Aspecte Privind Hidroizolarea Subsolurilor
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT]., Voiculescu M., Darie M., s.a. – “Clădiri” – vol. 3, Institutul de [NUME_REDACTAT], 1974
[NUME_REDACTAT], “Concepții, alcătuiri și tehnologii moderne de protejare hidrofugă a construcțiilor noi și existente”, București, 2012
Asanache H. – “Higrotermica clădirilor”, [NUME_REDACTAT] Rom, 1999.
[NUME_REDACTAT] figurilor
Lista tabelelor
PREFAȚĂ
1. CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE
1.1. Definitie
1.2. Importanta hidroizolarii subsolurilor
1.3. Evoluția din punct de vedere istoric a materialelor hidroizolante pentru subsoluri
1.4. Probleme de interactiune in mediul subteran urban intre apa subterana si constructiile ingineresti
1.4.1. Probleme legate de fluctuații ale nivelului apei
1.4.2. Probleme legate de lucrările de epuismente
1.4.3. Probleme de subsidenta
1.4.4. Probleme legate de cedarea pamanturilor colapsibile din cauza cresterii nivelului apei subterane 15
1.4.5. Influenta lucrarilor subterane asupra regimului apelor subterane
1.5. Reguli fundamentale necesar a fi respectate in realizarea hidroizolatiilor
1.6. Aspecte privind importanta patrunderii apei prin capilaritate
2. CAPITOLUL al II-lea – MATERIALE FOLOSITE PENTRU HIDROIZOLAREA SUBSOLURILOR
2.1. Membrane bituminoase
2.2. Membrane din HDPE (polietilenă înaltă densitate)
2.3. Membrane din cauciuc EPDM
2.4. Cimenturi speciale de impermeabilizare (cimenturi osmotice)
2.5. Produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici
3. CAPITOLUL al III-lea – STRUCTURA HIDROIZOLATIILOR SUBSOLURILOR IN FUNCȚIE DE APA DIN PĂMÂNT
3.1. Hidroizolații pentru protejarea subsolurilor împotriva umidității pământulu
3.1.1. Hidroizolațiile orizontale la pereți
3.1.2. Hidroizolații verticale la pereți
3.1.3. Hidroizolații la pardoseli
3.2. Hidroizolarea subsolurilor împotriva apei din pământ fără presiune hidrostatică
3.3. Hidroizolarea subsolurilor împotriva apei din pământ cu presiune hidrostatică
3.4. Protecția împotriva apei cu ajutorul drenurilor
4. CAPITOLUL al IV-lea – TEHNOLOGIA DE PUNERE IN OPERĂ A HIDROIZOLAȚIILOR SUBSOLURILOR
4.1. Tehnologia de punere in operă a membranelor bituminoase
4.1.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor bituminoase
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Echipamentul de lucru
Suprafața suport
Modalități de aplicare a membranelor bituminoase
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor bituminoase
4.1.2 Punerea in operă a unei membrane bituminoase pentru hidroizolarea unui subsol
4.2. Tehnologia de punere in operă a membranelor HDPE
4.2.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor izolatoare din HDPE
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de aplicare a membranelor HDPE
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor HDPE
4.2.2. Punerea in operă a unei membrane HDPE pentru protecția hidroizolației unui subsol
4.3. Tehnologia de punere in operă a membranelor din cauciuc EPDM
4.3.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor izolatoare din cauciuc EPDM
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de fixare a membranelor din cauciuc EPDM
4.3.2. Punerea in operă a unei membrane din cauciuc EPDM pentru hidroizolarea unui subsol
4.4. Tehnologia de punere în operă a cimenturilor speciale de impermeabilizare (cimenturi osmotice)
4.4.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea cimenturilor speciale de impermeabilizare
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de aplicare a cimenturilor special de impermeabilizare
Reguli în aplicarea cimenturilor speciale de impermeabilizare
4.4.2. Punerea in operă a unui material de tipul cimenturilor impermeabilizante
4.5. Tehnologia de punere în operă a produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici
4.5.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea produslore lichide, pe bază de polimeri poliuretanici – hidroizolație acrilică
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de aplicare a hidroizolației acrilice
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor acrilice
4.5.2. Punerea in operă a unei hidroizolații acrilice
5. CAPITOLUL al V-lea – DEGRADĂRI CAUZATE DE DEFECTE ALE HIDROIZOLAȚIILOR. REPARAREA ACESTORA
5.1. Exemple de degradări cauzate de defecte ale hidroizolațiilor subsolurilor
5.2. Exemplu de remediere a infiltrațiilor în subsolul unei clădiri, în vederea reasigurării funcționalității acestuia cu mortar de impermeabilizare
6. CAPITOLUL al VI-lea – CONCLUZII
Lista figurilor
Figura 1. 1 [NUME_REDACTAT] 1. 2 Bitum în stare naturală
Figura 1. 3 Hidroizolație realizată în sistem cuvă
Figura 1. 4 Realizarea hidroizolației
Figura 1. 5 Ascensiunea apei prin capilaritate
Figura 1. 6 Cristalizarea sărurilor
Figura 1. 7 Degradări ale tencuielii din cauza pătrunderii apei prin capilaritate
Figura 2. 1 Membrane bituminoase
Figura 2. 2 Membrană bituminoasă aditivată cu SBS
Figura 2. 3 Membrană din HDPE cu crampoane
Figura 2. 4 Membrană din HDPE așezată vertical pe pereții unui subsol
Figura 2. 5 Membrană din cauciuc EPDM
Figura 2. 6 Comparație intre membrane EPDM si materialele termoplastice
Figura 3. 1 Apa ce acționează asupra unei cladiri
Figura 3. 2 Hidroizolarea peretelui și pardoselii subsolului
Figura 3. 3 Hidroizolarea subsolului cu iluminare naturală
Figura 3. 4 Subsol cu iluminare naturala. Detalii de realizare a hidroizolației pereților și pardoselii
Figura 3. 5 Subsol cu iluminare naturală. Hidroizolarea pereților și pardoselii subsolului
Figura 3. 6 Hidroizolarea fundațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Figura 3. 7 Schema de încărcare a fundației cu presiunea apei subterane
Figura 3. 8 Detalii de realizare a hidroizolației fundațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Figura 3. 9 Scheme pentru amplasarea și protejarea hidroizolațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Figura 3. 10 Protecția împotriva apei cu ajutorul drenurilor
Figura 4. 1 Echipament de lucru pentru punerea în operă a membranelor bituminoase
Figura 4. 2 Șurub de fixare mecanică a hidroizolațiilor bituminoase
Figura 4. 3 Aplicarea rolelor de membrană bituminoasă
Figura 4. 4 Îndepartarea granulelor de pe fâșii tăiate de material
Figura 4. 5 Hidroizolație cu membrană bituminoasă
Figura 4. 6 Amorsarea suprafeței pentru aplicarea hidroizolației
Figura 4. 7 Aplicarea celui de-al doilea strat de hidroizolație
Figura 4. 8 Fixarea unei membrane HDPE prin clipsare
Figura 4. 9 Fixarea unei membrane HDPE cu ajutorul cuielor din oțel
Figura 4. 10 Dispunerea membranei HDPE cu crampoanele către perete
Figura 4. 11 Fixare mecanică a unei membrane din cauciuc EPDM
Figura 4. 12 Membrană hidroizolatoare din cauciuc EPDM
Figura 4. 13 Aplicare ciment de impermeabilizare cu echipament de pulverizare
Figura 4. 14 Aplicarea cu trafaletul a hidroizolației acrilice
Figura 5. 1 Degradarea de tip chimic a tencuielii
Figura 5. 2 Tencuială macroporoasă
Figura 5. 3 Deteriorarea tencuielii și zugrăvelii pe pereții subsolului
Figura 5. 4 Apariție vegetație parazită
Figura 5. 5 Apă în subsol cu nivel peste 5 cm
Figura 5. 6 Aplicare manuală a mortarului de impermeabilizare
Figura 5. 7 Rezultatul aplicării mortarului de impermeabilizare
Lista tabelelor
Tabel 2. 1 Proprietăți tehnnice ale unui produs de tipul “Membrană bitumminoasă aditivată”
Tabel 2. 2 Proprietăți tehnnice ale unui produs de tipul “Membrană din HDPE”
Tabel 2. 3 Proprietăți tehnice pentru un produs de tipul “Membrane din cauciuc EPDM”
Tabel 2. 4 Proprietăți tehnice pentru un impermeabilizant pulbere
Tabel 2. 5 Proprietăți tehnice pentru un produs de tipul “Membrană cimentoasă flexibilă”
Tabel 2. 6 Proprietăți tehnice pentru un produs de tip “Hidroizolatie acrilica”
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Aspecte privind hidroizolarea subsolurilor
[NUME_REDACTAT] figurilor
Lista tabelelor
PREFAȚĂ
1. CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE
1.1. Definitie
1.2. Importanta hidroizolarii subsolurilor
1.3. Evoluția din punct de vedere istoric a materialelor hidroizolante pentru subsoluri
1.4. Probleme de interactiune in mediul subteran urban intre apa subterana si constructiile ingineresti
1.4.1. Probleme legate de fluctuații ale nivelului apei
1.4.2. Probleme legate de lucrările de epuismente
1.4.3. Probleme de subsidenta
1.4.4. Probleme legate de cedarea pamanturilor colapsibile din cauza cresterii nivelului apei subterane 15
1.4.5. Influenta lucrarilor subterane asupra regimului apelor subterane
1.5. Reguli fundamentale necesar a fi respectate in realizarea hidroizolatiilor
1.6. Aspecte privind importanta patrunderii apei prin capilaritate
2. CAPITOLUL al II-lea – MATERIALE FOLOSITE PENTRU HIDROIZOLAREA SUBSOLURILOR
2.1. Membrane bituminoase
2.2. Membrane din HDPE (polietilenă înaltă densitate)
2.3. Membrane din cauciuc EPDM
2.4. Cimenturi speciale de impermeabilizare (cimenturi osmotice)
2.5. Produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici
3. CAPITOLUL al III-lea – STRUCTURA HIDROIZOLATIILOR SUBSOLURILOR IN FUNCȚIE DE APA DIN PĂMÂNT
3.1. Hidroizolații pentru protejarea subsolurilor împotriva umidității pământulu
3.1.1. Hidroizolațiile orizontale la pereți
3.1.2. Hidroizolații verticale la pereți
3.1.3. Hidroizolații la pardoseli
3.2. Hidroizolarea subsolurilor împotriva apei din pământ fără presiune hidrostatică
3.3. Hidroizolarea subsolurilor împotriva apei din pământ cu presiune hidrostatică
3.4. Protecția împotriva apei cu ajutorul drenurilor
4. CAPITOLUL al IV-lea – TEHNOLOGIA DE PUNERE IN OPERĂ A HIDROIZOLAȚIILOR SUBSOLURILOR
4.1. Tehnologia de punere in operă a membranelor bituminoase
4.1.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor bituminoase
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Echipamentul de lucru
Suprafața suport
Modalități de aplicare a membranelor bituminoase
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor bituminoase
4.1.2 Punerea in operă a unei membrane bituminoase pentru hidroizolarea unui subsol
4.2. Tehnologia de punere in operă a membranelor HDPE
4.2.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor izolatoare din HDPE
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de aplicare a membranelor HDPE
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor HDPE
4.2.2. Punerea in operă a unei membrane HDPE pentru protecția hidroizolației unui subsol
4.3. Tehnologia de punere in operă a membranelor din cauciuc EPDM
4.3.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor izolatoare din cauciuc EPDM
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de fixare a membranelor din cauciuc EPDM
4.3.2. Punerea in operă a unei membrane din cauciuc EPDM pentru hidroizolarea unui subsol
4.4. Tehnologia de punere în operă a cimenturilor speciale de impermeabilizare (cimenturi osmotice)
4.4.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea cimenturilor speciale de impermeabilizare
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de aplicare a cimenturilor special de impermeabilizare
Reguli în aplicarea cimenturilor speciale de impermeabilizare
4.4.2. Punerea in operă a unui material de tipul cimenturilor impermeabilizante
4.5. Tehnologia de punere în operă a produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici
4.5.1. Instrucțiuni de bază privind aplicarea produslore lichide, pe bază de polimeri poliuretanici – hidroizolație acrilică
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Suprafața suport
Modalități de aplicare a hidroizolației acrilice
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor acrilice
