ASPECTE PRACTICE ÎN REALIZARE A INFRASTRUCTURILOR METALICE A PROTEZELOR FIXE Coordonator științific, Absolvent, Prof. Univ. Dr. Tatarciuc Monica… [609715]

Licență

ASPECTE PRACTICE ÎN REALIZARE A INFRASTRUCTURILOR METALICE A PROTEZELOR FIXE Coordonator științific, Absolvent, Prof. Univ. Dr. Tatarciuc Monica… [609715]

Byadmin ianuarie 1, 2024

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
”GRIGORE T. POPA” IAȘI

ASPECTE PRACTICE ÎN REALIZARE A
INFRASTRUCTURILOR METALICE A PROTEZELOR FIXE

Coordonator științific, Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Tatarciuc Monica BĂLINIȘTEANU CARP ANCA
Îndrumător Asist. Univ.Dr. Ionut Luchian

Facultatea de Medicină Dentară
Specializare: Tehnică Dentară
Disciplina: Tehnologia protezelor totale
IAȘI 2017
LUCRARE DE LICENȚĂ

1

2

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………… …… …… ….…..3
CAPITOLUL I …………………………………………………………………… .….…… ……. …..… 4
1.STADIUL ACTUAL ……………………… ………………………………… .………… ……. ………4
1.1 MATERIALE UTILIZATE ÎN REALIZAREA PUNȚILOR DENTARE …… ……. …… ……4
1.1.1 MATERIALE FOLOSITE PE NTRU REALIZ AREA COMPONENTEI
METALICE ………………………………………………………………………… ….…….…….. ….4

1.1.2 MATERIALE FOLOSITE PENTRU CONFEC ȚIONAREA COMPONENTEI
FIZIONOMICE ……………………………………………………………………… ………. …… …13

1.2 ALGORITMUL CLINICO -TEHNOLOGIC DE REALIZARE A PROTEZELOR
FIXE ………………………………………………………………………………… ………. …… …..19
CAPITOLUL II ……………………………………………………………………… ……… …… …..25
2. PARTEA PERSONALĂ …………………………………………………………… …….. ……….. 25
2.1 CAZ CLINIC 1 …………………………………………………………………… ……… ……. .25
2.2 CAZ CLINIC 2… ………………………………………………………………… …..…………38

CONCLUZII ……………… ………………………………………………………… ……… …………52

BIBLIOGRAFIE …………………………………………… ………………… ………. ………… …… 55

3
INTRODUCERE

Diversitatea de tehnologii și materiale utilizate în medicina dentară impune o selecție obiectivă
a folosirii lor în funcție de individualitatea cazului clinic urmărit, de particularitățile situației resp ective
și mo tivațiile estetice care constituie un factor major în alegerea soluției de tratament. Datorită
multitudinii de materiale existente pe piață, motivația alegerii unui produs este reprezentată de
biocompatibilitatea și calitățile fiecăruia dar de asemenea și de tehnologiile utilizate pentru obținerea
rezultatelor dorite atât de medic cât și de pacient: [anonimizat], acestea putându -se
obține prin parcurgerea corectă a algoritmului tehnologic pentru executarea unei lucrări de precizie.
În reabi litarea orală se folosesc în principal două clase de materiale: metalice și non metalice.
În categoria celor metalice se înscriu aliajele dentare: nobile, seminobile și inoxidabile iar în cea a
materialelor non -metalice: rășinile acrilice auto, termo – fotopolimerizabile, ceromerii, rășinile elastice,
masele compozite și masele ceramice.
Aliajele dentare utilizate în protetica fixă s -au diversificat în ultimii ani. Componentele dominante
din punct de vedere cantitativ sunt: aurul, paladiul, argintul, nichelu l, cobaltul și titanul. Alegerea
materialului cel mai indicat pentru restaurarea protetică fixă a unui caz clinic devine în aceste circumstanțe
dificilă și practicianul trebuie să ia în considerație toate aspectele legate de costul și caracteristicile clin ice
ale aliajului dentar ales prin prisma repectării principiului igienico -profilactic.
Realizarea unei restaurări protetice fixe include, pe lângă actul terapeutic propriu zis de
restaurare protetică, elaborarea unui diagnostic și plan terapeutic corect,o eventuală terapie parodontală
adecvată întreținerii unor țesuturi cu alte raporturi decât dinții naturali (piese protetice din diferite
materiale),prevenirea apariției unor defecțiuni ulterioareși mai ales o educație sanitară specifică
domeniului.
Preoc uparea pentru restaurarea morfo -funcțională a diferitelor segmente ale sistemului
stomatognat a existat din cele mai vechi timpuri, iar practicienii au fost printre primii confruntați cu
aceste dileme, care domină și în prezent cercetarea și practica stoma tologică.

4
CAPITOLUL I
1.STADIUL ACTUAL

1.1 MATERIALE UTILIZATE ÎN REALIZAREA PUNȚILOR DENTARE
1.1.1 MATERIALE FOLOSITE PE NTRU REALIZ AREA COMPONENTEI METALICE.
Componenta metalică poate fi realizată din diferite aliaje și confer ă punților dentare mixte
rezistență, suprafețele ei fiind prevăzute cu mijloace de rete nție mecanică și uneori elemente de
protecție pentru componenta fizionomică.
Caracteristicile componentei metalice:
 acoper ă în totalitate bontul detar;
 protejeaz ă, de obicei limita cervica lă a bontului sub forma unei colerete metalice;
 delimiteaz ă componenta fizionomică;
 asigură refacerea morfologiei suprafe țelor ocluzale, respectiv a marginilor incizale;
 reconstituie ariile proximale de contact;
 în cadrul punților dentare mixte meta lo-plastice, la nivelul corpului de punte, componenta me t-
alică ia aspectul unor casete sau semicasete prevăzute în interior cu elemente de retenție (pentru max i-
lar) și aspectul de caseta sau cupe metalice (pentru mandibulă).
Aliajele metalice indicate pent ru turnarea componentei metalice:
− aliajele nobile de Aur 916‰ ( 22k) sunt cel mai pu țin rezistente, fiind moi, puțin rezistente la rupere
și îndoire, se abrazează ușor și au greutatea specifică mare. Se folosesc pentru edentațiile unidentare în
zona later ală, la corpurile de punte total metalice.
− aliajul nobil de Aur 833‰ (20k) este superior ca rezistență (la abraziune, rupere, încovoiere) celui de
916‰ dar, în timpul procesului de turnare se dezomogenizează ușor, lucrările protetice sunt, uneori,
din a ceata cauză casante și își modifică aspectul în cavitatea bucală. Este indicat pentru rezolvarea
edentațiilor de 2 -3 dinți.
− aliajul nobil de Aur 833‰ cu Platină 12‰ este deosebit de rezistent din punct de vedere mecanic, are
omogenitate și protec ție la c oroziune. Culoarea este galbenă spre cenușiu. Se poate folosi pentru orice
tip de punte dentară.
− aliajele seminobile (Paladiu -Argint) sunt materiale cu rezistență medie, asem ănătoare Aurului 833‰.
Sunt indicate pentru corpuri le de punte complet metalice în zona laterală mandibulară, în edentațiile de
2-3 dinți sau pentru corpurile de punte în edentațiile de 1 -2 dinți. În edentațiile frontale sunt

5
întrebuințate pentru re alizarea punților parțial fizi onomice sau total nefizionomice, datorită calităților
fizico-chimice și a prețului de cost redus.
− aliajele nenobile de Crom -Cobalt sunt foarte rezistente din toate punctele de vedere (abraziune,
rupere, îndoire). Rezistența deosebită la abraziune este un defect în protetica fixă. Fiind mai dure decât
smalțul d inților, abrazează dinții antagoniști și determină apariția disfuncției ocluzale.
− aliajele nenobile pe bază de Crom -Nichel -cu procent redus de Crom.
Aurul a fost primul utilizat în protetică, sub formă de legături de sârmă, benzi, incrustații și
punți de ntare, unele cu intermediari realizați din fildeș, sau dinți umani. Scopul major al acestor
restaurări a fost dominat de rezolvarea problemelor estetice și fonatorii.
Progrese evidente ale medicinei dentare s -au conturat în secolul al XVIII -lea, când Pierr e
Fauchard a elaborat o descriere a materialelor existente la vremea aceea și a tehnicilor de utilizare.
Fundamentarea medicinei dentare ca știință s -a realizat după 1600, iar cele mai mari progrese s –
au înregistrat în secolul XIX, când pe lângă alte desco periri remarcabile au apărut și primele preocupări
pentru elaborarea de noi tehnologii și materiale dentare, cu proprietăți fizico -mecanice superioare. Tot
în această perioadă s -au făcut primele comunicări despre corelația compoziție chimică -proprietăți
fizice-performanță clinică pentru materialele de restaurare protetică.
Totuși preocuparea pentru relația dintre proprietățile materialelor dentare și consecințele clinice
ale utilizării lor erau reduse astfel că această etapă a fost dominată de o stomatologi e mecanică, în care
metalurgia dentară apărea în manualele de specialitate ca parte introductivă a capitolului de materiale
dentare.
O schimbare semnificativă s -a produs dupa cel de -al II -lea război mondial când, datorită
apariției și utilizării tot mai fr ecvente a materialelor sintetice în medicina dentară, a crescut și interesul
față de manifestările clinice ale reacțiilor tisulare induse în urma contactului cu diferite restaură ri
dentare. În același timp, au devenit tot mai evidente consecințele practice ale deficiențelor fizice și
chimice pe care le prezintă unele restaură ri (adaptare marginală, expansiune termică, coroziune).
Odată cu accentuarea preocupărilor față de consecințele biolo gice induse de prezența
restaură rilor în mediul bucal, s -a modificat și concepția metalurgistă inițială, printre principalele
schimbări numărându -se următoarele aspecte:folosirea termenului de biomateriale; testarea biologică a
devenit la fel de importantă ca și testele fizico -chimice; s-au intensificat preocupările legate de riscul de
expunere a pacienților și a personalului medical la contactul cu materialele de restaurare odonto -protetică.

