Aspecte Privind Viitorul Administratiei Publice In Romania

CUPRINS

Cap.1 Notiuni generale privind administratia publica.. 4

1.1.Notiunea de administratie publica. 4

1.2.Idealul descentralizarii 7

1.3. Idealul statului-holding. 9

Cap.2 Romania si procesul de integrare in Uniunea Europeana   12

2.1. Romania si Uniunea Europeana—notiuni generale. 12

2.2. Conceptul de acquis comunitar 19

2.3. Capacitatea administrativa si juridica a Romaniei pentru implementarea acquis-ului comunitar 21

Cap.3 Probleme privind viitorul administratiei publice in Romania   23

3.1. Principiile ce stau la baza reformei administrative. 23

3.2. Directii prioritare in reforma administratiei publice din Romania. 24

3.2.1.Prioritati pe termen scurt (cca.1-2ani) 24

3.2.2. Prioritati pe termen mediu. 34

3.3. Problema regionala in Romania. 39

3.4.Reforma administratiei publice in Romania. 41

CAP.4 Consideratii finale. 47

BIBLIOGRAFIE. 49

 pagini 35

=== cap 2 ===

Cap.2 Romania si procesul de integrare in Uniunea Europeana

2.1.Romania si Uniunea Europeana—notiuni generale

Motto: “Europa nu este un fenomen geografic,ci o notiune spirituala”

J.Delors

In contextul actual,avind in vedere schimbarile de natura social-politica si economica la nivel national,european si mondial,in in ultimii zece ani Romania si-a exprimat clar vointa de a adera la Uniunea Europeana.Aceasta optiune are la baza mai multe argumente cum ar fi constiinta poporului roman ce apartine prin traditie,cultura si istorie Europei,mai precis Europei Centrale, dar si nevoia de a iesi dintr-o anumita izolare ce-I fusese impusa de fostele organizatii CAER si Tratatul de la Varsovia.

Totodata,aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana confera si perspectiva unui sprijin economico-financiar care sa-i permita infruntarea cu mai multe sanse a crizei economice,a contradictiilor sociale si politice precum si o garantare sporita a securitatii nationale.

Integrarea Romaniei in structurile vest-europene reprezinta un obiectiv de o importanta majora,acesta exprimind vointa intregii societati romanesti.In ultimii zece ani acest obiectiv a fost promovat activ de cele mai importante institutii ale statului nostru.

In sprijinul acestui deziderat Romania trebuie sa implementeze reforme complexe care sa aiba ca finalitate crearea unei economii de piata capabila sa functioneze cu succes in noua societate informationala,intr-o lume a interdependentelor.Acesta este un obiectiv strategic si totodata principala conditie impusa tarii noastre pentru aderare la Uniunea Europeana.

Tara noastra a depus pana acum un efort intens si sustinut pentru a satisface cerintele aderarii,efort ce a necesitat si va mai necesita costuri sociale deosebit de mari.In acest sens se impune efectuarea periodica atat de catre Guvern cat si de catre celelalte institutii ale administratiei publice centrale a unor analize a efectelor economice generate de constructia unei economiide piata si a implicatiilor acestor efecte in viata social-politica.

Deasemenea trebuie avut in vedere si faptul ca unul din obiectivele majore ale Uniunii Europene este si preocuparea pentru asigurarea pacii in Europa dar si la nivel mondial.Pacea in Europa impune largirea Uniunii spre tarile Europei Centrale si de Est si o atitudine comuna a statelor componente dar si a vitorilor membri asupra crizelor aparute pe continent sau in afara lui.

In concordanta cu prevederile O.N.U. ,Europa se afla in situatia de a-si asigura apararea in caz de conflict si are posibilitatea de a interveni in zonele de conflict .

Acesta este inca un motiv pentru care Romania a fost primul stat din zona noastra care a promovat raport de asociere cu Uniunea Europeana.In acelasi timp tara noastra este asociata cu Organizatia Atlanticului de Nord,fiind primul stat care a aderat la parteneriatul pentru pace.Acest lucru a permis Romaniei afirmarea pe plan international,stabilirea unei colaborari cu N.A.T.O. fara a fi nevoita sa-si asume angajamente greu de indeplinit in actualul context economico-social.

Pentru Romania,Uniunea Europeana mai prezinta interes si datorita faptului ca aderarea ar putea determina o cresterre a bunastarii generale, folosirea mijloacelor si fondurilor puse la dispozitie de Uniune: actiunea comuna a statelor membre impotriva somajului,prin lansarea unor actiuni cum ar fi Planul Delors,printr-o politica economica comuna care sa respecte libera concurenta in Piata Comuna.Alte politici care ar avantaja tara noastra promovate de Uniunea Europeana sunt si urmatoarele : o politica sociala comuna,prin coordonarea actiunilor statelor membre,politica in materia sigurantei cetatenilor,asigurarea stabilitatii monetare si lupta impotriva inflatiei,moneda unica europeana,armonizarea salariilor si a pensiilor,a duratei de munca si a fiscalitatii.

In acelasi timp,pentru tara noastra are o mare importanta faptulca si Uniunea Europeana are un interes pentru extinderea catre Europa Centrala si de Est,interes motivat de marea importanta economica si politica pe care statele din aceasta zona o prezinta,ca urmare a nevoilor lor de a-si moderniza capacitatile de productie si tehnologice a cererii crescinde de bunuri de consum.In acest sens statele Europei Centrale si de Est reprezinta o importanta piata de desfacere pentru producatorii din Uniunea Europeana prin stimularea cererii de locuri de munca in tarile membre,prin cresterea atractivitatii pentru investitori.

Totusi statele din zona central si est europeana si in special Romania trebuie sa evite prin aderare transformarea lor in veritabile piete de desfacere pentru produsele vest-europene,sa utilizeze in mod corespunzator si eficient atat resursele proprii,cat si pe cele puse la dispozitie de Uniunea Europeana pentru a-si revigora economia,a-si retehnologiza propriile capacitati de productie si a-si asigura in cadrul uniunii un statut si un viitor cat mai bun.

In lungul si complexul proces de aderare a Romaniei,primul pas l-a reprezentat negocierile de asociere la Comunitatea Europeana.Acestea au inceput sfarsitul anului 1991 si s-au finalizat prin semnarea la1 februarie 1993 a Acordului interimar european de asociere care a intrat in vigoare la 1februarie 1995, dupa ce,conform procedurii,a fost ratificat de parlamentele statelor tarilor membre.

Acordul european de asociere a Romaniei la Uniunea Europeana intitulat “Acordul european instituind o asociere intre Romania,pe de o parte si Comunitatea Europeana si statele membre ale acestuia,pe de alta parte”, este alcatuit dintr-un Preambul si 126 de articole grupate in 9 titluri

1.dialogul politic

2.principiile generale

3.libera circulatie a marfurilor

4.circulatia lucratorilor,dreptul de stabilire,furnizarea de servicii

5.piata,capital,concurenta si alte prevederi cu caracter economic

6.armonizarea legislatiei

7.cooperarea economica

8.cooperarea culturala

9.cooperarea financiara

In Preambulul Acordului este exprimata voita Romaniei si a Comunitatii Europene de a consolida legaturile traditionale care sa permita tarii noastre participarea la procesul de integrare europeana.

Acordul de asociere viza o perioada de tranzitie structurata in doua etape de cate cinci ani,timp in care Consiliul de Asociere va examina periodic aplicarea Acordului si procesul reformei din Romania.

Avind ca principal obiectiv largirrea catre Europa Centrala si de Est,Uniunea Europeana s-a angajat sa acorde diferite forme de asistenta statelor candidate la aderare.Una din cele mai cunoscute forme este asistenta tehnica si finantarea nerambursabila,acordata in cadrul programului PHARE.

Initiat de Uniunea Europeana,programul are ca obiectiv sprijinirea tarilor din Europa.In acelasi timp prin acest program se urmareste strangerea legaturilor tarilor din Europa Centrala si de Est cu Uniunea Europeana.

Initial planul a fost conceput pentru a ajuta restructurarea economiei a Poloniei si Ungariei,insa a fost extins rapid pentru toata Europa Centrala si de Est.

Prioritatile finantarii PHARE sunt axate pe sectoarele cheie ale economiei si sunt comune tuturor tarilor asociate.Aceste prioritati vizeaza restructurarea unitatilor economice de stat,dezvoltarea sectorului privat,a agriculturii,reforma institutionala si a administratiei publice, reforma serviciilor sociale, ocuparea fortei demunca, dezvoltarea infrastructurii pentru transport, energie, telecomunicatii, mediu etc.

In cadrul PHARE au fost elaborate diferite programe cu scopul de a sustine cat mai rapid si mai eficace diferitele proiecte si actiuni pe care tarile asociate si le propun.Un exemplu este programul TEMPUS concepur pentru actiuni in domeniul cercetarii si al invatamantului superior intre universitatile din Europa Centrala si de Est si cele din tarile membre ale Uniunii.Alte programe precum Socrate,Leonardo, Demostene sunt axate pe sectoare precise de activitate economico-sociale.

In afare programului PHARE,Uniunea Europeana mai ofera si alte forme de asistenta financiara contribuind la mobilizarea de fonduri de investitii prin intermediul Bancii Europene de Investitii si a Bancii Europene pentru Reconstrucrie si Dezvoltare.Domeniile principale vizate de aceste fonduri sunt infrastructura,stabilitatea financiara, deficitul balantei de plati.

