asumarea unei sexualității la risc cu multiple aventuri fără prezervativ, relații cu persoane de același sex de asemenea neprotejate.

Consumul de droguri dovedește în acest caz suferința psihică și o tentativă de a găsi o soluție personală acestei stări, ceea ce traduce de asemenea o atitudine de relativa ruptura relațională, adolescentul nu găsește în anturajul lui, în special printre adulți, persoane alături de care să beneficieze de spirinul necesar.

Înainte de a ajunge la consumul de tip toxicoman, este parcursa o cale lungă în care se observă persistent, repetarea și cumulul acestor diverse manifestări patologice. Pe plan psihopatologic, medicul va fi confruntat cu mai multe tulburări de organizare a personalității decât cu entități nosologice riguros definite.

Capitolul III . Legislație națională în domeniul antidrog

3.1. Istoric și organizare

Agenția Națională Antidrog a fost înființată în anul 2003, prin instituționalizarea cadrului de lucru al Comisiei Interministeriale Antidrog și crearea unei structuri guvernamentale moderne, care să răspundă cerințelor europene în domeniu. Preluând atribuțiile deținute de Comisia Interministerială, nouă instituție urma să asigure la nivel național coordonarea unitară a luptei împotriva traficului și consumului ilicit de droguri, pe baza unei strategii naționale, context în care, îi revenea și misiunea de a asigura elaborarea, dezvoltarea și promovarea politicilor în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri.

Strategia Națională Antidrog elaborată de Agenția Națională Antidrog, a venit astfel în întâmpinarea unei dificultățti în planul coerenței decizionale și al unității de acțiune în domeniul combaterii și prevenirii consumului și traficului ilicit de droguri, dificultate resimțită în perioada funcționării Comisiei Interministeriale Antidrog.

Totodată, prin înființarea Agenției Naționale Antidrog, s-a creat pentru prima dată posibilitatea abordării problematicii drogurilor din perspectivă interdisciplinară, în acest sens, colectivul noii instituții reunind medici, juriști, psihologi, sociologi, asistenți sociali, farmaciști, chimiști, specialiști în domeniul educației și al prevenirii criminalității etc.

Creșterea consumului de droguri în țara noastră, pe fondul dezvoltării rețelelor de criminalitate organizată transnațională, a condus la necesitatea intensificării eforturilor pentru combaterea lui. Astfel, cea de-a doua Strategie Națională Antidrog (pentru perioada 2005-2012), prin care Guvernul României consideră lupta antidrog ca o prioritate națională, s-a elaborat în concordanță cu cerințele europene în acest domeniu, fiind din acest punct de vedere racordată la dimensiunea internațională a fenomenului, dar și la specificitatea națională a acestuia.

Datorită experienței acumulate de-a lungul timpului, în actuala viziune a Agenției Naționale Antidrog, se urmărește ca în România să funcționeze un sistem coerent, integrat și profesionist de servicii de asistență destinate consumatorilor de droguri, prin care să se asigure un nivel de receptivitate ridicat față de nevoile consumatorilor de droguri. Toate acestea vor conduce în final la menținerea unui nivel scăzut al prevalenței consumului de droguri.

3.2.Structura și funcționare

Agenția Națională Antidrog are în componența sa organizatorică: Conducerea Agenției, Compartimentul Documente Clasificate și Secretariat, Compartimentul Control Intern, Compartimentul Juridic, Compartimentul Relații Publice, Compartimentul Centrul Național de Formare și Documentare în domeniul drogurilor, Compartimentul Comunicații și Informatică, Serviciul Analiză Strategică, Planificare și Politici, Serviciul Financiar-Contabilitate, Serviciul Logistică, Compartimentul Resurse Umane, Structura de Securitate, Serviciul Reducerea Cererii de Droguri, Serviciul Monitorizarea Reducerii Ofertei de Droguri, Serviciul Observatorul Român de Droguri și Toxicomanie, Serviciul Precursori și Serviciul Relații Internaționale și Programe.

Conducerea Agenției Naționale Antidrog se exercită de către Director. Acesta este coordonatorul național al activităților de reducere a cererii și ofertei de droguri. Directorul Agenției este ordonator de credite și reprezintă Agenția în raporturile cu celelalte autorități publice, cu persoanele juridice și fizice din țară și din străinătate, precum și în justiție.

Directorul Agenției îndeplinește următoarele atribuții principale:

A) coordonează activitatea de elaborare a Strategiei naționale antidrog și a planurilor de acțiune adoptate și acționează pentru aplicarea acestora;
B) urmărește aplicarea convențiilor și a acordurilor internaționale la care România este parte și propune, prin Ministerul Administrației și Internelor, Guvernului măsuri pentru îndeplinirea obligațiilor rezultate din aceste documente internaționale;
C) fundamentează și elaborează propuneri pentru bugetul anual, pe care le înaintează Ministerului Administrației și Internelor;
D) propune spre aprobare ministrului administrației și internelor statul de funcții al Agenției, numește și eliberează din funcție personalul propriu.

În cadrul Agenției funcționează structuri regionale, fără personalitate juridică, care au în structură unul sau mai multe centre regionale integrate de prevenire și asistență/centre de asistență integrată în adicții, în funcție de tipul serviciilor acordate consumatorilor, și a căror organizare se stabilește prin regulamentul de organizare și funcționare al Agenției.

Un centru de prevenire, evaluare și consiliere antidrog sau/și centru de asistență integrată în adicții este prevăzut cu cel puțin 3 posturi, corespunzătoare specializării în unul dintre domeniile: medical, psihosociologic și al asistenței sociale și, după caz, și cu posturi corespunzătoare specializării în domeniile prevenirea criminalității și educație-învățământ.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, ministerele și instituțiile publice centrale și locale, cu responsabilități în prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și al asistenței consumatorilor, precum și furnizorii privați de servicii pentru consumatori au obligația să furnizeze, la cererea Agenției, datele referitoare la fenomenul drogurilor.

Atriburiile principale ale Agenției Naționale Antidrog:

a)elaborează, pe baza propunerii instituțiilor cu atribuții în domeniu, proiectul Strategiei naționale antidrog și planul său de acțiune și le supune spre aprobare Guvernului;

b) asigură coordonarea activității desfășurate de instituțiile, organizațiile guvernamentale implicate în realizarea obiectivelor prevăzute în Strategia naționala antidrog;

c)colaborează cu organizațiile neguvernamentale în scopul realizării obiectivelor prevăzute în Strategia națională antidrog;

d) monitorizează activitățile desfășurate de instituțiile publice cu atribuții în implementarea Strategiei naționale antidrog și evaluează ori de câte ori se impune stadiul realizării acesteia;

e)colectează, stochează, procesează și analizează date și informații cu caracter personal și statistic în domeniul său de competență, în condițiile legii;

f)efectuează studii, cercetări și analize privind evoluția fenomenului traficului și consumului ilicit de droguri;

g) întocmește anual, pe baza datelor furnizate, raportul național privind evoluția și nivelul traficului și consumului ilicit de droguri, pe care îl înaintează, prin Ministerul Administrației și Internelor, Guvernului României și organismelor internaționale abilitate să asigure aplicarea prevederilor convențiilor internaționale, în conformitate cu acordurile ratificate de România;

h) îndeplinește rolul de punct focal național în Rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX), conform Regulamentului (CE) nr. 1.920/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 privind Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie;

j) stabilește indicatorii și criteriile de apreciere a fenomenului drogurilor în baza ghidurilor și recomandărilor europene, în vederea furnizării de informații comparabile cu celelalte state membre ale Uniunii Europene;
k)gestionează anual Acordul de finanțare cu Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanii și asigură implementarea acestuia;

l) gestionează sistemul de înregistrare pentru Registrul unic codificat privind consumatorii de droguri;

m) furnizează, prin structurile teritoriale, servicii integrate de asistență medicală, psihologică și socială, precum și servicii de prevenire;

n) elaborează, fundamentează, implementează, finanțează, monitorizează și evaluează programul național și programul de interes național de prevenire și asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri, precum și alte programe în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri;

p) monitorizează operațiunile cu precursori, conform legii, și constituie punct național focal privind precursorii de droguri;

q) asigură legătura cu organismele și organizațiile internaționale și europene cu atribuții în domeniu, precum și reprezentarea în cadrul acestora;

r) asigură schimbul de informații în cadrul Sistemului european de avertizare rapidă timpurie (EWAS);

s) propune, prin Ministerul Administrației și Internelor, modificarea legislației în domeniul său de activitate;

t) acreditează și implementează programe de formare în domeniul reducerii cererii și ofertei de droguri;

w) participă la aplicarea dispozițiilor privind regimul juridic al plantelor, substanțelor și preparatelor stupefiante și psihotrope, prin personal anume împuternicit, potrivit legii;

x) exercită și alte atribuții în domeniu, potrivit legii.

3.3.CENTRE ANTIDROG

Reintegrarea socială a consumatorilor de droguri

Obiectivele finale ale asistenței consumatorilor de droguri sunt îmbunătățirea calității vieții și reintegrarea socială a acestora. Asistența dependenței de droguri este dezvoltată și aplicată ținând cont de problemele depistate cu ocazia procesului de evaluare, și continuă sau se întrerupe, în funcție de caz, în funcție de rezultatele obținute.

În ceea ce privește reintegrarea socială, atunci când condițiile sociale și familiale în legătură sau asociate consumului de droguri se caracterizează cel mai adesea prin marginalizare, izolare, lipsa resurselor materiale, sociale, profesionale sau educaționale sau prin situații care interferează cu procesul de recuperare, răspunsul terapeutic va lua în considerare necesitatea acordării unui suport adaptat nevoilor beneficirilor, prin furnizarea de servicii în regim rezidențial sau de măsuri/intervenții psiho-sociale 143 intensive și, acolo unde este cazul, rapid disponibile.

De asemenea, ori de câte ori este posibil, reintegrarea socială a consumatorilor de droguri este un proces construit pe elementele suportive sociale și individuale, urmărind creșterea capacității de reziliență și mecanismelor de coping ale beneficarilor, în funcție de intensitatea condițiilor psihosociale identificate.

Astfel, prin centrele de asistență de nivel III se asigură beneficiarilor un mediu sigur care să conducă spre recuperare și respectiv reintegrare socială, în relație de continuitate cu intervențiile de sprijin comunitar.

Servicii și proiecte ale agenției naționale antidrog

În anul 2013, în ceea ce privește demersurile de operaționalizare sau de asigurare a funcționării centrelor de asistență de nivel III ale Agenției Naționale Antidrog (centrul de zi “cu o capacitate de 30 de locuri, centrul de zi pentru minorii consumatori de droguri și comunitățile terapeutice Dejani și Bălan, centre prevăzute a se realiza cu finanțare prin Program național de asistență 2013-2016), a existat un blocaj în procesul de operaționalizare sau asigurare a funcționării acestora, blocaj datorat lipsei unei surse de finanțare, prin neaprobarea noului Program Național de asistență medicală, psihologică și socială 2013- 2016.

De asemena în anul 2013, Agenția Națională Antidrog a furnizat servicii de asistență de nivel III prin Centrul de zi Pericle de 10 locuri, înființat prin Dispoziția directorului ANA 240/1/08.12.2011, în cadrul Programul național de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri – 2008-2012, aprobat prin H.G. NR. 1102/2008.

Astfel, în perioada 01.01. – 31.03.2013, înțelegând faptul că întreruperea intervențiilor psihoterapeutice și ergoterapeutice și reluarea acestora după o perioadă de timp, au un impact psihosocial negativ asupra evoluției beneficiarilor aflați în procesul de asistență, pentru a asigura continuitatea intervențiilor, specialiștii Fundației „Familia și Ocrotirea Copilului” au realizat, cu o frecvență săptămânală, în cadrul centrului de zi activitățile de meloterapie și de consiliere psihologică individuală pentru situații de criză.

În perioada 1 ianuarie–1 martie 2013, 12 beneficiari au continuat activitățile în cadrul Centrului de Zi Pericle, după cum urmează: • atelier meloterapie: 5 beneficiari;

• consiliere psihologică individuală pentru situații de criză: 3 beneficiari;

• atelier de responsabilizare socială: 5 beneficiari. Începând cu data de 01.03.2013, din cauza insuficienței resurselor financiare și umane, în cadrul Centrului de zi Pericle, nu au mai putut fi oferite servicii.

Având în vedere faptul că suportul social, ca instrument al procesului de incluziune socială este specific serviciilor tip centru de zi, lipsa serviciilor de ergoterapie și psihoterapie, corelativ insuficienței resurselor umane specializate (un singur specialist) în perioada de referință s-a înregistrat o scădere a adresabilității beneficiarilor la centrul de zi “Pericle”.

Insuficiența resurselor financiare reprezintă consecința directă a finalizării Programului Național de asistență medicală, psihologică și socială a consumatorilor de droguri 2009-2012, mecanism care asigură funcționarea Centrului de zi Pericle. PROIECTE: PROIECTUL „CREAREA A 3 COMUNITĂȚI TERAPEUTICE ÎN PENITENCIARELE RAHOVA, JILAVA ȘI TÂRGȘOR” .

În anul 2013, cele 3 comunități terapeutice și-au continuat activitatea, astfel, 106 persoane au parcurs programul celor trei comunități terapeutice. Dintre acestea, 5 foști rezidenți au continuat procesul de reabilitare și reintegrare socială în cadrul CPECA/CAIA după liberare și 9 foști rezidenți au participat lunar 144 în perioada iunie-noiembrie 2013 la grupurile de suport organizate de către Serviciul de Probațiune București.

Totodată, pe parcursul întregului an, au fost organizate două vizite de monitorizare a activităților din cadrul celor trei comunități terapeutice create în penitenciarele Rahova, Jilava și Târgșor și două sesiuni de supervizare (martie și iunie 2013) adresate specialiștilor instituțiilor române partenere în proiect – Agenția Națională Antidrog, Administrația Națională a Penitenciarelor și Direcția Națională de Probațiune. Acestea au fost susținute de reprezentanții partenerilor norvegieni care au contribuit la implementarea comunităților terapeutice în cele trei penitenciare. SERVICII ȘI PROIECTE ALE SOCIETĂȚII CIVILE

Serviciile de nivel III de asistență, respectiv de reintegrare socială, adresate consumatorilor de droguri sunt dezvoltate și de către organizațiile neguvernamentale din România. Organizațiile neguvernamentale care au raportat, în anul 2013, activități implementate în scopul reintegrării sociale sunt: Asociația “Mână Deschisă” (Câmpina), Asociația “Crucea Albastră din România” (Sibiu), Fundația “Bonus Pastor” (Târgu Mureș) și Fundația “Solidaritate și Speranță” (Iași).

Începând cu anul 2009, Asociația Mână Deschisă – Câmpina a dezvoltat un centru rezidențial pentru persoanele toxicodependente de sex feminin, având o capacitate de 16 locuri, precum și un centru rezidențial de reabilitare socială, cu o capacitate de 8 locuri. Programul de tratament în cele două centre, implementat cu sprijinul Fundației DeHoop din Olanda, este adaptat Modelului Minnesota, model structurat în 3 etape și 9 pași.

