Aspecte privind amenajarea turismului în România [311098]
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDIU: INGINERIA SISTEMELOR
BIOTEHNOLOGII ȘI ECOLOGIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ
PROIECT DE DIPLOMĂ
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Șef de lucrări dr. AGUD Eliza Maria
ABSOLVENT: [anonimizat]
2014
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI
PROGRAMUL DE STUDIU: INGINERIA SISTEMELOR
BIOTEHNOLOGII ȘI ECOLOGIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ
Aspecte privind amenajarea turismului geografic în România.
Studiu de caz: I. Amenajarea turismului la Stâna de Vale; II. Probleme de gestionarea a deșeurilor provenite din activitatea turistică în România
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Șef de lucrări dr. AGUD Eliza Maria
ABSOLVENT: [anonimizat]
2014
CUPRINS:
INTRODUCERE………………………………………………………………………p. 4
Generalități privind geografia turismului …………………………………………………p. 6
1. Principii, tehnici, metode de amenajare a turismului geografic……………………p. 9
1.1. Indicatori de mediu utilizați în turism ………………………………………………..p.12
1.2. Modele de amenajare și analiza practică a turismului românesc …………………….p 12
1.2.1. Metode de analiză: diagrame, cartograme, reprezentări GIS etc. …………………..p.13
1.3. [anonimizat], argument a durabilității turismului..………………..p.17
2. Impactul amenajării turistice asupra mediului înconjurător……………………….p. 21
2.1. Impactul turismului în diferite spații. Politici de protecția mediului …………………p.21
2.2. Impactul turismului rural asupra mediului……………………………………………p. 28
3. Aspecte privind resursele și infrastructura turistică în România…………………..p.30
3.1. Zonele turistice. Delimitare și localizare………………………………………………p 34
3.2. Tipuri și Forme de turism și circulația turistică în România………………………… p.37
3.2.1. Structura și organizarea serviciilor turistice la noi …………… …………………….p.39
4. Strategii de amenajare turistică ……………………………………………………..p.40
4.1. Strategii de amenajare și dezvoltare a tipurilor de turism…………………………….p.41
5. Turismul rural în România…………………………………………………………..p. 44
5.1. Amenajarea turismului rural și dezvoltarea durabilă…………………………………p. 46
5.2. Turismul rural românesc și specificul lui …………………………………………….p. 46
5.2.1. Pensiuni turistice și elementele tradiționale românești……………………………..p. 50
5.2.2. Clasificarea și funcționare pensiunilor turistice rurale românești……………………p.51
STUDIUL DE CAZ I: Amenajarea turistică la Stâna de Vale
(jud. Bihor)……………………………………………………….p. 53
6. Riscul turistic și protecția turismului în țara noastră………………………………p. 59
6.1.Cauzele fenomenelor turistice de risc…………………………………………………p. 61
6.2. Factorii de risc în turismul românesc. Măsuri de protecție…………………………..p. 61
STDIU DE CAZ II: Probleme ale gestionării deșeurilor rezultate din
activitatea turistică din România și impactul asupra mediului ……………………p. 63
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….p. 65
ANEXA: privind legislația românească în materie de amenajare turistică………………p. 68
INTRODUCERE
Turismul este privit ca un domeniu nou al geografiei iar activitatea turistică implică o mulțime de consecințe cu avantajele și dezavantajele lor. [anonimizat], apelând la frumusețea și bogăția mediului s-[anonimizat].
Lucrările de amenajare a [anonimizat] o industrie importantă în continuă dezvoltare.
Pornind de la complexitatea amenajării turistice am elaborat lucrarea „Aspecte privind amenajarea turismului geografic în România” structurată în șase capitole, fiecare capitol cuprinzând alte subcapitole care au încercat să lămurească problema luată în studiu.
Primul capitol intitulat „Principii, tehnici, metode de amenajare a turismului geografice” începe prin a prezenta indicatorii de mediu utilizați în turism, modelele de amenajare și analiză practică a turismului românesc (prin diagrame, cartograme, reprezentări GIS etc.), precum și necesitatea dezvoltării turismului în conceptul dezvoltării durabile a activității socio-economică.
Apoi am considerat important să dezbat problema „Impactului amenajării turistice asupra mediului înconjurător”, capitolul doi, impactul în diferite spații (cum ar fi cel rural), legat și de politicile de protecția mediului în paralel cu amenajarea acțiunilor turistice.
Capitolul al treilea se axează cred pe cel mai important aspect în amenajarea turismului „Aspecte privind resursele și infrastructura turistică în România” și cuprinde zonele turistice, delimitarea și localizarea lor, precum și tipurile, formele și circulația turistică în România.
În amenajarea turistică sunt foarte importante „Strategiile de amenajare turistică” și dezvoltarea anumitor tipuri de turism, acest subiect făcând obiectul celui de al patrulea capitol.
În capitolul cinci ne-am oprit asupra formei de „Turism rural în România” în perspectivă durabilității scoțând în evidență specificul turismului românesc. Ne-am oprit și asupra pensiunilor turistice rurale de la noi, clasificarea acestora și felul cum în activitatea lor pun în valoare elementele tradiționale românești. În acest capitol am prezentat ca și studiu de caz, o stațiune turistică din mediul rural din județul Bihor, „Stâna de Vale” una dintre cele mai vechi stațiuni turistice balneo – climaterice .
Ultimul capitol, șase aduce în discuție „Riscul turistic și protecția turismului în țara noastră”. În acest capitol am prezentat cauzele apariției fenomenelor turistice de risc, insistând asupra factorilor de risc în turismul românesc și măsurile de protecție.
Ca o mare necesitate m-am oprit asupra unei probleme de mare actualitate și foarte importantă „Gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea turistică din România și impactul asupra mediului”, acesta fiind studiul de caz asupra căruia am insistat și mai ales asupra problemelor de gestionare defectuoasă a deșeurilor turistice de la noi, care am considerat că trebuie să insist asupra: depozitării lor în teren deschis; amenajării necorespunzătoare a depozitelor (în locuiri sensibile); operarea necorespunzătoare a diferitelor tipuri de deșeuri; precum și analiza terenurilor de depozitare, gradul de compromitere și degradare a acestora și unele situații în care este imposibil de recupera aceste terenuri.
Autorul
Generalități privind geografia turismului
Poziția fondul geografic atractiv pe care-l deține România raportat turismul internațional și intern, la tradițiile activității turistice etc. pot fi comparate cu capacitatea și vocația turistică a unor state europene cu tradiție în domeniu. Procesele și fenomenele care se derulează în spațiu geografic și care s-au amplificat odată cu dezvoltarea activității umane, care au loc și se desfășoară în geosferă trebuie abordate și din perspectivă geografică. De aceia din punct de vedere a turismului în general oamenii de știință geografi au considerat necesară elaborarea în secolul al XX lea. a științei numite „Geografia turismului”, definită de o mulțime de cercetători. Noi ne oprim asupra definiției după care „Geografia turismului este știința genezei, repartiției și devenirii spațio-temporale a fenomenului turistic, acesta fiind considerat ca o interacțiune complexă, specifică, la nivelul mediului geografic”.
Turismul nu poate fi separat de sfera activității omului, fiind legat de geografia economică prin câteva ramuri: industrie, agricultură, transport etc. De aici și nevoia omului pentru recreare pentru un spațiu unde să-și conserve și să-și protejeze toate valențele fizico-spirituale fără degradarea mediului de viață înconjurător, devenind o acțiune de protecție și de recuperare a omului și de implicare a unui peisaj într-un echilibru dinamic. Nevoile omului de recuperare, conservare și recreare sunt redate sugestiv în figura 1, care prezintă de asemenea și raporturile interspecifice ale omului precum și faze ale degradării mediului său de viață, figura redă și punctele de plecare în abordarea domeniului amplu al turismului geografic.
Când vorbim de amenajarea turismului geografic acceptăm intervenția omului într-o zonă sau într-un spațiu geografic cu scop de a valorifica unele spații atractive și recreative asigurând desfășurarea în condiții corespunzătoarea a obiectivului turistic final. Indiferent de spațiul pe care dorim să-l amenajăm în scop turistic, trebuie înțeles cum funcționează turismul, urmărind câteva aspecte (tabel 1).
Fig. 1 Nevoile omului de recreare, recuperare și conservare (Cocean, 1999)
Amenajarea turistică este parte a amenajării teritoriului, și se desfășoară simultan cu aceasta, între acestea două se stabilesc permanent conexiuni și relații de susținere. Zonă turistică se suprapune sau este în vecinătatea apropiată a unei zone economice astfel că, procesul de amenajare se derulează simultan și are un caracter integrator. Este un proces cu derulare continuă spațio-temporală de proiectare și localizare a noilor dotări și infrastructuri turistice, de redimensionare a celor existente, de regularizare și orientare a fluxului turistic în funcție de cerere și ofertă, de rentabilizare economică a activităților turistice, de protecție a mediului ambiant din ariile naturale sau artificiale de localizare a obiectivelor turistice, și implicit al infrastructurii și dotărilor turistice.
Tabel 1. Aspecte ce trebuie urmărite în amenajare pentru funcționalitatea tipului de turism
În urmărirea corectă a aspectelor menționate în tabel rol esențial îl joacă specialistul în amenajare turistică pe care-l solicităm și care prin experiența practică trebuie să țină cont de: proiectul de amenajare (de conceperea și gestionarea lui), de elemente de arhitectură în relație cu tehnica proiectată și de elemente concrete în realizarea propriu-zisă a amenajării. De aceia trebuie analizat un studiu de caz (pentru a vedea cum au făcut alții), lucrarea de față își propune de asemenea să prezinte câteva tehnici și metode de amenajare a turismului geografic în țara noastră; ce impact are tipul de amenajare turistică asupra mediului înconjurător; aspecte privind resursele și infrastructura turistică a țării noastre; strategii de amenajare turistică, aspecte privind amenajarea turistică rurală; precum și factorii de risc și protecția turismului în România..
Principii, tehnici, metode de amenajare a turismului geografic
Principiile de amenajare a turismului sunt necesare deoarece direcționează turismul geografic spre performanță, investiția turistică bazată pe principiile amenajării spațiului geografic poate deveni un brand turistic de valoare, principiile amenajării fac funcționarea turismului viabilă și durabilă în armonie cu mediul, produsul turistic devine vandabil, investiția turistică bazată pe principii corecte de amenajare duc la creșterea valorii investiției, la multiplicarea ei. Deși geografia are metoda proprie de cercetare, totuși se bazează pe o mulțime de principii. Importanța geografiei mediului rezidă din faptul că ea studiază un sistem material complex, identifică și explică metodele de lucru în actul turistic (tabel 2).
Tabel 2. Metode utilizate în turismul geografic
Geografia turismului în general și cea aplicată la noi are la bază o mulțime de principii specifice, dintre cele specifice amintim următoarele:
Spațialitatea: se bazează pe o anume poziție spațială în geosistem, poziția geografică influențând arealul urmărit în relație cu arealele vecine;
Cauzalitatea: pune în valoare formare și evoluția turismului și a unor entități turistice explică diversitatea (în unitate) a resurselor turistice și formele de valorificare a lor;
Obiectivitatea: se bazează pe existența reală, obiectivă a punctelor turistice din țara pe baza identificării spațiului turistico-geografic;
Omogenitatea: utilizare în formă continuă a unor resurse turistice și formele de exploatare a lor
Selecția: alege elementele și procesele turistice pe baze calitative și cantitative, ținând cont de fondul turistic natural, de cel antropic din România, de arealele de răspândire ale unor geoelemente, de baza tehnico-materială etc.
Funcționalitatea: asigură acțiunea tuturor componentelor turistice dintr-o zonă pentru înlăturarea pragurilor funcționale (discontinuități) în activitatea turistică;
Complexitatea: remarcă și pune în lumină unele elemente și procese turistice, resursele naturale și artificiale, resurse de tratament, de agrement, căi de circulație și comunicare etc. care pot evidenția un anumit areal turistic funcțional;
Unicitatea: este principiul care nu respectă într-un totul actul juridic, cunoscut fiind că unele areale, regiuni etc. din țara noastră nu coincide, nu se aseamănă într-un totul;
Comparabiltatea: are la bază comparația între unele obiective turistice dintr-o zonă pentru stabilirea valorii indicilor de cantitate și calitate.
Unii specialiști consideră că în amenajarea turistică a unor zone sau stațiuni turistice este necesar să se aibă în vedere transpunerea în practică numai a cca. șasea principii strategice: integrarea armonioasă, flexibilitatea structurilor evolutive, al activității principale și al recepției secundare, al funcționalității optime a întregului sistem de rețele, al rețelelor interdependente; și al rentabilității directe și indirecte, prezentate sumar în tabel 3.
Tabel 3. Principii generale în amenajarea turistică.
Integrarea elementelor naturale cu suprafețele construite, structura serviciilor și infrastructura turistică, se realizează printr-o armonizarea elementelor naturale în cadrul celor amenajate, în modalitățile arhitecturale pe care le impun zona geografică (formele de relief, stilul arhitectonic etc.).
Principiul flexibilității sau al structurilor evolutive precizează structurile și infrastructurile turistice noi implementate, nu iau în calcul creșterea fluxului turistic și nu corelează necesarul spațiilor de cazare cu numărul, tipologia și dimensiunea infrastructurilor edilitare și de transport în cadrul zonei etc., este o alternativă viabilă la dezvoltarea pe baza soluțiilor de moment. Principiul activității principale și al recepției secundare pune accentul pe elementul recreativ, dinamic al unei stațiuni, ca urmare a apariției unui tip de turist activ. Un obiectiv modern al amenajării unei stațiuni este diversificarea serviciilor. Calitatea are prioritate cantității, ceea ce impune servicii și personal calificat și motivat. Principiul rețelelor interdependente cuprinde oferta, capacitatea de absorbție a fluxului turistic, amenajarea comună a spațiilor de distracție și divertisment în vederea interesării turiștilor etc. Principiul funcționalității optime a întregului sistem de rețele, cuprinde resursele turistice naturale și antropice, rețeaua de cazare și recepție. Structurarea turistică va asigura o bună funcționare a ofertei, separarea traficului auto de cel pietonal în ariile de mare circulație, repartizarea judicioasă a spațiilor de parcare și odihnă pentru fluidizarea traficului. Principiul rentabilității directe și indirecte în funcție de efectul unei activități turistice asupra altor ramuri ale economiei: comerțul, agricultura, construcțiile, artizanatul, transporturile etc.
1.1. Indicatori de mediu utilizați în turism
Indicatorii de utilizare și funcționare a turismului și instrumentele specifice de măsurare sunt numeroase: presiunea exercitată de numărul de turiști asupra aerului; protecția arealelor după clasificarea UICN; impactul social și asupra dezvoltării durabile; mod de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea turistică; intensitatea utilizării perioadei de vârf; indici de satisfacerea a consumatorilor de turism dar și a locuitorilor; contribuția turismului la economia locală; iar dintre indicii compoziți amintim capacitatea de suport a ariei geografice organizate pentru turism, impactul asupra sitului turistic și asupra gradul de interes pe care-l poate avea o arie pentru amenajarea turismului și posibilitățile ca acest interes să scadă (WTO, 1997, citat Barta A.I, 2012). În OMT/2004 sunt specificați doi mari indicatori pentru țara noastră cu o mulțime de instrumente de măsură (tabel 4).
