Aspecte privind Conceptul de Logistica in Managementul Intreprinderilor Industriale, Organizarea Activitatilor de Depozitare in Intreprinderile… [310347]

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea Marketing

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat] “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Specializarea Marketing

Sistemul Logistic al Firmei

S.C. Tekko Logistik S.R.L.

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat]

2016

Cuprins

Introducere

LOGISTICA ESTE O SURSĂ DE PROFIT!

[anonimizat]. Conform definiției date de Philip Kotler (1998), logistica generală a [anonimizat], [anonimizat] a firmei.

Lucrarea cu titlul Sistemul logistic al firmei S

DEFINIREA ȘI ROLUL CONCEPTULUI DE LOGISTICĂ ÎN MANAGEMENTUL ÎNTREPRINDERILOR INDUSTRIALE

Conceptul de logistică. Definire și evoluție

Evoluția conceptului de logistică

Dezvoltarea și aplicarea modernă ale termenului de logistică s-au realizat într-o perioadă evolutivă destul de lungă.

Este necesar să se facă o distincție între următorii doi termeni:

logica, al cărei obiect este stabilirea unor raționamente bazate pe deducție sau analogie cu organizarea logică a [anonimizat], cu cuvinte și cu fraze;

logistica, [anonimizat].

[anonimizat].

Ulterior, termenul de logistică a [anonimizat]-l [anonimizat], mijloace de transport și mijloace de conservare care permit aprovizionarea frontului de luptă cu furniturile necesare. [anonimizat], faptul că armata lui Napoleon a putut rezista în marile bătălii pe care le-a dat, grație unei logistici care i-au asigurat deplasarea și alimentarea; [anonimizat], vorba de o aplicare modernă a logisticii, întrucât sistemul de informare nu era suficient de dezvoltat.

Prima definiție a [anonimizat], a fost dată de generalul Henri Jomini (1837), în lucrarea sa privind teoria războiului. [anonimizat] a artei de a deplasa armele și care cuprinde mijloacele și acțiunile ce permit aplicarea planurilor strategice; [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], în cadrul cărora se justificau infrastructurile necesare evoluției economice declanșate prin revoluția industrială.

[anonimizat], [anonimizat] al XX-lea.

În anul 1962, Peter Drucker, referindu-se la logistică, o prezintă ca pe o fațetă nevăzută a economiei și un veritabil domeniu pentru explorare, respectiv ca pe o ultimă frontieră a gestiunii.

O primă reunire a specialiștilor în domeniul logisticii a fost realizată în anul 1963, prin crearea în SUA a organizației „The National Council of Physical Distribution Management”, devenit mai târziu „The Council of Logistics Management”, al cărei scop a fost de a dezvolta teoria și înțelegerea procesului logistic. În aceeași perioadă, specialiști de la universitățile de profil economic, Ohio, Michigan și Harvard, încep să aducă contribuții în domeniu.

În Europa, investigații importante privind logistica în domeniul economic au fost realizate de către specialiștii Universității Cranfield (Anglia), studiile elaborate de către aceștia reprezentând lucrări de referință în domeniu. În anul 1984, ca o alternativă la organizația înființată în SUA, a fost constituită organizația europeană „The European Logistics Association”.

În prezent, în mediile economice și industriale se manifestă o dezvoltare accentuată a interesului pentru logistică, factorii determinanți în acest sens fiind următorii:

noile condiții economice;

dezvoltarea sistemelor și conceptelor de analiză a costului total;

falimentarea diverselor firme care nu au luat în considerare posibilitățile de reducere a costurilor;

dezvoltările și evoluțiile în domeniul tehnicii de calcul;

recunoașterea faptului că logistica poate crea avantaje competitive pe piață.

Un rezumat al evoluției logisticii pentru domeniul afacerilor economice este prezentat în tabelul nr.1.1.

Tabelul 1.1 Evoluția logisticii în domeniul afacerilor economice

1.1.2 Definirea conceptului de logistică

Prima definiție a logisticii a fost enunțată în anul 1948 de către Asociația Americană de Marketing sub forma:

„Mișcarea și manevrarea produselor de la punctul de producție la punctul de consum sau utilizare”.

O definiție mai amplă a termenului de logistică a fost enunțată în anul 1963 de către proaspătul înființat „The National Council of the Physical Distribution Management” (NCPDM), care a explicat gestiunea distribuției fizice sub următoarea formă:

„Termen utilizat în industrie și comerț pentru a descrie spectrul vast de activități necesare în vederea obținerii unei mișcări eficiente ale produselor finite de la ieșirea din procesul de fabricație până la consumator și care, în câteva cazuri, include mișcarea materiilor prime de la furnizor până la intrarea în procesul de fabricație. Aceste activități includ transportul produselor, depozitarea, manevrarea, ambalarea de protecție, controlul stocurilor, alegerea amplasamentului uzinelor și depozitelor, satisfacerea comenzilor, previziunile pieței și service-ul oferit clienților”.

În anul 1968, J. F. Magee a fost unul dintre primii specialiști care a introdus în definirea logisticii și fluxul de aprovizionare, definiția dată de acesta fiind următoarea:

„Tehnica de control și gestiune a fluxului de materiale și produse de la sursa de aprovizionare până la punctul de consum”.

După mai multe faze de evoluție, în anul 1972, NCPDM revine asupra definiției date în anul 1963, pe care o completează și elaborează sub următoarea formă:

„Termen care descrie integrarea a două sau mai multe activități în scopul de a planifica, a pune în lucru și a controla un flux eficient al materiilor prime, semifabricatelor și produselor finite de la punctul de origine la cel de consum. Aceste activități pot include, fără ca lista să fie limitativă, tipul serviciului oferit clienților, previziunea cererii, comunicațiile privind distribuția, controlul stocurilor, manevrarea materialelor, satisfacerea comenzilor, service-ul după vânzare și piesele de schimb, alegerea amplasamentului uzinelor și depozitelor, achizițiile, ambalarea, tratarea produselor returnate, negocierea sau reutilizarea elementelor recuperabile, organizarea transporturilor și transportul efectiv al produselor, depozitarea și stocarea”.

În anul 1977, reputatul specialist în domeniul logisticii James L. Heskett, a definit astfel termenul de logistică:

„Logistica înglobează activitățile care gestionează fluxurile de produse, coordonează gestionarea resurselor și livrărilor, realizând un nivel dat de serviciu la costuri reduse”.

O definiție mai mult sau mai puțin formală și oficială a logisticii, care a fost adoptată de către U.S. Council of Logistics Management, se prezintă sub următoarea formă:

„Este procesul strategic (cu scopul și rolul de creștere a valorii, de a permite diferențieri, de a crea avantaje competitive, de a crește productivitatea și a rentabiliza o organizație) de planificare, implementare și control ale fluxurilor de materiale/produse, servicii și informații relaționale, de la punctul de origine până la cel de consum, în concordanță cu necesitățile elementelor de a fi deservite prin sistemul logistic în cauză”.

Având în vedere faptul ca logistica este un concept apărut relativ recent și a cărui dezvoltare nu a condus încă la definirea sa exactă, definiția acesteia poate fi completată și reformulată în funcție de noile evoluții ale sistemelor industriale și ale cererii pe piață.

1.1.3 Logistica – concept de management

Dezvoltarea continuă a teoriei managementului s-a bazat pe conceptele noi ce au înlocuit sau completat pe cele vechi, care nu mai prezentau continuitate în rezolvarea noilor probleme cu care se confruntă domeniul economic. În acest context, apariția și dezvoltarea conceptului de logistică și integrarea sa ca un concept de bază al managementului s-au bazat pe dezvoltarea și completarea conceptului de marketing, care, la rândul său, a fost unul dintre conceptele importante ale managementului și a cărui apariție a permis tranziția de la o societate sau piață marcată de o penurie relativă la o societate marcată de o abundență parțială.

În cadrul unei societăți orientate și bazate pe un consum ridicat și pe satisfacerea exigențelor mereu crescânde ale consumatorilor, conceptul de marketing nu a găsit soluția pentru rezolvarea problemei costului disfuncționalităților interne, care diminuau considerabil beneficiile ce puteau rezulta dintr-o rapiditate a distribuției materialelor / produselor pe piață. De asemenea, conceptul de marketing s-a confruntat și cu o serie de dificultăți interne sau externe (criza economică mondială, diminuarea resurselor energetice și de materii prime, anumite insatisfacții ale consumatorilor etc.), pentru care nu a reușit stabilirea celor mai optime soluții. Pe fondul acestor dificultăți prin care a trecut marketingul la presiunea exercitată de „piața de consum”, logistica a propus deblocaje și a permis depășirea unor situații complicate.

Referitor la poziția logisticii în cadrul teoriei managementului, aceasta poate fi considerată ca un subsistem al managementului ce se află într-o strânsă interacțiune cu alte subsisteme ce compun sistemul managerial.

Dacă în cadrul sistemului de management al întreprinderilor industriale, marketingul este susbsistemul sau funcția de legătură a întreprinderii cu piața, subsistemul logistic trebuie să cuprindă toate legăturile interne sau externe ale întreprinderii; pentru aplicarea cu succes a conceptului de logistică este necesar, însă, ca politica întreprinderii să fie articulată în jurul acestuia.

Prin faptul că logistica dă naștere la strategii și tactici aplicabile în vederea optimizării fluxurilor de materiale / produse, aceasta poate fi considerată ca un element de bază la stabilirea politicii generale ale unei întreprinderi. Deciziile de gestiune a resurselor din cadrul întreprinderilor industriale pot constitui variabilele controlabile pentru sistemul managerial și pot defini pentru acesta capacitatea de a stabili cele mai optime căi în vederea îndeplinirii obiectivelor în funcție de evoluția mediului industrial sau a concurenței.

1.2. Problematica logisticii în întreprinderile industriale

1.2.1 Conceptul de logistică industrială

În structura unui ciclu de fabricație realizat după concepția clasică a organizării producției, între 65 și 85% din durata totală a acestuia este reprezentată de operațiile netehnologice (manipulare, transport, așteptare, depozitare), ponderea componentelor introduse de aceste operații în costul produsului putând ajunge până la 30%. De asemenea, în marea majoritate a cazurilor, operațiile netehnologice, nefiind integrate în structura sistemului de producție, sunt analizate în mod disparat și nu sunt luate în considerare posibilitățile de optimizare a acestora.

Din aceste motive, este necesară crearea unui instrument pentru analiza și proiectarea sistemelor de fabricație care să conducă la diminuarea sau eliminarea influenței operațiilor netehnologice asupra valorii produselor, la optimizarea structurii și dimensiunilor întreprinderilor și la corelarea fluxurilor materiale, informaționale și umane.

Logistica industrială reprezintă ansamblul operațiilor legate de deplasarea materialelor / produselor și de asigurare a conducerii organizatorice necesare desfășurării optime a procesului de producție și a distribuției produselor.

1.2.2 Activități și fluxuri logistice în întreprinderile industriale

Considerând că obiectivul final al logisticii este realizarea serviciului total la client sau consumator, Ronald H. Ballou (1973) definește sistemul logistic ca fiind constituit din două categorii mari de activități, ierarhizate în operații de bază și activități de sprijin (Figura.1.1), care urmează o logică de polarizare către obiectivul de servire a consumatorului.

Pe baza unui studiu cu privire la activitățile de distribuție în provincia Quebec, C. Chriqui (1977) a propus gruparea activităților de distribuție fizică în șase mari categorii și a sugerat realizarea unei analize a costurilor pentru fiecare categorie, pe baza căreia să se poată controla performanța economică

In cadrul acestei prezentări a activităților, achiziția este considerată ca o activitate logistică.

O achiziție de echipament sau instalații trebuie să fie efectuată prin profesioniștii din servicii specializate, incluzând, însă, și pe cele de negociere.

O achiziție de materii prime, semifabricate sau produse finite cuprinde și o negociere ce trebuie realizată prin profesioniști din serviciul comercial marketing.

Figura 1.1 Activități logistice primare și de sprijin

Considerând procesul logistic ca înglobând activitățile ce conduc fluxurile de produse, coordonează resursele și livrările realizând un nivel de servire la un cost redus, J.L. Heskett (1977) a reprezentat domeniul activităților logistice plecând de la reprezentarea întreprinderii prin fluxurile care o traversează, respectiv fluxul informațiilor și fluxul materialelor.

Luând în considerare și modul de organizare a activităților logistice, D. Tixier (1996) a propus o analiză a domeniului de activități pe care se exercită influența logisticii pe următoarele trei niveluri:

operațiile elementare ale procesului logistic, care concură la susținerea procesului de marketing și a celui de producție;

subsistemele de organizare: aprovizionare, producție, distribuție, urmărirea după vânzare etc.;

nivelul sistemului logistic integrat, care consideră sistemul ca făcând parte dintr-un ansamblu ce include totalitatea activităților de la concepția produsului până la susținerea acestuia după vânzare.

Activități legate de transport :

Gestiunea flotei de transport

Personalul

Programul livrărilor

Manipularea materialelor / produselor:

Descărcarea produselor primite

Satisfacerea comenzilor

Încărcarea

Depozitarea:

Amplasarea depozitelor

Amplasarea produselor în depozit

Stocurile:

Politica de comenzi

Interese, taxe, asigurări

Prelucrarea informațiilor:

Statutul comenzilor și livrărilor

Măsuri de creștere a randamentului distribuției fizice

Gestiunea distribuției fizice:

Aplicarea strategiilor întreprinderii

Activități tactice și de control ale distribuției fizice

Grupe de bază ale activităților logistice

Gestiunea infrastructurii întreprinderii:

Gestiunea depozitelor/magaziilor/centrelor de distribuție;

Proiectarea depozitelor/magaziilor/centrelor de distribuție;

Localizarea ansamblului de tipuri de instalații;

Opțiunea pentru exploatarea proprie sau externalizării unităților de depozitare/magaziilor / centrelor de distribuție;

Utilizarea instalațiilor.

Constituirea și gestiunea stocurilor:

Gestiunea stocurilor (materii prime, produse în curs de fabricație, produse finite);

Controlul inventarului;

Achiziții;

Serviciul de bază administrativ.

Comunicația și informația:

Gestiunea și procesarea ordinelor de comandă;

Previziunea de cercetare;

Controlul logistic;

Gestiunea informației logistice și a suportului său;

Programarea producției.

Deplasarea materialelor/produselor:

Deplasarea și reutilizarea pierderilor de materiale/produse;

Gestiunea deplasărilor de materiale/produse;

Ambalarea.

Transportul:

Circulația externă/internă (transportul primar și de materii prime);

Circulația internă/externă (transportul secundar);

Circulația internă;

Circulația internațională;

Alegerea modului de transport;

Alegerea unității de transport;

1.2.3 Obiective și responsabilități logistice

Obiectivele de bază ale logisticii, determinate de cerințele de realizare a unei producții fluente și cu costuri reduse, sunt următoarele:

reducerea cât mai mult posibil a suprastocurilor de orice fel;

reducerea cât mai mult posibil a costurilor datorate întreruperilor în fluxul materialelor/produselor pe traseul furnizor-client, respectiv pe circuitul aprovizionare-producție-distribuție.

