Aspecte Practice Privind Activitatea Agentiei Pentru Protectia Mediului Bacau

LUCRARE DE LICENȚĂ

Aspecte practice privind activitatea Agenției pentru Protecția mediului Bacău

Cuprins

Introducere

Capitolul I.Noțiuni generale privind administrația publică din România

1.1.Definirea conceptului de administrație publică

1.2.Rolul și funcțiile administrației publice

1.3.Actul administrativ și cadrul legislativ în care își desfășoară activitatea administrația publică din România

1.4.Structura administrației publice

1.4.1.Autoritățile administrației publice centrale

1.4.2.Autoritățile administrației publice din teritoriu

1.4.3.Autoritățile administrației publice locale

Capitolul II.Serviciile publice comunitare din România

2.1.Noțiunea de serviciu și factorii ce au contribuit la instituirea și dezvoltarea serviciului public

2.2.Clasificarea serviciilor publice

2.3.Caracteristicile și principiile serviciilor publice

2.4.Modalități de gestionare a serviciilor publice

2.4.1.Concesionarea serviciilor publice

2.4.2.Asocierea în participație

2.4.3.Arendarea serviciilor publice

2.4.4.Prestarea serviciului public în regie proprie

2.4.5.Serviciile publice în sistemul franchising și în locație de gestiune

2.5.Formele de organizare a serviciilor publice in România

2.6.Organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare

2.6.1.Serviciile publice comunitare de evidență a populației

2.6.2Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor, și serviciile publice regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor

2.6.3.Serviciile publice comunitare pentru cadastru și agricultură

2.6.4.Regiile autonome

2.7.Resursele necesare pentru funcționarea serviciilor publice

Capitolul III.Agenția pentru Protecția Mediului Bacău

3.1.Istoric

3.2.Modalități de organizare și funcționare

3.3.Cadrul legislativ

3.4.Metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private

Capitolul IV.Studiu de caz privind partea practică de obținere a acordului de mediu pentru „Centrul de agrement Trotuș”

Introducere

Capitolul I.Considerații generale privind administrația publică din România

1.1.Definirea conceptului de administrație publică

Pentru a înțelege cât mai bine noțiunea de administrație,trebuie mai întâi să cunoaștem etimologia acesteia.În viziunea multor autori,conceptul de „administrație” provine din latinescul „administer”, care înseamnă „a servi” sau „a fi în serviciul cuiva”.

Pornind de la semnificația lingvistică a termenului,s-a ajuns la concluzia că administrația trebuie utilizată în folosul comunității,iar cei care lucrează în acest domeniu să fie slujitorii comunității.

Conform dicționarului limbii române,termenul de administrație este definit astfel: „totalitatea organelor administrative ale unui stat;secție a unei instituții însărcinată cu administrarea acelei instituții”.

În lucrările de specialitate,termenul de administrație este asociat termenului de administrație publică,care reprezintă „o activitate prin care se realizează scopurile și obiectivele Guvernului,domeniu de activitate care în principal se preocupă de mijloacele pentru implementarea valorilor politice”.

În opinia lui Antonie Iorgovan administrația publică este:„ansamblul activităților desfășurate de autoritățile publice centrale și locale și ale structurilor acestora,care în regim de putere publică,aduc la îndeplinire legile sau în limitele legii prestează serviciile publice.”

Administrația publică presupune organizarea unor mijloace sau resurse pentru atingerea anumitor obiective,cum ar fi satisfacerea nevoilor sociale ale cetățenilor.În România,administrația publică prezintă trăsături caracteristice,printre care le enumerăm pe cele mai reprezentative:

1)administrația publică are ca scop satisfacerea intereselor generale ale cetățenilor prin serviciile publice oferite acestora;

2)reprezintă activitatea organizată și structurată sub conducerea Guvernului;

3)este o administrație statală;

4)activitatea administrației publice se desfășoară conform Constituției,activitatea fiind una continuă și permanentă;

5)administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale își desfășoară activitatea conform principiilor:descentralizării,autonomiei locale și descentralizării serviciilor publice.

Noțiunea de administrație publică are dublu sens:de organizare(administrația publică,reprezintă totalitatea organelor ce realizează o activitate specifică în temeiul legii) și de activitate(reprezintă activitatea de realizare a serviciilor publice pentru cetățeni,administrația publică poate fi realizată prin forța de constrângere a statului,în regim de putere publică atunci când legea este încălcată, activitatea acesteia poate fi desfășurată și sub formă scrisă,de acte administrative,acestea fiind întocmite de către funcționarii publici).

Administrația publică se poate clasifica în 3 moduri:

a)activă-administrația este activă atunci când execută legea sau ia o decizie;

b)consultativă-administrația este consultativă atunci când dă avize administrației active;

c)deliberativă-administrația este deliberativă atunci când un organ public ia deciziile pe care administrația publică activă este obligată să le pună în aplicare.

În concluzie,administrația publică își desfășoară activitatea prin acte administrative,fapte juridice și operațiuni tehnico-materiale.Actele administrative reprezintă „forma juridică principală de activitate a organelor administrației publice,care constă în manifestarea unilaterală și expresă de voință,de a da naștere,modifica sau stinge drepturi și obligații,în realizarea puterii publice,sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătorești.”Faptele materiale juridice constă în transformări în lumea materială și produc efecte juridice.Operațiunile tehnico-materiale reprezintă anumite activități pe care le realizează autoritățile administrației publice.

1.2.Trăsăturile și funcțiile administrației publice în societatea românească

Administrația publică,ca autoritate administrativă,prezintă următoarele trăsături caracteristice:

-prin natura sa,administrația publică se ocupă de menținerea ordinii și înlăturarea cauzelor ce destabilizează această ordine;

-este activitatea continuă,prin care se realizează două obiective:cel de executare a legii și cel de prestare a serviciilor publice;

-administrația este un factor organizator,menirea ei este de a asigura organizarea eficientă a aparatului administrativ;

-activitatea administrativă este desfășurată de autorități executive și administrative;

-misiunea administrației publice este de a satisface nevoile colectivităților umane.

Administrația publică din România își desfășoară activitatea după următoarele funcții:

1)Funcția de executare:

Este probabil cea mai importantă funcție și constă în executarea deciziilor politice conform legii,iar în cazul nerespectării acestora se poate apela la forța publică.

2)Funcția de informare:

Reprezintă informarea sistematică și completă a puterii publice dar și a cetățenilor asupra stării sistemului,prin punerea la dispoziție informații de interes public.

3)Funcția de pregătire sau de elaborare a deciziilor politice,a proiectelor legate de acte normative și administrative,colaborarea autorităților administrative la adoptarea sau emiterea lor.

4)Funcția de prevedere sau de prognoză a opțiunilor pe termen scurt,mediu și lung,la nivelul întregii societății și la nivelul colectivităților locale.

5)Funcția de purtător al cererilor,doleanțelor și necesităților membrilor societății în fața autorității competente să ia deciziile asupra acestora.

6)Funcția de element de conservare a valorilor materiale și spirituale ale societății.

)Funcția de organizare și conducere a acțiunilor în raport cu transformările ce se produc în evoluția diferitelor componente ale societății în special în structura economică a acesteia.

8)Funcția de organism intermediar

Administrația publică trebuie să aducă la cunoștința autorităților competente toate nevoile,cererile și doleanțele cetățenilor.

Sarcinile administrației publice se clasifică după natura obiectivelor ce trebuie îndeplinite și acestea sunt:

a)sarcini politico-administrative- sunt cele de pregătire și de luare a deciziilor și cele de executare și adoptare a actelor juridice.

b)sarcini de prestație- sunt cele economice,sociale(sănătate,locuință,etc.),și cele care țin de transport și comerț.

c)sarcini educative și culturale.

1.3.Actul administrativ și cadrul legislativ în care își desfășoară activitatea administrația publică din România

Actul administrativ este „ o manifestare unilaterală de voință juridică,pe baza ei și în exercitarea legii a unei autorități administrative prin care se formează o situație juridică nouă sau se refuză o pretenție juridică referitoare la un drept recunoscut de lege,voință juridică care este supusă regimului juridic administrativ”,sau „formă juridică principală de activitate a organelor administrației publice care constă în manifestarea unilaterală și expresia de voință de a naște,modifica sau șterge drepturi și obligații în realizarea puterii publice sub controlul principal de legalitate”.

Pentru a putea produce efecte juridice,actul administrativ trebuie să îndeplinească niște condiții de formă și de fond(să fie emis de o autoritate competentă,să fie elaborat conform Constituției României dar și a legislației aflate în vigoare),iar nerespectarea acestora duce la nulitatea sau anulabilitatea actului respectiv.

Clasificarea actelor administrative se face după mai multe criterii,astfel:

1)După efectele produse:

-acte administrative normative:sunt acele acte care conțin reguli generale abstracte de conduită(ordine,regulamente). Redactarea actelor normative se face conform Legii nr.24/2000,iar aceasta prevede că:„Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ,concis,sobru,clar și precis,care să excludă orice echivoc,cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.”

-acte administrative individuale:sunt acele acte care produc efecte juridice numai pentru un subiect determinat.(unele procese verbale,diplome,etc.)

2)După natura lor juridică avem:

-acte administrative de autoritate sau de putere publică;

-acte administrative de gestiune;

-acte administrative cu caracter jurisdicțional.

3)După modul de emitere:

-acte administrative emise din oficiu;

-acte administrative emise la cerere.

4)După raportul cu organele administrației publice care le emit:

-Hotărâri și Ordonanțe de Guvern;

-Dispoziții ale administrației publice locale;

-Decizii ale serviciilor deconcentrate ale ministerelor în teritoriu.

Regimul juridic al actelor administrative este unul specific,reglementat de Legea Contenciosului Administrativ și cuprinde următoarele criterii:

a)legalitatea actelor administrative-acestea trebuie elaborate și emise conform legilor aflate în vigoare;

b)forța juridică a actelor administrative-este dată de caracterul de autoritate publică a actului;

c)intrarea în vigoare a actelor administrative-ele intră în vigoare în momentul comunicării și publicării actelor;

d)efectele juridice-efectele se produc ca urmare a consecințelor pe care le generează punerea lor în aplicare,la momentul intrării în vigoare a acestora;

e)executarea din oficiu;

f)suspendarea și anularea actelor administrative-suspendarea se face prin acte juridice,din motive bine întemeiate,iar anularea este o consecință a unei cauze anterioare sau concomitente emiterii actului și are în majoritatea cazurilor caracter retroactiv.

Pentru a fi valabil,actul administrativ trebuie să întrunească următoarele condiții:

1)Emiterea actului administrativ trebuie să fie făcută de către o autoritate competentă,în limita atribuțiilor sale.

2)Conținutul său să respecte legea fundamentală în stat,Constituția dar și actele normative aflate în vigoare.

3)Să fie emis în forma stabilită de lege.

4)Să corespundă scopului urmărit de lege.

Actele administrative pot fi revocate atunci când acestea sunt inoportunele procese verbale,diplome,etc.)

2)După natura lor juridică avem:

-acte administrative de autoritate sau de putere publică;

-acte administrative de gestiune;

-acte administrative cu caracter jurisdicțional.

3)După modul de emitere:

-acte administrative emise din oficiu;

-acte administrative emise la cerere.

4)După raportul cu organele administrației publice care le emit:

-Hotărâri și Ordonanțe de Guvern;

-Dispoziții ale administrației publice locale;

-Decizii ale serviciilor deconcentrate ale ministerelor în teritoriu.

Regimul juridic al actelor administrative este unul specific,reglementat de Legea Contenciosului Administrativ și cuprinde următoarele criterii:

a)legalitatea actelor administrative-acestea trebuie elaborate și emise conform legilor aflate în vigoare;

b)forța juridică a actelor administrative-este dată de caracterul de autoritate publică a actului;

c)intrarea în vigoare a actelor administrative-ele intră în vigoare în momentul comunicării și publicării actelor;

d)efectele juridice-efectele se produc ca urmare a consecințelor pe care le generează punerea lor în aplicare,la momentul intrării în vigoare a acestora;

e)executarea din oficiu;

f)suspendarea și anularea actelor administrative-suspendarea se face prin acte juridice,din motive bine întemeiate,iar anularea este o consecință a unei cauze anterioare sau concomitente emiterii actului și are în majoritatea cazurilor caracter retroactiv.

Pentru a fi valabil,actul administrativ trebuie să întrunească următoarele condiții:

1)Emiterea actului administrativ trebuie să fie făcută de către o autoritate competentă,în limita atribuțiilor sale.

2)Conținutul său să respecte legea fundamentală în stat,Constituția dar și actele normative aflate în vigoare.

3)Să fie emis în forma stabilită de lege.

4)Să corespundă scopului urmărit de lege.

Actele administrative pot fi revocate atunci când acestea sunt inoportune sau încalcă legea,această operațiune se face de către organul emitent sau cel ierarhic superior,care desființează sau scoate din vigoare actul administrativ.

Activitatea administrației publice din România este reglementată de legislația aflată în vigoare.

Legile cele mai importante sunt:

-Legea privind statutul funcționarilor publici nr.188/1999 republicată;

-Legea privind responsabilitatea ministerială nr.115/1999,republicată cu modificările ulterioare;

-Legea privind transparența decizională în administrația publică,nr.52/2003;

-Legea nr.215/2001;

-Legea nr.393/2004 privind statutul aleșilor locali.

-Legea nr.340/2004 privind instituția prefectului

-Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici

-Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale

-Legea nr.195/2006 a descentralizării

-Legea nr.554/2004 privind Contenciosul administrativ

-Ordonanța de Urgență nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică,a contractelor de concesiune de lucrări publice și de servicii,aprobată prin Legea nr.337/2006.

-Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice,a funcțiilor publice și în mediul de afaceri.

-Legea nr.47/1994 privind organizarea și funcționarea Președinției României.

-Legea nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

-Ordonanța de Urgență nr.27/2003 privind procedura aprobării tacite.