Durata programului de tratament este de minim 28 de zile/fiecare pas. Costurile percepute beneficiarilor sunt de 600 lei/lună pentru femei toxicodependente pentru programul din cadrul centrului rezidențial și de 350 lei/lună pentru programul din cadrul centrului rezidențial de reabilitare socială. În anul 2013, 10 persoane de sex feminin au parcurs programul terapeutic al Asociației, programe destinate consumatorilor de heroină, canabis sau alcool.

Asociația “Crucea Albastră” Sibiu este o asociație umanitară ecumenică, bazată pe valori creștine care lucrează în tradiția mișcării internaționale a Crucii Albastre. În anul 1996, Asociația a înființat unul dintre primele centre de tip comunitate terapeutică din România – “Așezământul Nazaret-localitatea Șura Mică, județul Sibiu, serviciu care se adresează persoanelor toxicodependente de sex masculin și are o capacitate de 22 de locuri.

În anul 1997, Asociația a inaugurat “Așezământul Insula Speranței” din localitatea Șelimbăr, județul Sibiu, serviciu adresat persoanelor toxicodependente de sex feminin și având o capacitate de 12 locuri. În cele două centre este oferit un program rezidențial de tratament bazat pe metoda Crucii Albastre Internaționale, Modelul Minnesota și Modelul DeHoop, cu o durată cuprinsă între 2 și 6 luni. Pentru parcurgerea acestui program, costurile percepute beneficiarilor sunt de 1.800 lei/lună. În anul 2013, au parcurs acest program 132 de persoane de sex masculin, dintre care 91 au solicitat tratament pentru consumul/dependența de alcool, 15 pentru noi substanțe noi cu proprietăți psihoactive (SNPP), 11 pentru policonsum, 9 pentru dependență de jocuri de noroc și 6 pentru consum de alte droguri.

În cadrul Așezământului Insula Speranței, programul a fost parcurs de 28 persoane de sex feminin. Dintre acestea, 24 au solicitat tratament pentru consumul/dependența de alcool, 2 pentru medicamente, una pentru noi substanțe noi cu proprietăți psihoactive (SNPP) și una pentru consum/dependență de alte droguri. În cele două centre, 10-15% dintre persoanele consumatoare de droguri asistate au domiciliul în județul Sibiu, iar 90-85% dintre acestea provin din toate regiunile țării.

Asociația Crucea Albastră România este acreditată ca furnizor de servicii sociale de către Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice. Activitățile Asociației au ca sursă de finanțare contribuțiile beneficiarilor, subvențiile acordate de la MMFPSPV, donațiile, sponsorizările și veniturile provenite din activități economice desfășurate de către societatea comercială a asociației. 145

Din anul 1996, Fundația “Bonus Pastor” din Târgu Mureș oferă programe și servicii de asistență de nivel III adresate persoanelor consumatoare de droguri (femei și bărbați) și familiilor acestora. Prin Centrul Terapeutic pentru toxicomani din Ozd (județul Mureș), în anul 2013, Fundația a acordat asistență pentru 38 persoane în cadrul “Programului rezidențial de terapie de lungă durată” (3-6 luni) și pentru 50 persoane în cadrul “Programului de terapie intensivă de scurtă durată” (12 zile). Programul terapeutic de scurtă durată este precedat și/sau succedat de consiliere individuală. Pentru realizarea acestor programe, fundația a beneficiat de sprijin financiar din partea Agenției Județene pentru Prestații Sociale Mureș și a Consiliului Județean Mureș.

Totodată, Fundația a dezvoltat și programe post-terapeutice, cum ar fi “Conferințe regionale post terapeutice” care au ca scop informarea și motivarea noilor beneficiari, dar și menținerea contactului cu foștii rezidenți. În anul 2013, au fost organizate 3 conferințe post terapeutice la care au participat 282 de beneficiari. În perioada estivală, fundația a organizat tabere terapeutice adresate foștilor rezidenți, dar și tabere terapeutice pentru copiii și adolescenții persoanelor consumatoare de droguri și/alcool.

Au fost organizate: o tabără adresată foștilor rezidenți la care au participat 104 persoane, o tabără pentru copiii persoanelor consumatoare de droguri și/sau alcool la care au participat 42 de copii cu vârste între 8 și 12 ani, precum și două tabere adresate adolescenților cu vârste între 13 și 16 ani care provin din familii cu părinți consumatori cu 56 de adolescenți beneficiari.

Programele fundației se adresează atât beneficiarilor care au domiciliul în județul Mureș, cât și celor care au domiciliul în alte județe din România. Fundația “Solidaritate și Speranță” din Iași oferă în cadrul “Centrului de consiliere și reabilitare a persoanelor dependente de alcool/droguri” programe/servicii nerezidențiale adresate persoanelor consumatoare/dependente de alcool și/sau droguri, precum și familiilor acestora, programe și servicii bazate pe Modelul Minnesota (12 pași).

Centrul a fost dezvoltat începând cu anul 2004 în parteneriat cu Direcția de Asistență Comunitară a Primăriei Municipiului Iași. În anul 2013, în cadrul centrului au fost oferite servicii de consiliere psihologică individuală pentru persoanele dependente și familiile acestora, consiliere spirituală, dar și servicii de psihoterapie de grup. Totodată, pentru copii care provin din familii toxicodependente, centrul a oferit servicii de terapie ocupațională și ludoterapie. În anul 2013, de serviciile centrului au beneficiat 142 de persoane din județul Iași și Regiunea Nord-Est (70 de persoane dependente de alcool/droguri și 72 de persoane codependente, membri ai familiilor persoanelor consumatoare).

În plus, centrul a sprijinit dezvoltarea grupurilor de suport pentru persoanele dependente și familiile acestora – Alcoolicii Anonimi, Jucătorii Anonimi, Fumătorii Anonimi și Al-Anon. Concluzii:

1. Pe baza datelor colectate, prin monitorizarea de rutină a indicatorului Admitere la tratament ca urmare a consumului de droguri, cât și prin monitorizarea indicatorului Urgențe medicale că urmare a consumului de droguri, referitor la excluderea socială a consumatorilor de droguri din România, se poate concluziona că:

– în general, beneficiarii admiși la tratament pentru consum de droguri în 2013 sunt persoane neangajate (57,4%), cu studii medii (ISCED 2) – 41,2%, cu locuințe stabile (82,9%) și locuiesc cu părinții sau familia de proveniență (58,1%); în privința cazurilor de urgențe medicale survenite ca urmare a consumului de droguri ilicite, raportate în anul 2013, pacienții care s-au adresat serviciilor de urgență sunt: neangajați în proporție de 58,5%, cu studii medii (ISCED 2) – 41,2%; – s-a dublat proporția persoanelor neangajate în rândul consumatorilor de cocaină care s-au adresat serviciilor de urgență;

– a crescut proporția elevilor/studenților atât în rândul consumatorilor de opiacee, cât și a celor de canabis care au beneficiat de servicii medicale de urgență; s-a dublat proporția persoanelor cu studii universitare în rândul consumatorilor de canabis și opiacee care au accesat secțiile de primiri urgență.

În furnizarea serviciilor de integrare/reintegrare socială a consumatorilor de droguri se observă extinderea intervențiilor de la persoana toxicodependentă la familia acesteia, cu accent pe furnizarea 146 de servicii adresate copiilor și adolescenților care provin din familii în care unul dintre părinți/ambii sunt consumatori de droguri.

Pentru anul de referință, nu au fost raportate date cu privire la inițierea/dezvoltarea de proiecte care să vizeze reintegrarea socială a consumatorilor de droguri. Numărul redus al furnizorilor de servicii de reabilitare socială a consumatorilor de droguri reflectă dezvoltarea insuficientă a serviciilor de la nivelurile premergătoare (asistență de nivel 1 și 2). La nivel național, conform prevederilor Ordinului nr. 1389/513/282 din 4 august 2008 privind aprobarea Criteriilor și metodologiei de autorizare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri și a Standardelor minime obligatorii de organizare și funcționare a centrelor de furnizare de servicii pentru consumatorii de droguri, pentru centrele care oferă servicii de asistență orientate spre reintegrarea consumatorilor de droguri este necesară autorizarea de către Agenția Națională Antidrog.

În anul 2013 niciun centru care oferă servicii de reintegrare socială a consumatorilor de droguri nu a solicitat autorizare/nu a fost autorizat. 6. Constrângerile bugetare (neaprobarea unui nou Program Național de asistență medicală, psihologică și socială 2013-2016) au diminuat capacitatea Agenției Naționale Antidrog de a asigura continuarea funcționării Centrului de zi Pericle pe tot parcursul anului 2013, precum și posibilitatea de a dezvolta alte servicii de nivel III necesare asigurării continuumului de servicii. .

Lipsa unor resurse financiare stabile care să garanteze procesul de consolidare a serviciilor de reintegrare socială adresate consumatorilor de droguri restrânge accesabilitatea acestor servicii, precum și dezvoltarea unor noi tipuri de servicii care să răspundă cererii. 8. Insuficientă dezvoltare a centrelor de nivel III din sistemul național integrat de asistență a consumatorilor de droguri duce la imposibilitatea acordării acestor servicii unui număr mai mare de beneficiari eligibili pentru care, în acest moment, se oferă exclusiv servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri, servicii de menținere sau tratament substitutiv și intervenții psihologice și sociale de suport.

Capitolul IV.Dependența de drog și recompensa

Dependența este o motivație foarte puternică pentru unele persoane. Dorința intensă de a consuma anumite substanțe ca opiaceele (heroina sau morfină), psiho stimulentele (amfetamina sau cocaina), versiuni sintetice ale acestora sau alte substanțe (alcoolul sau nicotina), pot devenii copleșitoare.

Dependenții pot simții dorință atât de puternică față de drog, încât să fie dispuși să-și sacrifice serviciul, viața de familie și relația de cuplu, casa chiar și libertatea pentru a-l obține. Consumarea unui drog o singură dată sau un consum cu o frecvență foarte redusă nu înseamnă dependentă.

Mulți americani au încercat cel puțin una din substanțele mai sus menționate sus fără să devină dependenți. Nici chiar folosirea regulată (de ex. Consumul regulat de vin la masă) nu constituie dependentă. Dependența apare numai atunci când se instalează un pattern de consum compulsiv și distructiv, deseori persoana simte o dorință compulsiva de a consuma drogul. Ce determina producerea acestei transformări. Trecerea de la încercarea drogului consumul social sau de timp liber la instalarea dependenței.

Unele droguri sunt extreme de puternice în producerea dependenței. Trei factori majori operează combinat pentru a face ca substanțele psihoactive să inducă o dependent mai mare decât alte stimulante, deși pentru apariția adicției nu este necesară prezența concomitentă a tuturor factorilor. Primul are capacitatea celor mai multe substanțe adictive de a supra stimula sistemele stimulării din creier. Deoarece drogurile acționează direct asupra neuronilor cerebrali, ele pot determina în sitemul dopaminic niveluri de activare care depășesc cu mult niveluri induse de stimulente natural.

Substanțele euforice activează atât sistemul stimulării poate pentru că activează atât sistemul nervos dopaminic, cât sip e cel al opiaceelor. O dată trăită amintirea acestei stări de plăcere intensă este o tentative extreme de puternică de a retrăi această stare iar și iar.

Dar numai amintirea plăcerii nu va fi suficientă pentru a produce dependent, cel puțin la majoritatea oamenilor, fără intervenția unor factori suplimentari. Al doilea factor este capacitatea substanțelor addictive de a produce sindroame neplăcute de abstinența la u consum repetat. La consumul repetat al acestor substanțe sistemele plăcerii pot devenii treptat rezistentente la activare într-un efort de a reduce organismul la starea normală de echilibru.

Aceasta este, în parte cauza tolerantei a nevoii de aconsuma o cantitate din ce în ce mai mare de substanța pentru a obține aceeași stare de euforie. În plus după o expunere repetată la drog creierul poate activa procese care au efecte diametral opuse celor induse de drog.

Aceste procese pot ajuta creierul să rămână într-o starae de echilibru când se consuma drogul dar produc trăiri extreme de neplăcute. Dacă persoana dependent pune capăt consumului lipsa de activitate în sistemele plăcerii care au dezvoltat deja rezistenta și activarea proceselor neplăcute cu efecte opuse drogului pot determina instalarea abstinentei o reactive aversive foarte intense la întreruperea folosirii drogului. Această stare aversive furnizează dependentului un motiv suplimentar pentru continuarea consumului de drog, cel puțin pe durata stării de abstinenta-de obicei câteva săptămâni.

În final, substanțele addictive pot produce schimbări permanente în sistemele stimulării din creier care duc la apariția unor dorințe foarte intense de a se droga chiar și dup ace sindromul de abstinența ia sfârșit. Folosirea repetată a unor droguri ca cocaina, heroina sau amfetaminele care activează sistemele dopaminice din creier, determina hiperactivarea acestor neuroni.

Sensibilitatea neurală poate fi permanentă și înseamnă că acești neuroni dopaminici vor activați mai mult de droguri sau de stimuli similari. Deoarece sistemul dopaminic al creierului pare să mediezemotivatia stimulativa mai mult decât plăcerea, hiperactivitatea să la persoanele dependente pot duce la dorințe exagerate la drog chiar și atunci când experiențele induse de droguri nu mai sunt pozitive.

Sensibilizarea neuronală durează mult mai mult decât abstinentă. Poate că acesta este motivul pentru care dependenții care s-au recuperate sunt în pericol să reia consumul chiar și dup ace programul de dezintoxicare s-a încheiat.

Combinația acestor factori explica în parte cauzele pentru care substanțele psihoactive mai mult ca alte stimulente sunt capabile să producă dependentă. Aceste droguri activează direct sistemele plăcerii și dorinței din creier la niveluri nemaiîntâlnite, produc sindroame de abstinența care determină un dependent în procesul de recuperare să reia consumul de drog și crează o stare permanentă de hiperactivare a sistemului dopaminic cerebral care duce la dorința irezistibilă de a consuma drogul. Este greu de rezistat acestei combinații.

Sumarul secțiunii

Stările emoționale orientează și energizeaza comportamentul. Ele vin din două surse- factori interni pasiniile și factori externi stimulentele.

Motivația stimulativă (a dori un lucru) este tipic asociată cu stări afective agreabile (a-i plăcea acel lucru). Deși unele stimulente alimentele dulci când ne este foame sunt motivatori puternici prin ele însele, majoritatea devin stimulente incitative prin învățare.

Sistemul dopaminergic din creier pare să stea la baza motivației stimulative sau a trăirii dorinței. Activarea artificială a acestor neuroni prin substanțe sau stimulare electrică a creierului duce la creșterea motivației pentru ambele tipuri de stimulente naturale și artificiale și la apariția unor schimbări în aceste sisteme în urma folosiri repetate a substanțelor care activează structurile respective. Activarea poate determina în parte și dorința compulsiva de drog în adicție.

Subiecte de discuție

Cercetările sugerează că dorința și plăcerea sunt sisteme psihologice separabile. Încercați să vă aminti un moment în viață când ați simțit dorința fără plăcere.

Multe substanțe adictive schimba funcționarea sistemului dopaminic ducând la hiperactivarea sau hipersensibilizarea acestor neuroni. Deoarece nu exista nici un mod cunoscut de a inversa aceste schimbări, este logic să conchidem ca structurile cerebrale ale dependenților care se recuperează au suferit o transformare permanentă. Știind aceste lucruri cum pot evita persoanele dependente o recădere? Cum ați concepe un program eficient de tratament pentru prevenirea recăderilor.