Pornind de la aceste obiective, responsabilitățile atribuite logisticii pot fi grupate în următoarele categorii:

responsabilități strategice, prin care logistica trebuie să previzioneze răspunsurile la toate problemele ce angajează întreprinderea pe o durată de timp îndelungată (câțiva ani); în cadrul acestor responsabilități, logistica trebuie să stabilească modul de evoluție a mediului economic și pieței, oferta furnizorilor sau modificările legislative;

responsabilități tactice, prin care logistica trebuie să stabilească orientările generale, pe termen mediu sau scurt (câteva luni), privind soluționarea problemelor specifice ale întreprinderii;

responsabilități operaționale, conform cărora logistica stabilește toate deciziile, pe termen scurt (cca. 1-6 luni), privind soluționarea problemelor specifice.

Problemele specifice ce trebuiesc soluționate conform acestor responsabilități, pentru fazele amonte, de fabricație și aval ale productiei, sunt prezentate în tabelul nr. 1.2. La rezolvarea problemelor privind responsabilitățile logisticii trebuie să se țină cont de următoarele aspecte:

termenele pentru luarea deciziilor trebuie să fie foarte scurte;

resursele sunt planificate anterior;

nivelul și schimburile de informații sunt limitate.

Datele de bază necesare pentru soluționarea problemelor privind responsabilitățile strategice sunt următoarele:

fluxurile derulate pe piața materialelor/produselor;

prețurile medii pe piața;

ratele medii de productivitate.

Soluțiile problemelor vor fi elaborate sub forma unei scheme directoare și a unei planificări previzionale de punere în practică.

Datele de bază necesare pentru soluționarea problemelor privind responsabilitățile tactice sunt:

informații privind fluxurile fizice, familiile de produse, canalele de distribuție, localizarea geografică;

completarea continuă a informațiilor și cunoașterea tendințelor în domeniu;

cerințele privind costurile și calitatea.

Tabelul 1.2 Responsabilități logistice

Situațiile accidentale de care trebuie să se țină cont la soluționarea problemelor privind responsabilitățile logisticii sunt următoarele:

cererea excepțională de materii prime sau produse sau lipsa materiilor prime sau materialelor;

oprirea imprevizibilă a producției sau rezolvarea unei situații urgente.

1.2.4 Logistica – mijloc de creștere a competitivității întreprinderii

Unul dintre obiectivele de bază ale managementului industrial este acela de a realiza competitivitatea întreprinderii pe piața produselor industriale.

În afara activităților strategice de bază care generează competitivitatea întreprinderii (inovarea tehnologică, investițiile în automatizare, implementarea sistemelor de asigurare a calității, politica financiară etc.), aplicarea conceptului de logistică poate fi un mijloc generator de avantaje concurențiale.

O componentă de bază a sistemului logistic, care poate conduce la îmbunătățirea ofertei întreprinderii și implicit la creșterea competitivității acesteia pe piața produselor sale, este calitatea serviciilor oferite. În această direcție și, mai ales, în cazul în care întreprinderea funcționează și produce pentru o piață marcată de situații concurențiale foarte dificile, sistemul logistic trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

să se adapteze unei legislații stricte; în acest sens, sistemul logistic trebuie să acorde importanță, în special, respectării termenelor, cantităților și condițiilor stipulate prin contract privind livrarea produselor;

să poată răspunde cerințelor variabile sau exigențelor mereu crescânde ale pieței privind frecvența și condițiile de livrare a produselor și să poată prevedea și depăși cu rapiditate situațiile critice;

să asigure și să mențină continuitatea contactului direct cu piața sau beneficiarii produselor în vederea unei bune cunoașteri a cerințelor acestora.

O altă componentă a sistemului logistic, ce poate permite întreprinderii obținerea de avantaje concurențiale semnificative, este creșterea productivității și diminuarea costului operațiilor logistice. Căile principale de îmbunătățire a acestor parametri ce caracterizează funcția logistică sunt următoarele:

îmbunătățirea metodelor de organizare a activităților logistice și a tehnicilor utilizate pentru realizarea acestora; în acest sens, integrarea automatizării, informatizării și a tehnicilor de control a gestiunii și distribuției produselor poate conduce la avantaje substanțiale;

modelarea și simularea sistemului de distribuție pe baza unor programe specializate, care pot permite formularea mai multor configurații de livrare a produselor și selectarea variantei optime prin luarea în considerare a mai multor variabile, raționalizarea pregătirii fizice a comenzilor, rezolvarea rapidă a unor situații critice etc.

În figura 1.2. este prezentată o schemă de obținere a diferitelor avantaje la realizarea activităților logistice, prin luarea în considerare a mai multor factori ce pot influența competitivitatea. Se poate observa din analiza schemei că, deși acești factori creează avantajul competitivității, asigurând menținerea și diferențierea (distincția) pe piață sau rentabilizarea activităților logistice, unii dintre factorii considerați pot da naștere la situații contradictorii, cum ar fi:

creșterea productivității operațiilor logistice poate conduce la creșterea costului acestora;

expunerea întreprinderii la mai multe riscuri poate produce mai multe oportunități;

creșterea rentabilității activităților logistice și diferențierea pe piața produselor se poate obține prin inovarea logistică, care, insă, necesită costuri mai mari.

Creșterea competitivității întreprinderii poate fi obținută și prin îmbunătățirea performanțelor financiare ale activităților logistice.

Una din sarcinile majore ale logisticii, care derivă din obiectivele financiare ale managementului industrial, respectiv de creștere a rentabilității investițiilor și de menținere a unui raport optim investiții/fond de rulment, este reducerea permanentă a costurilor privind stocurile.

Căile principale prin care se poate obține minimizarea costurilor de stocare a materialelor/produselor sunt următoarele:

optimizarea și raționalizarea produselor, care oferă oportunitatea de reducere a numărului de componente și subansambluri ce trebuiesc stocate; de exemplu, prin aplicarea concepției modulare la realizarea produselor, este posibilă lansarea pe piață a unei mari varietăți de produse și o limitare a consecințelor negative pe care le pot genera activitățile de aprovizionare sau stocare a semifabricatelor. În figura 1.3 este prezentată relația de interdependență dintre nivelul stocurilor și costuri, în cazul aplicării procedurilor de optimizare a produselor; se poate observa că optimizarea produselor va conduce la reducerea costurilor totale.

elaborarea cât mai precisă a previziunilor privind cererea pe piață, care va conduce la scăderea stocurilor active și a celor de securitate; deși anticiparea cererii pe piață este o problemă dificilă, tehnicile informatice pot asigura rezolvarea cu succes a acesteia.

elaborarea și aplicarea unor modele optime de gestionare a fluxurilor și implicit a stocurilor.

elaborarea unei politici de optimizare a relației de interdependență stocuri – producție (Figura 1.3).

Figura 1.2 Schema obținerii avantajului competitivității prin logistică

Figura 1.3 Relația de interdependență cost – stocuri – volumul producției

Aplicarea conceptului de logistică poate conduce și la rentabilizarea investițiilor întreprinderii în operațiile logistice; metodele principale ce pot fi aplicate în acest scop sunt următoarele:

asigurarea unei circulații lente a informațiilor privind distribuția fizică;

aplicarea unor reguli severe pentru urmărirea și respectarea relațiilor contractuale privind aprovizionarea și desfacerea;

utilizarea unor metode de simulare a politicii în domeniul distribuției, care să permită luarea în considerare a diferitelor mutații ce au loc în domeniu și stabilirea rapidă a soluțiilor optime.

1.3. Sisteme de organizare logistică în întreprinderile industriale

1.3.1 Evoluția aplicării conceptului de logistică în sectorul industrial

Conceptul de logistică, apărut ca urmare a contribuției aduse de marketing la formularea cererii de raționalizare a suportului fizic al vânzărilor și a cerințelor noi de dezvoltare a controlului costurilor, a fost introdus în cadrul întreprinderilor industriale în funcție de diferitele cerințe și etape de dezvoltare economică.

Astfel, etapele principale în care conceptul a fost aplicat și dezvoltat în cadrul sectorului industrial sunt următoarele:

în perioada anilor 1950 – 1960, când introducerea și utilizarea conceptului a fost determinate de mai mulți factori socio – economici, au fost dezvoltate tehnicile metodologice de aplicare;

în perioada 1960 – 1970, aplicarea conceptului a fost realizată prin unele teste în cadrul unor întreprinderi americane, cu o orientare predominantă spre aspectul său operațional, respectiv acela că distribuția fizică trebuie să susțină procesul comercial;

în perioada anilor 1970 – 1980, structurile organizatorice create în cadrul unor întreprinderi din țările dezvoltate au trebuit să facă față și să rezolve problemele privind cerințele de ameliorare a consumurilor materiale și energetice și de protecție a mediului, afectate prin operațiile logistice de bază.

După anii 1980, unul dintre factorii de bază care au influențat și impus implementarea conceptului pe scară largă în cadrul întreprinderilor industriale a fost evoluția costului activităților logistice.

Efectele creșterii importanței acordate logisticii pot fi remarcate din evoluția costurilor logistice în procentul de vânzări pentru Europa, în perioada 1987 – 1992 (Tabelul nr. 1.3).

Din analiza datelor, se poate observa că acordarea importanței cuvenite și perfecționarea organizării activităților logistice a condus la o diminuare a costurilor acestor activități cu cca. 29%.

Tabelul 1.3 Costurile activităților logistice în Europa (%)

1.3.2 Structura organizatorică generală a funcției logistice în cadrul întreprinderilor industriale

În general, structurile de organizare a funcției logistice, care în cadrul managementului întreprinderilor industriale acoperă misiunile de distribuție fizică, nu au pătruns în câmpul de planificare a producției decât intr-un număr limitat de cazuri. Într-o proporție destul de mică, structurile de organizare logistică coordonează și serviciile după vânzare și pe cele informatice privind logistica.

În întreprinderile industriale din unele țări dezvoltate, structurile organizatorice logistice se concentrează pe coordonarea următoarelor funcții logistice:

în Germania, logistica coordonează funcțiile de programare a fabricației și de aprovizionare;

în S.U.A, structurile logistice se concentrează, în special, asupra activităților de distribuție fizică;

în Italia și în țările din peninsula Scandinavia, logistica acoperă ansamblul funcțiilor de coordonare a fluxurilor industriale și comerciale;

în Japonia, unde logistica face obiectul unei atenții deosebite, structurile organizatorice ale acesteia sunt puternic dezvoltate în sectoarele construcției de automobile și electronicii.

Coordonarea activităților logistice în cadrul întreprinderilor industriale se poate realiza sub următoarele forme:

în cadrul întreprinderii industriale nu există o structură organizatorică distinctă, misiunea logistică fiind descentralizată în favoarea fiecărui sector de producție;

structura logistică este prezentă la nivelul funcțiilor centrale ale întreprinderii, dar aceasta nu asigură decât coordonarea fluxurilor mari și cercetarea posibilităților de îmbunătățire a productivității și de raționalizare a investițiilor;

structura logistică centrală coordonează operațiile fizice, iar fiecare divizie a întreprinderii conține o celulă logistică proprie care asigură misiunile de planificare operațională și gestiune a stocurilor;

divizia logistică controlează totalitatea manevrelor logistice, jucând rolul de regulator la nivelul unităților de producție ale întreprinderii și de arbitru între direcțiile comerciale în cazul penuriei de produse; în acest caz, sistemul de informare apare ca un pilon central;

misiunea logistică este în întregime cuprinsă ca o parte integrantă a managementului întreprinderii pentru fiecare etapă de luare a deciziei.

În S.U.A, țara în care aplicarea și dezvoltarea conceptului de logistică este mult mai avansată în comparație cu Europa, coordonarea variatelor activități logistice este realizată prin următoarele sisteme de bază:

sistemul strategic/operațional, care se referă la poziționarea activităților logistice din cadrul întreprinderii pe baza uneia dintre următoarele structuri:

structura strategică, caz în care poziția logisticii în ierarhia întreprinderii este bine determinată relativ la alte activități, ca: marketing, fabricație, financiar/contabil;

structura operațională, caz în care variatele activități logistice (ca: depozitarea, controlul stocurilor, lansarea producției, transportul) sunt plasate sub conducerea logistică executivă;

sistemul centralizat/descentralizat, caz în care activitățile logistice sunt organizate în funcție de tipul produselor realizate în întreprindere, respectiv:

structura organizatorică centralizată, aplicată în cazul întreprinderilor cu produse sau piețe omogene și care poate conduce la realizarea activităților logistice (ca: lansarea producției, transportul, gestionarea stocurilor) în condiții economice deosebit de eficiente; prin dezvoltarea noilor tehnologii și sisteme informatice, acest tip de structură poate conduce la niveluri înalte de servire a clienților;

structura organizatorică descentralizată, aplicată în cazul întreprinderilor cu producție, produse și piețe diverse, care poate conduce la nivele înalte de servire a clienților;

sistemul în linie/colectiv de conducere/combinat, caz în care activitățile logistice sunt organizate astfel:

structura în linie, prin care funcția logistică este comparabilă cu cea de producție sau vânzare, fiecare compartiment sau persoană fiind responsabilă de distribuția produselor;

structura pe colective, prin care activitățile logistice (lansarea comenzilor, transportul, depozitarea) sunt subordonate producției, marketingului sau compartimentului financiar/contabil, fiecare colectiv coordonând funcțiile logistice în linie;

structura combinată, în linie și colectiv, care are avantajul că poate elimina întreruperile inerente din sistem.

Modurile de organizare logistică, dezvoltate până în prezent în cadrul întreprinderilor industriale, se manifestă, în general, sub următoarele forme: funcția logistică este coordonată prin departamentul de „Distribuție și depozitare”, caz în care structura organizatorică dispune de un serviciu de coordonare, unul sau mai multe depozite centrale și servicii logistice în cadrul filialelor întreprinderii (Figura 1.4);

Actualmente, conducerea logistică din cadrul întreprinderilor industriale se confruntă cu o multitudine de probleme, cum ar fi:

nesiguranța economică și inflația;

diminuarea resurselor materiale, energetice și a producției;

evoluția fluctuantă a pieței și a mediului industrial;

problemele de mediu etc.

În fața unor astfel de probleme, activitățile logistice sunt din ce în ce mai dificil de coordonat, fapt ce impune adoptarea și dezvoltarea unor tipuri și structuri organizatorice logistice perfecționate și adaptate problemelor nou create.

Figura 1.4 Structura organizatorică de principiu a departamentului Logistică-Distribuție

1.3.3 Elemente de bază privind organizarea unui sistem sau subsistem logistic în cadrul unei întreprinderi industriale

Sistemul logistic are funcția de a asigura formarea fluxului de obiecte ale muncii, transferul în timp și spațiu al elementelor fluxului, precum și coincidența necesară a elementelor procesului de producție (obiectele muncii, mijloacele de muncă, forța de muncă).

Structura unui sistem logistic al unei întreprinderi industriale cuprinde următoarele subsisteme:

subsistemul logistic al aprovizionării tehnico-materiale;

subsistemul logistic al fabricației;

subsistemul logistic al desfacerii produselor.

Operatorii de bază în cadrul unui sistem sau subsistem logistic sunt:

operatori de conducere și funcționali, care asigură următoarele funcții:

urmărirea determinării, structurării și dimensionării fluxurilor materiale;

programarea desfășurării în timp și spațiu a activităților logistice;

asigurarea aprovizionării, depozitării și gestionării temporare sau de durată a materiilor prime, semifabricatelor și produselor.

operatori executori, care îndeplinesc următoarele funcțiuni:

manipularea, transportul, dirijarea și controlul fluxurilor materiale;

întreținerea elementelor sistemului;

ambalarea și desfacerea produselor etc.