-Legea nr.213/1998 privind bunurile proprietate publică.

-Legea nr.178/2010 a parteneriatului public-privat.

-Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică,necesară realizării unor obiective de interes național,județean și local.

-Ordonanța de Urgență nr.54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică.

1.4.Structura administrației publice din România

Modalitatea în care este structurat și organizat statul,este determinată de regimul politic aflat la conducere,dar și de forma de guvernământ consemnată în Constituția țării.

România are două forme de organizare și funcționare a administrației publice și anume centralizarea și descentralizarea administrativă.De la aceste forme au luat naștere două sisteme administrative,sistemul centralizat și sistemul descentralizat.

Sistemul administrativ centralizat este caracterizat prin:

-faptul că deciziile ce cuprind activitățile administrative sunt luate de către organele centrale ale administrației de stat;

-dreptul de control al autorităților executive centrale și sancționarea persoanelor controlate;

-în cadrul sistemului administrativ centralizat,administrația locală depinde de cea centrală,ea nu are dreptul de a lua decizii și trebuie sa execute ordinele date de administrația centrală.

La rândul său,sistemul administrativ centralizat cuprinde două forme:concentrarea administrativă și decontrarea administrativă. Concentrarea administrativă reprezintă o grupare a autorităților administrative la centru ,iar deconcentrarea administrativă reprezintă transferul sarcinilor autorităților centrale către autoritățile teritoriale sau locale ale statului.

Sistemul administrativ descentralizat este caracterizat prin transferul atribuțiilor administrative în sarcina administrațiilor locale și teritoriale,și cuprinde și acesta două forme:descentralizarea administrativ-teritorială și descentralizarea tehnică.

Descentralizarea administrativ-teritorială recunoaște dreptul colectivităților locale de a se administra,totodată,ca să i se recunoască aceste drept trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să existe ca personalitate juridică;

-existența unor autorități administrative proprii;

-supravegherea administrativă a acestora de către autoritățile competente.

Descentralizarea tehincă sau descentralizarea pe servicii reprezintă transferarea unor servicii de interes național în subordinea autorităților locale.

Structura administrației publice din România este reglementată de Legea fundamentală în stat și de Legea administrației publice locale nr.215/2001,și cuprinde următoarele autorități:

a)Autorități ale administrației publice centrale:

-Organele supreme în stat:Președintele și Guvernul României

-Ministerele și autoritățile centrale de specialitate

-Autorități autonome

-Instituțiile centrale subordonate ministerelor,regii autonome sau societăți comerciale de interes public național.

b)Autorități ale administrației publice din teritoriu:

-Prefectul

-Comisia județeană consultativă

-Serviciile publice deconcentrate din teritoriu ale ministerelor sau a altor autorități centrale.

c)Autorități ale administrației publice locale:

-Consiliul local

-Consiliul județean

-Primarul

-Instituțiile bugetare,regiile autonome și societățile comerciale subordonate autorităților locale.

1.4.1.Autoritățile administrației publice centrale

Principiile care reglementează și stau la baza administrației publice centrale sunt:

a)Principiul legalității:

Administrația publică își desfășoară activitatea în baza legilor aflate în vigoare și execută în concret aceste legi;se supune principiului legalității și i se conformează ,deoarece acest principiu reprezintă elementul cheie al unui stat de drept.

b)Principiul subsidiarității:

Acest principiu este unul caracteristic administrației centrale și este reglementat după modelul european.Presupune deplasarea competenței decizionale de la vârf spre nivelul de bază,cât mai aproape de cetățean,dar în același timp permite intervenția nivelului superior.Subsidiaritatea înseamnă eficiență,proximitate și combate excesul de putere al statului.

c)Principiul consultării cetățenilor prin referendum:

Este prevăzut de Constituția României,Titlul I,art.2:„Suveranitatea națională aparține poporului român,care o exercită prin organele sale reprezentative,constituite prin alegeri libere,periodice și corecte,precum și prin referendum.Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.”Referendumul reprezintă modalitatea de consultare și de exprimare a voinței cetățenilor români cu privire la următoarele chestiuni:revizuirea Constituției,demiterea Președintelui României și în probleme de interes național.

d)Principiul proporționalității:

Este un principiu constituțional,depinde în mod direct de cel al legalității,și are în vedere relația:situația de fapt,decizia de adoptat și scopul sau finalitatea acesteia.Atunci când se încalcă echilibrul acestor trei elemente apare excesul de putere exercitat în adoptarea unui act normativ.

e)Principiul competenței teritoriale:

Face referire la funcționarea autorităților centrale înființate numai în subordinea Guvernului,cu avizul Curții de Conturi.

f)Principiul specialității competenței materiale:

Face referire la autoritățile centrale,la reglementarea domeniului lor de activitate,pentru anumite ramuri sau domenii.Competența materială a acestor autorități centrale determină o ierarhizare a acestora.

g)Principiul organizării și funcționării unor autorități autonome prin lege organică:

Aceste autorități nu se află în subordinea Guvernului sau a altor ministere,ele prezintă Parlamentului,dări de seamă,informații și rapoarte.

h)Principiul înființării prin lege a autorităților centrale:

Potrivit Constituției, Ministerele se înființează,se organizează și funcționează potrivit legii.Guvernul și ministerele,cu avizul Curții de Conturi,pot înființa organe de specialitate,în subordinea lor,numai dacă legea le recunoaște această competență.Autorități administrative autonome se pot înființa prin lege organică.

i)Principiul numirii Guvernului și a membrilor săi:

Acest principiu este reglementat de Legea 90/2001.Numirea Guvernului se face de către Președintele României,pe baza votului de încredere acordat de către Parlament.

j)Principiul structurării în sistem a administrației centrale:

Structurarea în sistem a administrației publice centrale,se face sub conducerea Guvernului,pe criteriul subordonării ierarhice.

l)Principiul colaborării în rezolvarea problemelor de interes general.

Autoritățile supreme ale administrației publice sunt: Președintele României și Guvernul.

Președintele României

Conform Constituției,„Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale,al unității și al integrității teritoriale a țării.,veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice.În acest scop,Președintele exercită funcția de mediere între puterile statului,precum și între stat și societate.”

Președintele României este șeful statului și reprezentantul țării pe plan național și pe plan internațional.

Alegerea și mandatul Președintelui României

„Președintele României este ales prin vot universal,egal,direct,secret și liber exprimat.”

Mandatul de președinte este de cinci ani. „S-a stabilit un mandat mai lung pentru președinte decât pentru Parlament,cel puțin pentru a nu coincide alegerile și a evita influențarea lor reciprocă.Pe de altă parte,în condiții normale,președintele,candidând oarecum independent și având un mandat diferit decât Parlamentul,dobândește mai multă independență față de partidul care-l sprijină,și față de oricare formațiune politică.”

Alegerea Președintelui se face prin scrutin uninominal majoritar în două tururi,în primul tur de scrutin este declarat câștigător candidatul care a întrunit majoritatea absolută,adică jumătate plus unu din voturile alegătorilor înscriși pe listele electorale.Există posibilitatea ca în primul tur de scrutin,nici unul dintre candidați să nu întrunească majoritatea voturilor și atunci are loc cel de-al doilea tur de scrutin între primii doi candidați,ce se stabilesc în urma voturilor primite în primul tur de scrutin.

Validarea rezultatului alegerilor se face de către Curtea Constituțională.

Câștigătorul alegerilor depune în fața Camerei Deputaților și a Senatului,următorul jurământ: „Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român,să respect Constituția și legile țării,să apăr democrația,drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor,suveranitatea,unitatea și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Mandatul Președintelui României se sfârșeste atunci când expiră durata acestuia,dar sunt și unele cazuri care pot sfârși mai repede mandatul,cum ar fi:demiterea din funcție,demisia,decesul,imposibilitatea exercitării funcției.

Demisia Președintelui reprezintă un act conștient și irevocabil și poate avea loc din varii motive,cum ar fi:starea de sănătate,pentru că realizează că și-a pierdut din credibilitate în fața cetățenilor sau își dorește să ocupe altă funcție.

Suspendarea șefului statului are loc atunci când acesta se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile pentru o perioadă determinată de timp.Cât timp Președintele este suspendat,până se organizează și au loc alegerile,este numit un Președinte interimar,acesta îndeplinește unele sarcini specifice ale funcției prezidențiale. Conform condițiilor prevăzute de Constituție și de Legea nr.370/2004 privind alegerea Președintelui României,orice cetățean român poate avea acces la funcția de președinte dacă întrunește condițiile prevăzute de acestea.

Condițiile sunt:

-să aibă cetățenie română și să fie domiciliat în țară

-să poată să își exercite dreptul de a vota

-să nu fi avut deja două mandate în calitate de Președinte al țării

-depunerea candidaturii de către un partid politic sau de către o formațiune politică înscrisă în alegeri,iar în cazul candidaților independenți se depunde lista de susținători legalizată,cuprinzând numărul minim semnături prevăzut de lege.

-declarația de acceptare a candidaturii.

Atribuțiile Președintelui României

Președintele României,în calitate de garant al statului exercită următoarele atribuții:

-este cel care declară mobilizarea generală sau parțială a forțelor armate;

-instituie starea de urgență în întreagă țară sau doar pentru anumite localități;

-în caz de agresiune armată împotriva statului,ia măsuri pentru respingerea agresiunii.

În relațiile sale cu Guvernul,Președintele are următoarele atribuții:

-se ocupă de desemnarea unui candidat la funcția de prim-ministru;

-numește Guvernul,pe baza votului de încredere acordat de Parlament;

-în caz de remaniere,poate revoca numirea unor membrii ai Guvernului;

-se consultă cu Guvernul în cazul problemelor urgente și de o importanță deosebită;

-participă la ședințele Guvernului,în cadrul cărora se dezbat probleme de interes național,ce țin de politica externă,de apărarea țării și asigurarea ordinii publice.

Atribuțiile Președintele pot fi de mai multe categorii:

1)Atribuții legislative.

2)Atribuții privind funcționarea puterilor publice

3)Atribuții privind alegerea,formarea,avizarea formării,numirea sau revocarea unor autorități publice

4)Atribuții ce țin de domeniul apărării și asigurării ordinii publice.

5)Atribuții privind politica externă

6)Alte atribuții.

Președintele României conform art.80 din Constituția României desfășoară 3 tipuri de sarcini:

1)Șef de stat:este reprezentantul poporului român atât pe plan intern cât și pe plan internațional. Preșesintele României încheie tratate internaționale în numele României(negociate înainte de Guvern).

2)Șef al executivului:ca șef al executivului are sarcina de a garanta independența națională,este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al consiliului suprem de apărare a țării.

3)Garant al Constituției și mediator între puterile statului:Președintele veghează la respectarea Constituției.

Conform Regulamentului de organizare și funcționare al Administrației Prezidențiale aparatul funcțional subordonat Președintelui României este format din:

1)Cancelaria Președintelui:

-Cabinet Președintele României;

-Relații Internaționale;

-Cultură-Culte;

-Românii de Pretutindeni.

2)Departamentul Securității Naționale:

-Securitatea Națională;

-Directorul Oficiului pentru Informații Integrate;

-Structura de Protecție a Informațiilor Clasificate(Funcșionarul de Securitate);

-Secretariatul Consiliului Suprem de Apărare a țării.

3)Departamentul de Comunicare Publică

4)Departamentul Afaceri Strategice și Securitate Internațională

5)Departamentul Constituțional Legislativ

6)Departamentul pentru Relația cu Autoritățile Publice și Societatea Civilă:

-Compartimentul Dialog cu societatea civilă,minoritățiși autorități publice locale;

-Probleme cetățenești;

-Compartimentul Promovarea Sportului.

7)Departamentul Mediu de Afaceri

8)Departamentul Afaceri Europene

9)Departamentul Politici Economice și Sociale

10)Departamentul de Sănătate Publică

11)Departamentul de Educație și Cercetare

12)Departamentul Analiză Politică

13)Compartimentul Protocol

14)Cancelaria-Ordinelor

15)Departamentul Managementul Resurselor :

-Compartiment Audit Intern;

-Compartimentul juridic;

-Direcția Resurse Umane-Organizare;

-Direcția Economică;

-Direcția Tehnică.

Răspunderea politică și penală a Președintelui României

Președintele României răspunde politic atunci comite fapte grave care contravin prevederilor constituționale.

În cazul săvârșirii acestor fapte,sancțiunile pot fi suspendarea din funcție sau demiterea prin referendum.

Suspendarea Președintelui poate fi inițiată de către cel puțin o treime din numărul deputaților și a senatorilor,conform Constituției „În cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției,Președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat,în ședință comună,cu votul majorității deăutaților și senatorilor,după consultarea Curții Constituționale.Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută.”

Președintele României răspunde penal atunci când este pus sub acuzare pentru înaltă trădare.După punerea sub acuzare,Președintele este trimis în judecată.

Actele Președintelui

Președintele,în exercitarea atribuțiilor sale,poate emite decrete,mesaje,declarații și acte exclusiv politice.Decretele sunt acte cu caracter executoriu,reprezintă manifestări unilaterale de voință și au ca scop producerea de efecte juridice.Este obligatorie publicarea lor în Monitorul Oficial al României și unele dintre ele,trebuie semnate de Primul-Ministru.

Încheierea tratatelor internaționale se face prin semnarea lor de către Președintele României.

Guvernul României

Guvernul României reprezintă autoritatea publică a puterii executive care asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice. (art.1 din Legea nr.90/2001) și ocupă o poziție importantă în structura instituțională.

Conform articolului 102 din Constituție, „Guvernul,potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament,asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.”

