ASPECTE PRIVIND FISCALITATEA ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă ȘI [622316]

1
ASPECTE PRIVIND FISCALITATEA ÎN UNIUNEA EUROPEAN Ă ȘI
PROVOC ĂRILE PENTRU ANTREPRENORI
Göndör Mihaela
Introducere

Este unanim recunoscut faptul că în societatea modernă, confruntată cu noi provocări și
aspirații , cu fenomene perturbatoare majore , a crescut puternic rolul finanțelor, în special al
component ei public e, ca rezultat al creșterii complexității funcțiilor ș i sarcinilor asumate de stat.
Din această perspectivă, un element esențial , care reflectă calitatea finanțelor publice , este
politica fiscală promovată de fiecare țară. Sistemele fiscale reprezintă un factor fundamental în
influențarea profitabilității antreprenorilor și eficienței de ansamblu a economiei, având implicații
asupra mărimii tendinței de a economisi, investi ș i munci, cu impact în creșterea producției, a
consumului și a ocupării forței de muncă.
Fiscalitatea joacă un rol vital în orice economie. În ultimii ani, mai ales în situa ții
economice dificile, rolul impozitelor a devenit din ce în ce mai vizib il și mai evident , atât pentru
autorități, cât și pentru antreprenori . Impozitele reprezintă pentru autorități principala resursă
direct ă a bugetului public, dar pentru antreprenori generează presiune fiscală și uneori inechitate
socială. Impozitele, prin modul în care sunt așezate, pot stimula afacerile, crearea de locuri de
muncă și investițiile , sau dimpotrivă, le pot descuraja. Pe de altă parte, presiunea fiscală prea
mare, regulile fiscale neclare, legislația instabilă și slăbiciunea administrației fiscale generează
evaziune fiscală, corupție, descurajarea investitorilor, fuga capitalului, cu efecte negative
puternice asupra economiei și antreprenorilor .
Politica fiscală este importantă pentru toate țările lumii , dar devine esențial ă atunci când
este vorba de o grupare de state , care își propun să acționeze și să se dezvolte împreună , situație
în care acțiunile întreprinse de o țară au impact și asupra celorlalte țări. În acest context,
fiscalitatea în Uniunea Europeană (UE), reprezintă o chestiune care a dobândit o mare importanță
în cercetarea științifică, în dezbaterile publice , în viața de zi cu zi și implicit în activitatea și
managementul antreprenorilor . La nivelul UE au fost luate diverse măsuri privind reducerea
cazuri lor de neimpozitare, a evaziunii fiscale și eliminarea dublei impozitări, acestea fiind

2
principalele elemente care riscă să distorsioneze relațiile concurențiale între companiile antrenate
în activități transfrontaliere . Astfel, una din marile provocări la adresa Uniunii Europene, o
reprezintă găsirea unei soluții la problemele privind necesitatea compatibilizării sistemelor fiscale
naționale , astfel încât să fie respectate cele patru libertăți înscrise în Tratatul de constituire a
Uniunii Europene, respect iv libera circulație a bunurilor, serviciilor, forței de muncă și
capitalului.

Politica fiscală la nivelul UE

În cadrul UE există diferențe notabile privind bazele de impozitare, rata fiscalității și cota
de impunere , tehnica fiscal ă și importanța acordată anumitor impozite , acesta fiind motivul
pentru care nu se poate vorbi despre un sistem fiscal unic european , ci despre 28 de sisteme
fiscale naționale. Realitatea celor 28 de sisteme fiscale naționale genereaz ă anumite efecte în
cadrul UE, precum : (i) fragmentarea sp ațiului economic comun și crearea unor disfuncțio nalități
în cadrul pieței unice, (ii) avantaje și dezavantaje competitive artificiale pentru anumi te companii ,
(iii) piedici în calea fluxurilor economico -financiare , (iv) favorizarea deplasării teritoriale a
activității economice în funcție de avantajele fiscale imediate în detrimentul criteriilor eficienței
sau ale creșterii economice sustenabile1.
Ne întrebăm astfel dacă putem vorbi de o politic ă fiscal ă la nivelul Uniunii Europene în
condițiile în care Tratatul Uniunii Europene specifică faptul că politica fiscală este în esență
națională . Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne concentrăm atenția asupra
conceptului și procesului de ”integ rare europeană”. Integrarea europeană presupune crearea unei
piețe comune prin eliminarea și armonizarea treptată a numeroase bariere intracomunitare din
calea circulației bunurilor , serviciilor, forței de muncă și capitalurilor , aspectele fiscale fiind
componente de bază ale Acquis -ului european. Se înțelege astfel că , la nivelul Uniunii Europene,
în cadrul politicilor publice economice naționale și comunitare, putem vorbi de o politic ă fiscală a
UE, subordonatã Tratatului UE, Pactului de Stabilitate și Creștere (PSC) și Pactului Fiscal , care
prevăd asigurarea liberei concurențe în cadrul pieței comune, eliminarea taxelor vamale între
țãrile membre și a oricãror altor mãsuri cu efect similar.

1Göndör Mihaela, Fiscalitate comparat ă, Note de curs, UPM, Târgu Mureș, 2016 , pag.38

3
Tratatul UE – tratatul de la Maastricht semnat în 7 f ebruarie 1992 – are prevederi exprese
privind aspectele fiscale în șapte dintre articolele sale. Primele patru sunt încorporate în capitolul
intitulat ’’Dispoziți i fiscale’’, respectiv art. 90, care interzice discriminările fiscale de orice fel,
art. 91 și 92 , care interzic subvențiile fiscale pentru export și art. 93, care constituie baza juridică
pentru armonizarea impozitelor indirecte. Art. 293 al Tratatului elimină dubla impozitare în
interiorul Comunității , iar art. 25 și 26 reglementează problemel e vamale. Numeroase alte articole
vizeaz ă alte aspecte fiscale, mai important fiind art. 94 , referitor la armonizările legislative cu
privire la fiscalitatea directă.2 În acest context putem enumera mai multe obiective ale politicii
fiscale a Uniun ii Europ ene, cele mai importante din perspectiva provoc ărilor pentru
antreprenoriat fiind următoarele : (i) eliminarea obstacolelor fiscale din calea activit ății economic e
transfrontalier e; (ii) lupta împotriva concurenței fiscale dăunătoare; (iii) promovarea unei mai
largi colaborări la nivelul administrațiilor financiare, pentru asigurarea controlului și combaterii
fraudei.”3
Una dintre cele mai delicate probleme care vizeaz ă politic a fiscal ă la nivelul Uniunii
Europene o reprezint ă delimitarea sferei de competență la nivel național față de competența
recunoscută la nivel european pentru instituțiile cu prerogative în domeniu. În esență, p olitica
fiscală este de competența fiecarui stat membru , acesta putând delega o parte din această
competența autorităților locale, în acord cu organizarea administrativă – constituțională, astfel
încât fiecare stat membru are libertatea alegerii celui mai eficient sistem de impozitare, în
dependență de particularitățile economiei și de nivelul de dezv oltare al acesteia, cu condiția
respectării legislației fiscale a Uniunii Europene , astfel încât normele UE să intervină numai
atunci când datorită existenței unor sisteme fiscale diferite este îngreunată activitatea persoanelor
fizice și a companiilor c are își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier. Sunt avute în vedere
aspecte ale legislați ei fiscale naționale , care pot duce la aplica rea unui tratament discriminatoriu
contribuabililor – persoane fizice sau juridice străin e, sau capitalurilor, respectiv veniturilor din
străinatate. Încă o situație vizată este și cea în care contribuabilii – persoane fizice sau juridice,
care desfășoară activități transfrontaliere pentru care datorează impozite, taxe, contribuții sociale
în diferit ele state ale UE, se confruntă cu probleme legate de cunoașterea unor legislații fiscale

2 Consiliul European, Tratatul de la Maastricht , 1992, http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0026
3 Parlamentul European, Fișe tehnice privind Uniunea Europeană – Politica fiscală generală ,
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.11.1.html

4
foarte diferite, complexe și uneori netransparente, ceea ce poate duce la costuri suplimentare
pentru contribuabil i, legate de conformarea fiscală în fiecare din state le implicate .
Dacă luăm în considerare volumul sarcinilor legate de conformarea fiscală , concluzia nu poate fi
decât că acesta reprezintă o barieră foarte semnificativă de intrare în antreprenoriat și de
dezvoltare a unei activit ăți transfrontaliere . Conform unui sondaj realizat la nivelul Uniunii
Europene, în august 2012, 75% dintre europeni consideră prea dificilă începerea unui business
din cauza complexităților administrative pe care le implică4. Pentru companile mici și/sau aflate
la început de dr um, această provocare se poate dovedi fatală, având în vedere că antreprenorii au
puține resurse de cheltuit și trebuie să se concentreze mai ales asupra dezvoltării afacerii. De
aceea, antreprenorii își doresc în primul rând simplificarea regulilor fiscale și a reglementărilor
referitoare la calcularea obligațiilor fiscale (48%) și de abia în al doilea (26%) și al treilea rând
(12%) reducerea impozitării veniturilor companiilor și, respectiv, a impozitării indirecte5. În
același timp, faptul că antre prenorii simt nevoia mai ales a unei linii directe de comunicare cu
autoritățile prin care să își exprime problemele și preocupările legate de mediul de reglementare
indică nevoia acută a antreprenorilor de a fi consultați atunci când se emit reglementări cu impact
asupra mediului de afaceri6. Din acest motiv se urmărește încheierea unui acord privind
simplificarea anumitor norme fiscale și eliminarea deficiențelor , care astfel ar ajuta l a asigurarea
liberei circulații a bunurilor, serviciilor , forței de mu ncă și capitalurilor în UE.
Concret, Comisia European ă relanseaz ă în 2017 propunerea privind o bază fiscală
consolidată comună a societăților (CCCTB). În acest sens, Comisia a prezentat la sfârșitul lunii
octombrie 2016 o propunere de directivă a Consiliului privind o bază fiscală comună a
societăților, denumită CCTB (doc. 13730/16 FISC 170 IA 99) și o nouă propunere de directivă a
Consiliului privind o CCCTB (doc. 13731/16), care se limitează în prezent la elemente de
consolidare7. Propunerea privind o CCTB stabilește norme comune privind impozitul pe profit