4.1. Halucinațiile și alte droguri.

Prin definiție halucinogenele sunt susceptibile să inducă modificări ale percepțiilor senzoriale. Canabisul sub formă de hașiș a fost primul halucinogen studiat în psihiatrie: Moreau de Tours a trasat în mare liniile unei teorii psihopatologice a halucinațiilor vizuale în general fantasmagorice care pot merge până la onirism.

Chloralul la fel ca și cocaină provoacă halucinații vizuale. Manifestările halucinatorii ale amfetaminelor apar după o intoxicație prelungită și cu doze mari atunci când toleranța face să dispară efectul psihostimulant.

LSD-ul provoacă halucinații corporale cu impresii de depersonalizare și fenomene heautoscopice, halucinații vizuale caracterizate de modificarea percepției înălțimii obiectelor, metamorfopsie. Imaginile sunt complexe percepute cu aranjamente geometrice simetrice sau repetate. Halucinațiile auditive sunt mai rare și rămân elementare: creșterea acuității perceptive, diminuarea capacității de a localiza originea sunetelor chiar schimbări calitative. Halucinațiile complexe sunt rare: muzica, voci, sunete imagini amestecate.

Sinesteziile sunt în schimb frecvente caracterizate prin amestecuri ale diferitelor domenii perceptive în care subiectul vede sunete și culori.

Peyotl-ul și mescalina induc halucinații vizuale elementare sau complexe: filme onirice, înlănțuiri scenice cu intricarea obiectelor reale inetestezii (perceperea unui simț în locul celuilalt: o lumină da impresia se a auzi un sunet) abundente.

4.2.Consumul psilocibelor

Antrenează subiectul către o lume halucinatorie bogată și polimorfa. Halucinațiile sunt în special vizuale: discromatopsii (anomalii de percepție a culorilor), modificări de luminozitate de tonalitate și de contraste.

Tulburările psiho-senzoriale auditive și sinesteziile și halucinațiile somatognozice sunt destul de frecvente. Efectele indigestiei de halucinogene sunt determinate de cultură căreia îi aparține utilizatorul de drog. Ele pot revela comportamente sociale până atunci reprimate. De exempli antropologii americani au arătat că utilizarea unei plante de către mescalerola sfârșitul secolului XIX –lea într-un context șamanic suprapus pe cel al indienilor neapasi din Mexic a avut consecințe negative și chiar sângeroase.

Mescaleroau utilizat rapid peyotl-ul într-un cadru care la depășit pe cel al samnismului societăților mexicane, în care doar șamanul are acces la acest drog: la apași mai mulți membri ai grupului acced la consumul măciuliilor de mescalina cea ce contribuie artificial la întâlnirea valorilor culturale și războinice alterate. Mescalina din peyotl este este cunoscută pentru inhibarea acontrolului agresivității și această utilizare prea largă a fost la originea a numeroase acte de răzbunare și de agresiune până atunci necunoscute de această societate. Mescalero au abandonat către 1910 utilizarea un drog pe care îl considerau diabolic; după ei acesta te îndeamnă spre rău și mai mult provoacă halucinații care împiedică o percepție justă a realității în contrast cu concepția care prevalează în alte societății amerindiene, precum shuarii, consumatorii de ayahuasca.

Halucinogen-Substanta psihotropa a cărei utilizare este apreciata pentru capacitatea sa de a induce halucinații vizuale auditive sau mai rar tactile. Alte denumiri au fost propuse de diverși autori fără să se poată impună delirante delirogene eidetice misperceptogene, misticomimetice, etc.

Farmacologul Ludwig Lewin desemna faptul că drogurile sunt capabile să provoace iluzii senzoriale. Frontiera pe care el o propunea între acestea și grupul de inebriantia era în realitate foarte vagă: alcoolul canabisul și solvenții pot în doze mari și la persoane din punct de vedere psihic să inducă halucinații.

Termenul de halucinogen a fost propus în 1954, de psihiatri americani Hoffer și Osmind și de candidatul Smythies. În scurt timp Osmond a preferat să utilizeze termenul de psihedelic. În 1959 psihiatrii francezi Jean Dealy și Piere Deniker au introdus termenul de psihodisleptic în clasificarea psihotropelor. În aceiași vreme a fost utilizat de specialiști și termenul de psihotomimetic

Ce sunt halucinogenele?

După Hoffer și Osmond halucinogenele induc modificări ale percepțiilor ale cursului gândirii dispoziției dar nu determina la doze uzuale confuzie mentale tulburări de memorie sau dezorientare în ceea ce privește persoanele spațiul și timpul.

Această abordare comporta importante excepții. Ea are totuși meritul de a elimina din grupul halucinogenelor drogurile capabile să determine stării halucinatorii fără ca acesta să fie principalul lor efect, sau drogurile care induc alături de simple halucinații o pierdere radicală a contactului cu realitatea chiar dacă utilizarea obișnuită include beladona sau datura printre halucinogene.

Unele persoane pot provoca indirect episoade halucinatorii atunci când subiectul devenit dependent este în sevraj cum este cazul alcoolului.

Unele metode pot induce șu tulburări psihice cu halucinații: antropologii le așază uneori în paralel cu recurgerea la substanțe chimice.

4.3.Clasificarea drogurilor halucinogene

Cele mai multe halucinogene utilizate sunt vegetalele sau alcaloizi extrași din acestea; mai rar substanțele obținute pe cale chimică.

Se disting:

Fenil-etilaminele. Acest grup cuprinde, în afara mescalinei mai mulți derivați amfetaminici al căror prototip este ecstasy. Derivații indolici. În acest grup sunt incluși numeroși derivați de tritamina să DMT intra în special în compoziția yopo. Acest grup cuprinde în fine și amide ale acidului lisergic printre care și dietlamida cunoscută ca lsd și alcaloizi vegetali cu structura complexă precum ibogaina. Halucinogenele cu structura diversă. Uni autori considera halucinogenele esterii glicolici dotați cu proprietăți anticolinergice.

Modul de acțiune al halucinogenelor

Psihiatrul francez Henri Edy (1900- 1977) evoca existența unui sindrom psihotoxic acut comun halucinogenelor caracterizat prin anologia și convergenta efectelor halucinatorii. Cercetările care au avut ca obiect psihozele induse, continuând primele experiențe ale lui Moreau de Tours au permis derularea unor ipoteze neurobiologice.

Acțiunea halucinogenelor pe neuronii din creier face să intervină mai multe tipuri de neuromediatori dintre care și acetilcolina, dopamină și mai ales serotonină. Multe halucinogene au astfel o structură chimică asemănătoare serotoninei. Schematic halucinogenele puternice acționează ca agoniști ai receptorilor serotoninergici de tipul 5 ht2 un grup abundent de receptori în cortex.

Experiența halucinogenă

Această experiență variază considerabil după natura drogurilor cantitatea ingerată eventuala asociere cu alte substanțe și mai ales cu mediul utilizatorului antecedentele sale psihiatrice, trecutul său capacitatea sa de a-și ghida propria experiență. Mai multe clasificări ale experiențelor halucinogene au propuse în special în anii 1960:

Experienta psihozei cu teama panicarda, convingeri delirante, invalidări ale raționamentelor logice depresie, aceste manifestări putându-se exprima prin acte de auto- sau hetroagresivitate cu tentativa de suicid

Experienta cognitivă cu senzație de luciditate singulară a gândirii;

Experienta estetică prin modificări ale percepțiilor senzoriale și halucinații

Experienta psihodinamica cu reemergenta către conștientă a amintirilor uitate sau pierdute în subconștient acesta experienta putându-se solda cu o tentativă de suicid sau cu o decompensare psihotică; acest proces a fost cercetat în cursul utilizării medicale a halucinogenelor în anii 1960;

Experienta psihedelică cu caracter mistic cu sentiment de înțelegere inefabila care nu poate fi comunicat în alt mod decât prin împărtășire a problemelor filosofice și psihologice;

Psihiatri americani Masters și Boston au propus în 1966 distingerea a 4 niveluri de experiența sub halucinogene:

Nivelul senzorial. Este primul stadiu al intoxicării cu halucinogene, fiind cel mai constant: caracterizat prin senzația modificării corpului și fizionomiei distorsiunii spațiale, viziuni colorante ele ar permite decondiționarea subiectului fata de mediul său obișnuit;

Nivelul de reamintire. Stadiul modificărilor perceptuale este urmat de un stadiu de introspecție în care percepțiile pot redevenii normale; acest stadiu se termina printr-o experiență de moarte urmată de o renaștere;

Nivelul de simbolizare: materialul revenit în memorie este prelucrat la nivel psihic; imagini eidetice (percepute cu o extremă precizie), pur imaginare care se combina cu amintiri din copilărie și viziuni autoscopice (halucinații în care subiectul se vede din exterior) sunt percepute ca o metaforă e existenței experimentatorului. Aceste viziuni se articulează în ansambluri coerente ale căror teme împrumuta în permanentă din fondurile mitice ale umanității: creația copilul rege (Isus, Moise, hercule etc.) eterna Întoarcere, paradisul, căderea lui Icar Dualitatea androginia etc.

Un tip de experiență mai particular a fost caracterizat de Masters și Houston ca o experiență mistică prin analogie cu descrierile experiențelor inefabile ale cunoștinței divinului pe care le oferă literatura mistică universală. Această experiență rămâne o extremă raritate, mai puțin de 5% din utilizatorii LSD pe care acești doi psihiatri și-au fondat observațiile au trecut prin așa ceva. Este vorba de o conștientizare cosmică analoga a inflației pozitive alu Jung sau expansiunii teologiei islamice. Experiență mistică se deschide cu un sentiment de dezintegrare e eului într-o altă ființă a energiei universale și resimțind intens caracterul etern al tuturor lucrurilor. Acest tip de experiență nu este însoțit de nici o elebor are simbolică sau deliranta.

Criminalitatea creată de droguri, prin consecințele sale de ordin social, economic, medical, cultural și politic cauzează prejudicii considerabile nu numai intereselor de stat, dar și celor ale societății, ale multor persoane particulare, atentează la viața și sănătatea cetățenilor, influențează în mod demoralizator asupra conștiinței și comportamentului oamenilor.

Îngrijorarea specialiștilor în materie (medici, psihologi, sociologi, profesori, ziariști, funcționari din diferite organisme statale, specialiști cooptați în organizații neguvernamentale) este alimentată, în primul rând, de mondializarea crescândă a acestei problematici și de ștergerea, tot mai rapidă, a distincției, existente într-o recentă anterioritate, între țările producătoare, consumatoare și de tranzit. Un exemplu elocvent, din acest punct de vedere, îl constituie escaladarea problematicii în România începând cu anul 1990, când traficul ilicit și abuzul de droguri au surclasat toate pronosticurile specialiștilor, astfel că dintr-o țară de „tranzit” a devenit una „consumatoare de droguri”.

Alarma socială născută din proliferarea, fără precedent, a drogurilor conduce la ideea, deloc mulțumitoare, că strategiile de luptă adoptate împotriva acestui fenomen, în general vorbind, de către comunitatea mondială și de Guvernul României, în special, s-au dovedit a fi ineficiente.

În prezent, traficul ilicit de droguri este o activitate criminală foarte lucrativă, cu caracter supranațional, care acționează în conformitate cu legile economiei de piață, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum și, ca finalitate, obținerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune, în mod justificat, interesul statului de a-și orienta, în mod cât mai eficient, propria politică în lupta antidrog, pentru apărarea sănătății propriilor cetățeni și salvarea valorilor socio-morale.

Însă, fiecare stat (ba chiar colectivitățile sociale din interiorul unei țări) are anumite „particularități”, create de așezarea geografică, de tradiții, religie, cultură și nu în ultimul rând, de diversitatea și disponibilitatea drogurilor, la un anumit moment dat. Aceste specificități trebuie corelate cu calitatea măsurilor preventive șia în considerație „profilul” traficului ilicit de droguri existent pe teritoriul României în raport cu numeroși alți factori. Or, acest lucru presupune, în primul rând, o atentă și complexă analiză și concretizare a celor trei vectori care constituie structura fenomenului aflat în discuție și anume: drogul – individul – societatea.

Capitolul V.Traficul de droguri

5.1.Piața drogurilor

Traficul de droguri rămâne una dintre cele mai serioase amenințări la adresa securității și sănătății publice, atât la nivel mondial, cât și la nivel național. Astfel, tendința de globalizare, dezvoltarea galopantă a tehnologiei, diversificarea legăturilor comerciale și eliminarea controalelor la frontiere sunt pe deplin exploatate de organizațiile criminale pentru a alimenta și controla piața ilicită a stupefiantelor. Cetățenii români reprezintă în continuare o categorie vizată de grupările criminale, aceștia fiind folosiți ca și cărăuși la nivel internațional. În acest sens, în anul 2013 au existat mai multe cazuri în care cetățeni români au fost implicați în transportarea, în stomac, de hașiș din Măroc în Spania.

Origine drogurilor

În cursul anului 2013, originea drogurilor precum și rutele de traficare a acestora nu au suferit modificări semnificative, variații minore ale acestor indicatori menținându-se în normalitatea unei piețe a drogurilor formată și aflată într-o continuă dezvoltare atât ca cerere cât și că ofertă. Rutele de traficare a heroinei utilizate de către grupările de crimă organizată rămân stabile, aceasta continuând să fie traficată din Afganistan pe ruta Pakistan – Iran – Turcia – Grecia – fostele state iugoslave și statele din Europa de Vest, ruta tradițională balcanică, având ca destinație România, Anglia și Olanda.

România constituie un nod important al brațului nordic al rutei Balcanice, alături de Bulgaria și Ungaria. În ceea ce privește cocaina, aceasta provine din Columbia, Bolivia, Peru și Venezuela și urmează în general ruta Spania – Franța – Austria – Ungaria către România sau America de Sud – Africa de Vest și Centrală – România – către Europa Centrală și de Vest.

Fiind un drog scump, acesta este accesibil unei categorii de consumatori cu posibilități materiale ridicate, fiind, de aceea, disponibil în special în marile aglomerări urbane – București, Timișoara și Constanța. Canabisul provine din Spania, Grecia, Bulgaria, Italia, Cehia sau Albania tranzitează Serbia sau Bulgaria, în funcție de ruta urmată, și intră în România prin Ungaria sau Bulgaria.

Culturile de canabis autohtone continuă să se extindă, numărul capturilor și cantitățile capturate constituindu-se într-un indicator al reorientării activității traficanților, cu scopul evitării riscurilor determinate de eventualele transporturi internaționale. Drogurile sintetice (amfetamine, derivați de amfetamine, metamfetamine și ecstasy) continuă să provină din statele din Vestul Europei, acestea ajungând în România fie prin sistemul de coletărie, fie aerian sau terestru. În anul 2013, au existat încercări de introducere a unor substanțe chimice nesupuse controlului ce pot fi ușor transformate în precursori de droguri, denumite generic pre-precursori, în special de către cetățeni ai statelor cu tradiție în producerea de droguri sintetice (Olanda, Belgia). Cantități de droguri capturate și număr de capturi A.

