Aspecte Privind Pregatirea Tehnica In Gimnastica Aerobica

=== 78b82eebecbf08ca73964b83e0df7e7a722c1d21_327236_1 ===

Concluzii

Însemnătatea factorilor psihici în activitățile corporale și sportive crește pe măsură ce procesul instructiv–educativ se desfășoară mai organizat, cu profesori/educatori specializați și cu mai multă exigență față de normalitatea și eficiența sa.

Este cunoscut faptul că un anumit comportament al subiectului uman depinde, în structura și în formele sale de manifestare, de natura și de caracteristicile stimulilor care-l provoacă, dar și de particularitățile persoanei respective. Este, deci, important ca întregul efect al procesului instructiv – educativ să depindă de dimensiunile și dinamica personalității subiectului, în structura căreia aptitudinile psihomotrice dețin un rol foarte important.

Mobilitatea este o calitate motrică a aparatului articular care condiționează eficiența diferitelor acțiuni motrice asociindu-se de obicei, cu o bună performanță motrică. În literatura de specialitate termenul are o serie de sinonime: suplețe, flexibilitate articulară, extremitate musculară sau ligamentară.

Educația fizică reprezintă o activitate complexă, în cadrul educației generale, determinată de însăși dimensiunea bio-psiho-socială a ființei umane, dar și de cerințele ce decurg din evoluția generală a societății în care trăim. Analizând educația fizică prin prisma influențelor avute asupra dimensiunilor personalității umane (temperament, caracter, aptitudini, inteligență și creativitate) se poate afirma, fără teama de a greși, că acest gen de activitate contribuie, într-o foarte mare măsură, împreună cu celelalte laturi ale educației (intelectuală, morală, tehnologică etc.), la modelarea și devenirea personalității umane.

În sportul de performanță se impune tot mai pregnant necesitatea cultivării creatiității și orientării în situații atipice la toate ramurile de sport (A. Dragnea, Silvia Mate-Teodorescu, 2002), dar și stabilirea conținutului, manifestărilor și posibilităților de identificare a inteligenței motrice, considerată un criteriu de selecție în sportul de performanță. În prezent selecția sportivă are o orientare predominant motrică, prin testarea unor calități și aptitudini motrice, importanța acordată factorilor de natură psihomotrică și psihică fiind minimă sau chiar neglijată.

Însemnătatea factorilor psihici în activitățile corporale și sportive crește pe măsură ce procesul instructiv–educativ se desfășoară mai organizat, cu profesori/educatori specializați și cu mai multă exigență față de normalitatea și eficiența sa. Este cunoscut faptul că un anumit comportament al subiectului uman depinde, în structura și în formele sale de manifestare, de natura și de caracteristicile stimulilor care-l provoacă, dar și de particularitățile persoanei respective. Este, deci, important ca întregul efect al procesului instructiv–educativ să depindă de dimensiunile și dinamica personalității subiectului, în structura căreia aptitudinile psihomotrice dețin un rol foarte important.

Conceptul de motricitate, la baza căruia stau o serie de factori neuro-endocrino-musculari și metabolici care condiționează deplasarea în spațiu a corpului uman și a segmentelor sale, a fost definit în mai multe moduri:

capacitate a activității nervoase superioare de a trece rapid de la un proces de excitație la altul, de la un stereotip dinamic la altul. (DEX);

o însușire a ființei umane înnăscută și dobândită de a reacționa cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli interni și externi, sub forma unei mișcări. (1978, Terminologia educației fizice și sportului, Editura Stadion, București);

ansamblu al funcțiilor fiziologice care asigură mișcarea la oameni și animale. (1994, Petit Larousse, Paris);

totalitatea actelor motrice efectuate pentru întreținerea relațiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice ramurilor sportive. (A. Dragnea, 1999).

Dezvoltarea mobilității prin mijloacele gimnasticii aerobice este favorizată astfel prin posibilitatea unei dozări a amplitudinii mișcărilor care să țină cont de particularitățile de vârstă sex și individulale ale sportivilor.

În literatura de specialitate din domeniule educației fizice și sportului din ultima vreme se susține, de către tot mai mulți specialițti ideea renunțării la șabloanele clasice tradiționale și utilizarea în activitatea de predare învățare a unor metode și procedee metodice noi care să asigure o mare necesitate și atractivitate crescută cum este și cazul elementelor și procedeelor gimnasticii aerobice precum și metodele utilizate în predarea acesteia.

Pentru a putea acționa cu bune rezultate în dezvoltarea mobilității este necesară o bună cunoastere a colectivului cu care se lucrează atât din punct de vedere al sănătății cât și al posibilităților lor individuale urmărindu-se pe parcurs evoluția lor și acest lucru se poate face prin utilizarea unor fișe de evidență.