6
Evoluția aliajelor dentare în ultimele decenii a fost influențată de necesitatea de obținere de aliaje cu
proprietăți fizice superioa re; preocuparea susținută pentru aspectele de coroziune și biocompatibilitate
ale aliajelor.
Astfel au apărut noi aliaje dentare a căror compoziție limitează utilizarea aliajelor nobile, sunt
mai ieftine și au proprietăți mecanice foarte bune. În 1981 s -a perfectat tehnica turnării titanului și,
treptat, gama aliajelor dentare s -a diversificat paralel cu introducerea unor procedee tehnologice
moderne: frezare mecanică computerizată, sinterizare, ambutisare, galvanizare.
Medicina dentară a viitorului nu ex clude însă din arsenalul terapeutic aliajele inalt nobile cu aur, dar
există tendințe de a utiliza tot mai mult aliaje "universale" (Golden Gate -Degussa) indicate mai ales în
protezarea fixă pe implante, promovând astfel o concepție inovatoare, cea a tehno logiei monometal. Aliajele
de titan vor cunoaște o dezvoltare continuă, grație proprietăților excelente pe care le posedă:
biocompatibilitate, preț de cost accesibil, proprietăți fizico -chimice.
Succesul în timp al unei restaurări protetice fixe este depen dent evident și de alegerea judicioasă
a materialului de restaurare, care prin proprietățile sale trebuie să asigure o viață îndelungată a
restaurării în cavitatea bucală, fară să genereze complicații.
Cele mai importante patru proprietăți fizice pe care o rice aliaj protetic trebuie să le
îndeplinească sunt: intervalul de topire; densitatea; rezistența mecanică; duritatea.
Aliajele metalice se caracterizează printr -un interval de topire delimitat de două valori esențiale:
liquidus și solidus. Aceste valori extreme condiționează calitatea piese i turnate. Este obligatorie încș lzirea
aliajului peste valoarea liquidus, pentru a aduce în stare lichidă toate componentele sale, iar in cazul lipirii
lotul utilizat trebuie să aibă o temperatură de lichefiere sub valo area solidus a aliajului restaurării, pentru a
evita apariția deformărilor în piesa protetică finală. Densitatea aliajului influențează procedeul de turnare,
astfel că aliajele cu densitate mare se toarnă mai ușor, deoarece gravitația facilitează accelerar ea
amestecului la topire.
Valorile densită ții variază între 19,l g/cm3 -10,71 g/cm3 pentru aliajele nobile indicate
pentru restaurări metalo -ceramice și descresc evident în cazul aliajelor nenobile, unde densitatea
este de aproximativ 8,8 -8,3 g/cm3.
Rezis tența mecanică a materialului de restaurare trebuie să asigure proprietăți mecanice
corespunzătoare restaurării protetice, care, după fixarea în cavitatea bucală, primește solicitări
mecanice variate ce pot deteriora prin abrazare a, deformare a și rupere a piesei protetice. .

7
Duritatea este o proprietate a aliajelor cu efecte pozitive (conferă re zistență mecanică) dar
implică ș i unele inconveniente legate de dificultatea finisării corespunzătoare a pieselor protetice
realizate din aliaje cu duritate foarte ma re (aliaje nenobile). Cu câ t aliajul prezintă o granulație mai fină
a componentelor, cu atât duritatea va fi mai mare.
Rezistența mecanică și duritatea unui aliaj pot fi îmbunătățite prin tratamente termice
corespunzătoare (călirea).
În scopul precizării in fluenței și importanței practice a factorilor tehnologici în conceperea și
realizarea infrastructurilor metalice prin turnare au fost realizate studii pentru a pune în evidență rolul
surselor de că ldură în timpul topirii, asupra microstructurii aliajelor și implicit a efectelor exercitate
asupra țesuturilor orale. Topirea este etapa în care aliajul este adus din stare solidă în stare fluidă. Se
realizează în conul de turnare sau intr -un creuzet din care aliajul curge în conul de turnare. Pentru
aliajele n enobile se folosesc creuzete din ceramică (Manfredi, Bego Fornax, Krupp Glbucast –
Castomat), iar pentru aliajele nobile creuzete din grafit (Bego Fornax, Heraeus CLG 2002, Degussa ZC
în atmosferă reducătoare)
Pentru topirea unui aliaj sursa de căldură trebu ie să fie suficient de puternică pentru a topi întreg
aliajul în timp optim, topirea trebuie să se efectueze în medii inerte pentru a evita oxidarea aliajului
care apare în cazul prelungirii timpului de acțiune asupra metalului. Supraîncălzirea este interz isă
deoarece modifică structura aliajului și implicit comportamentul acestuia la nivelul cavității bucale
putând genera produși de coroziune cu efecte negative asupra țesuturilor orale.
În acest scop s -au analizat câteva din cele mai folosite tipuri de ali aje de crom -cobalt care au
fost topite folosind diferite surse de fuziune. Modificările structurale ale aliajelor studiate au fost puse
în evidență prin analiza metalografică urmărind structura aceluiași aliaj topit prin surse de fuziune
diferite.
Examinar ea microscopică dezvăluie structura cristalină internă a aliajului ca și modificările
acestuia, atunci când aliajul este supus unui tratament oarecare, caloric sau mecanic.
Observarea structurilor metalice se poate face direct, observându -se macro -structur a, sau cu
microscopul optic sau electronic cu ajutorul cărora este evidențiată micro -structura.
Deoarece aliajele sunt corpuri opace, investigarea lor micro scopică se realizează cu un
microscop special – microscopul metalografic, prevăzut cu o sursă de lu mină care luminează suprafața
probei, raza fiind reflectată spre obiectiv.

8
Examinarea se poate realiza cu microscopul orizontal Zeiss Neophot, care este prevăzut cu o
sursă de lumină, corpul și o cameră fotografică plasată pe un banc optic orizontal protej at față de
vibrații . Microscopul permite studiul în câmp iluminat, întunecat și în lumină polarizată la măriri mici
sau mari. Microscopul este prevăzut cu un microdurimetru care permite măsurarea durității elementelor
structurale, cristale sau incluziuni.
Suprafața probei de investigat trebuie preparată în mod special, și anume, printr – o lustruire fină
a suprafeței urmată de atacarea cu un reactiv corespunzător, care are rolul de a pune în evidență
structura aliajului.
Pregătirea probelor pentru studiul me talografic necesită trei operațiuni distincte: pregătirea
probelor; prelucrarea mecanică; atacul electrolitic.
Pregătirea probelor – Proba trebuie să fie reprezentativă pentru materialul studiat și să fie aleasă
corect, în concordanță cu scopul examinării. Unele aliaje nu sunt omogene fiind diferite din punct de
vedere al compoziției, în raport cu diferite planuri de secțiune, din cauza segregării sau a altor factori
tehnologici. În aceste cazuri este necesar să se preleveze eșantioane din diferite părți al e materialului.
Detașarea probelor se face prin secționarea cu un disc abraziv acționat cu viteze reduse și răcire cu apă
din abundență. Se vor evita acțiunile mecanice, ca și metodele de lucru care generează temperaturi
ridicate. Probele prelevate sunt ul terior incluse într -o rășina sintetică.
Prelucrarea mecanică -Pentru examinarea microscopică este necesar să se obțină o suprafață
perfect plană, fără zgârieturi sau neregularități și cu un înalt grad de luciu. Lustruirea preliminară se
face cu hârtii abraz ive având dimensiuni ale granulelor abrazive (carbune de siliciu) tot mai reduse. Se
începe, în general, cu hârtia având granulația maximă. Pentru a se asigura planeitatea suprafeței, hartia
abrazivă se așează pe o placă de sticlă sau pe un suport metalic. Proba este apă sată pe hârtia abrazivă și
se lustruiește prin mișcări alte rnative. Înainte de a schimba hâ rtia abrazivă . proba se spală și se usucă
pentru a se îndepărta particulele abrazive rămase de la hârtia precedentă. La fiecare schimbare a hârtiei
abrazive, se rotește proba cu 90° astfei ca noile zgârieturi să formeze un unghi drept cu cele precedente
și să poată fi eliminate zgârieturile anterioare. După ultima hârtie abrazivă (cea mai fină), lustruirea
continuă sub acțiunea unei paste abrazive sau s e folosește suspensia apoasă de alumină metalografică.
În final, proba preparată trebuie să aibă un luciu de oglindă, lipsit de orice zgârietură. Această stare
finală a suprafeței probei poate fi evidențiată la microscop înainte de investigarea propriu -zisă.
Atacul electrolitic -Se prepară un electrolit co roziv în concordanță cu aliajul reactiv care dizolvă
sau colorează selectiv diferiți constituenți prezenți, dezvăluind în felul acesta structura internă a

9
aliajului. Chiar la aliajele dure, polizarea finală poate produce o suprafață aparent plană. Crestele
zgârieturilor rămase de la ultima prelucrare cu hârtie abrazivă se rup, umplând golurile existente,
rezultând un strat de substanță amorfă. cunoscut, de obicei, sub numele de stratul lui Beilby.
Rezultatu l este similar cu cel obținut la lustruire. Substanțele de coroziune dizolvă acest strat și
dezvăluie adesea zgârieturi, care anterior fuseseră invizibile pe suprafața polizată a substanței
necorodate.Eșantionul metalic este introdus într -un vas mic de sti clă, iar peste el se toarnă lichidul de
corodare. Prin agitarea vasului se obține o spălare constantă a suprafeței lustruite de către reactiv.
Timpul necesar pentru această operație variază cu natura materialului și cu puterea corozivă a
reactivului, aceas tă durată variind de la câteva secunde până la 5 minute.
Ulterior, probele sunt scoase, spălate cu jet de apă, imersate în alcool și apoi uscate cu aer cald.
Atacul poate fi realizat cu un reactiv ce conține acid azotic și alcool metilic.
Probele astfel pr egătite vor fi supuse examinării, utilizându -se microscopul metalografic, care
furnizeaza informații privind mărimea granulației și dispoziția acestora.
Pentru a putea evidenția influența surselor de fuziune asupra structurii și proprietăților aliajelor
s-au analizat diverse tipuri de aliaje Cr -Co: Remanium , Romtecos, WironR 88 și Wironit. În vederea
turnării, aceste aliaje au fost topite cu diverse surse de căldură: arcul voltaic; flacăra oxiacetilenică;
curenții de înaltă frecvență generați de o bobină de inducție.
După turnare, în cazul aliajului Remanium topit cu arcul electric, se observă prezența unei
structuri relativ omogene de soluție solidă și compuși intermetalici cu aspect dendritic.

10

Fig.1 Topirea aliajelor

La aliajul Romtecos topit c u arcul electric, se remarcă, după turnare, prezența unei structuri
poligonale grosiere de fază α cu precipitare de compuși intermetalici în interiorul grăuntelui de soluție
solidă α. Se evidențiază, de asemenea, caracterul dendritic al microstructurii.
După turnare, aliajul WironR 88 topit cu arcul electric se caracterizează printr -o structură
relativ omogenă de soluție solidă α cu precipitare de compuși intermetalici, cu aspect dendritic
accentuat. Se evidențiază prezența oxizilor la limita grăunților cri stalini.

11

Fig.2 Microstructura aliajului Wiron R88 după turnare. Topire cu arc electric. (x lOO)
După topirea cu arc electric și turnare, aliajul Cr -Co tip Wironit prezintă o structură relativ
omogenă de soluție solidă α și compusi intermetalici cu pron unțat caracter dendritic .
Aceleaș i aliaje au fost turnate utilizând ca sursă de fuziune flacăra oxiacetilenică.
După turnare, Remanium -ul topit cu flacăra oxiacetilenică prezintă o microstructură
neomogenă de soluție solidă α și precipitări de compuși int ermetalici și cu un procent ridicat de sufluri.
După topire cu flacăra oxiacetilenică și turnare, aliajul Cr -Co tip Romtecos prezintă o structură
relativ omogenă poligonală cu granulație fină constituită din soluție solidă α și compuși intermetalici.