4.5.2. Punerea in operă a unei hidroizolații acrilice
5. CAPITOLUL al V-lea – DEGRADĂRI CAUZATE DE DEFECTE ALE HIDROIZOLAȚIILOR. REPARAREA ACESTORA
5.1. Exemple de degradări cauzate de defecte ale hidroizolațiilor subsolurilor
5.2. Exemplu de remediere a infiltrațiilor în subsolul unei clădiri, în vederea reasigurării funcționalității acestuia cu mortar de impermeabilizare
6. CAPITOLUL al VI-lea – CONCLUZII
Lista figurilor
Figura 1. 1 [NUME_REDACTAT] 1. 2 Bitum în stare naturală
Figura 1. 3 Hidroizolație realizată în sistem cuvă
Figura 1. 4 Realizarea hidroizolației
Figura 1. 5 Ascensiunea apei prin capilaritate
Figura 1. 6 Cristalizarea sărurilor
Figura 1. 7 Degradări ale tencuielii din cauza pătrunderii apei prin capilaritate
Figura 2. 1 Membrane bituminoase
Figura 2. 2 Membrană bituminoasă aditivată cu SBS
Figura 2. 3 Membrană din HDPE cu crampoane
Figura 2. 4 Membrană din HDPE așezată vertical pe pereții unui subsol
Figura 2. 5 Membrană din cauciuc EPDM
Figura 2. 6 Comparație intre membrane EPDM si materialele termoplastice
Figura 3. 1 Apa ce acționează asupra unei cladiri
Figura 3. 2 Hidroizolarea peretelui și pardoselii subsolului
Figura 3. 3 Hidroizolarea subsolului cu iluminare naturală
Figura 3. 4 Subsol cu iluminare naturala. Detalii de realizare a hidroizolației pereților și pardoselii
Figura 3. 5 Subsol cu iluminare naturală. Hidroizolarea pereților și pardoselii subsolului
Figura 3. 6 Hidroizolarea fundațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Figura 3. 7 Schema de încărcare a fundației cu presiunea apei subterane
Figura 3. 8 Detalii de realizare a hidroizolației fundațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Figura 3. 9 Scheme pentru amplasarea și protejarea hidroizolațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Figura 3. 10 Protecția împotriva apei cu ajutorul drenurilor
Figura 4. 1 Echipament de lucru pentru punerea în operă a membranelor bituminoase
Figura 4. 2 Șurub de fixare mecanică a hidroizolațiilor bituminoase
Figura 4. 3 Aplicarea rolelor de membrană bituminoasă
Figura 4. 4 Îndepartarea granulelor de pe fâșii tăiate de material
Figura 4. 5 Hidroizolație cu membrană bituminoasă
Figura 4. 6 Amorsarea suprafeței pentru aplicarea hidroizolației
Figura 4. 7 Aplicarea celui de-al doilea strat de hidroizolație
Figura 4. 8 Fixarea unei membrane HDPE prin clipsare
Figura 4. 9 Fixarea unei membrane HDPE cu ajutorul cuielor din oțel
Figura 4. 10 Dispunerea membranei HDPE cu crampoanele către perete
Figura 4. 11 Fixare mecanică a unei membrane din cauciuc EPDM
Figura 4. 12 Membrană hidroizolatoare din cauciuc EPDM
Figura 4. 13 Aplicare ciment de impermeabilizare cu echipament de pulverizare
Figura 4. 14 Aplicarea cu trafaletul a hidroizolației acrilice
Figura 5. 1 Degradarea de tip chimic a tencuielii
Figura 5. 2 Tencuială macroporoasă
Figura 5. 3 Deteriorarea tencuielii și zugrăvelii pe pereții subsolului
Figura 5. 4 Apariție vegetație parazită
Figura 5. 5 Apă în subsol cu nivel peste 5 cm
Figura 5. 6 Aplicare manuală a mortarului de impermeabilizare
Figura 5. 7 Rezultatul aplicării mortarului de impermeabilizare
Lista tabelelor
Tabel 2. 1 Proprietăți tehnnice ale unui produs de tipul “Membrană bitumminoasă aditivată”
Tabel 2. 2 Proprietăți tehnnice ale unui produs de tipul “Membrană din HDPE”
Tabel 2. 3 Proprietăți tehnice pentru un produs de tipul “Membrane din cauciuc EPDM”
Tabel 2. 4 Proprietăți tehnice pentru un impermeabilizant pulbere
Tabel 2. 5 Proprietăți tehnice pentru un produs de tipul “Membrană cimentoasă flexibilă”
Tabel 2. 6 Proprietăți tehnice pentru un produs de tip “Hidroizolatie acrilica”
PREFAȚĂ
CAPITOLUL I – ASPECTE GENERALE
[NUME_REDACTAT] este o structură etanșă, continuă și omogenă, de protecție a elementelor sau părților de construcție împotriva infiltrațiilor și/sau exfiltrațiilor apei și/sau a umidității naturale a mediului.
Hidroizolat sau impermeabil este o caracteristică a obiectelor care sunt relativ neafectate de apă sau rezistă la infiltrația de apă în anumite condiții. Astfel de obiecte pot fi folosite în medii umede sau sub apă până la anumite adâncimi.
Importanta hidroizolarii subsolurilor
Infiltrațiile apărute în subsolul neizolat sau hidroizolat necorespunzător se pot datora atât nivelului apelor freatice cât și precipitațiilor abundente; aceste infiltrații duc atat la disconfortul creat de prezența apei în subsol cât și de degradarea în timp a structurii cladirii.
În cazul neizolării sau al hidroizolării necorespunzătoare a fundațiilor, subsolurilor, parcărilor, bazinelor și podurilor, din cauza faptului că aceste tipuri de lucrări fac parte din categoria lucrărilor ascunse, intervenția ulterioară pentru remedierea problemelor apărute este pe cat de dificilă pe atât de costisitoare, iar în unele cazuri, imposibil de realizat, motiv pentru care este foarte important ca hidroizolarea să se realizeze în mod corespunzator încă de la început, pentru a evita problemele ce pot apărea ulterior.
Materialele de bază folosite pentru realizarea componentei structurale a infrastructurii (betonul, zidăria) sunt extrem de permeabile la acțiunea apei, spre exemplu pentru un beton obișnuit, admisibilitatea la apă este de 0.5 litri / m2, motiv pentru care apare necesitatea unor soluții care să asigure impermeabilitatea la apă.
Infiltrațiile de apă transformă subsolurile în spații inutile, nesănătoase, adesea inutilizabile. Pe lângă efectele sale distructive asupra elementelor structurale, penetrarea apei în interiorul structurilor subterane poate distruge finisaje, elemente de mobilier, echipamente, și poate restricționa sau chiar bloca desfășurarea activităților curente.
Lucrurile se pot agrava și mai mult dacă se produc avarii la instalațiile electrice, distrugeri de proprietate privată sau publică, conflicte juridice.
Costurile suplimentare aferente lucrărilor de remediere pot fi semnificative, cunoscându-se faptul că intervențiile la această categorie de lucrări, odată puse în exploatare, sunt costisitoare și în cele mai multe cazuri mult prea greu de realizat.
Infiltrațiile apar din cauza lipsei de concordanță dintre așteptările beneficiarilor și modul de comportare la eforturile generate de sarcinile statice și dinamice ale cladirii, la incărcarea laterală a solului și uneori la presiune hidrostatică.
Din aceste motive, aprecierea nivelului de performanță pe care trebuie să-l asigure structura subterană și implicit al sistemului hidroizolant, trebuie facută cu exigența sporită în scopul asigurării unei durabilități în timp, în strictă coordonare cu regimul de viata al cladirii.
Rolul hidroizolațiilor la structurile subterane este:
de a preveni pătrunderea apei în interiorul acestora,
de a proteja structura împotriva deteriorării,
de a crea o protectie de tip barieră împotriva penetrării contaminanților proveniți din sol cu efecte de degradare a elementelor structurale și de coroziune a armăturilor.
Ionii de clor, de sulf, acizii, pot duce prin acțiunea lor de reducerea pH-ului betonului sub valorile critice, la coroziunea armăturilor și, implicit, la degradări structurale greu de cuantificat și de remediat.
Hidroizolațiile au totodată rolul de:
a preveni formarea mucegaiului,
a preveni difuzia radonului, metanului și a altor gaze subterane, protejând astfel în mod implicit și sănătatea oamenilor.
Fără o abordare integrată în fiecare etapă de impelementare a unui sistem de hidroizolație, începând cu studiile privind natura solului, condițiile hidrografice, nivelul și natura apelor subterane, proiectare, execuție etc., factorii de risc asociați devin din ce in ce mai greu de controlat, mai ales că oricare dintre aceștia pot face ca un sistem de impermeabilizare să devină impropriu pentru un proiect anume, iar presupunerea că soluțiile care au funcționat într-o anumită situație pot fi aplicate automat și în situații aparent asemănătoare este eronată.
Evoluția din punct de vedere istoric a materialelor hidroizolante pentru subsoluri
De-a lungul timpului, modul de abordare în domeniul hidroizolațiilor structurilor subterane s-a modificat, ca urmare a mai multor factori, printre care:
progresele în dezvoltarea unor noi sisteme și produse pentru hidroizolația structurilor subterane,
faptul că există o cerere crescândă pentru construcții cu spații subterane cât mai generoase, cu mai multe niveluri de subsol, executate cel mai adesea în marile aglomerări urbane,
creșterea incidenței fenomenelor extreme, etc.
Bitumul este unul dintre cele mai vechi materiale de construcții cunoscute.
Bitumul natural a început să fie utilizat în constructii pentru hidroizolare în urmă cu aproximativ 3,5 mii de ani.
Primul material hidroizolant bituminos în rulouri a fost bine-cunoscutul ruberoid, care nu era o folie bituminoasa hidroizolantă obținută prin impregnarea și acoperirea cu mastic bituminos oxidat a unui strat suport, urmată de presărarea cu nisip.
Mai târziu, a apărut ruberoidul pentru confecționarea căruia în calitate de strat suport nu era folosit cartonul, care era foarte repede deteriorat de multiple bio-organisme, ci pânza de sticla. Un astfel de strat suport , în comparație cu cel de hârtie, prelungea durata de exploatare a materialelor de acoperire în rulouri.
Cea mai nouă tehnologie de fabricare a materialelor bitumate de acoperire în rulouri constă în utilizarea poliesterului în calitate de strat suport.
Materialele confecționate în baza unui astfel de start suport sunt foarte rezistente și durabile.
Dezvoltarea chimiei polimerilor a permis transformarea bitumului obișnuit într-un material viabil de constructii.
În ultimele două decenii, în construcții s-au făcut progrese tehnologice mari în domeniul materialelor de hidroizolare, incluzând sisteme de hidroizolare integrală cât și produse hidroizolante mai avansate
Noi materiale de membrane caută să depășească limitele vechilor materiale cum ar fi rășini poliuretanice, PVC și HDPE.
În general, noua tehnologie în membrane de hidroizolare se bazează pe materiale polimerice ce sunt extrem de aderente pentru a crea o barieră invizibilă in jurul exteriorului unei structuri.
În prezent, în țara noastra, sunt disponibile sisteme de hidroetanșare de mai multe tipuri:
membrane bituminoase, pe bază de bitum modificat cu polimeri, armate sau nearmate, cu îmbinare la cald sau la rece;
membrane din PVC (policlorură de vinil);
membrane din PP (polipropilenă); LPDE (polietilenă de joasă densitate);
membrane din HDPE (polietilenă înaltă densitate);
membrane din cauciuc EPDM etc.,
cimenturi speciale de impermeabilizare sub formă de pastă, aplicabile cu mistria, care, în amestec cu mortare, se aplică direct pe elementele de fundație, etanșând capilaritățile și microfisurile prin cristalizare și formând astfel o suprafață impermeabilă;
produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici, acrilici, care polimerizează după aplicare, în contact cu aerul, realizând astfel o peliculă etanșă, omogenă, flexibilă, foarte aderentă la suport, care preia jocurile elementelor de construcție pe care este aplicat etc.
Probleme de interactiune in mediul subteran urban intre apa subterana si constructiile ingineresti
Dintre posibilele interacțiuni dintre apa subterană si lucrările inginerești de infrastructură vor fi prezentate, pe scurt, urmatoarele aspecte:
probleme legate de fluctuatii ale nivelului apei;
probleme legate de lucrarile de epuismente;
probleme de subsidenta;
probleme legate de cedarea pamanturilor colapsibile din cauza cresterii nivelului apei subterane;
influenta lucrarilor subterane asupra regimului apelor subterane.