În vederea realizării activităților ce corespund funcțiunilor sale, un sistem sau subsistem logistic trebuie să dispună de o structură de transformare ce include următoarele componente:

operatori umani cu rol de conducere;

operatori umani cu rol executor;

mijloace de grupare;

mijloace de manipulare, transport și depozitare;

amenajări specifice;

metode, tehnici și procedee ce constituie software-ul de conducere și operare.

Factorii principali ce influențează configurația, structura și specificația componentelor unui sistem sau subsistem logistic sunt:

natura obiectelor supuse operațiunilor netehnologice;

frecvența și ritmul operațiunilor logistice;

caracteristicile fluxurilor, terenului, amenajărilor constructive;

resursele disponibile.

Operatorii principali din structura unui subsistem logistic:

Transportul:

determină transferul în spațiu;

asigură funcția de apropiere a obiectelor muncii de locul de prelucrare sau utilizare.

Depozitarea:

determină transferul în timp;

asigură funcția de reglare a prelucrării în condițiile în care procesele tehnologice și cele de transport se produc la intervale de timp diferite.

Manipularea:

determină transferul de poziție;

asigură funcția de interfață între obiectele muncii și mijloacele de transport – depozitare – prelucrare.

Etapele de bază pentru realizarea unui subsistem sau sistem logistic la nivelul unei întreprinderi industriale sunt:

analiza sistemului de fabricație și stabilirea obiectivelor logistice;

structurarea și dimensionarea elementelor componente;

sinteza soluțiilor adoptate;

proiectarea, construcția fizică și implementarea sistemului sau subsistemului.

Elementele determinante pentru sistemul logistic sunt următoarele:

elementele de legătură: mijloacele de transport;

elemente de traseu: traiectorii ale fluxurilor;

elemente pentru schimbarea direcției;

elemente de grupaj, conservare și distribuție.

În raport cu cerințele proceselor de transformare și cu sarcinile de producție, compunerea elementelor de mai sus generează structura sistemului logistic, format din: noduri de transport; unități de transport; mijloace de grupare; unități de comandă și control.

Tabelul 1.4 Parametrii caracteristici ce stau la baza definirii și caracterizării unui sistem logistic

1.3.4 Conexiunile sistemului logistic cu alte structuri din întreprinderea industrială

Pentru îndeplinirea responsabilităților sale, logistica trebuie să colaboreze permanent cu următoarele structuri din întreprindere:

cu conducerea managerială generală și cu cea financiară, în special, pentru rezolvarea problemelor strategice;

cu serviciile comerciale și de marketing;

cu serviciile de calitate și producție.

În ceea ce privește colaborarea cu conducerea managerială generală și cu cea financiară, aceasta este impusă de următoarele roluri și obiective ale acestor structuri:

rolul conducerii generale de a coordona, asigura și controla conexiunile și activitățile diferitelor structuri subordonate pentru îndeplinirea obiectivelor de bază ale întreprinderii;

obiectivele majore ale întreprinderii de a genera profit și de a-și menține poziția pe piața produselor fabricate de aceasta;

cerințele mereu crescânde ale pieței de a dezvolta produse noi, de creștere a calității produselor existente și de îmbunătățire a calității serviciilor oferite de colaboratorii săi.

Din aceste motive, între cele două structuri trebuie să existe o colaborare strânsă, mai ales la nivelul interfeței: volumul vânzărilor/nivelul de servire (Figura 1.5).

Colaborarea dintre producție/calitate și funcția logistică este determinată de următoarele obiective majore ale întreprinderii:

menținerea sau creșterea receptivității la modificările cerințelor pieței;

menținerea sau creșterea profitului.

Coordonatele principale pe care trebuie să se manifeste legătura dintre funcțiile producție/calitate și logistică sunt:

condițiile impuse de aprovizionare: localizarea și caracteristicile intrărilor de materiale (furnizorii de materii prime);

condițiile impuse de desfacerea produselor și piață: localizarea și cerințele pieței (beneficiarii produselor).

Pe baza acestor coordonate, producția – prin caracteristica sa: capacitate de producție și logistica – prin caracteristica sa: capacitatea rețelei logistice (aprovizionare, primirea și procesarea comenzilor, transportul, rețeaua de depozite și distribuție) vor trebui ambele să fie conectate la cererea pieței.

Figura 1.5 Activități specific și conexiuni ale logisticii și marketingului

Principalele aspecte ce trebuiesc abordate, pe termen mediu sau lung, în cadrul colaborării logistică – producție – calitate sunt:

prognozarea producției, prin care trebuie să se asigure disponibilitatea stocurilor necesare producției sau pieței;

stabilirea furnizorilor sau clienților, prin care trebuie să se asigure o planificare cât mai corectă a aprovizionarii/producției;

stabilirea configurației secției de fabricație – depozite, care are un rol important asupra costurilor totale și nivelului general al serviciilor;

elaborarea planului general de producție, pe baza căruia trebuie să se stabilească nivelurile stocurilor de materii prime/produse finite, programarea furnizorilor sau a servirii clienților în funcție de disponibilitatea stocului – utilizarea capacității de producție sau instalațiilor, caracteristicile de productivitate și volum ale producției, necesarul de personal etc.

În colaborarea cu structurile de conducere, marketing sau producție, logistica trebuie să furnizeze acestora următoarele date:

organizarea livrărilor către clienți (frecvență și termene, urmărirea livrărilor, stabilirea condițiilor, normelor și modului de încărcare, stabilirea condițiilor de transport);

stabilirea cerințelor, normelor și condițiilor impuse pentru depozitare;

elaborarea planurilor de aprovizionare sau distribuție.

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE DEPOZITARE ÎN ÎNTREPRINDERILE INDUSTRIALE

2.1. Aspecte generale privind depozitarea

2.1.1 Funcțiile și rolul depozitării în cadrul procesului logistic

Activitatea de depozitare face parte din lanțul de activități logistice desfășurate între producător și consumator, cu rolul de a stoca produsele la și între punctul de origine și cel de consum. Depozitarea este utilizată pentru stocarea în timpul tuturor fazelor procesului logistic a următoarelor categorii de bază de materiale/produse:

materii prime sau componente și piese;

produse finite.

Funcțiile principale ale depozitării pot fi grupate astfel:

funcția de mișcare, care poate fi realizată prin următoarele patru activități: primire, transfer, selectarea materialelor/produselor conform comenzii, încărcare;

funcția de stocare, care poate fi realizată temporar sau semipermanent;

transferul de informații către managementul întreprinderii privind nivelul stocurilor, intrările și ieșirile, date despre cumpărători, utilizarea facilităților sau personalului.

Motivațiile principale pentru constituirea depozitelor sunt următoarele:

necesitatea de limitare a numărului de ordine de aprovizionare (sau de fabricație) și a costurilor asociate;

necesitatea de precauție în fața imprevizibilității consumurilor și/sau a timpilor de aprovizionare;

realizarea de economii în transport și producție;

necesitatea de a ajuta politica întreprinderii privind satisfacerea cererii beneficiarilor;

necesitatea de a suporta condițiile schimbătoare ale pieței (fluctuațiile cererii, concurența).

Depozitarea materialelor/produselor reprezintă una dintre problemele centrale ale logisticii, nu numai datorită importanței sale reale, dar și pentru faptul că oferă posibilitatea de a cunoaște necesitățile presante și de a evalua eficiența unor activități ale întreprinderii industriale de producție. Ca parte integrantă a sistemului logistic, depozitarea joacă un rol vital în realizarea unui nivel ridicat al serviciului pentru consumatori și a unui cost total al produsului cât mai scăzut.

2.1.2 Activități specifice și condiții impuse depozitării

Principalele activități specifice din cadrul unui proces de depozitare a materialelor/produselor în cadrul unei întreprinderi industriale sunt:

pregătirea pentru recepția și preluarea materialelor/produselor;

recepționarea și preluarea în gestiune a materialelor/produselor;

repartizarea și așezarea materialelor/produselor pe locurile de păstrare;

păstrarea materialelor/produselor, controlul/asigurarea integrității acestora;

pregătirea materialelor/produselor pentru consum/livrare (control, ambalare, marcare);

eliberarea materialelor;

administrarea activităților de întreținere a infrastructurii;

întreținerea echipamentelor de manipulare a materialelor/produselor.

Una dintre condițiile de bază impuse depozitării este aceea de a elimina orice disfuncționalitate în mișcarea, stocarea și transferul informațiilor; aceste disfuncționalități se pot manifesta sub următoarele forme:

muncă excesivă de manipulare a materialelor/produselor;

utilizarea necorespunzătoare a spațiului;

costuri excesive de întreținere datorate echipamentelor utilizate necorespunzător;

condiții necorespunzătoare de receptie și livrare a materialelor/produselor.

Importanța depozitării este demonstrată, mai ales, în mediile și perioadele inflaționiste când, deși există tendința de reducere a ciclurilor de viață ale materialelor/produselor și de continuă și rapidă reaprovizionare, apare necesitatea de raționalizare și, în consecință, de diminuare a depozitării.

Această necesitate este determinată, de asemenea, de faptul că o acumulare de stocuri de materiale/produse în exces va compromite lichiditățile întreprinderii și va crea tendința de îndatorare prin împrumuturi pe termen mediu sau lung; în aceste condiții, capacitatea de susținere sau menținere a întreprinderii va fi considerabil diminuată.

Diminuarea depozitării, și ca atare, reducerea stocurilor prezintă următoarele aspecte:

este un proces natural, în condițiile economiei de piață;

determină reducerea dimensiunilor suprafețelor de depozitare;

determină micșorarea considerabilă a numărului de depozite sau suprafețe de depozitare.

Numărul de zile de stocare a materialelor/produselor trebuie micșorat și, ca urmare, timpul parcurs între achiziționarea materiilor prime, prelucrarea acestora și livrarea produselor finite trebuie considerabil diminuat. Reducerea stocurilor impune, de asemenea, următoarele condiții privind depozitarea materialelor și produselor:

rotația mai mare a materialelor/produselor;

ușurarea crescândă a mânuirilor;

îmbunătățirea condițiilor de acces;

automatizarea activităților specifice;

crearea condițiilor pentru evitarea opririlor în fluxul materialelor/ produselor sau a degradării rapide a acestora.

2.1.3 Costurile depozitării materialelor/produselor

Costurile principale care sunt relevante pentru activitățile privind depozitarea materialelor/produselor sunt următoarele:

costurile de capital; în cadrul capitalului circulant, depozitul și depozitarea sunt evaluate prin costuri corespunzătoare ce nu pot fi totdeauna considerate drept costurile capitalului circulant furnizat de terți, dar care trebuie să fie determinate pe baza a diferite considerații privind utilizarea și procurarea fondurilor;

costul spațiului ocupat de depozit; aceste costuri nu reprezintă de fapt decât chiria plătită pentru imobilul depozitului;

costurile de mișcare; aceste costuri sunt asociate deplasărilor interne din cadrul depozitului, respectiv: costul energiei electrice pentru funcționarea transportoarelor interne, costurile containerelor sau ale materialelor de confecționare a acestora și/sau de conservare a lor etc.;

costurile pentru pierderi și deteriorări; în orice depozit de mari dimensiuni există întotdeauna riscul unor pierderi ca urmare a unor defecte de proiectare a produselor sau a deteriorării acestora din cauze naturale (de exemplu, învechirea produselor farmaceutice sau alimentare);

costuri de asigurare; aceste costuri reprezintă de fapt primele de asigurare ce trebuie plătite pentru anumite riscuri la care sunt supuse materialele/produsele depozitate (furturi, incendii, alte calamități naturale etc.);

costuri fixe de gestionare; aceste costuri apar datorită faptului că orice comandă determină anumite costuri asociate activității de aprovizionare, cum ar fi: strângerea ofertelor, evaluarea ofertelor, selectarea și ordonarea, urmărirea traseelor, primirea și controlul materialelor etc.

Pentru crearea și menținerea unui inventar (stoc de depozit) de materiale/produse, costurile asociate pot fi grupate după cum urmează:

costuri de ordonare și instalare, care includ costurile pentru emiterea de ordine și solicitări, inspecții etc.;

costuri de înmagazinare, care includ costurile pentru mișcările materialelor/produselor, de depozitare, asigurare, taxe, pierderi etc.;

costuri de achiziție, care includ costurile fixe necesare pentru producerea materialelor/produselor.

O caracteristică comună a tuturor categoriilor de costuri legate de depozitare este tendința de creștere a acestora la creșterea nivelului depozitului; practic, se poate asuma că această creștere are loc liniar.

Costul de menținere în funcție de timp al unui material/produs în depozit se poate determina ca produs al costului unitar de menținere a stocului relativ pe unitatea de timp Cm cu stocul materialului/produsului din depozit la un anumit timp S(t).

Formula 2.1

2.2. Elemente de bază în organizarea depozitelor

2.2.1 Principii și date de bază pentru organizarea depozitelor și activităților de depozitare

Principiile de bază ce trebuie aplicate la organizarea depozitelor de materiale/produse sunt:

dotarea depozitului cu echipament și spații adecvate varietății de materiale/produse ce trebuie manipulate și depozitate. În acest sens, depozitul va trebui prevăzut cu zone automatizate sau semiautomatizate, cu zone prevăzute cu înmagazinare paletizată standard sau cu suprafețe care permit înmagazinarea manuală, respectiv cu echipamente și zone adaptate pentru utilizarea ridicată, medie sau redusă a produselor.

depozitul trebuie gândit ca o unitate care, în funcție de necesitate, să-și poată extinde aria sau capacitatea de înmagazinare;

utilizarea capacității disponibile se va face având în vedere, în permanență, necesitatea reducerii costurilor, oportunitățile de capital și de manipulare.

reanalizarea periodică și reorganizarea depozitului în vederea unei mai bune aprovizionări sau utilizări a spațiului și a unei raționalizări a fluxurilor de materiale/produse; pentru aceasta este necesară reevaluarea, ori de câte ori este posibil, a nivelurilor de stoc stabilite în prealabil;

existența unei programări de așteptare a vehiculelor și a unor echipamente adecvate pentru operațiile de încărcare/descărcare, astfel încât să se evite creșterea costurilor de transport și să se diminueze timpii pierduți;

existența în cadrul depozitului a unor arii frecvent neocupate, mai ales în zonele de recepție/expediție.

Datele de bază, necesare pentru conturarea caracteristicilor depozitării materialelor/produselor, pot fi grupate după cum urmează:

transportul: timpii de parcurs, combustibili, ore/om, distanță parcursă (km) etc.;

depozitarea: fluxuri de intrare și ieșire ale mărfii pe tip de ambalaj, vehicul, volum, valoare, timp etc.;

sistemele logistice de informație: număr de clienți, devierile privind lansarea datelor fluxului la sistem, eficiența sistemului, numărul de linii din nota de comandă, mărimea comenzii, valoarea comenzii, reclamații și litigii, returnări și schimburi etc.;

stocurile: nivelurile de stoc, metodele de gestiune a stocurilor, nivelurile de serviciu etc.;

mișcarea și mânuirea: timpii de recepție și livrare, timpii de mânuire, timpii totali etc.