DROGURI ILEGALE- În anul 2013, organele de aplicare a legii au descoperit și ridicat în vederea confiscării 568,773 kg, 33.328 comprimate, 0,248 litri și 2 doze de droguri, din care:

• droguri de mare risc: 167,108 kg, 32.592 comprimate, 0,182 litri și 2 doze și

• droguri de risc 401,665 kg, 736 comprimate și 0,066 litri. Comparativ cu anul 2012, când au fost confiscate 794,328 kg droguri, în anul 2013, se constată o scădere de aproximativ 30% a cantității totale de droguri confiscate. În aceeași măsură, se observă o creștere semnificativă a capturilor de droguri de mare risc – peste 45% (167,108 kg capturate în 2013 față de 115,117 kg capturate în 2012).

Canabisul iarbă (marijuana) continuă să reprezinte cel mai confiscat tip de drog pe teritoriul național, având o pondere de 44,07% (250,715 kg.) din cantitatea totală de droguri 169 confiscate, fiind urmat de confiscările de heroină în proporție de 19,61% (111,108 kg) și plante de canabis – 19,4% (110,386 kg). În anul 2013 formațiunile antidrog au confiscat și cantități semnificative de precursori de droguri: 112,253 kg piperonal și 21,650 kg APAAN.

Calea de administrare

În ceea ce privește calea de administrare a drogurilor ilicite care au cauzat urgența medicală, se constată că, pentru cazuistica urgențelor anului 2013, este specifică calea pulmonară sau prin fumat, prezentă în 37,8% (față de 46,1% în 2012) dintre cazuri.

Urmează calea parenterală sau intravenoasă, utilizată în 21,9% (față de 23,4%) dintre cazurile de urgență analizate. Pentru 4% (față de 5,6%) dintre cazuri s-a utilizat administrarea intranazală sau prizată a drogului, în timp ce, în 0,2% (față de 2,6% dintre cazuri), pacienții au declarat administrare pe cale inhalatorie. În doar 10,1% (față de 1%) dintre cazuri, substanța psihoactivă a fost administrată pe cale mixtă, dar neinjectabilă, iar pentru 12,1% (față de 6,6%) dintre cazuri a fost declarat consum mixt, inclusiv injectabil. Se observă creșterea ponderilor cazurilor în care administrarea drogurilor s-a realizat în mai multe moduri (mixt neinjectabil, mixt injectabil), ceea ce se corelează cu creșterea cazuisticii în care s-a declarat consum de droguri multiple.

Concluzii:

• deși numărul unităților raportoare s-a menținut constant în anul 2013, cazuistica urgențelor medicale datorate consumului de droguri ilicite (consum singular sau în combinație) înregistrează, față de anul anterior, o scădere cu 26,4%, fiind pentru prima dată când se constată o astfel de evoluție, de când se monitorizează la nivel național acest indicator;

• cazuistica urgențelor medicale cauzate de consumului de droguri ilicite continuă să fie mai concentrată la nivelul câtorva unități administrativ teritoriale (Municipiul București, Cluj, Iași și Galați), care cumulează aproape două treimi (63,4%) din numărul total al urgențelor medicale determinate de consumul de droguri ilicite;

• dintre drogurile ilicite, cea mai însemnată problematică în rândul urgențelor medicale datorate consumului lor exclusiv sau în combinație cu alte substanțe psihoactive continuă să o provoace substanțele noi cu proprietăți psihoactive („etnobotanice”) – 44,4% din totalul cazurilor datorate consumului de droguri ilicite. Asemănător cazuisticii de urgență determinată de consumul oricărui tip de drog ilicit, se restrânge zona teritorială în care înregistrează o problematică semnificativă a cazuisticii de urgență datorată consumului de astfel de substanțe, aceasta rămânând însemnată doar în cele 4 unități teritoriale amintite anterior. Această similaritate în evoluție indică o corelație între cele două cazuisticii analizate”:

• în 45,5% dintre cazurile de urgență cauzate de consumul singular de droguri ilicite, a fost raportat consum exclusiv de SNPP, în timp ce în 43,8% din totalul cazurilor de urgență datorate consumului de droguri multiple, acestea au fost menționate în combinație cu alte substanțe psihoactive; • se menține tendința de creștere a numărului de cazuri de urgență datorate consumului de droguri multiple, dar într-o măsură mult mai scăzută;

• se observă creșteri ale cazuisticii de urgență datorate consumului exclusiv de opiacee și stimulanți;

• cresc ponderile cazurilor de urgență încadrate în categoria „sevraj”, „utilizare nocivă a drogurilor”, precum și a celor înregistrate în categoria „alte diagnostice”, în astfel de cazuri urgența medicală survenind pe fondul unei dependențe de substanțe psihoactive și nu doar pe cel al unui simplu abuz;

• sunt menționate 9 decese ale persoanelor care au apelat la serviciile de urgență ca urmare a problemelor cauzate de consumul de droguri ilicite, în 5 dintre acestea fiind menționat consumul de SNPP. Totodată, printre diagnosticele de urgență atribuite consumului de droguri ilicite se regăsesc 19 tentative autolitice, în 9 dintre acestea fiind prezent consumul de SNPP;

• consecințele morbide ale consumului de SNPP sunt întărite și de riscurile asociate modelului de consum injectabil practicat de aproape un sfert dintre cei care s-au prezentat în secțiile de urgență ca urmare a problemelor cauzate de consumul de SNPP, relevantă în acest sens fiind prezența în rândul acestora a infecțiilor HIV, HVB și HVC într-o proporție mai mare decât în cazul urgențelor datorate consumului altor tipuri de droguri ilicite.

Decese asociate consumului de droguri și mortalitatea în rândul consumatorilor de droguri, 6 decese directe prin supradoza di (diferentiet)decese indirecte asociate consumului de droguri

Monitorizarea deceselor facute în rândul consumatorilor de droguri redau o imagine clară asupra impactului consumului de droguri și al consecințelor sale. Deci, măsurarea obiectivă a unor indicatori de evaluare a tendințelor de consum (consecințele asociate folosirii anumitor droguri, grupe populaționale cu risc), precum și a tipului substanțelor consumate și dozelor de consum practicate, permite semnalarea rapidă a elementelor de uz problematic de droguri și contribuie astfel la reacții rapide și adaptate în domeniul politicilor antidrog.

Decesele asociate consumului de droguri sunt decese de cauză violentă, în care are un rol (direct sau cauzal condiționant) un factor traumatic chimic (substanțele consumate) sau actul administrării acestuia și consecințele sale. Decesul ca urmare a consumului de substanțe psihoactive face parte din categoria deceselor suspecte și/sau violente și conduce la declanșarea cercetării judiciare, ceea ce se determină în mod obligatoriu efectuarea autopsiei medico-legale.

• Decesele efectuate în mod direct cu acțiunea farmacologică a drogului – „supradozele” din limbajul „laic”, sunt cuprinse în sintagma „drug related deaths” și se referă la „decesul care provine la scurt timp de la consumul uneia sau mai multor substanțe psihoactive, legale sau ilegale, și care este corelat în mod direct – nemijlocit – consumului de stupefiante”. Pentru a se verifica condițiile și împrejurările în care a avut loc decesul respectiv. Odată implementate și popularizate aceste prevederi ale legislației românești în rândul personalului medical, dar și al organelor de cercetare (care asigură cercetarea preliminară la fața locului și iau decizia încadrării cazului conform precizărilor menționate mai sus), s-a reușit dispunerea analizei judiciare și medico-legale a cazurilor de deces corelate consumului de droguri cu o rată tot mai mare, progresiv de-a lungul ultimilor ani (conducând la scăderea sub raportărilor datorate neinvestigării medico legale și judiciare a cazurilor asociabile consumului de droguri), în ultimul timp apar noi dificultăți ce țin de nuanțarea criteriilor de definire a „drug related deaths”. Mortalitatea corelată consumului de droguri acoperă un panel de analiză mai vast decât lasă să se înțeleagă simpla denumire a indicatorului, după cum urmează:

• Decesele corelate în mod indirect consumului de droguri – consecință a unor circumstanțe asociate administrării (infecții, infecții cronice – HIV, hepatite – embolii cu corp străin etc.), stilului de viață specific (inclusiv criminalitatea), accidentelor provenite sub intoxicație. În lipsa cunoașterii atât a criteriologiei de clasificare, cât și a legislației, această categorie produce dificultăți reale de triere și încadrare a cazului. Identificarea prezenței în organism a unor substanțe clasificabile drept droguri în cazuri de deces datorat unor situații definite ca independente de consumul de droguri – infecții, accidente, suicid, provenite la pacienți sub tratament de substituție – implică profesionalism și experiență în trierea fundament acumularea progresivă de patologie degenerativă accelerată și specifică, cu o incidență mult mai mare decât în cadrul populației generale, incluzând chiar și suicidul în absența intoxicației. Monitorizarea se poate doar prin studii de cohortă extinse temporal. Astfel, aceste cazuri “indirecte”, aflate la limita cauzalității medico-legale (imposibilitatea dovedirii unei legături de cauzalitate indubitabile între actul consumului de droguri și cauză medicală a decesului, de cele mai multe ori de cauză patologică și nu violentă) sunt cele care nu mai sunt congruente definirii cazului medico-legal, conform legislației românești.

În mod clar se constată confuzia și raportarea defectuoasă a acestor tipuri de cazuri. Nefiind 44 În temeiul prevederilor Ordonanței 1/2000 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală, cu modificările și completările ulterioare 103 subiectul expertizelor medico-legale aceste cazuri nu au cum să fie colectate prin Registrul Special de Mortalitate care funcționează în cadrul instituției medico-legale. Registrul Special de Mortalitate, cu acoperire a întregului teritoriu, cuprinde date de la nivelul Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, a institutelor regionale de medicină legală și a tuturor serviciilor de medicină legală județene. Întrucât drug related și induced deaths sunt cazuri ce includ în lanțul cauzal al decesului o componentă „traumatică" (agresiunea chimică, mecanică sau biologică asociată actului administrării drogurilor), așa cum se preciza la începutul capitolului, conform legii, toate aceste cazuri impun în mod obligatoriu efectuarea autopsiei medico-legale. Baza de extracție a datelor o reprezintă întreaga cazuistică medicolegală din care sunt extrase dosarele aferente acestui indicator. Centralizarea este efectuată pe baza unor protocoale interne rețelei naționale medico-legale, incluzând și fișe standard de raportare, cu prelucrarea datelor la nivelul INML „Mina Minovici”. Deoarece fiecare caz include și analiza judiciară și probațiunea aferentă, în procesul de prelucrare a datelor coroborând și rezultatele examenelor toxicologice – cvasiefectuate în astfel de cazuri (implicând în mod obligatoriu screening – imuno-analizor și GC, detecție – confirmare HPLC, GC_MS, determinare cantitativă) – cu cele de anchetă – medicale, serologice, tanatochimice și histo-patologice, inclusiv ajustarea rezultatelor finale după documentarea completă a cazului; se evită astfel (ne) încadrarea unui caz doar pe baza informațiilor imediat disponibile din momentul înregistrării decesului (uneori neconcludente și incomplete – având în vedere relativă lipsă de specificitate a tablourilor lezionale, ce doar prin analiza integrativă și coroborată, inclusiv de excludere, susțin raționamentul final de încadrare a cazului).

În condițiile disfuncționalităților curente ale conlucrării între diverse instituții (INS, DSP) și a lipsei unor sisteme informatice interconectate, avantajul folosirii Registrului Special de Mortalitate este evident și este puternic sprijinit de o legislație ce transformă cazuistica medico-legală în sursa viabilă și funcțională de raportare, sub imperiul analizelor exhaustive de caz și a metodologiei unitare în toate instituțiile medico-legale ce acoperă întreg teritoriul țării. Aceste aspecte generate de noua criteriologie de încadrare și raportare (cu lărgirea ariei de racolare a cazusiticii și în afara celei medico-legale) necesită o regândire și implementare a unui sistem de colectare extins, care să poată surprinde și mortalitatea în rândul consumatorilor de droguri care nu are la bază o cauză directă violentă. Este necesară extinderea colectării de date la nivelul Registrului General de Mortalitate, în paralel cu educarea medicilor în direcția completării adecvate a certificatelor constatatoare ale deceselor, care să permită selecția primară a cazuisticii de interes la nivelul instituțiilor de raportare – Direcții de sănătate publică, Direcții de Evidență a Persoanelor și Stare Civilă.

Datele prezentate în acest subcapitol provin din cazuistica medico-legală, instituțiile de medicină legală, acestea fiind singurele abilitate să managerieze cazurile de tip mortalitate directă și eventual cele „indirect” asociate consumului de droguri (atunci când există indicii temeinice că în lanțul cauzal statutul de consumator de droguri are o valoare cauzală). Toate cazurile medico-legale, odată constituite ca atare, beneficiază de investigații toxicologice (exceptând cazurile atent selecționate – de supraviețuire îndelungată post intoxicație, cu reconstituire documentată medicală).

Dosarele de autopsie medico-legală – circa 18942 de cazuri anual la nivel național – constituie baza de selecție pentru Registrul Special de Mortalitate, aferent deceselor asociate consumului de droguri. Pentru anul 2013, actuala raportare are la bază cazuistica INML “Mina Minovici” București. La nivel teritorial, doar 29 instituții medico-legale din țară au furnizat informații pentru 2013. În ciuda eforturilor de a colecta date de la întreaga rețea medico-legală, nu s-au putut obține informații care să asigure acoperirea geografică a întregului teritoriu. Lipsa de reglementare cu statut de obligație de raportare poate fi una dintre explicații. Nu au fost colectate date de la IML Timișoara (care are în dotare unul dintre cele 3 laboratoare performanțe din țară), și nici din partea tuturor institutelor de medicină legală, care ar fi putut oferi o privire mai amplă asupra fenomenlului la nivel național.

În concluzie, pentru anul 2013, tabloul statistic arată că decesele directe corelate consumului de droguri în România sunt consecința evidentă a consumului de metadonă (76,7%), în care aceasta este combinată cu benzodiazepine și alte medicamente sedative – zolpidem, citalopram, topiramat (21 de cazuri din cele 23 de cazuri de decese asociate consumului de droguri în care a fost identificată metadona), uneori la aceste combinații adăugându-se alcool, canabinoid (4 cazuri). În doar 3 cazuri de deces, a implicată doar o singură substanță, celelalte cazurilor fiind reprezentate de asocieri, expresie fie a augmentării dozelor de bază cu produse medicamentoase, fie pe post de excipient, fie de potențator/nuanțator al efectelor vizate. De asemenea, semnalează că, pentru anul 2013, există tendința asocierii stupefiantelor cu alcoolul – 8 cazuri (cu valori de până la 1,7g%0), comparativ cu doar 2 cazuri în 2012.