Probleme legate de fluctuații ale nivelului apei
Gradul mare de ocupare a subsolului din marile orașe și multiplicarea lucrărilor subterane face mediul urban foarte sensibil la pozitia nivelului liber al apei subterane, cu atât mai mult cu cât acesta este mai aproape de suprafața terenului.
Nivelul apei subterane poate fi afectat de lucrările de intervenție, cum ar fi: noi lucrări de pompare, oprirea unor pompări mai vechi, efectul de baraj al lucrărilor subterane.
Aceste variații au consecințe asupra concepției și comportării unor lucrări subterane, cum sunt parcarile subterane, subsolurile adânci, care nu sunt realizate în sistem cuvă etanșă, radiere, rezervoare subterane, etc. Nivelul piezometric poate fluctua și din cauza lucrărilor de irigații, a bazinelor de infiltrație sau a exploatărilor miniere abandonate.
Există și situații în care nivelul apei subterane crește fie din cauza opririi unor pompări din zone industriale acum abandonate, fie din cauza exfiltratiilor din rețelele de alimentare cu apă și / sau canalizare.
Această creștere afectează construcțiile subterane realizate în perioada în care nivelul era mai scăzut, dar și comportarea terenurilor sensibile la apă.
Probleme legate de lucrările de epuismente
Multiplicarea excavațiilor adânci pentru construirea de subsoluri, parkinguri sau a lucrărilor de infrastructura pentru comunicatii sau alte retele a dus la realizarea de multiple epuismente sau drenaje. Acestea pot fi, cel mai adesea, temporare, pe durata realizarii lucrarilor, dar pot fi si definitive pentru a impiedica, de exemplu, aparitia subpresiunilor.
Principalele probleme puse de lucrarile de epuismente si drenaj se refera la
debitele de epuizat si evacuat, precum si la
riscurile legate de efectele mecanice, cum ar fi
antrenarea hidrodinamica a particulelor fine,
ruperea hidraulica a bazei excavatiei,
tasari,
reducerea rezistentei pasive mobilizabile pe fisa lucrarilor de sustinere ingropate.
Lucrarile de epuismente pot provoca tasari in mai multe moduri:
prin antrenarea de particule fine din teren spre puturile sau filtrele aciculare folosite pentru coborarea nivelului apei subterane – aceasta duce la afanarea pamantului, la eroziune interna sau sufozie. Apoi, aceste fenomene pot duce la tasari ale terenului de sub cladirile adiacente;
prin pompari din excavatii deschise, provocand sufozie si eroziune interna, pierderi de material din taluze;
din consolidarea straturilor compresibile de pamanturi coezive sau nisipuri afanate ca urmare a cresterii efortului efectiv – prin expulzarea apei din pori rezulta o structura mai densa ca in tasari.
Probleme de subsidenta
Cauzele antropice ale surparii suprafetei terenului sunt multiple:
exploatari miniere,
infiltratii de apa locale sau
extragerea apei subterane.
In acest paragraf se trateaza problema subsidentei datorate extragerii apei subterane. Fenomenul de surpare a suprafetei terenului, din cauza lucrarilor de epuismente, este strans legat de interactiunea mecanica intre partea solida (particulele solide) si faza fluida (apa sau gazul sau petrolul).
Problemele de subsidenta au intrat in atentie relativ recent, dupa ce au fost constatate efectele grave ale pomparii intense a apei subterane pentru utilizari industriale sau agricole. In functie de natura straturilor din care se extrage apa, pomparea intensiva poate determina o pierdere a grosimii straturilor, care se traduce printr-o coborare a suprafetei terenului, cu consecinte non-neglijabile asupra patrimoniului construit.
Probleme legate de cedarea pamanturilor colapsibile din cauza cresterii nivelului apei subterane
Prabusirea loessurilor si pamanturilor loessoide, din cauza infiltratiilor de apa, poate pune probleme serioase, atat la constructiile existente, cat si celor noi.
Este evident ca activitatile umane, in special urbanizarea intensa, contribuie la multiplicarea surselor de umezire a acestor pamanturi:
lucrari de irigare,
conducte de alimentare cu apa sau canalizare deteriorate,
realimentare intentionata sau neintentionata a acviferelor,
blocarea curgerii naturale a apei subterane prin ecrane impermeabile,
ridicarea generala a nivelului apei subterane,
cresterea umiditatii din cauza urcarii prin capilaritate sau
pavarea suprafetei terenului.
In multe cazuri nivelul apei subterane creste datorita incetarii unor pompaje sau datorita irigatiilor sau realimentarii.
Influenta lucrarilor subterane asupra regimului apelor subterane
Subsolul urban este ocupat atat de pamanturi si apa subterana, cat si de o multitudine de tipuri de constructii subterane: tuneluri, retele de utilitati, parkinguri subterane sau alte subsoluri adanci, pereti de sustinere pentru excavatii adanci, fundatii de adancime etc.
Este inevitabil ca aceste elemente de natura diferita sa fie in interactiune si sa se influenteze unele pe alte in diferite moduri. O grupare posibila a efectelor de interactiune este urmatoarea:
interactiune apa – pamant;
interactiune pamant – lucrari subterane;
interactiune apa – lucrari subterane;
interactiune complexa teren – apa subterana – lucrari subterane.
De asemenea, din punct de vedere al interactiunii dintre apa subterana si lucrarile subterane se pot analiza ambele sensuri de influenta: apa subterana, care actioneaza si are efecte asupra lucrarilor subterane si invers, lucrarile subterane, care influenteaza curgerea, calitatea, parametrii apei subterane.
Influenta apei subterane asupra peretilor de sustinere a unei incinte se traduce, in primul rand, printr-o actiune ce trebuie luata in considerare la proiectare si apoi, prin modificarea conditiilor de comportare a masivului de pamant (drenata, nedrenata).
Prezenta apei subterane poate determina fenomene hidraulice, cum ar fi ruperea hidraulica a bazei excavatiei, antrenarea hidrodinamica a particulelor fine din zona bazei peretelui ingropat, alte forme de eroziune in masiv sau umflarea bazei excavatiei, din cauza cresterii umiditatii argilei contractile.
Modificarile nivelului apei subterane sau ale regimului de curgere al acesteia pot crea probleme in timpul executiei excavatiei.
Indirect, lucrarile de epuismente necesare realizarii in uscat a infrastructurii pot avea un impact asupra structurilor din zona de influenta a excavatiei, prin provocarea, in special, de tasari la suprafata terenului.
In sens invers, realizarea unei barari totale a acviferului, prin peretii ingropati incastrati in substratul impermeabil, determina o crestere locala sau de extindere mai mare a nivelului acviferului si modificari ale regimului de curgere subterana.
Reguli fundamentale necesar a fi respectate in realizarea hidroizolatiilor
Hidroizolația trebuie să fie protejată contra acțiunii temperaturii și a solicitărilor mecanice.
Sistemul de hidroizolații trebuie gândit ca un sistem cuvă, hidroizolația urmând a fi o rezolvare continuă pe toată infrastructura clădirii chiar și la rosturile de tasare, al străpungerii inslațiilor etc.
Dacă hidroizolația infrastructurii se corelează și cu exigența de impermeabilitate la acțiunea apei, a suprastructurii, atunci hidroizolația trebuie să "îmbrace" întreaga clădire. În această situație o atenție deosebită trebuie acordată etanșeizării zonelor de contact dintre două tipuri de hidroizolații.
Suprafetele suport pe care se va aplica hidroizolatia nu trebuie sa prezinte unghiuri mai mici de 90 ˚. Pentru a evita acest lucru se vor efectua lucrări de racordare de tip scafe sau "umpluturi", în zona intrândurilor
În zona unghiurilor drepte În zona intrandurilor
Aspecte privind importanta patrunderii apei prin capilaritate
Problema umidității din zidării datorata ascensiunii capilare a apei care provine din teren cât și de prezența infiltrațiilor, provoacă deteriorarea pereților și a clădirii în toată complexitatea sa, reducând astfel proprietatea de izolație termică a structurilor și a materialelor de construcție. Fenomenul se manifestează prin slaba aderență a vopselii, și, în cazurile mai grave, cu desprinderea – coșcovirea tencuielii.
În afară de aceasta, umiditatea din pereți contribuie la formarea de pete de sare pe suprafață, mucegai, și mirosuri neplăcute în interiorul locuințelor, creându-se astfel un microclimat ambiental dăunator și periculos pentru sănătate.
Stările cele mai evidente ale acestei probleme, duc la un scăzut nivel de trai a locuințelor și se manifestă în mod vizibil prin:
sfărâmarea suprafeței
afloriment de sare
mucegai și alge
desprinderea finisajului
degradarea și dezintegrarea tencuielilor
Umiditatea cauzată de condensul excesiv și penetrarea apelor meteorice reprezintă o problemă care poate fi definite “variabilă” pentru că este influențată direct de evenimentele meteorologice și atmosferice. În schimb, ascensiunea umidității pe capilaritate, reprezintă o problemă constantă în timp, având efecte cu impact mult mai ridicat pe cheltuielile economice și pe întreaga durata de viață a clădirii.
Fenomenul de capilaritate împinge apa în interiorul pereților.
La un anumit nivel apa se evaporă, dar sărurile se cristalizează sub tencuială și sub finisaj, provocând crăpături ale suprafeței în timp.
Pentru a măsura în mod precis nivelul de umiditate dintr-un perete se utilizează higrometrul.
Acest instrument permite măsurarea procentului de umiditate prin conductivitatea suporturilor pereților.
Absorbția capilară de umiditate, cunoscută de asemenea sub numele de umiditate de ascensiune, este produsă de contactul direct al părții inferioare a peretelui cu apa sau terenuri umede.
Gravitatea fenomenului de ascensiune pe capilaritate este legat și de dimensiunile porilor materialelor utilizate. Fenomenul este mult mai grav la materialele care prezintă pori de la 1 la 5 mm, cum ar fi de exemplu cărămizile și mortarul. În materialele cu pori de dimensiuni inferioare, apa, chiar dacă are posibilitatea de a ajunge la înălțimi mari, are o viteză de ascensiune mai puțin accentuată.
În cele din urmă, în fața materialelor care prezintă pori de dimensiuni care depășesc 100 mm, înălțimea de ascensiune este neglijabilă, deoarece depresiunea care se manifestă în interiorul porului este modestă. (Depresiunea este forța produsă de acțiunea pe capilaritate pentru care porii atrag apa în interiorul lor).
Forța pe capilaritate ar putea împinge apa în interiorul pereților până la înălțimi care depășesc zece metri. În general acest lucru nu se întâmplă, și nivelul de umiditate vizibil atestat este între 1 și 2 m, pentru că presiunea apei către partea de sus este contrastată de o altă forță, evaporarea apei.
Atunci când condițiile ambientale sunt constante, ascensiunea pe capilaritate atinge o valoare de echilibru care este legată de capacitatea materialului de a absorbi apa și de viteza cu care acesta însuși reușește să o elimine prin evaporare.
CAPITOLUL al II-lea – MATERIALE FOLOSITE PENTRU HIDROIZOLAREA SUBSOLURILOR
Hidroizolatiile folosite la fundatii si subsoluri se impart in patru grupe distincte: rigide, elastice, plastice si aplicate prin vopsire.
Hidroizolatiile rigide sunt alcatuite din tencuieli care, datorita componentei si dozajelor, se aplica pe fundatie prin sclivisire.
Hidroizolatiile elastice se executa la cald sau al rece, din straturi succesive de carton sau panza asfaltata, lipite si acoperite cu mastic bituminos.
Hidroizolatiile plastice sunt executate din masticuri bituminoase ce se aplica in mai multe reprize, cu grosimi de circa 2 mm fiecare, la final obtinandu-se un strat cuprins intre 6 si 10 mm.
Hidroizolatii pe baza de vopsea, fara solventi, se aplica numai pe elemente din beton si zidarie. De asemenea, se utilizeza si ca amorsa la izolatiile bituminoase.
În ultimele două decenii, în construcții s-au făcut progrese tehnologice mari în domeniul materialelor de hidroizolare, incluzând sisteme de hidroizolare integrală cât și produse hidroizolante mai avansate.