4 Studiul EY, Antreprenorii vorbesc, barometrul antreprenoriatului rom ânesc, 2013,
https://www.eyromania.ro/sites/default/files/attachments/Antreprenorii%20vorbesc_Barometrul%20 antreprenoriatul
ui%20romanesc%202013.pdf , pag. 31
5 Studiul EY, Antreprenorii vorbesc, barometrul antreprenoriatului rom ânesc , 2013,
https://www.eyromania.ro/sites/default/files/attachments/Antreprenorii%20vorbesc_Barometrul%20antreprenoria tul
ui%20romanesc%202013.pdf , pag. 30
6 Studiul EY, Antreprenorii vorbesc, barometrul antreprenoriatului rom ânesc , 2013,
https://www.eyromania.ro/sites/default/files/attachments/Antreprenorii%20vorbesc_Barometrul%20antreprenoriatul
ui%20romanesc%202013.pdf , pag. 32
7 Consiliul Uniunii Europene, Dezbatere de orientare privind o bază fiscală consolidată comună a societăților ,
Bruxelles, 2017, pag. 1, http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST -9019-2017-INIT/ro/pdf

5
pentru calcularea bazei fiscale a societăților de pe teritoriul UE conform căreia contribuabilii ar
trebui să își calculeze obligațiile fiscale prin aplicarea cotei naționale a impozitului pe profit și a
eventualelor credite fiscale aplicabile în statul membru de reședință al acestora , ceea ce ar reduce
mult frauda fiscal ă transfrontalieră și costurile privind conformarea fiscal ă.
Așadar , orice propunere de a cțiune a Uniunii Europene în domeniul fiscal trebuie să țină
cont de principiile subsidiarității și proporționalității , așa cum sunt ele definite în art. 5 al
Tratatului UE și în Protocolul nr. 2 al Tratatului de la Lisabona. Principiul subsidiarității exclude
intervenția UE în cazul în care o chestiune poate fi reglementată eficient de statele membre și
legitimează exercitarea competențelor UE în cazul în care statele membre nu sunt în măsură să
îndeplinească în mod satisfăcător obiectivele, iar în teme iul principiului proporționalității ,
acțiunea UE, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor
tratatelor.8
Politica fiscală în cadrul Uniunii Europene are la bază două componente importante: (i)
impozitarea directă , care continuă să rămână în competența statelor membre și (ii) impozitarea
indirectă , care este coordonat ă și monitorizată de UE deoarece influen țează în mod direct piața
unică. Prin aceste două componente se urmărește prevenirea și anticiparea dis torsionării
concurenței în interiorul pieței unice și realizarea obiectivului principal al UE de a reduce și
elimina ambiguitățile legislative, prevenirea evaziunii fiscale și evitarea dublei impuneri.
Totodată se urmărește prevenirea efectelor negative al e concurenței fiscale cu referire la
deplasarea bazelor de impozitare naționale prin intermediul companiilor care căută un regim
fiscal mai favorabil în alte state membre.
În ceea ce privește impozitarea directă a companiilor și persoanelor fizice , realizarea
armoniz ării a fost împiedicată de dou ă obstacole care s -au amplificat reciproc: pe de o parte
regula unanimit ății, care presupune c ă toate statele membre ale UE trebuie sa fie de acord cu o
decizie comunitară în materie de impozitare și pe de alt ă parte , absen ța unei convergen țe de
vederi asupra limitelor acestui demers.9

8Uniunea Europeană, Versiunea consolidată a Tratatelor , Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
2010, pag 18 si pag. 206 -209, https://europa.eu/european -union/sites/europaeu/files/eu_citizenship/consolidated –
treaties_ro.pdf
9 Chilarez Dănuț , Ene George -Sebastian, Armonizare sic ompetitie fiscala la nivelul Uniunii Europene , Revista
Strategii manageriale, nr. 2/2014, pag .97

6
În domeniul impozitării indirecte UE coordonează și armonizează legislația privind taxa
pe valoarea adăugată (TVA) și accizele10. Se evită astfel distorsionarea concurenței pe piața
internă ca urmare a unor variații ale ratelor de impozitare indirectă și a unor sisteme care ar oferi
firmelor dintr -o anumită țară un avantaj inechitabil față de altele.
În concluzie, Uniunea Europeană nu are competențe și atribuții privind stabilirea și
perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale la nivelul statelor membre, această
competență revenind guvernelor statelor membre, în concordanță cu propriile obiective naționale,
dar cu respe ctarea normelor UE . Deși, în esență, politicile fiscale la nivelul UE sunt naționale,
totuși putem vorbi de o p olitică fiscală a Uniunii Europene , aceasta fiind concretizată în măsurile
de natură fiscală folosite pentru buna funcționare a pieței unice, vizând reducerea și eliminarea
fenomenelor de dublă impunere, de evaziune fiscală și denaturare a concurenței transfrontaliere ,
precum și mai buna informare a contribuabilului privind normele fiscale în raport cu alte țări ale
UE, în vederea reducerii costurilor de conformare fiscală și a creșterii gradului de conformare
voluntară . Deci rolul UE în domeniul stabilirii și perceperii impozitelor și taxelor este unul
subsidiar, care nu vizează uniformizare sistemelor de impozitare naț ionale, ci compatibilizarea cu
obiectivele urmărite de Tratatele UE.

Conceptul de armonizare fiscal ă la nivelul U E- Armonizare vs. competiție fiscală

Literatura de specialitate pe tema fiscalit ății relevă puncte de vedere foarte diferite privind
chestiunea armoniz ării fiscal e versus competiție fiscală la nivelul U niunii Europene. Punctele de
vedere varia ză de la o totală pro -armonizare la o totală pro -concurență fiscală11. Per ansamblu,
literatura de specialitate nu face decât să accentueze ambiguitatea subiectului în sine, având ca
argument realitatea tot mai complexă a situației europene12.
Dar ce presupune armonizarea fiscală la nivelul Uniunii Europene? Armonizarea fiscală la
nivelul Uniunii Europene constă în coordonarea sisteme lor de impozitare ale statelor membre , în
măsură să evite schimbările de concurență privind politicile fiscale naționale, care ar putea avea

10 Eur-Lex, Indirect Taxation , http://eur -lex.europa.eu/summary/chapter/taxation/2102.html?root=2102
11 Stults, Tom, Tax Harmonization versus Tax Competition : A Review of the Literature, 2009
12 Göndör, Mihaela , Studii post -doctorale in Economie; Disertatii post-doctorale , Vol. 3, Studii si cercetari fiscal –
bugetare, Ed. Academiei Romane, 2013, Studiul intitulat Discretionar si nondiscretionar in politicile fiscale din
statele membre UE pag. 415 -461

7
efecte adverse în cadrul pieței comune13. O armonizare fiscală completă care să acopere 2 8 de țări
este o sarcină dificilă, pornind de la considerentul că politica fiscal ă reprezintă prerogativa
fiecărui stat membru. Cu toate acestea, la nivelul Uniunii Europene, putem vorbi despre un
oarecare nivel de armonizare atins în domeniul impozitării i ndirecte, respectiv în cazul taxei pe
valoarea adaugat ă (TVA ), accizelor și taxelor vamale.
Armonizarea fiscală totală este definită în literatura de specialitate ca fiind rezultatul
concertat al armonizării structurale și al armonizării cotelor de impozitare . Armonizarea
structurală este definită ca rezultat al armonizării structurii impozitelor , respectiv al regulilor de
impozitare din state diferite14.
Armonizarea fiscală la nivelul Uniunii Europene este reglementată de o serie de acte
normative, care prez intă principiile de bază și aria de cuprindere în materie de armonizare. Un
astfel de act normativ este Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (Tratatul) ,
care inițiază procesul de armonizare prin instituirea uniunii v amale, prin cooper are vamal ă și prin
libera circulație a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului. Conform T ratatului, scopul
Comunității Economice Europene este de a institui o piață comună și o uniune economică,
respectiv monetară , prin asigura rea dezvoltării armonioase, echilibrate și durabile a activităților
economice , având ca obiective creșterea nivelui de trai, un nivel ridicat de ocupare a forței de
muncă, coeziunea economică și socială, precum și solidaritatea între statele membre. Tratatul
prevede și pașii de urmat p entru îndeplini rea acest or obiective : (i) interzicerea taxelor vamale și
a restricțiilor cantitative la intrarea și la iesirea mărfu rilor, precum și a oricăror altor măsuri cu
efect echivalent între statele membre ; (ii) o politică comercială comună; (iii) o piață internă
caracterizată prin eliminarea, între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei
circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor; (iv) o politică comună în domeniul
transporturilor; (v) un sistem care împiedică denaturarea concurenței pe piața internă; (vi)
apropierea legislatiilor interne în măsura nece sară funcționarii pieței comune.15
Se observă astfel că Tratatul pune bazele armoniz ării taxelor vamale existente între st atele
memb re prin constituirea uniunii vamale, care reglementează ansamblul schimburilor de bunuri și
care interzice la nivelul UE aplicarea taxelor vamale la operațiunile intracomunitare. Pentru