Cauza decesului a fost atribuită în doar 3 cazuri intoxicației doar cu opiacee, în celelalte asocierile cu alte droguri conducând la deces – opiacee cu alcool, sau cu alte substanțe de tip medicamentos cu efecte psihoactive; substanțe cu uz medical deturnate spre consumul stupefiant au generat decesul și în alte 3 cazuri în care nu a fost identificat un alt drog ilegal; două cazuri au fost declarate ca decese consecutive intoxicației cu cocaină.. În 3 cazuri, decesul s-a datorat intoxicației acute cu psiholeptice (carbamazepina, barbiturice și benzodiazepine), dar prezența acestor substanțe a fost relevată într-un total de 24 cazuri, de multe ori doar cu valoare de excipient sau potențator al substanței primare vizate din doză (valoare ce susține o reîntoarcere la modelul primilor ani de monitorizare a deceselor asociate consumului de droguri în România, dominați de combinația de tip opioid cu medicație sedativă). Domină categoric intoxicațiile cu opiacee – 83,3%, cel mai înalt procent al incidenței acestor substanțe în rândul deceselor asociate consumului de droguri în ultimii 7 ani, pe fondul restrângerii diversității spectrului de substanțe identificate în cazuistică: heroina, cocaina, canabinoizii – din categoria substanțelor nonmedicamentoase, respectiv alte 8 substanțe din categoria medicamentelor, incluzând metadona (pentru comparație, în anul 2012, detecțiile toxicologice în cazul deceselor direct asociate consumului de droguri au susprins nu mai puțin de 26 categorii de substanțe psihoactive).

Evoluția intoxicațiilor cu opiacee în cazurile de decese asociate consumului de droguri, date comparate 2007-2013 (%) 50 Dificultățile de probare toxicologică a consumului reprezintă, la nivel mondial, principalul impediment al obiectivării medico-legale. Pe de altă parte, conform studiilor limitate, existente în comunitatea științifică, având în vedere dozele infinitezimale și mecanismele de acțiune clinică ale acestor substanțe, este dificil de probat decesul atribuibil în mod direct acestor substanțe. 73 79 81 76,5 80 64,3 83,3 87,5 95,1 100 85,7 94,9 0 20 40 60 80 100 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 intoxicații opiacee cale de administrare injectabilă 113 A crescut incidența substanțelor sedative, anxiolitice sau antipsihotice (posibil datorită scăderiii farmacovigilenței și controlului la vânzarea din farmacii), cu menținerea relativ constantă a prezenței diazepinelor, dar cu restrângerea spectrului general medicamentos întâlnit în cazuistică.

5.2.Economia drogurilor.

După Națiunile Unite organizațiile criminale transnaționale au obținut la sfârșitul anilor 1990 o cifră de afaceri mondială estimată la 1000 miliarde de dolari pe an: doar comerțul cu droguri reprezintă 300-500 miliarde de dolari.

Cifrele de mai sus se referă la ansamblu traficului (stupefiante arme, prostituție) și afacerile controlate de mafie, dar nu iau în calcul investițiile realizate de organizațiile criminale, piața de droguri de sinteză, valorile adăugate realizate în aval de aceasta filieră. Mai mult acest calcul se bazează pe estimări oficiale ale producției mondiale cu mult sub cele reale. Aceste estimări nu se referă în fapt decât la principalele zone de producție și neglijează piețele locale de droguri (1,5 miliarde de dolari pentru heroina în Pakistan; 3 până la5 miliarde de dolari pentru cannabis în Africa de Sud).

5.3.Prima piața mondială.

Oricare ar fi piața de droguri pare a fi devenit azi prima piața mondială de materii prime, ea încadrează aproape toate categoriile de profesii din comerțul internațional: agricultura, chimie, negociere la export, logistica și transport, gestiunea riscului, import, gestiunea stocurilor, marketing și distribuție en-detail, operații internaționale de spălare a banilor; drogurile fac obiectul unor negocieri internaționale în care se includ probleme de dezvoltare de securitate și probleme legate de ecologie.

Piața producțiilor ilegale este legată de aceleași moduri de funcționare actuale ca și celelalte piețe de materii prime și suporta implicit și crizele pe care le parcurg aceste piețe. Se observa în prezent fenomene de supraproducție generalizată și o scădere a cursurilor. Totuși două caracteristici diferențiază piața drogurilor de celelalte piețe convenționale: prohibiția și inelasticitatatea cererii la preț – ceea ce o face foarte atractivă. Aceste particularități favorizează menținerea prețurilor crescute și deci profituri incomensurabil superioare celor oferite de alte produse, aceasta la toate nivelurile filierei. În cursul ultimilor zece ani de la 20 de tari producătoare situate în zone bine definite producția s-a generalizat la întreaga planetă iar rolul comerțului cu droguri a crescut în economiile țărilor producătoare.

Astfel în America Latină cocaina joacă un rol amortizor social în politicile de stabilizare monetară și de ajustare structurală, aduce valută, atenuează criza de utilizare a forței de muncă, stabilizează balanta comercială și finanțarea serviciului datoriei prin armistițiul banilor murdari care se reîntorc pe teritoriul național. De altfel după unii specialiști ar fi dificil să se debranșeze de capitalurile ilegale de în procesele economice în curs, fără a provoca adevărate prăbușiri.

În Africa guvernele închid ochii la dezvoltarea culturilor ilegale, când ele nu partica direct la trafic, iar dezvoltarea economiei subterane joacă rolul de supapa perimând astfel o acceptare a bulversărilor economice de către populațiile agricole. În anii 1980, Columbia beneficia de o creștere susținută și o inflație scăzută datorită penetrării capitalurilor ce proveneau din comerțul cu droguri. În peru banii din droguri au permis instituirea planului de redresare a președintelui Fujimori în 1991. Acest reciclaj să făcut în parte prin programele de privatizare. Ca urmare investițiile străine au făcut ca banii din droguri să nu mai fie indispensabili.

O piață rationala- Piața drogurilor este un univers foarte instabil care poate părea anarhic în funcționarea lui. Nimic mai fals: fiecare actor acționează la nivelul său într-un mod ratioanal. Din cauza faptului că eliminarea pieței înseamnă moarte sau pușcărie mai degrabă realiazrea bilanțului, acești actori sunt împinși spre eficacitate într-un ritm permanent. Fata de materiile prime legale drogurile urmează același traseu de secole, oricare ar fi evoluția geopolitică.

Controlul acestor drumuri este deci strategic: în a vinde unui distribuitor know-how-ul și capacitatea sa de a-și putea renegocia filiera sta cheia viitoarelor profituri, dintre care cele mai mari se vor realiza în servicii și cunoașterea pieței. Astfel Marocul primul furnizor de hașiș în Europa dispune de o rețea de distribuție deja stabilită și rodata de mult timp, care este în stare de supra capacitate, în raport cu cererea. Așa cum turcii negociază drumul din Balcani marocanii negociază filialele lor columbiene și asiatice pentru distribuția heroinei și a cocainei. De exemplu columbianul Pablo Escobar șef al cartelului de la Medelin, nu căuta să controleze producția el să orientat din ce în ce mai mult către activitățile de servicii logistica asigurări și curtaj, el garantând membrilor cartelului sosirea mărfii di distribuirea acesteia pe piață. În cazul unei intercepții el acoperă lipsă din stocurile proprii.

Operații de troc au apărut între filiere de exemplu pentru a schimba cocaina cu heroina acest tip de schimb poate fi asimilat operațiunilor de poziție pentru poziție de pe piața schimburilor. În fapt sud-americanii fac troc de cocaină pentru heroină pe piața europeană în care cursurile sunt aproape egale. Heroiana este apoi vândută pe piața nord-americană unde ea este la ora actuală mai scumpă de cât cocaina. Astfel traficanții de droguri nu au o vizune statică a produselor lor și nici a cereri ei se adaptează prin inovație. Astfel când consumul unui produs stagnează sau regresează ei schimbă imaginea prin promovară altor tipuri de utilizare și de noi concepte pentru a penetra în mai multe grupuri sociale.

Aspecte economice-mai multe evenimente și tendințe au transformat profund piața drogurilor din Europa în cursul ultimilor ani. Creșterea generală a traficului este incontestabilă pentru aproape toate substanțele. Capturile realizate de serviciile de vamă și de poliție chiar dacă este vorba de un indicator parțial al ofertei și cererii au crescut de două ori de la începutul anilor 1990 în țările din Uniune. Apariția drogurilor de sinteză pare foarte dificil de controlat datorită ușurinței cu care se pot realiza noi molecule.

Piața europeană este aprovizionata prin 3 rute principale de trafic. Ruta din Vest cu intrare special din spania și Portugalia este cea a cocainei produsă în Caraibe: Europa constituie după Statele Unite a doua piață a acestui produs. Ruta de sud plecând din Măroc și țările sud-sahariene este cea a canabisului. Ruta de Est plecând din balcani, Turcia, Cipru și Liban asigura tradițional 75% din tranzitul cu heroina asiatică. Mai multe țări din Europa de vest joacă un rol de placa turnanta pentru tranzit. Este cazul particular al belgiei și Olandei. Traficul de droguri depășește din ce în ce mai mult frontiera dintre ele și poate fi recepționat decât la scara continentului și a periferiei lui. Deasemena s s-a demonstrat corelația dintre traficul de droguri și economia conflictelor armate în Bosnia și Cecenia. Această situație schimba considerabil schemele clasice de distribuție care sunt din ce în ce mai scurte și mai explozive. Actorii traficului sunt mulți: ei nu mai aparțin obligatoriu sistemelor mafiote organizate și sunt deci cu atât mai dificil de reperat. În fața acestor provocări controlul și represiunea traficului de droguri, în ciuda unei voințe politice afirmate crearea unității de droguri în cadrul EUROPOL în anul 1994, rolul Organizatei mondiale a Vămilor, Convenția de la Strasburg, despre spălare a banilor, par a fi încă insuficiente în fata mijloacelor considerabile ale traficului și a capacității lui de adaptare.

5.4.Baroni de droguri

O persoană care controlează o rețea de trafic de droguri și care este implicat în afaceri ilegale cu droguri se numește baron sau lord al drogurilor  Astfel de persoane sunt dificil de adus în fața justiției, deoarece se folosesc de alte persoane pentru a face vânzările propriu-zise. Pentru a reuși condamnarea baronilor de droguri este necesară o muncă atent planificată a serviciilor anti-drog și a unor spioni atent inserați în rețeaua lor.

Joaquín Guzmán Loera "El Chapo Guzmán"

Potrivit Departamentului Anti-Drog din SUA, cel mai mare traficant de droguri din istorie este Loera. Acesta este cunoscut datorită tunelurilor sale , unul dintre ele aflându-se în Douglas, Arizona care îl ajutau să transporte cocaină din Mexic în SUA la începutul anilor '90. În anul 1993 o încărcătură de 7,3 tone de cocaină ascunsă în mai multe borcane de ardei iuți și destinată Statelor Unite a fost capturată în Tecate, Baja California. În 1993 a reușit să scape de o ambuscadă provocată de Cartelul Tijuana condus de Ramon Arellano Felix și asociații săi. Loera a fost prins în Guatemala și încarcerat în 2001 într-o închisoare de maximă securitate numită Puente Grande, dar a reușit să scape mituind câțiva gardieni și ascunzându-se în mașina spălătoriei.

Pablo Escobar

Pablo Emilio Escobar Gaviria (1 decembrie 1949 – 2 decembrie 1993) a fost un lord al drogurilor născut in Columbia. Cel mai mare infractor al lumi, Pablo Escobar este probabil cel mai evaziv traficant de droguri care a existat vreodată. Acesta era considerat ca fiind cel mai bogat infractor din istorie deoarece, în anul 1989, revista Forbes îl declarase ca fiind in primii șapte bogați al lumii, cu o avere estimată la $25 miliarde. Colecția sa număra mai multe locuințe de lux și automobile, iar în anul 1986 a încercat să intre în politica din Columbia, oferindu-se chiar să plătească datoriile țării de $10 miliarde. Se spune că Pablo Escobar a ars într-o seară două milioane de dolari doar pentru a se încălzi în timpul unei călătorii mai lungi care l-a prins într-o seară mai răcoroasă. Din aceste întâmplări și a altor câteva, Escobar este considerat o legendă în lumea infractorilor.

Rick Ross

Rick Ross (n, 26 ianuarie 1960), sub denumirea de "Freeway" Ricky Ross, este un traficant de droguri condamnat și cunoscut pentru imperiul drogurilor pe care acesta l-a condus în Los Angeles, la începutul anilor 1980. Porecla "Freeway" (Autostrada) i se trăgea de la proprietățile pe care Ross le avea lângă autostrada Harbor. Pe locul unde era construită casa unde a copilărit, s-a construit între timp o autostradă. În timpul apogeului carierei sale de baron al drogurilor, Ross pretinde că a făcut "2 milioane de dolari într-o zi". Potrivit Oakland Tribune, "În timpul apogeului carierei sale, procurorii estimează că Ross a transportat numeroase tone de cocaină în New York, Ohio, Pennsylvania și în alte locații și a făcut mai mult de 600 de milioane de dolari de pe urma acestora."

În 1996, Ross a fost condamnat la închisoare pe viața după ce a fost găsit vinovat într-un caz în care un agent federal sub acoperire a încercat să îi vândă mai mult de 100 kg de cocaină. Între timp pedeapsa lui Ross a fost redusă la 20 de ani. După această reducere, Ross a mai beneficiat de o reducere datorită bunei purtări și a fost transferat într-o casă sub supraveghere în martie 2009. A fost eliberat apoi pe data de 29 septembrie 2009.

William Leonard Pickard

Din 1988 până la arestarea sa în 2000, William Leonard Pickard a servit ca cel mai mare producător de LSD din lume. La data capturării sale se estima că organizația lui Pickard era responsabilă de producerea a mai bine de 10 milioane de doze de LSD pe lună cu o valoare estimată la 40 de milioane de dolari. Oficialii Statelor Unite au declarat că s-a observat o scădere cu 90% a traficului cu LSD la nivel mondial după arestarea sa.

Amado Carrillo Fuentes

În timp ce era cel mai mare traficant de droguri din Mexic, Carrillo transporta de patru ori mai multă cocaină în Statele Unite decât oricare alt traficant din lume, având o avere de peste $25 miliarde. Era supranumit ("Stăpânul Cerurilor") pentru că a utilizat peste 22 de avioane private '727' pentru a transporta cocaina din Columbia în diferite aeroporturi din Mexic. Cu câteva luni înainte de decesul său, Serviciile Anti-Drog a Statelor Unite l-a descris pe Carrillo ca fiind cel mai puternic traficant de droguri al erei sale și mulți analiști declarau că a făcut cu mult peste $25 miliarde. În 1997 Carrillo a decedat în timpul unei operații de chirurgie plastică eșuate prin care dorea să își schimbe înfățișarea pentru a scăpa de agențiile anti-drog. Cauza decesului ar fi fost un medicament care i-a provocat o insuficiență. Datorită nereușirii operației cadavrele celor doi medici care au efectuat operația la un Spital din Mexic au fost găsite câteva luni mai târziu în niște cazane acoperite cu ciment. Cadavrele conțineau urme de tortură.

Ramon Arellano Felix

Ramon a fost un traficant de droguri născut in Mexic pe care autoritățile l-au legat de cartelul drogurilor Tijuana (cunoscut și sub numele de Organizația Arellano-Felix). La 188 cm și 100 kg, Arellano Felix era cunoscut ca fiind unul dintre cei mai barbari membrii ai cartelului și suspectat în numeroase cazuri de crimă. Poliția din Mexic l-a suspectatpe Ramon în cazul unui masacru din 1997 a 12 membrii dintr-o familie de lângă Ensenada, Baja California. Pe data de 18 septembrie 1997 Ramon Arellano Felix a fost trecută 451-a persoana pe lista celor mai căutați 10 infractori. După această plasare a fost condamnat în Statele Unite pentru trafic de cocaină și marijuana.