Tabel 4.Indicatori utilizați în turism (după OMT, 2004)
Indicatorii utilizați în turism trebuie adaptați la specificul peisajului și a transformării mediului înconjurător (dat de raportul dintre suprafața pădurilor a pajiștilor și suprafața construită). Indicatorul schimbărilor climatice se adaptează la încălzirea sau răcire globală. Sa urmărit impactul schimbărilor climatice asupra turismului și invers (tabel 5). Schimbările climatice extreme trebuie să urmărească nivelul pagubelor în turism, gradul de risc al locațiilor, impactul asupra zonelor montane și litorale asupra biodiversității etc.
Tabel 5 Direcțiile de impactul ale schimbărilor de climă și ale turismului
1.2. Modele de amenajare și analiză practică a turismului românesc
Modelele de amenajare turistică se bazează pe capacitatea de suport a mediului ambiental pentru diferite tipuri de turism (numărului de turiști pe care îl suportă un spațiu sau o zonă turistică, fără a afecta nevoile turistului). Raportul între aria turistică și diferite nevoile de atracție, și capacitățile de suport este de mai multe feluri:
fizică, dată de numărul de turiști ce pot fi cazați într-o anume arie turistică;
ecologică, cazarea turiștilor poate să fie făcută în așa fel încât să nu afecteze mediu;
economică, turiștii să nu creeze probleme economice (exp. creșterea prețurilor);
a infrastructurii fără a afecta căile de transport și de comunicare din zonă;
socio-culturală numărul de turiști poate fi cazat fără a avea repercusiuni sociale și culturale asupra comunitatea locală;
capacitatea de percepție, cazarea fără a afecta baza turistică (fig.2) .
Fig. 2 Capacitatea de suport a mediului pentru turism. Tipuri de suport
(după Swarbooke, J., 1999)
1.2.1. Metode de analiză: diagrame, cartograme, reprezentări GIS, choremice etc.
Diagramele sunt figuri geometrice care analizează calitativ și cantitativ datele și fenomenele turistice, utilizate pentru amplasa pe o hartă în mod arbitrar unii indicatori sintetici. Diagramele utilizate în geografia turistică sunt de două feluri, simple și complexe (tabel 5).
Tabel 5. Diagrame folosite în geografia turismului
Cartogramele și cartodiagramele sunt grafice, hărți sau scheme încât tipul de hașurare sau intensitatea culorii indică intensitatea unui fenomen, metoda redă numai indicatorii relativi și în turism se raportează la suprafața de terne cartografiată, fie la numărul de locuitori. Pe hărțile cartogramice elementele geografice (munte, apă, pădure), se reduc la maxim sau lipsesc și se folosesc în hărțile de relief, la reprezentarea elementelor meteorologice etc. Cartodiagramele sunt rezultata combinării dintre o cartogramă și o diagramă și redă mărimea absolută, structura, dinamica etc. a unui fenomen.
Fig. 3. Circulația turistică în România/unități de cazare in coloane
Fig. 4 Diagrama în benzi a bazei de cazare în România (1980-1996)
Reprezentări GIS, stochează și analizează informații în domeniul geografiei prin sistemul informațional, creează baze de date, prelucrarea statistico – matematic a datelor stocate și interpretarea datelor obținute prun construirea hărților digitale. Unul dintre programele de întocmire a hărților este Environmental System Research Institute (ESRI) .
Fig. 5. Dinamica turistică în Maramureș, Mureș și Suceava
Fig. 6 Reprezentarea prin pătrate a celor trei subzone turistice Maramureș- Oaș
Fig. 7. Reprezentarea circulară a capacității de cazare a subzonelor
Maramureș-Oaș
Fig. 8. Structura funcțională a unor stațiuni turistice din România
Reprezentări prin hărți regionale: este metodă aplicată geografiei regiunilor și cuprinde analiza plurifactorială și sinteza corelativă, abordând frontal fenomene extrem de complicate. Descifrează procese interne ca bază a elaborării hărților regionale. Acțiunea de regionare a teritoriului se bazează pe câteva criterii cum ar fi: scopul urmărit, mărime, structură, nivelul de organizare, grad de vulnerabilitate, relația om –mediu etc. Reprezentări choremice sunt folosite pentru a reprezenta și organizarea spațiului geografic și înseamnă o grupare de forme elementare: punct, linie, polaritatea, fluxul etc. cu care se poate analiza și reprezenta orice spațiu.
1.3. Dezvoltarea socio – economică, argument a durabilității turismului
Turismul reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și cel mai important ca generator de locuri de muncă. Pentru secolul următor este acceptată ideea că economia mondială va fi dirijată de trei tipuri de activități specifice, tehnologia informațiilor, telecomunicațiile și „industria” turismului și a călătoriilor. Este o sursă principală de redresare a economiilor naționale a tuturor țărilor care dispun de resurse turistice importante, mai mult această activitate reprezintă o industrie producătoare de servicii. În acest context, principalele argumente care determină necesitatea dezvoltării turismului sunt: 1. resursele turistice sunt practic inepuizabile, turismul este unul dintre activitățile economice cu perspective reale de dezvoltare pe termen lung; 2. exploatarea și valorificarea complexă a resurselor turistice însoțite de o promovare eficientă pe piața externă; 3. este o activitate cu largă capacitate de încadrare a forței de muncă și de absorbție a celei disponibilizate din sectoarele economiei, puternic restructurate; 4. este un element dinamizant al sistemului economic global, generând o cerere specifică de bunuri și servicii; 5. dezvoltarea armonioasă duce la creșterea economică și socială, la atenuarea dezechilibrelor, devenind o sursă importantă de venituri; 6. este un mijloc de dezvoltare a zonelor rurale prin extinderea ariei ofertei, crearea de locuri de muncă în mediul rural, ameliorând condițiile de viață, sporind veniturile populației locale; 7. un mijloc de protejare, conservare și valorificare a potențialului istoric, cultural, folcloric etc.; 8. prin impunerea unor măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenței umane turismul are în același timp și o vocație ecologică; 9. un mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire a omului, cu rol în utilizarea timpului liber.
Tabel 6. Condiții pentru derularea activității turistice într-o regiune
Derularea activităților turistice în cadrul unei regiuni sau zone geografice nu se poate derula decât în următoarele condiții: populația să dispună de un venit net mai mare decât nevoile curente (hrană, îmbrăcăminte, cheltuieli curente etc.); să se dispună de o ofertă turistică cât mai variată care să acopere cererea și de o infrastructură turistică variată care să fie capabilă să susțină procesul turistic. Majoritatea ofertei turistice au un caracter static, fiind localizată într-un anumit loc în cadrul teritoriului și neputând fi mutată, oferta nu se poate realiza decât la fața locului prin intermediul infrastructurii turistice: căile de acces rutier, feroviar, aerian, naval sau speciale, telescaun, telecabină, poteci turistice (tabel 6). Infrastructura turistică reprezintă obiectul de studiu al amenajării și organizării turistice a teritoriului, însoțită de corelarea permanentă a cererii și ofertei turistice care aduce rentabilizarea economică a activităților turistice. Amenajarea turistică se bazează pe cunoașterea aspectelor cantitative și calitative ale unui teritoriu: localizarea obiectivelor turistice și tipologia teritoriului; perioadele optime de valorificare și capacitatea de toleranță la impactul antropic; variația spațio-temporală a factorilor de mediului ambiant în care sunt amplasate obiectivele turistice. Factori de mediu pot completa, susține sau amplifica valoarea obiectivelor turistice iar alții pot îngreuna accesul, sau unii pot deveni ei însăși elemente de atractivitate turistică.
2. Impactul amenajării turistice asupra mediului înconjurător
Turismul poate avea impact pozitiv dar și negativ asupra mediului, considerată a fi o industrie importantă și în dezvoltare permanentă datorită faptului că dispune de resurse naturale atractive dar și tradiții și obiceiuri în diferite domenii. Dacă în activitatea turistică și mediul ambiental funcționează principiul de coexistență în armonie, mediul înconjurător poate beneficia de pe urma acțiunii turistice, deci impactul poate fi pozitiv. Când între turismul antropic și mediu nu sunt respectate principiile de funcționare, regulile de comportament și management, turismul manifestă un puternic și distructiv impact negativ asupra mediului. Mediul înconjurător are o influență mare asupra turismului datorită dezvoltării rapide a acestui sector și datorită și numărului mare de turiști care prin comportament pot distruge peisajul și periclita un număr mare de specii din floră și faună cu dispariția, de asemenea turiștii măresc consumul de apă și energie iar prin deșeurile pe care le produc și nu le depozitează corespunzător afectează apele reziduale, peisajul iar prin incendii zonele verzi.
2.1. Impactul turismului în diferite spații. Politici de protecție a mediului
Spațiul montan. Muntele prin funcțiile sale complexe, de tratament, odihnă, sport etc. au făcut ca turismul în acest mediu să capete mare amploare dar și datorită atracțiilor turistice, a peisajului, a obiceiurilor și tradițiilor păstrate cu sfințenie la localnicii muntelui. Prin ofertele turistice montane au loc efecte benefice asupra felului de organizare a timpului de odihnă și recreare, de aceea respectarea cerințele de agrement în turismul montan asigură practicarea unui turism la cotele modernității. Turismul de munte are un potențial complex datorat peisajului montan, reliefului care permite practicarea sporturilor de iarnă, atracție benefică pentru iubitorii acestui sport care se poate îmbunătății și printr-o ofertă și servicii diversificate (Swarbrooke, 1999):
Zone de munte izolate cu număr redus de locuitori, cu ecosistem montan atractiv; – zone sălbatice de munte atractive și misterioase, zone semnalate recent pentru efectul atractiv asupra turiștilor:
Zone de munte accesibile cu un număr însemnat de locuitori;- zone de munte unde predomină activitatea recreativă; -zone de munte recunoscute pentru punctele sale turistice; – zone locuite unde se practică agricultura pe care o permite muntele, cultura grâului, cartofului, meiului etc..
Este cunoscut efectul atractiv al stațiunilor de munte datorită originalității, diversității dar și circulație intensă a turiștilor, această din urmă situație face ca zona să necesite o reamenajarea și redotare pentru a valorifica la maxim a zonei de munte respectivă. Conservarea și menținerea în stare de funcționare corespunzătoare a zonelor montane necesită câteva feluri de intervenții:
Reabilitarea și marcarea corespunzătoare a traseelor turistice;
Stabilirea punctelor de vizitare și informare;
Restaurare și conservare a monumentelor istorice și delimitarea zonelor de protecție și a circuitului turistic al monumentelor și siturilor istorice, identificare și vizualizarea lor prin iluminare nocturnă;
Intervenția agenților economici a unor puncte turistice montane și a comunității locale prin acțiuni de practică a unui turism montan ecologic;
Amenajarea malurilor râurilor existente pentru a asigura un corp comun cu spațiul verde;
Promovarea și integrarea meșteșugurilor și meseriilor montane locale în desfășurarea turismului montan general.
Petrecerea vacanței sau a unui număr de zile libere la munte în aer liber au dat naștere la două aspecte ale agrementului montan, pe de o parte asigurarea condițiilor de odihnă într-un sfârșit de săptămână pentru creșterea bunei dispoziții însoțită de remedii împotriva oboselii și surmenajului: iar pe de altă parte acțiuni de distracție, divertisment (jocuri, sport, dans, muzică, etc.) care permit deconectarea organismului și psihicului de la activitatea cotidiană. Aceste două aspecte ale agrementului turistic la munte trebuie însoțite de acțiuni ale turistului pentru grija față de mediu natural prin atitudini corespunzătoare mai ales asupra reziduurilor rămase în natură. De aici rezultă strânsa îmbinare între nevoile omului, dezvoltarea turismului și politicile de mediu ale instituțiilor administrative.
Fig. 9. Politici de protecție ecologică în activitatea hotelieră
În politica reală a unei unități de cazare aceasta trebuie să țină cont de consumatorul de servicii turistice dar și de interesele operatorilor de servicii turistice care au obligația să urmărească și să observe neajunsurile acțiunilor de operare, reducerea consumului nejustificat de energie, combustibil, apă și a acțiunilor de evacuare a deșeurilor menajere.
Trebuie întocmit un plan al politicii de protecție ecologică îndreptate spre hotelieri pentru a face actul turistic avantajos economic. Planul poate cuprinde evaluarea stadiului în care se găsește unitatea hotelieră, apoi o acțiune de asocierea lucrătorilor din domeniul hotelier, reclame în presă, obiectivul prin care se face cunoscut colectivul de lucrători din breaslă, stabilirea responsabililor, urmărirea consumurilor cu reducerea cheltuielilor dar fără afectarea calității serviciilor, obiectivele planului sunt prezentate în fig. 9. Rezultatele bune în activitatea de turism hotelier se obțin de regulă prin măsuri simple fără a implica costuri suplimentare, mari care pot di rambursate prin economii obținute din reducerea consumului de energie, apă din taxe din gospodărirea comunală, apoi din colectarea deșeurilor care să fie reduse ca volum, compacte, deșeuri reciclabile care se vând, hârtie, ambalaje, cartoane, lemn, sticlă etc. Activitatea unui hotel oricât de mic, este o mare problemă pentru mediu dacă nu se organizează prin măsuri ecologice, problemă datorată consumului mare de energie, apă pentru serviciile turiștilor, datorită folosirii substanțelor nocive la frigider și în curățenie, a produselor, chiar alimentare care la cumpărare au impact asupra mediului și sănătății omului (prin mod de fabricare și ambalare) și nu în ultimul rând prin deșeurile produse, prin emisiile de gaze, ape menajere etc. e exemplu putem lua în studiu apa potabilă, indicatorii de mediu a apei potabilă care trebuie urmăriți din punct de vedere:
a purității, dată de % de apă tratată folosită în unitate, % din populația locală care are acces la apa tratată, după indicatorii ONU a dezvoltării durabile, precum și numărul de accidente apărute în urma folosirii apei contaminate;
a impactului apei potabile asupra sănătății manifestat prin frecvența bolilor datorate consumului de apă;
impact asupra poziției unității hoteliere, manifestată prin felul cum este percepută unitatea cum se prezintă curățenia apelor și a alimentelor.
Impactul pozitiv sau negativ asupra mediului generat de activitatea turistică este prezentat sumar în tabelul 7.
Tabel 7. Impactul pozitiv și negativ al turismului asupra mediului
Turismul de week-end, consider că prezintă interes și doresc să mă opresc asupra acestui mod de agrement. Este categoria de turism care cuprinde toate categoriile de la copii până la vrâstnici , iar pentru unele categorii este singura modalitate de agrement și distracție, românii fiind în număr mare adepții acestei categorii de turism de week-end. Sfârșitul de săptămână îl petece fie la stațiuni organizate fie la ieșiri la iarbă verde, în vecinătatea orașelor, la malul unor râuri etc. zone foarte aglomerate în acele două zile și de cele mai multe ori după încheierea acestora după turiști de week-end rămân mormane de gunoaie, deoarece fie nu conștientizează obligativitatea depozitării la locurile destinate acestora, fie zona nu este amenajată pentru depozitarea lor. Acest tip de turism dă șansa omului ca după o săptămână de lucru să petreacă câteva ore în aer liber, impactul naturi asupra omului pe această perioadă este pozitiv, dar de cele mai multe ori impactul pe care-l lasă oamenii asupra naturii se manifestată asupra apei, solului, vegetației sălbatice etc. Apoi intervin și alte aspecte cum ar fi circulația turistică necontrolată în spațiul verde neamenajat, poluare generată de numărul mare de autoturisme, deșeurile lăsate etc.