Noi materiale de membrane caută să depășească limitele vechilor materiale cum ar fi rășini poliuretanice, PVC și HDPE.
În general, noua tehnologie în membrane de hidroizolare se bazează pe materiale polimerice ce sunt extrem de aderente pentru a crea o barieră invizibilă in jurul exteriorului unei structuri.
În prezent, în țara noastra, sunt disponibile sisteme de hidroetanșare de mai multe tipuri:
membrane bituminoase, pe bază de bitum modificat cu polimeri, bitum oxidat, armate sau nearmate, cu îmbinare la cald sau la rece;
membrane din PVC (policlorură de vinil);
membrane din PP (polipropilenă); LPDE (polietilenă de joasă densitate);
membrane din HDPE (polietilenă înaltă densitate);
membrane din cauciuc EPDM etc.,
cimenturi speciale de impermeabilizare sub formă de pastă, aplicabile cu mistria, care, în amestec cu mortare, se aplică direct pe elementele de fundație, etanșând capilaritățile și microfisurile prin cristalizare și formând astfel o suprafață impermeabilă;
produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici, acrilici, care polimerizează după aplicare, în contact cu aerul, realizând astfel o peliculă etanșă, omogenă, flexibilă, foarte aderentă la suport, care preia jocurile elementelor de construcție pe care este aplicat etc.
Membrane bituminoase
Membranele bituminoase aditivate sunt “materiale compozite” care provin din combinarea a doua elemente principale:
mixtura bituminoasa: pe baza de bitum modificat cu polimeri termoplastici și
suportul (armatura): o tesatura din diverse materiale.
Cele doua componente conlucreaza foarte bine, bitumul oferind puterea sa impermeabilizanta in timp ce armatura asigura o repartizare uniforma a sarcinilor de incarcare si o rezistenta mecanica superioara.
Bitumul din compozitia membranelor este modificat cu polimeri pentru a corecta caracteristicile nedorite.
De exemplu, bitumul nemodificat:
este foarte sensibil la variatii de temperatura;
imbatraneste mult mai repede si isi pierde mult mai usor caracteristicile cand este expus la caldura si raze UV;
este fragil la temperaturi scazute
Pentru a selecta polimerul optim se iau in considerare o serie de caracteristici, precum cea ca polimerul trebuie sa fie compatibil cu bitumul pentru a evita separarea compusilor si pentru a obtine o mixtura omogena.
Doi dintre polimerii care indeplinesc aceste cerinte sunt:
polipropilena atactica (APP) si
cauciucul stiren-butadien-stiren (SBS).
Amandoi modifica caracteristicile bitumului conducand la un punct de imbatranire mai ridicat si o mai buna flexibilitate la rece.
Caracteristici tehnice ale unui produs de tipul “Membrană bituminoasă aditivată”
[NUME_REDACTAT] de mai jos fac referire la membrane pe baza de bitum distilat modificat cu polimeri plastomeri (APP), având o armătură compozită, formată din împâslitură de poliester (P) armată cu fibre de sticlă răsucite, dispuse longitudinal sau in rețea (P), respectiv o împâslitură de fibră de sticlă armată longitudinal (V).
Compoziția modificată a membranei oferă proprietăți excelente împotriva îmbătrânirii, elasticitate, flexibilitate la rece, durabilitate.
Aceste tipuri de membrane au proprietăți mecanice deosebite datorită naturii poliesterice a armăturii si a rețelei de armare a acesteia.
Membranele oferă foarte bună stabilitate dimensională, fiind folosite ca strat de bază sau strat final în lucrările bi- sau multistrat (V + PA sau P+ VA).
Membranele se livrează cu finisaj superior de granule minerale, acest finisaj avand rolul de a proteja membrana de razele UV conferind totodată si un aspect estetic aplicației.
Membrana este prevăzută cu margine de suprapunere laterală de 10 cm.
Membranele de acest gen sunt fabricate cu finisaj de nisip pe fața superioară.
Partea inferioară a membranelor este protejată cu o folie de polietilenă termofuzibilă, care previne lipirea materialului când este rulat si se topeste în timpul termosudării cu flacără.
Temperatura corespunzătoare aplicării se poate controla, urmărind dispariția marcajului stanțat în relief (gofratura) de pe suprafața de asezare a membranei.
Încălzirea membranei peste temperatura de topire optimă poate provoca modificări în structura materialului.
Domenii de utilizare pot fi:
lucrări de complexitate usoară,
acoperisuri plane pe structură de beton,
fundații,
subsoluri,
demisoluri, etc.
Proprietati tehnice
Tabel 2. 1 Proprietăți tehnnice ale unui produs de tipul “Membrană bitumminoasă aditivată”
Membrane din HDPE (polietilenă înaltă densitate)
Membranele HDPE sunt realizate din polietilenă de înaltă densitate și au în compoziție polietilenă în proporție de aproximativ 97.5%, negru de fum 2.5% și alți stabilizatori, cum ar fi cei care îi conferă protecție la UV, rezistență la îmbătrânire, antioxidanți.
Membranele din HDPE cu crampoane:
asigură protecția mecanică a hidroizolației în cazul pereților subsolului în contact cu pământul,
asigura devierea rapidă a apelor, sporind astfel eficiența hidroizolației.
in cazul terenurilor în pante, asigură eliminarea rapidă a apelor de infiltrație.
in cazul fundațiilor este un material ideal pentru realizarea hidroizolației împotriva umidității solului.
așezat deasupra stratului de pietriș se poate turna beton direct pe el.
in cazul clădirilor vechi cu hidroizolație deteriorata, introdus pe lângă peretele fundației, reduce umezirea peretelui, asigurând aerisirea pe partea exterioară a acestuia.
Caracteristici tehnice ale unui produs de tipul “Membrana din HDPE”
[NUME_REDACTAT] tehnice prezentate in cele ce urmeaza fac referire la o membranele de polietilena extrudata de inalta densitate (HDPE), cu o inchidere mecanica laterala prin clipsare.
Acest tip de membrane reprezinta solutia ideala pentru protectia peretilor ingropati si a fundatiilor deja impermeabilizate, fiind de asemenea o bariera impotriva radacinilor.
Datorita compozitiilor chimice, aceste membrane sunt imune la atacurile agentilor chimici naturali prezenti in pamant si in materialele de constructii.
Datorita geometriei lor tip fagure, aceste tipuri de membrane prezinta bune caracteristici fonoizolatoare.
Accesorii ce insotesc aceste tipuri de membrane pot fi:
Cuie pentru fixare în beton a membranei cu crampoane
Plăcile așezate vertical pe peretele subsolului necesită fixare cu ajutorul cuielor speciale pentru beton.
Căpăcelul intră în crampoanele plăcii; prin căpăcel, cuiul fixează placa fără să o rupă.
Placa se fixează la 25 cm deasupra hidroizolației.
Domenii de utilizare pot fi:
Pereti ingropati
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] rezervoarelor
Impermeabilizarea depozitelor de materiale periculoase sau nepericuloase, etc
Proprietati tehnice
Tabel 2. 2 Proprietăți tehnnice ale unui produs de tipul “Membrană din HDPE”
Membrane din cauciuc EPDM
EPDM (Etilen-Propilen-Dien-Monomer) este o membrana monostrat sintetic 100% vulcanizat in folii EPDM de diferite grosimi, stabila din punct de vedere chimic cu rezistenta la UV si Ozone practic nelimitata.
De acum 50 de ani de cand a fost instalata prima membrana din cauciuc EPDM, miliarde de metri patrati au fost instalati in intreaga lume pentru diverse aplicatii de la peretii subsolurilor, acop erisuri terasa pana la bazine pentru stocarea apei.
Membrane instalate acum cinci decenii sunt analizate anual de catre producatori, constatandu-se ca performantele mecanice nu impun inlocuirea lor . Nici o alta membrana de hidroizolatii nu a reusit sa se apropie sau sa egaleze exigentele privind longevitatea, motiv pentru care utilizarea EPDM-ului creste exponential in fiecare an.
Elongatia exceptionala de peste 300% este de asemenea un parametru ce confera EPDM-ului avantajul de a prelua tensiunile mecanice asa cum nici un alt material nu o poate face.
Hidroizolatiile EPDM sunt sisteme flexibile capabile sa absoarba modificarile dimensionale ale suportului pe care au fost aplicate, modificari generate de vicii constructive, tasari inegale sau alunecari de teren.
Sistemele de hidroizolatii cu membrana EPDM pot fi utilizate si instalate in orice tip de conditii climatice, pastrandusi flexibilitate pana la temperature de -40ºC.
Membranele din cauciuc EPDM:
Au rezistente la temperaturi -45ºC la 130ºC
Nu contin clor, plastifianti, halogeni si metale grele
Au rezistente la ozon si radiatii UV
Buna rezistenta chimica
Sunt agrementare pentru apa potabila, nu contin talc
Au rezistente la penetrarea radacinilor
Caracteristici tehnice ale unui produs de tipul “Membrane din cauciuc EPDM”
[NUME_REDACTAT] prezentate in cele ce urmeaza vor face referire la membranele hidroizolatoare de tipul unor folii elastice ecologice realizate din cauciuc EPDM.
Realizarea membranelor la dimensiunile necesare se face prin vulcanizare și presare la temperatura de 180°C, în ateliere specializate sau la locul punerii în operă în cazul dimensiunilor mari.
Punerea în operă a membranei, în cazul acoperișurilor în funcție de tipul acestora, se poate face în mai multe moduri și anume: lipire de suport cu adezivi poliuretanici, sub sarcină (acoperire cu pietriș, dale etc.), fixare mecanica fără străpungerea membranei (în cazul în care se face și termoizolație). În cazul lacurilor, rezervoarelor sau subsolurilor, membrana se întinde pe suprafața gropii iar marginile acesteia se fixează prin îngropare sau cu ajutorul dalelor sau pietrelor ornamentale.
Domenii de utilizare pot fi:
realizarea impermeabilizărilor la peretii subsolurilor
realizarea impermeabilizărilor la rezervoare de acumulare a apelor reziduale rezultate din diferite procese tehnologice de fabricație,
realizarea impermeabilizărilor la lacuri ornamentale,
realizarea impermeabilizărilor la bazine de înot,
realizarea impermeabilizărilor la bazine piscicole,
realizarea impermeabilizărilor la gropi de gunoi ecologice pentru deșeuri menajere sau industriale,
acoperirea gropilor de gunoi care se închid,
tunele,
canale,
acoperișuri noi sau vechi,
terase-gradină.
Proprietati tehnice
Tabel 2. 3 Proprietăți tehnice pentru un produs de tipul “Membrane din cauciuc EPDM”
Cimenturi speciale de impermeabilizare (cimenturi osmotice)
Tratarea betonului sau a caramidei cu cimenturi osmotice ofera acestora o protectie si o impermeabilizare de durata.
Aceste produse se compun din cimenturi speciale, nisipuri cuartoase cu granulometrie optima si diversi aditivi.
Efectul de impermeabilizare al produselor, cu actiune la nivel capilar, este realizat prin activarea substantelor chimice care patrund in capilarele betonului datorita presiunii osmotice a apei. Aici, substantele chimice componente intra in reactie cu compusii activi din beton, formand legaturi chimice care duc la inchiderea capilarelor si a fisurilor capilare. Ca urmare a reactiei, apa nu mai se deplaseaza prin stratul creat, acesta ramanand insa permeabil la trecerea vaporilor.
Un tratament cu asemenea produse poate asigura o penetrare a cristalelor de până la 30 cm în masa betonului, cu condiția să nu se întâlnească zone segregate unde consumul de reactivi este foarte mare.
Caracterul permanent al tratamentului cu cimenturi osmotice este dat de faptul că tratamentul nu este pelicular ci face parte integrantă din masa betonului.
Formațiunile cristaline, rezultate in urma impermeabilizarii sunt foarte rezistente la presiuni mari de apă, pe orice față a elementului de beton tratat, precum și la acțiunea multor substanțe chimice agresive.
Avantajele utilizarii cimenturilor osmotice sunt:
nu au nevoie de suport uscat, dimpotrivă, trebuie să fie umed;
nu necesită pregătiri costisitoare la pregătirea suprafeței in vederea aplicarii;
nu este nevoie de vreme uscată la aplicare;
nu trebuie protejat la acoperiri cu pământ, montarea armăturilor, a plasei de protecție sau a altor materiale;
nu are nevoie de tratări speciale la îmbinări, petreceri, colțuri, muchii;
este un sistem mai rapid decât alte metode;
poate fi aplicat pe orice față a elementului de beton.