Tot in cadrul programului PHARE au fost create inca de la inceputul tranzitiei tarilor asociate si alte programe sustinute prin resursele acestuia,pe diferite domenii de activitate,toate avind ca obiectiv general facilitarea actiunilor economico-sociale a tarilor candidate la aderare de tarile membre ale Uniunii Europene.

Reformele care vor permite Romaniei sa adere trebuie sa satisfaca principalele criterii ale largirii,care se refera de fapt la realizarea performantelor economice cerute.

La 22 iunie 1995 Romania a depus cererea oficiala de aderare la Uniunea Europeana.Cererea a fost cuprinsa intr-o scrisoare semnata de primul-ministru si a fost insotita de documentul elaborat de Guvern –“Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana”.Documentul mai este cunoscut si sub denumirea de “Strategia de la Snagov”si contine principalele actiuni pe care tara noastra s-a angajat sa le realizeze in fiecare domeniu de activitate in vederea diminuarii diferentelor de natura economica si sociala existente intre Romania si Uniunea Europeana in scopul accelerarii procesului de integrare.

Eforturile pe care Romania le intreprinde sunt concretizate printr-o serie reforme fundamentale/radicale.Domeniile prioritare ale reformei au fost stabilite de autoritatile romane de comun acord cu Comisia Europeana.Ele sunt incluse in programul PHARE multianual(MIP) si converg cu prevederile din acordul de asociere si cu cele din strategia nationala.Acestea sunt :

-privatizarea si restructurarea

-agricultura

-sectorul bancar

-invatamantul si stiinta

-dezvoltarea economica locala

-ocuparea fortei de munca si politica sociala

-mediul si energia

-infrastructurile

-administratia publica

-societatea civila .

Realizarea acestor prioritati este conditionata de armonizarea legislatiei nationale cu cea comunitara,adica alinierea la acquis-ul comunitar.

In cadrul procesului de armonizare legislativa trebuie acordata o deosebita atentie cadrului institutional si mecanismelor care sa asigure transpunerea in practica a legilor adoptate.Acolo unde aceste structuri si mecanisme nu exista sau functioneaza deficitar,ele trebuie create sau reorganizate urgent.

Astfel,la nivelul Parlamentului functioneaza Comitetul parlamentar mixt de asociere, format din membri ai Parlamentului Romaniei si ai Parlamentului European.

Prin hotararea Parlamentulul Romaniei din 28 iunie 1995 s-a creat Comisia comuna de integrare europeana alcatuita din 21 de parlamentari .

La nivel guvernamental,Consiliul de Asociere este alcatuit din membri desemnati de Guvernul Romaniei si din membri ai Comisiei Uniunii Europene.Pentru buna functionare si indeplinirea atributiilor ce-i revin,Consiliul de Asociere este asistat de un comitet de asociere la nivel de functionari superiori.

Structurile create la nivel institutional in administratia publica din Romania au scopul de a facilita si accelera procesul de integrare—in cadrul ministerelor si departamentelor,prefecturilor,administratiei centrale si locale—pana la sfarsitul anului 2001,acestea fiind coordonate de catre Ministerul Integrarii Europene condus de un ministru al Guvernului si subordonat direct primului-ministru.

2.2. Conceptul de acquis comunitar

Termenul de acquis comunitar provine din limba franceza si desemneaza corpul legislativ,reglementarile si rezolutiile Uniunii Europene pe parcursul timpului.

Adoptarea si aplicarea acquis-ului de catre tarile candidate la aderare necesita eforturi mult mai mari decat in cazul tarilor care au aderat pana acum.Explicatia o constituie faptul ca la ultima largire a Uniunii noii membri erau deja participanti la Spatiul Economic European ,avind deja economiile nationale dezvoltate,preluasera deja mare parte din acquis.

Pe de alta parte,Consiliul European a respins varianta adoptarii partiale a acquis-ului comunitar.

Acquis-ul comunitar cuprinde :

-continutul,principiile si obiectivele politice ale tratatelor

-legislatia adoptata in vederea aplicarii tratatelor si a jurisprudentei Curtii Europene de Justitie

-declaratiile si rezolutiile adoptate in cadrul Uniunii Europene

-actele ce privesc politica externa si de securitate comuna

-actele cu privire la justitie si afaceri interne

-acordurile internationale incheiate de statele membre intre ele in domeniile de activitate ale Uniunii europene.

Privit prin prisma dreptului comunitar,acquis-ul comunitar este constituit din toate actele adoptate in cadrul Uniunii ,la care se adauga obiectivele comune stabilite prin tratate.

Tarile candidate trebuie sa-si armonizeze propriile legislatii in conformitate cu acquis-ul comunitar inainte de a adera la Uniune.Exceptiile si derogarile de la aceasta conditie sunt limitate deoarece Uniunea Europeana si-a fixat ca principal obiectiv mentinerea si dezvoltarea acquis-ului comunitar.

Adoptarea acquis-ului comunitar de catre tarile candidate la integrare se realizeaza in mai multe etape :

a)                   Acordul de Asociere intre Comunitatea Europeana,statele membre si Romania a fost ratificat de tara noastra prin Legea nr.20din 6aprilie 1993 ,publicata in Monitorul Oficial nr.73 din 12 aprilie 1993. In domeniul armonizarii legislatiei Acordul prevede aplicarea imediata sau treptata,unele dintre ele fiind reciproce,cele referitoare la dreptul de stabilire,tratamentul national,comertul liber,proprietatea intelectuala si achizitiile publice.

b)                 Directivele Cartii Albe din 1995 ale Comisiei Europene, elaborate in vederea sprijinirii tarilor candidate in procesul lor de pregatire pentru integrarea in piata unica europeana.Ele definesc mai clar legislatia in cauza.Directivele puncteaza “masurile cheie” care au efect direct asupra liberei circulatii a persoanelor,marfurilor,serviciilor si capitalurilor,descriind totodata conditiile necesare aplicarii legislatiei comunitare,inclusiv structurile juridice si organizatorice.Sunt analizate 23 de domenii de activitate ale comunitatii,masurile respective fiind impartite in doua etape,in ordinea prioritatilor ;in acelasi timp se ofera si un program de lucru pentru etapa de pre-aderare.

In acest scop a fost creat Biroul de Asistenta Tehnica si schimb de Informatii,care ofera asistenta tehnica complementara,avind axata activitatea pe domeniile legislative tratate de Cartea Alba.

c.Tarile candidate au obligatia sa aplice acquis-ul comunitar in totalitate.In acest sens, “planul de actiune pentru piata unica”,prezentat Consiliului Europei reunit la Amsterdam ofera detalii in legatura cu masurile prioritare necesare imbunatatirii pietei unice a celor 15 in vederea pregatirii introducerii monedei unice europene.

2.3. Capacitatea administrativa si juridica a Romaniei pentru implementarea acquis-ului comunitar

Consiliul European sublinia in decembrie 1995 la Madrid necesitatea crearii conditiilor pentru integrarea graduala a candidatelor,in special prin modificarea structurilor administrative existente si infiintarea unor compartimente la toate nivelurile functional-organizatorice axate pe problematica aderarii .

In Agenda 2000 este subliniata importanta incorporarii legislatiei comunitare in cadrul legislatiei nationale si in special implementarea adecvata a acquis-ului prin intermediul structurilor administrative si juridice.Aceasta constituie o pre-conditie esentiala in vederea viitoarei aderari.

Asa cum a fost si cazul statelor membre,fiecare administratie nationala din tarile candidate trebuie sa identifice modalitatile optime de alocare a resurselor umane si financiare in limita de care dispun, asigurindu-si in acest mod capacitatea de implementare a acquis-ului.

Romania isi bazeaza pregatirile in vederea aderarii la Uniunea Europeana pe Acordul European intrat in vigoare in februarie 1995.In cadrul procesului de integrare,pentru buna gestionare a Acordului si a Strategiei nationale de pregatire a aderarii,la nivelul administratiei publice centrale au fost create urmatoarele structuri :

1.Comitetul Interministerial,creat prin Hotararea Guvernului nr.140 din 9 martie 1995condus de primul-ministru si format din ministri si conducatori ai institutiilor si compartimentelor guvernamentale cu atributii in domeniul integrarii;

2.Ministerul Integrarii Europene,creat pe structura fostului Departament de Integrare Europeana cu atributii de coordonare a intregului proces de pregatire a aderarii la Uniunea Europeana.Ministerul are ca principala atributie,printre altele,avizarea conformitatii legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar.

3.Compartimentele sectoriale pentru integrare europeana care functioneaza in structura tuturor institutiilor administratiei publice centrale,avind totodata si atributii in domeniile implementarii, supravegherii,controlului,analizei,evaluarii si interventiei in limita competentelor atribuite.

Pentru Romania, ca dealtfel pentru toate tarile candidate la aderare,armonizarea legislatiei interne la prevederile acquis-ului comunitar are o importanta decisiva in privinta complexului proces al integrarii.