Pentru alegerea unei instalații de depozitare sunt, de asemenea, relevante următoarele date:

intrarea de mijloace de transport (pe tip de mijloc de transport, tip de marfă, tip de ambalaj etc.) și intrarea de marfă (prin origine și volum);

ieșirea de marfă (prin destinație și volum) și ieșirea de mijloace de transport (prin tip de mijloc de transport, tip de marfă și prin tip de ambalaj etc.);

timpii de staționare a mijloacelor de transport la încărcare/descărcare;

timpii de întreținere în funcție de valoarea și volumul mărfii;

timpii de mișcare și depozitare a mărfii în funcție de volumul și valoarea acesteia;

deviațiile în executarea programului și întârzierile la livrarea pentru client;

nivelul serviciului, livrările confirmate etc.

2.2.2 Tipuri de organizare a depozitelor

Sistemele de depozitare practicate în întreprinderile de producție industrială depind de caracteristicile materialelor depozitate, respectiv de:

proprietățile fizice și chimice,

cantitatea și modul de prezentare (în vrac, containerizate, ambalate etc.),

caracteristicile proceselor tehnologice privind frecvența mișcărilor și modul de manipulare.

Clasificarea depozitelor în întreprinderile de producție industrială se face după următoarele criterii:

după natura articolelor depozitate:

depozite de materii prime,

depozite de semifabricate,

depozite de mijloace de muncă sau piese de schimb,

depozite de produse finite;

după sortimentele depozitate:

depozite universale,

depozite speciale;

după tipul construcției:

depozite deschise,

depozite semiînchise,

depozite închise (neîncălzite, încălzite, frigorifice).

Mărimea unui depozit este influențată de următorii factori principali:

nivelul de servire a beneficiarilor;

mărimea pieței deservite;

numărul de produse și mărimea producției;

sistemele de manipulare utilizate;

nivelul și proveniența cererii.

Cele mai frecvent utilizate moduri de organizare a depozitelor sunt următoarele:

tipul cu flux în linie dreaptă sau direcționat (Figura 2.1), care permite o direcționare a fluxului;

tipul cu flux în U (Figura 2.1).

Principalele avantaje ale acestor tipuri de organizări sunt prezentate în Tabelul 2.1. Alte variante de organizare a depozitelor și de realizare a depozitării materialelor/produselor sunt prezentate în schemele din Figura 2.2, Figura 2.3, Figura 2.4, Figura 2.5 și Figura 2.6.

Avantajele utilizării depozitelor cu flux direcționat sau în U.

Depozit cu flux direcționat:

reduce considerabil timpul de deplasare;

diminuarea considerabilă a aglomerației interne și externe;

adaptarea mai ușoară la practica de intrare transversală în doc;

adaptarea mai ușoară la instalațiile de fabricație.

Depozit cu flux în U:

reducerea distanței medii de transport;

reducerea spațiilor necesare pentru recepție/expediție;

utilizarea mai eficientă a echipamentului;

organizarea mai ușoară a zonelor de depozitare din punct de vedere al volumului de mișcare.

Figura 2.6 Organizări tip pentru depozite

Figura 2.7 Depozit cu flux direcționat

Figura 2.8 Depozit cu flux direcționat fără specificarea tipului produselor

Figura 2.9 Depozit cu flux direcționat

Figura 2.10 Depozit cu flux direcționat și cu specificarea tipului de produse

Figura 2.11 Depozit cu flux în U și cu zone de lucru

O condiție importantă, impusă la proiectarea și construirea depozitelor, este ca toate acestea să fie construite într-o formă care să permită următoarele lucrări viitoare:

realizarea de construcții pentru utilizări viitoare;

extinderea suprafeței de depozitare.

În acest sens, în Figura 2.7, Figura 2.8 și Figura 2.9 sunt prezentate unele variante de depozite cu posibilitate de extindere. În toate cazurile, în funcție de tipurile de materiale/produse depozitate, în depozite trebuie prevăzute echipamente specifice și zone distincte. Între aceste zone, trebuie luate în calcul diverse arii, respectiv: automatizate sau semiautomatizate, care necesită încărcări paletizate standard sau încărcări manuale. În Tabelul 2.1 sunt prezentate principalele caracteristici ale unui centru de distribuție (nu numai pentru produse de larg consum) și posibilitățile sale de evoluție.

Figura 2.12 Posibilități de extindere aunui deposit cu flux direcționat

Figura 2.13 Posibilități de extindere a unui deposit cu flux în U

Figura 2.14 Schema de organizare a unui depozit cu flux în U pentru diferite moduri de depozitare

Tabelul 2.5 Caracteristici și posibilități de evoluție ale unui centru de distribuție

Numărul de facilități pentru depozitare este influențat, în principal, de următorii patru factori:

costurile de gestionare, care cresc cu creșterea numărului facilităților;

costurile de depozitare, care cresc datorită faptului că un număr mare de facilități și depozite determină un necesar mai mare de spații;

costurile de transport, care inițial scad cu creșterea numărului de depozite, dar, după ce numărul de depozite crește la o anumită valoare, întreprinderea trebuie să plătească o rată mai mare pentru transport.

Alți factori care influențează numărul de depozite sunt:

cantitățile de materiale/produse comandate de beneficiari, pentru care, în cazul în care sunt mici dar frecvente, va fi necesar un număr mai mare de depozite amplasate cât mai aproape de locurile de desfacere;

mediul concurențial, pentru care, în cazul în care întreprinderea nu dispune de sisteme de comunicare și transport eficiente, sunt necesare facilități suplimentare de depozitare;

informatizarea activităților, care poate conduce la diminuarea numărului de depozite.

2.2.3 Amplasarea depozitelor

Amplasarea depozitelor trebuie realizată având în vedere următoarele două principii de bază:

amplasarea depozitelor nu trebuie să fie dependentă de principiile marketingului;

amplasarea depozitelor se va face având în vedere îmbunătățirea performanțelor serviciului realizat și o reducere a costurilor pentru diferite fluxuri.

Factorii de bază ce trebuie luați în considerare la amplasarea depozitelor sunt următorii:

realizarea unui flux general optim al materialelor, cu drumuri scurte, fără încrucișări și cât mai drepte;

centralizarea depozitelor pentru aplicarea metodelor mecanizate sau automatizate de transport, stocare, manipulare;

cerințele de extindere în timp, atât a spațiilor de producție, cât și a celor de depozitare.

Pentru proiectarea depozitelor se utilizează indicatori specifici privind gradul de utilizare a suprafeței/volumului construcției; din acest punct de vedere, este necesară soluționarea următoarelor două cerințe:

utilizarea întregului spațiu de depozitare;

accesul imediat la oricare dintre materialele/produsele depozitate.

Pentru stabilirea amplasamentului instalațiilor de depozitare, o importantă deosebită trebuie acordată analizei cost/serviciu. De asemenea, la stabilirea acestui amplasament trebuie luate în considerare și următoarele aspecte:

amplasarea depozitului central în apropierea celei mai productive instalații (secții), soluție ce va permite facilitarea comunicării și cooperării între aceste componente ale întreprinderii;

amplasarea depozitelor nu trebuie să se facă numai pe baza cerințelor clienților actuali sau a structurii actuale a întreprinderii, ci și în funcție de potențialii clienți sau de necesitatea deschiderii unor puncte noi de producție;

amplasarea depozitului sau depozitelor în relație cu piața existentă, soluție prin care s-ar asigura nu numai satisfacerea acestei piețe, dar, în relație cu potențialul pieței respective, se poate realiza lărgirea acesteia sau cucerirea de noi piețe.

În general, la baza stabilirii amplasamentului depozitului stau următoarele două metodologii:

prima metodologie, care are la bază un model al importanței în cadrul căruia se consideră ca date de pornire localizările instalațiilor deja existente și volumele de materiale/produse ce trebuie transportate. Centrul de importanță se determină prin calcularea coordonatelor x și y ce conduc la minimizarea costurilor de transport, pe baza următoarelor relații:

Formula 2.2

unde: dix și diy sunt coordonatele după direcțiile x și y ale instalației i existente, vi este volumul transportat de sau pentru instalația i.

a doua metodologie, care are la bază două modele, respectiv modelul aditiv și modelul multiplicativ. Aceste modele permit să se adopte soluția de amplasare prin luarea în considerare a costurilor și a altor factori ce pot fi relevanți la stabilirea deciziei; opțiunea se realizează pe baza unor punctaje acordate acestor factori. Modelul aditiv se reprezintă prin formula:

Formula 2.3

iar cel multiplicativ prin formula:

Formula 2.4

unde: Sj reprezintă punctajul total pentru amplasarea j, wi reprezintă prețul total pentru factorul i (în %), Fij este punctajul pentru factorul i la amplasarea j, n este numărul de amplasamente, iar m este numărul de factori considerați.

2.2.4 Alegerea echipamentelor de înmagazinare și a sistemelor de manipulare a materialelor/produselor

Principiile de bază care se aplică la alegerea sistemelor de manipulare/înmagazinare sunt următoarele:

utilizarea la maximum a spațiului de depozitare, principiu care poate conduce, însă, la accesul necorespunzător la materialele/produsele depozitate; de asemenea, aplicarea principiului conduce la un nivel scăzut de investiți, dar determină un cost ridicat al manipularii materialelor/produselor;

maximizarea accesului la materiale/produse, prin crearea unor spații mari între echipamentele de înmagazinare; aplicarea principiului poate conduce la reducerea costurilor de manipulare, dar conduce la costuri ridicate și spații mari de depozitare.

În afara aplicării principiilor susmenționate, la alegerea sistemelor de manipulare/înmagazinare nu trebuie neglijat aspectul că utilizarea unor sisteme mai scumpe poate conduce la costuri reduse legate de manipularea materialelor/produselor și de utilizare a spațiului de depozitare.

La selectarea sistemelor de manipulare, trebuie să se ia în considerare următoarele criterii de bază:

costul transportului, numărul de încărcături și distanța pe care trebuie transportate materialele/produsele; de exemplu, pentru volume regulate deplasate pe distante medii sau mici, benzile rulante sunt cele mai economice, iar pentru volume medii și distanțe medii utilizarea motostivuitoarelor este mai economică;

costul constituirii și desfacerii unei încărcături;

spațiul necesar efectuării operațiilor de manipulare;

costurile generate de eventualele deteriorări și cele pentru garantarea siguranței și flexibilității activității de manipulare;

costurile legate de staționarea, deplasarea, incărcarea/descărcarea, mai ales, a materialelor/produselor care trebuie să fie transportate numai o singură dată.

Manipularea și înmagazinarea materialelor/produselor în cadrul depozitelor se realizează, în funcție de gradul de automatizare a echipamentelor de lucru, prin următoarele două tipuri de sisteme:

sisteme de manipulare/înmagazinare manuale sau neautomate;

sisteme de manipulare/înmagazinare automate.

În funcție de activitățile efective realizate, echipamentele de lucru din cadrul depozitelor se clasifică în următoarele grupe:

echipamente de stocare și de pregătire/preluare a comenzilor, care includ următoarele tipuri: stelaje, cadre și stelaje de stivuire, sertare, dulapuri în constructie modulară și dispozitive controlate de operator;

echipamente de transport și sortare, care pot fi încadrate în sistemele de stocare și includ următoarele tipuri: autoîncărcătoare cu furcă, vagoane sau camioane platformă, cărucioare, macarale sau poduri rulante etc.;

echipamente de încărcare/descărcare în mijloacele de transport, care, în afara mijloacelor de transport enumerate mai sus, includ și paleții, sistemele de cuplare sau ancorare a paleților sau produselor etc.

Indiferent de tipul sistemului de manipulare/înmagazinare folosit (manual sau automat), prin utilizarea eficientă a acestuia întreprinderea poate obține următoarele beneficii și avantaje:

productivitate/operator ridicată prin volume de livrări crescute;

cheltuieli de funcționare reduse;

utilizarea optimă a mijloacelor de transport și a echipamentelor de manipulare;

utilizarea optimă a spațiului de depozitare;

reducerea pericolului de deteriorare a materialelor/produselor;

niveluri crescute de servire a beneficiarilor;

oboseala redusă a personalului care realizează operațiile de manipulare;

pericol redus de accidente;

un flux îmbunătățit al materialelor/produselor.

alegerea și livrarea automată, în orice moment, a piesei dorite;

gestiunea prin calculator a stocului de semifabricate în funcție de comenzile elaborate.

O sinteză a modului de manipulare și înmagazinare este prezentată pentru sistemele neautomate în Tabelul 2.2 și pentru sistemele automate în Tabelul 2.3.

Tabelul 2.6 Sisteme neautomate de manipulare și înmagazinare

Tabelul 2.7 Sisteme automate de manipulare și înmagazinare

Capacitatea de înmagazinare a depozitelor din cadrul sistemului flexibil depinde, în general, de următorii factori:

numărul posturilor de lucru din sistem;

timpul mediu de prelucrare pe piesă;

durata dorită de funcționare automată.

Figura 2.15 Sistem de depozitare cu stelaje de stivuire

Figura 2.16 Sistem de depozitare modularizat cu sertare

Figura 2.17 Sistem de depozitare tip carusel vertical

Figura 2.18 Sistem de depozitare cu elevator

2.2.5 Organizarea subsistemelor de depozitare din cadrul sistemelor flexibile de fabricație

Depozitele din cadrul unui sistem flexibil de fabricație sunt destinate pentru preluarea și păstrarea rezervei de semifabricate, piese sau alte elemente necesare procesului de fabricație și pentru predarea acestora către posturile de lucru. Funcția de depozitare și de gestionare a depozitelor include următoarele operații:

paletizarea/depaletizarea pieselor sau sculelor;

codificarea paleților, sculelor și dispozitivelor;

depozitarea propriu-zisă a paleților sau altor materiale și dispozitive;

recunoașterea paletului, dispozitivului sau altor materiale și livrarea acestora în sistem.

Organizarea subsistemului de depozitare este corelată, în general, cu cea a subsistemului de transport și depinde de următorii factori:

gradul de centralizare a depozitării și poziția depozitului față de subsistemul tehnologic;

modul și locul unde se realizează paletizarea/depaletizarea;

construcția depozitului și gradul de automatizare a operațiilor specifice.

În cazul depozitelor de semifabricate sau de piese finite, organizate, în general, în structură modulară, sistemele de depozitare utilizate pot fi de următoarele tipuri:

centralizate, caz în care depozitul realizează depozitarea în comun a semifabricatelor și pieselor finite;

descentralizate, caz în care depozitul realizează depozitarea separată a semifabricatelor și pieselor finite.

De asemenea, în funcție de modul în care se face transferul pieselor la posturile de lucru, depozitele pentru semifabricate sau piese finite pot fi:

fixe, care sunt realizate în varianta celulară (cu rafturi), cu celule dispuse în linie pe unul sau mai multe planuri orizontale (verticale) sau circular; aceste depozite pot înmagazina paleții cu piese și sunt deservite de elevatoare automate sau robocare;

mobile, care, în cazul când numărul pieselor este redus, realizează și funcția de transport a pieselor între posturile de lucru; aceste depozite se realizează sub forma unor mese rotative indexate, transportoare cu lanț, conveioare cu role antrenate sau transportoare cu bandă.