Caracteristici tehnice ale unor produse de impermeabilizare
[NUME_REDACTAT] tipuri de produse de impermeabilizare sunt:
1. Produsul care se gaseste sub forma unei pulbere gri care se amestecă cu apă și se folosește la construcții de beton, într-un singur strat, sau două straturi. Acest tip de produs conține cele mai multe produse chimice active din aceasta gama de produse si este destinat etanșarii rosturilor nepermanente la construcții, reparații fisuri, segregări, etc.
2. Produsul care se foloseste ca strat urmator, peste primul produs.
Acesta tip de produs suplimentar:
produce o suprafață mai rezistentă,
ajută la maturarea stratului din primul produs peste care se aplică si
se poate folosi ca alternativă la izolații hidrofuge cu bitum și carton asfaltat la elemente de beton.
3. Produsul care se gaseste sub forma de pulbere cenușie, care în amestec cu apa creează un material destinat stoparii infiltratiilor de apa. Acesta
oprește apa ce se infiltrează în câteva secunde,
se folosește la plombarea ancorajelor de cofraj,
se folosește la segregărilor, etc.
Pentru impermeabilizări, se folosește împreună cu primul produs mentionat.
4. Al patrulea produs este o pulbere cenușie ce conține o cantitate sporită de aditivi necesari impermeabilizării întregii mase de beton sau mortar preparat.
Acesta se adauga în proporție de 2,00% până la maxim 5,00% față de cantitatea de ciment.
Acest tip de produs se utilizează în cazul în care se dorește obținerea unui beton sau a unui mortar impermeabil după întărire și post tratament, fără a necesita alte operații.
5. Acest ultim produs, o membrane cimentoasa flexibila, este un produs cimentos pe bază de polimeri, care se utilizează la etanșarea rosturilor permanente sau a fisurilor care lucrează la construcții cu probleme.
Datorită caracteristicilor materialului cimentos ce se folosește la obținerea acestei membrane, pe lângă aderența deosebită la suporturi umede generează și un
proces de cristalizare în suportul pe care îl acoperă conducând în final la impermeabilizarea zonei și etanșarea elastică a rostului.
Membrana cimentoasa flexibila este un produs din doua componente .
Componenta lichida este un amestec de produsi acrilici – latex de calitate superioara alese astfel încât sa asigure flexibilitatea si elasticitatea pe o plaja mare de temperaturi.
Componenta pulverulenta este un amestec cimentos cu aditivi speciali, ales astfel ca produsul final MCF sa fie usor de aplicat si nelipicios. Compusul cimentos actioneaza pe de o parte ca filer relativ ieftin si de asemenea este catalizatorul reactiilor chimice ce duc la rezultatul final.
Domenii de utilizare pot fi:
realizarea impermeabilizarii rosturilor,
realizarea impermeabilizarii subsolurilor,
realizarea impermeabilizarii fundatiilor,
realizarea impermeabilizarii tunelurilor,
realizarea impermeabilizarii parcarilor subterane,
realizarea impermeabilizarii piscinelor, etc
Betonul tratat este etanș la acțiunea apei sau a altor lichide, din orice direcție.
Proprietati tehnice
Tabel 2. 4 Proprietăți tehnice pentru un impermeabilizant pulbere
Tabel 2. 5 Proprietăți tehnice pentru un produs de tipul “Membrană cimentoasă flexibilă”
Produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici
Hidroizolatia lichida este o componenta poliuretanica fluida, de o vascozitate redusa, care se intareste la contactul cu umiditatea din atmosfera.
Aceasta produce o membrana foarte elastica, cu o puternica aderenta la multe tipuri de suprafete. Contine o mica cantitate de solvent, prin urmare nu mai necesita diluare.
Produsul este pe baza de rasina poliuretanica elastomera hidrofoba pura, plus filtre anorganice speciale care se regasesc in excelentele rezultate mecanice, chimice, termice si in proprietatile de rezistenta UV si la elementele naturii
Principalele tipuri de hidroizolatii poliuretanice sunt:
Hidroizolatie poliuretanica lichida
Sistemele de hidroizolatii din rasini poliuretanice lichide sunt produse profesionale create din rasini poliuretanice in amestec cu izocianati pentru hidroizolarea suprafetelor suport pe termen foarte lung.
Sistemele de hidroizolatii poliuretanice se aplica pe diferite suprafete suport formand o pelicula continua foarte rezistenta si sigileaza perfect suprafetele unde sunt aplicate.
Hidroizolatii epoxidice
Hidroizolatiile epoxidice sunt produse profesionale pe baza de rasini epoxidice, pigmenti si aditivi speciali, ce reticuleaza cu intaritori epoxidici.
Hidroizolatiile epoxidice au o aderenta foarte ridicata pe suprafetele aplicate, rezistenta si stabilitate deosebita in medii agresive sau acide, rezistenta la variatii mari de temperatura, rezistenta la uzura si abraziune, rezistenta la trafic etc.
Hidroizolatiile epoxidice profesionale se aplica pe diferite suprafete suport formand o pelicula continua foarte rezistenta si sigileaza perfect suprafetele unde sunt aplicate.
Hidroizolatii cu poliuree
Poliureea este un produs bicomponent pentru uz profesional avand o rezistenta ridicata la rupere, este foarte flexibila si foarte rezistenta la agenti chimici, fiind recomandata pentru impermeabilizarea suprafetelor mari sau mici a constructiilor sau structurilor noi sau vechi.
Poliureea are o aderenta excelenta la suprafetele suport avand un timp de intarire foarte mic, formand o pelicula continua contiinua si foarte flexibila.
Poliureea are urmatoarele avantaje:
impermeabilizare rapida (se intareste in 2-3 minute),
nu contine solventi,
este foarte rezistenta la intindere si rupere,
sigileaza perfect gaurile si fisurile,
nu aduce incarcatura suplimentara pe constructii sau structuri etc.
Poliureea se aplica numai cu aparate profesionale de pulverizare la temperatura ridicata.
Hidroizolatii cu spuma poliuretanica
Spuma poliuretanica este un produs bicomponent, lichid, care dupa aplicare isi mareste volumul de peste 30 de ori.
Spuma poliuretanica rigida se poate aplica prin pulverizare, folosind doar echipamente special concepute pentru izolarea in situ.
Spuma poliuretanica, cat si sistemele poliureice sunt sisteme bicomponente compuse din izocianat si polioli. Aceste doua componente sunt amestecate prin reactor care incalzeste cele doua componente separat, pana la pistolul de pulverizare.
Spuma poliuretanica pulverizata si supasa la diferite forme de testare s-a dovedit a fi foarte rezistenta in timp, avand un cost redus, se aplica rapid, are rezistenta ridicata la trafic pietonal, etansare perfecta din punct de vedere fonic, hidro si termic pe suprafata aplicata.
Hidroizolatie acrilica
Membrana lichida acrilica pentru hidroizolatie este un produs monocomponent pe baza de polimeri acrilici in dispersie apoasa care prezinta caracteristici superioare pentru beton, bitum sau carton bituminos, lemn, metal etc.
Membrana lichida acrilica pentru hidroizolatie este un produs omogen, cu o consistenta pastoasa, solubila in apa, de culoare alba, gri sau alte culori la cerere.
Membrana hidroizolanta, pusa in opera prezinta o buna flexibilitate, are aspect lucios si este stabila la intemperii.
Avantaje hidroizolatiilor poliuretanice sunt:
Excelenta aderare pe toata suprafata si hidroizolarea punct cu punct.
Exista ,daca sunt necesare grunduri pentru orice suprafata.
Rezistenta excelenta la UV in cazul stratului de culoare alba.
Excelenta reflexie a luminii solare(pentru culoarea alba)
Membrana hidroizolanta elastica si continua,fara suprapuneri si rosturi.
Permitivitate la vaporii de apa.
Rezistenta la hidroliza si la microorganisme-poate fi aplicat pe suprafete unde stagneaza apa.
Capacitatea de a asigura puntea peste grapaturi(crak bridging) pana la 2 mm chiar si la -10 grade celsius.
Rezistenta chimica si la abraziune.
Elasticitate exceptionala.
Posibilitatie de interventie si repara directa fara costuri considerabile.
Hidroizolatiile poliuretanice sunt recomandate pentru: acoperisuri, suprafete din beton, tabla veche, tabla zincata, suprafete din lemn, terase, balcoane, garaje, camere frigorifice, bazine, piscine, rezervoare, carton bituminos, fose septice, confectii metalice, conducte de apa, magistrale de gaze si hidrocarburi, fundatii, subsoluri etc.
Caracteristici tehnice pentru un produs de tip “Hidroizolatie acrilica”
[NUME_REDACTAT] ce urmeaza a fi prezentate fac referire la un produs de tipul “hidroizolatie acrilica” ce se prezinta ca o masa pastoasa alba, realizata din microgranule, plastifiant si o rasina sintetica in dispersie apoasa.
Produsul este fabricat din materii prime pure, fara reziduuri toxice sau deseuri industriale.
Acest produs este unul ecologic, netoxic, neinflamabil, fara miros, protejat de agenti de conservare.
Suporturile recomandate pentru acest tip de produs sunt toate suprafatele, pe suporturi rezistente, dure. Suportul trebuie sa fie curat si uscat, rezistent. In cazul suporturilor pe baza de lianti de ciment trebuie respectat timpul de uscare si intarire a acestuia, de 3 pana Ia 4 saptamani.
Suporturi nerecomandate: suporturi cu umiditate permanenta sau igrasie. In acest caz, prima masura este inlaturarea acesrora si a cauzelor lor. Dupa ce cauza a fost eliminata si suportul este uscat, se poateaplica aceasta hidroizolatie.
Principalele avantaje ale acestei hidroizolatii sunt:
Este un produs ce prezintasiguranta in exploatare,
Este usor de aplicat.
Este un produs cu aderenta deosebita la suport, cu o buna putere de acoperire si un timp de uscare convenabil.
Pelicula de hidroizolatie acrilica este flexibila, mata,
Lasa peretele sa respire,
Este impermeabilă la apă,
Este rezistentă la cicluri termice și umezeală.
Domenii de utilizare pot fi:
hidroizolarea substraturilor,
hidroizolarea pardoselilor băilor și teraselor,
hidroizolarea subsolurilor,
hidroizolarea fundațiilor,
hidroizolarea acoperișurilor și pentru diverse reparații.
Proprietati tehnice
Tabel 2. 6 Proprietăți tehnice pentru un produs de tip “Hidroizolatie acrilica”
CAPITOLUL al III-lea – STRUCTURA HIDROIZOLATIILOR SUBSOLURILOR IN FUNCȚIE DE APA DIN PĂMÂNT
Apa acționează sub trei forme asupra fundațiilor și subsolurilor clădirilor, și anume:
umiditatea pământului – este constituită din
apa reținută în jurul particulelor de pămînt,
apa din pori și canale capilare;
apa fără presiune hidrostatică – provine din:
precipitațiile atmosferice sau procese tehnologice. Aceste ape de infiltrațe se scurg liber pe suprafața elementelor de construcție, fără a crea, în mod practic, o presiune hidrostatică;
apa cu presiune hidrostatică – e constituită din
pînzele de apă subterană sau din
apa înmagazinată în bazine, rezervoare și canale.
Izolațiile hidrofuge la fundații sunt alcătuite din mai multe straturi cu roluri disticnte, și anume:
suportul hidroizolației – alcătuit dintr-o tencuială drișcuită, din mortar de ciment și nisip.
hidroizolația propriu – zisă – se alcătuiește în funcție de materialele și procedeele de execuție prevăzute în proiect
protecția hidroizolației are rolul de a asigura izolația în cazul acțiunilor mecanice ce pot apărea în timpul execuției sau exploatării construcției. Stratul de protective poate fi alcătuit din:
o tencuială de ciment
un perete de cărămidă (7,5 cm sau 12 cm)
un perete din beton (10 cm sau 12 cm)
Hidroizolații pentru protejarea subsolurilor împotriva umidității pământului
Hidroizolațiile contra umidității terenului protejează fundațiile impotriva pătrunderii apei în pământ, prin absorbție capilară.