Tabel 8. Componentele și indicatorii de protecție controlați
Componentele de protecție turistică și indicatorii sunt redați în tabel 8, conservarea mediului ambiental în actul de turism este condiție esențială a dezvoltării industriei turismului. Factorii pe care orice turist trebuie să-i identifice la impactul turismului de week-end cu mediul natural sunt, sursa de pericol, vectorii de transfer și sursa protejată. Ca și acțiune distructivă turismul de agrement se datorează următoarelor condiții: Circulațiile turistice necontrolate; Structuri turistice de primire cu dotare necorespunzătoare; Lipsa unor amenajări specifice; Distrugeri cauzate de turismul automobilistic; Exploatarea intensă a resurselor naturale.
Practicarea unui ecoturism rațional are la bază exploatarea rațională a resurselor naturale, umane, culturale, pentru asigurarea suportabilității ecologice, dar în același timp să ofere turistului un agrement plăcut și posibilitatea de dezvoltare temeinică a industriei turistice. Toate tipurile de turism sunt benefice și necesare atât pentru beneficiar cât și pentru economia țării și chiar pentru mediu înconjurător dacă este aplicat rațional, cu respect și bun simț.
În amplasarea stațiunilor montane se pun în evidență trei tipuri distincte de localizare: localizare periferică, care se situează la periferia marilor orașe, în apropierea masivelor muntoase; localizare lineară, care urmează culoarele naturale de penetrație în munte, rezultând stațiuni dezvoltate de-a lungul axelor rutiere; localizare terminală, care se dezvoltă în zonele alpine. Potențialului turistic al unei zone de munte evidențiază faptul că stațiunea poate fi concepută ca o unitate centrală care are mai multe subunități în sfera sa de acțiune, cu principalul său fond de cazare, alimentație publică și agrement, dispusă la poalele masivului, la o anumită altitudine cu avantajele firești cum ar fi:
posibilitatea de a asigura un caracter polivalent ofertei turistice și o exploatare continuă a infrastructurii turistice;
turiștii pot stabili legături permanente cu alte zone turistice sau orașe, pentru excursii, vizite etc. și organizarea petrecerea timpului liber;
eficiența rapidă a investițiilor;
conferă posibilitatea amenajării unor unități turistice satelit ai stațiunii, cu rol de a amplifica circulația turistică, de a asigura cazarea, masa turiștilor care se află în zonă și a turiștilor cazați în stațiunea principală.
Elementul de atracție turistică principal în cazul stațiunilor montane este muntele, care iarna oferă posibilitatea practicării sporturilor de iarnă, în principal schiul. În perioada de vară muntele este o alternativă pentru turiștii care nu pot face turism sau tratament pe litoral.
Elementul central al amenajărilor din cadrul stațiunilor montane îl reprezintă pârtiile de schi, fiind și elementul principal de atracție pentru majoritatea turiștilor. Posibilitatea practicării schiului pe o perioadă cât mai îndelungată reprezintă certitudinea unor afaceri profitabile pentru toți agenții de turism. Proiectarea și execuția unor noi pârtii ca urmare a creșterii fluxului turistic și incapacității pârtiilor existente de a face față solicitărilor. Acest lucru se realizează în conformitate cu normele tehnice în vigoare și pe baza unor studii prealabile de fundamentare a proiectului. Aspect esențial al proiectului îl reprezintă găsirea amplasamentelor morfologice corespunzătoare: pantă, expoziție, lungimea versantului cu lungime lățime și grad de dificultate optim și număr schiori pe care îi poate găzdui simultan. Numărului optim de schiori ce poate găzdui simultan o pârtie la un moment dat, fără a se deranja reciproc se deduce pe baza următorilor parametri de calcul: debitul orar, lungimea și lățimea pârtiei, diferența de nivel a pârtiei, gradul de cunoștințe tehnice ale schiorului ( relație stabilită de I. Berbecaru, M. Botez, 1977).
În amenajarea unei stațiuni turistice montate, pentru ai asigura succesul, calitatea serviciilor și confortul turiștilor trebuie să se aibă în vedere o serie de elemente care determină oportunitatea acesteia. Aceste elemente sunt considerate a fi următoarele:
configurația reliefului, condițiile climatice și meteorologice (temperatura aerului, cantitatea de precipitații,
durata stratului de zăpadă, viteza și intensitatea vântului, luminozitatea etc.),
patrimoniul cultural și istoric al zonei, accesibilitatea, tipologia, rangul și numărul infrastructurii de transport și telecomunicații, politica promovată în domeniul turismului etc.
Pentru a aprecia reușita unei amenajări turistice de tip stațiune montană pentru schi este necesar să fie urmărite următoarele elemente (Berbecaru, Botez, 1977):
lungimea și calitatea pârtiilor de schi – variabilă de marketing cea mai importantă într-o stațiune montană, deoarece majoritatea turiștilor care o vizitează (cca. 80 %) practică schiul;
indicatorul metri-pârtie/loc de cazare – elementul care determină condițiile de facilitate ale accesului schiorilor pe pârtia de schi;
numărul și calitatea tehnică a mijloacelor de transport – au un rol important în asigurarea serviciilor turistice într-o stațiune montană, deoarece creează posibilități comode și rapide de deplasare a schiorilor și turiștilor spre partea superioară a pârtiilor sau la alte unități turistice;
lungimea instalațiilor mecanice de transport – prezintă un deosebit interes, pentru că permite atât servirea marilor artere de circulație din cadrul complexului, cât și a pârtiilor de schi;
indicatorul privind raportul dintre lungimea instalației de transport și numărul locurilor de cazare;
indicatorul privind raportul dintre capacitatea mijloacelor de transport și numărul locurilor de cazare:
structura și diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de iarnă;
structura și diversitatea amenajărilor pentru practicarea sporturilor de vară;
volumul și gradul de confort al capacității de cazare – indică importanța stațiunii din punct de vedere al capacității de cazare și nivelul serviciilor oferite;
originalitatea ofertei turistice și calitatea serviciilor oferite – se concretizează în frumusețea cadrului natural, în nivelul și calitatea amenajărilor și dotărilor realizate într-o stațiune. De asemenea, gradul de atracție al stațiunii crește dacă turiștilor le sunt oferite servicii corespunzătoare cu o paletă largă de surprize.
Turismul are impact și asupra comunităților locale. Dezvoltarea nesistematică a localităților turistice se datorează proiectării defectuoase a obiectivelor de investiții turistice, stabilirea de amplasamente neadecvate bazei materiale turistice, ocuparea intensivă a spațiului cu construcții destinată turismului, realizarea de construcții inestetice neadaptate specificului local. Turismul influențează favorabil situația economică a comunităților locale, dar în același timp turismul poate avea impact negativ asupra activității tradiționale, de aceea amenajarea turistică trebuie să se bazeze pe un plan coerent de dezvoltare a zonei, pentru a înlătura managementul defectuos care se remarcă în producerea deșeurilor și a apelor uzate. Așa că efectul negativ al turismului duce la degradarea vegetației prin schimbarea coloritului și aspectului ei, perturbarea habitatelor în locuri neamenajate și apariția depozitelor de gunoaie, dar și datorită accesului mijloacelor de transport motorizate, afectarea faunei ceea ce duce la scăderea resurselor de hrană.
2.2. Impactul turismului rural asupra mediului
Astăzi mai mult ca ori când omul este dornic de-a petrece cât mai mult timp în natură, de-a avea o relație durabilă cu mediu, care se poate realiza numai printr-o creștere economică durabilă care să satisfacă nevoile pe termen mediu și lung. Turismul rural poate asigura nevoile de agrement a societății fără a pune în pericol existența viitoare, dată de relația omului cu mediu și poate duce la o bunăstare generală. Implementarea unui turism durabil într-o țară este în proces în desfășurare continuă care necesită monitorizarea impactului asupra societății, agenții economici și a mediului, menținerea mediului la parametrii normali și prin urmărirea modului de funcționare a comportamentului etic-moral al agenților economici investitori în turismul rural.
Turismul rural are unele caracteristici specifice mediului rural și de aceia în elaborarea unui turism durabil în acest mediu trebuie să țină cont de: – resursele naturale ale mediului, susținerea păstrării elementului ecologic natural și a biodiversității locului; – respectarea tradițiilor autentice a comunității rurale în care dorim să amplasă un element turistic, pentru a putea înțelege comunitatea locală și a funcționa toleranța între aceștia și agenții turistici; – investiții economice durabile capabile să aducă avantaje socio-economice atât comunității rurale cât și agenților investitori. Pentru funcționarea unui turism rural cu adevărat durabil, trebuie avut grijă și de conservat elementul esențial al ruralului, suprafețele de pământ agricol, pășuni și păduri într-o densitatea redusă a populației, deci diversitatea biologică a satului car face ca formele de turism din acest mediu să fie diferite: – turism rural clasic; – turism ecologic; – turism cultural; – turism religios; – agroturism; – turism rural sportiv. Un astfel de turism rural pentru a avea un anumit grad de durabilitate trebuie să funcționeze după unele principii (tabel 9).
Tabel 9. Principii care stau la baza funcționării unui turism rural durabil
Activitatea turistică de orice formă, desfășurată corespunzător în mediul înconjurător este o problemă de interes pentru întreaga societate umană pentru respectarea regulilor de funcționare a managementului și de comportament al indivizilor fie turiști fie agenți turistici în activitate administrativă. Odată cu consumul ridicat de apă și energie turistul trebuie să aibă în vedere impactul ecologic cu mediul și înlăturarea acțiunilor turistice poluante legate de prezența omului.
3. Aspecte privind resursele și infrastructura turistică în România
Resursele de care trebuie să ținem cont în implementarea turismului sunt grupate în două: resurse naturale și resurse rezultate din activitatea antropică. Urmărind tabelul 10 constatăm că resursele turistice cuprind toate elementele fizico-geografice dintr-o zonă a țării noastre care prin valoarea lor constituie un element de atracție pentru turist, acest așa zis fond turistic al României fiind importante mai cu seamă pentru acele zone care încă nu au fost valorificate turistic și sunt în curs de valorificare.
Tabel 10. Resursele turistice și elementele componente
Dintre elementele și resursele naturale relieful cu formele și structurile lui, joacă rol cel mai important și generează anumite tipuri de turism cu un anumit grad de atracție datorat unor caracteristici ale reliefului (tabel 11), unde turistul se poate recrea psihic și spiritual datorită măreției crestelor și abrupturilor muntoase, a formelor cheilor, defileelor calcaroase, galeriilor carstice etc..
Climatul element puternic implicat în turism desfășurat la noi, prin natura fenomenelor și elementelor meteorologice, variația lor în timp și spațiu prin calculul indicelui climato-turistic. Acest coeficient are implicație mare în turism, având la bază trei elemente: temperatura, durata de strălucire a soarelui și precipitațiile, care se calculează pentru o anume zonă turistică iar calcului lui obținute la nivelul climatului latitudinii temperate unde este situată România a stabilit trei tipuri de climate funcție de relief, de munte, de podiș-deal și de câmpie.
Tabel 11. Caracteristica formelor și structurii reliefului
Hidrografia în general este prezentă în natură sub formă de rețele de fluvii și lacuri, apa mării și a oceanelor, lacuri, cascade, ghețari, izvoare de apă termală, minerală etc. la aceste ultime izvoare de apă pentru România s-a făcut o clasificare a acestora în funcție de principiile terapeutice ale acestora (tabel 12) pentru a se cunoaște poziția lor și a alcătui o hartă cu principalele puncte cu apă termală, minerală și termo – minerală din România.
Vegetația și fauna și-a găsit biotopul în diferite asociații ceea ce a dat o valoare turistică acestor biotopuri și a făcut posibilă diversificarea vegetației și faunei și practicarea turismului. Dintre biotopurile populate de plante multe au valoare de patrimoniu prin: compoziția floristică variată, prin prezența elementului endemic și a plantelor relicte, prin anumite efecte de margine sau insulă pe care plantele îl produc, extincția asociațiilor cu vegetație majoră și cu plante modificate teratologic, plante cu simbol istorico-culturală-național.
Tabel 12. Clasificarea apelor mineral, termale, termo-minerale după funcția terapeutică (Susan,1980)
În România elementul floristic și faunistic este cuprins și inventariat în rezervații naturale, acestea pot fi: complexe, floristice, faunistice, floristico-faunistice, geologice, geomorfologice, paleontologioce, speologice (în număr de cca. 100), ce se întind din vârful Carpaților până în câmpie la izvoarele apelor, pe litoral și constituie o adevărată bogăție turistică, care prin simbolistică asigură liniștea și echilibrul organismului cu nevoi de recreare (fig. 10).
Resurse turistice antropice. Turismul antropic de impune mai ales prin edificiile istorice construite de decenii sau chiar secole, multe fiind în starea avansată de degradare sau în curs de reabilitare. Amintim câteva edificii și categorii de resurse antropice:
Edificii istorice (vestigii, castele, castre romane, palate, cetăți, fortificații);
Culturale (muzee; istorice, de artă, de științe ale naturii, de profil, de colecții, etnografice, mixte etc.,teatre, opere, forumuri, case memoriale, biblioteci, universității etc.);
Religioase (biserici din piatră, sanctuare, temple, biserici de lemn, fortificații, schituri, catedrale, sinagogi, moschei, mănăstiri, cimitire);
Fig. 10 Câteva rezervații floristice și faunistice de pe teritoriul României
Edificii economice cu valoare turistică (sedii de instituții, baraje, lacuri, viaducte, poduri vechi, canale, tuneluri etc.);
Monumente (statui, arcuri de triumf, plăci comemorative, columne etc.);
Edificii ale patrimoniului etnografic (așezări și obiceiuri tradiționale, costumele populare-portul tradițional, meșteșuguri tradiționale etc.);
Spații turistice propriu-zise (diferite tipuri de parcuri, cazinouri, fântâni, grădini botanice, zoologice etc.);
Activități umane cu rol turistic (festivaluri, hramuri, pelerinaje religioase,competiții sportive, târguri, iarmaroace etc.).
Activitatea antropică prin spiritualitatea și conștiința omului a contribuit la satisfacerea nevoilor de frumos și la cunoașterea naturii, dar multe dintre valori sunt distruse de vreme sau indulgența omului, dar el în continuare creează noi edificii la standarde ridicate, înnobilând mediul înconjurător, care dau valoare turistică și de patrimoniu prin unicitate, vechime, dimensiune, funcție.
3.1. Zonelor turistice. Delimitare și localizare
Zonele turistice sunt părți ale teritoriului național în care se observă o concentrare mare a obiectivelor turistice naturale și antropice, care dispun de premise favorabile pentru conectarea la infrastructurile de transport și comunicație. Delimitarea zonelor și amenajarea turistică a unei zone turistice se referă la găsirea locațiilor optime a infrastructurii turistice (unități de cazare, alimentație, de practicare a sporturilor și divertisment, comerț, căi de acces etc.), dimensionarea optimă a infrastructurilor turistice, diversificarea ofertei turistice evaluarea riscului și managementul acestuia, prezervarea mediului ambiant și protecția obiectivelor turistice naturale și antropice.