=== 78b82eebecbf08ca73964b83e0df7e7a722c1d21_327236_2 ===

BIBLIOGRAFIE

1. AVRAMOFF, E., (1982), Probleme medico-sportive în gimnastică, Editura Sport- Turism, București

2. BATLAN, I., (2000), Valorile sportive, Încercare de întemeiere a axiologiei, Editura Semne, București

3. BOMPA,T., (2001), Periodizarea:teoria și metodologia antrenamentului , ediția a IV a CNFPA, București

4. BOTA, C., (2000), Ergofiziologia, Editura Globus, București

5. BOTA, C., PREDESCU, B., (1997), Ergofiziologia, Antim Ivireanul, Rm. Vâlcea

6. DINA, L., (2012), Gimnastica artistică – Bazele antrenamentului, Editura SITECH, Craiova

7. DRAGNEA, A., (1984), Măsurarea și evaluarea în educația fizică și sport, Editura Sport-Turism, București

8. DRAGNEA, A., (1996), Antrenamentul Sportiv, Editura Didactică și Pedagogică, București

9. DRAGNEA, A., BOTA, A., (1999), Teoria activităților motrice, Editura Didactică și Pedagogică, București

10. DRAGNEA, A. și colab., (2000), Teoria educației fizice și sportului, Editura Cartea Școlii

11. GABRIEL, P., (2003), Sport Aerobic

12. GAGEA, A., (1999), Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport, Editura Fundației „România de mâine”, București

13. GRIGORE, V., (2001), Gimnastica artistică, Bazele Teoretice ale Antrenamentului Sportiv, Editura Semne, București

14. FEDERAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE GIMNASTICĂ, (2009), Aerobic gymnastics – Code of Points 2009-2012

15. FEDERAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE GIMNASTICĂ, (2007), Aerobic gymnastics tehnical manual

16. EPURAN, M., (1990), Modelarea conduitei sportive, Editura turism, București

17. EPURAN, M., (2001), Psihologia Sportului de Performanță :Teorie și practică, Editura Fest, București 2001

18. EPURAN, M., (2005), Metodologia cercetării acivităților corporale, Exerciții fizice-Sport-Fitness, Ediția a II a, Editura Fest, București

19. HIDI, I., DINA, L., CORLACI, I., (2011), Metodica dezvoltării fizice armonioase, Editura DISCOBOLUL, București

20. HOLDEVICI, I., (1993), Psihologia succesului, Editura Cerse

21. MACOVEI, S., (1999), Gimnastica Ritmică și suplețea, București, A.N.E.F.S.

22. NICU, A., (1993), Antrenamentul sportiv modern, Editura Stadion, București

23. NICULESCU, g., Gimnastica de bază/Curs în tehnologie IFR, Editura Fundației România de Mâine, București, 2012.

24. NICULESCU, M., (2002), Metodologia Cercetării Știintifice în educația fizică și sport, București

25. POPESCU, G., (1997), Studiul adaptării complexe, funcțională, energetică, motrică și psihologică în sportul aerobic și particularitățile pregătirii sportivilor de înalt nivel, Teza de doctorat, A.N.E.F.S. București

25. Popescu, G., (2003), Sport aerobic / Ghid tehnic. București, ANEFS

26. POPESCU, G., (2005), Impact aerobic, Editura Elisavaros, București

27. POPESCU, G., (2005), Îndrumar pentru examenul de licență, București

28. POPESCU, G., (2007), Ghidul Tehnic, Sport aerobic, Elemente de dificultate, Editura Elisavaros, București

29. POPESCU, G., (2006), Ghidul Tehnic al specialistului, Sisteme operaționale în învățarea elementelor de dificultate, manuscris, București

30. SANISLAV, M., (2002), Metodologia cercetării activitaților corporale, Editura Alma Mater Sibiu

31. SANISLAV, M., (2003) Metodica educației fizice și sportului, Editura Alma-Mater, Sibiu

32. SANISLAV, M., (2006), Metodica dezvoltarii calitațiilor motrice în lecția de educație fizică și sport, Editura Alma Mater, Sibiu

33. SANISLAV, M., (2003), Teoria educației fizice și sportului, Editura Alma Mater,Sibiu

34. SERGIEV, G., (2004), Sports Aerobics: Technique of Execution and Training Methods of Difficulty Elements, Published, ISBN, 9548017245, 9789548017244

35. Stoenescu, G., 2000. Gimnastica aerobică și sportul aerobic. București, Editura ISPE

36. STOENECU, G., (2000), Gimnastica și sportul aerobic, Editura ISPE, București

37. ȘERBĂNOIU, S., (2004), Metodica educației fizice, Cartea Universitară, București

38. TEODORESCU, Matei Silvia, (2001), Programare – planificarea în antrenamentul sportiv, Editura Semne, București

39. TUDOS, Șt., (2000), Criterii psihologice în fundamentarea și structura pregătirii sportive, Editura Paideia, București

40. VIERU, N., (1997), Manual de gimnastică sportivă, Editura Driada, București

41. WEINECK, J., (1983), Manuel d’entrenament sportif, Editura Vigot, Paris