13 idem
14 Nerudova, Danuse, Tax Harmonization in the EU , MIBE S E-BOOK 2008 , pag. 90 -109
15Versiunea consolidată a Tratatului de instituire a Comunității Europene, Partea întâi, Principiile , Art . 3, link:
http://www.aippimm.ro/files/otimmc_files/6/612/tratat -instituire.pdf

8
activitățile de comerț desfășurate în afara UE, în relații c u țările terțe, statele membre au instituit
un tarif vamal comun. Tariful vamal comun este un document care cuprin de lista tuturor
bunurilor și a taxelor vamale aferente, diferențiate pe state. Acest tarif a fost acceptat de
autoritatea națională a fiecăru i stat din UE, motiv pentru care taxele vamale percepute pentru
importurile de la terți capătă caracterul unui impozit comunitar. Sub incidența acestor prevederi
intră produsele originare din statele membre, alături de produsele care provin din alte state , dar
care se află în libera circulație a statelor membre. Conform Tratatului , produsele care provin din
alte state sunt considerate produse aflate în libera circulație într -un stat membru numai în cazul în
care au fost îndeplinite formalitățile de import, s-au platit taxele vamale aferente în statul membru
respectiv și nu au beneficiat de o restituire totală sau parțială a taxelor plătite. Raportându -ne la
activitățile intracomunitare, un alt aspect al armonizării se realizează și prin faptul că între state le
membre nu sunt stabilite restricții cantitative.
Prin libera circulație a persoanelor, în special a lucrătorilor, se înțelege faptul că statele
membre elimină orice discriminare legată de cetățenia acestora, în ceea ce privește încadrarea în
muncă și î n remun erarea lor pentru munca prestată. Libera circulație a persoanelor implică
drepturi precum acceptarea ofertelor reale de muncă, circulație liberă în statele membre cu scopul
obținer ii unui loc de muncă, ședere într -un stat membru pentru a desfășura o activitate salarizată
în conformitate cu legile aplicabile.
Pe lângă libera circulație a persoanelor, Tratatul pevede libera circulație a capitalurilor și
adoptarea de către statele membre a unor măsuri de apropiere a actelor cu putere de lege și a
actelor administrative, care au ca obiect instituirea și funcționarea optimă a pieței unice,
încercându -se astfel eliminarea barierelor economice .
Putem concluziona c ă Tratatul reprezintă o important ă sursă juridică a armoniz ării fiscale
la nivelul UE prin eliminarea taxelor vamale pentru comerțul intracomunitar și practicarea unui
tarif vamal comun pentru comerțul cu țările terțe, prin eliminarea barierelor economice care stau
în calea liberei circulații a mărfurilor și a persoanelor, pr ecum și prin apropierea elementelor
legislative care influențează în mod direct funcționarea pieței unice. Se înțelege că politica fiscală
a fiecarui stat membru trebuie astfel construită încât să nu creeze obstacole privind libera
circulație a bunurilo r, serviciilor, persoanelor și capitalului.
În ceea ce privește soluțiile alternative de armonizare, este cunoscut faptul că p olitica
fiscală la nivelul UE trebuie să se axeze în principal pe rezolvarea a două mari probleme:

9
probleme fiscale actuale existente între statele membre și problemele specific comunitare. În
prima categorie sunt incluse dificultățile fiscale generate de pericolul dublei impuneri și al
evaziunii fiscale, precum și problematica utilizării discriminatorii a impozitelor la nivelu l țărilor
UE. Pentru a rezolva problemele specific comunitare, politica fiscală europeană trebuie să țină
cont de relațiile interstatale care se manifestă pe o piață unică, unde libera circulație este deplină.
Cu toate că armonizarea sistemelor f iscale la nivelul UE a fost privită inițial cu ostilitate,
invocându -se suveranitatea fiscală a fiecărui stat, aceasta s -a dovedit a fi indispensabilă pentru
înlăturarea barierelor fiscale din calea bunei funcționări a pieței unice, opțiunile de armonizare
fiind diferite. În această direcție se conturează două soluții alternative de armonizare, care implică
pe de -o parte armonizarea prin intermediul pieței și pe de altă parte armonizarea negociată .
Armonizarea prin intermediul pieței presupune apropierea treptat ă a cotelor de impozitare
și/sau a regulilor și procedurilor fiscale practicate de statele membre pe măsură ce funcționarea
pieței o cere. De exemplu , dacă se constată că investitorii dintr-un stat aleg să investeasc ă/ să își
plaseze capitalul într-un alt stat, din motive legate de competitivitate fiscal ă, atunci statul cu
impozitele mai mari și/sau cu proceduri fiscale mai greoaie ar trebui să aibă în vedere o reducere
a cotelor de impozitare și/sau o simplificare a procedurilor. Armonizarea fi scală prin mecanismul
de piață nu este total acceptabilă deoarece face loc concurențe i fiscale între statele membre a le
Uniunii Europene, concuren ță considerat ă a nu fi întotdeauna echitabilă sau eficientă. Competiția
fiscală se manifestă în special (i) la atragerea investițiilor străine directe, de o importanță tot mai
mare pentru generarea de locuri de muncă în statele membre ale UE și forț ei de muncă superior
calificate, (ii) la atragerea capitalului financiar mobil, util pentru finanțarea investițiilor, întărirea
piețelor financiare și obținerea de avantaje comparative în furnizarea de servicii financiare , (iii) la
atragerea fluxurilor financiare intracorporative, care pot fi canalizate înspre propria jurisdicție
fiscală prin atragerea funcțiilor utiliza te în transferul internațional al profiturilor. Așadar, un stat
cu impozite mai mici atrage investitori, beneficiind de efectele generatoare de creștere
economică, iar un stat cu impozite ridicate suferă pierderi economice semnificative pe măsură ce
crește mobilitatea capitalurilor și a forței de muncă. Competiția fiscală generează efecte multiple
asupra statelor membre ale Uniunii Europene, putând determina o țară să adopte cote de
impozitare mai mici sau alte stimulente fiscale în măsur ă să atragă investi ții străine, crescând
astfel mobilitatea capitalului spre jurisdicții cu fiscalitate mai redusă. Din această perspectivă,
concurența fiscală poate să ducă la responsabilizarea și eficientizarea politicilor fiscale .

10
Armonizarea negociată presupune întâln irea Comisiei Europen e cu reprezentanții din cele
28 de statele membre și stabilirea de comun acord de diferite impozite și taxe , pe baza
negocierilor . Această formă de armonizare presupune confruntări permanente între instituțiile
comunitare și statele membre, motiv pentru care consensul este dificil de obținut.
Primele eforturi de armonizare fiscal ă europeană au fost îndreptate către impozitele
indirecte , cu scopul de a elimina obstacolele din calea circula ției bunurilor, serviciilor și
capitalurilor, pentru a elimina controlul la frontiere și a limita concuren ța fiscală neloial ă între
state. În sfera impozitelor indirecte se poate observa o armonizare totală în domeniul taxelor
vamale și un oarecare nivel de armonizare în cazul accize lor și al taxei pe valoarea ad ăugată
(TVA ).
În ceea ce privește taxele vamale, acestea sunt eliminate la nivelul UE, iar în cazul
activităților de come rț desfășurate cu țări terțe se aplică taxele prevăzute de Tariful vamal comun.
În cazul TVA, Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul
comun al taxei pe valoarea adăugată (în vigoare la date editării cărții ) reformeaz ă Directiva
77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre
referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată și
abrogă Directiva 67/227/CEE a Consiliului din 11 aprilie 1967 privind armonizarea legislațiilor
statelor membre privind impozitele pe cifra de afaceri. Astfel, în procesul de armonizare a TVA,
s-a elaborat un sistem comun de aplicare generalizată a TVA, care în principiu a vizat
uniformizarea bazei de im pozitare. S-au stabilit operațiunile general taxabile la nivelul UE și
anume liv rarea de bunuri, achiziți a intracomunitar ă de bunuri, importul de bunuri și prestarea de
servicii . Pentru aceste activități statele membre p ot aplica cote de TVA, conform propr iilor
politici fiscale, cu condiția de a respecta pragurile prevăzute de Comisia Europeană. Conform
Directivei 2006/112/ CE a Consiliului16, cota standard de TVA nu poate fi mai mică de 15% ,
fiind pre văzută și o listă restrâns ă de cote reduse. La nivelul anului 2017, c ea mai mică cotă
standard de TVA este 17% și se aplică în Luxemburg , cota standard de 18% se aplic ă în Malta ,
19% în Germania, Cipru și România. Cea mai mare cotă standard este 27% , aplicată în Ungaria,

16 Council Directive 2006/112/EC of 28 November 2006 on the common system of value added tax, http://eur –
lex.europa.eu/legal -content/EN/ALL/?uri=CELEX:32006L0112