Rezolvarea locației optime se poate realiza prin studii de fundamentare cu privire la dimensiunea pieții turistice și tipologia acesteia, distanța dintre piața turistică și viitorul amplasament, nivelul accesibilității, tipologia ofertei turistice, valențele curative, educaționale și recreative, tipologia cererii turistice a consumatorilor, distanțele față de alte zone turistice și nivelul concurenței generat, nivelul riscului financiar și geografic, valoarea investițiilor necesare, calitatea factorilor de mediu natural, economic, politic, social și cultural, prețul terenului în cadrul viitorului amplasament și statutul juridic al acestuia; resursele umane și pregătirea acestora și dimensiunea actuală sau proiectată a stațiunii. Localizarea turistică este legată direct de anumite zone cu obiective naturale sau monumente cu valoare istorică, se integrează într-un ansamblu, cu localizare plurivocă când avem localizarea pieții: ariilor pentru turismul de week-end avem o localizare echivocă (tabel 13).
Tabel 13. Caracteristicile localizării turistice
S-a propus unele teoreme prin formulare matematică a localizării unei stațiuni turistice. Importanța localizării periferice este invers proporțională cu îndepărtarea iar punctele de cristalizare se vor situa în cercuri concentrice, potrivit diversității resurselor, în cazul unei zone unice a pieții turistice. În cazul mai multor zone ale pieții turistice, importanța localizărilor viitoare este în funcție de valoarea originală a resurselor, iar în raport cu mai multe resurse virtuale de aceeași valoare, situate la distanță egală de mai multe zone de piață de mărime diferită, importanța localizării care se va realiza pentru fiecare din resurse depinde de numărul potențial al vizitatorilor disponibili pentru fiecare zonă a pieței.
Atractivitatea fluxurilor turistice, este un alt model (sejur turistic în acest caz) determinat de doi factori:
Costul deplasării și a serviciilor, costuri derivate suplimentare;
Oboseala derivată din distanța care trebuie parcursă cu mijloacele de transport folosite.
Modele cu caracter orientativ de stabilire a locațiilor optime, modelul gravitațional pornește de la premisa că între locația și oferte turistice există o atracție care depinde de rangul stațiunii, dimensiunea ei, mărimea demografică a localității, a o formulă, un model pentru atracția pe care o exercită o stațiune turistică asupra locuitorilor: Pi/di : Unde Pi = dimensiunea (mărimea și tipul serviciilor) stațiunii; di = distanța față de localitățile de domiciliu. Modelul în realitate ține cont doar de două aspecte: mărimea stațiunii și distanța față de cerere, într-un teritoriu izotrop. (fig. 11).
Fig. 11. Poziția optimă
de localizare în
amenajarea turistică.
Astfel, localizarea unei stațiuni, este dată de costul sejurului (c) și oboseala acumulată (x) corespunzătoare distanței de acces (d) și se determină cu formula: OC = f (d · c · x). În urma aplicării acestui model în găsirea amplasamentului optim pentru o stațiune rezultă următoarele linii directoare:
mărimea costului implică, de regulă, o scădere a oboselii acumulate (datorită mijloacelor de transport), iar o scădere a costului transportului generează o creștere a oboselii acumulate;
dacă două stațiuni practică același preț și reclamă aceiași oboseală pentru accesul în zonă se va alege un nou traseu de acces, încă necunoscut consumatorilor;
în cazul a două stațiuni cu prețuri diferențiate și aceiași oboseală acumulată pentru realizarea accesului se va alege stațiunea cu costuri mai mici la aceiași gamă de servicii; d. în cazul a două stațiuni cu prețuri egale și servicii de aceiași calitate dar amplasate la distanțe diferite de zona emițătoare de turiști, care generează nivele diferite de oboseală pentru acces se va alege stațiunea cea mai apropiată de zona emițătoare.
Activitățile de recreare de scurtă și foarte scurtă durată se rezumă în primul rând la delimitarea unui perimetru pretabil în acest sens, în vecinătatea localităților (în marile orașe) unde populația să se poată destinde în aer liber, după încheierea zilei de muncă: amenajarea unor terenuri pentru practicarea sporturilor de masă, alei de promenadă, piste pentru bicicliști, squaruri pentru odihnă la care se adaugă o serie de dotări edilitare etc.
Activitățile de recreare de durată medie cuprinde amenajări mai complexe deoarece acesta implică deplasarea turiștilor pentru 1-3 zile în afara localității de domiciliu, în care pe lângă satisfacerea nevoilor de recreație este necesar acoperirea nevoilor de cazare și masă. Zonele turistice cele mai atractive sunt cele aflate pe o rază de 50-80 km față de localitatea de domiciliu, cu un potențial natural și antropic de interes zonal și regional.
Activitățile de recreare de lungă durată, mai mult de 10 zile, se bazează exclusiv pe vizitarea unor obiective de interes național sau internațional, și valorificarea unor elemente curative. Amenajările sunt de tip stațiune turistică, care concentrează pe un areal restrâns un număr mare de dotări turistice cu caracter complex.
3.2. Tipuri și forme de turism. Circulația turistică în România
Între tipul de turism care se practică și forma de turism sunt diferențe. Tipul de turism definește esențialul fenomenului turistic, ce cuprinde o mulțime de trăsături în corelație, care se desfășoară într-un timp și spațiu determinat (tabel 14).
Formele de turism oferă studii științifice care vin să fundamenteze deciziile de amenajare a unui tip de turism. Clasificarea acestor forme s-au făcut funcție de: – proveniența și numărul de turiști; – distanța zonei și durata perioadei turistice; – vârsta și starea socială a turiștilor; – starea de organizare a activității turistice; – particularitatea turistică a regiunii; – mijloacele destinate transportului (tabel 15).
Tabel 14. Tipurile de turism practicat în România
Doresc să insist asupra formei agroturistice care la noi a căpătat în ultimii zece ani o nouă valență.
Pentru această formă se impun condiții necesare de desfășurarea la standarde europene, deoarece presupune șederea în locuințe țărănești, participarea într-o anume măsură la activitatea gospodăriei, consumul de alimente produse bio în gospodărie etc.
Oricare ar fi forma de turism importantă este caracteristica geografică a zonei, categoriile valorice ale satului românesc care poate avea: valoare artistică și artizanală, pentru practicarea sporturilor, valoare peisagistică, microclimatică benefică, valoare edno-folclorică, interes pastoral, de pescuit, viti-pomicol etc.
Tabel 15. Forme de turism practicat în România
Structura și organizarea serviciilor turistice la noi
Latura social-economică a turismului românesc se remarcă prin activitățile întreprinderilor hoteliere, a unităților de alimentație publică, a întreprinderilor de transport și a operatorilor agențiilor de turism etc. aparținătoare domeniilor serviciilor din turism cu diferite forme de prestații. Turismul din punct de vedere a economiei naționale intră în sectorul terțiar, al serviciilor, alături de transport, telecomunicații, administrație, comerț, cultură, știință, învățământ, sănătate etc. Serviciile turistice cuprinde domenii largi (alimentație, cazare, agrement etc.), fapt pentru care alcătuiește un proces distinct, proces care asigură condiții de refacere a capacității de muncă odată cu petrecerea deconectantă a timpului liber. Structura derulării serviciilor în turism se desfășoară în mai multe etape:
Etapa actului turistic propriu-zis, de servicii legate de călătorii și petrecerea sejururilor;
Etapa derulării precise a actului turistic, prin servicii solicitate ferm, sau unele cu solicitare spontană;
Etapa structurii serviciilor prestate, servicii de bază, speciale și complementare, promovarea programelor etc.
Legat de structura serviciilor, la cele de bază avem asigurarea cazării, transportului, servicii de alimentație: cele speciale cuprind servicii de tratament balnear și cure minerală-climatice: cele conexe sau complementare sunt multiple și amintim: informarea culturală, cultural-artistică, sportivă, de agrement, excursii, închirieri etc., servicii nespecifice: poștale, comerciale, financiar-bancare, închirieri, servicii de coafor, cosmetică, frizerie, comisioane etc. promovarea programelor de turism cuprinde prezentarea unor oferte, informarea clientului, program de organizare efectivă a actului turistic dorit. Agenții de turism sunt cei care prestează și comercializează serviciile turistice, persoane juridice sau fizice a căror activitate constă în asigurarea serviciilor de bază precum și a celor complementare. Touroperatorii sunt agenți economici intermediari, care reprezintă unități, prin care oferă servicii de cazare de alimentație, de agrement. Importante, organizează pachetele de servicii, considerați angrosiștii turistici.
4. Strategii de amenajare turistică
În strategiile de amenajare turistică stabilirea obiectivului turistic are rol esențial din primul moment al implementării ideii și până în clipa atingerii finalului realizării obiectivului, adică obținerea beneficiului economic. Planul de elaborare a investiție în turism asigură performanța în domeniu, acesta trebuie să cuprindă:
Obiectivul GENERAL, sau obiectivul investiției dorite dau propuse;
Obiectivul PARȚIAL, care cuprinde fiecare fază sau etapă a investiției de
amenajare inițiale.
Performanța planului și obiectivului de amenajare turistică este asigurată de anumite cerințe: claritatea, rentabilitatea, măsurabilitatea, specificitatea și limitarea în timp.
Claritatea, se referă la modul cu este conceput și formulat obiectivul și poate fi: – formulare care include toate aspectele simplu, clar într-o propoziție, aplicată la obiectivele care pot fi concepute într-o formă scurtă; – prezentarea la început a obiectivului general care este urmat apoi de o prezentare pe punct sau faze, caz în care obiectivul amenajării turistice necesită precizări clare de natură calitativă și cantitativă.
Rentabilitate, se referă la proiectele inovatoare moderne care de cele mai multe ori sunt acceptate greu de investitori, de aceia trebuie cunoscute câteva aspecte: metodele de concepere, elaborare, derulare și gestionare a proiectului, felul organizației care se ocupă de proiect și domeniul în care se încadrează tema proiectului.
Măsurabilitatea, indicatorilor standard prin cifre sau valori absolute, cu ajutorul categoriilor de clasificare și atestare standard, a combinațiilor de indicatori standard sau a indicatorilor specifici.
Specificitatea, executantul proiectului trebuie să cunoască toate operațiile în întregul lor, nu numai anumite faze, pentru a nu apare probleme în cazul schimbării lui.
Limitarea obiectivului în timp, adică marcarea momentului de începere și de final a unei acțiuni turistice (data, ora, minutul etc.), pentru ca amenajarea la data stipulată în contract să fie finită în condiții de calitate cerute de moment.
4.1. Strategii de amenajare și dezvoltare a tipurilor de turism
Strategia este o noțiune definită de o mulțime de specialiști, definită de chinezi în sec. 500 îHr. ca fiind „arta de a câștiga un război”, iar după specialiștii români „ strategia cuprinde obiective, modalități, de realizare, resurse și termene, ce permit realizarea misiunii organizației în condiții de avantaj concurențional, competitiv”.
Raportată la activitatea turistică de la noi strategia, este asigurată de documentul de bază ale turismului în România Ghiduri: al stațiunilor turistice, de legislație în turism, al agenților de turism, al ariilor protejate, al motelurilor, vilelor, cabanelor, pensiunilor, restaurantelor, campinguri, sate de vacanță, etc., publicate în 2007. Aceste ghiduri cuprinde monografii turistice (privind poziția geografică a obiectivului cadrul natural și socio-uman, mediu și factorii de risc: analiza potențialului turistic față de tipul de stațiune, climă etc. și nivelul actual de valorificare a structuri turistice, a capacității de primire, de agrement, de informare privind modul de circulație); documentații privind amenajarea și urbanizarea (cu planul urbanistic general și zonal cu regulamentele în vigoare); documente, studii și documentații privind amenajarea și atestarea turistică.
Fig. 12. Stațiuni turistice din România (autorizate)
Atestarea unui punct turistic este foarte importantă și diferită în funcție de potențialul turistic al zonei, este diferită chiar de la sat și comună (fig. 12). În cazul atestării stațiunilor turistice criteriile pot fi considerate următoarele: existența unei unități urbane edilitare, cadrul natural, calitatea mediului și factorii naturali privind cura; căi de acces în stațiune și în afara ei, structuri de cazare, primire, odihnă, agrement, tratament, divertisment etc. condiții de informare și promovare turistică a stațiunii. În legătură cu factorii naturali de agrement, de cură etc., se ține cont de locul de amplasare a stațiunii turistice, care în principal trebuie să fie lipsit de factori poluanți, care pot afecta sănătate omului prin simțurile caracteristice (gustativ, vizual, tactil, olfactiv etc.).
Factorii naturali curativi trebuie să răspundă calitativ și cantitativ și sunt: hidrogeologici (ape minerale, carbogazoase, sărate, termominerale, etc.) și climatice (ionizante, termice, bioclimatice etc.). Se impune delimitarea unor zone de protecție ecologică, hidrologică și sanitară în cazul curei, existența unor activități care să asigure servicii (turistice, comerciale, bancare, valutare etc.).
Tabel 16 Activitatea dominantă a unei stațiuni turistice
Amenajare stațiunilor turistice se bazează pe: etapele de prospectare turistică, adică studii științifice preliminare, pe elaborarea corectă a atestării și amenajării turistice propriu-zisă. Stațiunile turistice se deosebesc între ele funcție de activitate de bază (dominantă) pe care le prezentăm în tabel 16. Stațiunile amintite în tabelul 16 sunt de interes național (Mamaia, Vatra Dornei, Sinaia, Poiana Brașov, Băile Felix) sau de interes local cum este stațiunea Arieșeni, unde se desfășoară și turismul rural.
5. Turismul rural în România
La baza turismului rural românesc și a agroturismului stă satul, frumusețea peisajului sătesc, caracteristicile climatului de țară, fondul pomicol, viticol cinegetic și de pescuit, artizanatul, unele meșteșuguri, etnografia, folclorul, pe lângă toate acestea plusul de valoare și originalitate îl asigură spiritualitatea, ospitalitatea și căldura locuitorilor satelor românești. De aceia credem că la noi turismul de la sat este o formă particulară de turism, care satisface nevoia orășeanului de-a se refugia într-un mediu rural nestresant și nepoluat.
5.1. Amenajarea turismul rural și dezvoltarea durabilă
Țara noastră este considerată una dintre țările cu mare potențial turistic rural din cadrul Uniunii Europene. Turismul rural este o posibilitate ideală de valorificare a patrimoniului natural, cultural, istoric a unei regiuni bazându-se pe principiul dezvoltării durabile și a dezvoltării spațiului rural pe, care prin oferta oferită aduce venituri, noi locuri de muncă pentru persoanele din mediu rural, îmbunătățind condițiile de trai a populației locale.
Fig. 13. Formele de turism rurale
Prin respectarea cu strictețe a principiului dezvoltării durabile care înseamnă un echilibru între turismul aplicat în mediu rural și protecția mediului înconjurător, turismul să fie un mijloc de conservare și protecție a mediului în paralel cu acțiunile de valorificare a potențialului arhitectural, cultural, istoric, folcloric etc. a unei țări.