=== cap 3 ===

Cap.3 Probleme privind viitorul administratiei publice in Romania

Motto : “Fiecare natie are atata valoare,cata o dovedeste,nu prin faptul ca a primit mai curand ideile apusene,ci dupa cum le-a interpretat,potrivit cu nevoile ei,in chip adevarat si adanc”

Nicolae Iorga 1922

3.1. Principiile ce stau la baza reformei administrative

Realizarea reformei administrative in tara noastra a fost impusa de transformarile ce au avut loc dar si pe plan european si mondial in ultimul deceniu.Aceste transformari au determinat reconsiderari in ceea ce priveste stabilirea raportului dintre administratie si societate cu privire la rolul statului in economie,precum si a modului de functionare a infrastructurilor din administratia publica.

Reforma in sistemul complex al administratiei publice necesita schimbare de substanta si reorientari majore in ceea ce priveste conceptualizarea modului de organizare,legaturi clare si coerente intre scopuri si proceduri,intre beneficiari si ofertanti,intre producatori si consumatori de servicii publice,intre cadrul legislativ si institutional creat pentru realizarea inei administratii publice centrale si locale eficiente.

In conceperea si punerea in practica a reformei in administratia publica trebuie avute in vedere anumite principii :

-separarea functiilor politice de cele administrative

-crearea unui serviciu public de cariera,profesional si neutru politic

-definirea clara a rolului,responsabilitatilor si a relatiilor dintre institutii

-descentralizarea

-autonomia decizionala

-transparenta actului de guvernare si a actului administrativ

-simplificarea procedurilor si a actelor normative

-respectul fata de cetatean

3.2. Directii prioritare in reforma administratiei publice din Romania

In contextul complexului proces de schimbare care trebuie sa-l parcurga administratia publica din tara noastra este necesara fixarea unor obiective,a unor prioritati ce trebuie indeplinite,atat pe termen scurt cat si pe termen mediu si lung.

3.2.1.Prioritati pe termen scurt (cca.1-2ani)

a)                   Separarea nivelului politic pe palierul admnistrativ in structura Guvernului,ministerelor si a organelor de specialitate ale administratiei publice centrale.Aceasta masura de organizare a activitatii Guvernului si a ministerelor asigura stabilitatea sistemului administratiei publice in fata schimbarilor din sistemul politic,continuitatea actului de guvernare si gestionarea domeniilor economice si sociale porivit obiectivului de activitate si determina profesionalzarea personalului.

Acest proces de separare este reglementat in principal doar de proiectul legii de organizare si functionare a Guvernului si infiintarea postului de secretar general in structura organelor de specialitate ale administratiei publice centrale,ca cel mai inalt functionar public de cariera

b)                 Definirea rolului,responsabilitatilor si relatiilor intre institutii

Proiectul legii de organizare si functionare a Guvernului si a ministerelor clarifica rolul,functiile si responsabilitatile ce revin diferitelor niveluri ale administratiei publice centrale.

Guvernului ii revine in gestionare sarcina de a dezvolta strategia nationala si planurile strategice de dezvoltare,de a conduce ministerele in procesul de elaborare si aplicare a politicilor sectoriale,in concordanta cu strategia nationala,de a asigura functionarea coerenta si corelata a administratiei publice si conform atributiilor ce-i revin,exercita functiile de strategie,reglementare ,administrare,reprezentare si autoritate.

Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate asigura realizarea functiilor Guvernului si pe viitor va trebui sa-si concentreze activitatea in zona elaborarii strategiilor si politicilor sectoriale,a analizelor si a sintezelor tematice in vederea fundamentarii procesului decizional si legislativ.Este necesar ca ele sa urmareasca constant cresterea ponderii acestor tipuri de activitati in defavoarea celor cu caracter repetativ,de tipul statisticilor in domeniu,gestionarii resurselor si acordarii avizelor in aplicarea legii.Aceasta inseamna perfectionarea functiei de control din cadrul sistemului de conducere al administratiei statului,atat centrale cat si locale,pentru a remedia in timp optim eventualele deficiente inerente schimbarii de orice fel.

Organele de specialitate ale administratiei publice centrale subordonate Guvernului vor realiza intre ele relatii de colaborare pe domenii clar definite si pe tipuri de activitati prestabilite si/sau conjuncturale.

Raspunderile ce revin membrilor Guvernului sunt cuprinse in legea privind responsabilitatea ministeriala,care reglementeaza formele raspunderii : civila,financiara,penala.In aceasta lege este prevazuta raspunderea politica a membrilor Guvernului incepind cu primul-ministru,ministrii si ceilalti membri.Acestia raspund atat pentru infractiunile savarsite in exercitarea functiei lor,cat si pentru comiterea oricarei infractiuni prevazute de legea penala.Legea reglementeaza si procedurile declansarii urmaririi penale pentru infractiunile savarsite de membri ai Guvernului in exercitarea functiei lor.

c)                 Crearea unui serviciu public profesional si neutru din punct de vedere politic

Intarirea capacitatii administratiei publice de a elabora si implementa masurile de reforma economice si sociale depinde in foarte mare masura de dezvoltarea unui serviciu public unitar,compatibil cu structuri similare din tarile membre ale Uniunii Europene si totodata dezvoltarea unui corp de elita,tehnocrat,al functionarilor publici.

d)                 Constituirea unei unitati centrale pentru crearea si dezvoltarea corpului de functionari publici

Reglementarile referitoare la corpul functionarilor publici aprobate in cursul anului 1999 potrivit Statutului Functionarilor Publici necesita un management al resurselor umane eficient impunindu-se actiuni de coordonare in ceea ce priveste selectionarea,evaluarea,formarea si pregatirea acestora,realizate de o unitate centrala care sa se poata aplica in mod organizat si profesional.

In acest scop a fost constituita Agentia Nationala a Functionarilor Publici ca organ de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului si in coordonarea directa a primului-ministru,care-i numeste conducatorul.Agentia are ca obiectiv central formarea si dezvoltarea corpului functionarilor publici si,conform legii,este in masura sa aplice corect prevederile privind reforma administratiei publice si sa creeze o noua imagine a acestei categorii de persoane in fata cetatenilor in primul rand dar si in fata autoritatilor.

e)                  Crearea structurilor institutionale si a mecanismelor administrative si financiare pentru implementarea procesului de dezvoltare regionala si sustinerea zonelor

In prezent legislatia stabileste,pe de o parte,cadrul institutional,obiectivele,competentele si instrumentele specifice politicii de dezvoltare regionala in Romania si pe de alta parte,facilitatila care se acorda pentru stimularea dezvoltarii sociale si zonale precum si obligatiile persoanelor juridice care beneficiaza de aceste facilitati integrate in sistemul dezvoltarii regionale.

Astfel,in cursul anului 1998 s-au promovat prin hotarare a Guvernului Normele Metodologice de aplicare a legii nr. 151/1998 ,si de asemenea,au fost stabilite normele metodologice de declarare a zonelor defavorizate.Este necesar ca pe viitor sa fie conturate si adoptate programe de dezvoltare regionala,care sa aiba ca scop diminuarea si inlaturarea efectelor severe ale aplicarii politicilor de ajustare structurala care implica privatizarea si restructurarea agentilor economici.

Programele de dezvoltare regionala vor trebui concepute in directia rentabilizarii si dezvoltarii regiunilor din punct de vedere economic,social si cultural.Realizarea unor astfel de programe de dezvoltare regionala necesita importante resurse financiare,in asigurarea carora un rol decisiv ii detine accesul la fondurile de preaderare,in conditiile constrangerii bugetare de pe plan intern.

Programele desfasurate in concordanta cu resursele financiare –in primul rand-interne si externe vor contribui la intarirea autonomiei locale,la alocarea si utilizarea in conditii de eficienta a resurselor la nivel regional vor genera o diversificare a activitatilor economice,vor stimula investitiile in sectorul privat,in care o pondere insemnata o vor detine intreprinderile mici si mijlocii,vor declansa o reducere a somajului prin cresterea gradului de ocupare,vor contribui la imbunatatirea standardului de viata si vor promova realizarea coeziunii sociale.

In viitoarea arhitectura a dezvoltarii economice,sociale si culturale a tarii pe principiile descentralizarii si autonomiei locale o pondere insemnata o contributie importanta va trebui sa revina la nivel local si regional intreprinderilor mici si mijlocii ca principali actori .

Dezvoltarea regionala se va constitui intr-un factor activ de descentralizare economica si administrativa,intr-un important mijloc de integrare si corelare a politicilor sectoriale in cadrul politicilor regionale si intr-un cadru operational de punere in aplicare a politicilor de tip structural specifice Uniunii Europene.

f)                   Descentralizarea administrativa si intarirea autonomiei locale,descentralizarea serviciilor ministeriale

Procesul de descentralizare administrativa,autonomia locala si deconcentrarea serviciilor publice sunt sustinute de proiectul legii de organizare si functionare a Guvernului si a ministerelor ,ca si de prevederile proiectului legii privind organizarea administratiei publice locale.

Prin descentralizare Guvernul va trebui sa urmareasca constientizarea si implicarea tot mai accentuata a colectivitatilor locale in gestiunea problemelor locale si regionale,ddeconcentrarea deciziei si a actiunii administrative de la nivelul administratiei centrale la nivelul directiilor specializate ale ministerelor organizate in cadrul unitatilor administrativ-teritoriale.