Fig.3 Microstructura aliajului tip Romtecos. Fuziune cu flacăra oxiacetilenică, (xlOO)
După fuziune cu flacăra oxiacetilenică și turnare, aliajul Cr -Co tip WironR 88 prezintă o
structură omogenă fină, constituită din soluție solidă α și compuși intermetalici cu un pronunțat caracter
dendritic, arborescent. Granulația este fină. Nu se evidenți ază defecte de turnare sub formă de pori ,
sufluri, incluziuni, etc.
Aliajul tip Wironit, dupa fuziune cu flacăra oxiacetilenică și turnare, prezintă o structură
poligonal ă de soluție solidă α cu precipitare de compuși intermetalici, cu ușor aspect dendritic. Se mai
constată un procent redus de oxizi.

12

Fig.4 – Microstructura aliajului tip Wiron R 88
Fuziune cu flacăra oxiacetilenică. (x lOO) Atac electrolitic: acid azotic – alcool metilic.

Fig.5 Microstructura aliajului tip Wironit dupa turnare. Fuziune cu flacăra oxiacetilenică.
Ulterior, aceleași aliaje au lost topite prin curenți de înaltă frecvență (CIF) generați de o bobină
de inducție, au fost turnate și a fost stu diată microstructura lor.
După topire î n CIF, aliajul Cr -Co tip Remanium prezintă o structură fină cu aspect dendritic,
arborescent de soluție solidă α cu precipitare de compuși intermetalici.
După fuziune prin C.I.F., aliajul Cr -Co tip Romtecos prezintă o structură neomogenă de soluție
solidă α și compuși intermetalici cu aspect dendritic pronunțat. Se mai constată prezența retasuri
însoțită de o cantitate mare de oxizi proveniți din oxidarea Fe si Mn.
După fuziune prin C.I.F., aliajul Cr -Co tip WironR 88 prezintă o structură omogenă cu
granulație poligonală foarte fină, constituită din soluție solidă α și compuși intermetalici.
După fuziune prin curenți de înaltă frecvență, aliajul Cr -Co tip Wironit prezintă o structură
neomogenă de soluție solidă α și c ompuși intermetalici cu aspect dendritic.

13
1.1.2 MATERIALE FOLOSITE PENTRU CONFEC ȚIONAREA COMPONENTEI
FIZIONOMICE.
Componenta fizionomică este re alizată din mase ceramice, compozite sau rășini acrilice.
Această componentă trebuie să asigure refacerea aspec tului estetic prin redarea elementelor de
morfologie individuală, redarea elementelor de relief, crearea simetriei cu dinții omologi.
Caracteristicile componentei fizionomice:
 confer ă un aspect estetic aparatului gnatoprotetic mixt ;
 nu participă întotde auna la realizarea ariilor proximale de contact, a suprafețelor ocluzale su a
marginii ocluzale (cu unele excepții) ;
 prin detaliile de relief și negativ realizate (convexitati, șanțuri de descărcare, etc) contribuie la
menținerea troficității fiziologice a parodonțiului marginal.
Rășinile acrilice utilizate la realizarea componentei fiziomice la aparatele gnatoprotetice mixte
metalo -plastice.
Tehnica clas ică utilizeaz ă o rășină acrilică termopolimerizabilă, care se leagă la stratul metalic doar
prin reten ții de tip macromecan ic. Polimetacrilatul de metil este o rășină neșarjată (neîncărcată,
conținînd doar faza continuă) cu polimerizare liniară.
Tehica modernă de cofecționare a componentei fizionomice ale coroanelor mixte metalo -plastice
utilizeaz ă cu pre dilecție rășini diacrilice compozite.
Propriet ățile rășinilor diacrilice compozite:
 prezint ă o polimerizare reticulataă;
 sunt alc ătuite dintr -o fază organică (continuă sau matrice) și alta organică (disontinuă sau
umplutură); aceasta poate depăși 70% (proc ente de masă) ceea ce le imprimă o rezistență deosebită la
uzură;
 faza organică este formată din monomeri și copolimeri ;
 în lanțul polimerului sunt incluse grupări aromatice (nu numai alifatice care argumentează dur i-
tatea și rezistența lor chimică);
 reacția de polimerizare a rășinilor diacrilice compozite se poate iniția nu numai chimic, ci și
,,foto" sau pneumatic;
 posibilitatea de adeziune fizico -chimică la scheletul metalic, în timp ce legătura metal –
polimetacrilat de metil este doar mecanică;

14
 structur a chi mică complexă determină și următ oarele cara cteristici: legarea chimică a ră șinilor
diacrilice la straturile intermediare depuse pe suprafe țele metalice, împiedică percolarea fluidelor din
cavitatea bucală și alterările consecutive ale componentelor fi ziologice;
 legarea chimică diminueaz ă efectele forțelor tangențiale, de forfecare de la nivelul interfețelor;
 rezistență deosebită la abrazie, cu prec ădere la rășinile diacrilice cu microumplutură sau hibride;
 rezistență la factori agresivi din mediul buca l;
 coeficient de contrac ție la polimerizare scăzut;
 duritate mare;
 dilatare termică sc ăzută;
 modul de elasticitate mare comparativ cu al dentinei;
 absorb ție scăzută de apă (în general toate rășinile diacrilice conțin o grupare terminală hidr o-
fobă);
 reziste nță electrică sc ăzută;
 comparativ cu masele ceramice nu produc fa țete de abrazie pe antagoni știi naturali;
 componetele fizionomice ale coroanelor mixte metalo -plastice pot fi u șor reparate în cavitatea
bucală și nu necesită aliaje speciale ca substrat;
Faza reprezint ă 15-30% din masa totală, fiind alcătuită din monomeri de bază, monomeri de diluție,
sistem de inițiere, acceleratori și inhibitori de polimerizare, stabilizatori UV, coloranți și alți aditivi.
Natura chimică, caracteristicile fizico -chimice, di mensiunea medie și distribuirea particulelor de
umplutură anorganică determinată de o serie de performanțe ale r ășinilor diacrilice. În vederea obținerii
unei legături chimice, de -a lungul anilor s -au încercat mai multe materiale:
a) Polimetacrilate (PMMA)
Dintre aceste tipuri de material s -au uti lizat mai ales acrilatele autopolimerizabile. Chiar ș i in ultimii
ani s-a mai încercat perfecționarea lor.
De exemplu produsul 4META -OPAQUER -RESIN compenseaz ă multe din defectele
polimetacrilatului de metil autopo limerizabil. Materialele pe bază de polimetacrilat de metil au indicații
restrânse din cauza absorbției mari de apă, ele prezentând fenomenul de îmbătrânire precoce, care se
manifestă prin colorări, fisurări și dezlipiri ale fetelor. Au un coeficient mare d e contracție în faza de
polimerizare, reacție care nu se finalizează complet, ramânînd constant o anumită cantitate de monomer
rezidual.

15
b) Rășinile epoxidice
Rășinile epoxidice se prezintă în sisteme biocompatibile care prin amestecare suferă o reacție d e
condensare. Coeficientul lor de contracție liniară este de 0,2% fiind rezistente la abrazie, căldură,
umezeală și la acțiunea unor acizi și baze.
Dintre dezavantajele r ășinilor epoxidice amintim:
 coeficientul de dilatare ridicat la r ășinile termopolimeri zabile;
 apari ția unor forțe de forfecare la interfață;
 imposibilitatea prelucr ării lor în cavitatea bucală;
 timp de priză prelungit cu repercusiuni asupra duratei fazelor de laborator.
c) Organo -silanii hidrolizabili
Dintre compu șii organici ai siliciului organo -silanii hidrolizabili au permis îmbunătățirea adeziunii
dintre polimeri și diferite materiale anorganice.
Acești silani prezintă, de obicei, o grupare organo -funcțională compatibilă cu polimerii utilizați
pentru confecționarea componentei fizionomi ce a coroanei mixte cu trei grupări hidrolizabile care
formează punți de oxigen cu stratul de oxizi ai metalului sau realizează legaturi chimice covalente cu
un substrat anorganic de tipul silicaților, quarțului sau maselor ceramice. În contextul unei cons tructii
mixte metalo -plastice, silanii au indicații în legarea polimerilor de metal. Aplicarea silanilor direct pe
metal, în condițiile laboratorului de tehnică dentară asigură o adeziune, bună în mediul uscat.
În condițiile mediului bucal (umiditate și te mperatură), legătura sensibilă la hidroliză , slăbește în
medie cu 20 -90%. De aceea, Markulo, urmărind îmbunătățirea legăturii depune un strat de ceramică pe
componenta metalică, peste care aplică ulterior primerul silanic. Metoda preconizata în 1980, este
cunoscută în literatura de specialitate ca metoda Cottbus.
Trei ani mai t ârziu Hohman încercă și el să acopere scheletul metalic cu un strat de silicat, pe care
ulterior îl activează cu primeri silanici.
Propriet ățile ideale ale unui material fizionomic su nt:
 să aibă culoarea si nuanța țesutului pe care îl înlo cuieș te și să posede o transluciditate sau
transparentă care să -i permit ă reproducerea estetică a acesteia;
 să nu -și modifice culoarea si transparenț a dup ă fabricație si nici în mediul bucal;
 să nu se contracte sau să se dilate și nici să se deformeze în timpul prelucrărilor și nici ulterior
în mediul bucal, cu alte cuvinte să prezinte o stabilitate dimensională în toate condițiile;

16
 să prezinte o elasticitate și o rezistență la abrazie adecvat e oric ărei solicitări din cavitate b u-
cală;
 să fie impermeabil pentru fluidele din cavitatea bucală, prevenind astfel apari ția unei halene
dezagreabile sau tulburărilor gustului;
 la suprafa ța sa prelucrată să nu adere alimente sau alte materiale int roduse în cavitatea bucală,
putând fi igienizat întocmai ca țesuturile buco -dentare;
 să se poat ă lega de preferință chimic cu alți polimeri sau cu alte suprafețe heterogene;
 să prezinte o densitate mică și o conductivitate termică ridicată;
 temperatura de plastifiere să fie cu mult superioară temperaturilor tuturor alimentelor și \sau l i-
chidelor introduse în cavitatea bucală.
Pentru stabilirea corectă a rapoartelor dintre componenta metalică și cea nemetalică (fizionomică)
există trei criterii de evaluare :
-conservarea morfologiei dentare;
-conservarea zonelor func ționale, mai ales ocluzale;
-realizarea unei retenții corespunz ătoare.

d) Zona de unire metalo -nemetalică
Rezolvarea clinico -tehnologică a celor mai variate situate morfo -fizopatologice de la ni velul
cavit ății bucale împiedică obținerea unor sisteme structurale care includ interfața metal -polimer,
întâlnită în cadrul diferitelor sis teme de placare a protezelor fixe și mobilizabile, a îmbinărilor adezive
metal -smalț.
Placarea cu polimeri poate fi realizată prin mai multe procedee tehnice de presare în chiuvetă.
Polimerizarea sub presiuni hidropneumatice, polimerizarea în curenți de aer cald și foto -polimerizarea.
Legătura metal -polimer es te influențată de trei proprietă ți ale polimerilor:
− contra cția de polimerizare (6 -7%);
− coeficientul de dilatare termică diferit de cel al aliajului;
− absorb ția de apă cu modificări de volum aferente. Acest e caracteristici determină apariția unui
spațiu la nivelul interfeței.
Prima cerință în tehnica placăr ii cu polimer este realizarea și menținerea unei legături metalo –
polimerice.