În general, depozitarea pieselor sau paleților port-piesă prezintă particularități distincte în funcție de tipul și configurația pieselor. Rolul depozitelor de piese este următorul:

acumularea pieselor neprelucrate;

alegerea și livrarea automată, în orice moment, a piesei dorite;

gestiunea prin calculator a stocului de semifabricate în funcție de comenzile elaborate.

2.3. Optimizarea activităților de depozitare

2.3.1 Principii de bază pentru optimizarea activităților de depozitare

Principiile de bază ce trebuie luate în considerare pentru optimizarea activităților de depozitare a materialelor/produselor sunt:

transmiterea în timp optim a datelor reale între furnizori și clienți; aplicarea acestui principiu va permite posibilitatea unei reaprovizionări rapide zilnice sau oricând este necesar;

stabilirea sau găsirea unor platforme de așteptare pentru materiale/produse care să permită împărțirea livrărilor făcute de către furnizori; aplicarea acestui principiu va crea condițiile pentru optimizarea funcționării mecanismului productiv, prin posibilitatea aprovizionării acestuia cu cantitățile necesare și la timpul necesar;

combinarea și confruntarea, ori de câte ori este posibil, a datelor de consum cu cele previzionate; aplicarea acestui principiu va crea posibilitatea programării corecte a rutelor de transport;

utilizarea la maxim a capacității parcului de transport disponibil prin mărirea, cât mai mult posibil, a numărului de încărcături complete;

planificarea și programarea operațiunilor pe toată durata unei zile sau a anului, mai ales la întreprinderile cu fluxuri de fabricație continuu; aplicarea acestui principiu va permite aprovizionarea prin utilizarea capacității existente de transport, fără a se recurge la instalații sau echipamente noi;

căutarea permanentă de soluții care să evite imobilizarea stocurilor în anumite puncte ale traseului și, prin aceasta, imobilizarea capitalului întreprinderii de producție; aplicarea acestui principiu va conduce la reducerea sau eliminarea inventarului de materiale/produse care nu este în mișcare și la folosirea eficientă a capitalului întreprinderii;

diminuarea stocurilor din depozite prin aplicarea următoarelor măsuri: reducerea continuă a timpilor totali pe tot traseul logistic; eliminarea timpilor de comunicare și comandă; perfecționarea sistemelor de transport și utilizarea vehiculelor adecvate tipurilor de sarcini și cantități de livrare.

2.3.2 Metode de bază pentru creșterea productivității activităților de depozitare

Productivitatea depozitării se definește prin raportul dintre ieșirile reale din depozit și intrările reale în depozit. Căile generale de creștere a productivității depozitării sunt:

îmbunătățirea metodelor de depozitare, respectiv localizarea produselor cu mișcare rapidă în apropierea zonelor de încărcare/descărcare, dezvoltarea procedurilor simplificate de lucru, creșterea coeficientului de utilizare a echipamentelor, creșterea capacității de stocare prin utilizarea unor echipamente adecvate, utilizarea programelor și sistemelor de control și localizare a produselor bazate pe tehnica informatică, monitorizarea permanentă a eficienței activităților în cadrul depozitului;

îmbunătățirea dotării depozitelor cu echipamente de lucru moderne și eficiente, respectiv: utilizarea echipamentelor de scanare, automatizarea operațiilor specifice, utilizarea tehnicii informatice în toate fazele operațiilor de depozitare, utilizarea tehnicilor moderne de comunicare; utilizarea acestor echipamente va conduce la reducerea costurilor de lucru, la îmbunătățirea eficienței activităților și la creșterea nivelului de servire a clienților;

realizarea unor programe de instruire/motivare a personalului, privind tehnicile și metodele moderne de depozitare, respectiv pentru stimularea performanțelor profesionale.

În vederea creșterii productivității, o atenție deosebită trebuie acordată satisfacerii optime a comenzilor, respectiv: selectarea produselor pe care le dorește beneficiarul în cantitățile solicitate și la momentul cerut de acesta.

Tehnicile de bază prin care poate fi crescută productivitatea satisfacerii comenzilor sunt următoarele:

creșterea vitezei de deplasare pentru preluarea materialelor/produselor de la locurile de înmagazinare și pentru deplasarea acestora la rampele de expediere, prin utilizarea unor echipamente adecvate sistemului de înmagazinare și transport;

reducerea distantelor de deplasare, prin poziționarea materialelor sau produselor în funcție de ritmul de deplasare al acestora, proiectarea sistemelor de înmagazinare astfel încât să permită o preluare cât mai condensată a materialelor/produselor, utilizarea unor mijloace de transport adecvate distanțelor și ritmului de deplasare;

simplificarea sistemului de preluare a comenzilor și de transmitere a informațiilor către operator, prin utilizarea sistemelor de preluare asistate de calculator, mai ales, în cazul când există un număr mare de materiale/produse ce trebuie preluate; în acest mod, se realizează o reducere a numărului de documente scrise, se reduce timpul necesar realizării activităților specifice, se elimină posibilitatea apariției erorilor, se asigură un nivel înalt de servire a beneficiarilor și se asigură o gestionare și un control mai simple și mai eficiente ale stocului;

preluarea simultană a mai multor comenzi, operație ce se impune, mai ales, în cazul unor comenzi prin care se solicită un număr mare de materiale/produse; aplicarea metodei presupune, de asemenea, gruparea comenzilor cu ajutorul calculatorului și necesită utilizarea unor echipamente de preluare și sortare adecvate (benzi rulante, echipamente de sortare automată); prin aplicarea metodei, se asigură o creștere a productivității activităților de preluare și o scădere a numărului de activități neproductive;

alegerea corespunzătoare a sistemului de deplasare a materialelor/produselor către operator, alegere ce trebuie făcută, în special, în funcție de gama de materiale/produse și de ritmul de deplasare al acestora; în acest mod, se asigură o reducere semnificativă a distanțelor de deplasare și o creștere a productivității operatorilor.

2.3.3 Utilizarea echipamentelor automatizate și a sistemelor computerizate

Una dintre căile eficiente de optimizare a activităților de depozitare o constituie utilizarea echipamentelor automate de manipulare/înmagazinare a materialelor/produselor și a sistemelor computerizate pentru aplicațiile de depozitare.

Decizia de utilizare a sistemelor automate de manipulare/înmagazinare se poate lua ținând cont de următorii factori:

mărimea loturilor, gama sortimentală și modul de ambalare a materialelor/produselor ce trebuie depozitate sau preluate;

spațiul disponibil pentru depozitare;

ritmul de preluare și deplasare a materialelor/produselor;

costurile legate de stocarea sau preluarea materialelor/produselor.

Introducerea și utilizarea echipamentelor automatizate de înmagazinare/manipulare oferă următoarele avantaje și beneficii:

reducerea costurilor de muncă pentru activitățile specifice;

utilizarea eficientă a spațiului de depozitare;

precizie ridicată de gestionare a stocurilor;

reducerea costurilor de funcționare a echipamentelor și optimizarea utilizării acestora;

îmbunătățirea nivelului de servire a beneficiarilor;

posibilități crescute de control prin mai multe și mai bune informații;

creșterea productivității activităților specifice;

reducerea accidentelor de muncă și îmbunătățirea circuitului materialelor/ produselor.

Introducerea și utilizarea sistemelor computerizate pentru aplicațiile de depozitare presupune existența a două niveluri de informatizare, respectiv:

nivelul de depozitare, prin care sunt informatizate activitățile de planificare, conducere și control zilnic pentru următoarele operațiuni: recepția materialelor/produselor, preluarea și expedierea comenzilor, evidența zilnica și controlul stocurilor (poziționare, identificare, cantitate, data intrării/livrării), refacerea stocurilor;

nivelul sistemelor de manipulare mecanizată și automatizată a materialelor/produselor, prin care sunt informatizate următoarele activități: grad de utilizare, trasee de deplasare, întreținere etc.

STUDIU DE CAZ

3.1. Prezentarea firmei – Date generale despre companie

Denumire: Tekko Logistik Industry

Forma juridică: Societate cu răspundere limitată

Sediu social: Bulevardul Voluntari, Nr. 85, Etaj 3, Spațiu 8, Oraș Voluntari, Județ Ilfov

CUI: RO29139849

Număr de înregistrare: J23/2519/2011

Obiect de activitate: Activități și servicii de decontaminare

Cod CAEN: 3900

Activitate principală: Transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase

Număr personal (2014): 29 de angajați

Număr de unități: 2

Punct de lucru – depozitul localizat pe Șoseaua Ștefănești Nr. 15, Ștefăneștii de jos, Județ Ilfov

Birou Administrativ – localizat pe Bulevardul Voluntari Nr. 85, Etaj 3, Spațiu 8, Oraș Voluntari, Județ Ilfov).

Capital social: 200 Ron

Cifra de afaceri (2013): 8.911.967 Ron

Profit (2013): 688.625 Ron

S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. se ocupă cu servicii autorizate de colectare, reciclare, depozitare temporară, incinerare și distrugere a produselor cu regim special pentru o gamă largă de categorii de deșeuri (ex. deșeuri de țesuturi vegetale, deșeuri agrochimice, deșeuri de plastic, de sticlă, de lemn, deșeuri textile, de hârtie-carton, de catalizatori uzați, de baterii și acumulatori, deșeuri de pesticide, de vopsele, cerneluri, adezivi și rășini conținând substanțe periculoase etc).

Firma comercializează de asemenea containere metalice, saci de tip Big Bags, saci industriali, jumbo bags, saci mari, butoaie metalice și containere IBC.

Conform autorizației nr. 334 din 08.12.2008, societatea desfășoară următoarele activități:

Transporturi rutiere de mărfuri;

Colectarea deșeurilor nepericuloase și a celor periculoase;

Demontarea (dezasamblarea) mașinilor și a echipamentelor scoase din uz pentru recuperarea materialelor;

Recuperarea materialelor reciclabile sortate;

Comerțul cu ridicata al deșeurilor și resturilor și al altor produse intermediare;

Activități și servicii de decontaminare.

Firma deține logistica pentru realizarea operațiunilor de ecologizare, demolare și neutralizare în situri a tuturor deșeurilor periculoase sau nepericuloase.

În paleta de servicii oferite de SC Tekko Logistik Industry SRL se numără: închirierea camioanelor în sistem abrollkiper, având omologarea ADR și DSV;oferirea spre închirierea a containerelor de tip abroll; depozitare temporară a deșeurilor; vânzare de camioane dotate cu sistem abroll; comercializarea de containere metalice, saci tip big-bags, saci industriali, jumbo bags, saci mari, butoaie metalice, containere IBC.

Societatea are numeroși clienți printre care cei mai importanți sunt: SC OMV Petrom Marketing SRL, SC Vivani Salubritate SA, RO Ecologic Combustibil SA, Lafarge Ciment, As Metal Com.

Capitalul social cu care s-a demarat afacerea în anul 2008 a fost de 200 Ron. La sfârșitul anului 2008 societatea avea 2 angajați și a înregistrat o cifră de afaceri de 253.745 lei. La sfârșitul anului 2013, firma deținea un număr de 25 de angajați și o cifră de afaceri în valoare de 25.574.345 lei. Din aceste date rezultă că firma a evoluat, având un trend ascendent, dezvoltându-se, de la o firmă care țintea o piață locală devenind o firmă de nivel național.

Structura organizatorică – Organigrama: Figura 3.1

Figura 3.19 – Organigrama

3.2. Identificarea activităților logistice

Conform definiției CEE/ONU și CEMT „Logistica este un proces de concepere și management a lanțului de aprovizionare în sensul cel mai general. Acest lanț poate cuprinde furnizarea de materii prime necesare producției, trecând prin gestiunea materialelor la locul de producție, livrarea către depozite și centrele de distribuție, trierea, manipularea, condiționarea și distribuția finală la locul de consum”.

Pentru S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. principalele activitățile din lanțul logistic sunt următoarele:

aprovizionarea/ procesarea;

depozitarea;

transportul.

Aprovizionarea/procesarea constă în procesul de achiziție a sacilor de tip Big Bags și a containerelor IBC. De asemenea, în această fază, firma primește și procesează solicitările clienților și planifică distribuția de marfă. O altă activitate specifică procesării constă în colectarea deșeurilor periculoase și a celor nepericuloase, acestea urmând a fi valorificate (cele nepericuloase) sau eliminate (cele periculoase). De asemenea, aprovizionarea include și totalitatea materialelor consumabile pe care firma le întrebuințează (hârtie, coli de scris, pixuri, cartuș pentru imprimantă, materiale folosite de personalul auxiliar pentru efectuarea curățeniei etc).

Achiziția de saci Big Bags se face direct de la furnizorul SC Eco Serv Internațional SRL, o dată pe lună, stocul aprovizionându-se cu câte 1000 de saci. Transportul sacilor este asigurat de vehiculul propriu, un camion, încărcătura având o greutate de 2 tone.

Containerele IBC sunt achiziționate în număr de 40 de bucăți lunar de la furnizorul CHIPITA România. Transportul acestora este asigurat tot de vehiculul propriu.

Depozitarea reprezintă procesul de amplasare, proiectare și alegere a spațiilor necesare conservării mărfurilor pentru perioada când ele se află în depozit. Depozitarea cuprinde activități privind recepția produselor, păstrarea, protecția produselor și sortarea acestora. Deșeurile periculoase sunt depozitate în condiții speciale, acestea fiind însemnate cu un cod special, iar cele nepericuloase sunt depozitate separat. De asemenea în cadrul depozitului se află un inginer bio-chimist care asigură depozitarea în mod corect și în siguranță a deșeurilor periculoase. Personalul care se ocupă de activitățile din depozit trebuie să respecte un regulament prestabilit de către conducerea firmei, regulament întocmit în conformitate cu standardele europene în vigoare, pentru a evita contaminarea și accidentele de muncă.

Funcțiile principale ale depozitelor, în cadrul sistemelor logistice, sunt: păstrarea mărfurilor; consolidarea livrărilor; divizarea loturilor; crearea unei structuri sortimentale; oferirea de servicii cu valoare adăugată.

Distrugerea deșeurilor colectate se realizează prin diverse procedee specifice, cum ar fi: tocare, tăiere, dezasamblare, compostare etc.

S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. pune mereu pe primul plan organizarea unui loc în care produsele să fie depozitate cu mare atenție. O dată cu dezvoltarea firmei și încheierea de contracte cu furnizori și clienți importanți din toată țara, a căutat să proiecteze un depozit mult mai mare în care materiile prime și mărfurile să fie bine organizate și păstrate.

Transportul constă în activitățile de deplasare a camioanelor încărcate cu deșeuri periculoase sau nepericuloase de la un obiectiv la altul, fie direct către destinația finală, fie către un intermediar aflat pe lanțul logistic. Modalitatea de transport folosită de firma analizată, pentru realizarea activității, este transportul rutier, fiind o modalitate flexibilă, practică, pentru rutele parcurse și pentru programul de operare.

Pentru realizarea transportului, firma deține o flotă de 11 camioane, având un volum cuprins între 20 și 40 mc. și o greutate brută de 18 t, 13 remorci, 22 containere ADR de 60 mc (pentru transport deșeuri periculoase), 1 buldo-excavator TEREX, 1 stivuitor și o presă (pentru deșeuri de plastic, metalice).