Proiectul legii privind organizarea administratiei publice locale si regimul autonomiei locale defineste mai clar principiile de baza ale functionarii administratiei publice locale,autonomia locala,descentralizarea serviciilor publice, consultarea cetatenilor in problemele de interes deosebit, responsabilitatea si cooperarea intre autoritatile administratiei .De asemenea,in acest act normativ sunt reglementate drepturile si obligatiile alesilor locali,institutia prefectului,dreptul consiliior locale si judetene de a crea si dezvolta cooperari,asocieri si infratiri cu alte unitati administrative teritoriale din tara si strainatate.

La transpunerea in practica a dezideratelor de descentralizare concureaza si urmatoarele legi :

-Legea finantelor publice locale,care a creat mecanismele necesare pentru asigurarea si utilizarea de resurse financiare suficiente proportional cu competentele,nevoile si responsabilitatile administratiei publice locale;

-Legea privind regimul concesiunilor care a fost promovata si care ofera posibilitati suplimentare de finantare pentru administratia publica locala si de contractare a serviciilor publice;

-Proiectul legii serviciilor publice de gospodarire comunala care stabileste regimul serviciilor de proximitate,ca si atributiile autoritatilor publice locale in vederea asigurarii unor servicii publice mai eficiente;

-Legea privind impozitele si taxele locale,posibilitatea contractarii la stabilirea domeniilor si a nivelului taxelor locale,colectarea taxelor si a impozitelor locale,posibilitatea contractarii de imprumuturi de catre autoritatile administratiei publica locale,precum si instituirea unui sistem optim de verificare si control;

-Legea privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia care defineste patrimoniul public si privat al statului ai al unitatilor administrativ-teritoriale cu delimitarile de rigoare si modalitatile de gestionare.

Transpunerea in practica a acestor acte normative adoptate de forul legiuitor a condus si la necesitatea elaborarii unei metodologii de clarificare a implementarii prevederilor respective cu scopul cresterii eficientei actului administrativ.

g)                 Reglementarea regimului general al autonomiei locale

Continuarea reformei in administratia publica locala se bazeaza pe cresterea autonomiei colectivitatilor locale prin realizarea atat a autonomiei decizionale,cat si a celei financiare si patrimoniale,concomitent cu declansarea proceselor de descentralizare si deconcentrare administrativa

Proiectul de lege privind stabilirea numarului de consilieri pe criterii economice de functionalitate,intarirea legaturii dintre administratie si cetatean prin aplicarea principiului consultarii publice in problemele locale de interes deosebit precum si modalitatile de organizare si desfasurare a referendumului local.

Pentru armonizarea politicilor guvernamentale si sectoriale cu cele locale in procesul de dezvoltare economico-sociale la nivelul fiecarui judet se va organiza si va functiona cate un comitet consultativ teritorial alcatuit din : prefect,subprefect,secretarul general al prefecturii,presedinte,

vicepresedinte si secretarul consiliului judetean.

Este definita mai clar institutia prefectului prin precizarea atributiilor si competentelor acestuia privind controlul de legalitate al actelor emise de autoritatile administratieipublice locale si conducerea serviciilor publice descentralizate ale autoritatilor administratiei publice centrale organizate la nivelul unitatilor adminisrativ-teritoriale.

Totodata,vor trebui stabilite atributiile consiliilor locale si judetene in concordanta cu noile acte normative prin care aceste autoritati au primit noi responsabilitati.

h)                 Delimitarea si stabilirea resurselor financiare ale comunitatilor locale fata de bugetul de stat.Descentralizarea deciziei privind gestionarea resurselor financiare si patrimoniale.

Prin Legea 189/1998—legea finantelor publice locale,s-au instituit pentru prima oara in Romania norme,mecanisme, proceduri care sa delimiteze clar constituirea si utilizarea resurselor financiare ale comunitatilor locale fata de cele ale bugetului de stat.A crescut gradul de autonomie al autoritatilor administratiei publice locale in stabilirea,constatarea,urmarirea si incasarea surselor de venituri ale bugetelorlocale,precum si in alocarea acestora in functie de prioritatile existente si de specificul fiecarei unitati administrativ-teritoriale.

S-a conceput de asemenea un grad ridicat de autonomie in stabilirea si alocarea resurselor financiare in domeniile investitionale si in strategiile de dezvoltare economico-sociala locala,precum si posibilitatea de asociere si angajare de resurse financiare in programe de cooperare zonala,regionala si transfrontaliera.In acest sens,comitetele locale au dreptul de a decide pentru contractarea de imprumuturi pe piata libera de capital fara garantii guvernamentale.Imprumuturile de pe piata interna sau internationala de capital pot fi garantate cu propriile resurse ale comunitatilor locale,precum si cu patrimoniul privat al acestora.

Tot pentru prima data in Romania transferurile financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale sunt transferuri de echilibrari aflate la dispozitia autoritatilor publice locale.Resursele financiare alocate de la bugetul de stat la bugetele locale nu mai sunt alocate pe destinatii,competenta,de catre comunitatile locale in functie de prioritatile pe care acestea si le stabilesc.

Prin hotararea de guvern cu nr.313/1999,au fost stabilite procedurile prin care Consiliile locale si judetene isi vor constitui propriile servicii si vor prelua in legatura cu toate categoriile de impozite si taxe locale activitatile de urmarire si incasare a acestuia.In felul acesta,resursele financiare ale comunitatilor locale sunt urmarite de catre acestea si nu mai sunt incasate prin serviciile deconcentrate ale Ministerului Finantelor.

i)                    Delimitarea si gestionarea patrimoniului public si privat al comunitatii locale fata de patrimoniul public de interes national

Legea precizeaza criteriile de delimitare a patrimoniului public si privat de interes national de cel apartinind comunitatilor locale care se va afla in gestionarea autoritatilor locale alese la nivelul comunelor,oraselor,municipiilor si judetelor.

Prin stabilirea categoriilor de patrimoniu,comunitatile locale au posibilitatea gestionarii acestuia,el constituind,pe de o parte,o importanta sursa de venit la bugetul local si,pe de alta parte,o modalitate eficienta de imbunatatire a serviciilor publice prin intermediul concesionarii,inchirierii si/sau prin atragerea de resurse financiare si management performant din sectorul privat.

j)                     Descentrallizarea deciziei si participarea cetatenilor la procesul decizional prin referendum

Descentralizarea deciziei este in primul rand cosecinta descentralizarii financiare si patrimoniale generate de aplicarea legii finantelor publice locale cu nr.189/1998,a legii patrimoniului public si a regimului juridic al acestuia nr.213/1998,a legii concesiunii nr.219/1998,precum si a normelor metodologice stabilite de Guvern pe baza si pentru aplicarea acestora.

La descentralizarea deciziei si la cresterea gradului de autonomie locala in favoarea comunitatilor locale contribuie si alte acte normative importante si anume : legea nr.199/1998 privind ratificarea de catre Parlament a Cartei Europene a autonomiei locale precum si proiectul legii privind organizarea administratiei publice locale si regimul general al autonomiei locale.

Prin noul proiect al legii privind administratia publica locala si regimul general al autonomiei locale si prin proiectul legii referendumului –toate acestea nefiind inca ratificate de parlament-,s-ar asigura dreptul si cetatenilor de a participa la luarea celor mai importante decizii privind angajarea si gestionarea resurselor financiare si patrimoniale ale comunitatilor locale.De asemenea sunt reglementate asocierea cu alte autoritati ale administratiei publice locale din tara si din strainatate in realizarea unor actiuni si servicii de interes comun sau in programe de cooperare zonala,regionala si transfrontaliera.

k)                 Dezvoltarea administratiei publice locale

Prin dezvoltarea administratiei publice locale se urmareste cresterea capacitatii autoritatilor de a actiona cu eficienta in contextul actualelor schimbari in materie legislativa care statueaza o veritabila autonomie decizionala, patrimoniala si financiara colectivitatilor locale.

Pentru realizarea acestui obiectiv se impune ca prima masura imbunatatirea comunicarii intre Departamentul pentru Administratie Publica Locala,prefecturi si autoritatile aleses,precum si realizarea eficienta a functiilor de coordonare si indrumare a autoritatilor administratiei publice locale in procesul de organizare a executarii legilor,a ordonantelor si a hotararilor Guvernului referitoare la problemele colectivitatilor locale si al e acestor autoritati.

O alta masura de o importanta vitala care se impune in viitorul apropiat este imbunatatirea managementului resurselor umane.Aceasta se poate realiza prin perfectionarea activitatii centrelor teritoriale pentru pregatirea functionarilor din administratia publica locala.In acest scop este necesara introducarea unor strategii de marketing,programe pentru formarea formatorilor.

In acelasi timp trebuie avuta in vedere pregatirea unui plan pentru introducerea unor sisteme si proceduri imbunatatite de comunicatie si de tehnologie a informatiei in institutiile administratiei publice locale.Pentru realizarea acestui scop se intentioneaza crearea cu sprijin PHARE,a unui Fond de modernizare a administratiei publice locale care isi propune sa finanteze prioritar activitatile de asistenta tehnica in cadrul unor programe pilot pentru: imbunatatirea managementului sistemelor si procedurilor de lucru din administratia publica locala,perfectionarea organizarii prin imbunatatirea procedeelor de lucru si a serviciilor pentru populatie,managementul resurselor umane,planificaea financiara,bugetara si control.