W.T.O. a întreprins studii de identificare a acțiunilor de amploare din turism, studii care se pot aplica în perspectivă până în anul 2020. Aceste studii au urmărit: numărul de turiști și interesul lor pentru obiectivele turistice, interesul pentru turismul etnic și religios, aspecte legate de grija pentru sănătate a turiștilor, posibilitatea de-a petrece o vacanță mai lungă sau mai scurtă în mediu turistic, vârsta turiștilor, preocupări mai ales pentru cei din vârsta 3-a, aspecte privind dorința turiștilor de a petrece în condiții moderne sau mai aproape de viața tradițională etc. Turismul rural îmbracă formele turismului rural clasic, a turismului cultural, religios, ecologic, sportiv sau de practicare a sporturi extreme și forma de agroturism (Fig. 13) și se bazează pe gospodăria agricolă care se află într-o zonă nepoluată, cu resurse naturale alimentare, zone bogate în tradiție, de multe ori necunoscute de turiști.
Fig. 14 Principii ale durabilității turismului rural
Durabilitatea turismului rural constă tocmai în păstrarea, conservarea și dezvoltarea elementelor esențiale ale vieții rurale, diversitatea de resurse de la sate, agroecosistemul, biositemul forestier și cel al a plantelor care alcătuiesc pășunea și apoi un alt element este densitatea mică a populației. Aceste elemente au făcut ca formele de turism rural să poată fi exprimate prin agroturism, ecoturism, turismul verde etc. La baza funcționării unui turism rural sustenabil stau câteva principii ale dezvoltării durabile ale satului (Fig. 14):
Mijloacele proprii sunt principala bază a inițierii turismului rural;
Elaborării de programe educaționale pentru a avea în vedere protecția resurselor satului;
Practicarea turismului rural la standarde înalte europene și internaționale;
Îmbunătățirea calității vieții la sat prin asigurarea de noi locuri de muncă.
Turismul rural românesc și specificul lui
Diferența dintre spațiu rural și urban în zilele noastre este diminuată sau chiar eliminată prin extinderea periferiei marilor orașe în urban, prin traseele lungi străbătute de navetiști care trăiesc împreună cu familia lor în aceste zone extinse în reședințe cu tot confortul întâlnit la oraș.
Agroturismul este o formă particulară de practicare a turismului rural, se desfășoară în zone rurale, antropizate prin activitate agricolă. Turiștii iubitori a agroturismului sunt dornici de liniște, de petrecere a timpului într-un spațiu calm , cu mâncăruri preparate din produse bio provenite din gospodăria țărănească. Produsele ecoturism care se desfășoară în zone speciale au câteva caracteristici:
sprijină comunitățile locale prin veniturile bănești obținute din turismul rural;
încurajează elementul cultural și local autentic din mediul rural;
se desfășoară în arii naturale și zone protejate;
desfășoară educație privind protecția mediului esențială în ecoturism;
impactul negativ asupra mediului este minim și asupra comunității din zonă;
grupurile de turiști sunt mici și efectele negative asupra mediului și a gospodăriilor țărănești sunt mici (consum de apă, căldură, deșeuri etc. mici).
Turismul rural în țările Uniunii Europene a cunoscut un mare avans față de turismul de la noi care este considerat o formă de turism de nișă, deoarece căile de transport și suprastructura rutieră sunt defectuoase, dar suntem salvați de zestrea turistică a fiecărui sat și de ospitalitatea românului Turismului rural trebuie să se sprijină pe latura geografică, strategico – istorică, social- economică, psoho-comportamentală, științifică, culturală, ecologică, politico-administrativă, sociologică și informațională.
În 1994 s-a constituit ANTREC, organizație neguvernamentală și apolitică, dar sprijinită de Ministerul Turismului și s-a implicat în acțiuni de promovare a potențialului turistic rural al țării, în formarea profesioniștilor în domeniu prin concursuri, îmbunătățirea infrastructurii unor zone turistice rurale și în principal integrarea acestui tip de turism în sistemul european. ANTREC în 1955 devine membră în asociațiile europene de turism rural, cu cca. 30 filiale județene, peste 2500 membri, 1000 de pensiuni turistice și agroturistice. Prin particularitățile sale turismului rural din România este capabil prin activitatea turistică și prin de a satisface exigențele unei clientele de elită:
se poate desfășura pe o suprafață agricolă a țării de peste 60% din suprafața României, fond silvic de 26,7% : cca. 90% din teritoriul național este administrat rural, față de cca. 18-20% cât este ponderea mediului rural în țările dezvoltate ale Europei;
procentual populația din mediu rural este de cca. 45% din totalul țări (date din 2002): media numărului de locuitori într-o comună este de cca. 3780, iar într-un sat de 800 de locuitori;
mediul rural românesc se întinde pe un spațiu mare bogat în resurse naturale, cu mare diversitate a peisajului, a siturilor habitale, a locuitorilor amplasate în vetrele rurale ale comunelor și satelor;
gospodăriile țărănești se organizează în sistem socio-economic de producție și consum specifice ca structură, organizare și funcționare. Gospodăriile rurale țărănești sunt originare, diversificate tipologic sprijinind manifestările culturale și spirituale cunoscute în viața satului;
produse tradiționale gospodărești care se produc sub același acoperiș (în aceiași casă), în monobloc, fie pentru a economisii spațiu fie pentru a apăra obiceiurile vechi: dar și gospodării grupate și dispersate, ocupând spațiu în excedent și generând neajunsuri;
generației tinere îi revine rolul de-a amenaja noi tipuri de gospodării rurale, cu randament și confort sporit, dar și împrumutate din țările pe unde au fost și au lucrat, dar fără a abandona total specificul tradițional și fără a adopta în construcții linii arhitecturale, deși frumoase (dar tipice arhitecturii unde au fost la muncă),contravin esteticii peisajului rural românesc .
Fig. 15 Neajunsuri (constrângeri) ale turismului rural românesc
Turismul românesc se confruntă cu unele neajunsuri (fig. 15) care trebuie înlăturate pentru ca turismul rural să fie atractiv. Utilarea tehnică mărește gradul de confort, igienă etc. astăzi mai mult ca oricând necesare în petrecerea timpului liber, în vacanțe și concedii. Devine foarte actuală asigurarea legăturii zonei satului izolată cu orașul prin modernizarea transporturilor, a telecomunicațiilor în mediu rural vast, pentru accesibilitatea în zonă și pentru asigurarea comunicării prin telefonia mobilă și prin internet.
Dezvoltarea turismului rural, a satului românesc în spiritul dezvoltării durabile în această zonă trebuie să tină cont de aspirațiile individului a săteanului în corelație cu cele ale comunității rurale. Sistemul dezvoltării durabile trebuie să impună protecția turismului rural față de cel contraproductiv, creșterea economiei alături de stabilitatea identității spirituale și culturale a comunității prin politicii de conservare a mediului rural românesc. Tipurile de politici ale turismului în general a turismului rural sunt prezentate în tabelul 17.
Tabel 17 Politici de dezvoltare generală a turismului și a turismului rural
Politicile de dezvoltare durabilă a mediului rural se sprijină pe Carta Europeană a Spațiului Rural, care prevede că în politica durabilă a dezvoltării rurale trebuie să se țină cont de condițiile specifice ale regiunilor rurale și de principiile de funcționare stabilite de „Declarația de la Cork” din 1996, prin cele zece puncte prezentate schematic în figura 16.
Fig. 16 Principiile ale politicilor de dezvoltare durabilă
5.2.1. Pensiunile turistice și elementele tradiționale românești
Pensiunea este o structură turistică de primire și cazare, autentică axată pe valorificarea resurselor locale fără a altera mediu, cu capacitate și interes pentru conservarea mediului rural, acțiune ce prezintă interes pentru turistul care alege să petreacă un timp în ambianța mediului rural, să se bucure de produse personalizate care nu includ așa numita industrie a turismului.
După amenajarea unui punct sau zonă turistică rurală, serviciile oferite turistului venit în mediu rural sunt: – servicii de bază (casă, masă, transport etc. după cerință) și – servicii principale (stațiuni cu băi termale pentru tratament, pentru practicarea schiului etc.). Specificul stațiunilor rurale este dat de localizarea regiunii, peisajul dominant, evenimente, activități organizate etc.(tabel 18) tipul și clasele de pensiuni turistice rurale românești.
Tabel 18 Pensiunile turistice din mediul rural românesc
Gestionarea pensiunii turistice rurale românești se bazează pe membrii familiei proprietarului pensiunii și pe de altă parte de angajați care pot fi tot din familie sau din afara ei ceea ce duce la crearea de locuri de muncă în zona rurală unde este amplasată pensiunea.
5.2.2. Clasificarea și funcționarea pensiunilor turistice rurale românești
Construcția pensiunilor turistice rurale se face cu aviz pentru proiectul de construcție, iar pentru funcționare avize sanitar, autorizație de mediu și autorizație de prevenire și stingere a incendiilor. Tabelul nr. 19 redă criteriile minime de clasificare și funcționarea a pensiunilor turistice rurale. Beneficiarii amenajărilor turistice din țara noastră pot fi : direcți (autoritatea publică locală, populația, prestatorii de servicii în turism, diferite asociații etc.);și indirecți (Consiliul Județian, Touroperatorii, Autoritatea Națională pentru Turism) și sprijină calitatea serviciilor în turism dacă funcționează corespunzător căile de acces, serviciile publice locale, birourile de asigurare energie, apă, canalizare radio-televiziunii etc. Prezentăm în fig.17 un plan de amenajare turistică rurală de la noi cu amplasarea componentelor ansamblului turistic.
Tabel 19 Criterii de clasificare a pensiunilor turistice rurale
.
Fig. 17 Plan de amenajare a unei locații turistice rurale din România.
Legenda
STUDIU DE CAZ I: Amenajarea turistică a Stațiunea Stâna de Vale (BIHOR)
Stâna de Vale este cel mai însemnat punct turistic din județul Bihor, o regiune cu farmec și pitoresc. Încă din 1932 (datorită episcopului român unit dr. Valeriu, Tr. Frențiu), stațiunea este modernizată prin așezări, case de adăpost, hoteluri: casa domeniului episcopal greco-catolic, Casa de adăpost a clubului turistic Bihor: hotelurile, Excelsior, Belvedere, Pavel, precum și câteva vile turistice. Specialitatea stațiunii era baia de cetină de brad cu efect benefic asupra sănătății. Etapele studiului de caz privind stațiunea turistică Stâna de Vale:
1. Așezarea, poziția geografică și peisajul natural: situata in județul Bihor în munții Vladeasa, la circa 70 km de Oradea pe DN 76 pâna la Beius și apoi la stânga spre Budureasa la altitudine de 1102 m. Dealul Muncelului la E cu vârful Poeni de unde poți coborî la Stana de Vale, face o deviere spre Aria Vulturilor (cota 1345 m), in cumpana Munceilor trece in Piatra Calului (1461 m) și face un platou intre Valea Iadului si izvoarele pârâului Sebeș (afluent al Draganului). Stana de Vale are o altitudine de cca. 1100 – 1200m. se intind pana la Defileul Crisului iau contact cu M-ții Mesesului și Vladeasa. Beius – Budureasa – Stana de Vale. Budureas la 12 km de la Beius este unul dintre cele mai vechi centre de creatie populara din Tara Crisurilor : lazile de zestre, unice prin ornamentatia arhaica și tehnica de afumare a lemnului fag pentru prelucrare.
2. Structura geologică și relieful: M-ții Vlădeasa fac parte din M-ții Bihor-Vlădeasa, care acoperă 400 km2, groși de cca. 1.000 m, ei au determinat înălțarea zonei muntoase și tectonice la 1800m, culminând cu Vârful Vlădeasa (1 836 m), al doilea vârf ca înălțime din Munții Apuseni. Relieful este greoi, datorită văilor adânci (Iada la limita cu Munții Pădurea Craiului, Drăgan, Secueu etc.). Dintre depresiuni amintim pe caea care adăpostește Sâna de Vașe și de unde izvorăște Iada.
3. Rețeaua hidrografică: din M-ții Bihor izvorăsc cinci râuri, Someșul, Arieșul, Crișul Repede, Negru și Alb, care își adună apele în M-ții de Aramă. Din M-ții Vlădeasa își au originea văi importante cu scurgere spre N în Crișul Repede: Valea Drăganului atinge 40km, Valea Secuieului 41 km lungime, 227 kmp bazinul hidrografic. În categoria lacurilor de acumulare se încadrează cele de pe văile Drăganul (Lacul Drăganul) și Secueu (Lacul Scrind-Frăsinet).
4. Clima: variază după relief, la munte plouă mai mult iar temperatura este relativ scăzută chiar și în zilele de vară, la șes climatul este mai călduros. Clima favorizează sporturile de iarnă, de la jumătatea lui decembrie până la începutul lui martie.. Valorile medii anuale oscilează între 2-6oC, la Stâna de Vale media anuală este de 4,1oC, în ianuarie de -5,9oC și de -6,6oC la Vlădeasa (în februarie cca. -7,2oC); iulie luna cea mai caldă cu 13,1oC, iar pentru Vlădeasa este august cu 9,5oC. M-ții Vlădeasa primesc cantități mai mari de precipitații cca. 1600 mm/an, la Stâna de Vale în jur de 1800 mm/an. Pe marginea munților valorile scad la circa 1000 mm/an iar la contactul cu depresiunea la circa 900 mm/an (ex. la Budureasa). Iarna se înregistrează precipitații solide începând din noiembrie și țin până în luna mai, grosimea zăpezii de 2-3m în anumite condiții. Bazinetul Stânii de Vale, în platoul carstic Padiș etc., renumit pentru sporturile de iarnă.
5. Vegetația și fauna: din Stana de Vale este caracteristică M-tilor Apuseni. Vegetația este etajata pe verticala, din rasinoase si foioase care alternează cu fânețe (predomină gramineele). In locurile pietroase sunt ienupăr, smârdar, scoruș, colilia, negara, păiușul, pelinița, afine, coacaze de munte, licheni. In pădurile de rășinoase predomină molidul si pinul, ca floră aparte la Stana de Vale putem intalni Picea Abies. var.columnaris, iar în pădurile de foioase fagul, carpenul, frasinul, paltinul, artarul, sangerul, teiul, razlet gorunul, tisa și castanul sălbatic. Ciupercile întâlnite: galbiori, urechiușe, manatărci, cineciori și ciuperci de bălegar. Fauna: aici putem intâlni cerbul, râsul, veverița, mistrețul, uli si soimi, cocoșul de munte etc. În fauna acvatică putem intalni pastravul, cleanul, mreana iar in raurile de campie crapul si stiuca. In paduri se pot intalni pasari ca: sitarul, mierla, ciocarlia de padure, cucul, fluturasul de stanca etc.
6. Rezervații naturale și arii protejate:
A. PESTERA URSILOR : rezervație speologică lungă de 1,5 km, descoperită in anul 1975 intr-o fosta carieră de marmură din satul Chiscău, (Pietroasa), in Bazinul Crișului Negru, deschizându-se la o altitudine de 419 m în Dealului Măgurii, imediat în amonte de satul Chiscău cu doua nivele de galerii. Formațiunile au o morfologie și un aspect particular, datorită printre altele calcarului marmorean în care este săpată peștera. Fauna cavernicolă terestră este constituită mai ales din coleoptere și izopode iar fauna acvatică din sincaride.