Aparatul de lucru al Guvernului,potrivit articolului 21 din Legea nr.90/2001,este compus din:

a)Aparatul de lucru al Primului-ministru:

– Corpul de Consilieri ai Primului-ministru;

– Corpul de control al Primului-ministru;

– Aparatul tehnic al corpului de consilieri;

-Cabinetul Primului-ministru;

-Cancelaria Primului ministru;

-Compartimentele cu probleme speciale;

– Compartimentul documente secrete;

-Compartimentul de protocol al Primului-ministru.

b) Secretariatul general al Guvernului-condus de către secretarul general al Guvernului,ce poate deține o funcție de ministru.

c) Departamente și structuri organizatorice cu atribuții specifice-departamentele sunt conduse de către un demnitar și este subordonat Primului-ministru.

Membrii Guvernului sunt:primul-ministru,miniștrii și miniștri delegați cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru.

Pentru a putea avea funcția de membru al Guvernului,trebuie îndeplinite următoarele condiții:

a)să aibă cetățenie română

b)să aibă domiciliul în România

c)să își poată exercita drepturile electorale

d)să nu fi fost condamnat penal.

Primul-ministru este cel care conduce Guvernul și coordonează activitatea membrilor acestuia,și are următoarele atribuții:

a.Atribuții de reprezentare

b.Atribuții în domeniul apărării naționale

c.Atribuții privind numirea și eliberarea din funcții publice

d.Atribuții privind relațiile cu Parlamentul

e.Alte atribuții prevăzute de Constituție.

Pentru a duce la bun sfârșit aceste atribuții,primul-ministru emite decizii.Acestea produc efecte juridice numai după publicare sau comunicare celor interesați.

Atribuțiile și funcțiile Guvernului

Atribuțiile Guvernului sunt reglementate de către articolul 11 din Legea nr.90/2001,și face referire la următoarele atribuții:

a)Guvernul este cel exercită conducerea generală,atât a administrației publice centrale,cât și administrației publice locale.

b)Are dreptul de iniția proiecte de lege și trebuie să le supună spre adoptare Parlamentului.

c)Organizarea executării legilor se face prin emiterea de hotărâri și ordonanțe.

d)Asigură executarea legilor și a actelor normative,de către autoritățile administrației publice.

e)Negociază tratate,acorduri și convenții internaționale,care implică statul român.

f)Se ocupă de conducerea și controlarea activității ministerelor și a organelor de specialiatate aflate în subordinea sa.

g)Poate înființa,cu acordul Curții de Conturi,organe de specialitate în subordinea sa.

h)Pentru a-și îndeplini atribuțiile sale poate coopera cu unele organisme sociale.

i)Asigură integrarea României în structruile europene și internaționale și realizează politica exeternă a țării.

j)Se ocupă de administrarea proprietății publice și private a statului

k)Elaborează proiectele de lege a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat și le supune spre adoptare Parlamentului.

l)Acordă și retrage cetățenia română și aprobă renunțarea la cetățenia română.

În vederea realizării programului său de guvernare,Guvernul trebuie să îndeplinească următoarele funcții:

a)Funcția de strategie-prin această funcție se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a programului de Guvernare.

b)Funcția de reglementare-prin care se asigură elaborarea cadrului normatic și instituțional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice.

c)Funcția de administrare a proprietății statului,prin care se asigură administrarea proprietății publice și private a statului,precum și gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil.

d)Funcția de reprezentare-prin care se asigură,în numele statului român reprezentarea pe plan intern și extern.

e)Funcția de autoritate de stat,prin care se asigură urmărirea și controlul aplicării și respectării reglementărilor în domeniul apărării,ordinii publice și siguranței naționale.

Actele Guvernului

Actele pe care Guvernul le adoptă sunt acte normative sau individual,și se împart în:

-Hotărâri de Guvern- pot avea caracter normativ sau individual și se adoptă pentru organizarea executării legilor.

-Ordonanțe de Urgență-este emisă de Guvern,în situații speciale,sunt reglementări cu putere de lege prin care Guvernul poate modifica sau abroga legile ordinare.

Ministerele și autoritățile centrale de specialitate

Administrația publică centrală de specialitate se constituie din următoarele categorii de organe administrative:

a)Ministere;

b)Alte organe subordonate Guvernului;

c)Organe subordonate ministerelor;

d)Autorități administrative autonome.

Ministerul este organul administrativ de specialitate sau de resort și este autoritatea de cel mai înalt rang al administrației publice centrale de specialitate.

Organizarea și funcționarea ministerele se află în subordinea Guvernului,și se face conform prevederilor legale și constituționale.

Conducerea ministerelor este făcută de miniștri,iar celelalte autorități publice de specialitate din cadrul administrației publice centrale,sunt conduse de directori,președinți sau secretar de stat.Miniștrii sunt responsabili de întreaga activitate a ministerelor,de care răspund în fața Guvernului.

Miniștrii îndeplinesc următoarele atribuții:

-Sunt cei care organizează,coordonează și controlează aplicarea legilor și a ordonanțelor și a hotărârilor de Guvern;

-Trebuie să inițieze și să dea avizul proiectelor de legi,ordonanțe și hotărâri de Guvern;

-Sunt reprezentanții statului în diverse organe și organisme internaționale;

-Proiectează și realizează investițiile din domeniul ministerului;

-Elaborează propuneri pentru bugetul anual;

-Se ocupă de aplicarea strategiei proprii a ministerului;

-Alte atribuții prevăzute de lege și de acte normative.

Pentru a-și exercita atribuțiile,autoritățile administrației publice centrale,emit acte cu caracter normativ și individual.

1.4.2.Autoritățile administrației publice din teritoriu

Prefectul și instituția prefectului

Conform prevederilor Legii nr.340/2004,„Guvernul numește câte un prefect,ca reprezentant al său,în fiecare județ și în municipiul București,la propunerea Ministrului internelor și reformei administrative.Prefectul este garantul respectării legii și ordinii publice la nivel local.”

Numirea și eliberarea din funcție a prefecților are loc printr-o hotărâre de Guvern,iar pentru a putea ocupa o astfel de funcție,trebuie să aibă studii superioare de lungă durată.Fiind reprezentantul Guvernului,prefectul este cel care se ocupă de conducerea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale din unitățile administrativ-teritoriale,și se ocupă de controlul modului de alocare a resurselor publice destinate serviciilor publice deconcentrate și verifică gradul de realizare a obiectivelor propuse privind acestea.

Atribuțiile prefectului:

a)Se ocupă de aplicarea și respectarea prevederilor legale și constituționale,dar și a ordonanțelor și hotărârilor de Guvern,la nivel județean;

b)Realizează obiectivele cuprinse în Programul de guvernare,în județ;

c)Se ocupă de asigurarea unui climat de pace socială,de menținerea unei bune comunicări la nivel instituțional și social.

d)Împreună cu autoritățile administrației publice locale,stabilește prioritățile de dezvoltare teritorială.

e)Verifică dacă actele administrative ale consiliului județean sau ale consiliului local corespund legii.

f)Este responsabil de luarea unor măsuri de pregătire și intervenție pentru situații de urgență.

g)În calitate de șef al protecției civile utilizează fondurile alocate de la bugetul de stat și baza logistică de intervenție,în situații de criză.

h)Prin intermediul organelor legal abilitate,prefectul dispune de luarea măsurilor necesare pentru apărarea drepturilor și a siguranței cetățenilor.

i)Poate coopera sau se poate asocia cu instituții similare din țară sau din străinătate,în limitele legii,pentru a promova interesele comune.

j)Realizează planul de măsuri pentru integrare europeană.

Actele prefectului

Prefectul,în exercitarea atribuțiilor sale,poate emite ordine,acestea având caracter normativ sau individual,și trebuie să fie comunicate conducătorului instituției ierarhic serviciului public deconcentrat.Pentru ca prefectul să-și poate desfășura activitatea,se organizează și funcționează instituția prefectului.

Instituția prefectului este o instituție publică,cu personalitate juridică,cu buget și patrimoniu propriu.Structura organizatorică a instituției prefectului se compune din direcții,servicii,birouri și alte compartimente.

1.4.3.Autoritățile administrației publice locale

Autoritățile administrației publice își desfășoară activitatea după următoarele principii de bază:

a)principiul descentralizării serviciilor publice;

Descentralizarea serviciilor publice nu se referă neapărat la transferarea activităților de la nivel central,la cel județean sau local,ci mai mult la acordarea unei personalități juridice unor instituții sau servicii publice.Prin acest principiu se stabilesc ce servicii sunt necesare a fi organizate la nivel local și ce importanță au acestea pentru colectivitățile locale.

b)principiul autonomiei locale;

Acest principiu este prevăzut în Constituție și în Legea nr.215/2001 și reprezintă unul din principiile fundamentale pe care se bazează administrația publică locală.Autonomia locală oferă autorităților publice locale,dreptul de lua inițiative(conform legii) în toate domeniile,mai puțin cele care sunt date în competența altor autorități publice,dar și obligația pentru autoritățile reprezentative ale colectivităților locale de a gestiona și de a rezolva problemele cetățenilor ce se află în raza lor administrativ-teritorială.

c)principiul deconcentrării serviciilor publice;

Deconcentrarea serviciilor publice este reglementată prin Legea cadru a decentralizării nr.195/2006 și este definită ca fiind:„redistribuirea de competențe administrative și financiare de către ministere și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu.”

d)principiul eligibilității autorităților administrației publice locale;

Principiul eligibilității nu este prevăzut în mod expres de către Constituție,

e)principiul legalității;

f)principiul consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

Consiliul local

Consiliul local reprezintă o autoritate deliberativă,prin care se realizează autonomia în orașe și comune și este compus din primar și consilieri.Aceștia sunt aleși pentru o perioadă de 4 ani.Potrivit legii,consiliile locale sunt alese prin vot universal,direct,secret și liber exprimat.Numărul de membrii ai fiecărui consiliul local este stabilit prin ordinul prefectului,în funcție de populația comunei sau orașului raportată de Institutul Național de Statistică la data de 1 iunie a anului care precede alegerilor.Pentru localitățile localitățile cu 3.000 de locuitori,numarul minim este de 9 consilieri,iar pentru localitățile cu peste 300.000 de locuitori,numărul maxim este de 27 de consilieri.

Pentru a putea ocupa o funcție în cadrul Consiliului local,candidatul trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

-să aibă calitatea de alegător;

-să aibă cel puțin vârstă de 23 de ani;

-să aibă domiciliul în comuna sau orașul respectiv;

-să nu aibă funcția de magistrat;

-să nu aibă funcția de militar activ;

-dacă este un candidat independent,trebuie să îndeplinească condiția listei de susținători.

Conform legii nr.161/2003,funcția de consilier este incompatibilă cu următoarele funcții:

-cel care ocupă o funcție de consilier nu poate ocupa funcția de prefect,subprefect sau primar;

-funcția de consilier este incompatibilă cu funcția de senator sau deputat;

-cel care ocupă o funcție de consilier nu poate lucra ca funcționar public;

-nu poate fi angajat în cadrul autorităților administrației publice locale,ale Consiliului județean sau centrale.

-nu poate fi manager sau membru în consiliul de administrație al regiilor autonome;

-nu poate fi conducător al societăților comerciale înființate de Consiliile locale sau județene.

Condițiile necesare pentru a ocupa funcția de consilier,trebuie îndeplinite până la data depunerii candidaturii.

La 20 de zile de la data alegerilor are loc constituirea Consiliului local.Prefectul este cel care convoacă consilierii pentru ședința de constituire a consiliului.Conform Legii nr.215/2001,„ședința este legal constituită dacă participă cel puțin două treimi din numărul consilierilor aleși.În cazul în care nu se poate asigura această majoritate ședința se va organiza,în aceleași,peste 3 zile,la convocarea prefectului.Dacă nici la a doua convocare reuniunea nu este legal constituită,se va proceda la o nouă convocare,de către prefect,peste 3 zile,în aceleași condiții.”În caz de boală,absența consilierilor de la ședință este motivată.Ședințele de constituire sunt conduse de cel mai în vârstă consilier și este asistat de cei mai tineri consilieri.

Pe lângă ședințele de constituire,Consiliul local se întâlnește lunar,în ședințe ordinare,convocate de primar,în scris,prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale,cu 5 zile înaintea ședințelor ordinare.În cazuri de forță majoră,convocarea consiliului se face imediat.Toate ședințele sunt consemnate într-un proces verbal.

Mandatul de consilier poate înceta la expirarea lui sau înainte de termen,atunci când:

-consilierul demisionează;

-nu își poate exercita drepturile electorale;

-își schimbă domiciliul în altă unitate administrativ-teritorială;

-atunci când lipsește mai mult de 3 ședințe ordinare consecutive;

-atunci când este pus sub interdicție judecătorească;

-atunci când este condamnat și execută o pedeapsă privativă de libertate;

-în caz de deces.

Atribuțiile Consiliului local

a)organizează și asigură funcționarea aparatului de specialitate al primarului;

b)organizează și asigură funcționarea instituțiilor,serviciilor,societăților de interes local;

c)Consiliul local este cel care aprobă statutul unei comune,oraș sau municipiu;

d)este cel care aprobă regulamentul de organizare și funcționare al consiliului;

e)administrează domeniul public și privat al comunei,orașului sau municipiului;

f)gestionează serviciile publice furnizate cetățenilor;

g)asigură luarea de măsuri necesare pentru întreținerea și dezvoltarea infrastructurii ce aparține căilor de comunicații,în interes local;

h)susține activitatea cultelor religioase;

i)acordă titlul de cetățean de onoare al comunei sau al orașului,persoanelor cu merite deosebite;

j)se ocupă de luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția și asistența socială a cetățenilor(protecția copilului,repartizarea locuințelor sociale,etc.);

k)Consiliului local este cel care stabilește și aprobă cuantumul taxelor și impozitelor locale;

Actele Consiliului local

Consiliul local poate adopta hotărâri sau regulamente ce țin de:bugetul local,contractarea de împrumuturi,stabilirea taxelor și impozitelor locale,dezvoltarea urbanistică a localităților,etc.Hotărârile sunt adoptate cu votul majorității membrilor prezenți,dar consiliul poate dispune ca unele hotărâri să fie adoptate prin vot secret,sau numai prin vot secret,atunci când este vorba de hotărâri cu caracter individual cu privire la persoane.