3.2.2. Prioritati pe termen mediu

a) Asigurarea transparentei actului de guvernare si optimizarea comunicarii

Transpunerea in practica a principiului transparentei actului de guvernare in domeniul reformei in administratia publica va trebui realizata prin actiunea continua in directia stimularii,conlucrarii si comunicarii cu toate institutiile administratiei publice,precum si cu cetatenii in abordarea problemelor dificile,asa cum prevde si legislatia actuala din tara noastra care statueaza principiul consultarii cetatenilor in problemele de interes deosebit.

Pentru eficientizarea activitatii administratiei publice este necesara modernizarea comunicarii institutionale prin introducerea tehnologiei informatiei.In acest scop va trebui dezvoltata infrastructura informatica,ceea ce va avea ca rezultate debirocratizarea,eficientizarea si cresterea calitatii serviciilor publice.

b)                 Imbunatatirea relatiilor dintre institutiile administrative si beneficiarii de servicii

Acest lucru se va putea realiza prin doua actiuni concomitente :

-prin descentralizarea deciziilor si apropierea decidentilor de locul unde se petrec fenomenele economico-sociale;

-prin participarea cetatenilor la procesul decizional.

Pentru realizarea practica a acestor acriuni vor trebui luate masuri privind:

-codificarea procedurilor administrative;codificarea textelor,componenta esentiala a procesului reformei administratiei publice este necesara pentru a permite cetateanului accesul facil la administratie.Existenta in prezent a numeroase coduri specifice profilului de activitate a fiecarui minister precum si a codurilor de interes national-al administratiei si al functiei publice-impune implicarea tuturor ministerelor la crearea unui coordonator la nivel national pentru realiarea acestei activitati.

-carta calitatii serviciilor publice ;instituirea unui sistem de monitorizare

Reforma administratiei publice al carei principal obiectiv este simplificarea raporturilor dintre administratie si cetatean dublata de cresterea calitatii serviciilor oferite cetateanului ca beneficiar va trebui concretizata printr-o serie de masuri importante care urmareasca eliminarea verigilor birocratice intermediare si cresterea profesionalismului administratorilor in relatia cei administrati.

Carta calitatii serviciilor publice va defini ansamblul de principii, de demersuri necesare imbunatatirii activitatilor serviciilor administratiei centrale sau serviciilor descentralizate,a caror menire fundamentala este rezolvarea solicitarilor cetateanuluui.

Legea refererendumului

Legea privind organizarea si desfasurarea referendumului,prevazuta de Constitutie,ca lege organica,este conceputa sa reglementeze procedurile de consultare a cetatenilor in problemele fundamentale ale statului,contribuind la intensificarea legaturilor dintre cetatean si institutiile administratiei publice si la implicarea publica in sfera procesului decizional.

Dezvoltarea unui sistem de case ale serviciilor publice

In vederea satisfacerii cerintelor cetatenilor de a beneficia de servicii publice polivalente si sor accesibile,in special in zonele in care exista o insuficienta implantare a serviciilor administrative,se are in vedere crearea de case ale serviciilor publice.Acestea vor urmari trei obiective –

-reunirea in acelasi sediu a unui numar de servicii publice de natura diferita-servicii ale administratiei publice centrale,ale administratiei publice localede asigurari sociale si/sau servicii industriale si comerciale;

-asigurarea unei polivalente in preluarea si rezolvarea dificultatilor prin cooperarea intre aceste servicii;

-accelerarea imbunatatirii relatiilor dintre cetateanca beneficiar si administratie.

Personalul ce va fi incadrat in aceste structuri trebuie sa fie specializat pentru a fi capabil sa ofere servicii eficiente.

Campanii de informare pe probleme de interes deosebit

Acestea au ca obiectiv constientizarea cetatenilor cu privire la problemele de interes deosebit cum sunt politicile sociale, de educatie,de sanatate,economice sau de protectie a mediului.

c)                 Perfectionarea sistemului decizional la nivel guvernamental

Procesul de luare a deciziilor la nivel gvernamental este influentat de existenta unui aparat de lucru care trebuie sa fie performant,capabil sa parcurga rapid si eficient etapele premergatoare procesului de luare a deciziilor politice.Cresterea capacitatii de luare a deciziilor la nivel guvernamental este generata perfectionarea procesului interministerial de luare a deciziilor.

In acelasi timp,imbunatatirea procesului de luare a deciziilor la nivel guvernamental sa afla intr-o relatie de interdependenta cu perfectionarea sistemului informational si a sistemului de pregatire a personalului din administratia publica centrala.

d)                 Dezvoltarea sistemului de servicii publice locale aflate sub autoritatea consiliilor judetene sau locale ;transformarea regiilor de interes local in societati comerciale privatizate.

Proiectul legii Serviciilor Publice,de gospodarie comunala reglementeaza crearea unui sistem de servicii publice locale,sub autoritatea consiliilor locale si/sau judetene si stabileste cadrul juridic unitar privind infiintarea, organizarea,coordonarea si controlul serviciilor publice de gospodarie comunala in judete,municipii,orase si comune,in scopul satisfacerii cerintelor sociale ale locuitorilor acestora.

Tot in proiectul legii sunt stabilite si atributiile si raspunderile autoritatilor publice locale,modul de organizare si perfectionare a serviciilor publice de gospodarie comunala si reglementeaza modalitatile potrivit carora societatile comerciale aflate sub autoritatea administratiei publice locale,precum si societatile comerciale de profil,cu capital integral de stat,mixt sau privat,pot furniza servicii publice de calitate in conditiile cadrului concurential reglementat de legislatia in domeniu.

Imbunatatirea calitatii ofertei de servicii publice s-ar putea realiza prin transformarea regiilor autonome de interes local in societati comerciale care sa urmeze a fi supuse procesului de privatizare.

Din cele constatate pana acum rezulta ca principalele obiective ale reformei administratiei publice din Romania pe termen mediu sunt—

-separarea nivelului politic de palierul administrativ in strctura Guvernului,ministerelor si a celorlalte organe centrale de specialitate ale adminisratiei publice centrale;

-definirea clara a rolurilor,responsabilitatilor si modernizarea structurilor generale ale administratiei publice centrale in scopul alocarii unui aparat administrativ cu capacitate strategica de conceptie,coordonare si evaluare a politicilor publice;

-delimitarea patrimoniului public si privat al comunitatilor locale fata de patrimoniul public de interes national;gestionarea de catre autoritatile administratiei publice locale,a patrimoniului public si privat al unitatilor administrativ –teritoriale.

-dezvoltarea administratiei pblice locale

-asigurarea transparentei actului de guvernare si imbunatatirea comunicarii

-imbunatatirea relatiilor dintre administratie si cetateni ca beneficiari ai serviciilor publice

-perfectionarea sistemului decizional atat la nivel central cat si local

3.3. Problema regionala in Romania

Administratia publica din Romania se afla la inceput de mileniu in fata unor provocari si probleme complexe.Una dintre acestea este problema regionalizarii.

Cooperarea interregionala transfrontaliera nu impune respectarea dimensiunilor spatiilor frontaliere.In acest sens,trebuie mentionat faptul ca judetele actuale sunt capabile din punct de vedere socio-economic sa intre intr-un astfel de tip de cooperare.

Pentru Romania,ca stat national unitar si indivizibil experienta si politica regionala a Frantei au constituit un model demn de studiat.

Trebuie subliniat ca aparitia regiunii ca nivel administrativ intermediar nu urmareste dublarea nivelurilor de decizie.Ca urmare a transformarilor care au aparut la nivel mondial,a ridicarii –de la nivel departamental sau a coborarii-de la nivel central-a competentelor prin crearea unui cenntru de decizie la nivel regional se urmareste cresterea eficientei administratiei prin repartizarea competentelor care sa aiba ca urmare producerea unor efecte mai puternice asupra celor administrative.

In ceea ce priveste autoritatea regiunii statul ii deleaga acesteia nu atributiile sale ci o parte din autoritatea pe care o detine,in scopul de a exercita aceste atribute.Astfel,avem de-a face cu descentrallizarea national-democratica,prin delegerea de autoritate ,in totala oppozitie cu descentralizarea autonomist-etnica,care inseamna efectiv delegarea de atribute—limba unica,autoritate legislativa unitara.

Evident in cazul Romaniei,nu poate fi vorba decat de o descentralizare national-democretica prin care sa se urmareasca dezvoltarea social-economica a tarii in paralel cu intarirea autoritatii statului si a institutiilor sale.

Aparitia unei reprezentari publice regionale in tara noastra axata pe conceptul de interese regionale impune studierea acestui fenomen din cel putin doua puncte de vedere—

-al conceptului de regiune ca unitate teritoriala substatala

-al valorilor social-culturale care stau la baza aparitiei si existentei unei identitati regionale si al frontierelor specifice care le delimiteaza .

 La cererea Uniunii Europene,Guvernul Romaniei a prezentat in cadrul sesiunii de lucru a comisiei de elaborare a strategiilor nationale de pregatire a aderarii Romaniei la Uniunea Europeana un studiu privind o posibila dezvoltare regionala a tarii noastre.In acest studiu Guvernul Romaniei a urmarit gruparea judetelor pe zonele de interes ale acestora,in functie de considerentele economice,geografice,istorice ,de protectie a mediului,propund o regionalizare conventionala,prin care s-a cautat o cat mai buna echilibrare a teritoriului si a numarului de locuitori in cadrul repartitiei regionale.