Hidroizolațiile contra umiditățiii pământului cuprind:
hidroizolația orizontală și verticală la pereți
hidroizolația la pardoseli
Hidroizolațiile orizontale la pereți.
La clădirile cu subsol, la pereți se aplică hidroizolațiile orizontale, la două nivele diferite.
Hidroizolația de la nivelul inferior se efectuează între fundații și pereții subsolului, iar cea de la nivelul superior se execută numai la fundații exterioare, fiind amplasat la cel puțin 30 cm peste nivelul trotuarului.
Hidroizolații verticale la pereți
Peretele exterior al subsolului se protejează hidrofug pe toată înălțimea, asigurându-se continuitatea cu cele două hidroizolații orizontale. Partea de deasupra trotuarului, hidroizolația la soclu, se execută din materiale elastice protejate cu mortare impermeabile. Hidroizolația sub nivelul trotuarului se face cu materiale elastice, fiind protejată, împotriva deteriorărilor, de un perete din zidărie de cărămidă.
Execuția peretelui de protecție se poate realiza înainte sau după realizarea peretelui subsolului. Alegerea uneia din variante se face funcție de stabilitatea pereților săpăturii. Dacă, spre exemplu, se execută mai întâi peretele de protecție și după aceea peretele de rezistență al subsolului, realizarea hidroizolației verticale are următoarele faze:
turnarea fundației;
execuția peretelui de protecție al hidroizolației;
execuția stratului-suport din mortar de ciment pe peretele de protecție, fundație și scafă de racordare între ele;
aplicarea hidroizolației verticale pe perete și a celei orizontale pe fundație, în cadrul aceleiași operații;
execuția peretelui de rezistență până la centura planșeului, peste subsol;
execuția hidroizolației orizontale superioare;
continuarea execuției hidroizolației verticale până la 20 cm sub nivelul finit al trotuarului;
racordarea hidroizolațiilor vertical executate în cele 2 etape.
Hidroizolații la pardoseli
Pardoselile se protejează contra umidității pământului în funcție de destinația încăperilor.
La încăperile a căror destinație este puțin influențată de acțiunea umidității, sub stratul-suport al pardoselii se prevede un strat de rupere a capilarității. Peste acest strat, după nivelare și compactare, se așterne un strat de separare din carton bitumat sau de hârtie groasă de ambalaj.
În cazul încăperilor a căror destinație este influențată de acțiunea umidității, se impune executarea unei hidroizolații elastice sub pardoseală.
Hidroizolația orizontală se realizează din două straturi de carton asfaltat între trei straturi de bitum, așezate pe un strat-suport din beton simplu. Hidroizolația din pardoseală se racordează cu cea orizontală a peretelui. Stratul suport al pardoselii se va arma local, de-a lungul pereților, pentru a preveni eventualele fisurări cauzate de tasări.
Hidroizolarea subsolurilor împotriva apei din pământ fără presiune hidrostatică
Apa fără presiune hidrostatică provine din infiltrația apelor meteorice (din ploi sau din topirea zăpezilor) ori a celor industriale care, în deplasarea lor, se scurg liber pe suprafața elementelor de construcție și nu crează practic o presiune hidrostatică.
Cladirile la care se execută acest tip de hidroizolații sunt:
posturile de transformare,
casele de pompe,
căminele pentru vane,
tunelurile,
subsolurile clădirilor.
În cazul subsolurilor care pot fi concepute cu iluminare naturală, sub nivelul apei subterane, sau cu iluminare naturală prin curte de lumină, hidroizolațiile radierelor, pereților și planșeelor, situate sub nivelul terenului, se execută în funcție de natura pământului unde este amplasată construcția.
Spre exemplu în terenuri cu permeabilitate redusă (argile) unde este posibilă formarea unor zone de apă ce stagnează, hidroizolația se execută din 3 straturi de pânză bitumată și un strat de carton bitumat, între 5 straturi de masă bitumata.
Protecția hidroizolației verticale se realizează cu pereți din zidărie, localizând efectul unor mișcări ale pământului în jurul construcției.
Planșeele construcțiilor subterane au hidroizolația racordată prin suprapunere peste cea verticală a pereților, pe o lățime de 30 cm. Hidroizolața acestor planșee se acoperă cu un strat de protecție din beton slab armat. Stratul de pământ care acoperă aceste planșee subterane trebuie să aibă o grosime minimă, pentru a proteja hidroizolația de acțiunea agenților climatici (îngheț).
Figura 3. 3 Hidroizolarea subsolului cu iluminare naturală
Hidroizolarea subsolurilor împotriva apei din pământ cu presiune hidrostatică
Necesitatea acestui tip de hidroizolații apare la construcții situate sub nivelul apelor subterane, cum ar fi:
subsolurile clădirilor,
bazine,
rezervoare.
Subpresiunea apei din teren va tinde să ridice construcția, diminuând presiunea exercitată de construcție pe terenul de fundare.
Subpresiunea apei crește odată cu adâncimea și nu depinde de volumul de apă ce înconjoară construcția.
Cuva, sistemul etanș unitar, trebuie să fie asigurată împotriva efectului mecanic al presiunii apelor.
Radierul-cuvă trebuie calculat la acțiunea subpresiunii. Numărul de straturi ale hidroizolației este în funcție de subpresiunea apei.
Acest tip de hidroizolații se aplică ,de obicei, pe fața construcției dinspre care se exercită presiunea hidrostatică. În funcție de partea elementului de construcție pe care se aplică hidroizolația, se disting următoarele situații:
hidroizolații aplicate la exteriorul construcției – caz în care presiunea hidrostatică solicită direct sistemul de rezistență al clădirii;
hidroizolația aplicată în interiorul construcției, acțiunea apei exercitându-se dinspre exterior înspre interior – în care cuva de protecție a hidroizolației trebuie executată din beton armat și ancorată în sistemul de rezistență al clădirii. Eforturile sunt transmise sistemului de rezistență, prin încastrările cuvei;
hidroizolația aplicată în interiorul construcției, acțiunea apei exercitându-se dinspre interior înspre exterior (bazine, rezervoare). Eforturile din presiunea apei sunt transmise sistemului de rezistență prin presarea cuvei. Contra presiunii hidrostatice se realizează hidroizolații elastic combinate cu izolații metalice sau mortare impermeabile. Mortarele impermeabile se vor utiliza, de exemplu, la rezervoarele de beton armat, în cazul în care nu se poate asigura presarea minimă a hidroizolației bitumate prin măsuri obișnuite de execuție.
Figura 3. 7 Schema de încărcare a fundației cu presiunea apei subterane
Figura 3. 8 Detalii de realizare a hidroizolației fundațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Figura 3. 9 Scheme pentru amplasarea și protejarea hidroizolațiilor împotriva apei cu presiune hidrostatică
Protecția împotriva apei cu ajutorul drenurilor
Poziționarea drenului în pământul de fundare are ca scop:
evitarea riscurilor provenite din modificarea naturii terenului din cauza pânzelor de apă,
menținerea unei umidități constante în fundații și
evitarea ridicării apei capilare în pereți.
Diametrul drenului este în funcție de cantitatea de apă ce trebuie captată, iar panta lui trebuie să fie corespunzătoare unei scurgeri fluente (3mm/m).
Drenurile sunt alcătuite din tuburi de ceramică sau beton perforate, așezate cap la cap.
Drenul se poziționează la nivelulul tălpii fundației, în terenuri cu umiditate ridicată.
Dezavantajul drenului este că mărește volumul terasamentului și necesită cofraj pentru fața tălpii.
După punerea la poziție, drenul este înconjurat și reacoperit cu straturi de drenaj.
Aceste straturi sunt constituite din filtre inverse, având straturile cu diametrele mai mici la suprafață iar cele cu diametrul crescând spre tubul de drenaj.
Rambleul este completat cu o umplutură de pământ. Pentru a mări eficacitatea drenului, este necesar să se aplice pe fața exterioară a peretelui o izolație hidrofugă rigidă (mortar de ciment, cu adause hidrofuge). În cazul unui teren accidentat și saturat cu apă, folosirea drenajului poate fi eficace dacă se pozează în plan orizonatal în jurul construcției, iar pe verticală e amplasat sub radier.
Apele culese prin drenaj sunt evacuate printr-un canal de scurgere sau, după caz, într-un puț pierdut.
Diametrul drenurilor utilizate este de 10-15 cm.
Drenajele, ca ți canalizările, sunt în mod egal supuse la subpresiunea apei, așadar, ele trebuie să fie suficient încărcate pentru a nu depăși nivelul apelor subterane.
Dacă se dovedește imposibilă evacuarea apelor de drenaj prin canale de scurgere (când acestea sunt pline sau nivelul e superior drenajului) ori întrun puț pierdut, soluția drenajului devine vătămătoare, trebuind să se renunțe la această variantă.
Figura 3. 10 Protecția împotriva apei cu ajutorul drenurilor
CAPITOLUL al IV-lea – TEHNOLOGIA DE PUNERE IN OPERĂ A HIDROIZOLAȚIILOR SUBSOLURILOR
Tehnologia de punere in operă a membranelor bituminoase
Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor bituminoase
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Pentru a preveni eventuala deteriorare a produselor în timpul transportului, manipulării și depzozitării, se recomandã respectarea următoarelor măsuri:
manipularea membranelor se efectueazã cu motostivuitorul;
se va evita lovirea violentă a paletului de sol, mai ales în condiții de temperatură joasă;
paleții se așează pe suprafețe plane și nu se suprapun;
materialul se depozitează în spații acoperite, uscate.
pe timpul iernii, membranele se mențin la temperatura minimă de +5 °C, cel puþin 24 ore înainte de a fi puse în lucru;
În timpul transportului, manipulării și a depozitării, rolele de material se mențin întotdeauna în poziție verticalã.
Durata maximã a depozitãrii este 6 luni.
Echipamentul de lucru
Figura 4. 1 Echipament de lucru pentru punerea în operă a membranelor bituminoase
Echipamentul auxiliar de lucru cuprinde :
Arzãtor cu furtun și regulator de presiune;
Butelie cu gaz propan sau butan;
Unelte de tãiere pentru croirea materialului.;
Unelte pentru presarea suprapunerilor în timpul termosudãrii;
Mănuși de protecție și încãlțãminte adecvatã, care nu deterioreazã materialul.
Echipamentul va include întotdeauna un stingãtor de incendiu de capacitate medie;
Suprafeþele tratate cu amorsã bituminoasã vor fi lãsate sã se usuce timp de cel puþin 4 ore înaintea aplicãrii membrane.
Suprafața suport
Condițiile meteo nefavorabile, cum ar fi ploaia, ninsoarea sau umiditatea suprafeței de izolat pot compromite calitatea lucrării de hidroizolare.
Suprafața suport trebuie sa fie netedă, curată si uscată. Suprafața, dacă prezintă denivelări, se va nivela prin tăierea umflăturilor și umplerea golurilor cu mastic bituminos.
Modalități de aplicare a membranelor bituminoase
Există două modalități de aplicare a membranelor bituminoase, și anume:
Termosudarea cu flacără, care poate fi:
În aderență totală
Prin puncte peste produse speciale (de exemplu: membrană perforată)
Fixare mecanică, ce se realizează cu ajutorul unor șuruburi special cu șaibe.
Această modalitate de aplicare se folosește doar pentru fixarea stratului inferior, în cazul lucrarilor cu mai multe straturi.
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor bituminoase
Pentru a realiza o lucrare de calitate, este recomandat să se respecte următoarele:
Temperatura de lucru trebuie să fie cuprinsă între +5°C și 30°C
Latura termosudabilă a membranei este latura protejată de o folie subțire de polietilenă, care prezintă un marcaj pătrat în relief.
În momentul contactului cu flacăra, acest marcaj se topește și dispare, semnalizând că materialul a fost încălzit sufficient pentru a realiza o aderență bună.
Topirea în continuare a masei bituminoase poate provoca deteriorarea armăturii, prin supraîncălzirea acesteia.
Figura 4. 3 Aplicarea rolelor de membrană bituminoasă
Membranele se aplică “țesut”, în așa fel încât marginile de suprapunere de capăt să fie la jumătatea membranei randului următor, conform figurii de mai sus.