Răspunderea Consiliului local

Potrivit Legii nr.215/2001,„consilierii răspund solidar pentru activitatea Consiliului local din care fac parte sau,după caz,în nume propriu,pentru activitatea desfășurată în exercitarea mandatului,precum și pentru hotărărea pe care a votat.”

Consiliul județean

„Consiliul județean este autoritatea administrației publice pentru coordoanarea activității consiliilor comunale și orășenești,în vederea realizării serviciilor publice de interes județean.”

Funcționarea și organizarea consiliilor județene este reglementată prin Legea nr.215/2001.Legea nr.70/1991 și Constituția României.Consiliul județean este ales prin vot universal,direct și liber exprimat,pentru un mandat de 4 ani,ce poate fi prelungit în situații speciale(război,catastrofe naturale),prin lege organică.Mandatul se exercită de la data constituirii până la data declarării din punct de vedere legal a constituirii noului consiliu.

Întrunirea consiliului are loc în fiecare lună,în ședință ordinară,dar poate fi convocat și în ședințe extraordinare,atunci când este necesar.Ședințele sunt ținute de către președintele Consiliului județean,dar în cazul în care acesta nu poate convoca consiliul în ședință ordinară,această atribție îi revine vicepreședintelui desemnat.Ședințele,ca și în cazul celor ale Consiliilor locale,se consemnează într-un proces verbal.

Numărul de consilieri este variabil,în funcție de populația județului,de exemplu pentru un județ cu 350.000 de locuitori,numărul consilierilor va fi de 31.

Primarul

Constituția din 1991 stabilește că primarul este o autoritate a administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală în comune și orase.

Primarul funcționeaza în condițiile legii ca autoritate autonomă și rezolvă treburile publice ale comunei sau orașului (art. 121 alin. 2 din Constitutie), fiind șeful administrației publice locale. El răspunde totodată în fața Consiliului local de buna funcționare a acestei administrații (art. 66 alin. 2 din Legea nr. 215/2001). Deci, primarul este atât agentul comunei, al orașului sau subdiviziunii administrativ-teritoriale a municipiului, care reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu persoanele fizice sau juridice din țară și din străinatate, precum și în justiție (art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001) dar, în anumite situații, este și agent al statului – în exercitarea atribuțiilor de ofițer de stare civilă și de autoritate tutelară, precum și a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensamânt, la organizarea și desfășurarea alegerilor, la aducerea la cunostință cetățenilor a legilor, a altor asemenea atribuții stabilite prin legi, precum și a celor care asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției și ale legilor țării, ale decretelor Președintelui României, ale hotarârilor Guvernului, ale actelor emise de ministere și alte autorități ale administrației publice centrale, precum și a prevederilor hotarârilor Consiliului județean (art. 68 lit. a din Legea nr. 215/2001).

Primarul este ales în condițiile stabilite de Legea nr. 70/1991, cu respectarea condițiilor generale și incompatibilităților prezentate pentru funcția de consilier. Primarii se aleg pe circumscripții electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului uninominal. Candidații independenți pentru funcția de primar trebuie să prezinte lista susținătorilor, care va cuprinde minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscriși în liste pentru circumscripția pentru care candidează, dar nu mai puțin de 150 de persoane. Susținătorii pot fi numai cetățeni cu drept de vot și pot sprijini numai un singur candidat la funcția de primar.

Pentru funcția de primar centralizarea voturilor se face de către biroul electoral de circumscripție.Candidatul care a întrunit majoritatea voturilor valabil exprimate este declarat primar.

În cazul în care nici unul dintre candidații la funcția de primar nu a întrunit această majoritate se organizează un alt tur de scrutin, în cel mult două săptămâni, între candidații aflați pe primele două locuri. În această situație este declarat primar candidatul care va obține cel mai mare numar de voturi valabil exprimate.

Dacă cel puțin doi candidați la funcția de primar au același număr de voturi se declara balotaj și se vor organiza de drept noi alegeri, în termen de două săptămâni. Este evident că această situație,se interpretează că este valabilă numai când nu există un alt candidat cu un număr mai mare de voturi și aflat înaintea lor.

Primarul depune juramântul în fața consiliului local. Dacă refuză să depună juramântul primarul este considerat demisionat de drept.

Mandatul primarului este de 4 ani și se exercită până la depunerea juramântului de primarul nou ales și poate fi prelungit, prin lege organică, în timp de război sau catastrofă.

Mandatul primarului încetează de drept, înainte de termen, în caz de deces, demisie, incompatibilitate, schimbare de domiciliu într-o altă unitate administrativ-teritorială, imposibilitatea de a fi exercitat pe o perioada mai mare de 6 luni consecutive, în cazul în care s-a constatat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă după validarea mandatelor, că alegerea s-a facut prin fraudă electorală sau prin orice altă încalcare a legii privind alegerile locale, în cazul condamnării definitive la o pedeapsa privativă de libertate, precum și în cazul punerii sub interdicție pentru debilitate sau alienare mintală ori în cazul pierderii drepturilor electorale. Când, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin prin lege, a emis 3 dispoziții cu caracter normativ în intervalul de 3 luni, care au fost anulate de instanța de contencios administrativ prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, mandatul încetează de drept.

Primarul este o autoritate executivă, căreia i se recunoaște dreptul de a emite acte juridice în vederea realizării competenței sale materiale și funcționale, dar numai în raza sa teritorială de competență.Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale emite nu numai acte juridice, dar săvârșește și fapte materiale și desfășoară diferite operațiuni tehnico-materiale neproducătoare de efecte juridice prin ele însele (fapte de serviciu, activități materiale, acte pregătitoare, avize, rapoarte, aprobări, procese verbale, etc.)

Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale în condițiile legii.Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual.Primarul conduce serviciile publice locale.

Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice,cu persoanele fizice sau juridice române sau străine,precum și în justiție.

Semnul distinctiv al primarului este o eșarfă în culorile drapelului național al României.

Atribuțiile Primarului:

a.atribuții exercitate în calitate de reprezentant al statului,în condițiile legii;

b.atribuții referitoare la relația cu consiliul local;

c.atribuții referitoare la bugetul local;

d.atribuții privind serviciile publice asigurate cetățenilor;

e.alte atribuții stabilite prin lege.

a.Primarul îndeplinește funcția de ofițer de stare civilă și de autoritatea tutelară și asigură funcționarea serviciilor publice locale de profil,atribuții privind organizarea și desfășurarea alegerilor,referendumului și a recensământului.Primarul îndeplinește și alte atribuții stabilite prin lege.

b.Primarul prezintă Consiliului local,în primul trimestru,un raport anual privind starea economică,socială și de mediu a unității administrativ teritoriale,elaborează proiectele de strategii privind starea economică,socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale și le supune aprobării Consiliului local.

c.Exercită funcția de ordonator principal de credite,întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aporbare Consiliului local,inițiază în condițiile legii,negocieri pentru contractarea de împrumuturi și emiterea de titluri de valoare în numele unității administrativ-teritoriale.

d.Coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică,ia măsuri pentru organizarea executării și executarea în concret a activitățiilor din domeniile:economic,sănătate,social etc.

e.Asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege,le supune aprobării Consiliului local și acționează pentru respectarea prevederilor acestora.

Capitolul II.Serviciile publice comunitare din România

2.1.Noțiunea de serviciu și factorii ce au contribuit la instituirea și dezvoltarea serviciului public

Termenul serviciu provine din latinescul „servitium” și poate fi definit ca fiind acțiunea de a servi,de a sluji;formă de muncă prestată în folosul cuiva.

Serviciile publice au fost înființate pentru a satisface nevoile comunităților umane,cum ar fi nevoia de hrană,locuință,sănătate,cultură,transport etc.

Ioan Alexandru definește serviciul public ca fiind: „(…)ansambluri de persoane și lucruri create în vederea satisfacerii unei nevoi publice,de către o colectivitate publică,supuse autorității și controlului acesteia.”

Apariția serviciului public,ca instituțiece asigură respectarea drepturilor,libertăților și îndatoririlor cetățenilor,a avut loc în perioada Evului Mediu,în aceași perioada în care au apărut și s-au format primele state,ceea ce a generat crearea unui aparat administrativ permanent,ce dispunea de o structură proprie și de agenți ai acestei structuri.

La începutul secolului XX,serviciul public era privit drept o activitate în interes general prestată numai de o persoană publică și avea la baza existenței sale trei criterii:criteriul organic,criteriul material și criteriul regimului juridic. Criteriul organic se referă la faptul că activitatea serviciului public este realizată de către o persoană publică,stat,colectivitate teritorială sau instituție publică. Criteriul material condiționează existența serviciului de finalitatea sa,urmărește interesele utilizatorilor și răspund unor cereri sociale și satisfacerea cerințelor.

Introducerea noțiunii de separare a puterilor în stat a reprezentat un factor important în dezvoltarea serviciului public.În perioada interbelică,conceptul de serviciu public a suferit unele modificări.Dacă până atunci,persoanele private nu puteau desfășura activități publice,în această perioadă a apărut ideea prestării unui serviciu de interes general prin intermediul unei firme private.

În prezent,după opinia scriitoarei Alina Profiroiu,serviciile publice reprezintă:un ansamblu de activități,grupate în funcție de natura în patru domenii:

-Primul domeniu(nucleul dur al serviciilor):cuprinde acțiunile ce au ca scop menținerea ordinii și siguranței publice,protejarea oamenilor dar și a bunurilor.

-Al doilea domeniu:cuprinde demersurile ce au ca obiectiv crearea unor condiții care să asigure buna desfășurare a vieții economice și sociale.

-Al treilea domeniu:cuprinde activitățile pe care instituțiile sau piața nu pot realiza singure,cum ar fi protecția socială,sistemul educațional:școli,universități etc.

-Al patrulea domeniu cuprinde producția de bunuri și servicii.

Serviciile publice au fost înființate pentru a satisface nevoile comunităților umane,cum ar fi nevoia de hrană,locuință,sănătate,cultură,transport etc.Instituirea și dezvoltarea serviciului public în România au fost influențate de aparatele administrative din statele europene.Serviciul public poate avea mai multe semnificații,dintre care amintim:semnificația organizatorică și semnificația funcțională. Semnificația organizatorică sau de organism social se referă la faptul că serviciile publice au fost înființate pentru a satisface nevoile colectivităților umane,iar semnificația funcțională se referă la activitatea desfășurată de acest organism.

Obiectul serviciului public îl reprezintă activitatea funcționarilor publici din autoritățile publice care sunt sub incidența legii.

Obiectul serviciului public cuprinde mai multe aspecte:obiectul serviciului public ca instituție a administrației publice și obiectul serviciului public ca disciplină de studiu și ca știință.

Serviciul public ca instituție a administrației publice,constituie totalitatea autorităților publice și activitatea persoanelor ce ocupă o funcție în cadrul instituțiilor.

Ca disciplină de studiu,serviciul public are ca obiect studierea statutului funcționarului public adică rolul acestuia în stat,modul în care sunt ocupate funcțiile publice,drepturile și obligațiile funcționarului public,răspunderea funcționarului public și regimul juridic al funcționarilor publici.

Obiectul serviciului public ca știință constă în planificarea resurselor umane,cercetarea,elaborarea și realizarea direcțiilor și modalităților de formare și selectare a candidaților la funcția publică,elaborarea strategiei de conducere și dezvoltare a sistemului activității funcționarilor publici.

Instituția serviciului public trebuie privită din perspectiva administrației publice locale dar și a administrației publice centrale,deoarece aceste două structuri asigură bunăstarea oamenilor și satisface nevoile acestora.

2.2.Clasificarea serviciilor publice

Serviciile publice pot fi clasificate după mai multe criterii sau categorii.

Criteriile după care se clasifică serviciile publice sunt:

1.Aria de manifestare a interesului ce urmează a fi satisfăcut-se referă la nivelul la care este manifestat interesul,nivel local,comună,oraș,județ.

2.Obiectul serviciilor publice organizate-se referă la sfera de activitate în care se manifestă serviciul public,administrative sau industriale.

3.Regulile juridice aplicabile.-regulile juridice desemnează un regim administrativ,fie un regim mixt,de drept privat și de drept administrativ.

4.Agenți prestatori.-sunt organe administrative,instituții publice,regii,companii naționale,instituții publice cu statut social,asociații și fundații,etc.

Clasificarea serviciilor pe categorii:

1)În funcție de natura lor avem:servicii publice administrative(acestea sunt realizate numai de către stat prin intermediul instituțiilor sale și pot fi servicii în domeniul educației,servicii culturale,sportive,servicii de asistență socială,servicii de sănătate,etc.) și servicii publice industriale și comerciale(activitățile exercitate au caracter industrial și comercial și sunt organizate în domeniile:salubritate,energie si comunicații).

2)După modul în care se realizează interesul general al cetățenilor,amintim:

a)servicii publice ce au ca scop satisfacerea directă și individuală a cetățenilor;

b)servicii publice ce oferă celor care lucrează în domeniul privat niște avantaje,în mod indirect.

c)servicii publice destinate colectivității în ansamblu.

3)După raporturile cu serviciile private,pot fi:

a)servicii monopolizate

b)servicii publice pe care administrația publică le exercită în paralel cu persoane autorizate

c)serviciile publice exercitate de persoane private,autorizate sub controlul unei autorități a administrației publice.

4)Din punct de vedere al delegării lor:

a)servicii publice cu caracter exclusiv pe care autoritățile publice nu le pot încredința altor persoane.

b)servicii publice care pot fi delegate altor persoane.

5)Din punct de vedere al importanței sociale:

a)servicii publice vitale(apă,etc)

b)servicii publice facultative.

6)După forma de organizare:

a)servicii publice care funcționează sub formă de organe ale administrației publice.

b)servicii publice care funcționează sub formă de instituții publice.

c)servicii publice care funcționează sub formă de regii autonome,societăți și companii naționale de interes public.