Christopher 'Dudus' Coke

Michael Christopher Coke (n. 13 martie 1969), cunoscut de asemenea și sub numele de Dudus, este un baron de droguri jamaican și liderul bandei Shower Posse, reușind să își facă o avere de peste $30 miliarde. Este cel mai tânăr fiu al lordului drogurilor Lester Lloyd Coke a cărui extrădare în 1992 nu a mai avut loc deoarece acesta a decedat într-o închisoare din Jamaica. Până când cel mai tânăr din familia Coke a fost predat autorităților din Statele Unite pe 24 iunie 2010, "Dudus" a fost liderul găștii Tivoli Gardens din orașul Kingston, Jamaic

În 2010 până în momentul arestării, autoritățile nu au reușit să intre în cartier fără acordul localnicilor. Fiul unui traficant de droguri de succes, Coke s-a născut într-o familie înstărită și a mers la școli cu copiii politicienilor. A preluat banda după ce tatăl său a decedat și a devenit un lider al Tivoli Gardens distribuind bani celor săraci din cartier, creând locuri de muncă și centre de ajutor.

În 2009, Statele Unite au cerut extrădarea sa, iar în mai 2010 guvernul Jamaicăi, vizibil recalcitrant a emis un mandat. În aceeași lună, guvernul a luat măsuri pentru arestarea acestuia. În timpul confruntarii pentru capturarea lui Coke mai mult de 70 de polițiști și civili au murit într-un raid iar pe data de 24 mai 2010 în cartierul Kingston unde acesta se afla. A fost preluat de către autoritățile americane la un punct de frontieră jamaican pe data de 22 iunie 2010.

Capitolul VI.Mijloace juridice de prevenire a traficului și consumului ilicit de droguri

Datorită intensificării în ultimii ani a traficului și consumului ilicit de droguri , a impus schimbarea legislației în domeniu și colaborarea acesteia cu legislația internațională.

În legislația românească se impune sporirea pedepselor sau scoaterea de sub incidența legii penale a anumitor categorii de fapte care în contextul actual se consideră că nu mai prezintă pericol social (ex.: prescrierea de către medic, fără a fi necesar, de droguri de risc).

Prin apariția Legii nr. 143/2000, România, si-a îmbunătățit cadrul legislativ, situându-se la nivelul existent în țările europene cu tradiție în domeniu.

Reglementările în materia combaterii traficului și consumului ilicit de droguri pe care o are Legea nr. 143/2000, în comparație cu reglementările existente până la apariția ei, decurge din următoarele aspecte:

Lista cu substanțele și produsele stupefiante supuse regimului stabilit de Legea nr.73/1969, se regăsește acum ca anexă la Legea nr. 143/2000, făcând parte integrantă din ea. Deoarece, până la apariția Legii nr. 143/2000, lista cu substanțele și produsele stupefiante era anexă la un act extrapenal.

De asemenea s-au rezolvat unele greutăți ce s-au ridicat în practică judiciară în legătură cu aplicarea fostului art. 312 C. pen. Astfel, au existat cazuri când persoane ce au deținut stupefiante sau au încercat să le comercializeze au invocat că nu cunoșteau că respectivele substanțe sau produse sunt stupefiante. Ținându-se seama că persoanele invocau nu necunoașterea legii penale, ci a unui act extra penal care conținea lista cu substanțele și produsele stupefiante, instanțele de judecată erau nevoite să constate aplicarea dispozițiilor art. 51 C. pen., privind eroarea de fapt.

De fapt, lista cuprinde un număr de IV tabele în care sunt înscrise toate drogurile și precursorii care se află sub control național și cărora li se aplică dispozițiile de regim de stupefiante prevăzute în Legea nr. 73/1969, iar în caz de încălcare a acestui regim, dispozițiile sancționatoare prevăzute în art. 2-16 din Legea nr. 143/2000., După modelul Convenției Unice a Stupefiantelor Legiuitorul român a inclus drogurile și precursorii în 4 Tabele, în funcție de riscul pe care acestea le prezintă, în producerea toxicomaniei și efectele pe care le au asupra sănătății consumatorilor de droguri.

Legea nr. 143/2000 dă definiția legală a ceea ce se înțelege prin drog. Prin droguri, se înțeleg „plantele și substanțele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care conțin asemenea plante și substanțe”. Prin urmare, în înțelesul dreptului penal, prin droguri, în accepțiunea noastră, se înțeleg atât stupefiantele cât și substanțele psihotrope dar și plantele care conțin substanțe stupefiante sau psihotrope ori amestecurile de plante care conțin stupefiante ori substanțe psihotrope.

Din punct de vedere al legii penale, noțiunea de „drog” este mult mai largă, ea cuprinzând și substanțele stupefiante și psihotrope cât și plantele care conțin astfel de substanțe.

B) Prin apariția Legii nr. 143/2000 se realizează o unificare a tuturor dispozițiilor de drept penal material cu privire la droguri într-un singur act normativ care este chiar această lege specială.

C) Legea nr. 143/2000 face o interpretare legală contextuală a unor termeni și expresii folosite de legiuitor în legătura cu drogurile și consumatorii lor.

Astfel legiuitorul arată ce se înțelege prin „substanțe aflate sub control național”, „droguri”, „droguri de mare risc”, „inhalanți chimici toxici”, „consum ilicit de droguri”, „toxicoman”, „cură de dezintoxicare”, „supraveghere medicală”, „livrare supravegheată” și „investigatori acoperiți”.

D) Existand unui număr de 11 infracțiuni pe care Legea nr. 143/2000 le prevede, sunt incriminate practic toate faptele posibile, prin care s-ar putea încălca regimul legal al substanțelor și produselor stupefiante, psihotrope cât și al plantelor ce conțin asemenea substanțe, cu alte cuvinte regimul drogurilor

E) Autorizarea dată de Legea nr. 143/2000 pentru folosirea de către poliție a unor metode mai speciale de luptă împotriva traficului ilicit de droguri, sunt încorporate în această lege și dispoziții procedurale.

F) În capitolul IV din Legea nr. 143/2000, modificată și completată prin Legea nr.522/2004, sunt prevăzute și dispoziții privind măsurile ce se pot lua împotriva consumului ilicit de droguri.

Toate aceste aspecte mai sus menționate, vin să confirme susținerea că Legea nr.143/2000 este cea mai bună lege pe care a avut-o România vreodată în privința prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri.

6.1 Strategii și programe destinate prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri

Necesitatea adoptării unor măsuri de prevenire și combatere a traficului ilicit de droguri s-a făcut simțită ca urmare a intensificării traficului, și consumului de droguri, devenit adevărat fenomen social în ultimii ani. Dintre activitățile de prevenire a consumului ilicit de droguri menționăm:

A) Programe educative intense adresate preșcolarilor ce presupun promovarea unui stil de viață sănătos în familie și în comunitate;

B) Programe educative adresate elevilor ce presupun activități de instruire, informare, comunicare, incluse în programa școlară;

C) organizarea de programe educative pentru adolescenți, în afara școlii, ce presupun organizarea de către instituțiile de învățământ de activități alternative pentru petrecerea timpului liber;

D) realizarea de campanii mass-media ce presupun activități de informare a populației prin mijloace precum: articole în presa scrisă, anunțuri publice, emisiuni, reportaje, concursuri, video și audioclipuri tematice;

E) furnizarea de informații și sfaturi privind efectele negative ale consumului de droguri, consecințele deținerii și traficului ilicit de droguri, precum și posibilitățile de prevenire și tratament, care pot fi aduse la cunoștința părinților, profesorilor, tinerilor și consumatorilor de droguri prin linii telefonice de informare și ajutorare;

F) organizarea de programe comunitare ce presupun activități care implică o largă participare a membrilor unei comunități;

G) organizarea de programe de consiliere psihologică și psihoterapeutică ce presupun activități specializate.

La nivelul județelor, iar în municipiul București – la nivelul fiecărui sector, au luat ființă centre de prevenire dar și de consiliere antidrog. Aceste centre vor fi sub coordonarea prefecților.

Măsurile de combatere și reducere a consumului de droguri, realizate de Ministerul Sănătății, constă în activitățile proactive de prevenție primară și în măsurile de reducere a consecințelor consumului de droguri, dar și în tratamentul medical cat și reabilitarea persoanelor dependente de droguri.

Formațiunea centrală de reprimare a traficului și consumului ilicit de droguri din cadrul Inspectoratului General al Polițieia inteprins urmatoarele masuri:

A) organizarea activităților cu caracter preventiv, dar și coordonarea în problematica drogurilor atât pentru populație, cât și pentru cadrele Ministerului Administrației și Internelor implicate în astfel de activități;

B) pregătirea cadrelor pentru reducerea cererii de droguri;

C) pregătirea antiinfracțională a populațieiprivind consumul de droguri;

D) participarea prin personalul propriu specializat, alături de specialiștii altor instituții, la acțiunile de tipul „formare de formatori”.

Prevenirea și stoparea traficului și consumului de droguri sunt mai mult decât niște probleme grave pentru sănătatea publică.

În ultima perioadă, România se luptă cu probleme legate de traficul și consumul de droguri. Așa cum reiese din unii indicatori precum numărul de confiscări de droguri, dezvoltarea pieței ilicite, solicitările de tratament, fenomenul consumului de droguri este în creștere.

Uniunea Europeană reprezintă un organism internațional pentru care abordarea drogurilor constituie o prioritate de seamă , care a reușit să aducă noi reglementări cu privire la utilizarea greșită,dar și intensivă a traficului de droguri, cat și pentru pagubele cauzate societății de crima folosirii drogurilor.

Au fost realizate progrese cu ajutorul girului Strategiei drogurilor U.E. privind perioada 2000-2004. Strategia a fost pusa într-un Plan de Acțiune privind drogul, al U.E., stabilind pe această perioadă de timp acțiunile care vor fi întreprinse de instituțiile Uniunii Europene și de statele membre.

Aceasta stabilește șase obiective țintă pentru U.E. și unsprezece scopuri generale referitoare la constatarea drogurilor ca fiind o prioritate, evaluarea acțiunilor, întărirea luptei împotriva flagelului drogurilor, cooperarea cu statele membre și cu agențiile lor de profil, utilizarea optimă a prevederilor Tratatului de la Amsterdam privind traficul de droguri, cooperarea internațională, reducerea semnificativă a folosirii ilicite a drogurilor, încheierea altor tratate în domeniu, reducerea infracțiunilor cauzate de droguri, limitarea spălării banilor (narco-dolarii) și a traficului ilicit de precursori.

Pe prim plan în realizarea obiectivelor propuse îi revine Comisiei U.E., Centrului de Monitorizare a Drogurilor și a Dependenței de Droguri (EMCDDA) și EUROPOL. La finele anului 1999, Comisia Europeană a Uniunii Europene a concluzionat să integreze drogurile în Programul Național PHARE, punandu-se o sumă specială de 1 milion de euro fiecărei țări candidate, cu scopul de a dezvolta un segment specific.

Traficul de droguri are statutul de amenințare la adresa securității naționale, pârghia financiară a acestui fenomen facilitând ascensiunea la puterea politică. În urma evenimentelor din decembrie 1989 care au facilitat deschiderea totală a frontierei de stat, România, datorită poziției sale geografice a devenit un segment important al „Rutei Balcanice” de traficare a drogurilor cu precădere pe varianta nordică a acesteia, respectiv Iran, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Cehia, Germania, Olanda și chiar mai departe.

În lupta de prevenire a traficului și consumului ilicit de droguri este antrenat și INTERPOL-ul. În cadrul cooperării zilnice, Birourile Centrale Naționale consacră o mare parte din activitatea lor problemelor legate de droguri. La cererea serviciilor naționale interesate, Birourile Centrale Naționale INTERPOL transmit și difuzează cereri de informații și de verificare, cereri de identificare și ordine de arestare a unor infractori. Aceste cereri, sunt transmise, de regulă, prin rețeaua internațională de poliție, cu ajutorul unor mesaje-tip, dar și prin formulare speciale privitoare la cazurile de confiscări de droguri și la indivizii implicați. Aceste formulare, intitulate „ST” sunt însoțite, de regulă, de fotografie și amprentele traficanților.

Organizația Internațională a Poliției Criminale – INTERPOL – manifestă o preocupare intensă pentru problemele legate de pregătirea personalului cu atribuții pe linia prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, organizând numeroase seminarii sau cicluri de studii asupra drogurilor. Secretariatul General al Organizația Internațională a Poliției Criminale – INTERPOL, în calitatea sa de centru de coordonare și de difuzare a informațiilor schimbate între Birourile Centrale Naționale, desfășoară o activitate deosebită în ceea ce privește reprimarea traficului ilicit de droguri, concretizată în:

– Centralizarea informațiilor la nivel internațional;

– Identificarea traficanților după amprentele digitale și a alias-urilor utilizate;

– Difuzarea de informații privind noile moduri de operare folosite pe plan mondial ori apariția unor noi droguri;

– Legăturile existente între diferitele cazuri de trafic ilicit și între indivizii ori grupurile de indivizi implicate chiar și în actele de terorism;

– Difuzarea de notițe internaționale privind persoane care fac obiectul unui mandat de arestare ori al supravegherii.

Anual, Secretariatul General întocmește statistici privind cantitățile de droguri confiscate în lume, pe tipuri de droguri și pe fiecare țară. Acest raport este supus dezbaterii Adunării Generale INTERPOL și servește discuțiilor în cadrul Comisiei de Stupefiante a O.N.U.

Deci, problema traficului și consumului ilicit de droguri este foarte gravă, deoarece generează pierderi enorme de natură umană și materială. De aceea, lupta societății contra flagelului secolului – circulația drogurilor – necesită parcurgerea obligatorie a următoarelor etape:

profilaxia,

urmărirea penală,

tratarea persoanelor afectate de narcomanie,

acordarea unui sprijin social persoanelor afectate de narcomanie.

Astfel, politica penală a oricărui stat în materie de prevenire a circulației drogurilor și substanțelor toxice ar urma să fie axată pe niște factori rigizi: economie puternică, conștiință înaltă, mod sănătos de viață al indivizilor din toate păturile sociale, consolidare a eforturilor tuturor organelor din stat pentru contracararea narcobusinessului ca fenomen social și al narcomaniei ca fenomen vital, consecvență în incriminarea consumului de droguri, lichidare a lacunelor și revizuire permanentă a legislației naționale, completare a legislației internaționale cu prevederi care corespund realității de ultimă oră.

Este de notorietate faptul că în România flagelul drogurilor a atins cote alarmante și că, de mai mulți ani, reprezintă o problemă majoră a societății, față de care cei abilitați să prevină și să combată acest fenomen nu au rămas indiferenți.

Plecând de la realitățile crude pe care le oferă practica în materie, instituțiile statului de drept acționează împotriva drogurilor și efectelor sale, caută noi și noi soluții de natură să împiedice, pe toate căile, consumul abuziv și traficul ilicit atât de nocive.

6.2.Depresiile și drogurile

Printr-o diminuare a eficacității intelectuale, o fatigabilitate excesivă și un sentiment de tristețe și autodepreciere. Această stare se observa în momentele imediat următoare consumului de droguri psihostimulante (cocaină, amfetamine) sau în timpul sevrajului. Destul de frecvent poate precede instalarea unui comportament adictiv.