Activitatea de logistică a firmei S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. se împarte în două faze principale:

În faza de pre-vânzări: activitățile logistice asociate firmei încep înainte de încheierea oficială a contractului între firmă și client. Principalele activități ale departamentului de pre-vânzări sunt:

verifică disponibilitatea echipamentelor pentru cerințele formulate de client/clienți;

proiectează un bugetul necesar pentru realizarea distribuției și logisticii, pe baza diferitelor scenarii și a echipamentelor necesare în realizarea logisticii;

analizează posibilele riscuri logistice;

pregătește comanda clarificată din punct de vedere al documentației necesare (anexe aferente fiecărui tip de transport – periculos/ nepericulos, rapoarte ISU, rapoarte VAMĂ);

informează periodic stakeholder – ii (acționarii principali ai firmei) în ceea ce privește progresele înregistrate în pregătirea logisticii;

identifică diverse posibilități de depozitare a deșeurilor;

În faza de execuție: activitățile legate de această fază a procesului logistic sunt realizate de departamentul Logistică. Activitățile specifice acestei faze constau în:

actualizarea, facturarea și încheierea contractelor;

întocmirea CMR-urilor de către conducătorul auto;

pregătirea transporturilor și a facturilor;

procesul de achiziție a materiilor prime necesare pentru realizarea activităților logistice asociate; (saci de tip Big Bags și containerele IBC);

distribuția echipamentelor și utilajelor în depozit, calcularea costurilor de depozitare aferente proiectelor realizate;

crearea de rapoarte de livrări a utilajelor necesare către locurile de realizare a activității;

informează clienții despre orice modificare apărută pe timpul desfășurării cursei, față de datele inițiale stabilite în comandă sau contract;

eliberarea către clienți a unor certificate de eliminare finală.

3.3. Clasificarea și evaluarea activităților logistice

Pentru clasificarea activităților logistice identificate în cadrul firmei analizate, am considerat ca model de referință cele două categorii de activități descrise de Michael Porter ca făcând parte din modelul lanțului valorii: activitățile primare și cele de sprijin (de susținere).

Activitățile primare sunt acele acțiuni legate de mișcarea fizică a mărfurilor, materialelor și produselor finite, a producției de bunuri și servicii, marketing și vânzări. În cadrul acestor activități primare intră:

Logistica orientată spre interiorul firmei, se referă la toate acele activități legate de transportul, recepția, depozitarea și transmiterea mai departe a materiilor prime;

Logistica orientată spre exteriorul firmei, respectiv dezvoltarea și întreținerea de relații cu clienții, prin urmare toate acele activități legate de distribuirea produselor finite către intermediari sau clienți finali;

Marketingul și vânzările, reprezintă toate acele activități legate de informarea potențialilor clienți și promovarea produselor sau serviciilor oferite, cu scopul de a încuraja luarea deciziei de cumpărare și a facilita realizarea achiziției sau a prestării serviciului;

Serviciile post-vânzare, se referă la ansamblul serviciilor care însoțesc un produs sau un serviciu după cumpărare, respectiv prestare, și au rolul de a-i asigura clientului o bună funcționare a produsului sau o bună utilizare a serviciului după momentul livrării sau prestării.

Conform modelului descris de Michael Porter, logistica din amonte (logistica din interiorul firmei) și logistica din aval (logistica către exteriorul firmei), reprezintă activitățile primare.

Activitățile de susținere sunt considerate a fi :

Aprovizionarea. În cadrul S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. aprovizionarea reprezintă una dintre activitățile principale în desfășurarea logisticii firmei, prin urmare este o activitate folosită în mod constant. Activitatea de cumpărare presupune achiziționarea de materii prime, materiale, consumabile, obiecte de inventar, utilaje, echipamente și servicii (telefonie, internet, utilități).

Dezvoltarea tehnologică are un rol important în a pune la dispoziția celor implicați echipamente și proceduri pentru a face posibilă transformarea materiilor prime în produse finite. Această activitate, pentru firma analizată, constă în facilitatea comunicării între angajați și între angajați și clienți, pentru a presta un serviciu cât mai eficient. De asemenea, contribuie la îmbunătățirea performanțelor, creșterea dotărilor cu echipamente și implementarea de proceduri de lucru (cu implicații cât mai minore asupra mediului inconjurator și asupra persoanelor) pentru distrugerea deșeurilor.

Managementul Resurselor Umane este o activitate legată de recrutarea, selecția, încadrarea, formarea personalului, evaluarea, sistemul de salarizare și motivare, relațiile între angajați, respectiv toate acele activități legate de administrarea resurselor umane. Această activitate în cadrul firmei S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. se desfășoară în cadrul departamentului de HR, format din 3 persoane care se ocupă de problemele legate de resursele umane.

Infrastructura firmei constă în ansamblul activităților de sprijin care au rolul de a aduce la un loc diverse entități din cadrul firmei (funcțiuni de planificare, management general, contabilitate, finanțe etc).

Mixul logistic include două categorii de activități – de bază și de susținere. Sunt considerate ca activități de bază acele operațiuni cheie, întâlnite pe canalele logistice, spre deosebire de activitățile de susținere, care apar în anumite situații, depinzând de o serie de condiții specifice ale firmelor și care au un rol important în realizarea activității de ansamblu.

„Îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la momentul și la locul potrivit, presupune desfășurarea unui ansamblu de acțiuni intercorelate, care constituie mixul activităților logistice”.

Tabelul 3.8 Exemple de activități primare și de susținere în cadrul S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L.

O a doua clasificare o reprezintă logistica din punct de vedere al naturii activității, care include mai multe categorii de servicii:

Servicii legate de activitatea de aprovizionarea: este una dintre activitățile cele mai importante în cadrul unui lanț logistic, având rolul de a crea valoare. Principalele acțiuni desfășurate pentru această activitate sunt:

stabilirea necesarului de aprovizionat: necesarul de aprovizionat se stabilește în principal în cadrul departamentului de Logistică împreună cu cei de la departamentul de Vânzări. În general, activitatea de aprovizionare pentru personalul firmei, respectiv materialele consumabile și materiile prime, este realizată de o persoană din cadrul departamentului de Vânzări care realizează cumpărarea de la S.C. Metro Cash & Carry S.R.L.. În cazul aprovizionărilor de substanțe pentru distrugerea deșeurilor, de saci de tip big bags și a containerelor IBC, achiziția se face de la furnizori specializați, cum sunt SC Eco Serv International SRL care livrează sacii de tip big bags, Telekom pentru furnizarea serviciilor de telefonie și internet, Enel pentru furnizarea de energie electrică, SC Elkoplast România SRL pentru containerele IBC. Alegerea furnizorilor are la bază criterii cum sunt: costul, timpul de livrare, calitatea, oferirea unor discount-uri, asigurarea transportului pentru utilaje, substanțe.

planificarea modului de realizare în timp a aprovizionării: sunt stabilite anumite termene de livrare în funcție de solicitările serviciilor din partea clienților firmei. Materialele consumabile se achiziționează în funcție de disponibilitatea stocurilor firmei și de gradul de utilizare și cerere a acestora (coli hârtie de scris, coli de hârtie de imprimat, toner imprimantă, pixuri, becuri, soluții de curățare și dezinfectare etc), sau în cazul obiectelor de inventar, în cazul deteriorării acestora se procedează la înlocuirea lor, prin efectuare de comenzi către furnizori specializați (de mobilier, aparatura tehnică, echipamente iluminat, echipamente protecție a muncitorilor ).

determinarea cantității economice a comenzii: cantitatea de materii prime și de consumabile necesare a fi comandate, are loc în funcție de diverse variabile (comenzi solicitate de clienți, posibilitate de onorare a comenzilor, perioada din an în care au loc comenzile, fluxul de muncă etc).

Servicii legate de activitatea de stocare: se referă la stocarea deșeurilor și la gestiunea acestora. Deșeurile preluate sunt stocate în depozitul propriu. În cadrul depozitului, deșeurile sunt strict supravegheate și analizate, atât la intrarea lor, cât și la ieșirea acestora, luându-se toate măsurile necesare pentru a fi respectate condițiile de depozitare și rezolvarea eventualelor probleme tehnice ce pot surveni.

Gestiunea stocurilor este o altă activitate logistică specifică și existentă într-o oarecare măsură la această firmă. Nu vorbim strict de stocuri de produse finite sau materii prime, ci de stocurile de deșeuri existente la un moment dat în depozit. Specificul acestei activități este determinarea deșeurilor aflate în „stoc”, respectiv cantitatea exactă din fiecare tip de deșeu și durata de timp pe care aceasta o petrece în depozit. Gestiunea stocurilor permite ca reprezentantul logistic să determine nivelul la care se poate realiza o nouă aprovizionare (considerat a fi stocul de siguranță), cantitatea maximă admisă de deșeuri, în special în cazul celor periculoase. Prin urmare această activitate are o contribuție semnificativă la determinarea rulajului din depozit, a frecvenței de reaprovizionare și a determinării profitului firmei.

Servicii ce țin de activitatea de transport: activitatea de transport presupune în principal derularea unor acțiuni cum sunt:

alegerea celei mai bune modalități de transport (feroviar, rutier, naval, aerian, prin conducte): modalitatea de transport, pentru care firma analizată a optat, este transportul rutier, fiind cea mai favorabilă, datorită rutelor parcurse în preluarea și mișcarea deșeurilor și în programul de lucru folosit. Pentru întreg procesul de transport, firma utilizează exclusiv transportul rutier. Costul de transport se recuperează direct din costul distrugerii/eliminării deșeurilor.

stabilirea rutelor de transport: acestea se stabilesc în funcție de comenzile primite de la clienți, de locul unde este necesar să se ajungă pentru ridicarea deșeurilor, de intervalul de timp pus la dispoziție sau anunțat clientului pentru preluarea încărcăturii. Cum S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. are o gamă largă și diversă de clienți, amplasați în diverse locații din țară, rutele parcurse diferă de la comandă la comandă.

programarea transporturilor: se planifică ținând cont de comandă, de frecvența solicitărilor, de distanța necesară a fi de parcurs până la locul de ridicare a deșeurilor, de termenele de livrare. Conform procedurilor de aprobare a comenzii, în funcție de client, de locul unde acesta se află sau de urgența realizării transportului, acest proces poate dura între 5- 10 zile lucrătoare.

Servicii ce țin de activitatea de depozitare: depozitarea este considerată a fi o activitate de susținere, dat fiind faptul că nu este prezentă în orice sistem logistic al unei firme. Activitatea de depozitare pentru S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. cuprinde în mod esențial depozitarea deșeurilor periculoase sau nepericuloase preluate de la diverși clienți cu care se încheie contracte, depozitarea echipamentelor și utilajelor necesare distrugerii și eliminării acestor deșeuri, spații de parcare a mijloacelor de transport ale firmei care la un moment dat nu sunt angajate în realizarea unui traseu pentru preluarea de deșeuri și depozitarea materiilor prime, a materialelor și a consumabilelor indispensabile realizării activității administrative, logistice, contabile și de management a firmei.

Principalele activități specifice depozitării sunt:

stabilirea spațiului necesar pentru depozitarea deșeurilor colectate, pe perioada în care acestea se află în depozit;

alegerea amplasamentului depozitului: în situația firmei analizate depozitul se află localizat la periferia municipiului București, pentru a evita oarecum contaminarea, poluarea zonelor mai intens populate, dar și pentru a putea preveni eventualul disconfort auditiv ce s-ar putea crea în cazul localizării unui astfel de depozit în centrul unui oraș. (zgomotul produs de utilaje la distrugerea deșeurilor). Amplasamentul a fost ales și pe baza analizei criteriilor geologice, pedologice și hidrologice, respectiv distanța față de anumite cursuri de apă, adâncimea și direcția de curgere, clasa de seismicitate, criterii legate de pericole de alunecări de teren;

determinarea numărului de depozite necesare: Firma S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. dispune de un singur depozit cu o suprafață suficient de mare, pentru a putea diviza deșeurile în funcție de codurile alocate (periculos sau nepericulos) și pentru realizarea activității în ansamblu;

stabilirea configurației depozitului: depozitul firmei este divizat conform modului de dispunere și plasare a deșeurilor pe categorii (periculos sau nepericulos), existând instrucțiuni clare privind modul lor de recepție și depozitare (pot fi deșeuri urât mirositoare, deșeuri ușoare, obiecte destul de voluminoase etc). Depozitul dispune de instalații, spații destinate angajaților, cum sunt vestiarele, o sală pentru servirea mesei, grupuri sanitare, spații pentru depozitarea utilajelor, precum și a containerelor. Depozitul deține și o zonă specială de laborator, destinată inspecției, realizării de analize și prelevării de probe. Configurația depozitului s-a determinat pe baza prognozării eficienței economice și a eficienței ecologice (respectarea cerințelor legate de protecția mediului și a sănătății umane);

amplasarea deșeurilor în spațiul de depozitare: această activitate presupune pe lângă dispunerea în funcție de codul atribuit deșeurilor, sortarea acestora în funcție de metoda de distrugere/eliminare ce va fi folosită. Deșeurile periculoase sunt depozitate într-o zonă specială și sunt înregistrate de șeful de depozit într-un registru de deșeuri periculoase. Zonele de lucru din cadrul depozitului sunt clar delimitate, sunt monitorizate emisiile toxice și se determină necesarul de echipamente mobile pentru realizarea activității.

De asemenea, cei din conducere consideră că existența unui singur spațiu de depozitare la momentul actual reprezintă o amenințare, deoarece onorarea unei comenzi depinde, în mare măsură, de locul de amplasare al depozitului față de client. Prin urmare, dispunând de un sigur spațiu de depozitare și distrugere a deșeurilor, se constituie o problemă majoră în ceea ce privește timpul necesar aducerii deșeurilor în depozit, marcarea și programarea pentru distrugere, fapt ce poate întârzia onorarea altor comenzi datorită indisponibilității depozitului, utilajelor, containerelor sau a mijloacelor de transport.

O altă clasificare este cea după importanța în realizarea activității, serviciile logistice operaționale fiind:

Servicii de mare importanță, sunt servicii fără de care activitatea firmei nu s-ar putea desfășura (aprovizionarea, depozitarea, stocarea și transportul).

Servicii cu o importanță mai mică, care nu sunt obligatorii pentru desfășurarea activităților logistice (comunicarea cu clienții pentru îmbunătățirea activității de livrare, menținerea unei bune relații cu furnizori pentru o mai bună calitate a produselor și utilajelor livrate pentru realizarea unor contracte reciproc avantajoase).

După modul prestării serviciilor logistice, putem vorbi de:

Servicii interne – totalitatea activităților realizate de angajații firmei (depozitarea, transportul, stocarea, gestiunea stocurilor).

Servicii externalizate – cele realizate prin intermediul altor persoane fizice și/sau juridice. (de exemplu o parte din activitățile de aprovizionare sunt făcute prin apelarea la furnizori specializați și nu pe cont propriu).

O altă activitate care ajută la buna funcționare a sistemului logistic și la evaluarea acestuia sunt fluxurile informaționale, care au un rol primordial în buna desfășurarea a activității unei firme. Fluxurile informaționale ajută în realizarea activităților primare, dar și a celor de susținere, făcând legături esențiale între acestea.