Suprapunerea marginilor de lipire la capăt este de 15 cm, iar suprapunerea longitudinală este de 10 cm;
În cazul aplicãrii izolaþiei în douã straturi, cel de-al doilea strat va fi așezat în așa fel încât sudurile marginilor de suprapunere ale stratului inferior să fie acoperite de mijlocul membranei stratului superior;
În cazul în care se lucreazã cu fâșii tãiate de material, la zonele de suprapunere și dublare, membrana se va curăța de granule. În acest sens se încălzește ușor materialul și se îndepărteazã granulele cu mistria, de pe toată aria de suprapunere.
Figura 4. 4 Îndepartarea granulelor de pe fâșii tăiate de material
Punerea in operă a unei membrane bituminoase pentru hidroizolarea unui subsol
Figura 4. 5 Hidroizolație cu membrană bituminoasă
Etapele de realizare a unui sistem de hidroizolație si protecție exterioara la pereți de subsoluri/fundatii/bazine sunt:
1. Prima etapa o reprezintă amorsarea integrală a stratului suport ce urmează a fi hidroizolat, cu bitum tip solvent prin pensulare sau pulverizare
Figura 4. 6 Amorsarea suprafeței pentru aplicarea hidroizolației
In vederea punerii in opera a straturilor de hidroizolație, sulurile se vor desface si se vor poza la locul de așezare. Se vor tăia astfel încât să se regleze zonele de petrecere și îmbinare. Se controlează calitatea sulului; nu se vor utiliza suluri defecte, rupte, deformate, sfâșiate.
După ce au loc aceste verificări, se trece la aplicarea primului strat de hidroizolație bituminoasă aditivată cu poliester, SBS (Stiren – butadiene – Stiren) sau APP (Polipropilena atactică).
De regulă, acest prim strat de hidroizolație are o grosime de aproximativ 4mm și o greutate specifică mai mica decât membrana pusă în cel de-al doilea strat, respectiv de 4,5…5kg/mp.
Cea de-a treia etapă constă în aplicarea stratului final de hidroizolatie.
Acest strat este compus din membrana bituminoasă elastomerică aditivată cu poliester SBS (Stiren – butadiene – Stiren), cu ardezie.
Acest al doilea strat de hidroizolație hidroizolație are o grosime de aproximativ 5…5,5 mm și o greutate specifică mai mare decât membrana pusă în primul strat, respectiv de 5…5,5 kg/mp.
A patra etapă în tehnologia de punere în operă a hidroizolației bituminoase aditivate este de aplicare a stratului de termoizolatie si protectie din polistiren extrudat, in grosime de 3-5 cm, prin lipirea in puncte a placii. De asemenea, stratul de protecție a hidroizolației se poate realiza din cărămidă sau beton.
La contactul dintre suprafața orizontală si cea verticală se recomandă pozarea de pane cu panta de 30 sau 45°, evitându-se indoirea in unghi drept a membranelor și stagnarea apei pluviale. Izolatia verticală se face întodeauna dintr-o bucata separata, debitată la dimensiuni la fata locului. Legatura dintre membrana orizontală si cea vertical se face prin suprapunere, până la o inaltime de min. 20 cm de la planul superior al izolației orizontale.
Membrana verticala se va fixa mecanic, pentru a nu aluneca.
Figura 4. 7 Aplicarea celui de-al doilea strat de hidroizolație
Tehnologia de punere in operă a membranelor HDPE
Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor izolatoare din HDPE
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Pentru a preveni eventuala deteriorare a produselor în timpul transportului, manipulării și depzozitării, se recomandã respectarea următoarelor măsuri:
manipularea membranelor se efectueazã cu motostivuitorul;
se va evita lovirea violentă a paletului de sol, mai ales în condiții de temperatură joasă;
paleții se așează pe suprafețe plane și nu se suprapun;
materialul se depozitează în spații acoperite, uscate.
pe timpul iernii, membranele se mențin la temperatura minimă de +5 °C, cel puþin 24 ore înainte de a fi puse în lucru;
În timpul transportului, manipulării și a depozitării, rolele de material se mențin întotdeauna în poziție verticalã.
Durata maximã a depozitãrii este 6 luni.
Suprafața suport
Condițiile meteo nefavorabile, cum ar fi ploaia, ninsoarea sau umiditatea suprafeței de izolat pot compromite calitatea lucrării de hidroizolare.
Suprafața suport o reprezintă stratul de hidroizolașie, membrane HDPE înlocuind stratul de protecție tradițional, astfel determină reduceri drastice de costuri si durate de executie, eliminălucrari suplimentre de excavare.
Modalități de aplicare a membranelor HDPE
Membranele izolatoare HDPE se pot fixa astfel:
Închidere mecanica laterala prin clipsare si benzi bituminoase autosigilante.
Cuie din oțel sau șuruburi special, prevăzute cu șaibe
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor HDPE
Se aplică pentru impermeabilizarea pereților subsolurilor si fundatiilor – sigilarea joncțiunilor împiedică infiltrarea apei chiar în absența unei membrane bituminoase, dacă nu exista ape freatice
În lucrările uzuale cât și în construcția tunelurilor, membranele HDPE se așează cu crampoanele către perete, pentru a asigura un excelent drenaj și a permite scurgerea unor cantitați importante de apă în condițiile cele mai dificile.
Figura 4. 10 Dispunerea membranei HDPE cu crampoanele către perete
Punerea in operă a unei membrane HDPE pentru protecția hidroizolației unui subsol
Având în vedere faptul că acest tip de membrană se folosește pentru protecția membranei hidroizolatoare, în enumerarea etapelor necesare punerii în opera a acesteia se va presupune ca stratul de hidroizolație este existent.
Astfel, etapele sunt:
Se desfășoară sulurile cu crampoanele înspre perete, având grijă ca suprapunerea longitudinală între fâșii să fie de cel puțin 20 cm. Pentru o protecție mai ridicată, marginile suprapuse ale membranei se vor lipi cu bitum rezistent la umezeală, aplicat sub formă de benzi înguste.
Se montează profilul de închidere pe zona netedă a membranei cu ajutorul cuielor de otel.
Se fixează membrana prin cuie cu butoni de etansare, sub forma unei tesaturi 1×1 m.
Dupa fixarea membranei si a profilului de închidere se reface umplutura de pământ.
Tehnologia de punere in operă a membranelor din cauciuc EPDM
Instrucțiuni de bază privind aplicarea membranelor izolatoare din cauciuc EPDM
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Pentru a preveni eventuala deteriorare a produselor în timpul transportului, manipulării și depzozitării, se recomandã respectarea următoarelor măsuri:
manipularea membranelor se efectueazã cu motostivuitorul;
se va evita lovirea violentă a paletului de sol, mai ales în condiții de temperatură joasă;
paleții se așează pe suprafețe plane și nu se suprapun;
materialul se depozitează în spații acoperite, uscate.
În timpul transportului, manipulării și a depozitării, rolele de material se mențin întotdeauna în poziție verticalã.
Suprafața suport
Suprafața suport trebuie să fie curată, sa nu fie prezente pe această suprafață obiecte colțuroase (pietre), ce pot deteriora la presiune hidroizolatia.
Modalități de fixare a membranelor din cauciuc EPDM
Membranele izolatoare EPDM se pot fixa astfel:
Așezare prin suprapunere, termosudare, fixarea realizându-se prin lipire cu benzi din cauciuc, pentru a asigura etanșeitatea.
Fixare mecanica, prin intermediul șuruburilor special
Figura 4. 11 Fixare mecanică a unei membrane din cauciuc EPDM
Punerea in operă a unei membrane din cauciuc EPDM pentru hidroizolarea unui subsol
Etapele de realizare a unui sistem de hidroizolație cu membrane din cauciuc EPDM pentru pereții unui subsol sunt:
Prima etapă constă în curățarea stratului suport prin îndepărtarea obiectelor colțuroase (pietre), ce pot deteriora la presiune hidroizolația.
A doua etapă în procedeul tehnologic de punere în opera a unei hidroizolații din cauciuc EPDM este aplicarea stratului de desolidarizare, compus din geotextil nețesut, având o greutate specifică de 120/150 grame/mp, cu suprapunere de 15%.
Cea de-a treia etapă constă în aplicarea prin termosudare a stratului de hidroizolație compus din membrana EPDM (cauciuc).
Fixarea membranei EPDM la marginea pereților prin sistem de fixare.
Dupa fixarea membranei se reface umplutura de pământ
Figura 4. 12 Membrană hidroizolatoare din cauciuc EPDM
Tehnologia de punere în operă a cimenturilor speciale de impermeabilizare (cimenturi osmotice)
Instrucțiuni de bază privind aplicarea cimenturilor speciale de impermeabilizare
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Pentru a preveni eventuala deteriorare a produselor, se recomandã respectarea următoarelor măsuri:
Produsele cimentoase trebuie păstrate în locuri uscate, în ambalajul original, la o temperature de minim +7°C.
Durata valabilității este de 12 luni, atunci când produsele sunt păstrate și depozitate corespunzător.
Suprafața suport
Suprafața suport trebuie să fie curată, nu este necesar ca suprafața să fie uscată, se poate aplica și pe suport umed.
Trebuie ca betonul sa fie vibrat corespunzător, deoarece un beton nevibrat cu goluri mari în masa sa va consuma inutil reactivii materialului , conducând la o scădere a gradului de impermeabilitate finală al acestuia.
Modalități de aplicare a cimenturilor special de impermeabilizare
Acest tip de produs se poate aplica:
cu o bidinea cu părul rigid,
cu o perie rigidă cu coadă, sau
cu echipament de pulverizare.
Acesta poate fi o pompă de mortar obișnuită, sau alt sistem de pulverizare.
nu se poate aplica cu drișca, ruloul, pensula sau pistolul de vopsit.
Reguli în aplicarea cimenturilor speciale de impermeabilizare
Acest tip de produs se poate aplica pe betonul nou ce are minim 20 ore de la turnare, sau pe beton vechi.
Perioada între 20 și 72 ore de la turnare este optimă pentru aplicar a tratamentului pe beton nou, deoarece betonul necesită puțină preudare (produsul are nevoie de umiditate pentru dezvoltarea cristalelor).
Important este ca betonul sa fie saturat cu apă. Apa în exces (băltirile) de pe suprafața acestuia trebuie îndepărtată înainte de aplicarea mortarelor de impermeabilizare
Produsul trebuie dozat la volum și preparat cu apă curată, fără săruri sau alte materii. Cantitățile trebuie preparate astfel încât să poată fi aplicate în maxim 20 de minute de la preparare. Mortarul are tendința de rigidizare; el se fluidifică prin reagitare;
Nu trebuie adăugată apă.
Stratul de mortar trebuie să aibă o grosime de maxim 0,8 mm. Stratul mai gros este dificil de post tratat, în special pe vreme caldă.
În cazul în care se cere un al doilea strat de produs, acesta trebuie aplicat cât primul este încă “proaspăt”, dar și-a realizat priza inițiala, adică 1-2 ore.
Punerea in operă a unui material de tipul cimenturilor impermeabilizante
Etapele de impermeabilizare pe interior a unei structuri noi sau existente supuse umiditatii solului sau presiunii hidrostatice sunt:
Etapa 1 constă în executarea o spălare energică cu jet hidraulic la o presiune de cca 160 – 240 barr pe toată suprafața sau cu apă în exces în cazul suprafețelor verticale.
In etapa a doua se execută reparațiile eventualelor segregări, rosturi de turnare segregate, a fisurilor cu un mortar special. Se execută scafa de etanșare a rostului radier – perete din același mortar.
În cea de-a treia etapă se prepară un mortar conform [NUME_REDACTAT] a materialului. Prepararea se face manual sau cu mixer electric. Dacă după încetarea agitării materialul prezintă o priză falsă se reia agitarea pentru câteva minute fără a adăuga apă.
A patra etapă constă în aplicarea mortarului cu o bidinea cu păr tare sau mecanizat, pe suprafața pregătită conform etapelor 1 și 2.
Etapa a cincea sau Post-tratamentul constă în udarea ușoară de câteva ori pe zi, timp de 4-5 zile fără a lăsa apă în exces.
Tehnologia de punere în operă a produse lichide, pe bază de polimeri poliuretanici
Instrucțiuni de bază privind aplicarea produslore lichide, pe bază de polimeri poliuretanici – hidroizolație acrilică
Instrucțiuni de manipulare și depozitare
Se pastrează în recipientul original, ferit de ingheț, temperaturi ridicate și umiditate;
Se păstrează în încăperi în care temperature este de +5 …+35°C
Durata valabilității este de 12 luni, atunci când produsele sunt păstrate și depozitate corespunzător.