Prin aparitia acestui model intermediar se spera obtinerea unei mai bune colaborari la nivel interjudetean,insa in lipsa unor strructuri administrative –fapt reliefat in raport,pune numeroase semne de intrebare asupra capacitatii de reprezentare din punct de vedere juridic si implicit asupra capacitatilor lor de a fi parte in cadrul unor actiuni de cooperare interna sau internationala.

In viitoarea Europa se contureaza un edificiu comunitar pe trei niveluri—Uniunea Europeana,statul si regiunea.Aceasta pare a fi raspunsul la complexitatea crescinda a vietii social-politice si economice.Altfel spus,asa cum sublinia si Alvin Toffler,viitorul Europei va trebui construit printr-un eccilibru  intre Bruxelles ,state si regiuni.

3.4.Reforma administratiei publice in Romania

Ca urmare a dezbaterilor tematice cu privire la interdependenta globala dintre economie,politica si mediul inconjurator,Uniunea Europeana se doreste a fi democratica si capabila sa raspunda provocarilor inceputului de mileniu.Astfel,la summitul de la Copenhaga au fost stabilite principalele cresteri economice pe care tarile candidate la integrare trebuie sa le indeplineasca :

-existenta unei economii de piata mobile ;

– capabilitatea de a rezista presiunii concurentiale si fortelor de piata din cadrul Pietei Comune;

– adoptarea acquis-ului comunitar.

Obiectivele procesului de reforma a administratiei publice din tara noastra sunt expresia politicii Romaniei de a construi un stat modern si democratic.

Adoptarea de catre tara noastra a acquis-ului comunitar a generat o serie de probleme,ale caror modalitati de solutionare ar fi :

-cresterea gradului de flexibilitate al administratiei publice fata deschimbare;

-aplicarea unui management performant pentru modernizarea gestiunii publice;

-continuarea descentralizarii serviciilor publice si privatizarea unei parti a acestora pentru a se crea astfel in cadru concurential generator de calitate si eficienta;

-aplicarea unor criterii de eficienta.

In privinta reformei administratiei din Romania,asistam la deplasare treptata a centrului de greutate a activitatii Guvernului si a institutiilor administratiei publice centrale dinspre gestionarea vietii economice si sociale catre elaborarea unor strategii de dezvoltare nationala si protejare a intereselor materiale ale statului.Referitor la acest aspect sesizat,Comisia Europeana considera ca se urmareste optimizarea functiilor si a atributiilor Guvernului,ministerelor si ale celorlalte institutii ale executivului prin conceperea unor noi reglementari privind organizarea si functionarea Guvernului,a ministerelor,accelerarea descentralizarii,raspunderea ministeriala sau a statutului functionarilor publici.

Comisia Europeana a recomandat tarii noastre concentrarea activitatilor Guvernului pentru aplicarea acquis-ului in urmatoarele directii–

-crearea unor structuri administrative specializate in administrarea si implementarea eficienta a acquis-ului ;

-alocarea de resurse suplimentare pentru sectoare de tipul vama,finante, control financiar,concurenta si modernizarea managementului in aceste domenii.

-formarea si dezvoltarea resurselor umane,insufucient numeric in tara noastra in sectorul administratiei publice,comparativ cu tarile membre ale Uniunii Europene;

-armonizarea legislatiei cu prevederile acquis-ului comunitar.

Avind in vedere principiile si directiile prioritare tratate in prima parte a capitolului,putem concluziona ca reforma administratiei publice in Romania mai are de parcurs pasi importanti in vederea aderarii tarii noastre la Uniunea Europeana.Reforma administratiei publice in Romania trebuie conceputa pentru urmatorii ani avind in vedere doi factori fundamentali :

a)factorul uman –functionarul public ;

b)factorul structural-organizatoric.

Daca in ceea ce priveste cel de al doilea factor s-au facut si se mai pot face schimbari si ajustari din mers,in ceea ce priveste primul factor ramanem inca deficitari,in special din punct de vedere cantitativ.Spre exemplu: este de mentionat ca in Romania o prefectura are un numar de circa 50 de angajati,totalul functionarilor publici angajati in prefecturi nedepasind 2200 de persoane.

Avind in vedere ca fiecare minister are aproximativ 100 de angajati,deducem ca la nivelul administratiei publice centrale,in ministere si in unitatile teritoriale ale institutiilor centrale lucreaza cca.80000 de angajati.Raportata la populatia Romaniei aceasta cifra duce la un procent de 0,35 % .Luind in considerare faptul ca nr. angajatilor unui consiliu judetean este de cca.300 ,al unei primarii de municipiu 200,al unei primarii de oras 100,iar al unei comune de aproximativ 20 ,ajungem la cifra de 98.000 de functionari publici in administratia judeteana si locala la nivel national,cifra ce corespunde unui procent de 0,43 % din numarul total al populatiei.In total,in Romania,segmentul functionarilor publici reprezinta 0,78% din totalul populatiei.Raportindu-ne la tarile uniunii europene-Suedia-14,66% din totalul populatiei,Marea Britanie 9,57%,Germania-6,6%,deducem ca in tara noastra nr.functionarilor publici este mai mult decat insuficient.

In ceea ce priveste calitatea pregatirii functionarilor publici,personalul deja existent este insuficient pregatit,in special la nivelul oraselor mici si comunelor.Aceasta se datoreaza in primul rand lipsei calificarii, a studiilor administrative si /sau juridice din pregatirea acestora.

Imbucurator este faptul reinfiintarii invatamantului administrativ in Romania la nivel universitar si postuniversitar, S.N.S.P.A,Universitatea A.S. E.sau alte centre universitare care pregatesc viitorii functionari ai administratiei publice din tara noastra.Existenta unui corp al functionarilor publici calificat si specializat este o necesitate si totodata o conditie a reusitei reformei in tara noastra in domeniul administrativ si nu numai .

De asemenea , un rol important va trebui sa revina sectorului de cercetare in administratia publica organizat pe langa marile centre universitare,pentru a descoperi modele,solutii si noi orientari atat de necesare in aceasta perioada in care ne confruntam din plin cu “criza civilizatiei” si cu “jocul viitorului”,asa cum spunea economistul american Alvin Toffler.

Din punct de vedere structural-organizatoric reforma administratiei publice centrale si locale se va realiza prin :

-restructurarea Guvernului pentru eficientizarea actului de guvernare ;

-reorientarea activitatii unor ministere si reducerea nr. de agentii guvernamentalie;

-trecerea unor agentii in subordinea sau coordonarea ministerelor in scopul obtinerii coerentei si eficientei activitatii,

-infiintarea unor ministere noi,pentru a raspunde mai eficient prioritatilor nationale-relansarea economica si pregatirea integrarii in U.E.

-transformarea unor agentii guvernamentale care si-au dovedit ineficienta in ministere (Ministerul Turismului reinfiintat,Ministerul Informatiilor Publice,Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei);

-infiintarea in cadrul structurii organizatorice a ministerelor a unor oficii conduse de secretari de stat,pentru : relatia cu parlamentul,sindicatele si patronatul,integrarea europeana si relatiile externe,investitorii romani si straini;

-stabilirea in conformitate cu legislatia in vigoare a unor structuri functional-organizatorice flexibile si eficiente privind organizarea si functionarea ministerelor si a agentiilor guvernamentale,al prefecturilor ,consiliilor locale,judetene si a primariilor,reducerea numerica a departamentelor,directiilor,oficiilor,serviciilor din administratia centrala si locala.

In vederea intaririi capacitatii administrative a structurilor guvernamentale,Executivul va trebui sa traseze prin hotarari responsabilitati si atributiile fiecarei autoritati a administratiei publice centrale.

In ceea ce priveste managementul functionarului public si al functiei publice,vor trebui stabilite criterii stabile de performante care sa stea la baza evaluarii anuale a activitatii si totodata sistemul motivational de recompense pentru stimularea activitatii functionarilor publici.

Perfectionarea actului administrativ si coerenta sa,a intregului sistem managerial din administratie reprezinta o necesitate imperioasa si unul din obiectivele reformei administratiei publice la ora actuala.Pentru realizarea acestui deziderat vor trebui luate masuri privind :

-aplicarea unitara si eficienta a cadrului normativ in sistemul administratiei publice atat la nivel central,cat si local;

-eficientizarea raporturilor dintre administratia publica centrala si locala si dintre autoritatile administrativ judetene si cele din comune si orase;

-crearea unui sistem informational integrat al administratiei publice centrale si locale;

-fundamentarea deciziei administrative de cercetare,studii si expertiza,o importanta deosebita trebuind sa aiba compartimentele si comisiile de specialitate;

In legatura cu masurile mentionate,reforma administratiei va presupune aplicarea unor politici rationale de dezvoltare si modernizare a localitatilor rurale si urbane astfel :

-acordarea statutului de comuna unor sate care indeplinesc conditiile legale prin modernizarea acestora;

-declararea ca orase a unor comune care indeplinesc conditiile legale ;

-pregatirea viitoarei organizari administrativ-teritoriala a tarii conform cerintelor si obiectivelor U.E.

Aceste masuri,precum si altele care vor fi aplicate,trebuie sa aiba ca rezultat autoritatilor statului si a institutiilor sale precum si mai buna indeplinire a obligatiilor acestuia conform Constitutiei care afirma : “Romania este un stat social”.

=== cap 4 ===

CAP.4 Consideratii finale

Romania se afla la inceput de mileniu in plin proces de adaptare la cerintele generate de transformarile ce au loc in context social politic si economic global.