Fluxurile informaționale ale sistemului logistic constau în:

culegerea și prelucrarea datelor: pentru firma analizată se preiau date referitoare la identitatea clientului, amplasarea acestuia, termenele de livrare dorite de acesta și diverse condiții sau situații speciale prevăzute; orice tip de deșeu care intră în depozit este strict verificat, intrând pe baza documentelor specificate anterior: factura, documentul de transport.

analiza informațiilor: pe baza datelor preluate anterior, se stabilesc nevoile clientului legate de transport, se stabilesc tipurile de deșeuri ce urmează a fi ridicate, se stabilesc anumite date și eventual intervalul orar de preluare- se evaluează de Departamentul de Aprovizionare.

elaborarea rapoartelor necesare: situația onorării comenzilor efectuate de client, întocmirea contractului de vânzare, pregătirea comenzilor, facturarea după realizarea comenzii, eliberarea certificatelor de eliminare finală către clienți;

stabilirea unor proceduri de stocare a datelor: se lucrează cu un soft dedicat care deține o bază de date completă a clienților existenți, a celor potențiali, reflectând situația vânzărilor, frecvența comenzilor, durata, prețul stabilit- majoritatea procedurilor sunt stabilite conform legii în vigoare pentru anumite informații și prin uzanțele clar stabilite în timpul existenței.

controlul fluxului de informații: se verifică dacă informațiile ajung în mod corect, la timp către cei cărora le sunt direcționate, atât în interiorul firmei, prin intranetul existent, punându-se la dispoziția personalului diverse înștiințări, notificări legate de schimbarea rutelor de parcurs, a intervalului orar. Se verifică și ca fluxul de informații către exterior (către stakeholderi, clienți, furnizori de materiale, materii prime) să fie corecte, la timp trimise și verificate pentru evitarea erorilor. Aceste lucruri din timp sesizate duc la o mai bună comunicare cu clientul, făcând ca servirea și satisfacția acestuia să fie excelente din punct de vedere logistic.

3.4. Descrierea lanțului logistic al firmei

Aprovizionarea

Politica de aprovizionare, cuprinde toate controalele necesare realizării unei aprobări adecvate, separării responsabilităților, înregistrării corecte a comenzilor, a plăților tuturor activelor achiziționate și a cheltuielilor efectuate de companie.

Etape ale aprovizionării:

Angajarea achiziției

Cererea de achiziție

Selecția furnizorilor

Negocierea contractelor

Comanda

Recepția bunurilor

Verificarea facturii

Plata facturii

Achiziționarea de servicii, în care Departamentul Aprovizionare nu este implicat, sunt:

Cheltuieli de training;

Cheltuieli de protocol;

Cheltuieli de curierat;

Cheltuieli legate de personal exceptând contracte de cantină, securitate, uniforme, echipament de protecție;

Servicii deja contractate (transport, întreținere);

Utilități (electricitate, încălzire, telefon);

Comisioane bancare, asigurări, alte taxe.

Angajarea achiziției

La departamentul de achiziții se centralizează toate achizițiile care urmează a se face, pe baza de referat de necesitate.

2. Cererea de achiziție

Responsabilul departamentului de achiziții îndeplinește și funcția de director comercial.

Aceasta are mai multe responsabilități printre care: relații cu furnizorii și cu clienții, aprovizionarea zilnică cu materialele, supravegherea personalului responsabil cu executarea comenzilor cerute de diverși clienți.

3. Selecția furnizorilor Aprovizionarea se face de la furnizori pe bază de factură înregistrată în contabilitate ca notă de recepție. Înregistrarea se face pe contul de mărfuri (cont 371 – Mărfuri) pe fiecare furnizor în parte ( 371 = 401) și pe fiecare produs, precum și pe magazii.

Societatea are un număr mare de parteneri de afaceri, furnizori respectiv clienți, selectați pe baza unor criterii foarte stricte punându-se accent în primul rând pe:

calitatea produselor;

politica de prețuri;

condiții de furnizare;

prestigiul și seriozitatea firmei;

condițiile comerciale oferite;

durata de aprovizionare;

cantitatea minimă pe comanda impusă;

valoarea minimă pe comanda furnizor;

istoricul relațiilor.

Există două tipuri de relații cu furnizorii. Cei cu care se întrețin relații de afaceri de mai mult timp, există relații bazate pe încredere, în timp ce cu furnizorii noi, se încheie contracte. În funcție de necesitățile societății, furnizorii pot fi împărțiți pe categorii precum:

furnizori de mărfuri: materii prime

furnizori de materiale consumabile, produse de schimb, obiecte de inventar

furnizori de combustibili

furnizori prestatori de servicii

Furnizorii societății S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. sunt atât societăți cu capital privat cât și cu capital de stat. Între firmă și furnizori există o permanentă legătură, informându-i asupra problemelor apărute și asupra noilor materiale. Are loc vehicularea tuturor informațiilor necesare procesului de distribuție, atât pe ruta producător – intermediari – consumatori, cât și pe circuitul invers.

4. Negocierea tuturor contractelor cu furnizorii privind achiziționarea bunurilor si serviciilor trebuie sa se deruleze prin departamentul Aprovizionare cu excepția contractelor pentru achiziția de bunuri/servicii în care Departamentul Aprovizionare nu este implicat. După negociere, toate contractele vor fi verificate din punct de vedere legal si vor fi date spre vizare.

5. Comanda

Materiile prime și serviciile sunt date prin comenzi care sunt emise de către Departamentul Aprovizionare pe baza cererilor de achiziție/contracte aprobate. Comanda servește drept confirmare scrisă a acceptării ofertei furnizorului de către companie.

Comanda se generează numai pentru achiziția de bunuri corporale cu valoare mai mare de 200 €. Pentru achiziții cu valoare mai mică de 200 € comanda se va genera doar la cererea furnizorului. Altfel, cererea de achiziție ține și loc de comandă.

Pentru mai multe cereri de la același furnizor se poate întocmi o singură comandă.

Toate comenzile sunt semnate de către reprezentantul Departamentului de Aprovizionare locală, care se asigură că există o cerere de achiziție și/ sau contract aprobat corespunzător. La cererea furnizorului aprovizionarea aplică pe comandă o ștampilă specială a departamentului.

Comenzile se întocmesc în 4 exemplare. Un exemplar este reținut la Departamentul Aprovizionare, al doilea este trimis departamentului inițiator al cererii de achiziție, al treilea este trimis furnizorului iar originalul merge la departamentul Financiar-Contabilitate împreună cu factura.

6. Recepția bunurilor

Recepția mijloacelor fixe se realizează prin întocmirea unor rapoarte speciale de recepție (proces verbal de recepție parțială și proces verbal de recepție finală pentru construcții, proces verbal de recepție, proces verbal de punere în funcțiune).

7. Verificarea facturii

Facturile de la furnizori se trec în Jurnalul de Cumpărări pe baza căruia se determină TVA-ul, care se va centraliza în declarația de T.V.A împreună cu celelalte cumpărări pentru nevoile firmei sau de mijloacele fixe ori utilități.

Acest registru de cumpărări se prezintă organelor de control în momentul în verificării T.V.A. – ului de către Administrația Financiară.

8. Plata facturii

Plata facturii se poate face prin mai multe posibilități:

Ordinul de plata (OP);

CEC;

Plata cu numerar, făcută pentru diverse materiale aprovizionate în cantități mici și servicii minore, ale căror valori trebuie să fie minime;

Plăți în avans;

Compensări.

Depozitarea

Spațiile de depozitare interioară au circa 300 m2 fiecare, iar transferul mărfurilor se face cu transpaleta. Marfa din interiorul depozitului este catalogată și înregistrată. În interiorul acestor depozite sunt amenajate birouri administrative și o baie exterioară cu duș pentru angajați, fiecare dispunând de cate o parcare de cca 200 m2 pentru camioane, o zonă acoperită pentru stocarea (cu suprafața de circa 100 m2.)

Controlul și gestiunea sanitară a produselor intrate, înmagazinate sau în ieșire din depozite se face conform Planului de sistem de autocontrol pentru supravegherea igienică HACCP (Directivele nr. 93/43/C.E.E. și nr. 96/3/C.E.).

Zona logistică este supravegheată de camere video și protejată cu alarme acustice, printre altele, cu personalul de la paza și securitatea depozitului.

Sistemul logistic se bazează și pe utilizarea unor tehnici de ultimă oră legate de tehnologia informației care se traduc în folosirea mai multor programe de gestiune, care sunt achiziționate sub licență și update-ate în funcție de necesități de către operatori speciali.

Un astfel de program este WinMentor utilizat în gestionarea situației contabil-financiare. De asemenea, societatea utilizează și un program informațional de tip rețea CIEL. Cu ajutorul acestui program se realizează o bună colaborare între compartimentele contabil, aprovizionare, desfacere, facturare, precum și elaborarea situațiilor economico – financiare care stau la baza deciziilor manageriale.

Produsul informatic CIEL existent în cadrul unității este de tip rețea locală LAN – Local Area Network instalat în cadrul compartimentelor funcționale. Rețeaua LAN existentă la S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. este de tip stea și se caracterizează prin existența unui mod central de prelucrare (file server) și a unor noduri satelit de prelucrare (work station). Sistemul informatic este caracterizat prin procese de centralizare a prelucrărilor și de transmitere de date între baza centrală și baze de date locale.

Toate produsele aflate în depozit sunt introduse într-un calculator, fiecare având un nume și un cod, pentru a avea o gestiune clară a ceea ce se află în hală. În funcție de comenzi se depozitează în partea din față produsele necesare mai devreme, care au o cerere mare și în capăt produsele utilizate mai târziu.

Controlul se face prin intermediul calculatorului în care persoana respectiva, are responsabilitatea de a actualiza zilnic datele referitoare la produsele existente în stoc.

Ieșirea produselor din depozit se face sub supravegherea unei persoane, tot aceasta, actualizând datele privind stocul de produse. La recepția bunurilor acestea sunt numărate de către gestionar pentru a se determina conformitatea cantităților recepționate cu specificațiile din comanda.

Gestionarul are în responsabilitate și întocmirea notei de recepție (NIR) pentru a evidenția inspecția și recepția bunurilor intrate în gestiune. NIR-urile sunt prenumerotate iar secvențialitatea lor este urmărită. Acolo unde există avizul de expediție al furnizorului este atașat la NIR. Tot acesta verifică dacă bunurile îndeplinesc condițiile de calitate și cantitate cerute precum și celelalte specificații stabilite prin comandă, iar departamentul inițiator confirmă acceptarea bunurilor pentru folosință pe NIR.

NIR-ul se întocmește manual cu următoarele excepții: recepția materiilor prime, paleți, ambalaje, accesorii, materialele consumabile, etc. NIR se întocmește în 4 exemplare. Unul este reținut de către gestionar, unul este dat furnizorului iar celelalte doua rămân la departamentul inițiator care le transmite departamentului Financiar.

După acestea se va face și închiderea automată în sistem a comenzilor pentru materiile prime. Gestionarul care realizează recepția materiilor prime este responsabil pentru închiderea corectă a comenzilor urmărind derularea acestora.

Pentru achiziții de bunuri cu valoare mai mica de 200 € care se dau în consum imediat (nestocabile) și nu au comandă, cât și pentru prestarea de servicii, mese protocol nu se întocmește NIR, bunul de plata ținând locul acestuia.

Transportul

Firma S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. efectuează transporturi rutiere. Acesta se realizează cu camioane de tip IVECO, care sunt închiriate de la firma de transport VEROBEN, firma neavând un parc propriu în dotare. Camioanele au o capacitate de transport de 3 tone.

Relațiile cu firmele de transport sunt contractuale, în funcție de nevoi.

Rutele sunt stabilite de directorul comercial, în funcție de destinația dorită.

Programarea transporturilor se face după ce se calculează distanța, viteza medie și timpul necesar, în funcție de urgența comenzii și de mijloacele de transport existente.

Mijloacele de comunicare dintre angajații responsabili cu transportul se realizează prin intermediul telefoanelor mobile puse la dispoziție de către firmă, pentru o mai bună comunicare și coordonare.

3.5. Tabloul de bord

Tabloul de bord este un instrument care oferă un suport complet pentru conducerea si managementul companiei.

Tabloul de bord oferă:

Toate raportările statistice pe care le face unitatea;

Toate comunicările (obligatorii) către organele fiscale.;

Alte date cerute de organele ierarhice sau organele abilitate ale statului;

Vizualizarea și analiza la o anumită dată a valorilor tuturor indicatorilor.

Tabloul de bord este un instrument ce ar trebui utilizat frecvent de către S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. pentru obținerea a numeroase rapoarte și situații utilizate pe scară largă de către managementul firmei. Societatea S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. nu utilizează un sistem informatic performant și deci nici o componentă referitoare la tabloul de bord. Ca atare am conceput cadrul acestui sistem pentru a arăta câteva dintre valențele tabloului de bord. Cu ajutorul tabloului de bord se obțin rapoarte precum:

analiză flux comercial pentru clienți și furnizori (prezintă situația facturilor încasate, respectiv plătite, și diferențele determinate de variația cursului de schimb);

analiză vânzări (pe agenți, județe, localități, luni, parteneri, produse etc.);

evoluții ale fluxurilor de trezorerie, cursurilor valutare, stocurilor;

situația facturilor încasate, respectiv plătite;

situația comenzilor.

Rațiunea de a exista a oricărei întreprinderi, presupune desfășurarea unei activități durabile măsurată prin nivelul performanțelor economico-financiare. Scopul analizei economico-financiare este de a aprecia situația economică și financiară a întreprinderii. Pe baza acestei analize are loc elaborarea unei noi strategii de menținere și dezvoltare în mediul specific economiei locale. În sens general, finalitatea analizei constă în oferirea de informații financiare atât celor din interiorul întreprinderii, cât și celor interesați din afara acesteia.

Evidența contabilă este făcută în conformitate cu normele legale în vigoare, înregistrările sunt efectuate pe baza documentelor justificative, fiind respectate principiile și metodele contabilității. Sunt întocmite lunar balanțe de verificare pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale.

Societatea asigură conducerea, evidența și păstrarea tuturor registrelor obligatorii, cu respectarea modului de completare, păstrare și arhivare. Datele prezentate în bilanțul contabil anual reflectă realitatea și exactitatea cu privire la situația patrimoniului și a contului de profit și pierderi. Analiza economico-financiară a întreprinderii a fost efectuată pe baza Rapoartelor financiare pe anii 2013-2015.

În anii săi de activitate, firma a realizat mari succese care s-au soldat cu rezultate destul de grandioase. În ultimii 3 ani însă, activitatea firmei a cunoscut pierderi din volumul veniturilor.

În legătura cu criza economică din lume, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, situația economică este dificilă, astfel capacitatea de plată a agenților economici scăzând enorm. Partenerii firmei, furnizorii, clienții, toți au avut de suferit de pe seama crizei, fapt ce s-a răsfrâns asupra situației economico-financiară a firmei S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. Astfel, mediul de existență a suferit mari schimbări.

Exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se termină la 31 decembrie al fiecărui an. Bilanțul contabil și contul de profit și pierderi sunt întocmite anual de către contabilul-șef, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor.

Analiza economico-financiară a întreprinderii am efectuat-o pe baza bilanțului contabil și a raportului de profit și pierderi din data de 31.12.2014 și 31.12.2015.

Examinarea rezultatelor activității firmei se începe cu studierea programului de producție și comercializare în dinamică și comparativ cu nivelul programat pentru anul de gestiune, deoarece de volumul, sortimentul, calitatea și ritmicitatea producției depind costul acesteia, venitul din vînzări, profitul, rentabilitatea și alți indicatori referitor la rezultatele activității economico-financiare desfășurate. Pe lîngă aceasta, de volumul activității de bază depinde necesitatea întreprinderii în forță de muncă, mijloace fixe, resurse materiale și alte active curente care determină potențialul ei de dezvoltare pe o perioadă durabilă.