Suprafața suport
Produsul se aplică pe orice suprafață, pe suporturi rezistente, dure.
Suportul trebuie să fie curat si uscat, rezistent.
În cazul suporturilor pe bază de lianți de ciment, trebuie respectat timpul de uscare si întarire al acestora, de 3 pana Ia 4 saptamani.
Nu sunt recomandate suporturi cu umiditate permanentă sau igrasie.
În acest caz, prima măsură este înlăturarea acestora si a cauzelor lor. Dupa ce cauza a fost eliminată si suportul este uscat, se poate aplica hidroizolatia acrilică.
Modalități de aplicare a hidroizolației acrilice
Hidroizolația acrilică se poate aplica:
cu pensula sau
cu trafaletul. Rola trafaletului trebuie să fie executată din fibre sintetice sau naturale, de lungime de 13-20 mm. Rola trebuie să fie curată si uscată.
Reguli în aplicarea hidroizolațiilor acrilice
Hidroizolatia acrilica aplicata in constructiile civile sau industriale are un rol de protectie impotriva infihratiilor de apa.
Stabilitatea si rezistenta produsului sunt date de modul corect de punere in opera.
Este foarte important să se respecte tehnologia de aplicare recomandată de producator, astfel, această hidroizolatia ducând la crețterea duratei de viață a elementelor de construcție, conferindu-le o protecție suplimentară. Produsul are o capacitate de aderență deosebită.
Temperatura de lucru: intre +5 si +40°C.
Punerea in operă a unei hidroizolații acrilice
Etapele punerii în opera a unei hidroizolații acrilice sunt:
Prima etapă constă în pregatirea suprafeței: se curață suportul de praf și se verifică să fie uscat (cel putin 3 saptamani de la turnarea suportului).
In cazul reparațiilor, zonele respective sa fie de asemenea uscate.
Suporturile minerale atacate de ciuperci se curăță, se tratează cu materiale adecvate, recomandate de specialiști.
A dooua etapă o reprezintă pregîtirea produsului: se omogenizează perfect produsul in ambalajul lui original, cu o mașinî de ametescare (malaxor inoxidabil).
A treia etapă, aplicarea: nu se diluează si nu se amestecă cu alte produse.
Se aplică cu pensula sau trafaletul. Rola trafaletului trebuie sa fie executata din fibre sintetice sau naturale, de lungime de 13-20 mm. Rola trebuie sa fie curata si uscata.
Se aplica primul strat, într-o direcție, cu un consum de 0,71 kg/mp;
Peste acest strat, înainte de uscare, se întinde o plasă din fibră de sticlă sau polipropilenă, care se amprentează cu rola (sau pensula) în masa de hidroizolație.
Timpul de uscare al primului strat este de 24 ore.
Stratul al doilea se aplica în directive perpendicular pe direcția în care s-a aplicat primul strat, cu un consum mediu de 0,61 kg /mp.
Timpul de uscare al celui deal doilea strat este tot de 24 ore.
După acest interval de timp se poate începe acoperirea hidroizolatiei cu gresie, faianta, dale etc.
A patra etapă este curățarea: Sculele utilizate se spală imediat cu apă, deoarece după uscarea produsului curatarea este foarte dificila.
CAPITOLUL al V-lea – DEGRADĂRI CAUZATE DE DEFECTE ALE HIDROIZOLAȚIILOR. REPARAREA ACESTORA
Apa rămasă sau pătrunsă în structură ca urmare a realizării defectuoase a hidroizolației se poate manifesta prin diferite tipuri de degradare, și anume:
Degradarea de tip fizic
Într-un mortar proaspăt, formarea cristalelor de gheață crează o porozitate excesivă. Cu creșterea temperaturii, și topire a gheții, mortarul rămâne poros și fragil.
Într-un mortar matur, apa care rămâne în interiorul său, în momentul în care suferă o scădere bruscă de temperatură, crește în volum transformându-se în gheață. Șocurile termice provocate prin succesiunea ciclurilor îngheț – dezgheț dau naștere la fisuri și microfisuri formate prin forța de expansiune a apei în timp ce îngheață.
Degradarea prin infestarea biologică
Un suport constant umed, va deveni un habitat favorabil pentru proliferarea de organisme printre care mușchi, licheni, alge și mucegai.
Aceste microorganisme în exterior pot conduce la distrugerea materialului de construcție și în interior la reducerea confortului de locuit.
Degradarea performanțelor termice
Apa este un conductor termic mai bun dacât aerul, dar dacă stagnează în mod excesiv în pereți crește dispersiunea termică reducând asfel puterea de izolare a structurii însăși. Un perete umed, în comparație cu un perete uscat, pierde de la 30% la 50% din capacitatea sa de izolare.
Degradarea de tip chimic
Un exces de apă în perete duce la dizolvarea, nu doar a sărurilor solubile prezente în mortar, dar colectează și agenții chimici agresivi prezenți în atmosferă cum ar fi dioxidul de sulf sau bioxidul de carbon.
Interacțiunea soluției formate cu lianții calcaroși, var și carbonat de calciu prezenți în tencuială, le fac și mai solubile purtând astfel la o degradare rapidă a consistenței zidăriei.
Adesea clădirile vechi sau chiar și acelea de construcție recentă, unde impermeabilizarea nu a fost realizată în mod corect, prezintă probleme de umiditate.
Figura 5. 1 Degradarea de tip chimic a tencuielii
Sfărâmarea suprafeței, aflorimentul de săruri, detașarea finisajului și degradarea tencuielii, sunt stările unei probleme de umiditate de ascensiune.
Soluții pentru intervenții
Bariera fizică
Constă în a efecua în perete o secțiune (tăietură) orizontală și de a introduce o placă de material care nu este poros, și care să blocheze ascensiunea.
În trecut se foloseau foi de plumb, înlocuite apoi de materiale din plastic, în timp ce acum se utilizează teci impermeabilizante.
Această tehnică este dificilă de a se aplica deoarece poate afecta stabilitatea clădirilor
Bariera chimică
Consistă în injectarea prin presiune de lichide speciale, printr-o serie de găuri făcute în perete. Funcția acestor lichide este aceea de a face hidrofobi porii și capilarele, blocând astfel ascensiunea ulterioară a apei.
Una dintre limitele acestei soluții este dată de dificultatea de a impregna în mod omogen și continuu pereții.
Tencuială macroporoasă
Pentru a înfrunta și a rezolva problemele cauzate de umiditatea de ascensiune este necesar să se intervenă cu un sistem de dezumidificare în măsură de a expulza apa prin macroporozitatea care se găsește în tencuială și de a crește, astfel, capacitatea de eliminare a apei, față de cea absorbită din teren.
Exemple de degradări cauzate de defecte ale hidroizolațiilor subsolurilor
Hidroizolațiile greșit proiectate, greșit puse în operă sau incorect exploatate pot genera următoarele tipuri de rezultate:
Deteriorarea tencuielilor și zugrăvelilor pe pereții subsolului– acest defect este urmarea infiltrațiilor cu apă, din cauza nerealizării unei hidroizolații corespunzătoare
Figura 5. 3 Deteriorarea tencuielii și zugrăvelii pe pereții subsolului
Apariția de vegetație parazită – acest defect apare ca urmare a pătrunderii apei prin rosturile incorect realizate și a realizării necorespunzătoare a drenării a apelor pluviale
Infiltrații la nivelul subsolului, provenind in special din peretii exteriori si de la imbinarea dintre placa si perete, lucru care poate duce la împiedicarea funcționării în condiții normale a subsolului. Poate exista posibilitatea ca nivelul apei in perioadele critice să atingă zeci de centimetri, astfel subsolul fiind complet inutilizabil.
Figura 5. 5 Apă în subsol cu nivel peste 5 cm
Exemplu de remediere a infiltrațiilor în subsolul unei clădiri, în vederea reasigurării funcționalității acestuia cu mortar de impermeabilizare
Etapele tehnologice necesare pentru remedierea infiltrațiilor apei în subsolul unei clădiri sunt:
După scoaterea apei din subsol, se trece la pregătirea suprafeței, constând în deschiderea porilor betonului prin șlefuirea cu un flex pe care se montează un disc diamantat.
Pe imbinarea intre perete si placa de beton se sapă un canal de 25/25 mm, cu un unghi de 45 de grade.
Segregările gasite in perete se sparg cu ciocanul rotopercutor.
În cea de-a doua etapă, după spălarea cu un jet de apă sub presiune pe canalul dintre placă si perete și pe segregari a fost aplicata o amorsa.
În a treia etapă, șantul și segregările sunt umplute cu un mortar special, astfel încât să se poată realiza etanșarea îmbinării intre placă și perete.
Dupa ce se intărește mortarul (aprox 30 de min) se aplică doua straturi de mortar, care vor fi straturile finale ,cu un consum de 0.7 kg /strat/mp. , adica 1.4 kg/mp.
CAPITOLUL al VI-lea – CONCLUZII
În urma realizării lucrării de față, si anume “Aspecte privind hidroizolarea subsolurilor”, se pot trage urmatoarele concluzii:
Aprecierea nivelului de performanță pe care trebuie să-l asigure structura subterană și implicit al sistemului hidroizolant, trebuie facută cu exigență sporită, în scopul asigurării unei durabilități în timp, in stricta concordanta cu regimul de viață al clădirii.
Hidroizolațiile reprezintă o parte component extreme de importantă a unei structuri, rolul acestora fiind de a preveni pătrunderea apei in interiorul construcțiilor, de a proteja structura împotriva deteriorării, de a crea o protecție de tip barieră împotriva penetrării contaminanților proveniți din sol, cu efecte de degradare a elementelor structurale și de coroziune a armaturilor, de a preveni formarea mucegaiului, a preveni difuzia radonului, metanului si a altor gaze subterane, protejând astfel în mod implicit și sănătatea oamenilor.
De-a lungul timpului, modul de abordare in domeniul hidroizolațiilor structurilor subterane s-a modificat. Astfel, hidroizolațiile au evoluat, de la folosirea bitumului în stare naturală, în urmă cu aproximativ 3,5 mii de ani, până la hidroizolații complexe de tipul membranelor (bituminoase, membrane din PVC, membrane din HDPE, membrane din cauciuc EPDM), cimenturilor impermeabilizante sau produselor lichide, folosite în zilele noastre.
În ultimele două decenii, în construcții s-au făcut progrese tehnologice mari în domeniul materialelor de hidroizolare, incluzând sisteme de hidroizolare integrală cât și produse hidroizolante mai avansate
În ceea ce privește hidroizolarea subsolurilor, hidroizolațiile se impart în trei mari categorii, și anume: hidroizolații pentru protecția împotriva umidității pământului, hidroizolații pentru protecția împotriva apei fără presiune și hidroizolații pentru protecția împotriva apei cu presiune.
Referitor la tehnologia de punere în opera a hidroizolațiilor subsolurilor, este foarte important să se respecte succesiunea etapelor, acordându-se atenție tuturor pașilor, de la manipulare și transport, pregătirea suprafețelor și până la aplicarea stratului final de hidroizolație și de protecție a hidroizolației, urmărindu-se întocmai specificațiile producătorului.
Fără o abordare integrată în fiecare etapă de impelementare a unui sistem de hidroizolație, începând cu studiile privind natura solului, condițiile hidrografice, nivelul și natura apelor subterane, proiectare, execuție etc., factorii de risc asociați devin din ce in ce mai greu de controlat, mai ales că oricare dintre acestia pot face ca un sistem de impermeabilizare să devina impropriu pentru un proiect anume.
Presupunerea că soluțiile care au functionat într-o anumită situație pot fi aplicate automat și in situații aparent asemănătoare, este eronată.
În concluzie, hidroizolațiile reprezintă o parte integrantă importantă a unei clădiri, parte fără de care sistemul nu ar fi complet.
BIBLIOGRAFIE
[NUME_REDACTAT]., Voiculescu M., Darie M., s.a. – “Clădiri” – vol. 3, Institutul de [NUME_REDACTAT], 1974
[NUME_REDACTAT], “Concepții, alcătuiri și tehnologii moderne de protejare hidrofugă a construcțiilor noi și existente”, București, 2012
Asanache H. – “Higrotermica clădirilor”, [NUME_REDACTAT] Rom, 1999.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte Privind Hidroizolarea Subsolurilor (ID: 1213)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.