Reusita reformei in genera,si a administratiei publice in special,depinde de locul si rolul pe care il va ocupa tara noastra in viitoarea arhitectura continentala si globala.Si aceasta deoarece sistemul administratiei publice constituie pentru stat echivalentul unui sistem nervos pentru organism.

Directiile majore ale viitorului si,odata cu acestea,si solutiile pentru transpunerea lor in practica par a se fi conturat deja prin adoptarea descentralizarii,prin conturarea regionalizarii si prin reconsiderarea rolului statului,care tinde treptat sa se rezume la functia de coordonator al schimbarilor sociale .

Pentru a-si construi si asigura viitorul,in noul context global,Romania s-a orientat catre integrarea in structurile vest- europene,aceasta optiune bucurindu-se de o larga aderenta nationala.Ramane de vazut cum tara noastra va reusi sa-si realizeze interesele si aspiratiile in cadrul viitoarei Uniuni Europene largite.

In cadrul complexului si dificilului proces de integrare,date fiind si conditiile pe care U.E.ni le-a impus,un rol major revine administratiei publice din Romania.Avind in vedere rolul administratiei de intermediar intre puterea politica si cetatean,aceasta trebuie sa-si conturezze un model ideal de transformare si evolutie.Administratia poate si trebuie sa-si asume rolul de pricipal factor si mijloc al schimbarii social-economice.

Reforma administratiei publice din Romania trebuie sa transpuna in practica cerintele U.E.,tinind seama in primul rand de caracterul statului roman-unitar,national si indivizibil-sa adopte aceste cerinte la principiile noastre traditionale si constitutionale.In acest context,admministratia insasi devine un coordonator si un realizator al schimbarii.Descentralizarea si eventual regionalizarea nu trebuie vazute ca scopuri in sine,ci ca modalitati practice de a obtine progresul economico-social.

Modelul viitoarei administratii publice din tara noastra trebuie sa includa si sa realizeze cat mai multe din atributiile unui model ideal: rationalitate,eficacitate,servicii optime asigurate cetatenilor.

Este necesar a se contura proiecte si solutii la nivel teoretic,conceptual,apoi acestea sa fie implementate cu succes in practica.Luind in considerare functiile administratiei publice ca principal instrument de implementare a optiunilor politico-economice,prin studii de stiinta administratiei si drept public comparat,specialistii si-au pus adeseori probleme daca exista sau daca ar putea fi conceput un model european de administratie publica.

Personal,cred ca un astfel de model european s-ar putea contura insa in linii largi,data fiind diversitatea structural-organizatorica,si nu numai,a statelor continentului european.

Romania,ca dealtfel si celelalte state,trebuie sa depisteze liniile majore ale viitorului model de administratie,la care sa se raporteze si pe care sa-l adapteze conform cerintelor si necesitatilor sale.

BIBLIOGRAFIE

Ioan Alexandru—Administratia Publica.Teorii .Realitati. Perspective.—Editura Lumina Lex,1997

–Introducere in teoria administratiei,Editura LuminaLex,1997

–Structuri,mecanisme si institutii administrative.Analiza comparata,vol.1 si 2,Editura Sylvi,1996

–Curente de gandire privind administratia publica,Editura Economica,2000

–Drept Administrativ(colaborare)Editura Omnia ,Brasov,1999

–Introducere in studiul procesului de cooperare interregionala(colaborare),Editura Sylvi,1997

Irina Moroianu Zlatescu,Radu C. Demetrescu

–Drept Institutional European,Editura Olimp,Bucuresti1999

Irina Moroian Zlatescu,Ion Stoica

 –Drepturile Omului in pragul mileniului 3.Carta sociala europeana,Bucuresti,Institutul Roman pentru drepturilor omului,1997

Lucica Matei

–Managementul Dezvoltarii Locale,Bucuresti1999

–Colectivitatile teritoriale;Experienta franceza(colaborare),Editura Economica,2000

–Acquis Comunitar si administratie pblica (colaborare),Editura Economica,2000

Alvin Toffler

 –Powershift.Puterea in miscare,Bucuresti,Editura Antet,1995

Charles Zorgbibe

–Constructia Europeana.Trecut,prezent,viitor,Iasi,Editura Trei,1998

Alexandru Negoita

–Drept administrativ,Editura Sylvi,1996

Antonie Iorgovan

–Tratat de drept administrativ,vol.1si 2,Editura Nemira,1996

Legea 69/1991 privind administratia publica locala republicata

Legea 188/1999 privind Statutul functionarului public,modificata prin ordonanta Guvernului 88/2000

Legea 189/1998 privind finantele publice locale

Legea 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia

Legea 70/1999 privind alegerile locale

Legea 219/1998 privind regimul concesiunilor

Legea 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala

Legea 151/1998 privind dezvoltarea regionala in Romania

Legea 199/1997 pentru ratificarea Cartei Europene a autonomiei locale,adoptata la Strassbourg la 15 octombrie 1985.

=== cap1 ===

Cap.1 Notiuni generale privind administratia publica

1.1.Notiunea de administratie publica

Notiunea de administratie publica cunoaste o multitudine de sensuri,preocuparile cercetatorilor si specialistilor fiind axate pe clarificarea acestei notiuni luata ca forma de executare a puterii executive instat.

Astfel,termenul de administratie provine din limba latina, “administer” traducindu-se prin :agent,servitor sau in alt sens prin instrument .

“Dictionary of American Governement and Politics” da sintagmei “public administration” urmatoarea explicatie:

1.Functia executiva in general; aplicarea politicii publice;

2.Organizarea si conducerea poporului si a altor resurse pentru atingerea obiectivelor guvernarii;

3.Arta si stiinta conducerii aplicata la sectorul public.

Administratia publica este un termen mult mai cuprinzator decat conducerea publica sau managementul public,deoarece nu se limiteaza la management ci il include,ea cuprinzind imprejurarile sociale,politice, culturale si legale care afecteaza activitatea si conducerea in stitutiilor publice.

Notiunea de administratie publica este foarte variata,ea putind fi descrisa prin termeni diferiti.Referindu-ne la sensul de baza,la menirea si trasaturile fundamentale vom intelege prin administrarie publica activitatea care consta in principal in organizarea si asigurarea executarii legii,adica a Constitutiei si a tuturor actelor normative si juridice emise de autoritatile statului de drept.

Astazi se vorbeste din ce in ce mai mult la nivel global de concepte precum statul de drept,axat pe recunoasterea si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului si in consecinta administratia publica se va intemeia si structura in baza anumitor coordonate derivate din valorile mai sus amintite : separatia puterilor,descentralizarea serviciilor publice si autonomia administrativa.Structurile functionale si organizatorice se regasesc in aceste conditii atat la nivel central cat si la nivel teritorial-local.

In tara noastra administratia publica in ansamblul ei se afla intr-un proces complex de reforma,de restructurare.Baza acestui proces o constituie legea fundamentala,Constitutia Romaniei din 1991,in care sunt statuate printre altele statul de drept,drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor si ceea ce intereseaza in lucrarea de fata ,organizarea si functionarea administratiei publice, principiile autonomiei locale si al descentralizarii serviciilor publice .

Trebuie subliniat in continuare,coroborind prevederile constitutionale cu cele ale legii 69/1991-Legea administratiei publice locale-ca prin conceptul de autonomie locala este desemnata o autonomie administrativa.Autonomia organelor locale nu inseamna independenta si,mai mult decat atat,prin aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere sub nici o forma principiilor constitutionale fundamentale,caracterului unitar si indivizibil al statului roman.

Problemele si aspectele dezbatute in aceasta lucrare sunt abordate pe cat posibil intr-o maniera complexa,sistemica,administratia publica fiind un sistem complex,aflat in interdependenta cu celelalte sisteme ale sistemului social global.Datorita scopului pe care-l deserveste si a locului pe care il ocupa si anume acela de palier intermediar intre politic si social,transpunind in practica deciziile politice ale statului,administratia publica are un dublu caracter in raport cu sistemul social global:este parte integranta si totodata integratoare a acestuia,prin pozitia de executant,de mijlocitor,pe care o ocupa.

Avind in vedere profundele schimbari ce au loc in perioada contemporana,societatea umana este chemata sa faca fata asa cum spune economistul american Alvin Toffler, “socului viitorului”.

Aflata intr-o relatie indisolubila cu statul administratia publica se afla astazi in fata unor cerinte complexe,de reforma ,de restructurare,in vederea indeplinirii pe mai departe a rolului ei.

Asa cum afirma G.Timsit in binecunoscuta lucrare “Teoria Administratiei”,imaginile viitorului pe care le propune modelele de administratie constituie imaginile unei administratii ideale.Dar,dupa cum practica si experienta ne invata,nici un proces evolutiv nu conduce in general,la atingerea modelului,acesta din urma reprezentind doar proiectia in viitor a unei solutii spre care se tinde,din necesitate in cele din urma,o solutie ideala,perfecta.De aceea,drumul,planul,strategia,care conduce spre o solutie ideala,spre un model perfect trebuie concepute intr-o maniera flexibila,acest lucru constituind atat o modalitate de abordare realista a oricarui fenomen,in general,si administrativ ,in special,cat si o cale sigura catre indeplinirea cusucces a dezideratului propus.