Relațiile dintre tulburările depresive și adicțiile cu produs (alcool, droguri ilegale și tutun) sau fără produs (tulburări de conduită alimentară, cleptomanie, joc patologic, tricotilomanie) sunt de o mare importanță în psihiatrie. Coexistența acestor două patologii este frecvența. Ea modifica prezentară clinică a tulburării de dispoziție, influențează prognosticul (în sensul unei agravării și conditioneaaza starea tratamentului de urmat.

Drepesii și droguri ilegale-realizarea studiilor despre legăturile dintre toxicomanie și depresie comporta două mari dificultăți. Adeseori este dificil în anamneza unui toxicoman să intri în detalii și este dificilă distincția între diferitele grade de toxicomanie. Din aceste motive rezultatele studiilor epidemiologice sunt considerate mai degrabă simple estimări. În rândul bolnavilor rezultatele sunt foarte variabile extremele mergând de la 4-50 %. Asocierea unei toxicomanii cu drog ne opiaceu, cu depresia, dea lungul a întregii vieții este de 27 %. În tulburările bipolare acesta prevalenta se ridica la 67%. Invers, riscul de apariție a unor depresii la u subiect toxicoman a fost evaluat la aproximativ 25%. Consecințele terapeutice ale asocierii unei tulburării depresive și a uei toxicomanii decurg din dificultatea însăși a diagnosticului de depresie a unui toxicoman sevrat. În consecință, poate fi o depresie care evoluează autonom s au chiar un sindrom deficitar secundar remanierilor biologice induse de intoxicația cronică cu droguri-acest fenomen mai mult sau mai puțin durabil se observa în special la utilizatorii de psihostimulante 9 cocaina, amfetamine, ecstasy) sau secundar remanierilor psihologice impuse persoanei toxicomane de doliul după produs și existența să toxicomana.

Uniunea Europeană

Din, Tratatul Uniunii a dat un nou impuls politicii comunitare asupra drogurilor, ajungând la planuri de acțiune concertate. Cei trei pilieri ai tratatului definesc un cadru legal al acestei politici. Primul (sănătate publică și cooperare comercială) acoperă problemele despalare și asistentă adusă de Uniunea țărilor în curs de dezvoltare, al doilea (politica de securitateexterioara comună, și al treilea (justiție și afaceri interne) acoperă domeniul de legislații și de reprimare a traficului. Instituțiile politice antrenate sunt Parlamentul European, Consiliul European pentru Orientări Politic și Comisia Europeană pentru aplicarea politicilor reținute. În 1995 bugetul total al Uniunii Europene referitor la droguri a fost 61 milioane de euro. Uniunea dispune de mai multe programe importante prin intermediul Direcțiilor generale, programul de prevenție, acțiunile Nord-Su, programul tehnologic de schimb de date între administrații. Observatorul european al drogurilor și toxicomaniilor este însărcinat să dezvolte mai multe programe de cercetare și să antreneze acțiuni pilot în materie de epidemiologie și statistică, de prevenire și de reducere a cererii. Spiritul politicii europene vizează mai mult reducerea cererii decât cea a ofertei, reducere care pare mai costisitoare și mai greu de organizat, cu rezultate limită. Cunoașterea subiectului și percepția responsabililor de toxicomanie și abuz de droguri se îmbunătățește grație mai multor inițiative care vin a desea din practica de teren, ele însele fiind uneori încurajate de instituțiile europene, programe transfrontaliere, studii și cercetări, acțiuni pilot etc.

Pe plan penal

Codul de procedură penală prevede ca, în fața oricărei crime, jurisdicția de judecată trebuie să fie clarificată de avizul experților asupra existenței eventualelor tulburări mentale și prin aprecierea gradului de responsabilitate a criminalului. Misiune experților asupra responsabilităților este stabilită de articolele 122-1 și 122-2 din Codul penal. Este vorba de a) de a cerceta dacă subiectul era afectat, în momentul faptelor, de o tulburare psihhica sau neuropsihică ce i-ar fi abolit discernământul sau controlul actelor sale, în sensul articolului 122-1 alineatul 1 din Codul penal, b) în situația negativă, de a cerceta dacă subiectul era afectat, în momentul faptelor, de o tulburare psihică sau neuropsihică ce i-ar fi tulburat discernământul sau i-ar fi stânjenit controlul actelor sale, în sensul articolului 122-1 alineatul 2, c) de a cerceta dacă a acttonat sub influienta unor forțe sau a unei constrângeri căreia nu a putut să îi reziste, în sensul articolului 122-2 din Codul penal. Problema responsabilității nu se pune la toxicoman, se consideră că acesta a făcut alegerea consumării produsului și că el trebuia să fie informat de consecințele neuropsihice ale administrării de droguri. Această poziție de principiu cunoaște totuși un număr de excepții, în special când trecerea la actul criminal este susținută de o patologie mentală recunoscută, fie în raport direct cu psihodislepticc al drogului, fie în raport cu personalitatea subiacentă a subiectului. Adesea, experții sunt solicitați ca urmare a comiterii unui delict sau unei crime de către un alcoolic dovedit. Două condiții sunt de studiat în special de către expert, ca fiind susceptibile să pună în discuție iresponsabilitatea și să aibă în vedere aplicarea articolului 122-1 din Codul penal.

Drogurile în închisori

Ar fi utopic să ne gândim că închisoarea, reflex al situației exterioare, care etanșă din punct de vedere al limitării introducerii psihotropelor ilegale. După un raport efectuat de Jean Paul Jean, inspector al servciilor penitenciareau fost efectuate 75% din instituțiile penitenciare franceze mai multe capturi (mai ales cannabis în 80%din cazur, medicamente în 6%, dar și heroină și alte droguri, în cantitate totuși redusă, precum și seringi. Drogurile sunt introduse cu ocazia contactelor dintre deținuți și vizitatori sau persoane cărora le este permis accesul, prin ingestie sau introducerea în corp, dar și prin aruncarea în incinta închisorii, fără a mai evoca diferite cazuri de cârdășie dintre supraveghetori și deținuți. Este dificil de controlat efectul intrării drogurilor în închisoare, fără a încălca în mod inadmisibil libertatea și demnitatea persoanelor deținute și al familiilor. Accesul posibil al drogurilor în închisoare pune mai multe probleme. Din motive etice depistarea urinară nu poate fi avută în vedere în afara consimțământului liber și informat al pacientului. Această poziție nu poate fi repusă în cauză fără a amenința metoda depistării HIV, care trebuie să rămână voluntară și anonimă.Raritatea materialului de injectarea îi determină pe deținuți să îl folosească în comun și îi expune la riscuri mari de contaminare cu boli infecțioase (hepatite, SIDA). Unele acțiuni de prevenire pot fi realizate în mediul carceral, la fel cum sunt îndeplinite în exterior, informarea despre riscurile și metodele de dezinsecție a materialelor de injectare. Acesta este obiectul misiunilor echipelor medicale, dar și al specialiștilor în toxicomanie și SIDA.Punerea la dispoziție a produselor de dezinsecție este experimentată în mai multe instituții penitenciare din 1996. Cadrul legal al substituției în mediul carceral este fixat de circulară DGS/DH nr.96-239 din 3 aprilie 1996, care autorizează prescrierea de buprenorfina, doar în perspectiva unei pregătiri a ieșirii (în practică, aproape cu trei luni înainte de ieșire), și de DGS/DH nr.96-739 din 5, decembrie 1996, ce precizează că un tratament de substituție cu metadona sau buprenorfina poate fi continuat sau inițiat. Substanța constituie totuși obiectul unor dezbateri în rândul medicilor, substanță nu constituie printre mulți dintre ei, inițierea în detenție rămâne controversată, cel pute în momentele precoce ale încarcerării pentru un condamnat la o pedeapsă de durată medie sau lungă. Organele specializate susțin interesul unei substituții în mediul penitenciar, căci metadona ca și buprenorfina permit constituirea unei legături terapeutice. Multe echipe specializate instituie subtitutia cu un contract adaptat mediului carceral.

Studiu de caz

Stephane are nouăsprezece ani și locuiește la periferia orașului.

Existența lui este înspăimântător de banală. Într-o seară suna la hot-line Drogues Info Service, de care a aflat din mass-media în timpul unei campanii naționale de combatere a consumului de droguri.

El mărturisește că părinții lui s-au despărțit când avea unsprezece ani. De tatăl lui nu avea decât o imagine negativă. Era, spune el un alcoolic și o persoană violentă. Mama, împreună cu care locuiește, e șomera, iar fratele cu cinci ani mai mare, lucrează în alt oraș. Încă din clasa a șasea, Stephane are rezultate slabe la școală și se orientează spre un CAPpentru care nu are nici o

Motivație. Deși scrie și citește destul de bine nu va putea trece examenul teoretic în scopul obținerii diplomei, deoarece nu e în stare să facă nici o operație de împărțire. Tocmai a încheiat un stagiu de reorientare profesională, dar precizează el, n-a fost de nici un folos”.

În perimetrul cartierului în care locuiește – și de aproape că nu a ieșit deloc- își procură hașiș și băuturi alcoolice. Consumă nu din când în când, ci zilnic. Vorbește și își justifica apelul prin aceeia că se considera toxicoman, dar solicitarea lui vizează un alt plan: dorința de a-și mărturisi lipsa de entuziasm și singurătatea, mai bine spus cauzele care se afla la originea consumului de droguri.

Înșiruie întrebări și răspunsuri. Cum să își petreacă timpul când nu are de lucru? Intalnirile- explica el-se fac îl același grup restrâns, cu prietenii:, luăm bere’’si, discutam până târziu”. Uneori, adăuga, facem galajie” și, deranjem vecinii”. Ce să facă acum, că e în șomaj și sărac?, Să fure”, zice el, sau să fie, dealer de hasis’’, ca să își asigure subzistenta sau să-și ajute prietenii în necaz.

Deși solidaritarea și prietenia încă exista, pe primul plan vin aspectele cele mai nefavorabile: impresia de vid existențial, un univers polițienesc, în care te simți prizonier ca un deținut într-o celulă, absența unui proiect veritabil (, La ce să mai speri când nu știi să faci numic?’’). Fără să dea impresia unei revendicări sau a unei revolte, Stephane se simte victima unui tratament disciminatordin partea aparatului judiciar: ‘’’Nu ne judeca la fel’’. Cei care dețin puterea fac abuz de ea, pe când ‘’pe noi cum facem cea mai mică chestie, ne expediază la închisoare. Și apoi ceilalți: torcând îi vezi așa îmbrăcați stil Lacoste, ai vrea să fii la fel ca ei. La televiziune, nu-I normal ca unul să câștige zece milioane de dolari. Aș vrea să avem toți de lucru și toți același salariu.

Te întrebi dacă cel de la capătul firului vrea să vorbească despre sine sau dacă nu cumva s-a transformat în purtător de cuvânt al unei întregii populații aflate în suferința.

Această conversație care a durat patruzeci de minute înfățișează perfect problematica lipsei de calificare a zonelor de umbră, de blocaj și de închidere ‘’ ispitei de altundeva ‘’ fiind asociata atât cu pericolul morții cât și în egală măsură cu capacitățile de supraviețuire și de readaptare.De aici necesitatea urgent de a crea spații sau locuri de primire, susceptibile să stabilească o relație de încredere, să favorizeze schimburile cum mediul exterior șiș a fixeze un obiectiv prioritar și anume integrarea în special în dimensiunile sale socioculturale

MINSTERUL AFACERILOR INTERNE

DIRECȚIA GENERALĂ DE COMBATEREA

A CRIMINALITĂȚII ORGANIZATE

B.C.C.O. CRAIOVA

R E F E R A T

Anul____, luna____, ziua___, în Craiova, jud. Dolj.

Comisar de poliție C.N. din cadrul Brigăzii de combatere a Crimei Organizate Craiova.

Studiind actele din dosarul penal cu nr. De mai sus, privind pe:

1.P.I., neacăsatorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale, cercetat pentru săvârșirea infractiuniilor de:

– inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup fapta prev. Și ped. de art.7 pct. 1 din Lg. Nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– cultivarea, producerea, fabricarea , experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu fără drept, fapta prev. și ped. de art. 4 din Legea 143/ 2000 modificată și completată prin legea nr. 522/ 2004, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– punerea la dispoziție, cu știința a unei locuințe pentru consumul ilicit de drroguri, fapta prev. și ped. de art. 5 din legea nr. 143/ 2000modificata și completată prin Legea nr. 522/2004, privind combaterea traficului de droguri, toate cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen,respectiv art.33 lit.a din Codul Penal;

2.V.N. cetățean roman, studii superioare,fără ocupație, necăsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

– inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup fapta prev. Și ped. de art.7 pct. 1 din Lg. Nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– cultivarea, producerea, fabricarea , experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu fără drept, fapta prev. și ped. de art. 4 din Legea 143/ 2000 modificată și completată prin legea nr. 522/ 2004, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– punerea la dispoziție, cu știința a unei locuințe pentru consumul ilicit de drroguri, fapta prev. și ped. de art. 5 din legea nr. 143/ 2000modificata și completată prin Legea nr. 522/2004, privind combaterea traficului de droguri, toate cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen,respectiv art.33 lit.a din Codul Penal;

3. D.I. cetățean roman, studii medii, fără ocupație, stagiul militar neîndeplinit,fără antecedente penale cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

– inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup fapta prev. Și ped. de art.7 pct. 1 din Lg. Nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– cultivarea, producerea, fabricarea , experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu fără drept, fapta prev. și ped. de art. 4 din Legea 143/ 2000 modificată și completată prin legea nr. 522/ 2004, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– punerea la dispoziție, cu știința a unei locuințe pentru consumul ilicit de drroguri, fapta prev. și ped. de art. 5 din legea nr. 143/ 2000modificata și completată prin Legea nr. 522/2004, privind combaterea traficului de droguri, toate cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen,respectiv art.33 lit.a din Codul Penal;

4. P.C. cetățean roman, studii superioare, fără ocupație, fără antecedente penale, cercetată pentru săvârșirea infractiuniilor de:

– inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup fapta prev. Și ped. de art.7 pct. 1 din Lg. Nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– cultivarea, producerea, fabricarea , experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu fără drept, fapta prev. și ped. de art. 4 din Legea 143/ 2000 modificată și completată prin legea nr. 522/ 2004, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

– punerea la dispoziție, cu știința a unei locuințe pentru consumul ilicit de drroguri, fapta prev. și ped. de art. 5 din legea nr. 143/ 2000modificata și completată prin Legea nr. 522/2004, privind combaterea traficului de droguri, ambele cu aplicarea art.33 lit.a din Codul Penal;

5. N.R. cetățean roman, studii 12 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de:

– inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup fapta prev. Și ped. de art.7 pct. 1 din Lg. Nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

-oferire, punere în vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere transport, procurare, cumpărare deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, fără drept, fapta prev. și ped. de art. 2 pct.2 din Legea 143/2000 modificată și completată de Lg. Nr. 522/ 2004, privind combaterea traficului de droguri, ambele cu aplicarea art. 33 lit. A din Codul Penal;

6. C.F. stagiul militar neîndeplinit, fără antecdente penale, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de:

– inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup fapta prev. Și ped. de art.7 pct. 1 din Lg. Nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri,

-oferire, punere în vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere transport, procurare, cumpărare deținere ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, fără drept, fapta prev. și ped. de art. 2 pct.2 din Legea 143/2000 modificată și completată de Lg. Nr. 522/ 2004, privind combaterea traficului de droguri, ambele cu aplicarea art. 33 lit. A din Codul Penal;

CONSTAT

La data de_________, lucrătorii Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Craiova-Compartimentul Antidrog, s-au sesizat din oficu ca pe raza mun. Craiova acționează o rețea de distribuție și consum de droguri de risc și de mare risc, în special ecstasy, cannabis și hașiș, coordonata de 1. PC, din care au identificați ulterior ca făcând parte și numiții V.N, D.I, P.C, N.R, C.F,.