11
urmată de cota de 25% aplicată în Danemarca, Suedia și Croația17. Cota standard de TVA este
stabilită de fiecare stat membru, ca și cotă procentuală din baza de impozitare. Pe lângă acest
aspect, Directiva amintită, accentuează faptul că statele membre pot aplica și una sau dou ă cote
reduse de TVA. La fel ca și cotele standard, cotele reduse de TVA, se stabilesc ca o cotă
procentuală din baza de impozitare. Cotele reduse de TVA se pot aplica doar în cazul anumitor
produse, prevăzute distinct în Anexa III la Directiv a 2006/112/ C E a Consiliului . Exemple de
astfel de bunuri și activități ar fi alimentele, furnizarea apei, furnizarea de servicii de către
scriitori, compozitori și artiști, receptarea serviciilor de radiofuziune și televiziune, produse
farmaceutice, cazarea în ho teluri și unități similar e, cărți, ziare, evenimente sportive, produse
farmaceutice , etc . În cadrul procesului de armonizare TVA, se prevede și desființarea frontierelor
fiscale pentru circulația intracomunitară a mărfurilor și serviciilor, generalizarea princi piului
destinației și acțiuni pentru reducerea fraudei și a evaziunii fiscale în domeniu.
Problematica armoni zării accizelor la nivelul UE a început să fie preocupantă în 1993,
după constituirea pieței unice. Cum taxele vamale la frontierele statelor membre au fost
eliminate, s -a impus necesitatea dezvoltării unor norme comune care să faciliteze activitățile
transfrontaliere și să prevină dena turarea concurenței. Din acest motiv și în scopul armonizării, au
fost stabilite reguli comune privind accizele , general valabile în UE. Încasările provenite din
accize revin în întregime statelor membre. Conform articolului publicat de Comisia Europeană18,
legislația în materie de accize poate fi împărțită în următoarele categorii: (i) Definirea categoriilor
de produse și a modului în care acciza se calculează. S -au stabilit produsele obligatoriu
accizabile, clasificându -se în trei mari categorii. Produsele obligatoriu accizabile la nivelul UE
sunt băuturile alcoolice, produsele din tutun și produsele energetice, cum ar fi uleiuri minerale,
electricitate, gaz natural; (ii) Nivelurile minime obligatorii ale accizelor pe care fiecare stat
membru trebuie să le respecte. Peste aceste praguri minime, statele pot stabili în mod liber
valorile acci zelor. De exemplu Directiva 92/ 84 prevede nivelul minim al accizei în cazul
băuturilor alcoolice, 550 euro/ hl alcool pur, 0 euro pentru vin, 1,87euro/hl/ grad alcool în b ere;19

17Datele sunt valabile la data de 01.0 1.2017 și sunt preluate de pe site -ul:
https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/resources/documents/taxation/vat/how_vat_works/rates/vat
_rates_en.pdf
18European Commission, Taxation and customs union, Business, Excises duties, General overview , link-ul:
http://ec.europa.eu/taxa tion_customs/business/excise -duties -alcohol -tobacco -energy/general -overview_en
19Moussis Nicholas, Acces to the European Union, Excises duties in the UE , 2011, subcap. 14.2.3,
http://www.europedia.moussis.eu/books/Book_2/5/14/02/03/?all=1

12
(iii) Dispoziții generale privind producerea, depozitarea și circulația produselor accizabile între
statele membre; (iv) Domeniul de aplicare a eventualelor scutiri.
Rezult ă că după taxele vamale , cel mai înalt grad al armonizării s -a atins în domeniul
accizelor . La nivelul TVA, situația este puțin diferită și deși au existat o serie de modificări ale
directivelor existente, statele membre încă își continuă angajamentele de armonizare.
În domeniul impozitării directe, armonizarea fiscală a fost mult mai restrânsă. Aceasta a re
ca scop eliminarea dublei impuneri și limitarea evaziunii fiscale, precum și evitarea transferului
bazei fiscale prin fenomenul migrației afacerilor aflate în căutarea celui mai favorabil regim
fiscal. Armoniz area impozitelor directe a început după 1950, după constituirea Pieței Unice, dar
și la ora actuală să află într -un stadiu incipient. Până în prezent, armoniz area fiscalității directe a
vizat acele impozite și baze fiscale care depășesc sfera interesului n ațional, afectând interesele și
altor state membre, cum ar fi: (i) impozitarea veniturilor din economii, adică dobânzile bancare
obținute prin depunerea venitului obținut într -un stat la o bancă din alt stat membru UE; (ii)
sistemul de impozitare comun apl icabil dobânzilor și redevențelor plătite dintr -un stat în altul;
(iii) i mpozitarea dividendelor și a veniturilor companiilor cu activitate transfrontalieră; (iv)
Regimul fiscal comun aplicabil fuziunilor, scindărilor, cesionării de active și schimbului de active
din compan ii din state diferite ale UE20.
În general, măsurile adoptate până în prezent în vederea armonizării politicii fiscale directe
vizeaz ă coordonarea regimurilor de impozitare ale statelor membre pe piața internă cu referire la
tratamentul fiscal al pierderilor în situații transfrontaliere, la impozitarea la ieșire și necesitatea
coordonării politicilor fiscale, precum și la măsuri de combatere a abuzurilor în domeniul
impozitării directe (Directiva 77/799/CEE privind asistența mutual ă acordată de autoritățile
competente din statele membre în vederea controlării activităților companiilor multinaționale și
Directiva 76/308/CEE privind recuperarea creanțelor). Unele măsuri viz ează și impozitele
aplicate persoanelor fizice (Directiva 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor realizate din
economii sub formă de dobânzi și comunicări referitoare la impozitarea dividendelor COM(2003)
810 și la eliminarea piedicilor fiscale care afecte ază plata transfrontalieră a pensiilor profesionale
COM(2001) 214 )21.
Printre cele mai importante realizări din cadrul procesului de armonizare enumer ăm:

20Göndör Mihaela, Fiscalitate comparat ă, Note de curs, UPM, T îrgu Mureș, 2016 , pag. 114
21 Parlamentul European. Fișe tehnice privind Uniunea Europeană – Politica fiscală generală ,
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.11.1.html

13
 Directiva 90/434/CEE – cunoscută ca Directiva privind fuziunile . Aceasta reglementează
obligația fisca lă care rezultă din randamentul de capital în cursul fuziunilor, divizărilor,
transferurilor de active și schimburilor de acțiuni în cadrul Uniunii Europene. Scopul directivei
este de a evita impozitarea profitului care poate apărea în cursul fuziunii din diferența dintre
valoarea de transfer a activelor și pasivelor și valoarea lor contabilă. Directiva privind fuziunile a
fost modificată prin Directiva nr. 2005/19/CE, care extinde competențele existente, permițând în
special transferul sediului și reorgani zarea companiei europene în cadrul Uniunii Europene fără
niciun obstacol fiscal. Noua directivă se asigură că transformarea sucursalei în filială nu va avea
consecințe fiscale și introduce un nou tip de tranzacție – așa numita „split off”.
 Directiva nr. 90 /435/CEE din 23 iulie 1990 privind un sistem comun de impozitare
aplicabil societăților -mamă și filialelor, cunoscută sub numele de Directiva privind filialele ,
reglementează sistemul de impozitare al grupului de firme, care operează la nivel național și
companii, care funcționează în cadrul Uniunii Europene. Scopul directivei este să se asigure că
statul membru al societății -mamă fie nu impozitează veniturile filialei având sediul în alt stat
membru, fie în cazul în care aceste venituri sunt impozitate, pe rmite companiei -mamă să deducă
din baza de impozitare, impozitul pe venit plătit de filială în alt stat membru și să scutească
repartizarea profitului net al filialei de reținerea la sursă. În 2003 a fost adoptată Directiva nr.
2003/123/CE, care modifică D irectiva privind filialele, extinzându -i competența asupra
distribuirii profiturilor obținute de un sediu permanent situat într -un stat membru către filiala care
are reședința în alt stat membru și distribuirii profitului companiei către sediile permanente , care
sunt situate în alt stat membru decât companiile și filialele.
Printr-un comunicat publicat în 2001, Comisia Europeană22 a subliniat faptul că
impozitarea veniturilor persoanelor fizice poate fi lăsată la latitudinea fiecărui stat membru, dar
pentru a asigura prevenirea dublei impuneri și combaterea evaziunii fiscale la nivelul activităților
transfrontaliere, se impune coordon area veniturilor persoanelor fizice în materie de impozitare.
Curtea Europeană de Justiție a susținut și ea, în mod constant fa ptul că în lipsa armonizării,
impozitarea veniturilor persoanelor fizice cade în sarcina guvernelor naționale, dar în acest caz
statele trebuie să respecte cele patru libertăți prevăzute de Tratatul de instituire a CEE și anume
libera circulație a bunurilo r, serviciilor, capitalului și a forței de muncă.