17
Acest deziderat se obține prin:
 macroretenții: realizate manufactural sau pot fi prefabricate;
 retenția perlată: perlele pot avea diferite dimensiuni: 0.2; 0,4; 0,6; 0,8 -în fun cție de spațiul
disponibil și zona de aplicare; pot fi folosite și în asociere cu alte sisteme de retentie. Î n general,
sunt utilizate în zonele unde nu pot fi aplicate ansele;
 solzii de pește: realizarea acestora reprezint ă o tehnnică mai delicată, fiind rezervată
tehnicenilor cu ,,doua mâini drepte"
 plase: acest sistem este mai pu țin eficient decât sistemul perlat sau cu solzi pentru că
infrastructura metalică pentru a avea rezistență suficientă trebuie să fie neîntreruptă, existând
astfel riscul fisurări i componentei metalice sub formă de grilă și desprinderea componentei
fizionom ice. Sistemul sub formă de grilă este fabricat de diverse firme (RENFERT,
DENTAURUM).
 butonii îndeplinesc totodată și rol de stop ocluzal;
 cristalele solubile și insolubile sunt realizate de diferite dimensiui . – 0,2; 0,5 sau 0.8mm.
Cristalele solubile duc la ob ținerea unui relief negativ la nivelul suprafeței pe care sunnt aplicate,
iar cele insolubile a unuia pozitiv;
 cavit ățile retentive: acest tip de relief negativ este realiz at în laboratorul de tehnica dentară
datorită simplității lui. Pretinde însă o grosime mai mare a stratului de ceară în zona vestibulară;
 retențiile rezultate de morfologia scheletului metalic:
 coroana Mathe modificată;
 sistemul ATR (atr aumatic rehabilitat ion);
 microretenții ob ținute prin:
 sablare:
 gravaj electrolitc;
 gravaj chimic;
 metalizare;
 adeziune chimică:
 oxidare;
 silanizare;
 ceramizare;
 strat intermediar de SiOx \SiOx−C;

18
 adezivi speciali;
 combina țiile de retenție mecanică și mecanismul de adeziune c himică. Scheletul metalic cu
macroretenții este sablat, apoi cu un lac opacizant, care are menirea să mascheze transparența metal u-
lui, după care se aplică în tipar masa acrilică, de obicei cu polimerizare liniară. Aceasta nu se ,,leagă"
de componenta metal ică decât mecanic.
Pentru asigurarea unei legături chimice a componentei fizionomice la scheletul metalic, suprafa ța
acestuia trebuie pregătită într -un annumit mod, în funcție de natura chimică a materialului fizionomic
precum și în funcție de aliajul util izat.
În general, macroretențiilor realizate deja în etapa de machetare, li se adaugă retențiile obținute
prin sablare sau gravaj acid, după care sch eletul metalic este supus unor operații diferite cum ar fi
oxidarea, silanizarea, ceramizarea sau arderea u nor silicate.

19
1.2 ALGORITMUL CLINICO -TEHNOLOGIC DE REALIZARE A PROTEZEI FIXE
I.1 Tehnologii de realizare a protezelor fixe
Realizarea unei proteze fixe presupune parcurgerea cu acuratețe a unui număr de etape clinice și
tehnologice ce urmăresc o anumită succesiune.
Într-o primă etapă se realizează examinarea clinică și paraclinică a pacientului în scopul
precizării diagnosticului și stabilirii planului de tratament. Pacientul trebuie să participe la stabilirea
strategiei terapeutice, să cunoasc ă succesiunea fazelor și să accepte pe deplin obiectivele
tratamentului.Următoarea etapă presupune pregătirea câmpului protetic, cu prepararea substructurilor
organice, în mod specific tipului de proteză fixă care urmează să fie aplicată. Prepararea trebui e să aibă
în vedere un sacrificiu cât mai mic de țesut amelo -dentinar, să creeze suficient spațiu în raport cu dinții
vecini și antagoniști pentru viitoarea construcție protetică, să asigure inserția și retenția protezei fixe pe
substructura organică. O at enție deosebită trebuie acordat tipului de preparație la colet pentru că
aceasta va condiționa închiderea marginală dento -protetică. Prepararea la colet fără prag determină
obținerea unor margini subțiri și neuniforme ale viitoarelor elemente de agregare. Pragul în unghi drept
este și el dezavantajos, impunându -se completarea lui cu un bizotaj extern, care realizează în același
timp și protecția țesutului amelo -dentinar din zona terminală a preparației. Pragurile nebizotate au
dezavantajul expunerii interfe ței dento -protetice deschise datorită contracției machetei sau a aliajului dentar
în timpul etapelor tehnologice. În scopul realizării concomitente a pragului și a bizotajului extern la nivelul
prismelor de smalț se preferă pragul congé , în sfert de elipsă .
Etapa clinică de amprentare a câmpului protetic presupune înregistrarea tuturor elementelor
câmpului protetic: arcada cu substructurile organice preparate, arcada antagonistă și raportul de ocluzie
centrică. Amprentarea întregii arcade va facilita montar ea modelelor de lucru în simulator, asigurând
obținerea unui volum suficient de informații.

20

Fig. 6 Amprenta globala

Macheta reprezintă reproducerea în ceară sau rășini calcinabile a viitoarei aplicații protetice și
reproduce cu fidelitate forma, dimensi unile, detaliile de relief ale acesteia. Macheta poate fi modelată
prin metode directe în cavitatea orală a pacientului de către medic, poate fi realizată de către tehnician
pe modelul de lucru sau modelul duplicat, prin metoda indirectă sau se poate preze nta sub formă de
elemente prefabricate care se adaptează pe model în funcție de individualitatea cazului clinic.
În modelarea machetei o atenție deosebită trebuie acordată refacerii corecte a morfologiei
ocluzale și a reliefului fețelor axiale. Modelarea c orectă a reliefului feței ocluzale asigură premizele
refacerii parametrilor ariilor ocluzale, cu restabilirea rapoartelor corecte și în ocluzia statică și în cea
dinamică. De asemenea, se asigură refacerea eficienței masticatorii prin restabilirea unitățil or
masticatorii. Modelarea corectă a reliefului fețelor laterale asigură refacerea punctelor de contact
proximale și rolul parodonto -protectiv prin conturul optim al convexității în sens cervico -ocluzal. Un
aspect particular îl reprezintă modelarea margini i cevicale a machetei ce trebuie să fie perfect adaptată
în sens axial și transversal la nivelul preparației cervicale, urmărindu -se refacerea “zonei de
emergență” și asigurarea premiselor unei închideri marginale cât mai bune. La condițiile enunțate, dacă
se adaugă și o finisare cât mai bună, se poate considera că macheta îndeplinește obiectivele propuse.

21
Transformarea machetei în proteză finită se realizează prin ambalarea machetei, obținerea
tiparului și introducerea în tipar prin metode specifice a bio materialului din care se va realiza proteza
fixă în totalitate sau a uneia dintre componentele sale în cazul punților mixte.
Etapa de dezambalare definește îndepărtarea piesei protetice obținute din tipar. Prelucrarea și
finisarea suprafeței externe a pies ei protetice au rolul de asigurare a premizelor respectării principiului
igienico -profilactic.
Verificarea protezei fixe pe model și în cavitatea orală are ca scop controlul privind refacerea
morfologică și funcțională, respectarea indicațiilor clinice și a parametrilor tehnologici.
Fixarea pe substructurile organice se va realiza prin cimentare provizorie și apoi definitivă. Cu
cât cantitatea de ciment din interiorul elementelor de agregare este mai redusă, cu atât adaptarea
marginală este mai corectă. Est e contraindicată folosirea unei cantități mai mari de ciment pentru
asigurarea unui film continuu. Pătrunderea elementelor de agregare este condiționată de grosimea
filmului de ciment, vâscozitatea lui și de cele două suprafețe opuse .
Această succesiune d e etape este adaptată metodologiei specifice de prelucrare a biomaterialelor
alese pentru obținerea protezei fixe.
În mod obișnuit în realizarea unei punți dentare se utilizează două tehnologii:
 Tehnologia monolit;
 Tehnologia realizării din elemente separa te.
În cazul tehnologiei monolit, elementele de agregare și corpul de punte se realizează în aceleași
etape tehnologice. Tehnologia de realizare se referă atât la partea metalică, cât și la componenta
fizionomică (din ceramică, acrilat, rășini compozite). În cazul punților dentare total metalice sau mixte,
se realizează concomitent atât componenta metalică a elementelor de agregare, cât și a corpului de
punte.
În cazul metodei realizării punții din elemente separate, în primul timp se realizează elementele
de agregare (componenta metalică), fie prin turnare, fie prin alte tehnologii. În al doilea timp, se
realizează corpul de punte sau componenta metalică a corpului de punte. În al treilea timp, se
solidarizează corpul de punte cu elementele de agregare prin sudare, lipire sau supraturnare.

22
Tehnologia monolit
Algoritmul clinico -tehnologic:
 Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului și a planului de tratament, alegerea el e-
mentelor de agregare, a tipului de corp de punte, a numărului elementelor de agr egare și a design -ului
corpului de punte;
 Pregătirea pre – și proprotetică a câmpului protetic. Prepararea substructurilor organice;
 Amprentarea câmpului protetic, amprentarea arcadei antagoniste și înregistrarea ocluziei;
 Realizarea modelelor din gips care vor fi pregătite în vederea realizării unui model duplicat din
masă de ambalat (model cu bonturi mobilizabile) ;
 Montarea modelelor (de lucru și antagonist) în simulator;
 Modelarea machetei elementelor de agregare și a machetei corpului de punte (pe mo d-
elul duplicat);
 Ambalarea machetei împreună cu modelul duplicat;
 Realizarea tiparului;
 Topirea și turnarea aliajului dentar în tipar;
 Dezambalarea piesei protetice;
 Prelucrarea mecanică;
 Verificarea în cavitatea orală, echilibrarea ocluzală;
 Realizarea compo nentei fizionomice (în cazul aparatelor conjuncte mixte metalo -compozite
sau metalo -ceramice se impune condiționarea componentei metalice, prin diferite tehnici, cu scopul
optimizării legăturii metalo -nemetalice);
 Prelucrarea finală, lustruirea;
 Fixarea p e coroanele dinților stâlpi.
 Metoda din elemente separate
Algoritmul clinico -tehnologic:
 Examinarea pacientului, stabilirea diagnosticului și a planului de tratament, alegerea el e-
mentelor de agregare, a tipului de corp de punte, a numărului elementelor de agregare și a design -ului
corpului de punte;

23
 Pregătirea pre – și proprotetică a câmpului protetic. Prepararea substructurilor organice;
 Amprentarea globală;
 Realizarea modelelor de lucru cu bonturi mobilizabile;
 Realizarea elementelor de agregare după te hnica corespunzătoare tipului de element de
agregare ales;
 Verificarea elementelor de agregare aplicate pe dinții preparați;
 Amprentarea peste elementele de agregare din cavitatea orală: se amprentează breșa, dinții
vecini, creasta alveolară, dinții antago niști;
 Realizarea modelelor de lucru. Modelele se vor monta în articulator pe baza înregistrării
ocluziei;
 Realizarea machetei componentei metalice a corpului de punte;
 Ambalarea acestei machete;
 Realizarea tiparului cu evacuarea cerii și pregătirea termic ă;
 Topirea aliajului și turnarea lui în tipar;
 Dezamabalarea și prelucrarea mecanică;
 Solidarizarea corpului de punte cu elementele de agregare;
 Verificarea în cavitatea orală;
 Realizarea componentei fizionomice în cazul punților mixte, atât pentru element ele de
agregare cât și pentru corpul de punte;
 Finisarea și lustruirea;
 Cimentarea provizorie și definitivă.
În cazul tehnologiei monolit:
 numărul fazelor de lucru este mai mic;
 există un consum mai mic de timp și de materiale;
 necesită realizarea unui par alelism riguros al substructurilor organice;
 necesită o bună pregătire a medicului și a tehnicianului.
 solidarizarea dintre corpul de punte și elementele de agregare este foarte bună.
În cazul celei de -a doua tehnologii:
 există un număr aproape dublu de fa ze de execuție;

24
 metoda este mai costisitoare ca material și ca timp;
 metoda poate rezolva orice tip de edentație, cu breșe multiple;
 nu necesită o preparare riguros paralelă a substructurilor organice;
 este accesibilă în condiții de dotare tehnico -material ă mai modestă și nu necesită o înaltă sp e-
cializare a personalului; corpul de punte se poate dezlipi de pe elementele de agregare (lotul de lipit
poate da fenomene de coroziune, oxidare) sau pot apare modificări de culoare sau galvanism bucal
generate

25
CAPITOLUL II
2. PARTEA PERSONALĂ

Scopul prezentării acestui caz a constat î n exemplificarea algoritm ului tehnologic specific
realiză rii infrastructurii unei reabilită ri protetice mixte metalo -compozite. Reabilitarea estetică este o
componentă c linică a stomatologiei, variabile fiind doar tehnicile folosite. Fiecare pacient este tratat în
mod individual și necesită tratament specific cazului. Motivațiile estetice pot constitui factorul major în
solicitare a tratamentului.

2.1 Caz clinic I

Pacientul S.C., de 51 ani, s -a prezentat în vederea reabil itării complicațiilor funcționale induse
de edentațiile parțiale clasa a III -a Kennedy, maxilară bilaterală și clasa a IV -a Kennedy mandibulară.
După examinarea pacientului și stabilirea grilei de diag nostic, s -a stabilit planul terapeutic care a vizat
realizarea de punți mixte metalo -compozite. Infrastructura metalică a fost turnată din aliaj dentar
nenobil tip VeraSoft (un aliaj pe baza de Crom si de Nichel cu o buna rezistență la abrazie și o
stabili tate chimică în mediul intraoral, indicat pentru restaurări protetice de tipul punților și
microprotezelor) iar componenta de placare a fost reprezentată de rasina compozita Estenia.
Dinții stâ lpi au fost preparați, cu respectarea principiilor gnatologice specifice, pentru a asigura
suportul corespunzător viitoarei construcții protetice.
A fos t înregistrată amprenta câmpului protetic după etalarea în prealabil a sulcusului cu fir de
bumbac impregnat în substanțe hemostatice, vasoconstrictoare, prin metoda wash technique, folosind
materiale de amprentare siliconice, cu consistență chitoasă și fluidă.

26

Fig.7 Material de amprentă a câmpului protetic
Amprenta a fost verificată, etapă în care am urmărit detectarea eventualelor incluziuni de aer ce
ar fi putu t apărea datorită nerespectării indicațiilor privind prepararea materialului de amprentare, a
spațiilor dintre cele două materiale folosite, a eventualelor zone de neaderență a materialului de
amprentare la suprafața portamprentei. De asemenea, am verifica t înregistrarea exactă a preparațiilor și
a tuturor detaliilor câmpului protetic. Igienizarea amprentelor a avut ca scop îndepărtarea urmelor de
salivă sau sânge și a fost realizată prin proiectarea unui jet de apă la temperatura camerei pe suprafața
ampre ntelor, după care acestea au fost antiseptizate prin spălare cu soluție de compuși aldehidici
(Tehnosept).
Amprentele au fost trimise în laboratorul de tehnică dentară, însoțite de fișa, în care s -a
specificat planul de tratament, cu detalii referitoare l a elementele componente, biomaterialele utilizate
și nuanțele maselor compozite care vor fi utilizate.
În laborator au fost turnate modelele de lucru din gips dur, respectându -se algoritmul tehnologic
specific. Marginile balante ale materialului de ampren tă au fost îndepărtate prin tăiere și s -au introdus
pinurile dowel, centrat corespunzător fiecărei preparații.
S-a preparat prin omogenizare la vacuum malaxor, un gips dur clasa a -IVa, care să reziste la
secționarea bonturilor mobile și s -a introdus prin vibrare cu atenție în amprentă. Au fost realizate și

27
retenții pentru a asigura o bună conexiune cu materialele ce vor fi folosite ulterior pentru realizarea
soclului modelului.
Dupa priza gipsului pinurile au fost izolate cu un izolator special pentru a a sigura posibilitatea
extragerii pinurilor. Este de preferat folosirea a doua straturi succesive de izolator, pentru un rezultat
optim.

Fig.8 Turnarea modelului de lucru
După uscarea stratului de izolator, se prepară o nouă pastă de gips Moldano, gips de clasa a -III
a, cu care se acoperă gipsul de clasa a -IVa, și se realizează retenții. Soclul va fi turnat din gips obișnuit
și se va realiza într -un conformator special care permite atașarea unei placuțe magnetice ce va ușura
manipularea după montarea în oc luzor.
Soclul trebuie realizat astfel încât să aibă o grosime care să asigure o manevrare ușoară, iar
amprenta se poziționează astfel încât după demulare planul de ocluzie să fie paralel cu planul mesei.
Se spatulează o cantitate potrivită de gips pentr u modelaj timp de 1 minut și se introduce vibrând în
conformator.

28

Fig.9 Turnarea modelului mandibular
Urmă toarea etapă a constat în secționarea bonturilor mobile, cu un cutter special furnizat de
firma Bredent sau cu un separator atașat la piesa de mân ă.
Secționarea s -a făcut ținând cont de direcția pinurilor și de coletul bonturilor. Dacă s -a acordat
atenție etapelor anterioare , după secționare a bonturile mobile acestea au putut fi detașate cu
ușurință.Una din erorile frecvente constă din nesupraveghe rea pinurilor care își pot schimba poziția în
momentul introducerii gipsului clasa a -IVa.Ca urmare pinurile pot fi atinse sau chiar secționate, sau
dacă stratul de izolator a fost insuficient,bonturile nu vor putea fi extrase.
După ce bonturile mobile au fost secționate, s -a trecut la modelarea machetei din ceară a
componentei metalice.
Primul pas a fost reprezentat de gravarea modelului, urmată de izolarea modelelor
substructurilor cu o substanță grasă care va impiedica macheta să se solidarizeze cu mode lul. Pe
modelul bonturilor s -a aplicat un strat de die -spacer care conservă spațiul necesar cimentului de fixare.
În modelarea machetei o atenție deosebită trebuie acordată refacerii corecte a morfologiei
ocluzale și a reliefului fețelor axiale. Modelarea corectă a reliefului feței ocluzale asigură premizele
refacerii parametrilor ariilor ocluzale, cu restabilirea rapoartelor corecte și în ocluzia statică și în cea
dinamică. De asemenea, se asigură refacerea eficienței masticatorii prin restabilirea unități lor

29
masticatorii. Modelarea corectă a reliefului fețelor laterale asigură refacerea punctelor de contact
proximale și rolul parodonto – protectiv prin conturul optim al convexității în sens cervico – ocluzal.
Un aspect particular îl reprezintă modelarea ma rginii cervicale a machetei ce trebuie să fie perfect
adaptată în sens axial și transversal la nivelul preparației cervicale, urmărindu -se refacerea “ zonei de
emergență ” și asigurarea premiselor unei închideri marginale căt mai bune. La condițiile enunța te,
dacă se adaugă și o finisare cât mai bună, se poate considera că macheta îndeplinește obiectivele
propuse.
S-au modelat pentru început cape pentru fiecare bont, din ceară precalibrată, apoi prin metoda
adiției de ceară s -au conturat elementele specific e de morfologie.

Fig.10 Modelele montate in ocluzor
Machetele fiecărui element structural vor trebui să asigure o grosime suficientă componentei
metalice dar și spațiu suficient pentru componenta fizionomică (care are o multitudine de straturi
obligatori i dacă urmărim să obținem un aspect estetic natural).

30
După realizarea machetei, s -au realizat retențiile ce vor asigura aderența componentei
fizionomice la componenta metalică. Transformarea machetei în piesă metalică finită s -a realizat prin
parcurgerea etapelor specifice.
S-au atașat tijele de ceară prefabricate cu diametrul de 1,5 -3 mm care conformează canalele de
turnare.Conform regulilor trebuie folosită o tijă, așezată perpendicular pe machetă. Tijele unei machete
sunt convergente una spre cealaltă și se întâlnesc într -un unghi ascuțit la relativ 4 -5 cm de machetă.
Machetele se degresează cu un spray special pe bază de alcool și se pun la detensionat într -un
vas cu apă. Machetele se atașează cu ceară fierbinte cu ajutorul tijelor de un capac al unui conformator
de turnare și se trece la ambalarea propriu -zisă. Pregă tirea pentru ambalare presupune realizarea unor
machete pentru canalele de evacuare a gazelor aplicând fire de nylon la nivelul extremitatilor cervicale
a machetelor elementelor de agregar e.

Fig.11 Machetele componentei nefizionomice

31
Ambalarea propriu -zisă a machetei se realizează cu o masă de ambalat specifică aliajului.Acest
material are caracteristica de a se dilata cu același coeficient cu c are se va contracta aliajul după
turnare, a vând ca scop obținerea unei piese protetice exacte.
Masa de ambalat trebuie să îndeplinească o serie de condiții:
-să aibă o fază plastică după preparare care să permită reproducerea tuturor detaliilor machetei;
-priza să aibă o durată potrivită iar după p riză masa de ambalat să devină solidă și nedeformabilă;
-să fie ușor de utilizat;
-să aibă o finețe a granulației care să redea cu precizie toate detaliile machetei;
-să reziste la temperatura de topire și turnare a aliajelor din care se realizează schelet ul metalic;
-să aibă stabilitate chimică, să compenseze contracția aliajului, să permită evacuarea gazelor produse de
topirea cerii machetei.
Pentru ambalarea machetelor s -a utilizat tehnica modernă (Heraeus) într -un singur timp și o
masă de ambalat coresp unzătoare aliajului VeraSoft, furnizată de aceeași firmă. Masa de ambalat a fost
malaxată la un aparat special cu vacuum.
Tiparul rezultă prin tratarea termică a machetei ambalate.Chiuveta a fost introdusă într -un
cuptor electric în care s -a realizat în do uă etape creșterea temperaturii, inițial până la 350 -400 grade
Celsius și apoi până la 760 -800 grade. Operațiunea urmărește arderea fără reziduuri a cerii din tipar,
uscarea completă a pereților acestuia, obținerea dilatarii termice a tiparului precum și a ducerea lui la o
temperatură apropiată de cea a aliajului topit urmărind asigurarea umplerii complete a tiparului cu
aliajul dentar topit.
Turnarea reprezintă operațiunea de introducere a aliajului topit în tiparul pregătit în prealabil.
Prima etapă este în mod evident topirea aliajului, urmată de introducerea lui în tipar.Cantitatea de aliaj
necesară la turnarea unei coroane este de aproximativ 1 -2 grame în funcție de mărimea acesteia dar se
folosește o cantitate mai mare de aliaj, deoarece o parte va răm âne sub forma conului de turnare iar alta
se va pierde la prelucrare.

32
Pentru turnare se pot folosi diverse dispozitive de la cele mai simple de tip Rotax până la cele
complexe de tipul Castomatului. Turnarea piesei metalice s -a realizat cu un aparat de ti p Castomat
(centrifugă automată acționată electric, topirea și turnarea realizându -se automatizat).Topirea a fost
realizată de curenți de inducție.
Dezambalarea constă în îndepartarea piesei protetice din tipar prin spargerea pereților
tiparului.Ceea ce nu se elimină prin spargerea tiparului poate fi îndepărtat cu ajutorul unui bisturiu, iar
din coroane se îndepărtează masa de ambalat cu ajutorul unei freze atașate la piesa de mână la o viteză
mică pentru a evita incidentele. Îndepărtarea masei de ambalat s e face cu o mai mare ușurință dacă
piesa protetică este uscată.
Prelucrarea mecanică presupune parcurgerea unui număr mai mare de etape:
o sablarea care constă în proiectarea unui jet de nisip vehiculat de aer comprimat pe
suprafața piesei protetice pentru a îndepărta resturile de masă de ambalat și oxizii
rezultați în urma turnării. Este o procedură foarte eficientă care permite obținerea unor
rezultate superioare într -o perioadă de timp scurtă, rezultatul fiind superior prelucrării
manuale cu instrumentar a braziv.
o secționarea tijelor de turnare cu instrumente core spunzătoare (discuri de carborundum );

Fig.12 Pregă tirea pentru ambalare – fixarea pe capacul conformatorului

33

Fig.13 Ambalarea propriu -zisă

Fig.14 Piesele protetice după sablare

o planarea supraf eței externe urmărește îndepărtarea tuturor surplusurilor, aceasta
realizându -se folosind la piesa de mână freze cu granulație mare;

34
o netezirea se face folosind instrumentar abraziv cu granulație mai mică în vederea planării
tuturor suprafețelor;
o lustruirea urmărește obținerea unei suprafețe externe cu luciu perfect, obținându -se
utilizând gume abrazive,paste abrazive (pastă cu oxid de crom), paste pentru periile
circulare, pufuri de bumbac.
Placarea infrastructurii metalice s -a realizat cu sistemul Esteni a. Pregă tirea componentei
metalice în vederea placării se face in concordanță cu tipul de material fizionomic și de aliajul utilizat.
În cazul pregătirii pentru placarea cu Estenia se utilizează retențiile create la modelarea
machetei componentei metalice pe care le vom condiționa printr -o serie de manevre mecanice.
Primul pas constă din sablarea piesei până când iși pierde orice luciu ce a rezultat în urma
prelucrării cu frezele în vederea îndepărtării surplusurilor de aliaj. Operația se face doar pe ace le fețe pe
care se va aplica materialul fizionomic. Lucrarea se va manipula cu o pensă pentru a evita depunerea de
impurități.
Atunci când componenta metalică a viitorului aparat gnatoprotetic a devenit mată, se trece la
etapa următoare, respectiv degresa rea realizată cu ajutorul steamer -ului. În vederea atingerii acestui
obiectiv piesa este ținută cu o pensă în jetul de abur si se curăță în totalitate.
După curățarea cu aburi piesa trebuie perfect uscată, acest lucru putându -se obține folosind un
jet de aer de la sablator (circulat de un alt furtun decât cel folosit la sablare).
Materialul folosit pentru placare Estenia, este un produs al firmei Kuraray din Japonia și este un
biomaterial modern, care rezistă la presiunile masticatorii din zona posterioar ă, are un aspect
fizionomic și o biocompatibilitate excelentă.
Din punct de vedere al compoziției, Estenia conține 92% umplutură anorganică care include
particule de sticlă ultrafină cu dimensiuni situate în jurul a 0,02 microni. Structura rășinii a fost
ameliorată printr -o hibridizare a structurii fapt care a dus la o creștere a rezistenței mecanice, a
rezistenței la abrazie și la creșterea performanțelor de ordin estetic după prelucrare.
Estenia are un modul de elasticitate de 32 Gpa, cu aproape 30% mai mult decât sistemul
Artglass dar cu 50% mai puțin față de sistemul Dicor.Ca urmare Estenia permite dispersia forțelor
rezultate în timpul masticației în toată masa ei. Rezistența la încovoiere este de 150,7 Mpa, de două ori

35
mai mult decât în cazul VMK 68 și cu 20% mai mare decât în cazul Artglass -ului. Materialul necesită
un dublu proces de fotopolimerizare și termopolimerizare.
Trusa de Estenia conține o multitudine de seringi în care se află diverse nuanțe de mase pentru
smalț, dentină, zona cervicală.Z ona incizală poate fi individualizată pentru fiecare piesă protetică foarte
bine dacă utilizăm paste de culori diferite. Trusa mai conține și paste de machiaj maro sau oranj, care se
folosesc în apropierea marginilor sau pe fața ocluzală la nivelul șanțuri lor intercuspidiene în vederea
realizării unor individualizări cromatice.
Se începe prin aplicarea primerului pe întreaga suprafață ce va fi acoperită cu materialul
fizionomic, apoi se aplică straturile de Opaquer și mase dentinare. După fiecare strat est e necesară
fotopolimerizarea în cuptorul special timp de 1,5 minute după fiecare aplicare.
Apoi s -a aplicat pasta cervicală în treimea corespunzătoare dinspre margini spre mijloc.A urmat
o nouă prepolimerizare foto.S -a continuat cu aplicarea dentinei dins pre ocluzal către cervical, urmată
de o nouă prepolimerizare. În cadrul acestei etape tehnicianul poate utiliza pentru o mai bună
individualizare și obținerea de efecte estetice deosebite nuanțe de machiaj.Ultimul strat aplicat este cel
de transparent,de t ip Air Barier care are și rolul de a împiedica apariția incluziunilor de aer, după
aplicare realizându -se o fotopolimerizare de 5 minute. Termopolimerizarea finală de realizează la 110
grade Celsius timp de 15 minute.
După finalizarea placării, piesa pr otetică trebuie finisată. Această prelucrare se face cu gume de
silicon cu un conținut de praf de diamant și cu o pastă de lustruit concepută special pentru Estenia.

36

Fig.15 Piesa protetică înainte de finisare

Fig.16 Finisarea unei piese protetice Este nia

Lustruirea finală se face cu peria orizontală. Oral la nivel cervical există o coleretă metalică care
se lustruiește până capătă un luciu de oglindă.

37
Dupa prelucrarea mecanică finală, aparatul gnatoprotetic realizat trebuie curățat de toate
substa nțele utilizate în decursul acestei etape.
Acest obiectiv se atinge prin spălarea mai întâi cu solvenți chimici pentru pastele folosite la
prelucrare,apoi cu apă fierbinte și detergent acționând cu o periuță de dinți în toate zonele retentive. În
final se utilizează un jet de aburi furnizat de un steamer pentru obținerea de rezultate optime.
Aparatul gnatoprotetic este astfel pregătit pentru a fi trimis în cabinetul stomatologic, unde,
dupa o atentă verificare va fi cimentat provizoriu în cavitatea bucală a pacientului. La verificarea
intraorală se vor urmări rapoartele cu parodonțiul marginal, contactul cu creasta, refacerea punctelor de
contact și controlul adaptării ocluzale, ce presupune verificarea ocluziei statice și dinamice.
După adaptarea imedia tă urmează fixarea provizorie cu ajutorul cimenturilor pe bază de oxid de
zinc-eugenol. În perioada de adaptare primară, ce durează 4 -5 zile de la adaptarea imediată, se va
realiza supravegherea activă a reabilitării funcționale a aparatului dento -maxilar.
Aparatul gnato -protetic se inseră pe câmpul protetic, exercitând ușoare presiuni până la
ocuparea poziției finale. Se vor urmări rapoartele cu parodonțiul marginal, și închiderea perfectă a
joint-ului periferic.

38
2.2. Caz clinic II
Scopul aceste i prezentări a cazului clinic a constat î n detalierea parametrilor specifici
caracteristici algoritmului de realizare a c omponentei metalice a unei lucră ri mixte metalo -ceramice.

Material și metodă
Pacientul O.I. în vârstă de 39 de ani , sex masculin, s-a prezentat pentru rezolvarea
tulburărilor funcționale generate de edentaț iile cl asa a III Kennedy , maxilare apărute prin absenț a
12,22.
Consecutiv examinării clinice și paraclinice și a stabilirii diagnosticului, planul de tratament
a constat în realizarea de punti mixte metalo -ceramice cu elemente de agregare pe 1.1, 1.3, 21, 23 cu
respectarea obiectivelor profilactic și curativ în vederea refacerii integrității arcadei dento -alveolare ș i
reconstituirii ariilor ocluzale, refacerea funcț iilor sistemului sto matogna t: masticatorie, fonetică,
estetică și de deglutiț ie.
Algoritmul terapeutic a inclus:
 Educația Sanitară
 Pregătirea Generală
 Pregătirea locală preprotetică
 Pregătirea locală proprotetică
 Pregătirea locală protetică propriu -zis
 Tratamentul postprotetic
Educația sanitară a urmă rit:
 Conș tientizarea pacientului, recomandă ri privind igiena cavității orale consecutive rea l-
izării tratamentului
 Argumentarea soluț iei terapeutice
 Etapizarea planului de tratament

39
Pregătirea generală a urmă rit:
 Vitamino -terapie cu vitamina C
 Prega ătirea psihică a pacientului
Pregatire locală preprotetică :
 Igienizarea cavităț ii bucale
Detartraj și periaj profesional, clătiri orale cu soluții antiseptice ș i antiinflamatorii
Pregătire proprotetică :
 Devitalizări î n scop protetic
Pregă tire protetică propriu -zisă:
Prepa rarea substructurilor organice ș i amprentarea acestora. Preparația clinică a
substructuri lor a urmărit asigurarea unei grosimi corespunzătoare a viitoarei construcții protetice .
În cabinet s -a realizat î nregistrarea amprentei pentru realizarea infrastr ucturii metalice.
Amprenta s -a înregistrat folos ind tehnica wash, î n doi timpi, cu material siliconic vâscos ș i fluid.
Înregistrarea culorii s -a realizat cu ajutorul cheii de culori din cadrul trusei de lucru VITA.

Fig.17 Cheia de culori VITA
Amprenta însoțită de specificațiile legate de alegerea culorii a fost trimisă în laboratorul de
tehnică dentară.

40
În laboratorul de tehnică dentară s-a turnat modelul de lucru din gips extra -dur care să
reproducă cu fideli tate detaliile amprentei.
Amprenta însoțită de specificațiile legate de alegerea culorii a fost trimisă în laboratorul de
tehnică dentară, unde s -a turnat modelul folosind gips extra -dur pentru a obține un suport de lucru care
să reproducă cu fidelitate de taliile amprentei.
Bontul este mobilizat din soclu pentru a fi prelucrat în zona cervicală. Este folosită o freză sferică cu
diametrul de l,5 -2mm montată la piesa de mână a motorului suspendat de tehnica dentară. Prelucrarea
constă în crearea unui șant adâ nc pe tot perimetrul bontului, dincolo de limita cervicală. Marginea
șantu lui orintată spre bontul coronar apare evidentă și reprezintă reperul pe care îl dirijează pe tehnician
în modelarea machetei în zona respectivă.
Montarea modelelor în simulator ar e ca scop transmiterea datelor din cabinet în laborator, simulând
situația clinică în scopul realizării pe modelul de lucru a viitoarei lucrări protetice.

Fig 18 Montarea modelelor in simulator
Apoi s-a realizat macheta din ceară a viitorului schelet metalic al coroanei. S-a realizat
macheta din ceara a scheletului metalic, ap oi a urmat ambalarea, turnarea ș i prelucrarea scheletului.

41
Machet a componentei metalice a punților metalo -ceramice cuprinde macheta elementelor de
agregare și macheta cor pului de punte.
În ceea ce priveș te machet a elementelor de agregare, ac easta trebuie să fie la distanță de 25 -30
microni de suprafața bontului. Acest spațiu se obține prin aplicarea pe bont a unui die spacer.
Vom descrie particularit ățile machetei element elor de agregare:
− să acopere toat ă suprafața bontului;
− machet a realizează un contact cervical cu închidere margin ală pe toată circumferința în fu ncție
de tipul preparației (cu prag total, parțial, în chanfrein).
Unii autori recomand ă pentru zona vestibular ă realizarea machetei în contact cu bontul pănă la
nivelul pragului în zona cervicală , iar pragul este acoperit numai de ceramică. Această tehnică
presupune folosirea unor mase speciale (pentru prag) ce pot fi arse fară a avea suport metalic și care nu
au fenomen e de contracți e și retracție importante.
Chiar unii recomand ă terminarea componentei metalice pe V la 1 -1,5mm de prag ce permite
insinuarea ceramicii în acest spatiu.
− să fie rezistentă , nedeformabil ă și să prezinte stabilitate volumetrică în tim p.
− suprafaț a machetei va fi de a proximativ 0,3mm si va trebui să asigure un spațiu uniform
componentei ceramice de 1 -1,2mm pentru a nu apare tensiuni în grosimea acesteia și pentru ca aliajul
să nu transpară.
− retențiile care rezult ă din morfologia sch eletului meta lic sunt contraindicate, tranziț ia de la metal
la ceramică trebuie să se facă în suprafețe line, convexe.
− pentru a asigura o grosime suficient ă masei ceramice, limita metal -ceramică se face în unghiuri de
90 de grade și nu ascuțite. Astfel s e previn fîsurile, fracturile și desprinderile masei ceramice de pe
scheletul metalic.
− machetele coroanelor care se aplic ă pe dinții frontali nu au margine incizală, aceasta va consta
doar din ceramică.
− între forma bontului dentar și morfologia machetei exista o strănsă legătură interdependentă.

42

Fig.19 Macheta infrastructurii metalice
Apar mai multe situații:
1. Prag circular de 1,3 − 1,5mm l ățime care circumscrie bontul dentar. Este preparația uzuală ce permite o
placare totală a scheletului metalic. Sacrifîciul de ț esuturi dure este mare.
2. Prag în zona vestibulară și terminației în muchie de cuțit în zona orală. Sacrificiul de țesuturi −
orale sunt minime.
3. Prag vestibular și chanfrein oral.
4. Chanfrein circular. Este preparația ideal ă atăt din p unct de vedere al sacriciului de țesuturi dure
cât și al adoptării marginale a coroanei mixte metalo -ceramice. Dacă nu se reusește modelarea unei
margini metalice subțiri, din motiv de rezistență , macheta se va modela mai gros în această zonă,
putănd fi m ascată de parodonții de înveliș.
5. Cănd nu se reușeș te o preparatție cu prag sau în chanfrein se poate încerca o preparație circulară
în muchie de cuțit sau tangentială. Componenta metalică nu va ajunge niciodată pană la marginea
incizală, respectiv margi nea vestibulară a suprafeței ocluzale, deoarece aceasta va transpare prin masa
ceramică cu efecte fizionomice negative consecutive.
În general componenta va reconstitui toate zonele funcționale ale coroanei: suprafețe ocluzale,
proximale și uneori, din mai multe rațiuni, și suprafețe orale.
Există posibilitatea acoperirii suprafeței orale în zona de frontieră, dar trebuie să ținem cont și de
căteva situații:

43
− situarea joncțiunii metalo -ceramice în zona stopului ocluzal va avea drept consecință fracturarea
marginii incizale a componentei ceramice. La grepul frontal superior joncțiunea se va situa la 2,5mm
spre cervical sau incizal față de stopul ocluzal în situația unei ocluzii psalidodonte. La canin, dacă
există protecție canină, și la incisivi, în situația unei ocluzii adănci, se preferă o suprafață orală complet
metalică;
− în zona laterală fața ocluzală se va acoperi cu ceramică doar atunci cănd sunt satisfacute
urmatoarele situații:
 ocluzia să fie normal ă, fară abateri patologice;
 existența unui spaț iu interocluzal de minim 1,4 mm;
 componenta metalic ă să poată fi inserată pe bontul dentar fară a întămpina o rezistență deos e-
bită.
Când suprafața ocluzală este metalică, joncțiunea va fî plasată cu 2,5mm către vestibular față de
stopul ocluzal primar (c uspizii vestibulari ai dinților laterali inferiori).
La o suprafață total ceramică, joncțiunea se plasează pe fața orală la 2,5 mm de marginea ocluzală a
acestei fețe.
Particularitățile machetei corpului de punte
În cazul machetei corpului de punte, acesta prezintă unele particularități în funcție de tipul de
acoperire cu ceramică:
a) când ceramica acoperă în totalitate corpul de punte, componenta metalică poate fi redusă la o
simplă bară cu unghiuri rotunjite, pe direcția breșei edentate, care se unește cu elementele de agregare
sub forma unor zone largi (aripioare uneori), pentru a asigura rezistența și la care se schițează forma
mult subdimensionată de intermediari în toate sensurile.
b) când ceramica acoperă parțial componenta metalică vestibulo -ocluzal și parțial oral, zona
cervicală în 1/3 cervica lă a feței orale (sau chiar jumă tate ) se realizează componenta metalic ă avâ nd
raport cu aceasta edentată. La nivelul joncțiunii metal -ceramică de pe fața orală se realizează o zonă
sub forma unui prag cu unghi ul rotunjit (lătime minimă de 1,2 mm).
c) când componenta ceramică acoperă parțial componenta metalică (vestibular și parșial ocluzal ),
componenta metalică este vizibilă pe fața orală a cuspidului oral și se termină pe panta cuspidiană
nefuncțională sub f orma unui prag rotunjit. Pe arcada superioară joncțiunea metalo -ceramică va fi
situată pe panta internă a cuspidului vestibular, în afara zonei de contact ocluzal (întotdeauna în zona
nefuncțională).

44
d) când ceramica se gasește numai la nivelul feței vesti bulare, indiferent de zona (laterală sau
frontală), joncțiunea metalo -ceramică se realizează în interiorul marginii vestibulare a feței ocluzale, la
minim 2 mm sau în zona frontală la distanța de 1,5 -2mm de nivelul incizal care va fi ocupat de
ceramică.
Aspecte privind realizarea machetei corpului de punte:
− macheta componentei metalice a corpului de punte se realizeaz ă subdimensionată cu l,2 -2mm față
de dinții antagoniști, creasta edentată, nivelul feței vestibulare și a feței orale dac ă vor fi acoperite în
totalitatea de ceramică.
− pentru fiecare dinte lipsă se realizeaz ă un intermediar subdimensionat.
− între intermediari și elementele de agregare se realizează conexiuni sub forma unor bare cu
dimensiunii minime de 2,5mm în sens cervico -incizal și vesti bulo-oral (pentru rezistență), au suprafețe
netede, usor rotunjite, cu baza largă, fară spații și unghiuri pentru a asigura o grosime uniformă și
suficientă pentru ceramică.
− dacă înălțimea spațiului edentat în zona laterală este mare, raportul cu creasta poate fi realizat cu
aspect punctiform sau chiar suspendat.
− dimensiunile și forma corpului de puncte este în stransă legatură cu lungimea breșei edentate (cu
căt breșa este mai lungă, dimensiunile componentei metalice să fie mai mare în sens vestibulo -oral și
cervico -incizal).
Machetarea infrastructurii metalice constituie un moment distinct din execuția acesteia.
Pentru machetarea infrastucturii metalice la punțile mixte metalo – ceramice am folosit metoda
realizării capelor din folie de ceară precalibr ata care se adaptează la nivelul bontului preparat pe toate
fețele acestui. La nivel ocluzal se adaptează capacul din ceară care se solidarizează prin lipire. La nivel
cervical pe fața orală și până la jumătatea fețelor proximale se realizează prin picurar e, o coleretă care
va servi la conformarea uniformă a placării cu masă ceramică și la susținerea acesteia. Alte
particularități ce apar la machetare sunt prezentate de: crearea unei suprafețe cât mai netede, fără
rugozități sau denivelări; utilizarea la ma chetarea capelor a foliei de ceară precalibrată de 0,3 mm
grosime care va asigura astfel spațiu uniform componentei ceramice de 1,5 -2 mm;realizarea joncțiunii
metalo -ceramice pe suprafețe netede, plane , cu contururi convexe paralele cu suprațetele
substr ucturilor preparate; machetarea unei tije necesară manipulării piesei protetice.

45
Se fixează pe o machetă tije de turnare cu diametrul variind în funcție de materialul de turnare
(viteza de solidificare), de mărimea piesei protetice și de metoda de împi ngere a metalului fluid în tipar.
Pentru oțelurile inoxidabile tijele sunt mai groase și mai lungi.
Numărul tijelor variază în raport cu volumul piesei si numărul intermediarilor. Direc ția de aplicare a
tijelor se face astfel ca metalul fluid să curgă îna inte, fără să facă întoarceri bruște, se admit devieri de
90°.
Există mai multe tipuri de tije: metalice și nemetalice din acrilat sau ceară. Pe cele metalice se aplică
un strat de ceară uniform ce va permite încălzirea tijei să poată fi îndepărtată și să rezulte canalele de
turnare. La o distanță de 2 -3mm pe tijă, se aplică pe machetă câte o bilă de ceară. Mărimea acestei bile
este în funcție de coeficientul de contracție al metalului și are rolul de a asigura o turnatură fără
porozități, fiind rezervorul metalului topit, rezervor de compensație al contracției.
Macheta preg ătită se degresează în alcool de 70%, cloroform sau acetonă, pentru a permite o
aplicare cât mai intimă a masei de ambalat pe machetă.

Fig.20 Pregă tirea pentru ambalare prin tehnica He raeus

46

Fig.21 Fixarea pe capacul muflei de turnare

Fig.22 Fixarea cilindrului de ambalare

47
Opera ția de realizare a tiparului reprezită realizarea ambalării. Prin ambalare se înțelege închiderea
machetei într -un material refractar termorezistent de con sistență smântânoasă care după întărire și
eliminarea cerii permite realizarea tiparului.
Astfel, tiparul reprezint ă imaginea negativă a machetei. Este reprezentat de o cavitate cu pereții
groși care se va realiza turnarea aliajului metalic topit.

Fig.2 3 Dispozitivul de topire -turnare
Topirea aliajelor metalice se poate realiza prin tehnica modernă și printr -o tehnică clasică:
− tehnica clasică presupune topirea aliajului metalic în conul de turnare a tiparului. Metalul topit
va capătă aspectul unei sfe re mobile, lucioase, de culoare roșie.
− tehnica modernă se realizeaz ă prin topirea aliajului într -un creuzet din ceramică sau grafit.
Acest creuzet se află în legătură cu tiparul.
Protec ția aliajului se poate realiza prin realizarea topirii într -o atmos feră de gaz nobil (heliu, argon,
kripton) sau prin folosirea unor substanțe decapante de tipul boraxului.

48

Fig.24 Piesa bruta de turnare

Fig.25 Verificarea infrastructurilor metalice pe model
După turnare, dezambalare, ș i prelucrare a urmat adaptarea pe model.

49

Fig.26 Prelucrarea mecanica a infrastructurii
Dezambalarea presupune eviden țierea infrastructurii turnate, care face corp comun cu tija de turnare
și conul de turnare.
Chiuveta este introdusă în apă 1 -2 minute imediat după turnare, urmând apoi răcirea lentă a
chiuvetei pentru a se obține întărirea. Se realizează apoi operația de secționare a tijelor de turnare și
prelucrarea lucrării. Prelucrarea ș i lustruirea componentei metalice au în vedere secționarea tijelor de
turnare, conferirea luciului suprafeței externe, astfel încât să se confere condițiile de igienizare și
protecție a părților moi.
Sistemul de lucru și biomaterialele utilizate pentru realizarea componentei de placare aparțin
sistemului Vita Dental Materials Inc., sistem de materiale ceramice.
Realizarea l egăturii metalo ceramice s -a obț inut prin tehnica de sablare.

50

Fig.27 Sablatorul

Fig.28 Condiț ionarea prin sablare a infrastructurii metalice
Aplicarea straturilor de dentina ș i sint erizarea lor a respectat indicaț iile firmei in
privinta parametrilo r specifici etapei de aplicare ș i sinterizare.

51

Fig.29 Aspectul final al punț ii mixte metalo – ceramice
La verificare se urmăresc:
– refacerea punctelor de contact interproximale, controlul acestora executându -se cu fir de mătase
denta ră;
– redarea unor detalii morfologice în concordanță cu cele existente la dinții omologi;
-rapoartele ocluzale sunt controlate și se realizează adaptarea micilor neconcordanțe;
– se va verifica lucrarea protetica și în dinamica mandibulara așa încât să s e încadreze în parametrii
ocluziei funcționale;
– se verifică culoarea și se notează modificările care sunt necesare în ce privește nuanțarea lucrării
respective .

52
CONCLUZII

Prin respectarea metodologiei și a parametrilor specifici fiecărei etape te hnologice se va obține
o componentă metalică ce asigură condițiile unei reabilitări ce va respectă dezideratele de ordin
morfologic și funcțional.
Realizarea corectă a infrastructurii metalice cu respectarea parametrilor biomecanici,
morfologici creează pr emizele unui suport care conferă rezistență și suportul corespunzător
materialului fizionomic de placare.
Obținerea unei piese protetice turnate perfect adaptate și concordante din punct de vedere
biologic și biomecanic, este condiționată de cunoașterea și respectarea parametrilor tehnologici ce
intervin în algoritmul specific de realizare. Defectele decelabile la nivel macroscopic reprezentate de
plusuri sau lipsuri survin ca urmare a modificărilor regimului de lucru sau a particularităților de tehnică
specifice fiecărei etape.
Acceptul clinic și longevitatea restaurării protetice trebuie să reprezinte targetul primordial care
să motiveze atât medicul cât și tehnicianul dentar în parcurgerea demersului terapeutic.
În descrierea proprietăților mecanice ale u nui aliaj folosit pentru realizarea unui element
protetic există mai multe nivele de studiu. Nivelul superficial de studiu este observația și reprezintă
domeniul în care operează clinicianul.
Compoziția chimică a aliajelor nenobile este aproximativ asemăn ătoare, dar ea nu determină singură
proprietățile fizice, mecanice și chimice ale aliajelor, ci acestea depind în mare măsură și de felul cum
reacționează principalele elemente componente.
În vederea obținerii unor structuri cât mai convenabile este necesa r să se folosească surse de
fuziune cu temperatură reglabilă astfel ca fuziunea să se poată realiza în condiții precise.
Alegerea tipului de aliaj folosit în realizarea scheletului metalic al unei lucrări protetice mixte
este influențată de caracteristicil e aliajului dentar: rezistență mecanică buna, stabilitate chimică,
conductibilitate termică redusă, acesta trebuie să nu se modifice în timpul aplicării materialului de

53
placare, să aibă greutate specifică mică, să fie bine tolerat de țesuturi, și să aibă u n preț de cost
accesibil.
Respectarea cu strictețe a parametrilor tehnologici de prelucrare asigură condițiile obținerii unor
piese protetice cu o bună longevitate clinică, cu parametri biomecanici optimi care să permită
integrarea în echilibrul oral, cu p rezervarea homeostaziei sistemului stomatognat.

54

DECLARAȚIE

Subsemnatul BĂLINIȘTEANU CARP ANCA , student în anul 3, specializarea Tehnică
Dentară, Facultatea de Medicină Dentară declar prin prezenta că lucrarea de licență cu tit lu
ASPECT E PRACTICE ÎN REALIZAREA INFRASTRUCTURILOR METALICE A
PROTEZE LOR FIXE este scrisă de mine și nu a mai fost prezentată niciodată la o altă
specializare, facultate sau instituție de învățământ superior din țară sau străinătate.
De asemenea, declar că studiu l de literatură și datele experimentale prezentate în lucrare
sunt rezultatul propriei mele activități, iar sursele de informare consultate sunt indicate în
lucrare.
Iași,

Data
Student
Bălinișteanu Carp Anca

55
BIBLIOGRAFIE
1. Aida M., Hayakawa T. – Adhesion of composite to porcelain with various surface cond i-
tions. J, Prosth. Dent., 73, 5, 464-491,1995.
2. Borzea D., Dociu 1, Scurtu Aurelia – Restaurari prin punti metalo -ceramice, Clujul Medical,
3,357 -360,1995.
3. Bramer W. – Edelmetali Dentallegierungen, Dental Magazin, 2, 134 -136, 1992.
4. Bratu D., Ciosescu D., Rominu M. – Materiale dentare, Ed Helicon, Timisoara, 1994.
5. Bratu D., Leretter M., Rominu M., – Coroana mixta, Editura Helicon, Timisoara, 2000.
6. Bratu D., Nussbaun R., – Bazele clinice si tehnice ale protezarii fixe, Editura medicala, Bucu r-
esti, 2005.
7. Campbell S,D,, – Effects of firing cycle and surface finishing and distortion of metal cera m-
iccastings,,/ Prosth. Dent., 74, 5, 476 -482, 1995.
8. Campbell S. D., Pelletier L.B. – Dimensional and formation an alysis of restorative cera m-
icand how it works, J. Prosth. Dent., 74, 4, 332 -341,1995.
9. Craig, R.G. Powers J.M. Restorative Dental Materials. St. Louis (MO): Mosby; 2002.
10. Craig, R.G. Powers, J.M. Wataha, J.C. Dental materials -properties and manipulation
Mosb y 2004.
11. Combe E. -Date asupra materialelor dentare, Editura Churchil, Livingston, Londra,
1992.
12. Diaconu Diana, Tatarciuc Monica. –Particularități tehnologice în realizarea punților c e-
ramice, Ed.Performantica, Iași,2015
13. Forna Norina -Protetică dentară, Editura Enciclopedică, București.2011
14. Givan, D.A. Precious Metals in Dentistry. Dent. Clin. N. Am. 51(2007): 591 – 601
15. Mareci D, Nemtoi G, Aelenei N, Bocanu C. The electrochemical behavior of various
non-precious Ni and Co based alloys in artificial saliva. Eur Ce ll Mater 2005; 10:1 -7,
discussion 1 -7.
16. Okazakia Y, Gotoh E. Comparison of metal release from various metallic biomaterials
in vitro . Biomaterials 2005; 26:11 -21.
17. Panaite St., Aliaje dentare de uz stomatologic , Editura Apollonia, Iași, 1998.
18. Reclaru L, Lüt hy H, Eschler PY, Blatter A, Susz C. Corrosion behavior of cobalt –

56
chromium dental alloys doped with precious metals. Biomaterials 2005; 26:4358 -4365.
19. Roach, M. Base metal alloys used for dental restorations and implants. Dent. Clin. N.
Am. 51 (2007) 603 -627.
20. Stelea O., Panaite St., Morariu C., -Metalurgie stomatologică și biomateriale , Editura
Apollonia, Iași, 2000.
21. Von Noort R., Gjerdet N., Schedle A., Bjorkman L., Bergland A. An overview of the
current status of național reporting systems for adverse rea ctions to dental materials.
J.Dent 32(5): 351 – 358, 2004.
22. Watha, J. C. Alloys for proshodontics restorations. J. Prosthet. Dent. 2002; 87: 351 -63.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: ASPECTE PRACTICE ÎN REALIZARE A INFRASTRUCTURILOR METALICE A PROTEZELOR FIXE Coordonator științific, Absolvent, Prof. Univ. Dr. Tatarciuc Monica… [609715] (ID: 609715)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

ASPECTE PRACTICE ÎN REALIZARE A INFRASTRUCTURILOR METALICE A PROTEZELOR FIXE Coordonator științific, Absolvent, Prof. Univ. Dr. Tatarciuc Monica… [609715]

Copyright Notice

Reintegrarea Sociala A Copiilor Cu Dizabilitati 2017 19.06 [619719]

Studiul mi șcării circular uniforme [606409]

U NІ VЕ RЅІ TА TЕ А ALEXANDRU IOAN CUZA IAȘI [610177]

Fig. 4.1. Structura unui sistem coordonat de comandă – control și protecție 17 [602370]

As.drd.ing. Neluș-Evelin GHEORGHIȚĂ [304503]

Împăratul muștelor -William Golding [605127]

Copyright Notice

Similar Posts