B. PEȘTERA MEZIAD una dintre cele mai mari peșteri din țara noastră Meziad este dispusă în cinci etaje, cu o lungime a galeriilor de 3.400 m. Zona carstică Padiș – Cetațile Ponorului, regiunea turistica cea mai însemnata din țară, atât datorită frumusetii peisajului, cât și a complexitații fenomenelor sale carstice. Padișul reprezintă o depresiune sculptată in calcare, avand baza din doline și sorburi, prin care se pierd apele de suprafata în adâncuri. Poiana Ponor constituie o polie tipică in care reapar, printr-un izbuc puternic, apele pierdute in Padis. Lumea Pierduta un platou acoperit cu o pădure deasă de conifere în care apar o serie de avene (Negru, Acoperit), peșteri (Peștera Gemănata, Peștera de la Căput), doline, izbucuri, sorburi. Cetațile Ponorului reprezintă fenomenul carstic cel mai impresionant, fiind alcătuit din trei avene adanci, care se înscriu intr-o depresiune împădurită cu un diametru de 1 km și o adâncime de 300m; un curs de apă sălbatec, ce se pierde intr-o pesteră subterană, una dintre cele mai pitorești din țara noastră. Valea Galbenă începe să se desfăsoare de la Izbucul Galbenei, în care sunt adunate toate apele din Cetațile Ponorului. Groapa de la Barsa prezintă fenomene carstice variate : amintim un ponor prabușit și trei peșteri (Peștera Neagră, peștera cu ghetarul de la Bârsa și Zapodie.
7. Obiective turistice și de tratament:
Obiective turiatice, cele mai căutate stațiuni de odihnă din țară amplasate la cca. 1.100m, pe Valea Iadului, în Bihor, ofera excursii, drumeții și vizita obiectivelor turistice unice din România. Dintre obiectivele turistice amintim: Izvorul Minunilor, Cascada – Iadolina – Pesterile Urșilor si Meziad, Boga, Padiș și complexul carstic, Cetățile Ponorului, Valea Iadului și Peștera cu apa, Coada Lacului (Lacul Leșu), Cascadele Saritoarea Ieduțului, Moara Dracului, Pesterile Onceasa, Cetatea Rădesei, Sura Boghii, Focul Viu.
Obiective de tratament : Stâna de Vale este recomandată pentru tratamentul persoaneleor care suferă de: dereglări endocrine (hipertiroidism beningn, boala Basedov incipientă) ; dereglări respiratorii (neuroză respiratorie); organism slăbit, astenii, suprasolicitări fizice și intelectuale, dereglări de creștere la copii etc.
8. Căi de comunicații, transport și trasee de interes turistic: Șoseaua ce duce spre stațiunea Stana de Vale este asfaltată și deschisă în tot anul. Căi feroviare, gara Beiuș, pe linia Oradea-Vașcâu, cu mijloace auto pâna in stațiune și rutiere-DN1-E60, Oradea-Cluj până la Aleșd, pe lângă lacul de acumulare Leșu, DN76-E79, Oradea-Beiuș, apoi cca. 30 km. prin Budureasa.
9. Posibilități de cazare: Adevărata dezvoltare a stațiunii începe în 1884 când se construiește șoseaua Budureasa – Stâna de Vale. Hotelul Iadolina *** situat la 1102 m, dispune de un numar de 50 de camere duble, 1 camera single, 5 apartamente, cu tot confortul: Tv, cablu recepție programe satelit, minibar, telefon, restaurant cu o capacitate de 104 locuri, bar de zi, discoteca-club-sală de conferințe și o noua și moderna baza de tratament și refacere (sauna / jacuzzi / băi plante / masaj / electroterapie / fitness ).
Fig. 1 Harta județului Bihor cu poziționarea stațiunii Stâna de Vale
Plan detaliat de legătură cu Stâna de Vale
Vedere de ansamblu a stațiunii Stâna de Vale
Cascada de la Stâna de Vale
6. Riscul turistic și protecția turismului în țara noastră
Fenomenele de risc sunt incluse în riscurile geografice, mediul înconjurător cu toate componentele care asigură funcționalitatea biosistemelor și vin să tulbure sau să dezechilibreze funcționarea la parametrii normali a ecosistemului.
Hazardul este eveniment obișnuit necunoscut de natură, premergător apariției riscului și în relație cu omul sigurul factor conștient.
Riscul, este o stare rezultată din asumarea hazardului de către oameni care au capacitatea de a percepe fenomenul. Cocean, 2000 definește riscul turistic ca un prag inerțial în devenirea fenomenelor din geosfera recreativ-curativă, care depășit are urmări negative.
Riscul poate fi: specific și redă gradul de pierderi așteptat, generat de un fenomen natural particular, elementele supuse riscului sunt populația, imobilele utilitățile, infrastructura, activități etc.: și total (Rt), numărul de victime afectate (morți, răniți, sinistrați etc.) pagube materiale sau activității economice: elementele supuse riscului total sunt componentele mediului aflate sub incidența fenomenului extreme, pierdute total sau parțial.
Riscul total se calculează prin formula:
Rt = (E)(Rs) = (E)(HxV) unde: E = elemente supuse riscului; Rs = risc specific; H = hazarde și V = vulnerabilitate.
Vulnerabilitatea este dată de expunerea omului și a bunurile obținute de el la un fenomen extrem, exprimat în cifre de la 0 la 1:
(0 = pierderi minime; 1 = pierderi totale, cu dereglarea funcționării sistemului): gradul de vulnerabilitate depinde de nivelul de dezvoltare economică a societății, de teritoriului afectat, de factorii naturali legați de durata și frecvența fenomenului de risc, și de factorul om, de felul cum el gestionează riscurile.
Tabel 20 Activități generatoare de risc
Riscurile climatice sunt de mai multe feluri: periculoase, catastrofe climatice, fenomene naturale extreme, hazarde meteorologice și climatice, catastrofe extreme (riscurile, hazardele și catastrofele nu se pot delimita). Activitățile care generează astfel de fenomenele sunt: industrii din diferite domeniu, activități de gospodărire, de transport și gestionarea a resurselor naturale (tabel 20). Fenomenele de risc trebuie analizate prin implicarea fizică și decizională a factorului politic care trebuie să găsească metodologia de evitare sau atenuare a riscului posibil. Evitarea riscului se referă la cunoașterea factorului de risc, sistematizarea și tipizarea acestora, măsurarea riscului printr-un sistem de măsurare unic, aprecierea fenomenului prin parametrii clari, prezentarea riscului pin hărți ale riscului, aplicare metodei de găsirea nivelului admis de risc atât pentru om cât și pentru mediul înconjurător.
6.1. Cauzele fenomenului turistic de risc
Fenomenele de risc generate de activitatea turistică și cauzele lor se pot grupa în funcție de factorul care a determinant sau generat al activitățile turistice în:
fenomen de deteriorarea, supralicitarea infrastructuri care fac posibil accesul la obiectivul turistic;
fenomen de deteriorare a obiectivelor turistice datorat comportamentului unor turiști ;
structura și capacitatea variabilă de primire a turiștilor sau lipsa structurilor;
amplasarea necorespunzătoare a structurilor de primire și a căilor de acces ;
lipsa lucrărilor de reabilitarea siturilor și reintroducerea în circuitul turistic.
Pentru evaluarea impactului activității turistică asupra mediului și asupra omului trebuie cunoscut specificul impactelor și a mijloacelor de prognozare (prevenire sau diminuare). Pentru evitarea fenomenelor de risc turistic trebuie elaborate activității în parametrii unei dezvoltări durabile a turismului prin:
aplicarea unui management cu caracter continuu a resurselor de mediu care au valoare pentru turism;
2. diminuarea, controlul și cuantificarea impactului riscului asupra mediului înconjurător;
conservarea diversității componentelor mediului înconjurător.
Factori de risc în turismul românesc. Măsuri de protecție
La baza turismului stau resursele naturale și cele create de om care au la bază următorii factor:
A. Factorii rezultați dezvoltării economice;
B. Factori proveniți în urma utilizării mediului ambiental în turism : poluarea biosistemelor și efectele asupra actului turistic au cunoscut ambloare în secolul trecut, însă acum fenomenul este în descreștere.
Biosistemele afectate de poluare sunt solul prin poluanții proveniți indirect din apa de ploaie contaminată sau direct prin utilizarea îngrășămintelor chimice, pesticidelor, deversarea deșeurilor etc. și apa, nivelul de poluare a pânzei freatice, a râurilor, lacurilor, Mării Negre, Deltei cu repercusiuni negative asupra turismului. Urmările folosirii produselor de la aceste biosisteme sunt sociale și sanitare în turismul de agrement și balnear.
Poluarea peisajului este factor de degradare uriaș având în vedere că peisajul este o resursă valoroasă de turism. Factorii de degradare a peisajului se pot enumera ca fiind: tăierile neraționale de păduri, depozitarea neadecvată a deșeurilor menajere provenite din turism, amplasarea unor construcții neadecvate într-un peisaj natural mirific etc., care afectează în măsură mai mare sau mai mică cadrul natural al peisajului.
Poluarea sonoră poate deveni o cauză de desfășurare defectuoasă a turismului, cu efect imediat asupra sănătății turiștilor. Referindu-ne la turismul românesc la o mare concentrare turistică, fără dotări sau amenajări speciale apar procese și fenomene de risc turistic. Cele mai importante pot fi următoarele:
Compromiterea structurii și naturii resurselor naturale;
Afectarea calității resurselor cu un anume grad de atractivitate;
Crearea situației de epuizarea resurselor într-o zonă sau regiune;
Exploatarea nerațională și ineficientă a resurselor;
Supralicitarea infrastructurii până la uzura morală a ei;
Accentuarea sezonalității, crearea unor situații de nesatisfacere a cererii turistice într-un anumit sezon sau perioadă din an;
Incompatibilitatea economică a turismului cu alte forme de valorificare economică a resurselor;
Poluarea mediului înconjurător prin afectarea biosistemelor principale.
STUDIU DE CAZ II.: Problemele de gestionare a deșeurilor rezultate din activitatea turistică din România și impactul asupra mediului
Deșeurile constituie o problemă ecologică mondială, impactul asupra mediului fiind mare atunci când nu sunt depozitate corespunzător. Tone de deșeuri sunt generate anual iar problema gestionării lor mai ales a celor cu mare risc asupra populației și a mediului, a devenit o problemă de supraviețuire. Activitatea turistică produce mare cantitate de deșeuri, în majoritate lor solide. Succesul reciclării depinde de felul cum sunt colectate, fază în care se aleg deșeurile reciclabile care trebuie depozitate în containere speciale pentru a fi livrate punctului de reciclare. Hotelurile trebuie să reducă la minim materialele folosite, să le recicleze și să le refolosească, iar unde este cazul să le depoziteze în siguranță.
Problemele pe care le ridică gestionarea deșeurilor în România pot fi considerate următoarele:
Depozitarea pe teren descoperit.
Amenajarea necorespunzătoare a depozitelor, în locuri sensibile.
Operarea necorespunzătoare a deșeurilor.
Colectarea neselectivă a deșeurilor populației.
Considerarea terenurilor de depozitare, compromise, degradabile, nerecuperabile.
Dacă deșeurile nu sunt depozitate corespunzător ca să asigure protecția mediului și să diminueze poluarea apelor, solului și a zonelor din împrejurimi, efectul negativ asupra acestor biosisteme se manifestă în timp.
Efectul asupra florei și faunei este practic limitat în timp, totuși reconstrucția ecologică a zonei pentru restabilirea echilibrului biologic care este ireversibil modificat. Starea inițial a ecosistemului este practic afectată și nu se poate reface de azi pe mâine, dacă nu înțelegem să reducem confortul propriu fiecare din noi.
Tipuri de deșeuri rezultate din activitatea turistică: felurile de deșeuri rezultate din activitatea turistică rezultate din activitatea turistică au perioada diferite de descompunere de mii de ani la luni, săptămâni, după cum sunt prezentate în tabelul 1.
Tabel 1Tipuri de deșeuri clasice și provenite din activitatea turistică
(cu perioada de descompunere)
Analizând perioada de descompunere a deșeurilor prezentată mai sus scoate în evidență impactul negativ asupra mediului și a sănătății oamenilor în țara noastră pe care îl au aceste deșeuri provenite din activitatea turistică, în mare parte generate de factorul antropic, în cazul unei gestionări și depozitări defectuoase.