22Göndör Mihaela, EU Fiscal Harmonization Policy vs. National Fiscal Systems , Studia Universitatis Petru Maior,
Series Historia, 2009, pag. 336

14
În cazul veniturilor din economii, Directiva privind economiile adoptată în 2003, prevede
schimbul de informații între statele membre în legătură cu veniturile din dobânzi. Adoptarea
acestei direct ive reprezint ă un pas spre armonizare , întrucât înainte de aceasta statele refuzau în
mod categoric schimbul de informații cu privire la aceste venituri . Statele membre s-au obligat să
își alinieze legislațiile și practicile la principiile OECD până la sfâ rșitul anului 2014 , Comisia
Europeană dezvoltând în continuare măsuri potrivite prin care să se asigure un echilibru între
suveranitatea fiscală a fiecărui stat și obiectivul eliminării barierelor fiscale în relațiile
intracomunitare. Veniturile din dobânz i reprezintă una dintre cele mai mobile baze de impozitare.
Cu scopul de a elimina evaziunea fiscală și de a asigura funcționarea optimă a pieței unice, în
anul 2003 la nivelul UE a fost adoptată Directiva privind impozitarea economiilor, având o
aplicabil itate din anul 2005 și care se aplică pentru dobânzile plătite către persoanele fizice
rezidente într -un stat membru UE, altul decât cel în care se plătește dobânda.
La nivelul UE, veniturile din dividende obținute de persoanele fizice nu sunt armonizate,
iar Comisia Europeană nici nu intenționează armonizarea acestora. Este important de menționat
faptul că, deși Comisia Europeană nu prevede mijloace de armonizare a acestor venituri, statele
membre nu trebuie să împiedice circulație liberă a capitalului. A cest lucru semnifică faptul că
dividendele primite de către un acționar dintr -un alt stat membru, decât cel de rezidență, nu pot fi
impozitate cu o cotă mai mare decât dividendele interne. La fel se procedează și în cazul
dividendelor plătite către persoan ele fizice.
La nivelul impozitării societăților comerciale, Codul de Conduită stabilit în 200323,
prevede obligativitatea schimbului de informații între statele membre și a asistenței reciproce
între autoritățile fiscale naționale, precum și angajamentul st atelor membre ca prin politica fiscală
națională să nu dăuneze competitivității în UE. Pe lângă acestea, Codul impune statelor membre
să se abțină de la introducerea măsurilor noi care pot cauza daune fiscale și de la aplicarea unor
practici dăunătoare în ceea ce privește principiile Codului. Un exemplu de activitate prevăzut de
acest Cod ar fi tratamentul fiscal distinct aplicat pentru societățile autohtone și cele străine.
Măsurile amintite se referă la măsurile fiscale legislative, administrative și de r eglementare care
au sau pot avea un impac t asupra localizării activităților comerciale din cadrul UE.

23French Council of Economic Analysis, Tax Harmonization in Europe : Moving Forward , 2014 , http://www.cae –
eco.fr/IMG/pdf/cae -note014 -en.pdf

15
Opus ă armonizării fiscale, competiți a fiscală la nivelul Uniunii Europene este influențată
în mod direct de către orientarea guvernelor statelor membre și se referă în mod special la
următoarele aspecte: (i) atragerea investi țiilor str ăine directe, considerate tot mai importante
pentru generarea de locuri de munc ă în țările UE; (ii) atragerea capitalului financiar mobil
(investi ții de portofoliu), util pentru finan țarea investi țiilor, înt ărirea pie țelor financiare și
obținerea de avantaje comparative în furnizarea de servicii financiare; (iii) atragerea fluxurilor
financiare intra -firmă, care pot fi canalizate înspre propria jurisdic ție fiscal ă prin atra gerea acelor
funcții corporative utilizate pentru transferal interna țional al profiturilor; (iv) atragerea for ței de
munc ă superior calificate; atragerea cump ărătorilor (contribuabili indirec ți) în zonele
transfrontaliere dar nu numai, în special ai produs elor purt ătoare de TVA sau de accize, în situa ția
în care exist ă diferen țe semnificative între acestea .24
La nivelul UE, competiția fiscală este definită ca o concurență existentă între jurisdicțiile
fiscale ale statelor membre, prin care ace stea doresc să devină mai atractive pentru diferite
categorii de contribuabili , în principal prin ac țiuni care vizează (i) acordarea de facilități la
stabilirea bazei de impozitare , (ii) transparența regulilor fiscale în materie de stabilire a cotelor de
impozitare , (iii) cote de impozitare mai reduse față de alte jurisdicții , (iv) asigurarea infrastucturii
necesare înființării sau dezvoltării unei afaceri, (v) asigurarea unei administrări fiscale eficiente
atât la nivel local, cât și la nivel central. Acțíunile enumerate reprezintă factori de influenț ă a
mobilit ății capitalului și inclusiv a muncii. „Fenomenul de competiție fiscală este favorizat de
statele cu nivel redus de impozitare, cum ar fi Român ia, Bulgaria, Irlanda, Estonia și respins de
societățile dezvoltate di n cadrul Uniunii, cum ar fi Franța, Italia, Germania, care se consideră
dezavantajate de concurența fiscală și au prezentat acest dezavantaj pe seama unei armonizări
ineficiente a politicilor fiscale la nivelul UE și a unei coordonări fiscale neadecvate.”25
Pornind de la prevederile Tratatului UE conform cărora politica fiscală în domeniul
impozitelor directe este un atribut al autorităților naționale și de la considerentul că „statele
membre reușesc cu greu să -și asimileze lipsa de entuziasm pentru construcția unei fiscalității
directe puse sub tutela comunitară”26, la dispoziția Uniunii Europene rămâne doar armonizarea
fiscală în materie de impozite indirecte, respectiv TVA și accize, impozitele directe fiind doar

24Chilarez Dănuț, Ene George Sebastian, Rev ista Strategii manageriale, Nr. 1(23)/ 2014, Armonizare și competiție
fiscală la nivelul Uniunii Europene , 2014, pag. 100
25Göndör Mihaela, Fiscalitate comparat ă, Note de curs, UPM, Tîrgu Mureș, 2016 , pag. 112
26 Minea Mircea Ștefan, Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III , Editura Rosetti, București, 2006, p. 316

16
subordonate scopului de neafectare a liberei concurențe pe piațã, sens în care se recomandã
statelor membre încheierea de convenții de evitare a dublei impuneri internaționale. Se consideră
că armonizarea fiscală a impozitelor directe este o „formă extremă” de cooperare în materie
fiscală și în consecință nu reprezintă o soluție indicată din punct de vedere economic. Realitatea
demonstrează că această soluție ar fi și imposibil de implementat, date fiind arhitecturile extrem
de diferite ale celor 28 de sisteme fiscale europene construite î n cele 28 de economii atât de
diferite din punctul de vedere al nivelului dezvoltării economice.
Din aspectele prezentate, devine clar faptul că armonizarea impozitelor directe a rămas doar
un deziderat la nivelul UE, politica fiscală fiind considerată un instrument național, dar pe fondul
coordon ării politicilor fiscale naționale. Cele mai importante aspecte în vederea armonizării
impozitelor dire cte vizează coordonarea regimurilor de impozitare ale statelor membre pe piața
internă, impozitarea la ieșire, măsuri de combatere a abuzurilor existente în acest domeniu și
tratementul fiscal al pierderilor din activitățile transfrontaliere. Analizând paș ii urmați în vederea
armoniz ării fiscale la nivelul UE, putem concluziona c ă obiectivul îl reprezintă coordonarea
sistemelor de impozitare în măsură să evite schimbările de concurență privind politicile fiscale
naționale, care ar putea avea efecte negative în cadrul pieței unice, respectiv apropierea politicilor
fiscale naționale și elaborarea unor politic i fiscale comune în materie de impozitare. Politicile
fiscale comune definesc aspecte general valabil pentru fiecare stat membru, în ceea ce privește
condițiile și regulile de impozitare, subiecții impozitelor, bazele de impozitare și uneori cotele de
impo zitare ( cazul taxei pe valoarea ad ăugată, accizelor, taxelor vamale ).
În concluzie armonizarea poate fi privită ca un proces benefic pentru funcționarea optimă
a pieței unice, fiind considerată un instrument util de către țările cu un nivel redus de impoz itare,
dar neadecvat pentru țările cu impozitare ridicată. Totuși dacă ar fi să analizăm aspectul de
competiție fiscală, aceasta este mai benefică în special pentru antreprenorii care ar avea libertatea
să fructifice veniturile obținute în state mai atract ive din punct de vedere fiscal. Competiția
fiscală poate fi privită și ea la rândul ei ca un aspect benefic pentru statele membre, deoarece
aceasta presupune atragerea forței de muncă, atragerea investițiilor și a fluxurilor financiare,
crescând astfel niv elul de trai și bunăstarea economică în general.