Reguli de organizare a serviciilor publice:

1.Regula continuității:unele servicii publice nu pot fi întrerupte pentru că ar întreruperea lor ar însemna să pună în pericol bunăstarea cetățenilor,cum ar fi alimentarea cu apă,furnizarea de gaze naturale,furnizarea de electricitate.

2.Regula adaptării:serviciul public trebuie adaptat la nevoile sociale.

3.Regula cuantificării:cuantificarea permite aprecierea corectă a modului în care servciile publice satisfac necesitățile beneficiarilor.Prin cuantificare se asigura principiul echității transparența față de cetățen.

2.3.Caracteristicile și principiile serviciilor publice

Caracteristicile serviciilor publice sunt:

1.Imaterialitatea și intangibilitatea

Aceasta este probabil caracteristica esențială a serviciilor publice.Ele nu pot fi percepute de către om,deoarece nu pot fi văzute ca niște obiecte.

2.Nestocabilitate

Serviciile nu pot fi stocate sau inventariate deoarece acestea nu au o formă materială.

3.Simultaneitatea producției și consumului serviciului

Prestarea serviciilor are loc în același timp cu consumul acestuia.

4.Non-durabilitatea majorității serviciilor

Consumarea serviciilor are loc chiar în momentul producerii acestora,nu pot fi stocate sau acumulate.

5.Inseparabilitatea serviciilor de persoana prestatorului precum și a beneficiarului

Acesta nu poate exista separat de prestator și beneficiar,deoarce,în majoritatea cazurilor în prestarea serviciilor este implicat și consumatorul,beneficiarul participă activ în crearea serviciului.

6.Eterogenitatea sau variabilitatea serviciilor.

Această caracteristică se referă la faptul că serviciul diferă de la o prestare la alta.

7.Lipsa proprietății.

După cum am menționat în rândurile de mai sus,serviciile sunt imateriale și nu pot fi stocate,prin urmare nu pot fi posedate.

Principiile și funcțiile după care își desfășoară activitatea serviciile publice:

a)principiul eficienței:

Principiul eficienței se referă la faptul că trebuie să existe un echilibru între costurile și calitatea serviciilor de care beneficiază cetățenii.Cheltuielile necesare realizării lor sunt suportate din bugetul local,adică din taxe și impozite.Eficiența serviciilor se referă și la gradul de satisfacere a nevoilor cetățenilor.

b)principiul egalității:

Principiul egalitățiii are ca scop asigurarea egalității între cetățenii,toți dispun de aceleași drepturi,acest principiu este strâns legat de principiul constituțional care se referă la faptul că:„Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminări.; Nimeni nu este mai presus de lege.”De asemenea,acest principiu se aplică și în cazul funcționarilor publici,care au drepturi egale privind avansarea în funcție,remunerarea acestora,etc.

c)principiul descentralizării serviciilor publice:

Conform Constituției României, „administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiează pe principiile descentralizării,autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.”Deci pentru a fi cât mai eficienți în realizarea serviciilor,trebuie să se țină cont de organizarea administrativ-teritorială.

d)principiul transparenței și responsabilității:

Transparența serviciilor publice se referă la dreptul utilizatorilor serviciilor publice de a fi informați cu privire la modificările ce țin de organizarea și conținutul serviciilor.

e)principiul simplificării și accesibilității:

Orice serviciu public ar trebui să aibă proceduri sau legi ușoare de înteleș,pentru a putea fi accesibile publicului larg,dar și factorul teritorial ar trebui să aibă un rol important,serviciile publice să fie prezente în zonele rurale,sau în cartierele problematice.

f)principiul participării și adaptării:

Acest principiu se referă la colaborarea dintre angajații și beneficiarii în cadrul serviciului public,în vederea îmbunătățirii acestuia.

g)principiul neutralității:

Toți utilizatorii serviciilor publice sun tratați în mod egal,indiferent de orientarea politică,religioasă,sex,etnie sau de alte criterii considerate discriminatorii.

h)principiul continuității:

Serviciile publice esențiale,cum sunt alimentarea cu apă,furnizarea de gaze naturale electricitate etc.,trebuie să funcționeze continuu,fără întrerupere.

O bună funcționare a serviciilor publice,înseamnă o manageriere corespunzătoare a acestora,iar acest lucru este posibil prin aplicarea unor funcții ale managementului,iar acestea sunt:

1)funcția de previziune sau planificare:prin funcția de planificare se stabilesc obiectivele ce trebuie îndeplinite în cadrul serviciilor publice și ce resurse umane,materiale și financiare trebuie alocate pentru realizarea acestora.

2)funcția de organizare: reprezintă ansamblul resurselor utilizate și a activităților efectuate pentru a obține rezultatele finale.

3)funcția de coordonare: este cea care asigură procesul de adaptare a serviciului public și influențează activitatea individuală sau de grup a resurselor umane dintr-o instituție.

4)funcția de antrenare: constă în găsirea unui mod de a-i face pe membrii instituției să participe într-un mod cât mai eficace pentru a realiza țelurile propuse.

5)funcția de evaluare și control: reprezintă ansamblul de activități desfășurate cu scopul de a verifica îndeplinirea obiectivelor și remedierea erorilor în baza unor criterii bine stabilite.

2.4.Modalități de gestionare a serviciilor publice

Gestionarea serviciilor publice se poate efectua prin mai multe modalități,ori de către o persoană publică(reprezentând statul,comunitățile și instituțiile locale),ori de către o persoană privată(aceasta la rândul ei poate fi fizică sau juridică).

Persoana publică gestionează serviciile în regie proprie sau cu ajutorul unei instuții publice.

Persoana privată are mai multe posibilități de a gestiona serviciile,cum ar fi:

1)pe baza unui contract administrativ;

2)pe baza unui unui contract de locație;

3)printr-o împuternicire dată de către autoritatea administrației publice locale,sau prin delegare;

4)prin concensionare.

Autoritățile administrației publice sunt cele care încredințează dreptul de a gestiona, agentului public sau celui privat,după efectuarea unor proceduri.Procesul de încredințare a serviciului public către o persoană publică sau privată trebuie să fie transparent.

2.4.1.Concesionarea serviciilor publice

În literatura de specialitate vom întâlni mai multe definiții ale concesiunii,dar noi le vom aminti pe cele mai importante.

De exemplu în doctrina franzceză,concesionarea serviciului public este definită ca fiind:„Actul administrativ prin care o persoană publică,numită concedent,încredințează unei persoane private,numită concesionar,gestiunea serviciului public pe riscul său,recunoscându-i dreptul de a percepe redevența de la beneficiarii serviciului.”

În doctrina românească,concesionarea reprezintă procesul prin care cedentul transmite concesionarului,spre administrare un serviciu public,pe o perioadă bine determinată în schimbul unei rente.

Potrivit Legii nr.15/1990,art.25,obiectul concesiunii nu este întotdeauna același,de exemplu poate constitui obiect al concesiunii,o activitate economică,unități de producție ce aparțin de regiilor autonome,terenurile aflate în proprietatea statului,serviciile publice.

Regimul juridic care este aplicat concesiunilor serviciilor publice,diferă în funcție de natura acestora.De exemplu pentru regiile autonome se aplică normele de drept administrativ,pentru societățile comerciale ce desfășoară activități industriale sau comerciale,se aplică un regim juridic mixt,între dreptul public și dreptul privat.

Subiectele contractului de concesiune sunt concedentul și concesionarul.Concedent poate fi o regie autonomă,atunci când se transmite drept de a folosi niște servicii,activități economice sau unități productive.Concesionarul poate fi:orice persoană fizică sau juridică,română sau străină,respectiv societăți comerciale(cu capital de stat,cu capital privat sau cu capital mixt),comercianți persoane fizice,de naționalitate română sau străină,dacă profiturile obținute din activități comerciale sunt destinate realizaării scopului lor lucrativ.

Contractul de concesiune,este compus din două documente,primul reprezentând o convenție care consemnează acordul părților și al doilea document care este un caiet de sarcini în care sunt detaliate drepturile și obligațiile părților,regulile de organizare și funcționare a serviciului ce urmează a fi concesionat.

Drepturile și obligațiile concedentului și ale concesionarului

Drepturile și obligațiile concedentului:

Concedentul are dreptul de verifica modul în care concesionarul își execută obligațiile contractuale,de a modifica clauzele contractuale atunci când este pus în pericol interesul general.Obligațiile acestuia sunt de a stabili și încasa prețul stabilit și de a plăti o indemnizație în cazuri de forță majoră concesionarului și de a-l despăgubi atunci când cheltuielile pentru prestarea serviciului depășesc încasările.

Drepturile și obligațiile concesionarului

Concesionarul are dreptul să încaseze prețurile stabilite de la utilizatorii serviciilor publice.Concesionarul este obligat să-și execute obligațiile contractuale,de exploata serviciile în vederea conservării și creșterii acestora,să realizeze investițiile ce îi sunt stipulate în caietul de sarcini,și să respecte principiile și regulile de funcționare a serviciilor publice.Încetarea concesiunii are loc atunci când expiră termenul stipulat în contract.Dar concesiunea poate fi reînnoită sau poate sfârși înainte de termen în anumite cazuri(rezilierea contractului de către autoritățile publice,neîmplinirea obligațiilor contractuale,sau renunțarea concesionarului).

Conform art.8-11 din H.G. nr.1228/1990 concesionarul este obligat să predea autorităților administrației publice locale toate bunurile utilizate,precum și cele rezultate din investițiile făcute,în mod gratuit și libere de sarcini.Concesionarul nu va putea primi despăgubiri pentru aceste bunuri.

2.4.2.Asocierea în participație

Codul Comercial prevede că:Asociațiunea în participațiune are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăți o participațiune în beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni sau chiar asupra întregului lor comerț.

Din această definiție rezultă niște condiții obligatorii pentru a putea încheia legal un contract de asociere în participație,deoarece în practica autoritățile administrative se asociază cu persoane private de cele mai multe ori se încalcă legea și nu este urmărită satisfacere interesului public și faptul că asocierea în participațiune are caracter secret activitățile desfășurate în asociere nu sunt făcute publice și înregistrate la administrația financiară pentru a plăti impozitul pe profit și este considerată evaziune fiscală.

2.4.3.Arendarea serviciilor publice

Arendarea serviciilor publice se poate realiza printr-un contract administrativ prin care o persoană publică cedează gestiunea unui serviciu public către o persoană privată,numită fermier.Drepturile și obligațiile fermierului sunt identice cu cele ale concesionarului însă diferă trei aspecte:primul constă în obligația fermierului de a restitui autorităților administrației publice o parte din încasări,al doilea aspect se referă la faptul că fermierul primește utilajelele necesare de la administrație și are dreptul de a le utiliza pe toată durata contractului,iar ultimul aspect,cel de-al treilea,constă în faptul că administrația nu are dreptul de a rezilia unilateral contractul,cum se întâmplă în cazul concesiunii.

De obicei,aceste contracte apar după ce se încheie durata unei concesiuni.

În România,conform legilor aflate în vigoare,pot fi arendate doar bunurile agricole,în schimb,regiile,instituțiile publice care administrează terenuri aflate în proprietatea statului nu au dreptul de a le da pe acestea în arendă.

Contractul de arendare este înregistrat la consiliul local în localitatea în care este situat bunul arendat,iar dacă bunul agricol este situat pe raza mai multor localități,contractul se va înregistra la fiecare consiliu local din localitățile respective.

2.4.4.Prestarea serviciului public în regie proprie

Prestarea serviciului public în regie proprie se poate realiza atunci când serviciul public este gestionat în mod direct de către persoana publică,adică autoritatea care l-a înființat.De regulă,toate serviciile publice administrative sunt gestionate în regie proprie.Sunt însă și cazuri,când și serviciile publice cu caracter industrial sau comercial pot fi gestionate în regie proprie,în special în cazul colectivităților locale.

Gestionarea serviciului public în regie proprie se poate efectua în două moduri:direct,printr-o finanțare de la administrația publică,sau indirect,pe baza unei autonomii financiare.

Serviciile în regie în mod general,pot să exercite a activitate de serviciu public,un control administrativ,sau o acțiune de sprijinire a activităților private de interes general.

Pentru a satisface nevoile cetățenilor,administrația publică locală poate crea servicii publice ce nu au personalitate juridică,sub formă de departamente,direcții,birouri și sunt caracterizate prin faptul că nu au autonomie financiară,serviciile sunt conduse de către un funcționar public aflat în subordinea directă a primarului sau președintele consiliului județean.

2.4.5.Serviciile publice în sistemul franchising și în locație de gestiune

Franchisingul este privit ca fiind extinderea unei afaceri,prin producerea și comercializarea de bunuri sau servicii,în zone noi.

În țările aflate în Occident,contractele de franchising sunt utilizate pentru a menține o relație echitabilă între sistemul public și cel privat.Obiectul contractului de franchising este de a transmite sau a concesiona marca,mijloacele de comercializare a mărfii sau a serviciului.

În domeniul serviciilor publice,acest contract este considerat a fi benefic pentru că agentul economic privat,este interesat să-și mărească profiturile și să-și mărească piața de desfacere;producerea sau desfacerea se realizează cu banii agentului economic privat iar acesta este obligat să respecte normele impuse,să asigure funcționarea comercială,să efectueze investiții,să plătească o rentă.Serviciul public în locațiune de gestiune se realizează în baza unui contract administrativ,prin care o persoană publică încredințează unei persoane private dreptul de a exploata un bun din domeniul public sau a unei afaceri.

În practică,cele mai des întâlnite sunt contractele de locație a lucrărilor de construcții.

Contractul de locație este diferit de cel de concesiune sau de arendă ptin faptul că titularul contractului este plătit direct de către administrația publică,remunerația este forfetară adică pe baza unui comision calculat asupra facturii.Locația de gestiune are regim juridic asemănător concesiunii.