Analiza indicatorilor logistici

Am efectuat analiza economică a întreprinderii în baza planului de business al întreprinderii și a Rapoartelor financiare pe ultimii ani.

Tabelul 3.9 Situația principalilor indicatori economici

După cum reiese din tabelul 3.2, prezentat mai sus, firma a înregistrat, pe parcursul celor 3 ani analizați, creșteri (anul 2013) cât și descreșteri (anul 2014) a veniturilor, respectiv a profitului net.

Indicatori Calculati

Stocurile de marfă la depozitul central la 31 decembrie 2014

Durata de rotație a stocurilor la finele anului 2014

Este calculată ca raport între costul vânzărilor și stocul mediu.

Numărul de personal al firmei la finele anului 2014

Structura personalului

Cheltuieli cu personalul in cursul anului 2014

Cheltuieli cu caracter logistic efectuate în anul 2014

Analiza rentabilității

Rentabilitatea reflectă capacitatea întreprinderii de a produce profit, oglindind într-o formă sintetică eficiența întregii activități economice a întreprinderii.

În general rentabilitatea, ca indicator de eficiență, se determină ca raport între efectele economice și financiare obținute și eforturile depuse pentru obținerea lor. În practica analitică, rezultatele activității de desfacere a produselor finite se examinează cu ajutorul indicatorului generalizator de eficiență – rentabilitatea venitului din vânzări sau profitabilitatea vânzărilor, care reflectă în ce măsură întreprinderea este capabilă să obțină profit din activitatea de desfacere sau profitabilitatea acesteia.

În sistemul de indicatori relative ai rentabilității un rol primordial îi revine rentabilității activelor (rentabilitatea economică), rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitate financiară) și rentabilitatea capitalului permanent.

Prezentare comparativă a indicatorilor de rentabilitate

Indicatorii finaciari

Raportări folosite în activitatea comercială

În cele ce urmează, vom prezenta succint unul din rapoartele necesare a fi utilizate de către societate si anume cel referitor la agenții de vânzări.

Raportul prezintă totalul și media punctelor obținute în luna curentă, respectiv în cursul anului de către un agent. Acest raport a fost generat după ce în prealabil s-au făcut o serie de vizite la potențialii clienți. Sunt prezentate informații preluate din formularele de Vizite, grupate de parteneri. Datele se referă la: agent vânzare, dată vizită, număr vizită, durată deplasare, scop vizită, oră început, ora sfârșit, dată vizita viitoare, scop viitor, kilometri parcurși, calificativ, sarcini, autoapreciere, probleme întâlnite, evaluare conducere, observații.

Exemplu raport agent vânzări.

Obiectivul acestui raport este dublu, pe de o parte de supervizare a activității desfășurate de către agenții societății precum și urmărirea acestora în funcție de realizările individuale.

Un alt raport circumscris tabloului de bord este cel referitor la fluxul comercial clienți. Această situație calculează adaosul comercial aferent produselor a căror contravaloare a fost încasată de la clienți. Ea pune în legătură facturile primite cu facturile emise.

Raportul afișează informații în legătură cu un ciclu comercial complet: de la emiterea ofertei până la primirea facturii.

O exemplificare a acestui raport poate fi observată în cele ce urmează:

Raportul este deosebit de important pentru departamentul comercial al societății atât pentru aprecierea contractelor și a clauzelor obținute de fiecare agent în parte. Deasemenea, raportul urmărește durata de încasare pe fiecare client, fiind ulterior folosit pentru previzionarea fluxurilor de trezorerie în funcție de durata medie de încasare ce poate fi calculată pe fiecare client.

Informațiile furnizate de acest raport sunt deosebit de folositoare și departamentului juridic deoarece acestea permit urmărirea respectării clauzelor contractuale referitoare la termenele de plată de către fiecare client în parte.

Conținutul Tabloului de bord pentru activități logistice

In urma calculului tuturor acestor indicatori am demonstrat ca S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. este o societate care prezinta credibilitate in fata clientilor si a institutiilor cu care vine in contact. Aceasta este autonoma din punct de vedere financiar, datoriile se refera la sumele ce trebuiesc achitate furnizorilor si nu reprezinta o problema pentru conducere, nu exista investitii facute de asociati sau de straini, totul apartinand doar companiei.

Cifra de afaceri ca si profitul sunt in crestere de la an la an si chiar de la luna la luna. Nu exista datorii publice, iar donatiile sunt tinute confidentiale, din dorinta de a nu se da loc interpretarilor cu privire la scopul si destinatia acestora.

3.6. Căi de raționalizare a sistemului logistic

Rezultatele financiare și operaționale ale serviciilor logistice prestate în ultimii trei ani ne pot îndreptăți să afirmăm că S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. este considerată a fi o companie de referință în domeniul transportului deșeurilor și ecologizării siturilor contaminate cu deșeuri periculoase.

Dezvoltarea firmei pe parcursul acestor ani, (fiind o perioadă relativ scurtă de timp), se datorează seriozității, devotamentului și a muncii constante a angajaților, dar și a calității de bun lider a managerului. Odată cu această dezvoltare a firmei, în cadrul activității logistice a acesteia, apar diferite probleme și dificultăți ce necesită noi abordări. Astfel, în acest capitol, vom propune soluții pentru rezolvarea problemelor și a dificultăților, dar și căi de raționalizare a costurilor aferente sistemului logistic.

O primă propunere în ceea ce privește raționalizarea sistemului logistic al firmei S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. vizează îmbunătățirea colaborării dintre șoferii autovehiculelor și personalul firmei. Astfel, propunem implementarea unui sistem electronic prin intermediul căruia să se poată realiza în timp real completarea datelor privind cursele efectuate de către șoferi sau stadiul de realizare în care se află cursa, precum și eventualele probleme ce ar putea surveni pe parcurs datorită condițiilor meteorologice, a operațiunilor la vamă, devierea transportului sau alte alerte ce pot conduce la întârzierea comenzii. Prin urmare, pentru realizarea acestei propuneri, șoferii firmei ar trebui să dețină un dispozitiv mobil prin care să fie anunțați sau să anunțe eventualele probleme ce pot apărea.

De asemenea, tot prin acest sistem, șoferii vor putea introduce date despre modul de funcționare al vehiculului. Aceste date vizează: numărul de kilometrii parcurși, numărul de ore, numărul de curse efectuate, piesele schimbate, consumabilele utilizate (motorină, benzină, uleiul de motor, uleiul de frână, antigel, lichid de parbriz).

În eventualitatea în care șoferul sesizează o disfuncționalitate a vehiculului, o semnalează coordonatorului logistic, iar acesta o poate remedia mult mai rapid având la dispoziție toate datele necesare. Astfel, coordonatorul logistic poate decide dacă este necesar ca mașina să intre în service pentru o investigare amănunțită sau este necesară doar comandarea unor piese de schimb, a unor materiale consumabile, în funcție de problema apărută.

O altă propunere de raționalizare a sistemului logistic vizează implementarea unui program în care să se introducă comenzile venite de la clienți și apoi acestea să fie generate direct șoferilor. Această soluție are ca scop atât o gestionare mai bună a timpului de lucru, cât și o reducere a personalului. Astfel, șoferii nu vor mai fi nevoiți să se mai întoarcă la firmă pentru a prelua o altă comandă, ci li se va aloca automat în funcție de disponibilitate de către sistem. Prin implementarea acestui sistem electronic, firma va fi scutită de la plata unul salariu către persoana care deține în prezent aceste atribuții și sarcini profesionale.

O altă problemă identificată în cadrul firmei S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. este dependența de lucru în cadrul biroului. Aceasta poate fi remediată prin implementarea unui program securizat prin intermediul căruia bazele de date și fisierele necesare desfășurării activității să fie salvate și stocate în mediul online. Acest program va permite doar angajaților firmei să poată accesa în mod securizat aceste informații, în funcție de problemele apărute, necesitatea de informare, de cunoaștere, de perfecționare, în orice moment și de pe orice dispozitiv electronic cu ajutorul conexiunii la internet.

De asemenea, o mare parte a activității logistice a acestei firme este condiționată de existența unui singur depozit. Astfel, propunem realizarea celui de-al doilea depozit prin intermediu căruia se va fluidiza procesul de depozitare, se vor putea contracta un număr mai mare de comenzi, având ca urmare imediată extinderea activității firmei, creșterea numărului de clienți și implicit maximizarea profitului.

Pentru a asigura creșterea și dezvoltarea firmei, principalul obiectiv ce trebuie urmărit în viitorul apropiat, este implementarea de noi programe organizaționale bazate pe experiențele anterioare, cu ajutorul cărora vor putea atinge mai ușor și într-o manieră sustenabilă target-urile propuse. Pentru asigurarea continuă a serviciilor de calitate, este necesar să utilizeze cele mai bune tehnici, astfel încât să aducă valoare tuturor părților implicate (clienți finali, parteneri comerciali, angajați, furnizori etc.).

Pentru realizarea tuturor acestor propuneri și căi de raționalizare a sistemului logistic este important ca firma să dețină o cultura organizațională bazată pe servicii de calitate, determinându-i și motivându-i pe toți angajații să acționeze în același fel, cu aceeași intensitate și în aceeași direcție, pentru ca la final, clienții să fie mulțumiți de serviciile prestate. Satisfacerea clientului, siguranța, încrederea, spiritul de echipă, asumarea responsabilității și profesionalismul, sunt valorile care stau la baza acestei culturi organizaționale a firmei S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L.

CONCLUZII

În mediul de afaceri prezent, ca și în cel viitor, nu este recomandabil pentru firme să pună în aplicare și să execute acele strategii care urmăresc numai îndeplinirea planului de marketing cu cele mai mici costuri posibile. Distribuția are un rol din ce în ce mai important în activitatea firmelor aflându-se într-o conexiune permanentă cu producția, vânzarea,marketingul și servirea clienților. Provocările la care trebuie să facă față firmele se referă la obținerea unui avantaj deplin din utilizarea distribuției în calitate de armă competitivă. Prin organizarea unei activități de distribuție eficiente, această funcție își va putea aduce o contribuție reală la cresterea rentabilității firmei.

Aplicarea logisticii este garanția competitivității întreprinderilor și contribuie la reducerea timpului de circulație a mărfurilor în lanțul logistic, iar în viitor este posibil ca aceasta să devină unica sursă de profit a întreprinderilor. În legătura cu aceasta se actualizează problema identificării unei metode privind controlul costurilor și indicatorilor, care arată legătura logisticii cu principalii indicatori economico-financiari ai întreprinderii.

Firma S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. oferă partenerilor de afaceri servicii la standarde europene, flexibilitate în derularea activităților, seriozitate și un grad înalt de profesionalism.

Centrul logistic cât și rețeaua de transport, conectate între ele cu ajutorul tehnologiei moderne oferă garanția unor servicii de calitate.

În toți anii de activitate, firma S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. a avut viziunea dezvoltării unei afaceri durabile, și-a găsit resursele de a-și îmbunătăți permanent activitatea, a investit în dezvoltarea profesională a angajaților, devenind astfel un partener de talie europeană.

BIBLIOGRAFIE

Ardelea D., (1990), Concepte ale logisticii industriale aplicate la proiectarea și organizarea spațială a unei întreprinderi constructoare de mașini, Universitatea Politehnica, București

Bălan, C., (2006), Logistica-parte integranta a lanțului de aprovizionare – livrare, Editura Uranus, București

Ballou, R., (1996), Business Logistics Management. Ediția a 3-a, Editura Prentice Hall

Bușe, G. F., (2014), Managementul mentenanței și activităților de logistică, Editura Universitas, Petroșani

Brabie G., Chiriță B., (1999), Elemente de logistică industrială, Universitatea din Bacău

Brabie G., (2000), Logistique industrielle, Universitatea din Bacău

Hatton G., (1992), The Grower Handbook of Logistics and Distribution Management, Editura Gower, London

Heskett J.L., ș.a., (1973), Business Logistics, Ronald Press Comp., New York

Kearney A.T., (1992), Qualite et productivite logistique en Europe, Study for European Logistics Association, 1992

Ungureanu, Nicolae Stelian, Duval, Pascal, (2010), Logistica activităților de mentenanță, Editura Universității de Nord, Baia Mare

Vasiliu, C., Felea, M., Mărunțelu, I., Caraiani, G., (2008), Logistică și distribuția mărfurilor, Editura. ASE, București

Vlad, Florea, (2005), Sistemul logistic: concept și metodologie, Editura Mirton, Timișoara

Vladislav, Radu, Băbuș, Domnicu, (2008), Logistica, Editura Printech, București

Zetu D., Carata E., (1998), Sisteme Flexibile de Fabricație, Editura Junimea, Iași

S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. http://www.piata-deseurilor.ro/

S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. – Biroul Personal / Salarizare

S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. – Serviciul Financiar

S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. – Biroul Desfacere Comercială

Anexa 1

Lista de figuri și lista de tabele

Lista de figuri

Figura 1.1 Activități logistice primare și de sprijin 2

Figura 1.2 Schema obținerii avantajului competitivității prin logistică 2

Figura 1.3 Relația de interdependență cost – stocuri – volumul producției 2

Figura 1.4 Structura organizatorică de principiu a departamentului Logistică-Distribuție 2

Figura 1.5 Activități specific și conexiuni ale logisticii și marketingului 2

Figura 2.1 Organizări tip pentru depozite 2

Figura 2.2 Depozit cu flux direcționat 2

Figura 2.3 Depozit cu flux direcționat fără specificarea tipului produselor 2

Figura 2.4 Depozit cu flux direcționat 2

Figura 2.5 Depozit cu flux direcționat și cu specificarea tipului de produse 2

Figura 2.6 Depozit cu flux în U și cu zone de lucru 2

Figura 2.7 Posibilități de extindere aunui deposit cu flux direcționat 2

Figura 2.8 Posibilități de extindere a unui deposit cu flux în U 2

Figura 2.9 Schema de organizare a unui depozit cu flux în U pentru diferite moduri de depozitare 2

Figura 2.10 Sistem de depozitare cu stelaje de stivuire 2

Figura 2.11 Sistem de depozitare modularizat cu sertare 2

Figura 2.12 Sistem de depozitare tip carusel vertical 2

Figura 2.13 Sistem de depozitare cu elevator 2

Figura 3.1 – Organigrama 2

Lista de tabele

Tabelul 1.1 Evoluția logisticii în domeniul afacerilor economice 2

Tabelul 1.2 Responsabilități logistice 2

Tabelul 1.3 Costurile activităților logistice în Europa (%) 2

Tabelul 1.4 Parametrii caracteristici ce stau la baza definirii și caracterizării unui sistem logistic 2

Tabelul 2.1 Caracteristici și posibilități de evoluție ale unui centru de distribuție 2

Tabelul 2.2 Sisteme neautomate de manipulare și înmagazinare 2

Tabelul 2.3 Sisteme automate de manipulare și înmagazinare 2

Tabelul 3.1 Exemple de activități primare și de susținere în cadrul S.C. Tekko Logistik Industry S.R.L. 2

Tabelul 3.2 Situația principalilor indicatori economici 2