BIBLIOGRAFIE
Agud, E. M., 2011, Ghid de amenajarea mediului, Editura Universității din Oradea;
Barta A. I., 2012, Turismul și mediul înconjurător, Departamentul de Geografia Extensiilor – Bistrița Pressa Univ. Clujană;
Băltărețu, A., 2003, Amejarea turistică durabilă a teritoriului, Ed. Sylvi, Buc.,
Berbecaru, I., Botez M., 1977, Teoria și practica amenajării turistice, Editura Sport-Turism, București ;
Bogdan, O., Niculescu, E., 1999, Riscuri climatice în România, Ed. Academiei, București;
Bran, F., Simion, T., Nistoreanu, P., 2000, Ecoturism, Ed. Economică, București ;
Bran, F., Dinu, M., Simion, T., 1997, Tursimul rural – model european, Ed. Economică, București;
Brunet, R., 1980 ”La conception des modeles dans l”analyse spatiale”, L”Espace Geographique, 4, Paris;
Ciangă, N, 1997, Geografia turismului românesc, Ed. „Focul Viu”, Cluj – Napoca:
Ciangă, N. 2002 și 2006, România. Geografia turismului, Ed. Pressa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca;
Cocean, P., 1993, Geografia turismului, ED. Pressa Universitară Clujană, Cluj – Napoca:
Cocean P., 1997, Geografia turismului românesc, Ed. „Focul Viu”, Cluj – Napoca ;
Cocean, P., 1999, Geografia turismului, Ed. „Focul Viu, Cluj-Napoca;
Cocean, P., Dezsi, Șt., 2001, Geoinformare și prospectare turistică, Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj – Napoca;
Cocean, P., Geografie regională, Ed. Presa Universitară Clujană, Cluj – Napoca;
Cocea, P., Vlăsceanu Gh., Negoescu, B., 2002, Geografia generală a turismului, Ed. MeteorPress, Buc.,
Dezsi, S., Ciangă, N., Rotar, G., 2002, Considerații privind impactul turismului asupra mediului înconjurător și riscurile induse de activitățile turistice, în. Vol. Riscuri și catastrofe, Sorocovschi, V. (editor), Editura Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca;
Dinu, M., 2005, Impactul turismului asupra mediului, indicatori și măsurători, Ed. Universității București;
Donișă, I., 1977, Bazele teoretice și metodologice ale geografiei, Ed.- Didactică și Pedagogică, Buc.,;
Erdeli G., Istrate, I., 1996, Amenajări turistice, Ed. Universității București;
Erdeli G., Gheorghilaș A., 2006,Amenajări turistice, Ed. Universității București ;
Fărcaș, I., Bența D., Trifa, P, Indicile clmato-turistic. Aplicații la teritoriul României. Studia Univ. babeș-Bolyai, Seria Geologie- geografie, Cluj-Napoca;
Haneș, T. 1936, Ghid turistic al județului Bihor, Stâna de Vale, Tipografia Kalvin, Oradea;
Ilieș, M.,2003, Cartografia turistică computerizată, Ed. Universității din Oradea;
Ilies, M., 2007, Amenajarea turistică, Ed. Cartea cărții de știință, Cluj – Napoca;
Ilies, M., Ilies, G., 1999, Satul turistic maramureșan, Analele Universității din Oradea. Seria Geografie;
Ilies, M., Ilies, G., 2000, Resurse de atractivitate turistică-mod de abordare, Studia UBB, Seria geografie, Cluj-Napoca;
Ilieș, Al., 2004, „România euroregiunilor” Editura Universității din Oradea, Oradea;
Irimuș,I. A., 2003, Geografia fizică a României, Ed casa Cărții se Știință, Cluj ;
Irimuș, I. A., Vescan, I., Man, T., 2005, Tehnici de cartografiere, monitoring și analiză GIS, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca ;
Irimuș, I.A., 2010, Relieful, Potențial și valorificare turistică, Ed. Risoprint, Cluj;
Mac, I., Petrea, D., 2002, Polisemia evenimentelor geografice extreme, în vol : Riscuri și catastrofe, V. Sorocovschi (editor), Ed. Casa Cărții de Știință Cluj;
Mara, V., Mara D., 2011, Geografia turismului în România, metode și tehnici de cercetare, Pressa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca ;
Moldovan, F., 2003, Fenomene climatice de risc, Ed. Echinox, Cluj – Napoca;
Muntele I., Iațu, C., 2003, geografia turismului. Concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală. Ed. Sedcom Libris, Iași ;
Mureșianu, M., 2010 Turismul rural și dezvoltarea durabilă a satului românesc contemporan, Ed. Napoca Star, Cluj – Napoca;
Nicoară, L., 2010, Organizarea serviciilor de turism, Presa Univ. Clujeană, UBB Cluj – Napoca;
Păcurar, Alex., 2011, Turismul în țările Uniunii Europene, Presa Univ. Clujană ;
Petrea, R., Petrea D., 2000, Turism rural, Ed. Presa Universitară clujeană, Cluj;
Pop Gr. 2000, Carpații și Subcarpații României, Ed. Pressa Univ. Clujeană, Cluj ;
Stăncioiu, A. F., 2000, Strategii de marketing turistic, Ed. Economică, București;
Surd, V., și colab. 2005, Surd, V.,„Amenajarea teritoriului și infrastructuri tehnice” Presa Universitară Clujană;
Surd V., Puiu, V., Zotic. V., Moldovan, C., 2007, Riscul demografic în munții Apuseni, Editura Presa Universitară Clujană ;
Swarbrooke, J., 1999, Sustainable Tourism Management, CABI Pub., New York;
Verboncu I, 1999, Ghid metodologic pentru manageri, Ed. Tehnică, București;
Vlăsceanu, Gh., Ianoși, I., 1998, Orașele României. Mic dicționar enciclopedic, Ed. Casa Editorială ODEON, București;
Zăvoianu, I., Dragomirescu, S., 1994, Asupra terminologiei folosite în studiul fenomenelor naturale extreme, Studii și Cercetări de geografioe, t. XLI, Ed. Academiei române, București
*** Agenția Națională de Turism, 2007, Ghid de legislație în turism; Ghidul stațiunilor turistice; Ghidul agențiilor de turism, Ghidul ariilor protejate; Ghidul motelurilor, vilelor, pensiunilor, cabanelor, restaurantelor etc.; Ghidul pârtiilor de schi, campingurilor, satelor de vacanță et. ANT-2007
www.hărți,mielu,ro; http://www.stanadevale.com/imagini-stana.html/
http://www.stanadevale.com/ http://www.referateok.ro/?x=referat&id_p=2379
http://www.tourismguide.ro/html/orase/Bihor/Hotel_stana%20de%20vale.php
http://www.bihor.insse.ro/phpfiles/obiective_turistice.pdf
http://www.tarabeiusului.ro/observatii-stiintifice/289-geologia-parcului-natural-apuseni
http://www.tarabeiusului.ro/tara-beiusului/depresiunea-beiusului/munti-limitrofi
ANEXA: privind legislația românească în materie de amenajare turistică
HG nr. 20/2012 – aprobarea Programului multianual de marketing si promovare turistica și a Programului multianual de dezvoltare a destinațiilor, formelor si produselor turistice
Fii primul care comentează!
Hotărarea Guvernului nr. 20/2012 privind aprobarea Programului multianual de marketing si promovare turistica si a Programului multianual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 43, din 18 ianuarie 2012.
In temeiul art. 108 din Constitutia Romaniei, republicata, si al art. 22 din Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism in Romania, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 755/2001, cu modificarile ulterioare, Guvernul Romaniei adopta prezenta hotarare.
Art. 1. – Se aproba Programul multianual de marketing si promovare turistica, prevazut in anexa nr. 1, si Programul multianual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice, prevazut in anexa nr. 2.
Art. 2. – Programele prevazute la art. 1 se finanteaza din bugetul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului, in limita fondurilor aprobate anual cu aceasta destinatie prin legile bugetare anuale.
Art. 3. – Anexele nr. 1 si 2 fac parte integranta din prezenta hotarare.
PRIM-MINISTRU EMIL BOC
Contrasemneaza: Ministrul dezvoltarii regionale si turismului, Elena Gabriela Udrea
Ministrul finantelor publice, Gheorghe Ialomitianu Bucuresti, 11 ianuarie 2012. Nr. 20.
Anexe
PROGRAMUL MULTIANUAL de marketing si promovare turistica
Art. 1. – Programul multianual de marketing si promovare turistica urmareste:
a) promovarea celor mai importante destinatii si forme de turism din Romania pe piata interna si pe principalele piete turistice din strainatate;
b) definirea si promovarea brandului creat si dezvoltat in conformitate cu obiectivul domeniului major de interventie 5.3 „Promovarea potentialului turistic si crearea infrastructurii necesare, in scopul cresterii atractivitatii Romaniei ca destinatie turistica” al axei prioritare „Dezvoltarea durabila si promovarea turismului” din cadrul Programului
operational regional 2007-2013, in scopul crearii unei imagini pozitive a Romaniei ca destinatie turistica pe plan national si international.
Art. 2. – Programul multianual de marketing si promovare turistica vizeaza realizarea urmatoarelor activitati majore:
a) efectuarea de studii de marketing;
b) organizarea de activitati de relatii publice in tara si in strainatate, sub forma contactelor directe realizate, in mod constant, cu diferite categorii de public, cu reprezentantii mass-mediei, cu persoane din conducerea altor institutii de turism din tara sau din strainatate, cu lideri de opinie, in scopul obtinerii sprijinului lor pentru promovarea ofertei turistice a Romaniei, ori alte activitati, precum servicii de promovare directa catre factorii legislativi si institutiile abilitate din industria turismului, pe plan atat national, cat si international, promovarea directa prin corespondenta postala catre segmentul-tinta, realizarea si transmiterea de comunicate de presa; aceste activitati de relatii publice se pot manifesta atat prin implicarea in actiuni organizate de alte entitati care au legatura cu domeniul turistic, cat si cu ocazia organizarii si desfasurarii unor congrese, conferinte, simpozioane, seminare, reuniuni nationale si internationale sau altor tipuri de evenimente cu rol in cresterea circulatiei turistice in Romania;
c) realizarea de actiuni de promovare si publicitate cu rol in cresterea notorietatii destinatiilor si produselor turistice romanesti prin intermediul unor personalitati cu recunoastere nationala si internationala din diferite domenii de activitate, cum ar fi: artistice, culturale, sportive, stiintifice si altele asemenea, ca vectori de promovare a brandului turistic al Romaniei;
d) realizarea de materiale de promovare de tipul: cataloage, brosuri, pliante, postere si foi volante, diverse tiparituri, ghiduri si harti turistice, panouri, fotografii, albume, fotoreportaje, filme de animatie si documentare de turism, materiale audiovideo, casete, filme cu specific de turism, CD-uri si DVD-uri turistice, obiecte de protocol; expedierea materialelor promotionale si de protocol in tara si in strainatate;
e) achizitionarea de materiale de promovare de tipul: ghiduri despre Romania, harti, albume, cataloage, fotoreportaje, CD-uri si DVD-uri, fotografii, carti cu specific de turism, inclusiv drepturile de autor aferente creatiei acestora;
f) marketing prin internet, retele de socializare si alte mijloace electronice, incluzand si realizarea si administrarea unui portal de informatii de turism, pe baze concurentiale, cu suportarea integrala a cheltuielilor (necesare atat pentru hardware, cat si pentru crearea de software), inclusiv a celor de dezvoltare si administrare, din fonduri bugetare, precum si alte activitati de marketing si promovare prin internet si alte mijloace electronice;
g) promovarea si publicitatea prin intermediul companiilor aeriene si prin intermediul principalelor aeroporturi din Romania si din strainatate, constand in insertii publicitare in materialele de promovare ale companiilor aeriene si ale aeroporturilor, difuzarea de clipuri TV promotionale, filme publicitare de turism, materiale promotionale in aeroporturi si in aeronave, precum si alte tipuri de activitati de promovare si publicitate in colaborare cu companiile aeriene sau cu aeroporturile;
h) promovarea prin intermediul insertiilor publicitare in ziare si in reviste de interes general, precum si in cataloagele turistice si in alte publicatii de profil (ghiduri, harti, pliante, flyere) realizate de catre turoperatori, societati comerciale cu activitate de turism, asociatii profesionale, patronale si organizatii neguvernamentale cu activitate in domeniul turismului, autoritati ale administratiei publice locale si centrale si alte entitati cu activitate cu impact in domeniul turismului, care promoveaza pe pietele-tinta de interes destinatia turistica Romania, produse turistice si pachete de servicii turistice cu locul de desfasurare in Romania;
i) promovarea prin intermediul posturilor de televiziune, radio si on-line care realizeaza emisiuni de turism sau alte emisiuni cu impact in cresterea circulatiei turistice in Romania,
cresterea notorietatii destinatiilor turistice romanesti ori in constientizarea importantei turismului romanesc;
j) organizarea de evenimente si misiuni cu rol in cresterea circulatiei turistice in Romania sau cu impact in cresterea notorietatii Romaniei ca destinatie turistica, in tara si in strainatate, precum si participarea in calitate de coorganizator impreuna cu asociatiile profesionale, patronale si organizatiile neguvernamentale cu activitate in domeniul turismului, autoritatile administratiei publice locale si centrale si alte entitati cu activitate cu impact in domeniul turismului;
k) organizarea de vizite educationale si de informare in tara pentru reprezentanti ai mass-mediei, turoperatori, reprezentanti ai societatilor comerciale cu activitati in turism din tara si din strainatate, reprezentanti ai asociatiilor sau organizatiilor neguvernamentale cu activitate in turism, ai administratiei publice centrale si locale, alti lideri de opinie, specialisti in turism din tara si din strainatate;
l) organizarea de manifestari expozitionale internationale de turism la Bucuresti, precum si participarea la manifestari expozitionale de turism in tara si in strainatate;
m) publicitate care incearca sa ajunga la consumator in mod direct, atunci cand acesta se afla in afara locuintei proprii (panouri publicitare, afise iluminate, postere mari, coloane de publicitate suspendate, anunturi pe mijloace de transport);
n) alte actiuni generale de publicitate si reclama a destinatiilor si a produselor turistice romanesti.
Art. 3. –
(1) Participarea Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului la manifestarile expozitionale se realizeaza pe piete de interes, prin organizarea de pavilioane nationale, standuri specializate pe produse sau miniexpozitii, pe baza de lista aprobata prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si turismului
(2) Societatile comerciale cu activitate de turism, asociatiile profesionale, patronale si organizatiile neguvernamentale cu activitate in domeniul turismului, autoritatile administratiei publice locale si centrale si alte entitati a caror activitate are impact in domeniul turismului pot participa gratuit sau in urma achitarii unei taxe la manifestarile expozitionale, in pavilioanele nationale, standurile specializate ori miniexpozitiile la care participa in tara si in strainatate Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, in ordinea inregistrarii solicitarilor acestora, in termen de 10 zile de la data publicarii anuntului de participare pe site-ul autoritatii publice centrale contractante
(3) Cuantumul taxei de participare se va stabili prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si turismului, in functie de fiecare manifestare expozitionala, iar valoarea insumata colectata de la toti participantii nu va putea depasi 10% din totalul devizului general al actiunii
(4) Pentru participarea la manifestarile expozitionale se finanteaza integral urmatoarele categorii de cheltuieli, cu respectarea incadrarii in fondurile bugetare alocate cu aceasta destinatie:
a) cheltuieli cu elaborarea proiectului de executie a standului, inchirierea, amenajarea si decorarea spatiului expozitional, precum si cu asigurarea acestuia;
b) cheltuieli ocazionate de activitati de marketing specifice participarii la manifestarea expozitionala respectiva;
c) cheltuieli cu publicitatea in perioada premergatoare manifestarilor expozitionale, precum si in perioada de desfasurare a acestora;
d) cheltuieli cu transportul, cazarea si diurna pentru reprezentantii mass-mediei;
e) cheltuieli cu transportul, cazarea si diurna sau onorariile pentru formatii artistice, mesteri populari, solisti, personal de primire si deservire a invitatilor (hostess), membri ai colectivelor
artistice, sportive, stiintifice, lideri sau creatori de opinie cu rol in desfasurarea manifestarii expozitionale respective;
f) cheltuieli de administrare si intretinere pentru utilitati, consumabile si altele asemenea;
g) cheltuieli generale pe perioada de desfasurare a actiunilor promotionale;
h) cheltuielile de reprezentare si de protocol;
i) cheltuieli pentru realizarea materialelor publicitare, de prezentare si promovare cu caracter general si pentru mediatizarea prezentei romanesti la actiunile respective;
j) cheltuieli cu organizarea de evenimente de tipul: seara romaneasca, receptie, conferinta de presa si altele similare, cu rol in sporirea atractivitatii standului;
k) cheltuieli pentru inchirierea aparaturii specifice, necesara derularii programelor artistice sau altor activitati organizate cu ocazia manifestarii expozitionale;
l) cheltuieli cu taxele de participare, de inscriere sau orice alte taxe necesare participarii, platibile catre organizatori sau terti;
m) alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a manifestarii expozitionale, cu aprobarea ordonatorului principal de credite
(5) Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului poate efectua atat majorari sau diminuari ale sumelor estimate a fi cheltuite pentru fiecare manifestare expozitionala, cat si completarea listei cu alte manifestari de interes pentru promovarea turismului romanesc, in limita plafonului maxim de cheltuieli alocat cu aceasta destinatie.
Art. 4. – Pentru vizitele educationale si de informare se finanteaza integral urmatoarele categorii de cheltuieli, cu respectarea incadrarii in fondurile bugetare alocate cu aceasta destinatie: cazare, masa, apa si bauturi racoritoare, ceai sau/si cafea, transportul pentru invitati si pentru ghid sau pentru insotitorul de grup, onorariul ghidului ori insotitorului de grup pe teritoriul Romaniei, biletele de intrare la obiectivele turistice, taxele de fotografiere si de filmare, biletele la spectacole si alte manifestari culturale, artistice, sportive, stiintifice, precum si alte cheltuieli necesare desfasurarii in conditii optime a vizitelor.