Existând indiciii temenice ale traficului de droguri în care erau implicate persoanele nominalizate, cauza a fosyt înregistrată la DIICOT- Biroul Teritorial, iar în vederea efectuării de verificări și investigații complexe, pentru aflarea adevărului, identificarea tutuor membrilor rețelei și tragerea acestora la răspundere penală, s-a solicitat DIICOT, Serviciul Teritorial dolj, autorizarea introducerii în cauză a unui investigator sub acoperire.

Astfel în baza ordonanței și autorizației cu nr.____ din ______ a fost introdus și autorizat în cauza pentru activități de deținere și cumpărare cu droguri, investigatorul sub acoperire cu numele de cod POP ADELIN.

Totodată la data de______, Serviciul Antidrog prin intermediul DIICOT-Servicul Teritorial Dolj, autorizarea înregistrărilor ambientele audio-video a convorbirilor pe numitul VN le va purta cu diferite persoane pe o perioadă de 30 de zile, solicitare care a fost admisa prin încheierea nr. 25 din data de _____, fiind admisa cu autorizația cu nr. 25 din _______.

Astfel în data de______, investigatorul sub acoperire a efectuat o cumpărare autorizată de droguri de la inculpatul__________, cumpărându-se cantitatea de 1,59 grame de cannabis și 0,23 grame rezina de cannabis care fiind înaintate spre examinare prin raportul de constatare tehnico-științifica nr. din___ al Laboratorului Central de Analiză și Profil al drogurilor s-a constatat că în probele înaintate s-a pus în evidență tetrahidrocannabinol( THC) din Lg. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

La data de investigatorul sub acoperire a cumpărat autorizat de la VN o țigaretă confecționată artizanaldin foița de hârtie de culoare albă în interiorul căreia se aflau fragmente vegetale de culoare verde-oliv, iar în ziua de a cumpărat autorizat de la numitul VN care la rândul său a cumpărat de la PI doua comprimate rotunde de culoare roz stanțate pe una din fete cu simbolul VERSACE.

Probele cumpărate autorizat au fost înaintate către Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul IGPR care prin raportul denconstatare tehnico-științifica nr din s-a stabilit ca țigareta confecționată artizanal conținea cannabis respectiv THC substanța psihotropă biosintetizata de plantă cannabisprevazuta în tabelul anexa III din Lg. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri iar cele două comprimate stanțate de logo-ul VERSACE conțineau substanța activa 3,4 methylenedioxymetamfetamine( MDMA) substanata ce face parte din tabelul anexa nr.I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului de droguri reprezentând comprimate ecstasy.

Momemtele importanate ale tranzacției de dua amiaza zilei de sunt prezentate și materializate în procese-verbale la acare sunt anexate planse foto. Astfel în baza probelor admnistrate în data de compartimemtul Antidrog prin intermediul DIICOT Biroul Teritorial Dolj, a solicitat Tribunalului Dolj autorizarea interceptării și înregistrării pe o perioadă de 30 de zile a convorbirilor și comunicărilor efectuate pe posturile telefonice cu numerele0700000000 respectiv 07******* aparținând inculpatul VN solicitare care a fost admisa prin încheierea nr. 25 B din data de , diind emisa autorizația cu nr. 25 B autorizație care a fost ulterior prelungită iar în data de s-a solictat Tribunalului Dolj autorizarea interceptării și înregistrării pe o perioadă de 30 de zile a convorbirilor efectuate pe posturile telefonice care a fost admisa prin încheiere de ședința nr. 25 C autorizație care a fost ulterior prelungită.

La data de investigatorul sub acoperire autorizat în cauză a cumpărat prin intermediul inculpatului 2 trei comprimate de ecstasy rotunde de culoare roz stanțate pe una din fete cu simbolul VERSACE de la inculpata 3 care la rândul său a cumpărat respectivele comprimate de la inculpata 4.

Fiind înaintate către Laboratorul central de analaiza al Drogurilor din cadru lIGPR prin raportul de constatare tehnico-stiintiica s-a stabilit ce cele trei comprimate conțineau substanța activa( MDMA) substanța ce face parte din Tabelul anexa I din Lg 143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului de droguri de mare risc.

Momentele importante ale tranzacției din după-amiaza zilei de sunt prezentatate și materializate în procese-verbale la care sunt anexate plansele foto. Pentru stabilirea legăturilor infracționale și identificarea tuturor membrilor grupului criminal organizat în data de s-a solicitat Tribunalului Dolj autorizarea interceptariilor pe o perioadă de 30 de zile a convorbirilor inculpatei nr. 4, solicitare care a fost admisa prin încheierea de ședința nr 25 D , fiind admisa autorizația iar în data de s-a solicitat Tribunalului Dolj autorizarea interceptărilor folosit de inculpatul 6 pe o perioadă de 30 de zile.

În data de inculpatul nr. 6 s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire pentru a-i vinde o cantitate de hașiș însă persoana care îi distribuia acest drog nu a reușit să-i distribuie acest drog motiv pentru care inculpatul i-a vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de 0, 37 g de THC, substanța psihotropă biosentetizata de plantă cannabisprevazuta în tabelul anexa nr. III din Lg. 143/2000.

Continuându-se cercetările prin ordonanța DIICOT biroul Teritorial Dolj s-a dispus conexarea actelor astfel a fost introdus și autorizat pentru activități de deținere și cumpărare de droguri investigatorul sub acoperire purtând numele conspirativ de xxxxxx și colaboratorul xxxxy.

Astfel colaboratorul purtând numele de cod xxxxxy a efectuat doua cumpărări autorizate de droguri de la nculpatul 6 zis HHH respectiv în data de 23.08. cantitatea de 3 grame de cannabis iar în data de 27.08.cantitatea de 20,08 grame de cannabis confirmate de concluziile raportului de constatare tehnico-stiintificacare arata că probele în cauza conțin THC conform tabelului anexa nr. III din Lg. 143/ 2000 privind prevenirea și combaterea traficului Ilegal de droguri.

Momentele importante ale acestor două tranzacții sunt prezentate și materializate în proce-verbale la care sunt anexate plansele foto. Cu ocazia cercetărilor efectuate s-a stabilit ca inculpatul 2 se aproviziona cu comprimate ecstasy prin intermediul unei persoane de sex feminin apelata Ina identificată în persoana inculpatei 4, iar inculpatul 1procura comprimatele ecstasy prin intermediul unei persoane din Mun. Brașov identificată în persoana inculpatului 6. Astfel în data de 15.10. s-a solicitat tribunalului Dolj autorizarea interceptării și înregistrării pe o perioadă de 30 de zile a convorbirilor efectuate de inculpatul nr. 4 respectiv 6 solicitare care a fost admisă .

În urma activităților desfășurate din care a reieșit faptul că în data de 17.10. inculpatul nr.1 urma să se prezinte la oficiul Poștal nr. – de Craiova pentru a ridica un colet postal suspect ce ar putea conține substanțe stupefiante. În ziua respectivă în incinta oficiului poștal s-a format un dispozitiv de supraveghere care la prins în flagrant pe inculpatul 1 după ce ridicase un colet în care s-au ridicat un număr de 567 comprimate rotunde de culoare roz stanțate pe una din fete cu logo-ul MOTOROLA expediate acestuia de către învinuitul 6 din mun. Brașov. Momente importante ale flagrantului din ziua de 17.10 sunt prezentatesi materializate în procese-verbale la care sunt anexate plansele foto.

Cu prilejul percheziției domiciliare efectuată în data de 17.10 la domiciliul inculpatului 1 în baza autorizației emisă de Tribunalul Dolj, s-a mai găsit cantitatea de 21,28 grame de fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv. Fiind inaintatea către Laboratorul Central de Analiza s-a constatat că substanțele conțineau substanța activa MDMA substanță ce face parte din tabelul anexa nr. I din Lg. 143/ 2000 privind combaterea și traficul de droguri. În data de 17.10. în baza convorbirilor telefonice purtate cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod XXX cu inculpatul nr 2 care i-a propus să se întâlnească pentru a-i vinde o cantitate de cannabis, s-a întocmit un proces-verbal în care s-au consemnat seriile unui număr de 4 bancnote de 50 de lei care au fost înmânate investigatorului sub acoperire oentru a efectua tranzacția cu droguri.

După întâlnirea dintre investigatorul sub acoperire autorizat și inculpatul nr.2 și efectuarea tranzacției prin care inculpatul îi vându-se cantitatea de aprox 40 gr. De fragmente vegetale de culoare verde-oliv, inculpatul nr. 2 a fost legitimat și percheziționat de organele de poliție asupra sa găsindu-se bacnotele înseriate în procesul-verbal amntit și alte șase pachetele care conțineau fragmente vegetale și pulbere vegetală de culoare verde-oliv.

Cu prilejul efectuării percheziției domiciliare din data de 17.10 la domiciliul inculpatului nr . 2 în baza autorizației nr 164 din 15.10. emisă de Tribunalul Dolj, s-a mai găsit și cantitatea de 308,19 grame de fragmente vegetale de culoare verde-oliv( THC).

aproximativ 30 gr. De cannabis colaboratorului autorizat în cauza pe nume XXX. Cu ocazia realizării flagrantului s-a procedat la percheziționarea inculpatului nr. 4 asupra sa găsindu-se bancnote inscripționate într-un proces verbal încheiat anterior și care fuseseră înmânate colaboratorului autorizat în cauza pentru cumpărarea de droguri.

Cu prilejul percheziției domiciliare din data de 17.10.la domiciliul inculpatului nr.4 a fostgasit cantitatea de 125 grame de fragmente vegetale e culoare verde-oliv ( THC) substanța psihotropă biosintetizata de plantă cannabis prevăzută în tabelul anexa nr III din Lg. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului de droguri ilicit.

Continuându-se cercetările în data de 18.10 s-a format o echipă operativă care s-a deplasat în mun. Brașov unde cu prilejul percheziției domiciliare la locuința inculpatului nr. 5 și asupra autovehicolului aparținând acestuia în baza autorizației de 17.10 s-au găsit în auto marca audi A4 proprietatea inculpatului nr. 5 un nr de 436 de comprimate roz stanțate cu lgo-ul Motorola.

Cu ocazia audierilor inculpatii1,2,4,5, au recunoscut săvârșirea infractiuniilor și implicarea în traficul de droguri având un comportament sincer care a dus la aflarea adevărului în cauza respectivă. Referitor la inculpatele 3 și 4 au avut o atitudine total nesincera în cauza respectiva nerecunoscund implicarea în traficul și consumul de comprimate ecstasy re pe raza mun. Craiova. Cu toate că au afirmat că-i cunoscceilalti inculpați și se aflau în relații de prietenie cu aceștia nu au recunoscut că le-au vândut acestora în mai multe rânduri comprimate ecstasy.

Declarațiile acestora sunt infirmate de înregistrările video efectuate în cauza de înregistrările convorbirilor telefonice purtate de acestea de declarațiile celorlati inculpați în dosar respectiv 1,2,5, precum și de faptul că 1 și 4 îl aprovizonau pe 2 cu comprimate ecstasy care aveau stanțate același logo Versace.

Activitatea infracțională desfășurată în cauza de cei șase inculpați rezulta fără echivoc din procesul-verbal de sesizare din oficiu, pv de prindere în flagrant, pv-uri de percheziție domiciliara pv ale investigatorilor sub acoperire, înregistrări video și plânse foto atașate la dosar. La data de 18.10. inculpații 1,2,3,4,5,6 au fost reținuți pe o perioadă de 24 de ore de către DIICOT Biroul Teritorial Dolj, fiind prezentați Tribunalului Dolj cu propunere de arestare preventivă pe o perioadă de 29 de zile , propunere însușită de instanță de judecată.Având în vedere cele prezentate în temeiul art. 209, 210 și 256 din C.P.P din Lg. 508/ 2004.

Bibliografie

Dima T., Traficul și consumul illicit de stupefiante, București; Ed. Lumina Lex, 2001;

Certificat d’ aptitude professionnelle-Certificat de aptitudine profesională.

Boroi A., Neagu N., Sultănescu R., Infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, București, Ed. Rosetti, 2001;

Drăgan J., Alecu Gh., Țipișcă M., Dreptul drogurilor, Constanța, Ed. Dobrogea, 2001;

Giles Ferreol, Adolescenții și toxicomania, Ed. Polirom 2000;

Larousse, Denis Richard,Jean Louis Senon-Dictionar de droguri Toxicomanii și dependenții, Agenția națională Anti-drog, strategii, instituții, legislație în domeniul drogurilor sub coordonarea prof. Univ Pavel Abraham;

Macovei L., Alecu Gh. Simpozion Științific Internațional Știința universitară la începutul mileniului III.-Analele ULIM, Chișinău, Republica Moldova: 2002;

Observatoire francais pour leș drogues et toxicomanies – Observatorul francez pentru droguri și toxicomanii;

Pele Gh., Hurdubaie I., Interpolul și criminalitatea internațională.- București: Ed.

Sandu F. Stop drogurilor.- București: Ed. Sylvi, 2002;

9.Stanciu V. V. ș. a. Combaterea traficului ilicit și a contrabandei vamale cu droguri de către autoritatea vamală.- București: Ed. Ministerului de Interne, 2002.

Legii:

Legea 143/2000 modificată și completată de Lg. Nr. 522/ 2004, privind combaterea traficului de droguri, ambele cu aplicarea art. 33 lit. A din Codul Penal;

Art17 al. 2 din L 143/2000;

Ministerului de Interne, 1983;

Monitorul Oficial, nr. 11 din 21.02.2003;

Ordinul nr. 2629/2001, privind Organizarea prevenirii consumului ilicit de droguri//Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 581 din 17/09/2001;

Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 341/1992;

Monitorul Oficial al României, nr. 362 din 03.08.2000, modificată și completată prin Legea nr. 169/2002; Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate și Legea nr. 522/2004 (M. Of. Nr. 1144 din 07.12.2004);

Buletinul Oficial al României, nr. 154 din 29.12.1969;

Convenția unică asupra stupefiantelor, adoptată la New York la 30 martie 1961, amendată prin protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr. 626 din 31.12.1973;

Agenția Națională Antidrog;

INML BUCUREȘTI;

DEX

Site-uri consultate

http://www.asociatia-profesorilor.ro/droguri

http://www.asociatia-profesorilor.ro/droguri

www.uniunea europeană.ro/programe

Oficiul European de Poliție// www.uniuneaeuropeana.ro/europol.htm