2.5.Formele de organizare a serviciilor publice in România

Formele de organizare a serviciilor publice din România sunt reglementate de:Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.326/2001,Legea nr.51/2006 privind servciile comunitare de utilități publice,Ordonanța de urgență nr.241/2006, prin care este stabilit cadrul juridic și instituțional,se stabilesc instrumentele necesare organizării,gestionării serviciilor publice.

În funcție de modul în care se face gestionarea serviciilor publice,distingem următoarele categorii de servicii:

1)compartimentele interioare ale administrației publice:aceste compartimente nu au statut de persoană juridică,nu au calitate de subiect de drept și nici de ordonator de credite;

2)Stabilimentele sau instituțiile publice,cu sau fără statut de personalitate juridică,cărora le-au fost încredințate anumite servicii publice administrative:acestea se află sub tutela administrației publice,dar dispun de o anumită autonomie;

3)delegarea gestiunii serviciilor:se realizează prin concesiunea pe bază de licitație a anumitor servicii publice economice unor agenți sau societăți comerciale;

4)delegarea gestiunii serviciilor publice organismelor private,care au caracter neguvernamental,cum ar fi:fundații,uniuni,asociații,acestea preiau gestiunea serviciilor publice sociale;

2.6. Organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare

În primul rând trebuie clarificat faptul că serviciilor publice comunitare sunt diferite de serviciile deconcentrate ale administrației publice,dar și de serviciile administrației publice locale.Diferența constă în faptul că serviciile publice comunitare sunt coordonate și controlate de autoritățile competente ale administrației publice centrale,pe cînd celelalte servicii sunt coordonate și controlate de autoritățile competente ale administrației publice locale.

2.6.1.Serviciile publice comunitare de evidență a populației

Conform Ordonanței de Guvern privind serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor acestea sunt organizate astfel:„Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor,denumite în continuare servicii publice comunitare,se organizează la nivelul consiliilor locale ale comunelor,orașelor și municipiilor,precum și la nivelul consiliilor județene,respectiv al municipiului București.Serviciile publice comunitare asigură întocmirea,păstrarea,evidența și eliberarea,în sistem de ghișeu unic a actelot de stare civilă,cărților de identitate,cărților de alegător,listelor electorale permanente,permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a vehiculelor,precum și eliberare pașapoarte simple.”

Din cele menționate mai sus rezultă că serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor sunt subordonate atât autorităților publice locale(acestea hotărăsc înființarea lor,aprobă organigrama și numărul de personal,gestionează resursele acestora,stabilește cuantumul de salarizare),cât și față de autoritățile publice centrale(îndrumă și controlează activitatea acestor servicii, instituie norme de organizare și funcționare pentru serviciile publice,numesc și eliberează din funcție conducătorii serviciilor publice subordonate lor).

Trebuie amintim faptul că și Institutul Național pentru Evidența Persoanelor,asigură o bună comunicare între administrația publică centrală și administrația publică locală și cetățean,și modernizarea relațiilor dintre aceștia și îndeplinește anumite funcții în exercitarea atribuțiilor,cum ar fi:

-funcția de strategie care presupune stabilirea direcțiilor de dezvoltare care ajută la optimizarea operațiunilor de actualizare și valorificare a datelor ce fac referire la persoană,asigură îmbunătățirea calității serviciilor prestate pentru cetățean și perfecționează sistemul informațional ce permit stocarea și prelucrarea datelor.

-funcția de reglementare prin care elaborează acte normative cu caracter extern(pentru a fi în conformitate cu legislația europeană),dar și acte normative cu caracter intern(prin care se emit instrucțiuni,norme și scheme de lucru,care reglementează activitatea serviciilor publice comunitare).

-funcția de autoritate de stat prin care se are în vedere aplicarea și respectarea documentelor și dispozițiilor ce reglementează modul de eliberare a actelor de stare civilă,cărților de identitate,permiselor de conducere,certificatelor de înmatriculare și modul de întocmire a listelor electorale permanente.

-funcția de îndrumător prin care sprijină,îndrumă și controlează activitatea serviciilor publice comunitare.

Serviciile publice locale îndeplinesc următoarele atribuții:

a)certificatele de stare civilă,cărțile de identitate,cărțile de alegător,pașapoartele simple,permisele de conducere și certificatele de înmatriculare a autovehiculelor sunt eliberate în sistem de ghișeu unic;

b)sunt însărcinate cu înregistrarea actelor de stare de civilă,consemnează modificările intervenite în statutul civil,reședința sau domiciliul persoanei;

c)se ocupă de întocmirea și păstrarea,conform legii,a registrelor de stare civilă;

d)se ocupă cu actualizarea,administrarea și constituirea Registrului local de evidență a persoanei;

e)sunt responsabile de întocmirea listelor electorale permanente;

f)au dreptul de a furniza,în condițiile legii,instituțiilor publice centrale,județene și locale,agenții economice și către cetățeni,datele de de identificare și de adresă ale persoanei;

g)țin evidența fiecărei categorii de documente eliberate,în registre speciale.

2.6.2Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor,și serviciile publice regim permise de conducere și înmatriculare a autovehiculelor

Aceste categorii de servicii își desfășoară activitatea conform Ordonanței de Guvern nr.83/2001,și sunt organizate în cadrul aparatului propriu al prefecturilor.

Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor sunt înființate sub forma unui compartiment al aparatului propriu al prefecturilor și au următoarele atribuții principale:

-sunt responsabile de soluționarea,în codițiile legii,a cererilor pentru eliberarea pașapoartelor simple ori de prelungire a valabilității acestora;

-eliberarea pașapoartelor simple,se face în colaborare cu serviciile comunitare locale de evidență a persoanelor din subordinea Consiliilor municipale, orășenesti și comunale;

-registrele județene de evidență a pașapoartelor sunt administrate,gestionate și valorificate de către serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor;

-sunt responsabile de gestionarea și organizarea la nivel județean a eliberării pașapoartelor;

Direcția Generală pentru Pașapoarte,din cadrul Ministerului Administrației și Internelor organizează și coordonează controlul metodologic al acestor servicii publice comunitare.

Pentru o bună desfășurare a activității de eliberare a pașapoartelor,trebuie să existe o relație de colaborare permanentă între serviciile publice comunitare din cadrul prefecturilor și serviciile publice comunitare locale de evidență a persoanelor.Cererile pentru pentru eliberarea pașapoartelor simple sau de prelungire a valabilității acestora,se depun de către persoanele interesate,la sediul serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor în a căror rază teritorială își au domiciliul.După aceea cererile sunt transmise mai departe,către serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor din cadrul prefecturilor,spre analizare și soluționare și după le retransmit serviciilor publice comunitare locale de evidență a persoanelor care le eliberează solicitanților.

Serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor sunt înființate sub forma unui compartiment al aparatului propriu al prefecturilor și au următoarele atribuții principale:

-sunt responsabile cu Registrul judetean de evidență a permiselor de conducere și a vehiculelor inmatriculate,cu actualizarea,constituirea și valorificarea acestuia;

-conform legislației aflate în vigoare,serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor sunt cele care se ocupă de organizarea examenelor,în vederea obținerii permiselor de conducere;

-sunt responsabile cu procedurile de eliberare a permiselor de conducere,a certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor și a plăcilor cu numere de înmatriculare pentru vehicule;

-verifică în ce măsură au fost respectate procedurile legale în ceea ce privește protecția datelor personale;

-potrivit legii, serviciile publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor sunt cele care cererile depuse de către cetățeni în vederea obținerii documentelor;

-administrează resursele necesare desfășurării activității proprii.

În vederea realizării unei mai bune desfășurări a activităților serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor,există o relație de colaborare între acestea și serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența persoanelor.

Direcția regim de permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, organizează și coordonează controlul metodologic al acestor servicii publice comunitare.

2.6.3.Serviciile publice comunitare pentru cadastru și agricultură

Serviciile publice comunitare pentru cadastru și agricultură,conform Ordonanței de Guvern nr.13/2001,„se constituie constituie,după caz,în compartimente distincte, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliilor locale,cu încadrarea în numărul maxim de posturi aprobat potrivit legii,sau ca servicii publice cu personalitate juridică,în subordinea consiliilor locale,finanțate din venituri extrabugetare și din subvenții acordate de la bugetul local.”

Serviciile publice comunitare întrunesc următoarele atribuții:

-asigură delimitarea teritoriului administrativ,și păstrarea punctelor de hotar;

-sunt responsabile cu evidența proprietăților imobiliare,și consemnarea modificărilor apărute;

-elaborează fișe de punere în posesie;

-oferă consultanță în domeniul agriculturii și domeniul zootehniei,asigurând operațiunile de însămânțare artificială,verifică respectarea normele de protecție fitosanitară,a măsurilor luate împotriva îmbolnăvirii animalelor;

-propun proiecte în vederea amenajării unei rețele de drumuri,de alimentare cu apă,sau de irigații;

-sunt responsabile de actualizarea datelor din a registrului agricol,prin furnizarea datelor necesare;

-propun proiecte ce țin de organizarea și funcționarea exploatărilor agricole;

-realizează o evidență a terenurilor(de exemplu:care sunt terenurile care aparțin domeniul public și care sunt terenurile care aparțin domeniului privat);

-serviciile publice comunitare pentru cadastru și agricultură mai îndeplinesc și alte atribuții conform prevederilor legislative,aflate în vigoare.

Serviciile publice comunitare pentru cadastru și agricultură,se execută,în cazul prestării serviciului la cererea cetățeanului,contracost,cu achitarea unor taxe,ce au fost stabilite în prealabil de Consiliile locale.

Conform articolului 5 al Ordonanței de Guvern nr.13/2001,„Consiliile locale ale comunelor, orașelor și municipiilor vor înființa societăți comerciale pentru preluarea și valorificarea produselor agroalimentare de la producătorii individuali, de la exploatațiile agricole asociative și de la exploatațiile familiale. Asemenea societăți comerciale se pot înființa și prin asocierea între mai multe consilii locale. Serviciile pentru cadastru și agricultură vor sprijini, vor coordona înființarea unor asemenea societăți comerciale și vor acorda consultanță și sprijin producătorilor în valorificarea producției agricole vegetale și animaliere.”

2.6.4.Regiile autonome

Regiile autonome reprezintă niște stabilimente publice,sunt agenți economici prestatori de servicii,ce au ca obiect de activitate îndeplinirea unor servicii publice economice de importanță majoră pentru stat sau pentru autoritățile administrativ-teritoriale.

În conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern,nr.597/1992,„regiile autonome care prestează servicii publice de interes local sau județean,au fost organizate în temeiul Legii nr.15/1990 prin decizii ale organelor administrației locale de stat trec sub autoritatea Consiliilor locale,sau,după caz,județene.Regiile autonome cu capital integral de stat care prestează servicii publice de interes local,înființate după intrarea în vigoare a prezentei hotărări,trec sub autoritatea acelor Consilii locale,respectiv județene,care au hotărât înființarea acestora.”

Pentru a eficientiza activitatea regiilor autonome,s-au dispus măsuri ce au dus la restructurarea activităților desfășurate,la verificarea respectării ordinei financiare și au fost reglementate raporturilor ce aveau loc între regii și organele administrației publice.Regiile autonome reprezintă cei mai de seamă și mai importanți agenți economici prestatori de servicii către cetățeni,care funcționează pe baza autonomiei financiare și gestionării economice,dar acestea sunt condiționate de prevederile autorităților Consiliilor locale,condiționare ce duce la consecințe juridice,cum ar fi:

-denumirea,obiectul de activitate,sediul și patrimoniul regiei vor fi stabilite printr-un act de înființare;

-bunurile aparținând domeniului public nu sunt alienabile,iar în situația reorganizării regiilor autonome în societăți comerciale,aceste bunuri nu pot fi adăugate ca o contribuție la capitalul social;

-capacitatea de folosință a regiei autonome este limitată prin actul de înființare,prin care a fost stabilit obiectul activității;

-capacitatea de exercițiu a regiei autonome constă în aptitudinea acesteia de a-și putea exercita și asuma drepturile și obligațiile prin acte juridice proprii;

-cheltuielile regiilor autonome nu pot depăși veniturile,dar în unele cazuri în care resursele financiare nu sunt sufieciente se pot contracta credite financiare în valoare de maxim 20 % din veniturile brute realizate în anul precedent,sau poate primi subvenții de la stat dar și de la bugetul local;

–

2.7.Resursele necesare pentru funcționarea serviciilor publice

Pentru o bună desfășurare a activității serviciilor publice comunitare sunt necesare două tipuri de resurse:umane și financiare.

Resursele umane sunt reprezentate de personalul din cadrul serviciilor publice și pentru a înțelege cât mai bine acest concept trebuie să definim politica de personal în serviciul public.În primul rând un stat nu poate evolua dacă nu are o politică de personal bine structurată,care să aibă un rol funcțional și care să se realizeze cu respectarea normelor etice și morale și nu în ultimul rând care să aibă un caracter unitare pentru organismele administrației publice.Rolul resurselor umane este unul de o importanță majoră pentru activitatea eficientă și precisă a oricărei instituții publice.

Politica de personal,face referire în general drepturile și obligațiile personalului în cadrul aparatului administrativ,la principiile și normele prin care se realizează sau desface contractul de muncă,la modul în care este pregătit,ales,sau promovat funcționarul public sau ceilalți angajați.Dar politica de personal a resurselor umane din cadrul instituțiilor publice poate fi privită prin două accepțiuni:cea a științei administrației,cea a dreptului administrativ.Știința administrației definește conceptul de politica de personal astfel: „ansamblul de principii conform cărora se realizează pregătirea,selectarea,încadrarea,promovarea și perfecționarea funcționarilor publici.Anvergura politicii resurselor umane de care se ocupă știința administrației este suficient de vastă,aceasta cuprinzând pregătirea inclusiv a candidaților pentru ocuparea funcției publice.”În accepțiunea dreptului administrativ este definită ca fiind normele juridice prin care sunt reglementate raporturile de muncă dintre angajat și organul public.