Astfel,pornind de la obiectivele ce apar ca esentiale,imaginile unei administratii ideale sunt mai degraba proiecte ale unor structuri administrative care par a fi cele mai realiste sau cel putin satisfacatoare.

Administratia publica contemporana se confrunta cu o serie de probleme dintre cele mai diverse : problema schimbarii unui sistem paralizat de blocaje institutionale si culturale,problema cercetarii unei birocratii omnipotente si, in general,problema eficientei si eficacitatii .

Prin noile modele de administratie se cauta remedii la problemele actuale.Pentru aceasta,ele tind sa se diferentieze si chiar sa se separe radical de modelele clasice ce prognozau doar un viitor mai bun,in general.

Solutiile care s-au conturat din ce in ce mai accentuat la provocarile viitorului pentru administratia publica par a fi cel putin doua,denumite idealuri la nivel teoretic dar si practic: idealui descentralizarii pentru a permite schimbarea sistemului administrativ si idealul statului holding,pentru a debarasa statul de birocratia sa.

1.2.Idealul descentralizarii

Dupa opinia reputatului specialist Michel Crozier descentralizarea constituie un remediu al tarelor de care sufera administratia publica.Astazi admiistratia a ajuns un sistem aproape blocat in propria-i structura,a carui schimbare nu se poate infaptui intr-un mod viabil decat prin crize brutale,prin socuri capabile a zgudui intreg ansamblulorganizatiei .Si totusi exista se pare si un alt mod de schimbare posibila a fi efectuata,o schimbare ce ar permite evitarea blocajului si a crizelor ce ar fi generate de o strategie de soc.Acest nou mod de schimbare a organizatiei din sfera administratiei publice consta intr-o transformare profunda a sistemului in directia unei mai accentuate descentralizari.

Pentru a exemplifica cele afirmate pana acum vom lua ca reper blocajul sistemului administratiei franceze,blocaj ce isi afla originea si cauzele in insesi caracteristicile acestei administratii,atat de asemanatoare cu cea existenta si tara noastra.

Centralizarea constituie factorul esential acestui blocaj,dar aici trebuie subliniat ca nu este vorba de centralizare in intelesul obisnuit de concentrare a puterii in beneficiul unui actor administrativ situat in varful piramidei,cu toate ca si acesta este un aspect important si demn de mentionat.

Exista insa o semnificatie cu mult mai importanta si anume,aceea ca agentii administratiei decidenti detin uneori competenta de decizie in mod formal deoarece sunt rupti de realitatea administrativa astfel incat deciziile administrative nu concorda cu complexa realitate administrativa.

Avem de-a face aici cu o ruptura intre compartimentul decizional si compartimentul executiv,altfel spus intre decident si executant, consecinta fireasca fiind aceea ca cei care decid nu au informatiile si cunostintele necesare ,iar cei care au informatiile si cunostintele necesare de specialitate nu au putere de decizie .Cu alte cuvinte,decidentii sunt straini de problemele administratiei,astfel facindu-si loc arbitrariul-hazardul.

Pentru a efectua descentralizarea,pentru a o transpune in realitatea administrativa este necesara mai intai schimbarea conceptuala,adica a sistemului administrativ in ansamblu, astfel incat sa se asigure o distributie rationala a competentelor la niveluri decizionale situate cat mai aproape de locul in care acestea (deciziile) se executa.

Dupa cum constata Michel Crozier,schimbarea ar fi legata de cuvantul “joc” in sens de margine,de spatiu,care sa permita astfel o miscare mai usoara a pieselor componente,unele de altele.Acesta considera ca “jocul” ar putea asigura o anumita autonomie,o anumita libertate de miscare a organizatiilor.Altfel spus,ansamblurile-organizatiile cel mai putin integrate in sistem ar putea cel mai usor sa se transforme si ar dispune de cele mai multe resurse si capitaluri.

Schimbarea ca fenomen global nu ar putea fi rezultanta doar a unui factor-fie el si esential-introducerea descentralizarii intr-un sistem ar putea fi considerabil facilitata.

Descentralizarea nu scuteste sistemul de inerentele crize datorate schimbarii dar,de-a lungul procesului si in special a flexibilitatii, care permite descentralizarea ,s-ar contura treptat un nou tip de sistem administrativ,din mers putem spune,eliminind progresiv balastul si rigiditatea vechiului model de sistem administrativ al carui declin se apropie astazi de faza finala.

Si in Romania idealuldescentralizarii a fost pe deplin acceptat,cel putin la nivel conceptual,fiind legiferat in primul rand in Constitutia din 1991 si in toate celelalte legi referitoare la administratia publica.

1.3. Idealul statului-holding

De cativa ani a patruns in gandirea administrativa un nou curent,un nou ideal,care si-a facut aparitia simultan cu avantul teoriilor privind introducerea managementului in admistratia publica.

Idealul statului-holding contureaza un viitor perfect pentru administratia publica,dorindu-se a constitui raspunsul la socul viitorului sau la o noua sfidare a civilizatiei noastre.Acesta este de fapt si obiectivul esential pe care il urmaresc sustinatorii acestui ideal.

Mitul statului-holding a aparut si s-a cristalizat ca un raspuns la gravele probleme cu care se confrunta administratia acestui inceput de mileniu,deoarece statul a devenit paralizat de o structura formala, ierarhizata,rigida si ineficienta.Statul a ajuns aproape sa fie paralizat chiar de propriile structuri care trebuie sa-l serveascain moc eficient.

Idealul statului-holding trebuie sa rezolve dubla criza care zguduie societatea contemporana : criza de civilizatiesi criza de gestiune.Ambele crize de afla intr-o stransa interdependenta fiind aspecte ale aceleiasi realitati :statul si societatea investite de organizarea birocratica.Privind global si prin prisma conceptiei lui Toffler este vorba de criza societatii generate de trecerea de la societatea industriala la societatea postindustriala sau informationala .

Luind ca reper afirmatia lui Michel Massnet,conform careia “scopurile unei societati se inscriu mereu in structurile sale”,se pune problema capacitatii structurilor generate de societate de a se adapta noilor cerinte,realitatilor mereu in schimbare.

Flexibilitatea si adaptabilitatea tot mai crescute constituie o necesitate stringenta impusa de noile realitati sociale,mereu in schimbare.Asa cum spunea si Toffler “de-acum incolo lumea va fi impartita intre rapid si lent”.

Criza civilizatiei,altfel spus “criza finalitatilor” insoteste in chip firesc criza de gestiune sau mijloacelor si toate acestea in masura in care statul nu mai este capabil sa-si asume unele dintre functiile sale fundamentale.

Schimbarea la nivel organizational devine necesara prin interdependenta/convergenta a doua fenomene : pe de o parte cresterea volumului si complexitatii operatiunilor si serviciilor administrative ale statului care trece de la constrangerea si neutralitatea modelului liberal la actiunea voluntariata a statului,iar pe de alta parte,accelerarea schimbarii datorata in primul rand trecerii in societatea postindustriala,informationala.

Bineinteles,schimbarea isi face simtita prezenta si la nivelul structurilor administrative ale statului obligate sa tina pasul cu noua realitate si acest lucru se exprima in diverse modalitati : proliferarea serviciilor orizontale,deconcentrare si descentralizare,multiplicarea administratiilor de misiune.Se pare insa ca aceasta evolutie este insuficienta pentru a putea corecta in timp optim tarele administratiei traditionale caracterizata de Rene Mayer drept “organizatie centralizata,birocratica,ierarhizata sectorializata”.

Rigiditatea care a caracterizat sistemele administrative de pana acum,dupa model Weberian,a putut raspunde nevoilor sociale la un moment dat,intr-o anumita epoca.Cerintele societatii actuale necesita noi idealuri,noi modele adaptate viitorului,capabile sa functioneze eficace si eficient,sa raspunda in acest fel crizei de civilizatie si de gestiune.

In aceste conditii,este imperios necesar ca organizatia administrativa sa evolueze,sa reduca sau chiar elimine uriasa ineficienta si apasatoarea birocratie.Caracterul birocratic va trebui sa cedeze locul organizatiei structurate pe principii manageriale,de flexibilitate si suplete in programe si actiuni,capabile sa ofere cele mai bune solutii juridice.Totodata,aceasta implica si debarasarea pe cat posibil a statului de obligatiile de gestiune devenite tot mai apasatoare.

Mergind mai departe,aceste aspecte implica un altul,si anume inlocuirea sistemului traditional de administratie publica,piramidal si ierarhizat,cu o multitudine de agenti insarcinati intr-un domeniu specific cu optimizarea rezultatelor interventiilor publice asa cum se exprima Michel Massnet in lucrarea “Analiza si previziune” inca din 1971.Aceasta ar presupune inlocuirea tot mai accentuata,ori de cate ori este posibil,a legii cu contractul.

In aceste conditii,rolul ierarhic al statului s-ar diminua in mod corespunzator,putind merge chiar pana la disparitie.Misiunea statului ar fi in noua realitate aceea de coordonator al schimbarii sociale ceea ce n-ar insemna altceva decat un stat-holding.

Un posibil reper in proiectarea unor strategii vizind implementarea unui asemenea model l-ar constitui administratia de tip suedez,unde ministerele au fost reproiectate si aduse la nivelul si competenta unor state-majore,unde atributiile de gestiune au revenit unor oficii cu un ridicat grad de autonomie.