Art. 5. –
(1) Fondurile bugetare repartizate anual pentru realizarea de evenimente si misiuni cu rol in cresterea circulatiei turistice in Romania sau cu impact in cresterea notorietatii Romaniei ca destinatie turistica, in tara si in strainatate, pentru participarea in calitate de coorganizator ori pentru participarea in baza unei taxe, cum ar fi: taxa de participare, taxa de inscriere sau orice alta taxa similara, se pot utiliza, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare, pentru urmatoarele categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, atat in tara, cat si in strainatate, cazare si masa ale participantilor;
b) cheltuieli cu inchirierea si amenajarea spatiilor interioare si exterioare, pentru organizarea de manifestari culturale si artistice, cheltuieli cu inchirierea aparaturii si echipamentelor tehnice specifice de genul celor necesare iluminarii (proiectoare, jocuri de lumini, lasere si altele asemenea), asigurarii sunetului, traducerii simultane si consecutive a discursurilor si prezentarilor, proiectiilor si prezentarilor multimedia si alte cheltuieli de logistica si asistenta tehnica necesare bunei organizari a evenimentelor si misiunilor;
c) cheltuieli cu onorariul personalului de primire si deservire a invitatilor (hostess) si al formatiilor artistice, solistilor vocali, maestrilor de ceremonii, disc-jokey-ilor (DJ), prezenti in cadrul evenimentului sau al misiunii, inclusiv pentru inchirierea aparaturii specifice necesare sustinerii unui spectacol artistic;
d) cheltuieli cu servicii specifice activitatii de comunicare ca domeniu al relatiilor publice, de tipul serviciilor de realizare si transmitere a invitatiilor, de gestionare a confirmarilor, de management al bazei de date;
e) cheltuieli de protocol, conform legii;
f) cheltuieli cu productia de materiale publicitare specifice, cu publicitatea inainte si in perioada evenimentului, cheltuieli cu productia si difuzarea de clipuri audio si/sau video, de filme, de prezentari multimedia, cheltuieli cu servicii foto si video, cheltuieli cu publicitatea prin mijloace electronice, cheltuieli cu insertii publicitare prin intermediul principalelor motoare de cautare pe internet;
g) cheltuieli cu onorariile expertilor invitati in cadrul evenimentelor si/sau actiunilor de promovare organizate sau coorganizate de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului in scopul promovarii Romaniei ca destinatie turistica;
h) cheltuieli cu onorariile agentiilor de specialitate care activeaza in domeniul activitatilor promotionale si care faciliteaza relatiile cu publicul-tinta si asigura transmiterea mesajelor-cheie catre acesta;
i) cheltuieli cu drepturile de autor;
j) cheltuieli aferente premiilor pentru concursuri pe teme turistice
(2) Pentru evenimentele la care Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului participa in calitate de organizator sau coorganizator, cheltuielile de reprezentare si protocol se realizeaza pentru oferirea unor tratatii in limita stabilita de catre ordonatorul principal de credite pentru fiecare actiune.
Art. 6. – Fondurile bugetare repartizate anual activitatilor prevazute la art. 2 lit. f) se pot utiliza pentru urmatoarele categorii de cheltuieli: pentru achizitionarea de produse hardware si software necesare promovarii in mediul on-line sau realizarii portalului de informatii in domeniul turismului, incluzand sisteme de management al continutului, sisteme de baze de date, sisteme de suport al aplicatiilor si sisteme de operare, sisteme de retele informatice, sisteme de securitate informatica, sisteme de testare si management IT, sisteme de gestionare a proceselor, sisteme de management al relatiei cu clientii, sisteme de stocare, back-up, replicare si recuperare a datelor in caz de dezastru, sisteme de analiza si raportare, si pentru dezvoltarea si actualizarea pachetelor software pentru sustinerea activitatii de marketing prin internet si a portalului de informatii in domeniul turismului.
Art. 7. – Fondurile bugetare repartizate anual activitatilor prevazute la art. 2 lit. i) se pot utiliza pentru urmatoarele categorii de cheltuieli: costuri de coproductie a emisiunilor de televiziune si radio, costuri de difuzare a clipurilor TV, precum si costuri de difuzare a spoturilor audio in cadrul emisiunilor.
Art. 8. – Fondurile bugetare repartizate anual activitatilor prevazute la art. 2 lit. h) se pot utiliza pentru urmatoarele categorii de cheltuieli: insertii publicitare in presa, in pagini web, prin intermediul principalelor motoare de cautare pe internet, in ghiduri turistice, cataloage, albume, carti cu specific de turism, publicatii de specialitate, publicitate indoor si outdoor in tara si in strainatate, publicitatea destinatiilor si a produselor turistice romanesti in mass-media interna si internationala, pe pietele-tinta, activitati de marketing direct.
Art. 9. – Toate actiunile/masurile prevazute in Programul multianual de marketing si promovare turistica se achizitioneaza/deruleaza in conformitate cu legislatia in vigoare privind achizitiile publice.
PROGRAMUL MULTIANUAL de dezvoltare a destinațiilor, formelor si produselor turistice
Art. 1. – Programul multianual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice urmareste sustinerea turismului intern in vederea imbunatatirii circulatiei turistice in paralel cu conservarea patrimoniului natural si cultural.
Art. 2. – Programul multianual de dezvoltare a destinatiilor, formelor si produselor turistice vizeaza realizarea urmatoarelor obiective:
a) imbunatatirea calitatii serviciilor turistice din Romania; b) participarea in cadrul unor proiecte comune initiate pe plan intern si international in domeniul turismului; c) realizarea de investitii publice in infrastructura turistica; d) dezvoltarea unor forme, produse si destinatii turistice importante din Romania; e) modernizarea si extinderea sistemului informational in domeniul turismului; f) perfectionarea cadrului legal si institutional din sectorul turismului in conformitate cu bunele practici de la nivelul Uniunii Europene; g) imbunatatirea calitatii formarii profesionale a angajatilor din sectorul turismului, in special a celor din structurile de primire turistica. Art. 3. – (1) In scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. a) se au in vedere urmatoarele activitati: a) realizarea de studii privind evaluarea capacitatii optime de primire turistica in Delta Dunarii, precum si in parcurile nationale si naturale din Romania; b) realizarea de studii privind comportamentul turistului in ariile naturale protejate; c) elaborarea strategiei calitatii serviciilor turistice din Romania; d) activitati privind desemnarea destinatiilor ecoturistice, etnografice si culturale din Romania; e) actiuni privind realizarea unui clasament specializat al structurilor de primire cu functii de cazare din domeniul turismului balnear si rural din Romania; f) continuarea programului „Steagul Albastru – Blue Flag” pentru imbunatatirea calitatii plajelor si a porturilor turistice din Romania (2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. a) se pot achizitiona urmatoarele categorii de servicii: servicii de organizare de seminare cu participare nationala si internationala, servicii de agentii de turism, servicii tipografice, servicii privind elaborarea unor studii de piata pe plan national si servicii de cercetare si dezvoltare, precum si servicii conexe. Art. 4. – (1) In scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. b) se deruleaza urmatoarele proiecte: a) proiectele EDEN „Destinatii europene de excelenta” si Calypso, initiate de Comisia Europeana; b) proiectele Sagittarius „Lansarea antreprenoriatului de patrimoniu la nivel local/global: strategii si instrumente pentru unificarea fortelor, conservarea locurilor, mobilizarea valorilor culturale, facilitarea schimbului de experienta” si Transdanube „Mobilitate si transport durabil in regiunile turistice de-a lungul Dunarii”, in cadrul Programului Sud-Estul Europei; c) proiectul „Strategie comuna pentru dezvoltarea teritoriala durabila a zonei transfrontaliere Romania-Bulgaria”, in cadrul Programului de cooperare transfrontaliera Romania-Bulgaria 2007-2013; d) proiectul „Rute culturale in zona inferioara si de mijloc a Dunarii”, in cadrul cererii de proiecte Trans-national cooperation projects on European Cultural Routes, lansate de catre
Comisia Europeana; e) Strategia Uniunii Europene pentru Regiunea Dunarii, in cadrul careia Romania, prin Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului, coordoneaza alaturi de Bulgaria domeniul prioritar 3 „Promovarea culturii, a turismului si a relatiilor intercomunitare”; f) proiecte de dezvoltare a turismului care vor fi stabilite in colaborare cu organizatii/organisme internationale: Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), Organizatia pentru Dezvoltare Industriala a Natiunilor Unite (UNIDO), Comisia Europeana (CE), Comisia Europeana pentru Turism (CET), Initiativa Central Europeana (ICE), Organizatia pentru Cooperare Economica la Marea Neagra (OCEMN), Organizatia Mondiala a Turismului (OMT), Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), Asociatia de promovare turistica internationala a turismului dunarean „Die Donau”, Centrul Dunarean de Competente, Institutul European pentru Itinerarii Culturale, Federatia Europeana de Ciclism, Asociatia Europeana pentru Drumetie (2) Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului poate realiza parteneriate, in cadrul relatiilor bilaterale cu diverse state, in vederea elaborarii unor proiecte referitoare la dezvoltarea turismului montan, atat in sezonul de iarna, cat si in cel de vara, a turismului cultural, a turismului balnear, a turismului de litoral, precum si a altor forme de turism (3) Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului va initia o serie de actiuni si evenimente menite sa promoveze Romania ca membru activ al Organizatiei Mondiale a Turismului, care sa atraga atentia asupra potentialului natural si cultural al destinatiilor turistice din Romania, asupra identitatii acestor destinatii din punctul de vedere al naturii si culturii la nivel european, al Romaniei in general, in concordanta cu brandul turistic al tarii noastre, pe durata cat Romania detine pozitia de prim-vicepresedinte al Organizatiei Mondiale a Turismului (4) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. b) se pot achizitiona urmatoarele categorii de servicii si produse: servicii de organizare de seminare cu participare nationala si internationala, vizite de documentare, produse informative si de promovare comune cu alte tari, servicii de agentii de presa/conferinte de presa, servicii de publicitate, servicii tipografice, servicii de traducere, servicii de transport, servicii de agentii de turism. Art. 5. – (1) Sumele necesare in scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. c) vor fi alocate pentru dezvoltarea prioritara a infrastructurii turistice a statiunii de interes national Baile Herculane, a statiunii turistice de interes local Borsec, a orasului Sulina, a tuturor destinatiilor turistice din sudul litoralului, pentru finalizarea proiectelor de investitii in infrastructura turistica si sportiva necesara organizarii Festivalului Olimpic al Tineretului European 2013, a rutelor culturale, a traseelor nationale pentru cicloturism, precum si pentru continuarea programelor de investitii in vederea dezvoltarii formelor de turism prioritare in conformitate cu Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului National 2007-2026, a formelor de turism prioritare rezultate prin dezvoltarea brandului de tara, a Strategiei de turism de sanatate, a Strategiei de ecoturism si a Planului de amenajare a teritoriului national – sectiunea a VIII-a „Zone cu resurse turistice”, a Programului national de dezvoltare a turismului „Schi in Romania”, aprobat prin Legea nr. 526/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, a planului de actiuni inclus in Strategia de dezvoltare a Dunarii (2) Sumele necesare dezvoltarii proiectelor se defalca prin ordin al ministrului dezvoltarii regionale si turismului, in limita fondurilor alocate anual cu aceasta destinatie, din bugetul Ministerului Dezvoltarii Regionale si Turismului catre bugetele locale. Art. 6. – (1) In scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. d) se au in vedere urmatoarele activitati:
a) elaborarea de studii de consultanta privind evaluarea infrastructurii generale si turistice pentru diferite destinatii, forme si produse turistice; b) implementarea strategiilor pentru destinatii turistice si pentru diferite forme de turism: turism de litoral, turism balnear, ecoturism; c) initierea unor actiuni de constientizare a importantei dezvoltarii durabile a turismului; d) dezvoltarea sistemului informational privind rute culturale, rute montane si alte rute pedestre, trasee cicloturistice si pentru monumentele istorice importante din punctul de vedere al circulatiei turistice (2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. d) se pot achizitiona urmatoarele categorii de servicii: a) servicii de cercetare-dezvoltare, consultanta nationala si internationala privind turismul montan, turismul balnear, turismul de litoral, turismul cultural si alte forme de turism, respectiv destinatii, precum si elaborarea de strategii sectoriale si la nivel national; b) servicii de studii de piata pe plan national si international privind toate formele si destinatiile turistice; c) servicii de organizare de seminare nationale si internationale privind toate formele si destinatiile turistice; d) servicii de transport anexe si conexe, servicii ale agentiilor de turism; e) realizarea materialelor pentru dezvoltarea destinatiilor turistice – ghidul parcurilor nationale si naturale din Romania, inclusiv servicii de publicitate pe internet; f) realizarea de materiale documentare: ghiduri si alte materiale de prezentare despre Romania, studii, lucrari de specialitate, buletine statistice, carti de specialitate editate in Romania si pe plan international si alte materiale documentare; g) instalarea de indicatoare, repararea si intretinerea echipamentelor pentru dezvoltarea sistemului informational privind rutele culturale, rutele montane si alte rute pedestre, traseele cicloturistice si monumentele istorice importante din punctul de vedere al circulatiei turistice; h) servicii de consultanta in probleme de mediu. Art. 7. – (1) In scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. e) se desfasoara urmatoarele activitati: a) realizarea si administrarea bazei de date privind structurile de primire turistice cu functiuni de cazare, alimentatie publica, agentii de turism, partii de schi, brevete de turism, plaje si statiuni turistice, serviciile de agrement nautic, precum si acordarea avizelor de specialitate privind amplasamentul si functionalitatea obiectivelor turistice; b) crearea si dezvoltarea sistemului software pentru sustinerea activitatii de control in domeniul turismului; c) achizitionarea unor ecrane informatice cu atingere digitala (touch-screenuri), in vederea amplasarii acestora in punctele de trecere a frontierei, in aeroporturile internationale, in garile marilor orase si in zone turistice cu potential turistic ridicat, cu scopul de a afisa informatii utile turistilor pe teritoriul Romaniei; d) tiparirea de flyere privind turismul la negru si de autocolante cu „TEL – VERDE – 0800 868 282” pentru transmiterea nemultumirilor turistilor si a unor brosuri specifice activitatii de control si autorizare (2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. e) se pot achizitiona urmatoarele categorii de servicii: a) servicii de consultanta, dezvoltare de software, internet si asistenta; b) servicii de organizare de seminare nationale si internationale pe teme de informare turistica; c) servicii de transport, servicii ale agentilor de turism; d) servicii de tiparire de brosuri;
e) servicii de realizare de CD-uri si DVD-uri; f) servicii de traducere. Art. 8. – (1) In scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. f) se desfasoara urmatoarele activitati: a) organizarea de evenimente nationale si internationale avand ca tematica bunele practici in domeniul turismului; b) elaborarea de ghiduri, brosuri si alte materiale promotionale de acest gen cuprinzand bunele practici in sectorul turismului (2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. f) se pot achizitiona urmatoarele categorii de servicii: a) servicii de organizare de evenimente; b) servicii de publicare si tiparire; c) servicii de traducere; d) servicii de transport, servicii ale agentilor de turism. Art. 9. – (1) In scopul indeplinirii obiectivului prevazut la art. 2 lit. g) se desfasoara urmatoarele activitati: a) organizarea de seminare pentru dezvoltarea competentelor profesionale ale angajatilor din structurile de primire turistica si din centrele de informare turistica, in vederea implementarii bunelor practici in activitatea de turism; b) realizarea unor brosuri in vederea diseminarii informatiilor necesare desfasurarii activitatilor din cadrul centrelor de informare turistica si al asociatiilor de promovare si informare turistica; c) elaborarea unor propuneri de modificare si actualizare a legislatiei in domeniu (2) Pentru realizarea obiectivului prevazut la art. 2 lit. g) se pot achizitiona urmatoarele categorii de servicii: servicii de agentii de turism, servicii tipografice, servicii de consultanta nationala si internationala privind formarea si evaluarea profesionala.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Aspecte privind amenajarea turismului în România [311098] (ID: 311098)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.