În demersurile instituțiilor publice ce furnizează servicii publice,pentru recrutarea personalului,sunt folosite următoarele instrumente:testarea cunoștințelor,interviul,acolo unde este cazul se pot solicita referințe de la fostul loc de muncă,candidații pot fi angajați pentru o scurtă perioadă de timp,mai întâi fiind angajați pentru o perioadă de probă.Recrutarea angajaților în instituțiile publice din România se face cu ajutorul anunțurilor publicitare din presă(scrisă sau online,locală sau centrală).

Personalul din sistemul public trebuie urmărească patru criterii importante pentru a putea desfășura eficient sarcinile și atribuțiile lor:trebuie să își dorească să evolueze din punct de vedere profesional,să verifice în mod regulat în ce măsură și-au îndeplinit obiectivele,să-și îmbunătățească tehinca de lucru acolo unde este necesar și

Resursele financiare sunt la fel de importante ca și resursele umane în funcționarea serviciului public.Capitolul III.Agenția pentru protecția Mediului Bacău

3.1.Date privind Agenția pentru Protecția Mediului Bacău

Agenția pentru Protecția Mediului Bacău se află în subordinea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului,cu statutul de personalitate juridică și de serviciu public deconcentrat.

Misiunea Agenției pentru Protecția Mediului Bacău,este de a asigura cetățenilor un mediu curat și armonios și de a îndeplini la nivel județean atribuțiile Agenției Naționale pentru Protecția Mediului,cum ar fi:implentarea politicilor,strategiilor și legislației la nivel județean. În conformitate cu competențele atribuite de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului,poate emite acte de reglementare în domeniul protecției mediului.

Agenția pentru Protecția Mediului Bacău poate întocmi,în colaborarea cu autoritățile teritoriale de specialitate,lucrări de sinteză și rapoarte tehnice privind calitatea factorilor de mediu,calitatea vieții și echilibrul ecologic în limitele zonei administrativ teritoriale.Aceste lucrări și rapoarte sunt analizate și după aceea sunt luate,acolo unde este necesar,măsuri împreună cu autoritățile locale și agenții economici locali.Înainte de a fi implementate măsurile,le sunt transmise Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice.

Atribuțiile Agenției pentru Protecția Mediului Bacău sunt următoarele:

a)în conformitate cu prevederile legislative ale Hotărârii de Guvern nr.1000/2012,Agenția pentru Protecția Mediului Bacău poate elabora acte de reglementare sau acte normative cu privire la sectorul protecției mediului;

b)este responsabilă cu gestiunea laboratoarelor pentru analizaaerului,zgomotului,deșeurilor nivelul de radioactivate al mediului;

c)poate emite avize de mediu pentru planurile desfășurate pe teritoriul județului Bacău;

d)impune valorile limită pentru emisiile poluante în mediul înconjurător;

e)poate realiza,la cerere,analize de laborator și măsurători care să stabilească calitatea factorilor de mediu;

f)desfășoară activități de analizare la nivel județean,a calității mediului,cu ajutorul echipamentelor speciale și furnizează aceste date către Agenția Națională pentru Protecția Mediului;

g)colectează și validează datele necesare anaizării calității aerului;

h)la anumite perioade de timp,emite rapoarte referitoare la starea factorilor de mediu de la nivelul județului;

i)emite planuri de acțiune pe termen scurt cu privire la calitatea aerului,în colaborare cu autoritățile implicate;

j)elaborează avizul privind împrăștierea nămolului,atunci când nămolul de epurare este utilizat în agricultură;

k)ia parte la programe și proiecte naționale sau internaționale,cu acordul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

l)asigură accesul publicului la informațiile de interes comunitar;

m)este responsabilă de gestiunea instalațiilor care se află sub incidența schemei de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră,în perioada 2013-2020.

n)Agenția pentru Protecția Mediului Bacău mai poate îndeplini atribuții dispuse de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului prin acte normative,conform legii.

3.2.Structura organizatorică și funcționarea Agenției pentru Protecția Mediului Bacău

Structura organizatorică a Agenției pentru Protecția Mediului Bacău este stabilită prin organigramă și este aprobată prin decizia președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.

1.Directorul executiv este cel care se ocupă de organizarea,coordonarea,îndrumarea,de controlarea și de răspunderea întregii activități a Agenției pentru Protecția Mediului,și îndeplinește următoarele atribuții principale:

– verifică dacă sunt respectate procedurile legale și dacă toate activitățile sunt desfășurate conform regulamentului de organizare și funcționare;

-are funcția de ordonator terțiar de credite și conform acestei funcții,directorul executiv răspunde de angajarea,lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare repartizate,se ocupă de realizarea veniturilor,organizează și ține la zi contabilitatea și prezintă la termen situația financiară,organizează sistemul de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de lucrări de investiții publice;

-se ocupă de coordonarea procesului de colaborare cu celelalte agenții județene pentru protecția mediului și cu Agenția Națională pentru Protecția Mediului;

-este reprezentantul agenției în relațiile cu terții,în fața instanței de judecată și în fața organelor de control;

-coordonează și implementează la nivel local,legislația,politicile și strategiile de mediu ale Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

-este responsabil de luarea și aplicarea unor măsuri de eliminare a deficiențelor constatate în activitățile de monitorizare și administrare a ariilor naturale protejate;

-se ocupă de coordonarea procesului de dezvoltare durabilă la nivel județean și de asigurarea demersurilor necesare pentru îndeplinirea obiectivelor;

-administrează site-ul agenției;

-este reprezentantul agenției în relațiile și întâlnirile de lucru cu alte autorități și alte instituții,în scopul aplicării politicilor de mediu la nivelul județului;

-gestionează eficient și unitar resursele umane din cadrul agenției;

-se ocupă de numirea și eliberarea din funcție a personalului de execuție al Agenției pentru Protecția Mediului;

-cu aprobarea președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului,poate constitui colective temporare,fără a fi necesară modificarea structurii organizatorice;

-este obligat să asigure condiții de exercitare a activității pentru tot personalul Agenției pentru Protecția Mediului;

-administrează și gestionează patrimoniul agenției;

-este obligat să organizeze un control financiar preventiv propriu,să stabilească proiectele de operațiuni supuse controlului financiar preventiv;

-este cel care stabilește măsurile ce țin de formarea profesională a angajaților aflați în subordine;

-pentru emiterea actelor de autorizare și aplicarea legislației de mediu,colaborează cu Garda Națională de Mediu și cu reprezentanții locali ai Administrației Naționale „Apele Române”;

-este responsabil cu implementarea Sistemului Integrat de Mediu la nivelul Agenției pentru Protecția Mediului;

-răspunde de derularea programelor și a programelor finanțate din fonduri comunitare nerambursabile postaderare,precum și de cele finanțate din împrumuturi externe contractate sau garantate de stat;

-alte atribuții prevăzute de legislația în vigoare.

2. Compartimentului Relații Publice și Tehonologia Informației este cel care derulează activități de relații cu publicul și permite accesul populației la informații de interes public,stabilește relații de parteneriat cu societatea civilă,asigură o bună comunicare între Agenție și mass-media și îndeplinește următoarele atribuții principale:

-este responsabil cu actualizarea informațiilor de interes public postate pe site-ul agenției;

-se ocupă de întocmirea răspunsurilor pentru petiții,reclamații și sesizările transmise instituției;

-publică buletinul informativ al Agenției pentru Protecția Mediului,care cuprinde informațiile de interes public comunicate din oficiu;

-menține o bună organizare în cadrul agenției,a unui punct de informare-documentare al instituției și a accesului publicului la informațiile furnizate din oficiu;

-ține o evidența a interviurilor și declarațiilor oficiale din cadrul reuniunilor interne și internaționale;

-gestionează situațiile de criză;

-consiliază agenția în legătură cu materialele apărute în mass-media;

-se ocupă cu organizarea evenimentelor mediatice și stabilește o tematică pentru acestea;

-stabilește legături cu organizațiile non-guvernamentale la nivel local;

-elaborează actele necesare pentru desfășurarea campaniilor de informare și relații publice a Agenției pentru Protecția Mediului Bacău;

-procesează informțiile și datele primite de la toate compartimentele agenției;

-soluționează și redactează răspunsurile la cererile primite de la petiționari;

-realizează un raport semestrial în temeiul căruia,agenția analizează activitatea proprie de soluționare a petițiilor;

-actualizează și înregistrează acreditările de presă și stabilește legături permanente și amiabile cu jurnaliștii acreditați la Agenția pentru Protecția Mediului Bacău;

-realizează materiale-suport pentru participarea la emisiuni radio/TV;

-realizează pliante sau alte materiale de prezentare pentru evenimentele organizate de agenție;

-oferă asistență tehnică în vederea utilizării aplicațiilor informatice din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Bacău;

-oferă asistență tehnică în vederea implementării,exploatării și dezvoltării soluției de sistem informatic integrat adoptată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului;

-administrația aplicația de e-mail pe domeniul agenției;

-asigură securitatea informațională a agenției;

-implementează politici de securitate adoptate la nivel național;

-oferă suport tehnic și asistență de specialitate pentru achizițiile publice specifice;

-adminstrează și organizează biblioteca informațională a agenției;

– oferă suport tehnic și asistență de specialitate în proiectele ce țin de Tehnologia Informației și Comunicații;

-administrează și dezvoltă baze de date ce țin de rezultatele monitorizării transmise de către agenții economici sau alte instituții de la nivel județean cu care agenția se află în relații de colaborare.

3.Serviciul Avize,Acorduri,Autorizații este cel care elaborează acte normative ce țin de evaluarea impactului asupra mediului și implementează legislația care reglementează emiterea de acte normative pentru planuri, ,proiecte și activități ce au impact asupra mediului.Acest compartiment al Agenției pentru Protecția Mediului Bacău este la rândul său divizat în mai multe sectoare,care ajută la eficientizarea activității,iar acestea sunt: Evaluare Impact,Evaluare Adecvată,Controlul Poluării,SEVESO,EMAS,Eticheta Ecologică și Schimbări Climatice.

Serviciul Avize,Acorduri,Autorizații îndeplinește următoarele atribuții:

-participă în cadrul cadrul comisiilor de specialitate,pe probleme de mediu;

-în procesul de emitere a actelor de autorizare și aplicare a legislației de mediu,colaborează cu Garda Națională de Mediu;

-pregătește documentele pentru arhivare;

– parcurge proceduri de reglementare și emite avize/acorduri și autorizații de mediu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

-organizează la nivel local bazele de date referitoare la evidența avizelor, acordurilor, autorizațiilor de mediu;

-are relații de colaborare cu Garda Națională de Mediu pentru a putea realiza și respecta toate cerințele cuprinse în actele de reglementare;

-se ocupă de centralizarea la nivel local,a rapoartelor de activitate,privind emiterea actelor de reglementare;

-la cererea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice,a Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a Agenției pentru Protecția Mediului Bacău,oferă asistență pentru a evalua rapoartele de mediu referitoare la planurile emise de către alte autorități,și ajută în uarea deciziilor privitoare la acceptul sau refuzul acordării avizului de mediu;

-în desfășurarea procedurilor de evaluare adecvată a planurilor care ar putea avea un impact major asupra ariilor comunitare protejate,are relații de colaborare cu Biroul Deșeuri și Arii Protejate;

-decid componența Comisiei de Analiză Tehnică;

-iau parte la Comisiile de Analiză Tehnică;

-asigură și verifică în ce măsură a fost implementată Directiva 2001/80/CE;

-asigură și verifică în ce măsură a fost implementată Directiva 1999/13/CE;

-asigură și verifică în ce măsură a fost implementat Regulamentul nr. 166/2006;

-ține o evidența a instalațiilor cărora le este aplicabil Regulamentul nr.166/2006;

-inventariază la nivel local,instalațiile care se află sub incidența Directivelor 2001/80/CE și 1999/13/CE;

-ține o evidența a instalațiilor cărora le este aplicabil Regulamentul nr.166/2006;

-măsoară și analizează în fiecare an emisiile de dioxid de sulf,oxizi de azot și pulberi emise de către instalațiile chimice de la nivel local;

-la solicitarea EMAS din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului transmite informații privitoare la modul de respectare a cerințelor legale către organizațiile ce doresc să înregistreze sau să reînnoiască EMAS;

-oferă spre publicare,serviciului informațional date despre solicitările privind înregistrarea EMAS;

-ia parte la acțiuni de promovare a etichetei ecologice;

-implementează la nivel județean prevederile Hotărârii de Guvern nr. 804/2007;

-este responsabil de verificarea și validarea titlurilor de activitate,de verificarea în teren a amplasamentelor;

-în situația procedurii unui accident major,anunță de urgență Secretariatul de risc din cadrul Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

-este responsabil la nivel local,cu inventarierea instalațiilor ce se află sub incidența Directivei 2003/87/CE;

-revizuiește autorizația ce ține de emisia gazelor cu efect de seră pentru instalațiile non-IPPC;

-acolo unde este necesar ia măsuri pentru a reduce emisia gazelor cu efect de seră și de a minimiza efectelor acesteia și efectuează măsurători pentru a stabili în ce măsură s-au produs schimbări climatice.