17
Aspecte particulare ale impozitării companiilor multinaționale in UE

Impozit area companiilor multinaționale reprezintă o preocupare din ce în ce mai accentuată
a autorităților publice , atât în cadrul Uniunii Europene, cât și la nivelul fiecărui stat membru, în
condițiile în care modelele de afaceri și structurile corporative au devenit mai complexe,
facilitând deplasarea profiturilor între jurisdicțiile fiscale . Anumite companii exploat ează această
situație ca să transfere în mod artificial profiturile în jurisdicțiile care aplică impozite mai mici,
reducându -și astfel la minim obligația fiscală generală27. Astfel, g lobalizarea economică
acțion ează ca un efect multiplicator asupra planificării fiscale agresive, creând noi oportunități de
practicare a evaziunii fiscale .
Posibilitățile de evaziune fiscală rezultă în principal din fragmentarea spațiului fiscal la
nivelul UE, prin existența a 28 de sisteme fiscale diferite, respectiv p rin aplicarea regulilor și
cotelor naționale diferite de impozitare. Între două regimuri naționale de impozitare, compania
este în măsură să aleagă acel regim care este în mod obiectiv cel mai avantajos. Astfel, putem
identifica mai mulți factori care încu rajează și facilitează practicarea evaziunii fiscale la nivelul
companiilor multinaționale : (i) diferențele între regimurile de impozitare naționale și nivelul
cotelor de impunere , (ii) l egătura dintre regimurile preferențiale și l ocul unde se generează
valoarea, (iii) i nsuficiența transparenței fiscale , (iv) p rezența unor acorduri fiscale secrete între
anumite țări și companiile multinaționale , (v) e xistența paradisurilor fiscale . Devine clar c ă
normele actuale în materie de impozitare a întreprinderilor nu se mai încadrează în contextul
modern , iar s istemul de prețuri de transfer nu mai funcționează cu eficacitate în economia
modernă .
Potrivit Comisiei Europene28, „normele privind prețurile de transfer sunt menite să
garanteze că prețul tranzacțiilor int ra-grup corespunde unui preț de piață comparabil și că
profiturile sunt împărțite în mod echitabil între jurisdicțiile în care își desfășoară activitatea o
companie multinațională. Cu toate acestea, este evident faptul că actualul sistem de prețuri de
transfer nu mai funcționează cu eficacitate în economia modernă. Atât companiile , cât și
administrațiile fiscale consideră că actualul sistem este complex. În plus, sistemul poate fi ușor

27 Comisia Europeană, Un si stem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană,
Bruxelles, ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1 -2015 -302-RO-F1-1.PDF
28 Comisia Europeană, Un si stem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană,
Bruxelles, ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1 -2015 -302-RO-F1-1.PDF

18
manipulat de către companii pentru a deplasa profiturile către jurisdicț ii cu fiscalitate minimă sau
inexistentă.” Companiile multinaționale profită de „faliile” pe care le oferă regimul prețurilor de
transfer în scopul minimizării sarcinii fiscale.
Anumite regimuri fiscale preferențiale par să faciliteze evaziunea fiscală în defavoarea
încurajării activităților economice pentru care se oferă avantajul fiscal. De exemplu, o societate
își poate localiza proprietatea intelectuală într -o altă țară decât cea în care își desfășoară
activitățile de cercetare și dezvoltare, astfel înc ât să beneficieze de tratament fiscal preferențial,
cu referire în special la regimurile fiscale favorabile brevetelor. În acest sens, în 2014, Grupul de
Lucru pentru Codul de Conduită privind Impozitarea Companiilor a convenit asupra faptului că,
pentru a soluționa această problemă, regimurile preferențiale, cum ar fi regimurile fiscale
favorabile brevetelor, ar trebui să se bazeze pe „abordarea modificată bazată pe conexiune”29.
Aceasta înseamnă că trebuie să existe o legătură directă între avantajele fisc ale și activitățile de
cercetare și dezvoltare.
Referitor la p rezența unor acorduri fiscale secrete între anumite țări și companiile
multinaționale , putem exemplifica așa-numitul „tax -ruling ”, care permite unei companii să se
intereseze în avans c um va fi tratată de administrația fiscală a unei țări și să obțină anumite
garanții juridice. Marile companii se bazează , de exemplu, pe Luxemburg și pe regulile sale
fiscale suple, dar și pe deficiențele de reglementare internaționale, pentru a transfera profituri
astfel încât acestea ori să nu fie impozitate, ori să fie impozitate foarte puțin. Luxemburgul
păstrează aceste acorduri fiscale secrete și nu le notifică partenerilor europeni , deși este pus la
curent, în fapt, de aceste multinaționale, cu privi re la strategia lor de evitare a impozitării.
Comisia Europeană a deschis mai multe anchete asupra practicii fiscale "tax ruling" , care vizează
state membre. O anchetă vizează Irlanda și se referă la acordurile încheiate între administrația
fiscală și giga ntul american al internetului Apple, suspectat că a beneficiat de un tratament
favorabil contrar regulilor europene pentru concurență. O altă anchetă are în vedere suspiciuni de
avantaje fiscale acordate de Olanda lanțului Starbucks, iar o alta vizează aco rdurile încheiate de

29 OECD/G20, Base Erosion and Profit Shifting Project – Agreement on Modified Nexus Approach for IP Regimes ,
2015, http://www.oecd.org/ctp/beps -action -5-agreement -on-modified -nexus -approach -for-ip-regimes.pdf

19
Luxemburg cu Fiat Finance and Trade, care furnizează servicii de management financiar grupului
de automobile Fiat.30
În data de 11 ian 2016, Comisia Europeană a publicat în tr-un comunicat de presă că
„avantajele fiscale selective acordate de Belgia în cadrul sistemului fiscal aplicabil profitului
excedentar sunt ilegale din perspectiva normelor UE privind ajutoarele de stat. De sistem au
beneficiat cel puțin 35 de societăți multinaționale, care acum t rebuie să ramburseze Belgiei
impozitele neachitate. Sistemul fiscal belgian aplicabil profitului excedentar, în vigoare din 2005,
a permis anumitor societăți din cadrul grupurilor multinaționale să plătească impozite substanțial
mai mici în Belgia, în baza unor decizii fiscale – „tax ruling ”. Sistemul a redus baza de impozitare
pentru aceste societăți cu între 50% și 90 %, pentru a exclude așa -numitul „profit excedentar” care
se considera că ar fi rezultat din apartenența la un grup multinațional. Investigaț ia aprofundată a
Comisiei, inițiată în februarie 2015, a arătat că sistemul deroga de la practica normală prevăzută
de normele belgiene de impozitare a întreprinderilor și de la principiul concurenței depline. Acest
lucru este ilegal din perspectiva normel or UE privind ajutoarele de stat."31
Pentru a pune în aplicare practica "tax ruling", companiile apelează cel mai de s la cei patru
giganți de audit : Pri cewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst & Young sau Deloitte. Acestea
reprezintă o verigă esențială în procesul de evaziune fiscală a l companiilor multinaționale. Ele
dispun de o mulțime de experți fiscali capabili să găsească "falii" în standardele internaționale,
construind astfel schemele și tehnicile de evaziune fiscală pe care companiile le folosesc p entru
transferul de capital din țări cu rate de impozitare ridicate în țări în mai relaxate din punct de
vedere fiscal. De exemplu, KPMG propune mijloace prin care creează artificial pierderi
financiare clienților săi, ceea ce duce la o reducere a venitulu i impozabil.32
Paradisurile fiscale, prin organizarea lor fiscală, facilitează evaziunea fiscală internațională
și încurajează companiile să -și stabilească sediul social pe acest teritoriu, astfel profitând de un
tratament fiscal mai avantajos. Autoritățile fiscale ale statelor se confruntă de multe ori cu refuzul
din partea guvernelor paradisurilor fiscale, privind schimbul de informații de materie fiscală,
atunci când încearcă să obțină informații sau ajutor. Astfel, este foarte dificil de a adu na

30 Cazan Radu, Scandal de amploare! LuxLeaks: Acorduri fiscale secrete între Luxemburg și 340 de multinaționale ,
dezvăluite de presă, 06.11.2014, http://www.capital.ro/scandal -de-amploare -luxleaks -acorduri -fiscale -secrete -intre-
luxemburg -si-340-de-multinationale -dezvaluite -de-presa.html
31 Comisia Europeană, Comunicat de presă. Ajutoare de stat: Comisia concluzionea ză că sistemul fiscal belgian
aplicabil „profitului excedentar” este ilegal, 11 ian. 2016, http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-42_ro.htm
32Février Renaud, LuxLeaks : le "tax ruling", comment ça marche ?, 06.11.2014,
http://tempsreel.nouvelobs.com/economie/20141106.OBS4335/luxleaks -le-tax-ruling -comment -ca-marche.html

20
informații suficiente pentru a dovedi că o soci etate practică evaziune fiscală, dar în prezent se
depun eforturi intense pentru eliminarea multora dintre caracteristicile dăunătoare ale
paradisurilor fiscale. Au fost făcute progrese importante prin adop tarea la nivel aproape global a
unor norme stricte privind schimbul de informații la cerere și transparența, ca urmare a relansării
cu succes a Forumului mondial OCDE privind transparența și schimbul de informații în scopuri
fiscale. Cu toate acestea, deși numeroase foste „paradisuri fiscale” s -au angajat să respecte aceste
principii, punerea sau nepunerea lor în practică face abia acum obiectul unor examinări.33
Dacă ne referim la giganții erei digitale precum Apple, Amazon, Google, atunci înseși
caracteristicile lor facilitează fenomenul de evaziune fiscală, deoarece o parte din profituri provin
din drepturile de autor asupra proprietăților intelectuale, cum ar f i brevetele de software sau
produsele în sine sunt digitale, cum ar fi melodiile descărcate. Acestea pot fi ușor localizate în
statele cu cele mai mici rate ale impozitului sau cu impozit zero. Pentru aceste companii mai mult
decât pentru altele, criteriul fiscal poate fi central în alegerea localizării activităților sale.
Putem deduce că există mai mulți factori care încurajează companiile multinaționale de a
produce evaziune fiscală. Acestea c aută să se sustragă de la plata impozitelor prin dezvoltarea
unor mecanisme eficiente de planificare a evaziunii fiscale, care să le asigure economii suficiente
în procesul de investiții pentru a asigura dezvoltarea și creșterea companiei, a competitivității sale
pe piață.

Aspecte privind dubla impunere juridică la nivelul Uniunii Europene

Dubla impunere juridică internaționalã reprezintã un subiect de mare actualitate în contextul
creșterii cooperării internaționale, al integr ării europene și al exercitãrii libertăților fundamentale
legate de activități le transfrontaliere în spațiul comunitar, c are au ca efect dezvoltarea relațiilor
comerciale multilaterale, în care două sau mai multe state sunt implicate. Impunerea aceluiași
venit în mai multe state poate avea un efect negativ asupra investițiilor de capi tal, descurajând
localizarea investițiilor străine în anumite jurisdicții. Astfel, dubla impunere poate deveni un
obstacol pentru dezvoltarea activității economice a antreprenorilor .

33Comisia Europeană , Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind modalitățile concrete
de intensificare a luptei împotriva fraude i și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe, 2012,
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52012DC0351

21
În condițiile economiei contemporane, circulația liberă a capitalurilor este o realitate, iar
numero și antreprenori desfășoară activități diverse, din care obțin venituri sau averi în mai multe
țări. Datorită acestei realități și pentru amplificarea cooperări i economice și financiare
internaționale a devenit o necesitate stabilirea autorității publice competente să procedeze la
impunerea veniturilor realizate și a averilor deținute în alte țări, decât cea căreia îi aparțin, astfel
ȋncât să se evite dubla impunere juridică internaționalã .
Sintetic, noțiunea de dublă impunere juridică internaționalã descrie situațiile în care, ac eeași
materie (baz ă) impozabilă sunt supuse, în același timp, impozitării, de către autoritățile fiscale ale
două sau chiar mai multor state diferite, fapt care este, în mod evident, excesiv. În acest fel,
nerezidenții pot fi impozitați de două ori: o dată în statul unde realizează venitur i (altul decât
statul lor de reș edință, numit și stat sursă) și a doua oară în statul lor de reședință. Problema
rezidenței unei persoane juridice se rezolvă pornind de la locul în care aceasta își are sediul de
conducere efectivă, sediul permanent, în sensul unei instalații fixe de lucru, prin care o
întreprindere realizează, parțial sau în totalitate, activitatea sa.
O dublă impunere juridică internațională se poate manifesta doar în cazul în care rezidenții
unei țări realizează venituri sau dețin proprietăți în alte țări. În cazul extrem al perceperii unor
impozite o singură dată, sau de două ori sau de mai multe autorități fiscale juxtapuse din aceeași
țară și nu paralele, dubla, tripla sau multipla impunere este o realitate, dar aceasta nu este
considerată în teoria finanțelor publice o dublă, triplă sau multiplă impunere juridică, ci una de
natura economică34, care în fapt se concretizează în creșterea pre siunii fiscale medii suportate de
contribuabilul în cauză în propria țară.
În general, situațiile în care dubla impunere (economică sau juridică) apare, sunt
determinate de faptul că guvernele diferitelor state aplică impozite pe veniturile realizate pe
teritoriile respective de către subiecții impozabili locali și străini, iar pe de altă parte supun
impozitelor și veniturile realizate de proprii cetățeni în străinătate.
O altă cauză a dublei impuneri poate fi identificată analizând variatele interpretări care sunt
atribuite noțiunilor de „rezident”, „sursă de venit”, „domiciliu” etc. în diverse state. Datorită
conținutului diferit al acestor concepte este posibil ca unul și același subiect impozabil să fie
considerat rezident în două sau chiar mai multe state, sau ca unul și același obiect impozabil să
fie privit ca având sursă în două sau mai multe state.

34 Văcărel Ioan, Finanțe publice , Ed. Didactică și Pedagogică R.A. București, 1992, pag. 240

22
Efectele negative pe care dubla impunere le are asupra dezvoltãrii relațiilor economice și
financiare dintre dife rite țãri, au determinat gãsirea unor soluții pentru înlãturarea ei35. Metodele
de bazã utilizate în cadrul tratatelor internaționale de evitare a dubl ei impuneri sunt douã, și
anume : metoda scutirii și metoda creditãrii. Rezultatul aplicãrii practice a ace stor metode este
asemãnãtor, dar esența lor este diferitã. Aceastã afirmație își gãsește justificarea în faptul cã
metoda exceptãrii de la impunere, constã în excluderea din calculul veniturilor impozabile a unor
categorii de venituri, pe când metoda credi tãrii presupune folosirea impozitului plãtit în stãinãtate
ca un credit pentru stabilirea impozitelor de acasã. Ambele metode cunosc do uã moduri de
aplicare, și anume : metoda scutirii poate îmbrãca forma exceptãrii progresive sau a exceptãrii
complete, iar metoda creditãrii se concretizeazã fie în acordarea creditului complet, fie în
folosirea creditului ordinar. Metoda scutirii (exonerãrii, exceptãrii) presupune ca statul de
rezidențã al beneficiarului unui venit sã nu impoziteze veniturile obținute de ace sta și impuse în
celãlalt stat. Cea de -a doua metodã enunțatã, cea a creditãrii , presupune deducerea de cãtre statul
de rezidențã din impozitul calculat pe baza tuturor veniturilor realizate de subiectul impozabil
(venituri interne și venituri externe) a impozitului plãtit în strãinãtate.
Organismele internaționale de specialitate au ajuns la concluzia cã soluția optimã pentru
evitarea dublei impuneri o reprezintã încheierea unor convenții bilaterale sau multilaterale între
state, dispozițiile acestora urm ând sã clarifice situația rezidenților care sunt implicați în diverse
activitãți economice în alte state și, în același timp, sã asigure aplicarea de cãtre toate aceste state
a unor soluții comune cazurilor similare de dublã impunere. Pe plan internațional , sunt douã
Convenții model care stau la baza convențiil or de evitare a dublei impuneri încheiate între state ,
respectiv (i) Convenția -model OECD36 (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economicã),
care avantajeazã în general statele mai dezvoltate, s tatele în care își are rezidența beneficiarul
veniturilor (ex: titularii brevetelor, creditorii, etc.) și (ii) Convenția -model ONU37 (Organizația
Națiunilor Unite), care avantajeazã în general statele mai sãrace, considerate state de sursã ale
veniturilor și care nu a putut fi adoptatã pe scarã largã în relațiile cu statele dezvoltate.
Din anul 1954, procesul de elaborare a convențiil or-model în domeniul impunerii
internaționale a fost preluat de OEEC/OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică) care, prin intermediul Comitetului Fiscal (actualul Comitet pentru Afaceri Fiscale) a

35 Göndör Mihaela , Buget și fiscalitate , Ed. Universit ății Petru Maior, Tîrgu Mureș, 2006, pag. 86
36http://www.oecd.org/ctp/treaties/35363840.pdf
37http://www.un.org/esa/ffd/tax/

23
elaborat prima Convenție -Model pentru evi tarea dublei impuneri (publicată în anul 1966).
Aceasta a fost revizuită periodic, ajungând în anul 2014 la cea de a noua actualizare (variante
revizuite au fost publicate începând cu anul 1994)38.
În ceea ce privește importanța Convenției -Model, aceasta nu trebuie mãsuratã numai prin
numãrul mare al convențiilor încheiate între statele membre ale Organizației de Cooperare și
Dezvoltare Economicã, ci și prin prisma faptului cã impactul acestei convenții s -a extins,
devenind document de referințã în negoci erea între statele membre cu cele nemembre ale
OCDE39. Acest fapt se reflectã și în includerea în cuprinsul Convenției -Model a unei secțiuni ce
prezintã poziția fațã de prevederile acesteia a unor state nemembre. Trebuie reținut faptul cã
aceasta are o impo rtanțã deosebitã în dezvoltarea legislației fiscale internaționale, cu atât mai
mult cu cât comentariile Convenției -Model au fost redactate și agreate de cãtre experții statelor
membre, numiți în Comisia Fiscalã din cadrul Organizației de Cooperare și Dezv oltare
Economicã. Aceste comentarii n -au fost redactate pentru a fi anexate la convențiile negociate și
semnate de cãtre state, ci pentru a servi ca instrument internațional de asistențã în interpretarea și
aplicarea dispozițiilor acestor convenții și, în particular, de soluționare a oricãrei dispute nãscute
din aplicarea lor. Administrațiile fiscale din statele membre, în oferirea de soluții contribuabililor,
acordã o importanțã majorã comentariilor Conveției -Model, consultându -le în mod obișnuit. În
mod s imilar, contribuabilii acestor state, în contextul stabilirii strategiilor de dezvoltare a
afacerilor, fac apel, în mod extensiv, la comentariile aferente40. Astfel, interpretările din
comentarii s -au impus ca adevărate norme de drept în majoritatea statelo r lumii41.
În situația în care subiecții impozabili care sunt rezidenți într -un stat obțin venituri de la
surse situate în celãlalt stat, venituri le care corespun d regulilor stabilite în cuprinsul Convenției –
Model sunt supuse impozitãrii numai în statul de rezidențã, pericolul dublei impuneri nu existã,
deoarece statul de sursã va oferi întotdeauna exceptarea de la impunere. În caz contrar însã,
pentru veniturile care pot fi impozitate în mod limitat sau nelimitat în statul de sursã, statul de
rezidențã poat e opta pentru cele două metode de eliminare a dublei impuneri , respectiv metoda

38 Duca Alina, Duca Emilian, Evitarea dublei impuneri – Convențiile de evitare a dublei impuneri și prevenire a
evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe câștigurile din capital, încheiate de România , Universul
Juridic, București, 2015, pag. 9
39 Condor Ioan, Drept fiscal și financiar , Ed. Tribuna Economicã, 1996, pag. 420
40 Bostan Ionel, Drept fiscal comunitar , Iași , 2007, pag. 70
41 Duca Alina, Duca Emilian, Evitarea dublei impuneri – Convențiile de evitare a dublei impuneri și prevenire a
evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe câștigurile din capital, încheiate de România , Universul
Juridic, București, 2015, pag. 9

24
exceptării de la impunere și metoda de credit. Alegerea metodei potrivite aparține în întregime
statelor semnatare ale convențiilor bilaterale, elaborate după structura Convenț iei-Model . Dubla
impunere nu poate interveni în ceea ce privește veniturile pentru care statul sursă a renunțat la
dreptul de impozitare, care astfel revine în totalitate statului de rezidență a subiectului impozabil.
Dubla impunere va apărea deci numai în situațiile în care subiectul impozabil rezident în unul
dintre state obține venituri din surse situate în celălalt stat și ambele state au drept de
impozitare42.
Indiferent de metoda aleasã pentru eliminarea dublei impuneri, aordurile încheiate dupã
Model ul OECD se bucurã de un real succes datorat soluțiilor viabile oferite de acesta în vederea
înlãturii dublei impuneri internaționale în relațiile dintre state. Regimul fiscal al veniturilor
obținute în fiecare stat membru se stabilește prin coroborarea prevederilor codului f iscal național
cu articolele din c onvențiile fiscale internaționale , iar atunci când acestea sunt în contradicție,
prioritate se acordă convențiilor fiscale internaționale .

Concluzii

Politica fisca lă a Uniunii Europene urmărește convergența sistemelor naționale de
impozitare în scopul funcționării pieței unice, al respectării obiectivelor fiscale naționale și al
atenuării fenomenului de evaziune fiscală. Suveranitatea fiscală dă statelor dreptul de contr ol
direct atât asupra regulilor fiscale cât și asupra veniturilor fiscale. În acest context, f iscalitatea
Uniunii Europene , deși subordonată principiului de funcționare liberă a pieței unice, creează
dificultăți antreprenorilor prin diferențele notabile ex istente între cele 28 de sisteme fiscale
naționale. Navigarea prin reglementările fiscale complexe , diferite de la stat la stat, uneori
netransparente sau care se modific ă des , reprezint ă o provocare serioas ă pentru antreprenori . În
plus, lipsa de claritate și caracterul interpretabil al reglementărilor fiscale sunt factori care
facilitează birocrați a, corupți a și evaziunea fiscală, generând concurență fiscală dăunătoare la
nivelul antreprenorilor care acționează transfrontalier . Pentru companile mici și/sau aflate la
început de drum , această provocare se poate dovedi fatală, având în vedere că au puține resurse
de cheltuit și trebuie să se concentreze mai ales asupra dezvoltării afacerii. Din acest considerent

42Leicu Corina, Eliminarea dublei impuneri în relațiile financiar – comerciale , Ed. Lumina Lex, București, 1995,
pag. 29 – 31

25
sistemul fiscal european trebuie să fie cât mai simplu și neutru posibil, iar statele care vor asigura
un mediu fiscal prietenos, vor stimula dezvoltarea antreprenoriatului si vor beneficia de efectele
de substanță măsurate la nivelul creșterii economice și implicit al bunăstării. De aceea, a linierea
la standardele europene în ceea ce privește fiscalitatea nu trebuie privită ca o obligație care ar
putea prejudicia antreprenorii și economia națională, ci ca o necesitate pentru evitarea creării de
bariere fiscale în calea liberului schimb. Un sist em fiscal eficient se bazeaz ă pe reglementări
fiscale simple , transparente și predictibile , care genereaz ă un mediu de afaceri corect.

Referințe bibliografice

Bostan Ionel, Drept fiscal comunitar , Iași, 2007
Condor Ioan, Drept fiscal și financiar , Ed. Tribuna Economicã, 1996
Cazan Radu, Scandal de amploare! LuxLeaks: Acorduri fiscale secrete între Luxemburg și 340
de multinaționale, dezvăluite de presă, 06.11.2014, http://www.capital.ro/scandal -de-amploare –
luxleaks -acorduri -fiscale -secret e-intre-luxemburg -si-340-de-multinationale -dezvaluite -de-
presa.html
Chilarez Dănuț, Ene George -Sebastian, Armonizare si competitie fiscala la nivelul Uniunii
Europene , Revista Strategii manageriale, Nr. 1/2014
Duca Alina, Duca Emilian, Evitarea dublei impuneri – Convențiile de evitare a dublei impuneri și
prevenire a evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit și pe câștigurile din capital,
încheiate de România , Universul Juridic, București, 2015
Février Renaud, LuxLeaks : le "tax ruling", comm ent ça marche ?, 06.11.2014,
http://tempsreel.nouvelobs.com/economie/20141106.OBS4335/luxleaks -le-tax-ruling -comment –
ca-marche.html
Göndör Mihaela, Buget și fiscalitate , Ed. Universit ății Petru Maior, Tîrgu Mureș, 2006,
Göndör Mihaela , Studii post -doctorale in Economie; Disertatii post -doctorale, Vol. 3, Studii si
cercetari fiscal -bugetare, Ed. Academiei Romane, 2013, Studiul intitulat Discretionar si
nondiscretionar in politicil e fiscale din statele membre UE
EY, Antreprenorii vorbesc, barometrul antreprenoriatului rom ânesc , 2013,
https://www.eyromania.ro/sites/default/files/attachments/Antreprenorii %20vorbesc_Barometrul
%20antreprenoriatului%20romanesc%202013.pdf

26
French Council of Economic Analysis, Tax Harmonization in Europe : Moving Forward , 2014 ,
http://www.cae -eco.fr/IMG/pdf/cae -note014 -en.pdf
Göndör Mihaela, Fiscalitate comparat ă, Note de curs, Ed. Universit ății Petru Maior , Tîrgu
Mureș, 2016
Göndör Mihaela, EU Fiscal Harmonization Policy vs. National Fiscal Systems , Studia
Universitatis Petru Maior, Series Historia, 2009
Leicu Corina, Eliminarea dublei impuneri în relațiile financiar – comerciale , Ed. Lumina Lex,
București, 1995
Minea, Mircea , Ștefan, Fiscalitatea în Europa la începutul mileniului III , Editura Rosetti,
București, 2006
Moussis Nicholas, Acces to the European Union, Excises duties in the UE , 2011, subcap. 14.2.3,
http://www.europedia.moussis.eu/books/Book_2/5/14/02/03/?all=1
Nerudova Danuse, Tax Harmonization in the EU , MIBES E -BOOK, 2008
Stults Tom, Tax Harmonization versus Tax Competition: A Review of the Literature , 2009
Văcărel Ioan, Finanțe publice , Ed. Didactică și Pedagogică R.A. București, 1992

Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind
modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în
ceea ce privește țările terțe, 2012, http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A52012DC0351
Comisia Europeană, Un si stem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea
Europeană, Bruxelles, 2015, ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2015/RO/1 -2015 -302-RO-
F1-1.PDF
Comisia Europeană, Comunicat de presă. Ajutoare de stat: Comisia concluzionează că sist emul
fiscal belgian aplicabil „profitului excedentar” este ilegal, 11 ian. 2016,
http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-42_ro.htm
Consiliul European, Tratatul de la Maastricht , 1992, http://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0026
Council Directive 2006/112/EC of 28 November 2006 on the common system of value added tax,
http://eur -lex.europa.eu/legal -content/EN/ALL/?uri=CELEX:32006L0112

27
Consiliul Uniunii Europene , Dezbatere de orientare privind o bază fiscală consolidată comună a
societăților , Bruxelles, 2017, http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST -9019 -2017 –
INIT/ro/pdf
Eur-Lex, Indirect Taxation , http://eur –
lex.europa.eu/summary/chapter/taxation/2102.html?root=2102
European Commission, Taxation and customs union, Business, Excises duties, General overview ,
http://ec.europa.eu/taxation_customs/business/excise -duties -alcohol -tobacco -energy/general –
overview_en
OECD/G20, Base Erosion and Profit Shifting Project – Agreement on Modified Nexus Approach
for IP Regimes , 2015, http://www.oecd.org/ctp/beps -action -5-agreement -on-modified -nexus –
approach -for-ip-regimes.pdf
Parlamentul European. Fișe tehnice privind Uniunea Europeană – Politica fiscală generală ,
http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_5.11.1.html
Uniunea Europeană, Versiunea consolidată a Tratatelor, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al
Uniunii Europene , 2010, https://europa.eu/european –
union/sites/europaeu/files/eu_citizenship/consolidated -treaties_ro.pdf
http://www.oecd.org/ctp/treaties/35363840.pdf
http://www.un.org/esa/ffd/tax/
https://ec.europa.eu/taxation_customs/sites/taxation/files/resources/doc uments/taxation/vat/how_
vat_works/rates/vat_rates_en.pdf