4.Serviciul/Biroul/Compartimentul Calitatea Factorilor de Mediu este responsabil cu asigurarea implementării legislației de mediu la nivel județean privind gestionarea deșeurilor,a produselor chimice și este structurat în șase sectoare:Domeniul Deșeuri, Domeniul Chimicale,Domeniul Biodiversitate,Domeniul sol,subsol,Dezvoltare durabilă și Programe,Proiecte și îndeplinește următoarele atribuții:

-pentru acțiunile ce țin de gestionarea la nivel județean a deșeurilor,elaborează rapoarte către Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Bacău;

-în vederea emiterii de acte normative de reglementare oferă suport tehnic;

-ia parte la activități de informare și de conștientizare și oferă suport tehnic pentru realizarea acestor activități;

-ia parte la programele și activitățile de interne și externe pe domeniul eficientizării gestionării deșeurilor;

-pentru acțiunile referitoare la produse chimice la nivel județean a deșeurilor,elaborează rapoarte către Agenția Națională pentru Protecția Mediului și Agenția pentru Protecția Mediului Bacău;

-în vederea emiterii de acte normative de reglementare a produselor chimice oferă suport tehnic;

-pentru soluționarea sesizărilor,reclamațiilor,întrebărilor din partea presei oferă suport tehnic;

-ia parte la programele și activitățile de naționale și internaționale în domeniul produselor chimice;

-instruiește operatorii economici în raportarea informațiilor și datelor privitoare la produsele chimice;

-oferă spre completare operatorilor economici,chestionare care să ajute la evaluarea și depistarea poluării solului și subsolului;

-întocmește o listă cu siturile contaminate sau care sunt suspecte de a fi contaminate pe nivel de județ,care este actualizată în permanență;

-instruiește operatorii economici sau deținătorii de terenuri cu privire la investigarea și evaluarea zonelor afectate;

-este responsabil de aprobarea programelor de investigare și evaluare a ariilor afectate de poluare;

-se ocupă de verificarea și monitorizarea rapoartelor geologice privind evaluarea gradului de poluare a solului și subsolului și ia măsurile necesare pentru a preveni fenomenul de poluare;

-efectuează studii de fezabilitate și studii de evaluare a riscului de poluare;

-monitorizează și implementează programe de remediere a solului,subsolui sau a altor arii afectate de poluare;

-asigură implementarea legislației în aria de conservare a naturii și a biodiversității;

-cedează administrarea unor arii naturale protejate,în conformitate cu legile aflate în vigoare,pe baza unei convenții de custodii;

-ia măsurile necesare pentru a protejate ariile naturale care nu le are sub custodie;

-ia parte la Comisiile de Analiză Tehnică;

-monitorizează și ia măsurile necesare pentru conservarea speciilor de interes comunitar;

-monitorizează și ia măsurile necesare pentru conservarea habitatelor de interes comunitar;

-emite PLAM(Planul Local de Acțiune pentru Mediu);

-efectuează demersurile necesare pentru ca Consiliul Județean să aprobe PLAM(Planul Local de Acțiune pentru Mediu);

-în vederea implementării Agendei Locale 21,are relații de colaborare cu Consiile locale și județene;

-asistă autoritățile administrației publice locale în vederea implementării și pe toată durata desfășurării Agendei Locale 21;

-furnizează date către Agenția Națională pentru Protecția Mediului cu privire la indicatorii de mediu;

-desfășoară activități educative privind protecția mediului și a dezvoltării durabile;

-evaluează care sunt șansele de finanțare în cadrul programelor cu surse de finanțare diferite,în parteneriat cu Agenția Națională pentru Protecția Mediului și cu diverse organismele ale administrației publice;

-efectuează periodic rapoarte ce au în vedere evoluția proiectelor de la nivelul instituțiilor;

-ține evidența programelor și proiectelor cu finanțare de la fondurile comunitare ce nu sunt rambursabile sau contractate cu ajutorul împrumuturilor externe;

5.Serviciul/Biroul/Compartimentul Monitorizarea și Laboratoare este cel care furnizează lunar rapoarte Agenției Naționale pentru Protecția Mediului cu privire la modalitățile de implementare a directivelor ce țin de protecția atmosferei și schimbărilor climatice de la nivel județean și este structurat în patru sectoare:Domeniul Evaluare Calitate Aer,Domeniul Sinteză și Rapoarte,Domeniul Zgomot și Domeniul Laboratoare

Serviciul/Biroul/Compartimentul Monitorizare și are Laboratoare îndeplinește următoarele atribuții:

-soluționează,în limita sarcinilor sale,sesizările trimise de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului în teritoriu;

-monitorizează și verifică în ce măsură a fost implementată Strategia și Planul național de acțiune ce țin de schimbările climatice de la nivelul localității;

-ia măsuri pentru a îmbunătăți calitatea aerului,la nivelul județului;

-permite accesul publicului la informațiile despre calitatea aerului și la modul de elaborare a rapoartelor;

-emite rapoarte de sinteză privind starea mediul,la nivelul județului;

-pentru a-și desfășura unele activități,are relații de colaborare cu unele instituții de la nivelul județului;

-verifică în ce măsură s-a implementat Agenda Locală 21;

-gestionează evaluarea efectelor instrumentelor politicii de mediu;

-monitorizează factorii de mediu din județ;

-efectuează măsurători privind calitatea aerului,nivelul zgomotului,a radioactivității mediului și a deșeurilor;

-la nivel județean implementează prevederile care reglementează funcționarea Rețelei Naționale de Monitorizare a Calității Aerului;

-emite rapoarte anuale privind nivelul calității aerului;

-emite anual un raport privitor la starea factorilor de mediu de la nivelul județului pe care îl furnizează Agenției Naționale pentru Protecția Mediului;

-realizează la nivel județean planurile de implementare negociate cu Comisia Europeană,ce au intervenit după aderarea țării noastre la Uniunea Europeană;

-furnizează săptămânal Agenției Naționale pentru Protecția Mediului,agendele de activități ale Agenției pentru Protecția Mediului Bacău;

-furnizează Agenției Naționale pentru Protecția Mediului materiale de sinteză și rapoarte solicitate de acestea.

-numește un reprezentant al Agenției pentru Protecția Mediului Bacău în cadrul Comisiei care se ocupă cu monitorizarea și evaluarea hărților de zgomot;

-alege un reprezentant,cu calitatea de observator al procedurilor de participare și consultare a cetățenilor;

-monitorizează fără întrerupere calitatea aerului și nivelul radioactivității;

-verifică periodic calitatea mediului afectat de gestionarea deșeurilor și nivelul de zgomot;

-desfășoară activități sub îndrumarea Laboratoarelor Naționale de Referință de specialitate din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Bacău;

-prestează servicii de laborator pentru persoane fizice sau juridice;

-oferă cu acordul Laboratoarelor Naționale de Referință,servicii de monitorizare și verificarea celorlalte agenții de mediu dacă sunt dotate conform prevederilor legale;

-ia parte la programe și proiecte internaționale;

-ia parte la programe de instruire oferite de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului sau de către alte instituții abilitate;

-soluționează sesizările primite de la persoane fizice sau juridice și le oferă suport tehnic;

-furnizează publicului date și informații cu privire la calitatea mediului;

-susține activitățile derulate în domeniul protecției mediului.

6.Biroul/Compartimentul Buget,Finanțe,Administrativ și Resurse Umane este care se ocupă de organizarea și ținerea evidenței financiar contabile a Agenției pentru Protecția Mediului Bacău și este structurată pe cinci sectoare:Financiar-contabilitate,Elaborare buget și execuție,Achiziții publice și urmărire contracte,Administrativ și Resurse Umane.

Biroul/Compartimentul Buget,Finanțe,Administrativ și Resurse Umane îndeplinește următoarele atribuții:

-emite proiectul bugetului de cheltuieli al Agenției;

-bugetul de cheltuieli este supus spre aporbarea ordonatorului secundar de credite;

-este responsabil de întocmirea situațiile financiare trimestriale și anuale;

-întocmește lista de investiții și o supune spre aprobare conducerii Agenției pentru Protecția Mediului Bacău;

-realizează achizițiile de bunuri și servicii,casări de mijloace fixe;

-înregistrează și păstrează documentele ce întocmesc arhiva Agenției;

-decontează avansurile care au fost acordate angajaților care au efectuat deplasări;

-inventariează bunurile materiale și bănești din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Bacău;

-are relații de colaborare cu organele de control ale Curții de Conturi;

-este responsabil cu întocmirea lucrărilor referitoare la plata salariilor;

-este responsabil cu întocmirea lucrărilor referitoare la monitorizarea cheltuielilor cu salariile,bunurile și serviciilor;

-realizează o evidență sintetică și analitică a cheltuielilor;

-este responsabil cu întocmirea notelor contabile și centralizatoare privind debitarea și creditarea conturilor;

-monitorizează respectarea disciplinei financiare și bugetare;

-are relații de colaborare cu departamentul financiar-contabil din cadrul Agenției pentru Protecția Mediului Bacău;

-este responsabil cu întocmirea planului anual de achiziții publice;

-stabilește relații de colaborare cu institutele de proiectare-cercetare;

-ia parte la redactarea deciziilor de constituire a comisiilor de evaluare;

-este responsabil cu ținerea la zi a evidenței tehnico-operative privind aprovizionarea cu materiale și piese de schimb;

-este responsabil cu întocmirea structurii organizatorice a Agenției;

-este responsabil cu întocmirea statutului nominal de personal al Agenției;

3.3.Proiecte și planuri ale Agenției pentru Protecția Mediului Bacău

Cele mai notabile proiecte și planuri ale Agenției pentru Protecția Mediului Bacău au fost:„Promovarea produselor verzi”,„Planul de Management pentru Situl Natura 2000 Lunca Siretului Mijlociu”,„Proiectul LIFE07 ENV/RO/000686 BALKWASTE”, „Planul de Management pentru Situl Natura 2000:Lacurile de acumulare Buhuși-Bacău-Berești și Campanie de conștientizare a publicului” și „Proiectul Construirea de Comunități Sănătoase”.

Proiectul „Promovarea produselor verzi” a constat în realizarea unei campanii de conștientizare a publicului,prin care li se explică importanța și beneficiile alegerii produselor verzi,adică a celor ecologice.Produsele verzi fac referire la produsele care îndeplinesc cele mai înalte criterii ecologice,în conformitate cu prevederile Uniunii Europene referitor la schemele de eco-etichetare.

Partenerii acestui proiect au fost:Universitatea„Vasile Alecsandri din Bacău”,Camera de Comerț și Industrie Bacău,Agenția pentru Protecția Mediului Bacău,SC European Focus Consulting SRL și 1 TV Bacău.Proiectul s-a desfășurat pe perioada 1 ianuarie 2010 și 30 aprilie 2013 și a avut ca obiecte promovarea produselor ecologice pentru a crește preferințele consumatorilor și instruirea acestora în depistarea produselor falsificate,ce au etichetă de produs ecologic dar nu îndeplinesc cerințele prevăzute prin lege privind proveniența și calitatea lor,informațiile de pe ambalajele acestor produse nu furnizează consumatorilor date verdice.

Printre activitățile proiectului s-au numărat și:studii de piață privind identificarea eco-produselor și eco-serviciilor;alcătuirea unei liste verzi care cuprinde toate eco-produsele și eco-serviciile,și o listă neagră care cuprinde toate produselor și serviciile care nu corespund normelor de eco-etichetare;organizarea unei campanii de conștientizare a publicului prin broșuri,pliante,documentare,spot-uri TV;instruirea personalului prin cursuri și ghiduri etc.Prin consumul de produse,impactul asupra mediului este redus și vor avea un impact pozitiv asupra calității vieții.

„Planul de Management pentru Situl Natura 2000 Lunca Siretului Mijlociu” are ca obiective conservarea anumitor specii de păsări și protejarea habitatelor acestora din Lunca Siretului Mijlociu,prin managerierea eficientă a Sitului ca parte a rețelei ecologice Natura 2000,conștientizarea și informarea comunităților locale asupra protecției naturii din această zonă,prin reducerea lucrărilor antropice și instruirea personalului implicat.Partenerul proiectului a fost Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi Roman-AVPS-Roman care a desfășurat activități de asigurare a condițiilor de practicare a vânătorii și pescuitului sportiv fără să afecte mediul înconjurător.Activitățile desfășurate au fost de: consultare(prin lansarea proiectului),de informare(prin conferințe de presă,articole publicate în presa locală),de conștientizare(prin realizarea unor broșuri,filme documentare etc) și de instruire și creșterea capacității instituționale de gestionare a rețelei de arii naturale protejate.

Speciile de păsări protejate în cadrul Planului sunt:buhaiul de baltă,ciocănitoarea cu spatele alb,șoimul călător,muscarul gulerat,muscarul mic,viesparul,lopătarul,stârc de noapte,rața mare,rața cu cap castaniu iar clasele de habitat protejate se împart în:râuri și lacuri în proporție de 14%,mlaștini și turbării în proporție de 5%,pajiști naturale și stepe în proporție de 2%,terenuri arabile în proporție de 27%,pășuni în proporție de 18% și păduri de foioase în proporție de 34%.

3.4.Metodologia de aplicare a evaluării impactului asupra mediului pentru proiecte publice și private

Această metodologie cuprinde opt capitole care reglementează evaluarea impactului asupra mediului.

Primul capitol cuprinde prevederile legale prin care sunt stabilite etapele necesare parcurgerii

Capitolul IV.Studiu de caz privind partea practică de obținere a acordului de mediu pentru „Centrul de agrement Trotuș”

În cele ce urmează vă vom prezenta etapele necasare pentru a obține un avizul de mediu pentru „Centrul de agrement Trotuș”.

Etapa I:Etapa de încadrare a proiectului prin analizarea informațiilor prezentate

Etapa a II-a: Analizarea bilanțului de mediu și a documentelor solicitate pentru autorizare;

Etapa a III-a:Mediatizare,consultarea publicului și a celorlalte autorități implicate;

Etapa a IV-a:Finalizarea programului pentru conformare și emiterea autorizației.

Actele necesare pentru obținerea avizului de mediu sunt:

a)Cerere tip;

b)Fișa de prezentare și declarație;

c)Dovada că a fost făcută publică solicitarea de emitere a autorizației de mediu;

d)Planul de situație;

e)Plan de încadrare în zonă;

f)Proces verbal de constatare pentru verificarea respectării condițiilor impuse prin acordul de mediu sau nota privind stadiul de realizare a programului de conformare existent;

g)Dovada achitării tarifului la caseria agenției pentru protecția mediului;

h)Certificat constatator sau anexă la certificatul de înregistrare;

i)Dosar plic.

Etapa I:Etapa de încadrare a proiectului prin analizarea informațiilor prezentate

Conform formularului de prezentare a proiectului avem următoarele date: