Aspecte Practic Aplicative de Valorificare a Exercitiului In Activitatile Matematice din Gradinita

Cuprins

Argumentul lucrării

1.Motivația algerii temei…………………………………………………………………………2

2.Importanța cunoașterii formelor de organizare a activităților matematice în grădiniță………..3

3.Obiectivele lucrării……………………………………………………………………………..4

Capitolul 1.Aspecte teoretice privind abordarea exercițiului în activitățile matematice din

grădiniță

1.1.Aspecte teoretice privind particularitățile procesului de formare a noțiunilor matematice la preșcolari…………………………………………………………………………………………..6

1.2.Aspecte generale privind folosirea formelor de activitate în formarea reprezentărilor matematice la preșcolari…………………………………………………………………………11

1.3.Aspecte teoretice privind modul de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță………………………………………………………………………………………….17

Capitolul 2.Aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță

2.1.Aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță………………………………………………………………………………………….26

2.2.Aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile pe centre de interes în grădiniță…………………………………………………………………………………………..35

2.2.Aspecte practic-aplicative de valorificare a jocurilor exercițiu în activitățile matematice din grădiniță…………………………………………………………………………………………..44

Capitolul 3.Activitatea experimentala

Studiul experimental: „Rolul jocurilor exercițiu în optimizarea activității preșcolarilor în activitățile matematice de la grupa mijlocie”

3.1. Scopul, obiectivele și ipoteza studiului experimental……………………………………….56

3.2. Prezentarea eșantionului de subiecți și a metodele de cercetare……………………………56

3.3. Organizarea și desfășurarea experimentului…………………………………………………59

3.4 Concluzii și recomandari privind studiul experimental………………………………………77

Concluzii…………………………………………………………………………………………79

Bibliografie………………………………………………………………………………………81

Anexă 1.Microculegere de jocuri exercițiu folosite în activitățile matematice din

Grădiniță…………………………………………………………………………………………82

Anexă 2. Exemple de proiecte de activitate didactică folosite în activitățile matematice din grădiniță…………………………………………………………………………………………88

ARGUMENTUL LUCRĂRII

1. Motivația alegerii temei

Obiectivul principal al învățământului preșcolar este formarea copiilor sub aspect pshihointelectual si socio-afectiv, pentru o cat mai usoara adaptare la activitatea de tip scolar, adică vizează cu precădere aspectele formative și accentul se pune  în principal pe dezvoltarea proceselor intelectuale.

Pentru realizarea acestui obiectiv, activitatile cu continut matematic au un rol deosebit de important în stimularea proceselor intelectuale,deoarece ele realizeaza trecerea de la gandirea concret-intuitiva la gandirea abstractă.

Activitățile matematice  initiaza copilul în procesul de matematizare, care ,,trebuie conceput ca o succesiune de activități –observare, deducere, concretizare, abstractizare-fiecare conducând la un anumit rezultat.”

Varietatea continuturilor activitatilor matematice,conduce copiii spre o exersare intensa si sistematica atat a proceselor gandirii: analiza, comparatia, sinteza, abstractizarea, cat si a insusirilor ei: rapiditatea, flexibilitatea, independenta.
Prin intermediul activitatilor matematice copilul este pus in situatia de a deveni constient de propria gandire și de a se exprima intr-un limbaj corect si precis.

Reușita oricărei activități didactice depinde în mare măsură de structurile organizatorice în care aceasta are loc, deoarece există o interacțiune dinamică între conținutul activității și forma ei de realizare.

Astfel, cu cât o activitate are un conținut mai bogat cu atât forma organizatorică în care se realizează este mai complexă, mai pretențioasă.

De asemenea, tipul de activitate poate fi considerat drept un model, care are rolul de a încadra un șir de activități într-o structură reprezentativă, iar încadrarea unei activități matematice în una dintre structuri, ajută la identificarea variantelor de activități, a formelor de organizare, cât și la selectarea strategiilor adecvate.

Dacă ne referim la tipurile fundamentale ale activităților matematice putem spune că avem activități de dobândire de noi cunoștințe, activități de consolidare și formare a unor priceperi și deprinderi și activități de sistematizare și verificare

Între obiectivele prevăzute în cadrul. activităților matematice un rol deosebit îl au acelea care stimuleauă dezvoltarea gândirii logice și care ușurează asimilarea conștientă a conținuturilor matematice prevăzute în curriculumul pentru învățământul preșcolar.

În învățământul preșcolar se identifică două forme specifice de organizare a activităților matematice: activități matematice pe bază de exerciții și activități matematice sub formă de joc didactic-matematic.

Deci motivația alegerii acestei teme este tocmai aprofundarea aspectelor principale a activitățile pe bază de exerciții, care sunt forme de organizare specifice ce permit realizarea cu eficiență a tuturor tipurilor fundamentale ale activității matematice.

2.Importanța cunoașterii formelor de organizare a activităților matematice în grădiniță

Noul curriculum pentru învățământul preșcolar, pun activitățile matematice, alături de activitățile de cunoaștere a mediului, în cadrul domeniului Științe.

În grădiniță activitățile matematice urmăresc însușirea și dezvoltarea conceptelor prematematice (formă, culoare, mărime, lungime, poziții spațiale), însușirea și utilizarea numerelor, cifrelor, unităților de măsură prin folosirea unui vocabular adecvat, recunoașterea, denumirea, construirea și utilizarea formelor geometrice, dezvoltarea capacității de a stabili relații spațiale, temporale, cauzale și a capacității de rezolvare a problemelor.

Pentru atingerea obiectivelor propuse educatoarea recurge la diverse strategii prin care copiii își îmbogățesc experiența senzorială, care contribuie la achiziționarea unor cunoștințe matematice referitoare la recunoașterea, denumirea obiectelor, cantitatea lor, clasificarea, și constituirea de mulțimi, pe baza unor însușiri comune.

De asemenea, în activitățile matematice din grădiniță copiii învață să numere, să efectueze operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, în limitele 1-10 și chiar să compună singuri probleme simple.

Deci, preșcolaritatea reprezintă vârsta unor progrese importante pe plan psihologic, iar activitățile matematice ocupă un loc deosebit în procesul de formare și dezvoltare intelectuală. Activitățile matematice din grădiniță contribuie la o lărgire a orizontului copiilor cu privire la însușirile cantitative ale obiectelor lumii reale, la dezvoltarea unor capacități intelectuale, care facilitează perceperea conștientă a numărului natural.

Însușirea noțiunilor matematice însă nu presupune doar o simplă asimilare, ci vizează formarea unui anumit mod de a gândi printr-un antrenament permanent al gândirii, iar înainte de a se forma la copil noțiunea de număr, este necesar un nivel al proceselor psihice care să asigure înțelegerea acestui concept.

Gândirea reprezintă nivelul cel mai ridicat de prelucrare și înregistrare a informațiilor despre lume, deoarece prin ea se realizează saltul de la particular la general și invers, de la simpla constatare a existenței obiectului la interpretarea și explicarea lui logico-euristic.

În cadrul activităților matematice se parcurge drumul de la concret la abstract și de la abstact la concret în formarea noțiunilor matematice, stimulându-se astfel procesul psihic al gândirii, unde analiza și sinteza se efectuează în planul activității practice.

În formarea noțiunii de număr există mai multe etape, pe trebuie să le parcurgă preșcolarul și anume:

etapa senzorio-motorie, când gândirea copilului se ridică la primele generalizări matematice conștiente, cînd copilul operează concret cu grupe de obiecte, iar numărul este un cuvânt care denumește o grupă de obiecte;

etapa reprezentării unei mulțimi de obiecte determinată printr-un număr concret în absența obiectelor, unde copilul desprinde relația cantitativă de operația imediată exterioară cu grupa de obiecte;

etapa reprezentărilor cu care operează copilul, adică el începe să folosească atât numere concrete, cât și numere abstracte, devenind conștient de unele raporturi numerice;

etapa compuneri și descompuneri un număr abstract, poate stabili locul său în raport cu celelalte numere.

Aceste activități includ mai multe forme de organizare unde exercițiu și jocul didactic sunt formele de bază. Prin activitățile matematice putem include un sistem de exerciții articulate pe obiective operaționale ale activității și se poate îmbina activitatea frontală cu cea diferențială și individuală.

Prin intermediul exercițiului este asigurată învățarea conștientă, activă și progresivă a conținutului noțional matematic, se formează deprinderi de muncă independentă și autocontrol și se asigură însușirea și folosirea unui limbaj matematic corect.

3.Obiectivele lucrării

Prin sistemul de exerciții utilizat în cadrul activităților matematice evidențiem sarcina didactică și îi punem la bază atât exercițiul cât și modalitate de de realizare.

Proiectarea unei activități matematice pe bază de exerciții trebuie să fie adaptată structurii de organizare a activității în funcție de nivelul de vârstă căruia i se adresează.

Plecând de la rolul important al exercițiului, ca formă de organizare a activităților matematice în grădiniță, în prezenta lucrare mi-am propus realizarea următoarelor obiective:

Cunoașterea principalelor aspecte teoretice privind abordarea exercițiului în activitățile matematice din grădiniță;

Cunoașterea unor aspecte teoretice privind profilul psihic și fizic al preșcolarului;

Cunoașterea unor aspecte generale privind formele de activitate folosite în activitățile didactice din grădiniță;

Cunoașterea unor aspecte teoretice privind modul de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță;

Prezentarea unor aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță;

Prezentarea unor aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile pe centre;

Prezentarea unor aspecte practic-aplicative de valorificare a jocurilor exercițiu în activitățile matematice din grădiniță;

Prezentarea unui studiul experimental:,,Rolul jocurilor exercițiu în optimizarea activității preșcolarilor în activitățile matematice de la grupa mijlocie”;

Prezentarea unei microculegere de jocuri didactice matematice folosite în valorificarea exercițiului în grădiniță;

Prezentarea unor exemple de proiecte de activitate didactică folosite în valorificarea exercițiului în grădiniță.

Consider că realizarea acestor obiective asigură o cunoaștere corespunzătoare a aspectelor teoretice și mai ales practic-aplicative ale modalităților de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță.

CAPITOLUL 1.ASPECTE TEORETICE PRIVIND ABORDAREA EXERCIȚIULUI ÎN ACTIVITĂȚILE MATEMATICE DIN GRĂDINIȚĂ

1.1.Aspecte teoretice privind particularitățile procesului de formare a noțiunilor matematice la preșcolari

La vârsta școlară mică, trei-patru ani, copilul are dificultăți de adaptare, deoarece este dependent de mamă și datorită faptului că nu înțelege ce i se spune și nu știe să se exprime clar.

La această vârstă principala lui formă de activitate este jocul, cu preferință pentru jocurile de manipulare a jucăriilor, însă copilul se joacă mai mult singur, predominând încă egocentrismul.

Gândirea lui este subordonată acțiunii cu obiectele, limbajul păstrează caracterul situativ, iar în plan afectiv este instabil și aceeași instabilitate se întâlnește și la nivelul motricității. La vârsta preșcolară mijlocie, patru-cinci ani, copilul se adaptează cu mai mare ușurință mediului grădiniței, are preocupări mai variate, jocul este mai bogat în conținut și activitățile matematice sunt mult mai solicitante.

Specific pentru procesele intelectuale este desprinderea lor treptată de acțiune și instituirea lor în procese de sine stătătoare, independente.

De asemenea, se dezvoltă limbajul, se amplifică puterile imaginative și creatoare ale copilului și în jurul vârstei de 5 ani se formează limbajul interior, care va constitui cotitură esențială pentru dezvoltarea psihică a copilului.

Coordonatele dezvoltării psihice a preșcolarului mare (5-6 ani) se realizează într-o manieră evolutivă, adică trecerea în revistă a caracteristicilor dezvoltării psihice pentru toate cele trei subetape ale preșcolarității facilitează înțelegerea diferențelor existente la nivelul devenirii psihice, deoarece acum preșcolarul manifestă multă receptivitate, mobilitate și flexibilitate psihică ceea ce-i permite achiziționarea unui volum mare de cunoștințe însușite conștient.

În procesul instructiv-educativ activitățile matematice ocupă un loc important avându-se în vedere atât sarcinile pe care le urmărește grădinița în pregătirea copilului pentru școală cât și influența pe care o exercită această formă de activitate asupra dezvoltării generale a copilului.

Activitățile matematice lărgesc orizontul copiilor cu cunoștințe despre însușirile cantitative ale obiectelor și care-l ajută să se orienteze mai ușor în rezolvarea propriilor trebuințe.

Odată cu formarea reprezentărilor și însușirea cunoștințelor matematice se îmbogățește și vocabularul copiilor cu cuvinte și expresii matematice, respectiv cu numere cardinale și ordinale, cu unele adverbe de cantitate:mai multe, mai puține și tot atâtea.

Activitățile matematice dezvoltă la copii gândirea și operațiile ei: analiza, sinteza, comparația, generalizarea, abstractizarea și prin intermediul lor ei pot să separe obiectele, să compare între ele grupurile de obiecte și să constate egalitatea sau inegalitatea cantității lor.

Activitățile matematice stimulează imaginația și memoria copilului, deoarece în rezolvarea unei probleme orale, copiii trebuie să-și reprezinte situațiile relatate, relațiile cuprinse în enunțul problemei și de asemenea trebuie să rețină, să păstreze și să reproducă în mod conștient unele cunoștințe dobândite în legătură cu numerația și operațiile matematice, ceea ce favorizează dezvoltarea memoriei voluntare.

Înțelegerea cunoștințelor noi și asimilarea conștientă a acestora depinde de gradul de concentrare a atenției, de efortul voluntar depus de copii pentru a urmări firul explicațiilor, succesiunea operațiilor.

Activitățile matematice asigură condiții favorabile pentru formarea posibilităților de autocontrol și activitate independentă, deoarece atunci când cadrul didactic cere copiilor să așeze pe masă atâtea obiecte câte indică cifra pe jeton, ei trebuie să recunoască cifra si apoi să așeze pe masă numărul de obiecte indicat.

Formarea notiunilor matematice se realizează prin ridicarea treptata catre general si abstract, unde relatia între concret si logic se modifica în directia esentializarii realitatii

Se pleacă mai întâi de la notiunile de multime, apartenenta, incluziune, intersectie și reuniune cu obiecte cunoscute de către copii, se însușește caracteristica obiectelor ce apartin multimii respective și după aceea au loc operatii de clasificare a obiectelor care au însusirea ce caracterizeza multimea respectiva si apartin acesteia.

Notiunile de relatii între multimi pot fi cunoscute în cadrul diferitelor ilustratii, prin care copiii sunt condusi sa sesizeze notiunea sau relatia respectiva în imaginile care reprezinta aspecte concrete din viata.

Operatiile logice trebuie, de aceea cunoscute mai întâi în actiunile concrete cu obiectele si apoi interiorizate ca structuri operatorii ale gândirii, adică copilul este pus sa efectueze operatii logice cu multimi de obiecte care poarta în ele legitati matematice.

Materialul didactic cel mai potrivit pentru a demonstra cu multa exactitate si precizie multimile, relatiile dintre multimi ca baza a formari notiunii de numar natural si operatiile cu multimi, ca baza a operatiilor cu numere naturale, este constituit din trusa Dienes, trusa Logi I și trusa Logi II.

Reprezentarile grafice si limbajul grafic sunt foarte aproape de notiuni, deoarece ele fac legatura între concret si logic, între reprezentare si concept care este o reflectare a proprietatilor relatiilor esentiale ale unei categorii de obiecte sau fenomene, între cele doua niveluri, interactiune este logica si continua.

Ea este mijlocita de formatiuni mixte de tipul conceptelor figurative, al imaginilor esentializate sau schematizate care beneficiaza, prin generalitatea semnificatiilor purtate de apartenenta lor la reteaua conceptuala si prin impregnarea lor senzoriala, de aportul inepuizabil al concretului.

Imaginile mintale, ca modele partial generalizate si retinute în gândire într-o forma figurativa, de simbol sau abstracta, îl aproprie pe copil de logica operatiei intelectuale cu obiectele, procesele si evenimentele realitatii, devenind astfel sursa principala a activitatii gândirii si imaginatiei.

Generate în mod continuu de interactiunea noastra cu lumea înconjuratoare, imaginile mintale se interpun între noile stimulari si raspunsurile copiilor, mediind, în sensul cel mai larg al cuvântului, cunoasterea realitatii matematice .

Criteriul de apartenenta la o multime sau alta (culoare, forma, marime) a ramas doar în minteacopilului ca o structura logica și el exprima grafic fenomenul matematic pe baza întelegerii lui și a sesizarii esentialului.

Multimile apar în activitățile matematice ca fiind produsul unor operatii mintale, în timp ce obiectele (elementele) din care sunt formate ele sunt obiecte fizice și de aceea, pe întreg parcursul formarii conceptelor de număr natural, de operatii cu numere naturale pe baza multimilor trebuie să se realizeze îmbinarea între concret si logic.

Activitățile matematice oferă copiilor posibilitatea explicării științifice a conceptului de număr și a operațiilor cu numere naturale, iar în formarea noțiunilor matematice trebuie respectată legătura dintre conținut și denumirea noțiunii.

Abilitățile aritmetice dobândite în activitățile matematice din grădiniță dezvoltă capacități ce conduc la formarea ulterioară a conceptelor fundamentale de mulțime și de număr natural, fără a recurge la limbajul specific matematic, dar și la însușirea formelor de exprimare corectă din punct de vedere logic.

Orientarea verbală este, în perioada preșcolară, superioară celei intuitive, iar cuvântul devine eficient numai asociat cu intuitivul, deoarece în formarea gândirii el are un rol activizator, iar în activitățile matematice este utilă valorificarea posibilităților sale funcționale.

Cuvintele pot îndeplini funcții de planificare în acțiune numai dacă semnificația lor reflectă o anumită experiență legată de obiectele cu care se acționează.

La copilul de 3-4 ani experiența, constituie suportul semantic al cuvintelor este de ordin senzorio-motor și perceptiv, iar gândirea ce însoțește limbajul nu este de fapt gândire logică, ci inteligența intuitiv-acțională, căci gândirea preșcolarului este prelogică, nu operează cu concepte abstracte.

La vârsta de 5-6 ani acțiunile verbale se supun ,,logicii obiectelor”, în măsura în care sunt dirijate de reguli și limbajul este instrument de instruire în completarea percepției, observației și acțiunii.

Datorită caracterului abstract, limbajul matematic se introduce treptat, cu unele dificultăți și de aceea, în învățământul preșcolar se folosesc termeni similari, mai accesibili copiilor.

Astfel, se utilizează denumirea de grupă în loc de mulțime, obiect în loc de element, rotund în loc de cerc și introducerea oricărei noțiuni are în vedere posibilitatea reală de înțelegerea a sa de către copii.

În grădiniță sunt utilizate mai des la activitățile matematice noțiuni și denumiri ca:

Piesă, figură și formă geometrică

Termenul de ,,formă geometrică” implică o abstractizare a realității și restrânge însușirile unui obiect caracterizat prin formă, mărime, culoare la unul singur: ,,formă”. Termenul de ,,piesă” (geometrică) este utilizat când ne referim și la alte însușiri ale obiectului.

Grupă, grup și mulțime

În matematică, noțiunea de ,,mulțime” este o noțiune primară și în activitățile matematice din grădiniță se folosesc denumirile de ,,grup”, ,,grupă” de obiecte pentru noțiunea de mulțime, pentru că se materializează esența noțiunii ,,colecție de obiecte determinate și distincte”.

Prin exerciții repetate se formează grupe cu mai puține elemente, chiar cu un singur element, cărora li se atribuie denumirea de ,,grupă”, după care treptat, copiii înțeleg că tuturor grupelor de obiecte, indiferent de numărul obiectelor, li se atribuie denumirea de ,,grupă” sau ,,mulțime”.

Avantajul indiscutabil al folosirii termenului de mulțime de către preșcolari este acela al rigurozității științifice și dezavantajul este de natură semantică și legat de experiența empirică a acestora.

În limbajul activ al copiilor cuvântul ,,mulțime” are ca temă ,,mult” și deci, în reprezentările lor, o asemenea entitate are un număr mare de obiecte, apare în acest sens o contradicție flagrantă între cele două semnificații ale cuvântului în cauză, mai ales în situația în care discută despre mulțimi având două elemente sau având un singur element.

Mulțime cu mai puține elemente, mulțime cu mai multe elemente, mulțime cu tot atâtea elemente

Două mulțimi sunt egale dacă au același număr de elemente, iar pentru mulțimile care nu au ,,tot atâtea elemente” se folosesc termeni ca ,,mai puține obiecte/elemente” sau ,,mai multe obiecte/elemente”.Nu este corect să se folosească termeni ca ,,mulțime mai mare” sau ,,mulțime mai mică”.

Număr natural, operația de adunare sau de scădere

Pentru conștientizarea simbolurilor matematice folosite în grădiniță se pot crea scurte povestiri în legătură cu acestea, folosind un limbaj adecvat nivelului de înțelegere al acestora. După acțiunea directă cu obiectele concrete urmează folosirea imaginilor, jetoanelor, apoi se trece la acțiunea prin simboluri convenționale. Urmează etapa de familiarizare a copiilor cu simboluri (semne grafice) matematice: cifrele de la 1 la 10 și semnele +, -, =.

În această etapă copiii pot efectua comparații, generalizări, abstractizări, care conduc la formarea de structuri mentale operatorii, folosind limbajul adecvat.

Formarea și dezvoltarea limbajului, ca proces specific uman de exprimare și comunicare de informații referitoare la realitatea obiectivă, reprezintă scopuri prioritare pentru învățământul preșcolar. Dezvoltarea limbajului este strâns legată de dezvoltarea gândirii matematice a copilului și de înțelegerea simbolurilor. În acest context, activitățile matematice urmăresc familiarizarea copiilor cu limbajul matematic, în forme accesibile înțelegerii copiilor.

Simpla enunțare a acestei preocupări ne plasează în fața unei probleme decizionale: accesibilitate și/sau rigurozitate în învățarea limbajului noțional matematic în grădiniță?. Desigur, la modul ideal, răspunsul este: și riguros și accesibil. De multe ori însă nu este posibil decât un compromis între acestea, deoarece învățarea mecanică a unui termen, în spatele căruia nu se află reprezentările corespunzătoare, nu este decât o învățare formală.

De aceea, trebuie asigurată mai întâi înțelegerea noțiunii respective, sesizarea esențialului, într-un limbaj accesibil copiilor, urmând ca, în perspectivă, să fie prezentată și denumirea științifică.

La vârsta preșcolară, descrierea și explicația bazate pe variate exemple și operații concrete cu obiectele, integrate într-un sistem de întărire imediată și urmate de o atentă abstractizare, până la nivelul accesibil, sunt cele mai indicate.

Întrebările adresate de către cadrul didactic copiilor, ca instrumente de lucru ale conversației, trebuie să fie precise, exprimate corect, simplu și trebuie să vizeze un răspuns unic, altfel pot deruta copiii.

În activitățile matematice trebuie să predomine întrebările care încep prin ,,de ce”, cu rol de incitare la gândirea productivă și cadrul didactic trebuie să stăpânească ,,arta de a pune întrebări”.

Din punctul de vedere al limbajului utilizat la grupă, este indicat să se folosească exprimări ce evită formulările absolut riguroase, dar greu accesibile copiilor la această vârstă, desigur fără a veni în contradicție cu sfera noțiunii respective.

Un exemplu elocvent ar putea fi numirea cifrelor și asemănarea lor cu elemente din lumea înconjurătoare care le sunt familiare copiilor, pentru a fi accesibile și conștientizate.

Încă de la primele acțiuni cu obiectele în cadrul activităților matematice, copilul trebuie determinat să însoțească operația efectuată cu exprimarea orală, verbalizarea acțiunii, pentru că învățarea matematicii începe cu însușirea limbajului ei noțional. Copiii trebuie să devină capabili să exprime oral regulile jocurilor, exercițiilor, problemelor cu simboluri matematice.

Un rol important în dezvoltarea limbajului matematic la copilul preșcolar îl are modul în care sunt formulate enunțurile problemelor ilustrate, deoarece formularea enunțurilor acestor probleme poate afecta în mod semnificativ capacitatea copiilor de a găsi rezolvarea.

Efortul de înțelegere a limbajului în care sunt enunțate problemele trebuie dublat de imagini care să accentueze caracterul concret al datelor.

Verbalizarea tuturor acțiunilor și operațiilor logice în cadrul activităților matematice din grădiniță conduc spre perfecționarea rostirii în limba maternă și spre îmbogățirea ei prin adăugarea elementelor specifice limbajului matematic.

1.2.Aspecte generale privind folosirea formelor de activitate în formarea reprezentărilor matematice la preșcolari

Curriculumul pentru învățământul preșcolar, vine ca noutate cu faptul că informațiile se subordonează obiectivului formativ, contribuind la structurarea unui anumit mod de a gândi. Astfel, activitățile instructiv-educative din învățământul preșcolar include, printre alte categorii activități de educație pentru știință în particular, activități matematice.

Ca sa vedem care sunt schimbările ce intervin trebuie să observăm care sunt obiectivele de finalizare ale activtăților matematice

Principalul obiectiv este aprofundarea și și îmbogățirea cunoștințelor matematice ale copiilor cu privire la cantitate, la constituirea unor mulțimi de obiecte pe baza unor variate însușiri conține ale acestora, adică de formă, mărime și culoare.

De asemenea preșcolarul să poată efectua operații cu mulțimile de obiecte, ca ansamble, constituite pe bază de însușiri comune: de triere, de grupare, comparare, clasificare și de apreciere a cantității atât global cât și prin formare de perechi între obiectele din două sau mai multe mulțimi comparate.

Importante sunt și sesizarea de către copii a relației de "tot atâtea obiecte" în două sau mai multe mulțimi comparate, formarea priceperii de a determina "să fie tot atâtea obiecte" în două mulțimi comparate prin formare de perechi și să poată determina anumite diferențe "să fie mai multe / puține" în relația dintre două mulțimi comparate.

După realizarea acestor obiective se trece la învățarea numerelor naturale de la 1 la 10, familiarizarea copiilor cu acțiunea de numărare a obiectelor dintr-o mulțime: asocierea numărului la cantitatea corespunzătoare de obiecte, familiarizarea copiilor cu simbolurile numerelor, recunoașterea formei și a semnificației cifrelor.

După abordarea numărului natural are loc inițierea copiilor în operații simple de adunare și scădere cu o unitate și familiarizarea copiilor cu semnificația simbolurilor +, -, = .

Toate aceste obiective nu se poate realize fără extinderea sferei de jocuri logico-matematice și consolidarea reprezentărilor despre formele geometrice învățate.

Activitațile matematice vizează formarea și dezvoltarea proceselor psihice de cunoaștere și îndeosebi a operațiilor gândirii: analiza, sinteza, comparația, generalizarea și abstractizarea, educarea unor calități ale gândirii precum: independența, rapiditatea, flexibilitatea și originalitatea și dezvoltarea atenției voluntare.

În cadrul procesului instructiv-educativ, realizarea unei activități didactice depinde în mare măsură de structurile organizatorice în care aceasta are loc, deoarece există o interacțiune dinamică între conținutul activității și forma ei de realizare.

Astfel, cu cât o activitate are un conținut mai bogat cu atât forma organizatorică în care se realizează este mai complexă, mai pretențioasă, iar tipul de activitate este considerat drept un model, care are rolul de a încadra un șir de activități într-o structură reprezentativă.

Iată de ce încadrarea unei activități matematice în una dintre structuri, ajută la identificarea variantelor de activități, a formelor de organizare, cât și la selectarea strategiilor adecvate.

În învățământul preșcolar cele mai folosite tipuri ale activităților matematice sunt activitățile de dobândire de noi cunoștințe, activități de consolidare și formare a unor priceperi și deprinderi și activitățile de sistematizare și verificare.

În proiectarea didactică, pentru fiecare tip trebuie să existe concordanță între obiective și organizarea secvențelor activității didactice. Chiar dacă, într-o activitate didactică accentul cade pe secvența prezentării conținutului și pe dirijarea învățării, este necesară urmărirea activității directe și independente a copiilor.

Între obiectivele prevăzute în cadrul activităților matematice importante sunt acelea care rezolvă în mod sistematic dezvoltarea gândirii logice pe de o parte și ușurează asimilarea conștientă a cunoștințelor și deprinderilor incluse în curriculumul.

Forma de realizare se referă la modul de lucru, la felul în care cadrul didactic își concepe și își conduce activitatea.

În acest sens, se identifică două forme specifice de organizare a activităților matematice:

activități matematice pe bază de exerciți și activități matematice sub formă de joc didactic-matematic.

Activitățile pe bază de exerciții sunt forme de organizare specifice ce permit realizarea cu eficiență a tuturor tipurilor fundamentale ale activității matematice prin exerciții.

Acestea au o serie de caracteristici, dintre care amintim că pot include un sistem de exerciții articulat pe obiective operaționale ale activității, pot îmbină activitatea frontală cu cea diferențială și individuală, pot solicita prezența unui model și are nevoie de folosirea de material didactic individual.

Aceste exerciții pot fi structurate pe secvențe didactice, unde fiecare exercițiu constituie o bază în evaluare, permit și asigură învățarea conștientă, activă și progresivă a conținutului noțional matematic, formează deprinderi de muncă independentă și autocontrol, asigură însușirea și folosirea unui limbaj matematic corect, prin motivarea acțiunii, folosește ca metode explicația și demonstrația și introduce elemente de algoritmizare.

Eficiența acestei forme de activitate este asigurată și prin materialul didactic variat și mijloacele didactice folosite, iar structura unei activități pe bază de exercițiu cu material individual cuprinde următoarele momente:captarea atenției, enunțarea scopului și obiectivelor, reactualizarea cunoștințelor, prezentarea conținutului și dirijarea învățării, obținerea performanței și asigurarea conexiunii inverse, asigurarea retenției și a transferului și evaluarea performanței.

Sistemul de exerciții utilizat în astfel de activități este determinat de sarcina didactică și are la bază exercițiul și metoda. Proiectarea unei activități matematice pe bază de exerciții trebuie să fie adaptată structurii de organizare a activității în funcție de nivelul de vârstă căruia i se adresează.

Activitățile pe bază de joc didactic-matematic sunt forme specifice ce permit realizarea cu eficiență a instruirii, cu funcții diferențiate de sarcina didactică, de nivelul intelectual și de nivelul de vârstă.

La vârsta preșcolară mică, prin joc didactic se asigură efectuarea, în mod independent, a unor acțiuni obiectuale, se stimulează descoperirea prin efort direct a unor cunoștințe care vor conduce treptat spre însușirea unor noi cunoștințe matematice.

La vârsta preșcolară mare, jocul didactic dobândește o nouă funcție, aceea de consolidare și verificare a cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor și constituie un mijloc eficient de verificare pentru cadrul didactic.

În acst sens, caracteristică acestei forme de activitate este prezența elementelor de joc în cadrul fiecărei secvențe didactice, iar specificul său este determinat de componentele sale: scop didactic, sarcină didactică, elemente de joc și material didactic.

Desfășurarea jocului didactic cuprinde ca momente: introducerea în joc, prezentarea materialului, titlul jocului și scopul acestuia, explicarea și demonstrarea regulilor jocului, fixarea regulilor, demonstrarea jocului de către cadrul didactic, executarea de probă a jocului, executarea jocului de către copii, complicarea jocului, introducerea de noi variante, încheierea jocului și evaluarea conduitei de grup sau individual.

Activitatile matematice ,alaturi de celelalte activitati din gradinita contribuie la imbogatirea capacitatilor  imaginativ- constructive ca obiectiv important in campul actiunilor de educatie intelectuala in gradinita de copii.

Proiectarea didactica a activitatilor cu continut matematic ca si   proiectarea intregii activitati din gradinita ,constituie o cerinta obligatorie de care depinde reusita intregului proces instuctiv educativ.

Proiectarea didactica a activitatilor matematice presupune o proiectare anuala, o proiectare semestriala si o proiectare a activitatii zilnice, aceasta se realizeaza pe grupe de varsta tinand seama de particularitatile de varsta si individuale ale copiilor.

Activitatile cu continut matematic desfasurate in gradinita de copii au un rol deosebit in stimularea dezvoltarii intelectuale a prescolarilor contribuind treptat la trecerea de la gandirea concret–intuitiva la gandirea abstracta, pregatindu-i pe acestia pentru insusirea si intelegerea notiunilor .

Numaratul si socotitul  se formeaza in timp iar copilul va incepe treptat sa perceapa ,,multimea’’ca unitate spatiala alcatuita din elemente omogene . Jocurile didactice si jocurile –exercitiu sunt cele mai atractive si dinamice mijloace de realizare a continuturilor activitatilor matematice in gradinita de copii.

Copii invata sa numere succesiv iar continutul activitatilor  creste atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ ,invata sa aseze fiecare numar in sirul numeric si sa raporteze  numarul la cantitate, să compuna si să descompuna  numerele concret, sa efectueze operatii de adunare si scadere, să  rezolve probleme  și să foloseasca un limbaj  matematic adecvat varstei  prescolare.

 Activitățile cu conținut matematic urmăresc în gradiniță două mari obiective: pregatirea copilului pentru formarea conceptului natural, precum si introducerea sirului numeric in limitele 0-10 și dezvoltarea gândirii logice la copii.

Procesul de abordare a noțiunilor matematice trebuie si poate să înceapă încă de la grădinită, adică atunci când copilul ia contact cu lumea înconjurătoare.

Printr-un proces simplu, pas cu pas, de la constatări simple la primele forme de manifestare a rationamentului, copiii sunt pusi în situatia de a deveni constienți de propria lor gândire, de a ști ce fac și pentru ce fac, de a se exprima într-un limbaj verbal sau scris variat, dar întotdeauna precis.

Cadrul didactic trebuie să caute mereu si să găsească cele mai atractive procedee de a activa găndirea, să-i atragă să participe direct si activ la descoperirea valorilor necunoscute printr-un sir de rationamente si judecăti.

Dacă reuseste să realizeze prin joc o punte de legătură, activă si apropiată, între copil si matematică, atunci poate să evite ca matematica să devină un obiect de studiu ostil si respingător, care să-i trezească copilului amintiri neplăcute si insatisfactii.

Necesitatea naturală a copilului este jocul. nu învătarea și de aceea este important să nu accentuăm latura rigidă a învătării matematicii, ci să o concepem ca pe un joc plăcut în care obiectivele se pot realiza mai usor.

Grădinița constituie o etapă fundamentală în dezvoltarea copilului nu doar prin conținutul științific al procesului instructiv-educativ, ci și prin libertatea de acțiune a preșcolarului, care-i stimulează interesele de cunoaștere și contribuie la lărgirea câmpului de relații sociale.

Importanța locului pe care-1 ocupă jocul in viața preșcolarului este conferit de faptul că jocul satisface dorința firească de manifestare, de acțiune și de afirmare a independenței copilului.

La vârsta preșcolarității jocul are o dublă semnificație: pe de o parte el este cadrul în care se manifestă, se exteriorizează întreaga viața psihica a copilului, în joc copilul exprimându-si

cunoștințele, emoțiile, satisfăcându-și dorințele si eliberându-se, descărcându-se tensional.

Pe de alta parte jocul constituie principalul instrument de formare și dezvoltare a capacităților psihice ale copilului.

Valoarea lui formativă rezidă din faptul că constituie o punte de legătură între joc ca activitate dominantă și activitate de învățare a matematicii, constituie o îmbinare a componentelor intelectuale cu cele afectiv-emoționale, prin intermediul lui se pot asimila noi informații, se pot verifica și consolida cunoștințele și deprinderi, se pot dezvolta capacități cognitive și efortul de învățare este mai ușor declanșat și susținut, mai eficient când se folosesc resursele jocului.

Jocul didactic matematic ca metoda de activizare a copiilor "acel mod de a plasa copilul într-o situație de învățare mai mult sau mai puțin dirijata, de a-i mobiliza toate forțele psihice de cunoaștere pentru a obține performanțe însoțite de efecte instructiv-educative optimale.

Abordarea matematicii în această manieră este accesibilă în mare măsură și preșcolarilor, iar cel care a conceput o nouă modalitate de pătrundere în matematică a fost Z. P. Dienes care împreună cu colaboratorii săi a făcut numeroase experiențe, urmărind descoperirea unor noi tehnici de învățare a matematicii în grădiniță, înseamnă de fapt, trezirea timpurie a interesului pentru acest domeniu.

În studiul pe care 1-a întreprins de la noțiunea de mediu pe care o considera capitală, în sensul că întreaga învățare echivalează cu un proces de adaptare a organismului la mediu.

În faza care precede învățarea, organismul este necorespunzător adaptat mediului în care trăiește, dar datorită învățării poate să se adapteze, în așa măsură încât să domine situațiile în care se găsește sau pe care le poate întâlni în acest mediu.

Ținându-se seama și de acest aspect al adaptării pe care-1 prezintă învățarea în totalitatea ei, este nu numai îndreptățită, ci chiar necesara acțiunea de a-i oferi copilului un mediu la care el să se adapteze.

Adaptarea aceasta are loc într-o faza care poate fi numită "faza jocului liber”, unde toate jocurile copilului reprezintă un fel de exercițiu care permite să se adapteze situațiilor pe care le va întâlni ulterior.

Cu intenția de a-1 determina pe copil sa învețe matematică, prima necesitate este aceea de a-1 confrunta cu situații ce îl vor duce către formarea unui mod de gândire logică și pentru aceasta a folosit trusa Dienes.

Într-o primă etapa copilul va desfășura jocuri de construcție cu piesele trusei, va face ansambluri după diferite criterii, alese de el sau sugerate de cadrul didactic.

În faza a doua, după perioada de adaptare, copilul își va da seama de anumite constrângeri: că există unele lucruri care nu se pot realiza cu piesele trusei fără a ști ceva în plus. Din acel moment, el începe să fie pregătit pentru a se juca cu restricțiile impuse – care reprezintă de fapt, regulile jocului, iar mai târziu, copiii vor putea să inventeze singuri noi reguli, să le schimbe, să creeze jocuri corespondențe folosind alte materiale deprinzându-se cu respectarea regulilor.

Astfel, preșcolarul începe să învețe structuri matematice, ansamblul de reguli ce vor fi sugerate vor reproduce structuri matematice accesibile vârstei și a desfășura jocuri structurate după legi matematice nu înseamnă altceva decât a învăța matematică.

Mijlocul psihologic folosit pentru a duce pe copil la sesizarea acestor observații, este acela de a-1 pune să desfășoare jocuri cu această structură, dar care au o aparența mult deosebită de a jocurilor deja cunoscute.

In acest mod preșcolarul ajunge să descopere liniile de natură abstractă care există între elementele unui joc și elementele altui joc de structură identică, jocuri cunoscute sub numele de "jocuri de dicționar' sau în termen! matematici» "jocuri de izomorfisme",

copilul ajunge să degajeze structura comuna a jocurilor și să se debaraseze de neesențiale.

Jocurile desfășurate cu o concretizare și apoi cu o alta concretizare vor fi identificate din punct de vedere al structurilor și în acest moment, copilul își dă seama de ceea ce este "asemănător" în diferite jocuri pe care le-a practicat, adică a realizat o abstractizare.

Aceasta constituie a treia etapă – în învățământul matematic, dar copilul însă, nu va putea să se servească de această abstractizare pentru că ea nu este încă fixată în gândirea sa.

Are nevoie de o reprezentare, înainte ca abstracția să se fixeze pe deplin, de o asemenea reprezentare care să permită1 a vorbi despre ceea ce a abstractizat, de a privi acțiunea din afară, de a alege jocul, de a reflecta asupra subiectului sau.

O asemenea reprezentare poate fi un ansamblu de imagini, o diagramă și aceste procese constituie a patra etapa a învățării matematicii.

Etapa a cincea se refera la formarea unui limbaj matematic în care să fie exprimate relațiile este etapa în care fiecare propoziție, adică ceea ce descrie o situație este anonimă.

A șasea etapa vizează depășirea perioadei de descriere a situației și formarea axiomelor cuprinse în regulile jocului, teoreme ale sistemului, care sunt părți ale descrierii la care se ajunge plecând de la descrierea inițială, utilizând regulile jocului.

În acest mod se evidențiază un sistem numit "sistem formal" sistem CE reprezintă scopul final al învățământului matematic în învățământul preșcolar'.

1.3.Aspecte teoretice privind modul de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță

Exercițiul ,,este o metodă bazată pe acțiuni motrice și intelectuale, efectuate de copii în mod conștient și repetat, cu scopul formării de priceperi și deprinderi, al automatizării și interiorizării unor modalități de lucru de natură motrice sau mintală.”

Această metodă exersată prin acțiune repetată, conștient și sistematic,dă preșcolarului posibilitatea să dobândească o îndemânare, o deprindere, care prin folosirea în condiții variate transformă deprinderea în pricepere.

Toate deprinderile și priceperile astfel dobândite dacă sunt exersate prin exerciții în cadrul activităților matematice vor conduce la automatizarea și interiorizarea lor, adică se vor transforma în abilități matematice.

In cadrul activităților matematice, abilitățile se dobândesc prin acțiunea directă cu obiecte și exersează potențialul senzorial și perceptiv al copilului și se finalizează cu formarea unor componente automatizate, a unor abilități ce vor pute fi aplicate în rezolvarea unor noi sarcini cu alt grad de complexitate

Astfel, ,,o acțiune poate fi considerată exercițiu numai în condițiile în care păstrează un caracter algoritmic.”

Activitățile care au la bază exercițiu ,,pentru ca să conducă la formarea unor abilități, acesta trebuie să asigure copilului parcurgerea următoarelor etape:

familiarizarea cu acțiunea în ansamblul ei, prin demonstrație și aplicații inițiale;

familiarizarea cu elementele componente ale deprinderii, prin descompunerea și efectuarea pe etape a acțiunii;

unificarea acestor elemente într-un tot, asigurând unitatea sistemului;

reglarea și autocontrolul efectuării operațiilor;

automatizarea și perfectarea acțiunii, dobândirea abilității.

Cunoașterea și respectarea acestor etape favorizează:

consolidarea cunoștințelor și deprinderilor anterioare;

amplificarea capacităților operatorii ale achizițiilor prin aplicarea în situații noi;

realizarea obiectivelor formative colaterale (psihomotrice, afective).”

Formarea de abilități matematice, se face numai dacă exercițiul este integrat într-un sistem, atât la nivelul unei abilități (exerciții de identificare, grupare, triere, sortare, clasificare, seriere, apreciere globală a cantității), dar și la nivel de unitățiididactice.

De asemenea, conceperea, organizarea și proiectarea unui sistem de exerciții în scopul dobândirii unei abilități ,,trebuie să asigure valorificarea funcțiilor exercițiului:

formarea deprinderilor prin acțiuni corect elaborate și consolidate;

adâncirea înțelegerii noțiunilor prin exersare în situații noi;

dezvoltarea operațiilor mentale și constituirea lor în structuri operaționale;

sporirea capacității operatorii a cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor și transformarea lor în abilități.”

Pentru activitățile matematice,sistemul de exerciții vizează, pentru început, capacitatea de reproducere a achizițiilor cu accent pe acțiuni motorii, pentru ca, treptat, exercițiul să conducă la formarea de deprinderi și priceperi.

După aceea, prin dezvoltarea bazei senzoriale de cunoaștere și exersarea formelor de gândire prelogică, sistemul de exerciții favorizează formarea abilităților matematice.

Toate aceste abilități asigură prin exersare caracterul reversibil și asociativ al operației, iar exercițiul devine astfel operațional, iar pentru a asigura reversibilitatea, operația trebuie executată în sens direct, dar și în sens invers.

Probleme de ordin metodic ridică proprietatea de asociativitate a operației, deoarece exercițiile solicită prin aspectele de problematizare, modalități variate de rezolvare a unei probleme, unde rezultatul îl găsesc pe căi diferite.

In aceste condiții, ,,un sistem eficient de exerciții trebuie să satisfacă anumite condiții

psihopedagogice, specifice etapelor de formare a abilităților matematice:

asigurarea succesiunii sistemice a exercițiilor, respectând etapele de formare a unei noțiuni;

succesiunea progresivă a exercițiilor prin eșalonarea lor după gradul de dificultate;

aplicarea diferențiată a exercițiilor, în funcție de particularitățile capacităților de învățare ale copiilor;

varietatea exercițiilor prin schimbarea formei de prezentare, a modului de execuție sau a materialului didactic;

creșterea treptată a gradului de independență a copiilor în executarea exercițiilor (de la exercițiul de imitație dirijat, la exercițiul semidirijat și independent);

eșalonarea în timp a exercițiilor, cu scopul sporirii eficienței învățării;

asigurarea unei alternanțe raționale între exercițiile motrice și cele mentale, în funcție de nivelul de vârstă și scopul urmărit.”

Cu toate problemele ridicate, la acest nivel, exersarea operațiilor previne formarea unor deprinderi rigide de gândire sau acțiune și favorizează flexibilitatea gândirii.

Sistemul de exerciții nu își poate atinge scopul formativ fără a se acorda atenția cuvenită organizării situațiilor de învățare, unde cadrul didactic trebuie să anticipeze valoarea și limitele exercițiului de executat, să motiveze copiii pentru efectuarea repetată a unor exerciții la nivelul de performanță așteptat, să explice și să demonstreze concludent modelul acțiunii, să creeze situații cât mai variate de exersare, să grupeze exercițiile în funcție de complexitate și grad de dificultate, să îmbine procedeul execuției globale cu cel al execuției pe etape și să impună un ritm optim de execuție și să aplice instrumente de autoevaluare.

După funcțiile pe care le îndeplinesc în formarea deprinderilor, exercițiile sunt de imitare, unde domină funcția normativă și cea operațională și exerciții de exemplificare, unde sunt prezente funcțiile cognitivă și formativă.

Exercițiul de imitare este acel exercițiu pe care-l face un copil, ,,pentru a se familiariza cu operașia demonstrată de educatoare.”

Astfel, copiii execută prin imitare, luând ca model exercițiul cadrului didactic, sunt îndrumați și corectați spre a evita greșelile și procedeele incorecte și cadrul didactic urmărește modul de îndeplinire a sarcinilor, insistă asupra fazelor și a succesiunii etapelor exercițiului și urmărește modul în care copiii aplică îndrumările date.

Exercițiile de exemplificare ,asigură consolidarea unei deprinderi prin repetarea succesivă a unor algoritmi în situații variate de învățare.

Astfel, în funcție de obiectivul urmărit într-o activitate matematică, aceste

exerciții pot fi de următoarele tipuri:

,,exerciții de grupare;

exerciții de triere și separare;

exerciții de înlocuire;

exerciții de completare, ordonare și clasificare.”

Exercițiile de grupare au ca scop recunoașterea și gruparea obiectelor după anumite criterii de formă, de mărime, de culoare și de dimensiune, ,,ajută la formarea reprezentărilor corecte despre mulțime, operații cu mulțimi, număr și se regăsesc preponderent în activitatea matematică de la grupa mică și grupa mijlocie.”

Exercițiile de triere și separare au ca scop recunoașterea proprietăților unor mulțimi și prin aceste exerciții, copiii operează cu proprietatea caracteristică a mulțimii înțeleasă sub aspect categorial cu scopul de a determina apartenența unui element la o mulțime.

Exercițiile de separare a unei mulțimi în submulțimi vor conduce la formarea ideii de invarianță a cantității și vor ușura înțelegerea descompunerii numerelor și aceste tipuri de exerciții constituie activități de învățare.

Exercițiile de înlocuire favorizează înțelegerea aspectului cardinal și ordinal al numărului natural, formează deprinderi de asociere a numărului la cantitate și a cantității la număr. Pe parcursul desfășurării exercițiului se pot introduce situații-problemă ce solicită atenția și exersează posibilitățile copilului de a efectua sinteze numerice.

Exercițiile pot solicita asocierea numărului cu mulțimea corespunzătoare, găsirea greșelilor intenționat strecurate de cadrul didactic sau modificarea numărului de elemente ale unei mulțimi astfel încât să fie tot atâtea, mai multe sau mai puține decât într-o altă mulțime dată. Aceste tipuri de exercitii, ,,se desfășurăindividual, dirijat sau independent, iar autoevaluarea constituie o formă de verificare a corectitudinii execuției.”

Exercițiile de completare, ordonare și clasificare au ca scop formarea deprinderilor de seriere, de ordonare în șir crescător sau descrescător, de formare a scării numerice, de înțelegere a relației de ordine și de consolidare a operațiilor cu mulțimi.

Astfel, ,,jocurile logice de tip jocuri cu o diferență sau mai multe, jocurile de aranjare a pieselor în tablou, sunt forme de exerciții de completare și ordonare, ce verifică însușirea cunoașterii proprietăților pieselor trusei Dienes dar mai ales a operațiilor cu mulțimi, cu folosirea negației și a conjuncției logice. “

In acest sens, trenul cu o diferență, trenul cu două diferențe sunt exemple de jocuri logice de completare care, împreună cu exersarea unor abilități de clasificare, ordonare, solicită în rezolvare raționamente de tip deductiv.

În aceste exerciții-joc se pune accent pe verbalizare, una dintre sarcinile jocurilor amintite fiind și numirea piesei cu ajutorul conjuncției și a negației logice și motivarea modului de completare sau ordonare cerute ca sarcină în exercițiu.

În desfășurarea tuturor formelor de exerciții se vor parcurge și respecta etapele de exersare dirijată, semidirijată și independentă, asigurându-se trecerea treptată de la activitatea imitativă la cea independentă.

În abordarea conceptului de număr natural, operațiile de triere, seriere și clasificare sunt fundamentale, ,, folosirea clasificării obiectelor în grupe omogene și neomogene, compararea grupelor de obiecte și, mai ales, stabilirea corespondențelor, duce la stabilirea mulțimilor cu tot atâtea obiecte, adică la asocierea numărului mulțimile echivalente și la înțelegerea conceptului de număr natural ca fiind cardinalul unei mulțimi finite.

Dacă se urmăresc jocurile copiilor, se observă cum unii dintre ei încep să așeze obiectele după un anumit criteriu, de exemplu, alcătuind un trenuleț sau un turn din cuburi, aranjează alternativ culorile, înșirând mărgele sau bile pe sârmă, alternează mărimile sferelor sau iau în considerare simultan mărimea și culoarea; ocupați cu un joc „mozaic”, se vor îngriji ca piesele să alterneze, utilizând criteriile de culoare, mărime și formă.

Cu alte cuvinte, în mod intuitiv, copiii ordonează serii de obiecte, iar aceste conduite spontane vor fi observate și înglobate de educatoare în vederea atingerii abiectivului educațional de referință: copiii vor putea să realizeze serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de ei înșiși.

Pentru a fi capabil să clasifice, copilul trebuie să achiziționeze capacitatea de a recunoaște asemănările și deosebirile dintre obiecte și să le grupeze în concordanță cu aceste relații.

Esențială pentru reprezentarea de probleme și pentru o gândire creativă, clasificarea este o deprindere intelectuală care nu se reduce la o achiziție obișnuită ce urmează actului predării, la o consecință a educației formale.

Dimpotrivă, trebuie înțeles că este vorba de o rezultantă naturală a maturizării copilului, o componentă importantă a modului în care el identifică lucrurile din jurul său.

Astfel, copilul găsește asemănări și deosebiri, face comparații între obiecte și construiește grupuri pe baza unor criterii și fără a frecventa grădinița, doar prin faptul că operațiile gândirii specific umane își urmează calea firească de dezvoltare.

Educația la vârsta timpurie oferă un lucru foarte important și anume situații structurate, direcționate, având ca scop organizarea, favorizarea și stinularea maturizării și funcționării eficiente a operațiilor intelectuale.

De aceea, cadrul didactic, trebuie să fie conștient de faptul că preșcolarul de grupă mică și mijlocie nu poate realiza clasificări decăt pe baza unui singur criteriu, însă, va putea să clasifice obiecte după criteriul culorii, sau după criteriul mărimii și după criteriul formei.

La început cel mai adecvat este criteriul culorii, unde el va reuși destul de ușor să pună cuburile roșii separat de cele albastre, pentru el acesta fiind deja un joc nou.

Este suficient ca să î să spună să construiască un turnuleț de aceeași culoare și acest instructaj nu fie inteligibil pentru preșcolarul de grupă mică și, adesea, nici pentru acela de grupă mijlocie și este necesar să i se precizeze și culoarea, adică să i se dea criteriul specific.

Nu este necesar să se organizeze activități speciale pentru clasificări, ci să se utilizeze activitățile și jocurile obișnuite, în care copii vor și îndemnați să le realizeze. Până la sfârșitul perioadei de preșcolaritate, copiii vor reuși să clasifice o varietate de obiecte/ființe prin numirea unei proprietăți comune.

Clasificarea este o deprindere intelectuală, rezultantă naturală a maturizării copilului, o componentă importantă a modului în care el identifică lucrurile din jurul său și pentru a fi capabil să clasifice, copilul trebuie să achiziționeze capacitatea de a recunoaște asemănările și deosebirile dintre obiecte și să le grupeze pe acestea în concordanță cu aceste relații.

. În activitățile și jocurile obișnuite, copilul este adeseori pus în situația de a face clasificări. În jocurile de construcții i se va recomanda, de exemplu să folosească numai cuburi roșii, sau, când copiii trebuie împărțiți pe grupe, se folosesc diverse criterii.

În funcție de copii, începând cu grupa mijlocie, se poate aborda și clasificarea după două criterii simultan. Aceasta se face cu acei preșcolari la care se observă din comportamentul spontan că sunt pregătiți pentru această performanță. La grupa mijlocie se poate trece la clasificarea jetoanelor cu imagini sau simboluri.

Până la sfârșitul perioadei preșcolare, copiii vor reuși să clasifice obiecte sau ființe prin numirea unei proprietăți comune și sunt capabili să facă clasificări intuind asemănările și deosebirile, fără a li se da criteriul, ci doar sugestia de a pune împreună obiectele care seamănă.

. Cadrul didactic trebuie să insiste pe înțelegerea expresiilor de tipul: pune împreună, clasifică, sortează, merg împreună, asemenea pentru a le putea utiliza în instrucțiunile adresate copiilor, deoarece ei înțeleg aceste cuvinte, însă nu le pot utiliza ei înșiși pentru a caracteriza sau motiva ceea ce au făcut.

Preșcolarii vor face clasificări la început după un singur criteriu, apoi după două criterii sau, dacă se poate, chiar trei, adică ei vor grupa jucării, piese geometrice, jetoane, după culoare, formă, mărime, grosime și lungime.

Niciodată, întrebarea nu se formulează imperativ, ci pe un ton relaxat, aprobator, copilul fiind lăudat orice ar fi făcut, iar prin întrebări ajutătoare sau cu sprijinul altor copii și cu blândețe, preșcolarul este ajutat să îndeplinească sarcina corect și să formuleze răspunsul.

Este posibil ca unii copii, deși au lucrat corect, să nu poată să formuleze un răspuns. În acest caz, cadrul didactic, lăudându-i, extrage răspunsul dintr-o conversație generală.

Sesizarea deosebirilor dintre obiecte este mai dificil de realizat decât sesizarea asemănărilor și identificarea lucrurilor care nu se potrivesc s-ar putea numi clasificare negativă. Operația intelectuală a clasificării, atât pozitive cât și negative, se poate dezvolta printr-un program în secvențe care se desfășoară mai întâi la un nivel concret, imagistic, de manipulare, care urcă apoi spre niveluri abstracte și simbolice.

În primul stadiu se consideră trei imagini, de exemplu două fructe diferite și un animal, se stabilesc asemănările dintre primele două și se observă că al treilea nu se potrivește.

În stadiul următor se procedează la fel, două obiecte asemănătoare și un al treilea, dar acesta nu mai este ultimul și se continuă cu alte grupuri de câte trei imagini dintre care două se potrivesc, iar a treia nu.

Atunci când copiii ajung să stăpânească seriile de trei imagini, se prezintă serii de câte patru jetoane dintre care o imagine nu se potrivește cu celelalte trei.

În al treilea stadiu se renunță la imagini și se pronunță doar cuvintele, inițial, cuvântul care nu se potrivește trebuie să fie foarte vizibil.

În ultimul stadiu, cuvintele pot fi parte a unei poezii, se cer explicații pentru felul în care copiii au făcut diferența între obiecte și copiii fac adesea comparații în exprimări curente de forma: acesta este mai înalt decât celălalt, este mai frumos și este mai puternic.

Astfel, ,,comparațiile sunt importante pentru dezvoltarea gândirii matematice. În mod spontan, copiii își compară jucăriile, înălțimea și spațiul înconjurător”.

Prin compararea diferitelor elemente, copiii stabilesc relații între acestea, unde capacitatea de a observa, deduce și verbaliza este esențială în definirea relațiilor.

Comparația și clasificarea sunt două operații logice strâns legate care stabilesc relații logice asemănătoare și se implică reciproc: clasificarea presupune compararea elementelor, iar compararea determină implicit o clasificare.

În timp ce clasificarea se realizează cu ajutorul unui număr mai mare de elemente care permit gruparea și stabilirea de apartenențe, pentru comparație, copilul analizează două-trei obiecte sau imagini, operația fiind mai detaliată.

Pentru început se urmărește formarea de perechi de obiecte sau imagini care sunt la fel, selectate dintre altele asemănătoare.

În etapa următoare se compară două obiecte a căror principală caracteristică este lungimea sau grosimea sau lățimea. Se identifică cel mai lung sau cel mai gros sau cel mai lat dintre ele.

Cunoștințele despre pozițiile spațiale sunt și ele valorificate pentru a compara plasarea diferitelor obiecte: unul este mai sus sau mai jos decât altul, mai departe sau mai aproape.

Activitățile de comparare pot servi și pentru identificarea unui element ca fiind parte a unei categorii, contribuind la formarea conceptelor.

Comparația este o operație intelectuală care nu are un specific absolut matematic, ea este utilizată permanent, în cadrul rutinei zilnice, în activitățile educative și la activitățile de educație fizică.

Toate aceste comparații necesită prezența în limbajul copiilor a gradelor de comparație ale adjectivelor, ceea ce se poate dobândi prin utilizarea lor frecventă de către cadrul didactic.

Atfel, ,,prin utilizarea zilnică și corectă de către cadrul didactic a acestor structuri verbale care exprimă comparația, fără o impunere forțată, copiii achiziționează și ei vocabularul necesar”.

La baza aprecierii globale și a punerii în perechi stă capacitatea de grupare în mulțimi a obiectelor și noțiunea de relație, unde noțiunea de relație este prezentată prin noțiunea de pereche, privită ca submulțime a produsului cartezian.

Pentru realizarea aprecierii globale ne vom baza pe activități ce presupun abilități de grupare, triere, identificare și ordonare, ce parcurg următoarele etape:

trierea și aprecierea apartenenței obiectului la mulțime, apartenența devenind criteriul de grupare;

gruparea în două mulțimi distincte, alegând convenabil criteriul de grupare;

aprecierea cantității prin punerea în perechi folosind diverse procedee: suprapunere, alăturare și numărare.

Capacitatea de comparare este caracteristică stadiului perceptiv și trebuie folosită, deoarece se apreciază cantitatea, fără a se solicita numărarea. De abia la grupa mare ne folosim de raporturile numerice între grupele de obiecte, iar aprecierea globală a mulțimilor se realizează în planul reprezentărilor.

Dacă numărul obiectelor unei mulțimi este mare, preșcolarul grupează obiectele câte două-trei, comparându-le cu cealaltă mulțime și folosește scheme numerice spațializate cu cantități mici, deoarece constituie un suport intuitiv cu care el poate opera.

Însușirea cunoștințelor matematice la grupa mică nu se realizează în totalitate prin activitățile comune cu întreaga grupă și este necesară folosirea acestora în activități cu grupuri mai mici sau individual.

La grupa mijlocie, datorită dezvoltării intelectuale a copilului, se poate apela la activități matematice cu un grad înalt de dificultate.

Astfel, prin realizarea corespondențelor obiectelor a două mulțimi se stabilește mulțimea „cu mai multe”, „mai puține” și „cu tot atâtea obiecte” și mai târziu, preșcolarii ajung să sesizeze condițiile egale și inegale fără a mai număra obiecte.

Atunci când se compară două sau mai multe mulțimi pentru stabilirea mulțimii cu mai multe, mai puține sau tot atâtea obiecte se folosește, pe lângă materialul didactic intuitiv, și reprezentarea prin desen sau simboluri.

Deoarece mulțimile „cu tot atâtea” obiecte stau la baza relației de echipotență, ,,este importantă cunoașterea etapelor comparării acestora:

alcătuirea grupelor de obiecte după anumite criterii;

prezentarea a două grupe de obiecte cu același număr de obiecte;

formarea grupelor de obiecte cu „tot atâtea” obiecte după alte proprietăți;

compararea mulțimilor de obiecte din mediul înconjurător;

completarea fișelor de muncă independentă, în care se cere copiilor să deseneze „tot atâtea” obiecte câte sunt în grupa dată”.

CAPITOLUL 2.ASPECTE PRACTIC-APLICATIVE DE VALORIFICARE A EXERCIȚIULUI ÎN ACTIVITĂȚILE MATEMATICE DIN GRĂDINIȚĂ

2.1.Aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță

1. Exemplu de exercițiu cu material individual: ”Hai să măsurăm!”

Grupa: Mare

Scopul didactic: Familiarizarea copiilor cu tehnica măsurării obiectelor, utilizând unități nestandardizate ( palma, cotul, pasul, șchioapa, bețișoare) și a unității standard –centimetrul(cm).

Sarcini didactice:

să măsoare utilizând etaloane nestandardizate diferite dimensiuni ale unor obiecte;

să conștientizeze necesitatea unităților etalon (standard) – cm;

să estimeze dimensiunile unor obiecte cu ajutorul unităților de măsură propuse;

să ordoneze unele obiecte în funcție de lungimea, grosimea, întinderea sau forma lor.

Metode și procedee: Conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, expunerea, problematizarea, descoperirea.

Mijloace didactice: Cutia cu creioane colorate, foi albe, bețișoare, chibrituri, agrafe de birou, eșantioane din carton de diferite dimensiuni, rigla gradată 0-10 cm ( pentru fiecare copil), rigle gradate de diferite lungimi, colorate diferit, metrul de croitorie, metrul de tâmplărie, șubler și ruletă.

Desfășurarea exercițiului cu material individual

Cadrul didactic anunță că astăzi la activitatea de matematică vom efectua diferite măsurători ale dimensiunilor unor obiecte (lungime, lățime, înălțime, adâncime, grosime) folosind mai multe unități de masură și apoi vom compara dimensiunile obiectelor ca urmare a măsurării efectuate

În prima etapă se solicită copiilor să ordoneze lungimile diferitelor obiecte, să compare grosimea caietelor și a cărților expuse, se scot în fața clasei trei copii de înălțimi diferite și solicită să fie așezați în ordinea înălțimii.

În a doua etapă, cu ajutorul unui creion sau bețișor măsoară lungimea tablei, a unei planșe, a mesei etc. și explică: „a măsura lungimea unor obiecte înseamnă a stabili câte lungimi de creion sau bețișor se cuprind în lungimea diferitelor obiecte”.

Cadrul didactic explică tehnica de măsurare în două moduri:

așezând „cap la cap” atâtea bețișoare câte sunt necesare pentru a acoperi toată lungimea de măsurat (a obiectului propus);

așezând succesiv pe lungimea obiectului unui bețișor și însemnând locul până unde s-a ajuns, reluând măsurătoarea de la acel semn, până se acoperă lungimea obiectului de măsurat.

Se măsoară lungimea tablei și a mesei cu palma, apoi cu cotul și atrage atenția că deși lungimea celeilalte table este aceeași, lungimea meselor este la fel, numărul care reprezintă rezultatul măsurătorii este diferit, pentru că diferă palma de cotul celui care măsoară.

Se vor face măsurători practice utilizând pasul pentru a constata distanța de la ușă la fereastră și se numește un copil pentru efectuarea măsurătorii anterioare și înregistrează la tablă, prin trasarea unor

În a treia etapă copiii vor măsura cu bețișoarele lățimea mesei și vor înregistra prin liniuțe (sau cu simboluri numerice) scrise pe foaie numărul măsurilor găsite.

De asemenea vor măsura lungimea foii de pe masă, lungimea creionului roșu, a eșantioanelor de hârtie din coșuleț folosind palma, degetul, chibritul, agrafa de birou, analizând împreună cu educatoarea rezultatele respective.

În etapă a patra, copiii vor trasa diferite linii cu ajutorul riglei gradate și vor nota prin liniuțe câți literele mari de tipar vor menționa în capătul segmentului numărul corespunzător centimetrilor trasați.

A_____3 cm _______B

C__________5 cm _________D5 cm

Analizează cu copiii segmentele trasate pe spatele fișei și cere să le măsoare și să le înregistreze prin linii sau cifre și vor preciza câți centimetri are primul segment, al doilea și al treilea.

La sfîrșitul activității, cadru didactic apreciează modul cum au răspuns și au acționat copiii pe parcurs, precum și precizia de stabilire a dimensiunilor date.

2. Exemplu de exercițiu cu material individual: ”Flori și fluturi numărăm, matematică-nvățăm!”

Grupa: Mare

Scopul didactic:

aprofundarea și îmbogățirea cunoștințelor matematice cu privire la cantitatea, la constituirea și

compararea mulțimilor de elemente, perceperea corectă și conștientă a componentei numarului 9, familiarizarea cu cifra 9;

conștientizarea faptului că numărul cardinal este propietatea caracteristică a tuturor mulțimilor care au „tot atâtea” elemente, propietate care nu depinde de felul elementelor, poziționarea lor în spațiu sau ordinea în care sunt acestea numarate;

dezvoltarea atenției voluntare, a memoriei reproductive și a gândirii logice.

Sarcina didactică

să numere corect și conștient în ordine crescătoare și descrescătoare;

să cunoască locul fiecarui număr în raport cu vecinii lui în șirul numerelor naturale;

să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la numărul exprimat verbal, asociind corect cifra corespunzătoare.

Metode și procedee: Conversația, explicatia, demonstrația, exercițiul, elemente de problematizare și munca independentă.

Mijloace didactice: Coșulețe cu două mulțimi de elemente; jetoane cu cifrele 8, 9, 1 și simbolurile aritmetice”+”, „ -”, „=”; fișe de lucru, 9 mulțimi de elemente reprezentând buburuze, berze, flori de diferite culori; nori, soare, ciupercuțe, albine, copăcei, cifrele de la 1 la 9; o planșă-decor al cărui fond în culori pastelate sugerează anotimpul primăvara; tablă magnetică, planșă pentru problema ilustrată.

Desfășurarea exercițiului cu material individual

Se intonează o strofă din cântecul „ Hai să numarăm!”, cea referitoare la forma cifrei opt și se execută mișcările corespunzătoare.

În prima etapă se reactualizează și se verifică cunoștintele copiilor despre numerele 1-8 prin mai multe procedee: formarea șirului numeric; număratul înainte și înapoi; recunoașterea semnului grafic; recunoașterea vecinilor.

Se prezintă o planșă ce înfățișează un peisaj de primăvară alcătuit din mulțimi de elemente cuprinse între 1 si 9.

În cea de-a doua etapă se discută tabloul: Care sunt obiectele cuprinse în acest tablou? (se numără obiectele…) Se vor forma mulțimi după formă și se vor ordona aceste mulțimi în șir crescător, pornind de la mulțimea cu cele mai puține elemente până la cea cu cele mai multe elemente.Se vor formula următoarele cerințe:

Căutați în tablou mulțimea care are două elemente și asezați-o pe flanelograf.

Ce mulțime ați așezat? (mulțimea berzelor)

Ce număr corespunde mulțimii berzelor? (numărul 2)

Asezați sub această mulțime cifra corespunzătoare numarului 2. (cifra 2)

Asezați pe flanelograf mulțimea care are cu un element mai puțin decât mulțimea berzelor.

Numără elementele acestei mulțimi și așază cifra corespunzătoare.

Așezați pe flanelograf mulțimea care are tot atâtea elemente câți iezi are capra cu trei iezi din povestea scrisă de Ion Creanga.

Ce mulțime ați așezat? (mulțimea norilor)

Ce număr corespunde acestei mulțimi? (numărul 3)

Ce cifră corespunde numărului 3? (cifra 3)

Asemănător se va proceda pentru:

mulțimea care are cu un element mai puțin decât numărul degetelor de la mână;

mulțimea care are cu un element mai mult decât numărul degetelor de la mână;

mulțimea care are tot atâtea elemente câți pitici are Albă ca Zăpada din poveste;

mulțimea care are cu un element mai mult decât mulțimea piticilor…

Se va numără înainte și înapoi în limitele 1-8, se vor stabili vecinii lui 2, 5, 7.

Care este locul numărului 4 în șirul numeric?

Care este vecinul mai mare cu o unitate a numărului 7?

Închideți ochii iar la semnalul meu îi deschideți și vă rog să observați ce schimbări am făcut în șirul elementelor (voi schimba locul cifrei 8 cu cifra 7)

Copiii vor constata neconcordanța dintre numărul de elemente al mulțimii și cifra corespunzătoare.În vederea fixării ordinii mulțimilor prin numărare, voi numi copii care vor strânge de pe flanelograf prima mulțime, a treia și a șasea.

În etapa a treia va rămâne pe flanelograf numai mulțimea fluturașilor și se vor formula următoarele cerințe:

Ce număr corespunde acestei mulțimi? (8)

Care este cifra corespunzătoare numărului 8 ? (cifra 8)

Folosind corespondența unu la unu vom așeza la flanelograf o altă mulțime care să aiba tot atâtea elemente (mulțimea florilor).

Ce putem spune despre cele două mulțimi? (că au tot atâtea elemente)

Ce număr corespunde mulțimii florilor? (numărul 8)

În tablou a mai rămas o floare? Unde o vom așeza? (la mulțimea florilor)

Ce putem spune acum despre mulțimea florilor în comparație cu mulțimea fluturaților? (mulțimea florilor are mai multe elemente decât mulțimea fluturașilor )

Cu câte elemente? (cu un element)

Deci, observăm că, dacă la o mulțime formată din 8 elemente am mai adăugat un element, am obtinut o nouă mulțime. Acestei mulțimi, care are cu un element mai mult decât multimea cu 8 elemente îi corespunde numărul 9.

În etapa a patra din coșulețele de pe măsuțe copiii vor scoate mulțimea fluturașilor și tot atâtea flori câți fluturași sunt.

După asezarea elementele celor două mulțimi în perechi (un fluturaș, o floricică), se vor formula următoarele cerințe:

Ce putem spune despre cele două mulțimi? (au tot atâtea elemente)

Numărați fluturașii și așezați cifra corespunzătoare.

Așezați floarea rămasă în coșuleț la mulțimea ei.

Ce s-a întâmplat cu numărul de flori? (a crescut, s-a marit)

Cu cât? (cu o unitate)

Câte flori sunt acum în mulțimea florilor? (9)

Se numără de către mai mulți copii elementele mulțimii florilor și se vor pune următoarel întrebări:

Ce cifră corespunde numărului 9? (cifra 9)

Cum am obținut numărul 9?

Ce operație matematică am făcut?

Ce am adunat? (8 flori plus o floare)

Câte flori am obținut? (9 flori)

Dar dacă am aduna 8 copii plus un copil? Opt măsuțe plus o măsuță? Deci 8 plus unu este egal cu 9. „Scriu” exercițiul la tabla magnetică: 8 + 1= 9.

Se rezolvă acum problema ilustrată. (Pe un lac se află 8 rățuște, din iarbă mai vine una).

Se analizează problema în felul următor:

Ce observăm în tablou? (Un lac pe care se află un grup de 8 rățuște și de acest grup se mai apropie una). Se numără rățuștele din grup.

Ce întrebare putem pune? ( Câte rățuște sunt în total pe lac?)

Prin ce operație răspundem la întrebarea problemei?

Ce adunăm? (…8 rățuște plus o rățușcă..)

Ce am obținut? (…câte rățuște sunt în total pe lac)

Cadrul didactic scrie la tablă exercițiul problemei iar copiii compun acest exercițiu cu ajutorul jetoanelor din coșuleț. Pe tabla magnetică și pe măsuțe apare exercițiul 8 + 1 = 9.

La sfîrșitul activității, cadru didactic apreciează modul cum au răspuns și au acționat copiii pe parcurs, se interpretează strofa din cantecul „ Hai să numărăm!”- cea referitoare la numărul 9.

3. Exemplu de exercițiu cu material individual: ” Suntem cei mai buni matematicieni!”

Grupa: Mare

Scopul didactic:

dezvoltarea capaității intelectuale prematematice;

dezvoltarea capacității de a înțelege și uitiliza numere, cifre, unități de măsaură, întrebuințând un vocabular adecvat;

dezvoltarea capaității de rezolvare de situații problematice, prin achiziția de strategii adecvate.

Sarcina didactică

să opereze cu numerele naturale învățate;

să numere în limitele 1-10;

să raporteze cantitatea la număr , numărul la cantitate și cifra corespunzătoare;

să recunoasă și să folosească corect semnele „+”, „-”, „=”;

Metode și procedee: Conversația, explicația, exercițiul, problematizarea și observația.

Mijloace didactice: Coșulețe, jetoane cu ursuleți și iepurași, jetoane cu cifre, 5 jetoane cu căței, un jeton cu pisică, 9 jetoane cu căprioare, fișe, creioane, buline.

Desfășurarea exercițiului cu material individual

În prima etapă, vine un personaj, Zâna Primăverii, care atunci când au fost copiii în pauză, ea le-a pregătit pe măsuțe câte un coșuleț cu jetoane.

După ce a plecat zâna, copiii împreună cu educatoarea se vor juca cu jetoanele, demonstrându-i Zânei că sunt „suntem cei mai buni matematicieni!” .

În a doua etapă, după cum a zis și Zâna, astăzi ne vom juca jocul „Suntem cei mai buni matematicieni!”, unde vom număra corect de la 1-10 crescător și descrescător, vom aduna și scădea cu 1 sau 2 unități, vom raporta numărul la cantitate și vom rezolva probleme.

În cea de-a treia etapă vor trece la exercițiile propriu-zise.

Până la cât ați învățați să numărați?

Haideți să numărăm bătând din palme până la 10 (crescător). Să numărăm descrescător, bătând din palme(10-1).

Priviți în coșulețe și extrageți toate jetoanele cu iepurași.

Câte jetoane a-ți extras?

Vă bat din palme, voi numărați de câte ori am bătut și lăsați pe masă tot atâtea jetoane câte bătăi ați numărat.

Rezolvarea de probleme

Acum așezați sub mulțime a formată jetonul cu cifra corespunzătoare numărului de iepurași și Jocul se repetă de 2-3 ori.Acum punem înapoi în coșulețe jetoanele cu iepurași și scoatem jetoanele cu ursuleți.

Câte jetoane cu ursuleți avem ?

Așezăm cifra corespunzătoare numărului de jetoane cu ursuleți.

Vai!unul dintre ursuleți a găsit un stup de albine și a plecat să mănânce miere.

Educatoarea împreună cu copiii scot un jeton din mulțimea de 10 jetoane.

Câți ursuleți au rămas?

De ce?

Haideți să numărăm să vedem daca este corect.Educatoarea numără prin încercuire.

Deci cu câți ursuleți avem mai puțini?

După ce a mâncat mierea ursulețul s-a întors la frații lui.(se reprezintă grafic exercițiul)

Câți ursuleți sunt acum?

De ce?

Avem 10 ursuleți, pentru că nu au ascultat de mama lor 2 dintre ei s-au îmbolnăvit și au plecat la doctorul Iepurilă.

Câți ursuleți au rămas?

De ce?

Cu câți ursuleți avem mai puțini?

Doctorul Iepurilă i-a vindecat și ursuleții s-au întors la frații lor.

Câți ursuleți sunt acuma?

Cum v-ați dat seama că sunt 10?

Se recită 2 ghicitori problemă și se reprezintă grafic de către un copil la tablă.

a) „5 căței cu botu mic

jucau fotbal între ei

2 se iau după pisic

Și au mai rămas acuma…”(3)

Un copil vine la tablă și reprezintă grafic exercițiul.

b) „8 sprintene căprioare

Stau ca doamnele la soare

1 vine să se-adape

Câte căprioare oare

Se mai bucură de soare”

Un copil vine la tablă și reprezintă grafic exerițiul.

În etapa a patra educatoarea împarte fișe de lucru.

Ce avem pe fișe?

1. La primul exerițiu numărăm câte elemente sunt în mulțime și scriem cifra corespunzătoare în căsuța dată.

2. La a doua diagramă desenăm tot atâtea elemente cât arată cifra din căsuță.

3. La ultima diagramă, adăugăm la imaginiile date alte imagini în așa fel încât să obținem numărul dat.

În final se fac aprecieri verbale și generale asupra comportamentului la acțivitate.

Zâna Primăvara știa că noi suntem cei mai buni matematicieni și ne-a lăsat în coșuleț și căteva recompense.

4. Exemplu de exercițiu cu material individual: ” ”Numărul și cifra 7”

Grupa: Mare

Scopul didactic:

înțelegerea modului de formare a numărului 7,

intuirea numărului și cifrei 7 și redarea ei grafică,

folosirea unui limbaj adecvat.

Sarcina didactică

să formeze grupe cu 5 sau 6 elemente;

să numere crescător și descrescător în limitele 1-6;

să recunoască cifra 7 și să o scrie.

Metode și procedee: Conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, problematizarea.

Mijloace didactice: Flanelograf, jetoane cu cifre, flori, frunze, fișe matematice, carioca.

Desfășurarea exercițiului cu material individual

În prima etapă se intuiește materialului distributiv și a celui demonstrativ și se pune întrebarea: – Ce ați primit pe masă? (jetoane cu cifre, flori, frunze, fișe matematice, carioca).

Se precizează că și pe masa educatoarei se găsesc aceleași materiale, numai că au dimensiuni mai mari.

În a doua etapă se anunță că folosind aceste materiale vom face o activitate matematică și vom învăța să numărăm până la 7

Se cere copiilor să numere crescător și descrescător în limitele 1-6 și să ridice o anumită cifră. Se va descoperi flanelograful și se va cere unui copil să separe materialul formând două grupe de obiecte după criteriul formă, timp în care toți copiii vor lucra individual.

Se va urmări modul de lucru al copiilor și se pune întrebarea:

Ce grupă ai format?

Am format o grupă de flori și o grupă de frunze, după care se va cere copiilor să așeze la stânga și de jos în sus grupa de flori, care să fie alcătuită din cinci obiecte. Un copil va lucra la flanelograf.

Se cere copiilor să numere grupa formată și să asocieze cifra corespunzătoare numărului de obiecte și copilul numit va verbaliza acțiunea și va așeza cifra pe flanelograf, dirijat de întrebarea:

Câte obiecte are grupa de flori și ce cifră îi corespunde? (are 5 obiecte și îi corespunde numărul și cifea 5).

Se cere ca în dreapta grupei să se așeze, tot de jos în sus, o altă grupă de flori, dar care să aibă cu un element mai mult (prin corespondență unu la unu). Se va pune întrebarea:

Ce număr și cifră corespund grupei nou formate? (numărul și cifra 6).

Copilul numit lucrează la flanelograf și verbalizează acțiunea, iar ceilalți lucrează individual asociind numărul și cifra la cantitate.

În etapa a treia se cere unui copil să așeze la flanelograf în dreapta grupei nou formate, o grupă de frunze care să aibă tot atâtea elemente. Se pune întrebarea:

Câte ogiecte are grupa de frunze și ce număr și cifră îi corespund? (are 6 obiecte și îi corespunde numărul și cifea 6).

Ceilalți copii lucrează cu material individual. Se verifică activitatea copiilor și apoi se predă modul în care se formează numărul 7.

Astfel: educatoarea numără de jos în sus grupa formată din frunze și stabilește că este alcătuită din 6 obiecte, apoi precizează că pe masă mai este o frunză care trebuie așezată, după criteriul formă, în grupe ei.

Se pune întrebarea:

Ce se întâmplă cu grupa de frunze dacă i se mai adaugă o frunză? (are mai multe obiecte decât mulțimea florilor). – Cu câte are mai multe? (cu unul).

În a patra etapă se precizează că grupa care are mai mult cu un obiect decât cea cu 6 este grupa cu 7 obiecte, căreia îi corespunde cifra 7. Numărul 7 este mai mare cu o unitate decât numărul 6.

Se intuiește cifra 7, precizându-se că seamănă cu o coasă și este formată dintr-o linie scurtă orizontală, așezată în partea de sus și o linie oblică orientată spre dreapta.

Se cere copiilor să precizeze ce număr și ce cifră corespund grupei cu 7 obiecte și să descrie numărul și cifra 7. Copiii vor lucra individual exerciții de formare a noului număr.

În a cincea etapă se cere copiilor să arate în clasă grupe de 7 obiecte (dinainte așezate de către educatoare), se precizează că tuturor grupelor formate din 7 obiecte separate după un criteriu (formă, mărime, culoare, grosime) le corespunde numărul și cifra 7. Se va pune întrebarea:

Din câte obiecte este formată mulțimea căreia îi corespunde numărul și cifra 7? (din 7 obiecte).

Se cere copiilor să numere crescător și descrescător în limitele 1-7. Se pune întrebarea:

Care este vecinul mai mic cu o unitate al lui 7? (6).

Se prezintă copiilor fișa de muncă independentă:

1.Scrieți în căsuța din stânga cifra corespunzătoare grupei de triunghiuri.

2.Colorați atâtea cercuri câte arată cifra din dreapta.

În final se fac aprecieri generale și individuale și se împart stimulente copiilor.

2.2.Aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile pe centre de interes în grădiniță

Valorificarea exercițiului pe centre de interes, sau pe centre de activitate sau arii de stimulare vine să creeze un cadru adecvat situațiilor de învățare.

Noul curriculum structurează experiențele copilului pe domenii experiențiale și având

în vedere setul de interese si nevoile acestuia, sala de grupă poate fi delimitată în mai multe centre de interes: Bibliotecă, Stiință, Arte, Construcții, Joc de rol și Nisip si apă.

Centrul „Bibliotecă” este spațiul în care copiii îsi exersează limbajul sub toate aspectele sale și se adresează preponderent domeniului „Limbă si comunicare”, având contribuții asupra dezvoltării globale prin dezvoltarea abilităților de interacțiune cu copiii de vârstă apropiată, curiozitatea si interesul, inițiativa si creativitatea. Acest centru trebuie să fie de dimensiuni medii, dotat cu scaune, covorase, perne, o masă de

Centrul „Stiințe” subsumează elementele care aparțin domeniului ,,Stiințe”, având contribuții în dezvoltarea gândirii logice, înțelegerea relațiilor dintre obiecte si fenomene, exersarea capacității de a rezolva probleme, familiarizarea si aplicarea cunostințelor si deprinderilor elementare matematice sau a celor care privesc cunoasterea si înțelegerea lumii vii.

Centrul „Arte” își pune amprenta asupra dezvoltării copiilor în toate domeniile, deoarece acestea se întrepătrund în sarcinile si tipurile de activități de aici si pot asigura dezvoltarea globală a copilului.

În acest centru li se oferă copiilor posibilitatea să exerseze pictura cu degetele, cu buretele, cu dopuri sau rulouri de carton, imprimă materiale textile, pictează cu ceară, modelează,

confecționează colaje.

Centrul „Joc de rol” este spațiul unde copilul se regăseste într-un mediu ideal si poate să învețe cu plăcere. Prin jocul în acest centru, copiii imită comportamentul părinților, joacă roluri ale unor persoane cunoscute, reproduc lumea asa cum o înțeleg ei si retrăiesc experiențe.

Jocul de rol îi ajută pe copii să-si exprime si să-si gestioneze emoțiile, să comunice cu

ceilalți și să accepte diversitatea.

Centrul „Construcții” are contribuții în dezvoltarea cognitivă, socio-emoțională, fizică, dar si inițiativa, creativitatea si perseverența, prin activitățile individuale sau de grup.

Spațiul alocat acestui centru trebuie să fie destul de mare pentru ca un grup de copii să poată lucra aici împreună sau fiecare separat, fără ca santierele lor să se intersecteze.

De asemenea, centrul poate fi decorat cu imagini care reprezintă construcțiile pe care le vor realiza copiii: poduri, nave cosmice, vapoare, blocuri și trebuie dotat cu jucării de tip mijloace de locomoție.

Centrul „Nisip si apă” este destinat experiențelor care asigură dezvoltarea fizică a copiilor prescolari.

Astfel, în sala de grupă, copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a explora senzația atingerii nisipului si apei si fiecare sală ar trebui să fie dotată cu suporturi pentru nisip sub diverse forme, cuve din plastic, ligheane, deoarece copiii se simt atrasi de nisip si apă, indiferent de vârstă.

În organizarea pe centre a spațiului educativ cadrul didactic trebuie să asigure: securitatea si protecția copiilor, confortul prin mobilier, canapele, pernuțe, existența unui spațiu suficient

studiului si întâlnirii cu alți copii, existența unui material adecvat oricărei situații de învățare,

poziționarea adecvată a centrelor respectând reguli specifice.

Centrele de interes le stimulează copiilor creativitatea și asigură succesul activității integrate, deoarece așa cum este precizat în Curriculum pentru învățământul preșcolar, activitățile realizate pe centre de interes „se desfășoară într-un cadru bine gândit și amenajat de educatoare, în cel puțin trei centre de activitate deschise” din cele șase existente în fiecare grupă de preșcolari.

Pentru desfășurarea corectă a activităților pe centre de interes trebuie să avem in vedere faptul că activitățile se desfășoară în grup, în perechi, individual și nicidecum frontal.

De asemenea, activitățile de la toate centrele deschise se desfășoară simultan și nu succesiv, unde nu este obligatoriu ca fiecare copil să parcurgă zilnic toate centrele deschise.

În cadrul centrelor de interes, copiii au libertatea de a opta pentru locul de joacă, însă, în cazuri speciale, cei care au dificultăți de învățare, care prezintă lacune în cunoștințe, cu probleme de pronunție, educatoarea îi poate îndruma discret spre un anumit centru de interes.

În cele ce urmează vom exemplifica folosirea exercițiului în cadrul centrelor de interes al unor activități integrate, prin intermediul unor modele.

Modelul nr. 1

Grupa: Mare

Tema anuală: „Cine și cum planifică/organizează o activitate”?,,

Tema activității : ,În lumea poveștilor!

Tema zilei: Vacanța mea dragă!

Forma de realizare:Activitate integrata

I.Obiective operaționale centre de interes:

Centru ,,Construcții”

O1 – să realizeze diverse forme și efecte prin îmbinarea pieselor LEGO;

O2 – să găsească utilitatea potrivită construcției realizate;

Centrul ,,Biblioteca”

O1– să descrie imaginea din carte/ilustrată;

O2 – să reconstituie imagini din piese de puzzle;

Centrul ,,Artă!

O1 – să utilizeze corect materialele de lucru în vederea realizarii temei;

O2- să finalizeze fișa propusă

O3 – să lucreze îngrijit;

Centrul ,,Știință”

O1-să povestească experiențe personale legate de imaginea prezentată

II.Temele activitatii integrate pe centre de interes:

Centrul ,,Biblioteca”

Tema: ,, :”Imagini încântătoare din vacanța mare ”-citim imagini/ilustrate din vacanță

Centru ,,Construcții”

Tema:,, Cabana ”-construcții din lego

Centrul ,,Artă!

Tema: ,,Draga mea vacanță mare,,-colorare fișe cu imagini de vacanță

Centrul ,,Știință

Tema: ,,Cum ai dori să-ți petreci vacanța mare?,,-prezentare ppt

III.Sarcini de lucru pe centre de interes

Centrul ,,Biblioteca”

Sarcini de lucru: să rasfoiască cărți, imagini/ilustrate despre vacanțe și să exprime verbal

cea ce ,,citesc,,;

Centru ,,Construcții”

Sarcini de lucru: să construiască prin îmbinare, suprapunere cabana din piese lego;

Centrul ,,Artă!

Sarcină de lucru: să coloreze imagini cu excursii la munte/mare;

Evaluare: Turul galeriei

Centrul ,,Știință

Sarcina de lucru: să urmarească prezentarea ppt și să povestească experiențe personale legate de imaginile prezentate .

Activitatea propriu-zisă

Activitatea începe cu surpriza zilei: un pachet adus de postaș în care vor decoperi materialele pe care le vor folosi în activitate și o scrisoare de la Zâna Vară.

Scrisoare de la Zâna Vară

Dragi copii din grupa mare,

,, Vă scriu ca să vă felicit deoarece ați fost foarte harnici în acest an, căci v-am urmărit pas cu pas chiar dacă voi nu ați știut acest lucru.

Extraordinar! Am ajuns în sfârșit și aproape de finalul anului școlar.Dar, peste tot….ce credeți, despre ce se vorbește? Despre vacanță!

De aceea m-am gândit să vă fac și eu câteva surprize. Prin activitățile pe care le veți desfășura astăzi veți afla multe lucruri despre vacanță, veți investiga și descoperi câteva dintre frumusetile lumii și veți realiza o expozitie minunata pentru clasa voastră cu destinații turistice. Voi știți că locurile ne înfrumusețează și ne fac viața mai frumoasă .

Prima surpriză vă așteaptă deja pe măsuțe. Dacă sarcinile acestea vor fi duse la bun sfârșit, veți putea deschide primul plic, în care vă așteaptă noi surprize!Sper să vă placă!

Cu mult drag, Zâna Vară!

Dacă totul merge bine, la sfârșitul activităților …..vă invit la un joc .Vă mulțumesc și vă doresc o zi minunată!

Spor la lucru! Zâna Vară

Se enunță tema zilei”Ne pregătim pentru o o călătorie de vis”.

Astăzi ,dragi copii,vom lucra la centre după care vom asculta o poveste, vom aranja

imaginile in ordinea logica din poveste, după care vom picta cu plastilină ilustrate postale și apoi in încheiere ne vom juca un joc distractiv.

Se inițiază activitatea pe centre de interes,după formarea grupurilor de lucru și intuirea materialelor și în funcție de culoarea de pe ecusoane copiii vor alege centrul unde vor

lucra.

La fiecare centru educatoarea prezintă sarcinile și obiectivele copiilor și se așează la măsuțe și rezolvă cerințele.

Se reamintește copiilor comportamentul în cazul acestor activități: vorbim în șoaptă, pentru a nu-i deranja pe colegi, lucrăm ordonat, și ducem la bun sfârșit lucrarea începută. Educatoarea îi supraveghează, intervine acolo unde este nevoie și revine cu ceilalti copii la Centrul ”Știinte ”unde vor “citi“ împreuna prezentarea ppt.

La început copii sunt invitati să priveasca cu atentie prezentarea. ,,Cum ai dori să-ți petreci vacanța mare?,,

Se va face o scurtă convorbire pe baza conversația și exercițiului individual specific fiecărei teme selectate pe centre de interes :artă, construcții, bibliotecă și știință

Se vor face apreceri secvențiale ce vizează cooperarea, modul de lucru și finalizarea acțiuni, mai ales prin imaginile prezentate.

Modelul nr. 2

Grupa: Mijlocie

Tema anuală: ,,Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”

Tema săptămânii: „ În lumea poveștilor”

Tema zilei: „Trăistuța cu povești”

Forma de realizare:Activitate integrata

I.Obiective operaționale centre de interes:

Centrul Artă:

O1-Să coloreze în contur imagini cu personaje din povești;

O2-Să lipească imaginile colorate pentru realizarea afișului;

Centrul -Joc de masă:

O1-Să aleagă numai piesele corespunzătoare poveștilor precizate;

O2-Să reconstituie din cuburi ilustrate numai scenele din poveștile precizate ;

Centrul-Nisip și apă:

O1-Să coopereze cu colegii în realizarea temei.

Centrul -Bibliotecă:

O1-Să „citească” imagini din povești;

O2-Să ordoneze imaginile date, respectând succesiunea logică a evenimentelor din poveste

Centrul -Joc de rol:

O1-Să reproducă scene din poveștile învățate;

II.Sarcini de lucru pe centre de interes

Centrul Artă:

selectează imagini pentru tema propusă;

colorează în contur imaginile date pentru realizarea temei

întind pasta de lipit pe spatele imaginii colorate;

lipesc imaginea pe suprafața dată.

concep un afiș din imaginile colorate

Centrul -Bibliotecă:

„citesc” imagini din poveștile planificate;

ordonează imaginile date, respectând succesiunea evenimentelor;

Centrul-Nisip și apă:

umezesc, modelează și așează elemente decorative specifice poveștii ,, Scufița Roșie”;

Centrul -Joc de masă:

reconstituie imagini din piesele date;

reconstituie scene din povești din cuburi ilustrate;

Centrul -Joc de rol:

povestesc, redau, reproduc scene din povești;

III. Material didactic:

Centrul Artă: imagini din povești, coală flip-chart, ceracolor, lipici;

Centrul -Joc de masă:puzzle cu imagini din povești, cuburi scene din povești;

Centrul-Bibliotecă: imagini din povești;

Centrul -Nisip și apă: masă nisip apă, siluete, nisip, apă, forme;

Centrul- Joc de rol: costume de lup, Scufița roșie, bunicuța

IV. Strategii didactice :

Metode și procedee: expunerea, demonstrația, conversația, explicația, exercițiul, lucrul pe grupe, jocul de rol, jocul, problematizarea, ,,Bingo”, ,,Blazonul”, ,,Veniți, povestiți, aplaudați!”, ,,Eticheta martor”; elemente de joc: surpriza, ghicirea, mânuirea materialelor, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze, mișcarea.

Activitatea propriu-zisă

Se trece la activitatea pe sectoare, Se prezintă sarcinile la fiecare sector și copiii vor lucra independent sau pe grupe.

Astfel copiii vor „citi” imagini din povesti, le vor ordona conform desfășurării acțiunii, vor realiza puzzle, vor colora imagini din povești, le vor lipi pentru a realiza un afiș, vor reconstitui drumul Scufiței Roșii la bunica și vor reproduce scene din povestea ,,Capra cu trei iezi”.

Prin metoda ,,Veniți, povestiți, aplaudați!” se realizează evaluarea activităților pe centre.

Educatoarea recită:

„Vai copii, ce s-a-ntâmplat,

Zâna Zânelor m-a transformat!

În strai nou m-a îmbrăcat

Numele de Zâna Poveștilor mi-a dat

Bagheta și trăistuța fermecată mi-a încredințat

Și o dorință să-i îndeplinim ea m-a rugat:

Vrea să mergeți la grupa mică să fiți actori pentru o zi, pentru a-i învăța și pe copiii mai mici să iubească poveștile pentru că iubiți poveștile deoarece ele ne învață cum să ne purtăm în viață.Fiecare grupă prezintă rezultatele activității desfășurate și se recită:

Sarcinile le-am îndeplinit

Zâna va fi mulțumită!

Dar…am găsit încă ceva.

Trebuie să ne grăbim

Fiindcă timp mai e puțin.

Și ultima sarcină de-o vom îndeplini

Surprize vom primi!

Ziua se încheie prin desfășurarea jocului distractiv: „Trenul personajelor din povești prin care se valorifică poveștile:Turtița, Povestea celor șapte rațe, Coliba iepurașului și iedul cu trei capre.

Modelul nr. 3

Grupa: Mare

Tema anuală de studiu: ,,Când, cum și de ce se-ntâmplă”

Tema zilei:Bucuriile anotimpurilor

Tipul activității: Evaluare

Forma de realizare:Activitate integrata

I.Obiective operaționale centre de interes:

Centrul Știință

O1-să rezolve corect fișa matematică;

O2- să identifice elementele surpriză din mediul special amenajat, utilizându-le în rezolvarea unor

sarcini;

Centrul Construcții

O1-să selecteze materialele de construcție necesare;

O2-să îmbine armonios formele intr-o construcție în relief;

O3-să manifeste spirit de colaborare în realizarea originală a construcției;

O4-să mânuiască materialul în mod organizat;

O5- să colaboreze în cadrul grupului pentru finalizarea străzii;

Centrul Artă

O1-să lipească hârtie pe silueta fructelor de toamnă;

O2-să participle active la activitățile de grup;

O3-să analizeze lucrările prin argumentare, ținând seama de criteriile de apreciere

II.Temele activitatii integrate pe centre de interes:

Centrul Știință :,, Ajut-o pe Ana să rezolve fișa matematică”

Centrul Construcții :,,Strada”

Centrul Artă: Coșul fructelor de toamnă – lipire

III.Sarcini de lucru pe centre de interes

Centrul Știință :să rezolve o fișa matematică,

Centrul Artă: să lipescă hârtie spiraletă prin tehnica ,,Quilling” pe silueta fructelor de toamnă, apoi le vor lipi într- un coș,

Centrul Construcții: să construiască Strada cu ajutorul materialelor puse la dispoziție

IV.Materiale didactice

Centrul Știință: fișe, carioci și creioane colorate.

Centrul Artă:silueta fructelor de toamnă, hârtie spiralată prin tehnica ,,quilling”, aracet, pensulă și material textil.

Centrul Construcții: piese ,,Lego”.

Activitatea propriu-zisă

Azi, vom descoperii un mister și în același timp vom repeta, o parte din ceea ce a-ți învățat voi in acest semestru.

Vom lucra la centrele deschise, respectând indiciile și sarcinile pregătite de…, apoi vom face un concurs

La centrul Științe avem Ca sarcină ,, Ajut-o pe Ana să rezolve cerințele”, vor avea de rezolvat o fișă matematică.

La centrul Artă avem ,,Coșul fructelor de toamnă” unde copii lipesc hârtie spiralată, prin tehnica Quilling, pe siluieta fructelor de toamnă, apoi le vor lipi într-un coș.

La centrul Construcții, avem Strada aici copiii vor avea la dispoziție materialele necesare pentru a construi strada.

Voi intervene cu sfaturi și idei acolo unde va fi nevoie. În timpul lucrului copiii vor asculta cântece de toamnă.

Pentru a putea merge mai departe va trebui să te uiți deasupra patului”.Vom descoperi un măr, în care sunt ascunse sarcinile de lucru ce trebuiesc rezolvate și o cutie cu probele concursului și materialele necesare.

Pentru a dezlega misterul urmelor ne vom împărți în două echipe. Echipa fructelor și echipa legumelor, apoi ne vom juca jocul ,,Eu spun una, tu spui multe”.

După fiecare răspuns corect veți primi câte un jeton corespunzător echipei .Voi prezenta copiilor regulile jocului apoi se va realize jocul de probă.

Copilul numit va trebui să vină în fața clasei, va alege un jeton și va denumi imaginea de pe el (imaginea va fi la singular).

Un alt copil din aceeași echipă va trebui să aleagă imaginea în care se află mai multe obiecte de același fel, alt copil va formula o propoziție cu substantivul, la singular.

Pentru executarea acestei sarcini vor fi antrenați 3-4 copii, astfel realizându-se jocul de probă.După ce copiii au înțeles regulile jocului se trece la executarea jocului propriu zis. Răspunsurile corecte vor fi appreciate, punctuate cu obulină corespunzătoare fiecărei echipe și cu aplauze. Pe tot parcursul jocului sunt antrenați toți copiii, încurajându-le spiritul de competiție și interesul pentru descoperirea misterului.

Proba nr.1

Fiecare echipă va avea de răspuns la o ghicitoare, un copil din echipa adversă va forma pluralul răspunsului ghicit.

Proba nr.2

Pe masă vom desco perii două coșuri, într-unul va fi câte un fruct din fiecare fel, iar în celălalt mai multe.Așez coșurile pe măsuța din fața grupei și vine un copil în fața grupei, va lua un fruct

Ex. măr, îl va arăta grupei zicând:Eu spun măr.

Următorul copil, din echipa adversă, va alege coșul cu mai multe fructe de același fel și va zice:Eu spun mere.

Ne vom juca la fel cu toate fructele.

Echipa care formează corect singularul și pluralul substantivelor va prini un ecuson pentru echipa sa.

Proba nr.3

Pe o măsuță voi așeza jetoane cu forma de singular, a imaginii.Pe table magnetică vom descoperi forma de plural pentru imaginile de pe jetoanele cu forma de singular.

Voi numi doi copii dintr-o echipă, vor veni în fața grupei și unul dintre ei va întoarce un jeton, va numi singularul.Această probă va continua până la epuizarea jetoanelor.

Proba nr. 4

Voi cere copiilor să alcătuiască propoziții cu termenul de singular și de plural al unor cuvinte.Voi da 3-4 exemple.Cu același substantiv vor alcărui mai multe propoziții, diferite.

2.3.Aspecte practic-aplicative de valorificare a jocurilor exercițiu în activitățile matematice din grădiniță

Având în vedere importanța jocului în această perioadă și ținând cont de opiniile psiho-pedagogilor din domeniul științelor educației, care au sesizat valențele lui informativ-formative, utilizarea acestei forme de organizare a activităților matematice reprezintă o metodă eficace de instruire a preșcolarilor, deoarece reușește să îmbine elementele distractive cu cele instructive. Prin îmbinarea dintre învățare și joc ,,educatoarea facilitează asimilarea cunoștințelor matematice de la cea mai fragedă vârstă, stimulează dezvoltarea intelectuală a preșcolarilor, asigură formarea unor deprinderi de calcul matematic și mai ales realizează toate aceste obiective într-un mod antrenant pentru cei mici, asigurând astfel o retenție și un feed-back mai bun”.

Psihologi din domeniul științelor educației au accentuat importanța utilizării jocului didactic, ,,aceștia identificând o serie de avantaje ale acestei metode de realizare a activităților în grădiniță:

capacitatea de a antrena, de a dinamiza copiii, de a le oferi o motivație ludică;

capacitatea de a realiza obiectivele subordonate scopului de predare-învățare;

jocul le dezvoltă celor mici creativitatea, inițiativa, răbdarea, inventivitatea;

prin joc ei descoperă lumea, o cercetează, asimiliează și conștientizează mai ușor

noțiuni, informații transmise.

ca formă de realizare a activităților matematice, jocurile didactice antrenează operațiile gândirii (analiza, sinteza, comparația, clasificarea, abstractizarea, generalizarea), contribuie la dezvoltarea limbajului în general și al celui matematic în particular, a imaginației și atenției voluntare, la formarea priceperilor și deprinderilor (de grupare, comparare, ordonare a mulțimilor), la formarea percepției spațiului și timpului;

jocul didactic dezvoltă spiritul de echipă, independența, atenția, spiritul de ordine;

jocul didactic asigură însușirea mai rapidă, mai accesibilă și mai plăcută a unor

cunoștințe cum ar fi numerația, operațiile aritmetice;

prin caracterul său activ, jocul didactic matematic activizează toți preșcolarii, chiar și pe cei timizi și dezvoltă spiritul de cooperare, ceea ce contribuie la creșterea unității dintre membrii grupei și dezvoltarea unor atitudini morale: autocontrol, spirit de independență, perseverență, disciplinare conștientă;

prin joc se poate urmări progresul înregistrat de copii, educatoarea poate urmări în ce măsură copiii și-au însușit noțiunile necesare, gradul de formare al reprezentărilor matematice, a priceperilor și deprinderilor, capacitatea copiilor de a realiza sarcinile cerute, de a se adapta la ritmul cerut, de a răspunde corect și promt;

prin jocul didactic se pot realiza observații prognostice referitor la ritmul individual de maturizare intelectuală și afectivă;

jocul didactic matematic amplifică acțiunea formativă a grădiniței, realizând o continuitate între activitatea de învățare și cea de joc”.

Jocurile-exercițiu trezesc copiilor interesul pentru executarea unei sarcini didactice și întrețin efortul necesar executării ei, iar acestea servesc de obicei executării în diverse forme a exercițiilor necesare consolidării unor cunoștințe, sau formării unor deprinderi ori dezvoltării unor laturi ale personalității.

Pentru a preveni plictiseala produsă de executarea exercițiului de prea multe ori, variantele de joc-exercițiu cuprind sarcini asemănătoare, cu același grad de dificultate, dar prezentate sub forme diferite, sau pot cuprinde sarcini asemănătoare, dar cu grad de dificultate sporit, variația constând chiar în mărirea gradului de dificultate.

Jocurile-exercițiu au calitatea de a putea fi adaptate nivelului de dezvoltare al fiecărui copil și de a permite repetarea exercițiului de atâtea ori cât este necesar pentru a se obține saltul calitativ pe o treaptă superioară de dezvoltare a copilului.

În același timp, ,,ele permit și trecerea de la mai ușor la mai greu prin pași mărunți, adaptați ritmului individual al fiecărui copil.”

În general, pentru a-și atinge scopul, este de dorit ca, chiar și atunci când sunt jucate individual, aceste jocuri să se joace în prezența adultului, care poate interveni dacă este nevoie. Acest lucru este absolut necesar atunci când se prezintă copiilor jocul pentru prima dată.

Când un copil nu poate îndeplini sarcina unui joc-exercițiu cu toate explicațiile date și exemplificările făcute, adultul trebuie să se gândească mai întâi dacă el însuși nu a greșit, fie în întocmirea jocului, fie în modul cum l-a explicat copilului, fie prin faptul că nu a ținut seamă de cunoștințele pe care acesta le posedă în momentul când i-a propus acest joc.

Dacă nu există o astfel de greșeală, ori de câte ori copilul nu reușește să rezolve o sarcină de joc, ,,adultul are posibilitatea fie să diminueze dificultatea acesteia până când copilul va putea să o rezolve, fie să facă apel în acest scop la întrebări ajutătoare sau chiar la formularea unor întrebări de natură să sugereze răspunsul.”

Este știut faptul că pentru a obține rezultatele scontate trebuie să stimulăm interesul copilului pentru rezolvarea sarcinii. La acest lucru contribuie, desigur, și unele elemente de joc, dar și materialul didactic folosit, precum și prezentarea sarcinilor didactice de către adult. De aceea, este necesar ca el să acorde toată atenția acestei acțiuni și să fie prezent chiar în cazul în care la joc participă doar un singur copil.

1.Joc-exercițiu: „Calculează corect!”

Scopul didactic:

fixarea operațiilor simple de calcul oral, de adunare și scădere cu diferența de 1-2 unități în limitele 1 – 10, cu și fără suport intuitiv;

dezvoltarea și activizarea operațiilor gândirii, a inteligenței și creativității; educarea unor calități ale gândirii: flexibilitatea, operativitatea și rapiditatea.

Sarcina didactică:

să rezolve corect probleme cu operații de adunare și scădere cu 1-2 unități;

să creeze probleme a căror rezolvare presupune operații de adunare și scădere cu 1-2 unități;

să rezolve în situații noi sarcini similare (lucrul pe fișă).

Elemente de joc: aplauze, întrecerea între echipe, aprecierea prin steluțe

Prinderea mingii, descoperirea grupurilor de obiecte, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.

Reguli de joc: modul de rezolvare, realizarea operațiilor, corectitudinea, rapiditatea și creativitatea vor fi notate la panou, prin plasarea câte unei steluțe pentru fiecare echipă.

Materiale didactice: O machetă care sugerează o poieniță, planșe cu probleme ilustrate, siluete de animale, simbolurile aritmetice „ +”, „-”, „ =” , jetoane cu cifre de la 1 la 10, stelute roșii și galbene.

Desfășurarea jocului

Se prezintă copiilor o machetă cu un peisaj din pădure: 10 copaci, 10 flori roșii, galbene, albastre, 10 ciuperci și se adresează următoarele întrebări:

Ce observați pe această machetă?( o mulțime de copaci, o mulțime de flori, o mulțime de ciuperci).

Ce vedeți la tabla magnetică?( cifre și simbolurile aritmetice „ +”, „- „ , „ =”).

Ce aveți în coșulețe? (o mulțime de buline, cifre și simbolurile aritmetice „ +, – ,=”).

Până la cât am învățat să numărăm? ( 2-3 copii numără până la 10 înainte și înapoi din unu în unu și apoi din doi în doi).

Cadrul didactic arată cifra 6 și cere copiilor să scoată din coșuleț o mulțime care să aibă cu un element mai mult și să asocieze cifra corespunzătoare și copiii verbalizează acțiunea efectuată și precizează prin ce modalitate s-a format noua mulțime: “ La mulțimea cu 6 elemente s-a adăugat un element”.

În acest mod se arată la tablă operația efectuată (+) și solicită copiilor același lucru și se aplica același procedeu pentru reactualizarea cunoștințelor privind capacitatea de efectuare a operației de scădere.

Astăzi vom desfășura un joc în care va trebui să efectuați operații de adunare și scădere cu 1-2 unități, să compuneți probleme care presupun în rezolvare aceleași operații și să reprezentați cu ajutorul cifrelor și simbolurilor operațiile efectuate.

Cadrul didactic propune probleme simple utilizând iepurași și ursuleți, siluete pe care le plasează pe machetă.De asemenea prezintă probleme în care datele prezentate sunt vizibile pe machetă (copacii, florile, ciupercuțele).

„În poieniță se joacă în iarbă 5 iepurași (plasează siluetele). Lângă ei mai vine un iepuraș. Câți iepurași se joacă în iarbă?”.Copiii numără iepurașii, stabilesc relația dintre datele problemei și determină relația prin care s-a ajuns la întrebarea problemei.

„Dacă în iarbă se jucau 5 iepurași și lângă ei a mai venit unul, sunt în total 6 iepurași”.

Cadrul didactic cere ca acțiunea problemei să fie reprezentată pe material distributiv, exprimată verbal și pusă în exercițiu utilizând cifrele și simbolurile potrivite: 5 + 1 = 6

„În poieniță sunt 10 flori roșii, galbene și albastre . Dacă 3 fori sunt roșii, câte flori galbene mai culeg pentru ca să am în buchet 5?

3 + 2 = 5

În copac, pe o creangă sunt 8 păsărele. Două dintre ele au zburat. Câte păsărele au rămas pe creangă? 8 – 2 = 6

Un tăietor de lemne a venit în pădure și a văzut acolo 10 copaci înalți și frumoși. Dintre toți a ales 2 brazi și i-a tăiat. Câți copaci au rămas în pădure? 10 – 2 = 8

Pentru toate problemele prezentate într-o formă cât mai firească, prin punerea în prim-plan a acțiunilor ce stabilesc datele se determină operația prin care s-a ajuns la întrebarea problemei.

Se cere copiilor să reprezinte acțiunea pe material demonstrativ și apoi cu ajutorul cifrelor și simbolurilor aritmetice să stabilească și operația corespunzătoare, exprimând verbal soluția găsită.

Copiii sunt împărțiți în două echipe: echipa ursuleților și echipa iepurașilor. Cele două echipe vor compune pe rând probleme orale a căror rezolvare se realizează prin operații de adunare și scădere cu 1-2 unități.

Li se prezintă copiilor fișa matematică și se stabilesc sarcinile de rezolvare.

1.Gasește soluția astfel încât să ai în cerculețe tot atâtea buline câte arată cifra:

5 3 7 2

2.Completează căsuțele libere și scrie pe etichete cifrele corespunzătoare;

La sfârșit se numără steluțele și se stabilește echipa câștigătoare și se fac aprecieri asupra modului cum s-au comportat copiii la activitate.

2.Jocul-exercițiu „Micii matematicieni!”

Scopul didactic:

fixarea operațiilor simple de calcul oral, de adunare și scădere cu diferența de o unitate până la 10, cu și fără suport intuitiv;

dezvoltarea și activizarea operațiilor gândirii, a inteligenței și creativității;

educarea unor calități ale gândirii: flexibilitatea, operativitatea și rapiditatea.

Sarcina didactică

să rezolve corect probleme cu operații de adunare și scădere;

să creeze probleme a căror rezolvare presupune operații de adunare și scădere cu o unitate;

să recunoască semnele care reprezintă operațiile de adunare și scădere.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea între echipe, aprecierea prin buline albe și roșii.

Prinderea mingii, descoperirea grupurilor de obiecte, închiderea și deschiderea ochilor, aplauze.

Reguli de joc: Copiii sunt împărțiți în două grupe: grupa lalelelor și grupa trandafirilor, iar cele două grupe vor compune pe rând probleme a căror rezolvare se realizează prin operațiile de scădere și adunare.

Materiale didactice: Tablă magnetică, buline roșii și albe, jetoane cu imagini, cifre și semne, planșă cu probleme ilustrate.

Desfășurarea jocului

Se prezintă o imagine ce reprezintă un peisaj din pădure și 10 vrăbiuțe pe o creangă și copii vor număra până la 10 crescător și descrescător, îndemnați de versurile:

”Fiindcă timpul iute trece

Să numărăm până la 10”.”

Cadrul didactic va anunța că astăzi la activitatea matematică vom juca un joc care se numește: „Cine rezolvă mai repede problema?”, iar la sfârșitul activității veți compune și voi probleme.

Se citesc și se rezolvă problemele ilustrate cu ajutorul operațiilor de adunare și scădere:

Exemplu. 9 vrăbiuțe + 1 vrăbiuță = 10 vrăbiuțe. Care este semnul care indică operația de adunare?

Se prezintă operația de adunare la tabla magnetică. 8 veverițe – 1 veveriță = 7 veverițe

De ce au rămas numai 7 veverițe?

Care este semnul care indică operația de scădere?

Se prezintă în continuare o imagine ce reprezintă un peisaj din deltă și se compun probleme care se rezolvă prin operații de adunare și scădere. 7 lebede + 1 lebădă = 8 lebede;

6 vapoare – 1 vapor = 5 vapoare.

Se reprezintă operații de adunare și scădere la tabla magnetică și se rezolvă probleme orale prezentate sub formă de ghicitori:

”Am pus pentru Nicușor

Șapte mere la cuptor

Și mai pun unul la copt

Sunt acuma toate…..” (opt)

”Patru curci parca-s plouate

Stau în curte supărate

Una pleacă la plimbare

Câte sunt acuma oare…” (trei)

La sfârșitul activității se numără bulinele, se stabilește echipa câștigătoare și se fac aprecieri asupra modului cum s-au comportat copiii la activitate.

3.Jocul-exercițiu „Răspunde repede și bine!”

Scopul didactic:

dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice;

consolidarea capacității de a înțelege și utiliza numere și cifre, de a rezolva probleme prin achiziții de strategii adecvate.

Sarcina didactica:

să numere corect și conștient în limitele 1 – 10 (crescător, descrescător);

să construiască independent mulțimi de elemente;

să compare numărul de elemente utilizând termenii „mai multe, mai puține, tot atâtea”; „=”;

să rezolve probleme cu ajutorul materialului individual.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea între echipe, aprecierea prin jetoane cu zâmbăreți.

Reguli de joc: Copiii sunt împărțiți în două grupe: grupa băieților și grupa fetelor, iar cele două grupe vor compune pe rând probleme a căror rezolvare se realizează prin operațiile de scădere și adunare.

Materiale didactice:Coșulețe, jetoane, planșă ilustrată, tabla magnetică, cifre și simboluri specifice, fișe de evaluare și creioane.

Desfășurarea jocului

Se prezintă un pinguin jucărie, care vrea să pornească intr-un safari în Africa, însă, pentru a pleca in călătorie, trebuie să treacă niște probe și cere ajutorul copiilor.

Se vor verifica cunoștințele copiilor referitoare la număratul în limitele 1-10, adcă se cere copiilor să numere în șir crescător și descrescător, să recunoască cifra 10 și să numere din 2 în 2.

Pentru a pleca în safari, pinguinul trebuie să rezolve mai multe probe cu ajutorul vostru:

să număre animalele din curtea bunicii;

să scoată din coșuleț tot atâția lei câte zile are săptămâna;

să spună al câtelea elefant lipsește;

să pună câte un cocoș pentru fiecare vulpe.

Dacă scoate din coșuleț cifra 5 să căutați vecinii, adică în stânga vecinul mai mic și în dreapta vecinul mai mare.

O probă mai dificilă este problemă individuală: ,,Într-un copac erau 3 maimuțe și mai vine încă una. Câte maimuțe sunt în copac?”

Se trece la rezolvarea fișei didactice, unde se solicită observarea fișelor și se explică sarcina de lucru, se vor da indicații copiilor care întâmpină greutăți și se cere copiilor să verifice corectitudinea rezolvării fișei lucrând în perechi.

La sfârșitul activității se numără jetoanele cu zâmbăreți, se stabilește echipa câștigătoare și se fac aprecieri asupra modului cum s-au comportat copiii la activitate.

4.Jocul-exercițiu: ,,Hai vecine lângă mine”

Scopul didactic:

consolidarea capacităților de rezolvare și compunere de probleme după ilustrații, utilizând operații de adunare și scădere , în limitele 1-10;

trezirea interesului pentru însușirea unor algoritmi stabili de calcul oral și aplicarea acestor algoritmi de calcul în rezolvarea și compunerea de probleme.

Sarcina didactică:

să numere crescător și descrescător în limitele 1-10;

să găsească vecinii numerelor date;

să rezolve probleme simple după imagini;

să compună probleme după imagini și exerciții date.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea între echipe, aprecierea prin buline.

Reguli de joc: Copiii sunt împărțiți în două grupe: grupa „Ghioceilor” și grupa „Lalelelor”, iar cele două grupe vor compune pe rând probleme a căror rezolvare se realizează prin operațiile de scădere și adunare.

Materiale didactice: Jetoane, probleme ilustrate, cifre, tablă magnetică, fișe, stimulente.

Desfășurarea jocului

Intrarea se va face printr-un element surpriză: copiii vor primi un plic în care se vor găsi probleme ilustrate și o scrisoare de la Zâna primavară, după care. se va purta o scurtă discuție.

Astăzi, veți rezolva și compune probleme după imagini, folosind operațiile de adunare și scădere, veți număra crescător și descrescător, veți găsi cifra corespunzătoare unei mulțimi, veți rezolva probleme simple după imagini date, veți scrie operațiile corespunzătoare fiecărei probleme, veți compune și voi probleme, iar spre sfârșit veți rezolva o fișă pentru a o ajuta pe Zâna primavară.

Ne vom împărți pe două echipe și vom juca jocul „Găsește vecinii!” .În acest sens, copiii vor așeza șirul crescător la tabla magnetică, vor închide ochii și cadrul didactic va lua din șir o cifră.

Copiii vor ghici cifra care lipsește și vecinii acesteia, după care se vor denumi semnele + , – , și se fac la panou două operații și se vor rezolva frontal două probleme ilustrate:

„Trei rațe pe mal stăteau

Două pe lac înotau

Împreună de le-am pune

Câte rațe ar fi ? Ia spune!”

Se dicută destre ce cunoaștem în problemă, ce nu știm, ce ne cere problema și cum o rezolvăm?.

„Șase vrăbii stau pe-o cracă

Și se ceartă și se-mpacă

Dacă două au zburat

Câte sunt la numărat?”

Copiii sunt împărțiți în două echipe: echipa „Ghioceilor” și echipa „Lalelelor”, vor primi sarcini alternative:

se va desfășura un concurs : educatoarea citește alternativ probleme pentru fiecare echipă (câte două) ;

fiecare problemă se va rezolva prin indicații : Ce știm? Ce nu știm? Ce trebuie să aflăm? Ce operație efectuăm? Care este rezultatul?

După aceea se scriu operațiile la tabla magnetică/pe o coală de hârtie, se dau echipelor planșe și li se cere să compună o problemă și echipele vor primi câte o bulină pe panou pentru fiecare răspuns corect.

Se vor da copiilor câte o fișă spre rezolvare, se intuiește fișa și se explică cerințele fișei. Fișa dată se rezolvă de cadrul didactic la panou cu ajutorul copiilor și se va aprecia punându-se pe foaie o bulină roșie.

5.Jocul exercițiu: ,,Alege imaginile!”

Scopul didactic:

dezvoltarea capacității de sinteză;

dezvoltarea abilității de alegere a unor imagini.

Sarcina didactică: Copilul trebuie să aleagă dintre imaginile cuprinse într-o planșă pe acelea care se aseamănă între ele din punctul de vedere indicat de educatoare.

Material didactic: fișă cuprinzând 3-4 rânduri de câte 3-4 căsuțe, unde toate căsuțele au aceeași formă și aceeași mărime și în fiecare dintre ele se înscrie o imagine

Desfășurarea jocului:

Pentru a putea fi recunoscute ușor de către copii, desenele trebuie să fie simple și foarte sugestive și imaginile sunt alese astfel încât aceași planșă să poată fi folosită pentru mai multe grupări, fiecare făcută din alt punct de vedere.

Jocul este individual, însă pot fi grupați în jurul fiecărei fișe, mai mulți copii, adică atâția copii câte sarcini vor trebui îndeplinite.

Astfel, fiecare copil va efectua pe rând, oral, câte un grupaj, iar ceilalți vor fi atenți urmărind eventualele greșeli sau omisiuni și vor atrage atenția celui ce a greșit sau a omis o imagine.

Acest mod de lucru va fi folosit doar la preșcolarii mai mari și numai la aceia a căror capacitate de a efectua abstractizări este destul de dezvoltată.

Modul de rezolvare a sarcinii poate fi explicat tuturor preșcolarilor din grupă prin folosirea de diapozitive și copilul este întrebat ce reprezintă fiecare imagine.

Pentru faminarizarea cu sarcina de lucru, cadrul didacticl va folosi întrebări ajutătoare despre locul imaginilor și despre căutarea acelora care arată obiecte cu care ne putem juca.

În cazul când preșcolarul omite să arate una dintre ele, atunci i se va arăta imaginea și i se va spune: dar aici știi ce este desenat? și în urma raspunsului afirmativ se va ajunge la concluzia că obiectul respectiv face parte din gruparea cerută de sarcina jocului.

Imaginile pot fi amestecate între ele astfel încât copilul să fie nevoit să le caute pentru a le putea grupa după criteriul dat și de asemenea, copiii trebuie sa fie obișnuiti să întrebe ce reprezintă o figură pe care nu o înțeleg.

La început se va cere copiilor să formeze grupe în așa fel încât fiecare imagine să aparțină unui singur grup. Cu timpul însă, se va putea cere copiilor să efectueze astfel de grupări încât aceeași imagine să fie inclusă, pe rând, în 2-3 grupuri, în funcție de instructajul primit.

Se pot face următoarele grupări:

mobilă (scaun, masă, pat, dulap);

mijloace de locomoție (saniuță, mașina, trotinetă, avion);

obiecte din hârtie (carte, caiet, ziar);

obiecte confecționate din metal (masă pliantă, pat pliant, avion, masină);

obiecte făcute (în intregime sau în parte) din stofă sau pânză (pardesiu, umbrelă);

obiecte care se găsesc în gradiniță/în casă (carte, caiet, dulap, pat, masă, scaun).

Este bine ca sarcina jocului să fie rezolvată prin semne făcute cu creionul în casuța în care se află imaginea aleasă, conform criteriului dat, astfel încât însuși copilul să se autoverifice. Ca să înlăturăm monotonia, putem ca, la fiecare grupare, să folosim de fiecare dată alt semn: copilul să sublinieze toate imaginile din grupul respectiv și să încercuiască pe cele din alt grup.

În felul acesta se poate verifica mai ușor dacă preșcolarul a ales corect toate imaginile dintr-un grup, deoarece toate cele indicate de el ca aparținând grupului respectiv poartă același semn, iar atunci când a omis vreo imagine se poartă cu el o scurta discuție asupra încadrării imaginii respective în grup.

6.Jocul exercițiu: Taie!

Scopul didactic:

dezvoltarea capacității de analiză;

dezvoltarea abilității de înțelegere a relațiilor spațiale.

Sarcina didactică: Copilul trebuie să taie cu creionul desenele care seamănă cu imaginea-reper, dată în prima căsuță.

Material didactic: Planșe cu ilustrații, creioane negre și colorate.

Desfăsurarea jocului:

Cadrul didactic, la început, va exeplifica rezolvarea sarcinii, prin folosirea unei planșe demonstrative, pentru ca pe parcursul desfășurării jocului, să poată urmării respectarea de către copil a sarcinii de lucru.

Jocul permite o fină gradare a dificultății sarcinii, putând fi adaptat la diferite vârste și niveluri de dezvoltare, unde gradarea sarcinilor se poate realiza prin mărirea numărului de criterii după care trebuie să se efectueze alegerea.

Astfel, începând cu vârsta de 4 ani, alegerea se face ținând seama de o însuțire, cum ar fi: culoarea, mărimea ori poziția în pătrățel a elementului ce trebuie tăiat; la 5 ani se poate cere copiilor să țină seama de două însușirii deodată.

Sarcina devine mai grea când poziția elementului este combinată și cu așezarea lui într-un anumit loc din pătrățel și același grad de dificultate îl reprezintă plasarea la capătul liniei a unui punct mai mare, a unui cârlig sau a unei bucle, deoarece copilul trebuie să țină seama și de orientarea acestora.

De asemenea, se poate combina criteriul formă cu criteriul număr (de exemplu, grupuri de cel mult cinci puncte așezate în patrațele, astfel încât să se obțină diferite forme – pătrate, triunghiuri, linii verticale sau orizontale, unghiuri orientate spre diferite colțuri).

O varianta și mai complicată este aceea în care se cere copilului să se ghideze în selecție după trei criterii, cum ar fi: formă, culoare, mărime (de exemplu: să taie numai dreptunghiurile mici, galbene) sau culoare, poziție, mărime (de exemplu: să taie numai triunghiuri mici roșii așezate cu vârful în jos – în acest caz, planșele cuprind numai o singură formă, triunghiuri).

Înseși desenele pot varia gradul de dificultate. Cu cât sunt mai abstracte și mai amănunțite, cu atât sarcina este de dificultate mai mare (de exemplu, e mai greu de discriminat figuri geometrice între ele decât figuri de animale, flori etc.).

7. Jocul exercițiu:Câte sunt?

Scopul didactic:

dezvoltarea capacității de analiză;

dezvoltarea abilității de recunoaștere a a imaginilor.

Sarcina didactică: Copilul trebuie să recunoască imaginile, apoi să spună câte sunt și ce reprezintă fiecare dintre acestea.

Material didactic: planșe pe care sunt desenate contururi suprapuse de obiecte sau ființe

Desfășurarea jocului:

În desfășurarea jocului se pleacă de la cele mai ușoare forme ale lui, adică pentru început se iau două imagini identice suprapuse parțial, apoi se folosesc tot două imagini, dar mai complexe, suprapuse tot parțial.

După aceea, cu timpul, suprapunerea poate cuprinde porțiuni tot mai mari din imagini, unde imaginile trebuie să reprezinte obiecte și ființe foarte bine cunoscute de copii, care sunt redate printr-un contur sugestiv. Se admit și unele amănunte doar dacă acestea facilitează recunoașterea.

Cand se trece la suprapunerea a trei imagini, se incepe cu contururi simple, suprapuse parțial, ajungându-se la imagini complexe și suprapuneri ale unor porțiuni tot mai mari.

Daca nu știe să numere, preșcolarul va spune care imagini sunt redate, va arăta conturul fiecăreia, urmărindu-1 cu un bețișor.

Gradarea sarcinii trebuie să fie potrivită cu vârsta și gradul de dezvoltare a capacității de analiză a copiilor, iar factorii care pot concura la realizarea unei gradări foarte fine sunt multipli.

Unul dintre ei este gradul de complexitate a imaginilor alese, deoarece cu cât contururile sunt mai simple, cu atât vor fi recunoscute mai ușor.

Al doilea factor este numărul de imagini suprapuse, deoarece cu cât acestea sunt mai puține, cu atât descifrarea este mai usoară.

Al treilea factor este modul de suprapunere a contururilor, fiindcă cu cât porțiunile suprapuse sunt mai mici, cu atât imaginile vor fi mai ușor de recunoscut și de aceea, întotdeauna se arată copilului un singur desen pe o planșă.

CAPITOLUL 3. ACTIVITATE EXPERIMENTALĂ

Studiu experimental „Rolul jocurilor exercițiu în optimizarea activității preșcolarilor în activitățile matematice de la grupa mijlocie”

3.1. Obiectivele și ipoteza studiului experimental

Obiectivele urmărite:

prezentarea unor activități matematice desfășurate prin intermediul jocurilor exercițiu;

evidențierea eficienței jocurilor exercițiu în ceea ce privește abordarea numerației și a formelor geometrice;

monitorizarea impactului pozitiv al folosirii jocului-exercițiu în activitatea didactică și a interesului manifestat de copii pentru astfel de activități;

evaluarea progresului înregistrat de copii în cadrul activităților matematice desfășurate prin intermediul jocurilor-exercițiu.

Ipoteza studiului experimental:

Dacă vor fi folosite intensiv jocurile-exercițiu în activitățile matematice din grădiniță, atunci se va obține o îmbunătățire a rezultatelor preșcolarilor în abordarea numerației și a formelor geometrice.

Am stabilit ca ipoteză, că prin folosirea jocurilor-exercițiu în abordarea numerașiei și a formelor geometrice se optimizează activitatea preșcolarilor din grupa mijlocie.

Variabilele cercetării

Variabila independentă: în cazul studiului experimental este reprezentată de folosirea jocurilor eserciti în abordarea numerativi și a formelor geometrice.

Variabila dependentă se identifică în optimizarea activității preșcolarilor din grupa mijlocie.

3.2.Eșantionul de subiecți și metodele de cercetare

Eșantionul de subiecți

Pentru verificarea ipotezei am cuprins în cercetare preșcolarilor grupei mijlocii de la G.P.N. Zătreni formată din 15 copii respectiv 8 fete și 7 băieți cu vârste cuprinse între 4-5 ani care au format Grupa experimentală și preșcolarii grupei mijlocii de la G.P.N.Văleni formată din 16 copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani, respectiv 9 fete și 7 băieți, care au format Grupa de control.

Majoritatea dintre subiecți s-au născut și au crescut în condiți specifice mediului rural, și frecventează constant grădinița.

Nivelul de pregătire al colectivului de copii este omogen din punct de vedere al personalităților intelectuale, copiii provin din familii care le oferă condiții necesare desfășurării actului învățării.

Experimentul s-a desfășurat în perioada octombrie 2014- martie 2015, a anului școlar 2014-2015 și a apreciat în ce măsură a influențat jocurile exercițiu abordarea formelor geometrice și numerația.

Metode de cercetare

Metodele de cercetare

Metodele folosite pentru verificarea ipotezelor cercetării sunt: observația, analiza produselor activității, metoda testelor de evaluare, experimentul pedagogic și metodele statistico-grafice.

Observația este o metoda principală ce însoțește în mod obligatoriu orice cercetare, indiferent prin care metoda se realizează predominant, deoarece ea permite strângerea unui bogat material faptic.

Avantajul folosirii acestei metode consta în faptul că problema cercetării poate fi urmărită în condiții obișnuite, permițând stabilirea locului și rolului pe care îl are problema respectivă în sistemul unitar al muncii instructiv-educative.

În acest sens ,,fiind metoda de cercetare care permite surprinderea cu ușurință a comportamentelor firești, naturale ale copilului și a acțiunilor educaționale în condiții obișnuite de viață, observația, sub toate formele ei, oferă atât date de ordin cantitativ, cât și date de ordin calitativ.”

Observația este una dintre cele mai frecvent utilizate metode în activitatea didactică, datorită capacității ei de a menține simțurile într-o stare activă, permițând înțelegerea schimbării și dezvoltării lor, stabilirea eficacității mijloacelor, modul de participare a elevilor, capacitatea de efort intelectual, ritmul de lucru, interesul și îndemânarea, curiozitatea și influența aprecierilor.

Testele de evaluare oferă un prilej de mare analiză a pașilor făcuți progresiv în predarea-învățarea conținuturilor matematice fiind instrumente de verificare a formării și dezvoltarea priceperilor și deprinderilor practice de lucru.

În aplicarea lor, testele ,,care inițial măsurau doar dezvoltarea intelectuală a copiilor, mai târziu au fost extinse la determinarea aptitudinilor în vederea selecției profesionale, iar astăzi sunt folosite în legătură cu toate funcțiile psihice și în toate domeniile de activitate.”

Testele de evaluare sunt folosite ca instrumente pentru formularea unor concluzii referitoare la calitatea demersului didactic și se utilizează ca teste standardizate și teste nestandardizate.

Dacă se creează condiții egale de măsurare pentru toți școlarii mici, prin testele de evaluare ne putem da seama de eficiența în ansamblu a procesului instructiv-educativ și în acest fel, datele culese prin testare ne oferă posibilitatea să facem comparație cu rezultatele etapelor anterioare.

Toate informațiile culese prin metoda testelor de evaluare vor servi la desfășurarea actului educațional în conformitate cu posibilitățile reale ale școlarilor mici, numai dacă sunt completate cu cele oferite de alte metode.

Metoda experimentului se caracterizează prin urmărirea sistematică a faptelor educaționale așa cum se desfășoară ele în condiții obișnuite și constă în manifestarea unui comportament, a rezultatelor școlare așa cum se prezintă.

Astfel esența metodei experimentului constă în modificarea intenționată a unor factori, după care se urmărește atent comportamentul copiilor și modul lor de adaptare la cerințele exprimate.

In acest sens, ,,experimentul vizează provocarea unui comportament, detrminându-l să se manifeste specific față de o situație dată, riguros controlată pe direcțiile sale esențiale de elaborare și manifestare.”

S-a experimentat modul de folosire a metodelor interactive pentru a compara rezultatele obținute de școlarii mici înaintea și după perioada intervenției cadrului didactic în scopul performanței acumulate.

Am urmărit, de asemenea, modul în care se adaptează și sunt acceptate aceaste modalități de evaluare de către copiii cu grade diferite de pregătire.

Se foloseste de obicei experimentul de tip pretest-posttest cu grup de control care constă în utilizarea pe lângă grupul experimental a unui grup de control ai cărui membrii nu sunt selectați aleatoriu, ci sunt luați ca atare, o clasă de elevi se compară cu altă clasă de elevi.

Metodele statistico-grafice sunt alele metode care ne permit introducerea datelor în tabele și prelucrarea lor primară pentru demonstrarea ipotezei.

Orice astfel de metodă ,,este necesară o prelucrare a rezultatelor obținute de întregul eșantion de subiecți supus cercetării prin calculul unor indici statistici.”

Prelucrarea statistică a rezultatelor obținute permite realizarea unei comparații ce ajută cadrul didactic să cunoască progresele sau regresele înregistrate de școlarii mici, urmând ca în demersurile următoare să-i poată trata diferențiat sau individualizat.

3.3. Desfășurarea studiului experimental

Experimentul a urmărit rezultatele obținute de copiii ambelor grupe, și a apreciat rolul jocurilor-exercițiu în urma aplicării frecvente a acestora în cadrul activităților matematice.

Etapele desfășurării acestui experiment sunt următoarele:etapa de pretest/ Etapa cu caracter constatativ, etapă experimentală și etapa de posttest.

I. Etapa de pretest

Proba de evaluare inițială constituie un instrument de verificare standardizată, ce oferă posibilitatea măsurării cunoștințelor copiilor din grupa mijlocie, înainte de etapa de investigare experimentală.

Rezultatele probei inițiale conturează cunoașterea de către cadrului didactic a modalității de abordare a conținutului matematic și aprecierea necesității unor programe compensatorii de recuperare.

Proba inițială

Obiectivele probei inițiale:

O1-Cunoașterea formelor geometrice cerc și pătrat

O2-Cunoașterea cifrelor în limitele 1-3

O3-Asocierea cifrei la cardinalul unei mulțimi în limitele 1-3

Itemii probei inițiale:

I1: Completează sirul cu încă trei forme geometrice după modelul dat:

I2: Scrie în cerculețele de sub fiecare grupă cifra ce reprezintă cardinalul mulțimii:

I3. În fișa de mai jos sunt forme geometrice mari și mici. Pune atâtea liniuțe câte forme geometrice sunt de fiecare.

Indici de progres

Desfășurarea acestei probe a avut ca scop determinarea gradului de însușire a cunoștințelor matematice de către copii preșcolari la începutul grupei mijlocii.

În urma aplicării probei inițiale am constatat că:

Mai sunt copiii cu dificultăți în recunoașterea cifrelor în limitele 1-3;

Sunt câțiva preșcolari ce nu stăpânesc bine formele geometrice cerc și pătrat.

Tabel nr. 1 Rezultatele pe calificative le proba inițială-Grupa experimentală

Tabelul nr. 2 -Rezultatele în procente pe calificative le proba inițială-Grupa experimentală

Fig. 1 Graficul pe calificative la proba inițială-Grupa experimentală

Tabelul nr. 3 Rezultatele pe obiective la proba inițială–Grupa experimentală

Fig. 2 Graficul pe obiective la proba inițială-Grupa experimentală

Tabel nr. 4 Rezultatele pe calificative le proba inițială-Grupa de control

Tabelul nr. 5-Rezultatele în procente pe calificative le proba inițială-Grupa de control

Fig. 3 Graficul pe calificative la proba inițială-Grupa de control

Tabelul nr. 6 Rezultatele pe obiective la proba inițială–Grupa de control

Fig. 4 Graficul pe obiective la proba inițială-Grupa de control

Fig. 5 Graficul cu rezultatele comparative la proba inițială

Rezultatele acestei probe evidențiează cunoștințele matematice ale elevilor din ambele grupe. Se mai observă că ambele grupe au obținut rezultate apropiate, deci se pleacă de la același nivel cu ambele grupe.

II. Etapă experimentală

În cadrul acestei etape, desfășurată pe parcursul a șase săptămâni, pe semestrului al II-lea al anului școlar 2014-2015 s-au susținut activități matematice la ambele eșantioane de subiecți.

La nivelul eșantionului de control activitățile matematice s-au desfășurat în mod obișnuit, prin intermediul jocurilor-exercițiu și a exercițiilor cu material individual, iar la nivelul eșantionului experimental aceste activități s-au desfășurat prin intermediul unor jocuri-exercițiu după cum urmează:

1. Jocul exercițiu:Caută perechea!

Scopul didactic: Dezvoltarea abilității de grupare, asociere a obiectelor în perechi

Sarcina didactică: Copilul trebuie să găsească și să arate imaginile pereche.

Material didactic: Planșe pe care sunt desenate, în dublu exemplar, imagini ale unor lucruri sau ființe bine cunoscute de copil (imaginile perechi sunt identice din toate punctele de vedere)

Desfășurarea jocului: La joc poate participa toată grupa de copii și pentru familiarizarea cu sarcina de lucru, planșa se proiectează cu un retroproiector.

Pot fi proiectate, pe rând, mai multe planșe pentru a fi antrenați să răspundă cât mai mulți copii, deoarece acest joc poate fi jucat, de asemenea, individual sau în grupuri mici (2-3 copii la o planșă).

În ultimul caz, se va iniția o întrecere între copiii respectivi (Cine va găsi mai multe desene la fel?), educatoarea având grijă ca în acelaș grup să fie copii cu forțe egale.

Varianta I:

Dispunerea imaginilor este urmatoarea: câte un exemplar al fiecarei imagini este desenat în jumătatea de sus a planșei, pe un singur rând, iar în cealaltă jumatate sunt desenate perechile lor, așezate tot pe un rând, dar în altă ordine.

Imaginile perechi sunt perfect identice și orientate în același mod și cartonul este împărțit în cele două jumătăți printr-o linie.

Arătând care sunt imaginile identice (la fel) copilul operează o comparație între toate imaginile de pe planșă și efectuează o selecție în funcție de asemănările și deosebirile dintre ele.

Educatoarea poate explica sarcina jocului în felul următor:

Aici sunt mai multe poze. Dar, dacă te uiți cu atenție vei vedea că sunt câte două la fel, una sus și alta jos. Uite, aici este o rață (se arată rața). Împreună cu aceasta (se arată cealaltă rață) fac o pereche. Caută celelalte perechi, să vedem dacă le găsești pe toate.

Dacă, după acest instructaj, copilul nu va răspunde sau pare încă nedumerit, i se indică o altă imagine, se denumește și i se cere să-i caute perechea. Se procedează în felul acesta până se termină toate imaginile.

În activitățile următoare, se cere copilului să caute imaginile la fel (perechi). Instructajul indicat mai sus nu se va mai repeta, decât dacă se constată că este absolut necesar. Se va porni de la o planșă care cuprinde cel mult trei perechi de imagini.

Dacă preșcolarul rezolvă sarcina cu ușurință, se poate trece la planșa cu mai multe perechi. În general, numărul acestora se stabilește de adult în funcție de vârsta copilului și de nivelul de dezvoltare la care el a ajuns în acest domeniu în momentul când i se propune jocul.

Varianta a II-a:

În varianta a doua se menține aceeași împărțire a planșei în două jumătăți, însă dispunerea figurilor se face neregulat.

Varianta a III-a:

După ce copilul s-a obișnuit cu primele două variante, i se poate prezenta o planșă pe care figurile sunt dispersate pe toată suprafața ei și amestecate între ele (fără să se suprapună). În acest caz, planșa nu mai este împărșită în două jumătăți printr-o linie de demarcate. Astfel, sarcina jocului devine mai grea decât în variantele anterioare.

Varianta a IV-a:

Cu timpul, dificultatea sarcinii poate fi mărita prin așezarea figurilor în așa fel încât imaginile unei perechi să fie deosebit orientate una față de cealaltă.

2. Jocul-exercițiu:Unde-i umbra?

Sopul didactic: Dezvoltarea abilității de analizare și grupare a imaginilor

Sarcina didactică: Copilul trebuie să analizeze imaginile de pe planșă și să găsească umbrele.

Material didactic: planșă pe care sunt desenate imagini ale unor obiecte, precum și perechile lor, identice din punct de vedere al formei, dar având întreaga suprafață colorată în negru (umbrele obiectelor respective).

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic trebuie să se asigure că preșcolarul știe ce este o umbră și pentru aceasta îi va atrage atenția în cadrul jocurilor desfășurate în curte, asupra umbrelor pe care le fac diferite obiecte sau ființe (umbra unui gard, a unui copac, a unui copil).

Se vor alege numai momentele în care razele soarelui au o astfel de incidență, încât umbra să păstreze forma obiectului sau a ființei respective. Se va măsura umbra aceluiași obiect sau a aceleiași ființe în diferite momente tipice ale zilei (dimineața, la prânz, seara) pentru a arăta că aceeași umbră poate fi mai mare sau mai mică.

Menționăm că numărul de elemente cuprinse într-o planșă, indiferent de varianta folosită, va fi hotărât de adult, în funcție de nivelul de dezvoltare al copiilor cărora li se adresează. Trebuie să se țină de faptul că efortul cerut copiilor este mai mare cu cât elementele sunt mai multe pe planșă.

Fiecare variantă aduce un spor de dificultate în rezolvarea sarcinii, deci atunci când se trece la o nouă variantă este bine ca, la început, să se micșoreze numărul de imagini cuprinse în planșă, față de numărul de desene la care se ajunsese în varianta anterioară.

Este absolut necesar ca în toate variantele amplasarea fiecărei imagini din pereche să fie făcută altfel. De pildă, dacă într-o planșă imaginea din colțul stâng de sus va avea umbră în colțul din dreapta, jos, această așezare nu va mai apărea în niciuna din planșele folosite în acea variantă, deoarece altfel, în loc să se ghideze în căutarea umbrei după formă, copilul se va ghida după așezarea ei și acțiunea de comparare a formelor nu ar mai avea loc.

Varianta I:

Imaginile sunt așezate în partea de sus (sau în partea stângă) a planșei, în șir ori în coloană, iar umbrele lor, în partea de jos (sau în cea din stânga). Umbra ce corespunde imaginii trebuie să fie așezată în dreptul acesteia și orientată la fel cu ea. Nu mai este nevoie de linie despărțitoare între perechi, deoarece pata neagră a umbrei indică locul unde trebuie căutate perechile imaginilor.

Varianta a II-a:

Se păstrează aceeași împărțire a planșei, însă imaginile sunt amestecate între ele, de asemenea, și umbrele; acestea nu mai sunt așezate în dreptul imaginii a cărei umbră este, însă sunt orientate la fel.

Varianta a III-a:

Imaginile și umbrele sunt împrăștiate în mod neregulat pe toată suprafața planșei, amestecate între ele, fără a se suprapune. Toate își păstrează orientarea normală. De asemenea, umbra are aceeași orientare cu imaginea corespunzătoare.

Varianta a IV-a:

Imaginile sunt amestecate și împrăștiate pe toată suprafața planșei, ca în varianta anterioară, dar așezarea lor nu mai păstrează constant orientarea. Aceasta variază atât de la o pereche la alta, cât și în cadrul fiecărei perechi.

Varianta a V-a:

Imaginile și umbrele lor sunt amestecate și împrăștiate pe toată suprafața planșei, însă imaginile au alte dimensiuni decât umbrele lor. Această variantă prezintă, la rândul ei, trei subvariante.

În prima se dau umbre mai mici decât imaginile, în a doua se dau umbre mai mari decât imaginile, iar în a treia, fiecare imagine poate avea două umbre (una mai mare și alta mai mică), preșcolarul urmând să caute ambele umbre și, eventual, să arate care este mai mare și care este mai mică.

Dacă, începând cu această variantă, adultul observă că preșcolarul se descurcă mai greu, poate să-i prezinte planșe având elementele dispuse ca în variantele anterioare, începând chiar cu prima variantă.

O condiție esențială este aceea că imaginile să fie simple (contur cu câteva detalii caracteristice), iar pozițiile lor, astfel alese încât umbra să reproducă în mod identic conturul imaginii desenate și în același timp, să sugereze obiectul sau ființa respectivă.

Altă condiție, la fel de importantă, se referă la alegerea poziției obiectului în așa fel incât redarea lui în imagine să ofere un contur suficient de sugestiv pentru ca umbra să fie ușor recunoscută de către copil (de pildă, un animal patruped va fi redat din profil, stând în picioare sau mergând; în niciun caz, nu va fi redat văzut din față sau din semiprofil, deoarece umbra n-ar putea fi identificată cu ușurință).

De asemenea, important este, că imaginile alese să fie ale unor obiecte foarte bine cunoscute participanților la acest joc. Iată câteva exemple: cățel, cal, vacă, pisică, porc, găină, cocoș, gâscă, rață, pui, vulpe, veveriță, șarpe, iepure (toate văzute din profil), albină, fluture (văzute de sus) etc.

3. Jocul exercițiu-Perechile

Sopul didactic: Dezvoltarea abilității de analizare și grupare a imaginilor

Sarcina jocului: Copilul trebuie să așeze în căsuța liberă perechea imaginii din căsuța alăturată (de jos, respectiv, de sus).

Material didactic:imagini reprezentând obiecte/ființe, cunoscute de copii, peisaje, o fișă împărțită în căsuțe de dimensiuni egale (câte patru casuțe în fiecare jumătate a tabliței) si jetoane având mărimea egală cu cea a căsuțelor de pe fișă și conținând figuri identice cu cele
din căsuțe.

Desfășurarea jocului:

Numărul maxim de copii care pot participa la acest joc este de 6, la grupa preșcolarilor de 5-6 ani, de 4, la grupa mijlocie.

Jetoanele se așază la mijlocul mesei cu fața în sus, iar în jurul mesei se așază copiii, având fiecare o fișă în față.

Fiecare caută, pe rând, jetoanele care cuprind imagini identice cu cele de pe fișa sa și când le găsește, le așază în casuța liberă corespunzătoare, formând perechi și cine completează mai repede fișa este primul câștigător.

Pentru a prelungi jocul și a da satisfacție mai multor copii, se poate folosi fie varianta celor trei câștigători, fie aceea în care nu pierde decât jucătorul care rămâne ultimul.

Cea de-a doua variantă permite efectuarea unui exercițiu mai îndelungat de către mai mulți copii, într-un ritm mai lent; de aceea, este recomandată pentru copiii mai mici.

Jocul cu un singur învingător este potrivit atunci când cadrul didactic vrea să accelereze procesul de sortare și deci să stimuleze la copii atenția voluntară. Acest lucru însă, presupune o bună cunoaștere a jocului de către preșcolari și familiarizarea lor cu eforturi de acest fel.

Jocul poate fi folosit și individual și în acest caz, copilul primește la început o singură tăbliță împreună cu jetoanele corespunzătoare. Treptat, numărul jetoanelor și al tablițelor puse deodată la dispoziția copilului va crește. Pentru copiii mai mici se vor da tăblițe cuprinzând numai trei imagini.

4.Jocul exercițiu: Așază câte o poză la fel

Sopul didactic: Dezvoltarea abilității de analizare și comparare a imaginilor

Sarcina didactică: Copilul trebuie să analizeze și să compare imaginile de pe fiecare jeton cu cele de pe planșă și apoi să așeze într-o căsuță de pe rândul al doilea imaginea identică cu cea din căsuța corespunzătoare, de pe rândul întâi.

Material didactic: o planșă împărțită în șase-zece căsuțe de aceeași mărime și patru jetoane

Căsuțele pot fi pătrate sau dreptunghiulare și sunt aranjate câte patru pe un rând (orizontal) și patru pe cel de dedesubt, astfel încât fiecărei căsuțe de sus să-i corespundă una în rândul de jos.

În prima căsuță, imaginea este completă, iar în celelalte lipsește de fiecare dată o parte sau un amănunt al imaginii.

Cele patru căsuțe din rândul al doilea sunt goale. Pe fiecare jeton este reprodusă o imagine din căsuțele de pe primul rând.

Observație: Pentru variație se pot folosi planșe în care unele dintre desene, reprezentând același obiect, sunt, de fiecare dată, așezate altfel în căsuță.

Desfășurarea jocului:

Copilul este pus în situația de a analiza imaginile de pe tăbliță, precum și pe cea de pe jeton, de a compara jetonul cu prima imagine de pe tăbliță și de a stabili dacă sunt sau nu la fel; în acest ultim caz, se stabilește ce lipsește imaginii de pe jeton.

De asemenea trebuie să compare jetonul cu fiecare din imaginile aflate în celelalte căsuțe, până se găsește o imagine identică cu cea de pe jeton și trebuie să așeze jetonul sub imaginea corespunzătoare de pe tăbliță.

Jocul poate fi folosit la orice vârstă, deoarece permite o foarte fină gradare a dificultăților sarcinilor, atât prin numărul de căsuțe ce urmează a fi completate (care poate varia de la 3 la 5), cât și prin alegerea conținutului imaginilor. Acesta poate fi simplu sau complex, deosebirile putând fi mai ușor sau mai greu sesizabile.

Gradarea dificultăților se mai poate face și prin modul în care se desfășoară jocul. El este individual și se folosește în această formă cu copiii sub 5 ani.

La cei mai mari pot fi introduse mai multe variante ce se pot desfășura în formație de grup. Însă orice variantă s-ar adopta, sarcina se rezolvă tot individual.

Copilul primește câte o tabliță și jetoanele corespunzătoare așezate cu fața în jos. La un semnal, copiii întorc tăblițele și jetoanele, apoi încep să completeze căsuțele libere conform indicațiilor metodice prezentate mai sus.

Cine termină primul fără să greșească este câștigător. Acest mod de desfășurare a jocului nu poate fi introdus decât la vârsta de 5 ani, după ce copiii s-au obișnuit cu rezolvarea lui în mod individual. În prezenta variantă fiecare copil va primi tăblițe pe care nu le-a mai completat niciodată. Numărul participanților va putea fi oricât de mare.

III.Etapa de posttest/ Etapa finală

Desfășurarea acestei probe a avut ca scop determinarea gradului de însușire a cunoștințelor matematice de către copii preșcolari la începutul grupei pregătitoare.

În urma aplicării probei inițiale am constatat că:

copiii au dificultăți în recunoașterea cifrelor numerelor naturale;

în urma analizării rezultatelor evaluării celor două eșantioane copiii au cam același nivel.

Proba finală

Obiectivele probei finale:

O1-Cunoașterea formelor geometrice cerc, pătrat și triunghi

O2-Cunoașterea cifrelor în limitele 1-5

O3-Asocierea cifrei la cardinalul unei mulțimi în limitele 1-5

Itemii probei finale:

I1: Completează sirul cu încă trei forme geometrice după modelul dat:

I2: Scrie în cerculețele de sub fiecare grupă cifra ce reprezintă cardinalul mulțimii:

I3. În fișa de mai jos sunt forme geometrice mari și mici. Pune în casete atâtea liniuțe câte forme geometrice sunt de fiecare.

Indici de progres

Tabelul 7. -Rezultatele pe calificative la proba finală–Grupa experimentală

Tabelul 8. -Rezultatele în procente pe calificative le proba finală-Grupa experimentală

Fig. 6. Graficul pe calificative la proba finală-Grupa experimentală

Tabelul 9. -Rezultatele pe obiective la proba finală–Grupa experimentala

Fig. 7 Graficul pe obiective la proba finală-Grupa experimentală

Tabelul 10. Rezultatele pe calificative la proba finală – Grupa de control

Tabelul 11. – Rezultatele în procente pe calificative le proba finală -Grupa de control

Fig. 8 Graficul pe calificative la proba finală -Grupa de control

Tabelul 12. Rezultatele pe obiective la proba finală –Grupa de control

Fig. 9 Graficul pe obiective la proba finală -Grupa de control

Fig. 10 Graficul cu rezultatele comparative-Proba finală

Analizând rezultatele înregistrate mai sus, e ușor de remarcat că numărul preșcolarilor care au obținut rezultate bune și foarte bune de la grupa experimentală a crescut de la 50 % la 76 %, ceea ce dovedește că folosirea jocurilor exercițiu optimizează activitatea preșcolarilor de la grupa mijlocie.

          Acest lucru îl constatăm și din rezultatele grupei de control unde procentul rezultatelor bune și foarte bune a crescut de la 56 % la 62 % însă la ambele eșantioane mai există câte un preșcolar cu calificativul insuficient.

Din analiza rezultatelor obținute la testul de evaluare finală se poate observa că la nivelul grupului experimental rezultatele slabe sunt mai puține, procentul de rezultate bune și foarte bune este mai mare decât la grupul de control.

3.4. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

În cadrul etapei post experimentale am stabilit diferențele între rezultatele obținute de cele două eșantioane de subiecți, prin compararea rezultatelor obținute la testul de evaluare inițială, cu cele obținute la testul de evaluare finală.

Din analiza rezultatelor înregistrate la cele două probe de evaluare se poate constata că, în urma aplicării jocurilor-exercițiu asupra eșantionului experimental, subiecții au progresat și procentul rezultatelor bune și foarte bune a crescut considerabil.

Progresele înregistrate de subiecți, ca urmare a desfășurării activităților matematice sub forma jocurilor exercițiu, îmi oferă posibilitatea de a concluziona că folosirea acestora crează posibilități certe de abordare a conținuturilor matematice la grupa mijlocie.

La nivelul grupului de control a scăzut procentul rezultatelor slabe, chiar dacă mai există într-un procent mai mic, a scăzut și procentul rezultatelor bune, iar procentul rezultatelor foarte bune este sub nivelul grupului experimental.

Din analiza rezultatelor obținute, a stabilirii diferențelor între cele două teste, inițial și final, am constatat că atât la grupul experimental, cât și la grupul de control performanțele subiecților au crescut.

Aspectele consemnate de analiza statistică, verifică ipoteza studiului experimental, adică dacă folosim jocurile exercițiu în abordarea numerației și a formelor geometrice, atunci se optimizează activitatea preșcolarilor din grupa mijlocie.

CONCLUZII

Activitățile cu conținut matematic, au o contribuție deosebită în realizarea sarcinilor noului curriculumul pentru învățământul preșcolar, deoarece, prin intermediul lor se formează și se dezvoltă gândirea, iar exercițiu este o modalitate de realizare a acestuia.

Prezentarea conținuturilor matematice într-o formă accesibilă și atractivă îi apropie pe preșcolari de rigorile domeniului experențial Științe, iar metodele folosite crează un fundament psihopedagogic de acțiune formativă.

Datele psihologice despre dezvoltarea copilului în perioada preșcolară arată că înainte de a se forma la copii noțiunea de număr, în dezvoltarea psihicului acestora trebuie să aibă loc o serie de procese care să le asigure maturizarea și deci înțelegerea conștientă a conceptului de număr.

O modalitate eficientă prin care putem realiza o construcție progresivă este exercițiu, care poate sta la baza interiorizării și coordonării acțiunilor, până la nivelul sistemelor ireversibile ale inteligenței operatorii.

Gândirea copilului la vârsta preșcolară este preoperatorie, ea prezintă primele instrumente de interacțiune cognitivă, și de aceea, prin exercițiu punem în evidență operații simple ca reuniunea a două clase sau a două mulțimi, ordonarea sau scrierea, desfășurate pe plan acțional-concret.

Prin intermediul exercițiilor cu material individual, copilul poate să parcurgă o etapă îndelungată de acțiune directă cu obiectele de aceleași dimensiuni și de același fel, obiecte pe care trebuie să le mânuiască, să le clasifice după anumite criterii comune cerute de cadrul didactic și poate să le așeze în diferite locuri din grupă.

Prin folosirea exercițiului, manipularea obiectelor conduce mai rapid și mai eficient la formarea percepțiilor și poate accelera apariția structurilor operatorii ale gândirii.

De la manipularea obiectelor se trece apoi treptat la manipularea imaginilor și numai după aceea se continuă cu elaborarea unor scheme grafice urmate de simboluri, aceasta fiind calea pentru accesul copiilor spre noțiunile abstracte.

Toate caracteristicile exercițiului asigură abordarea complexă a conținuturilor matematice, permite folosirea principalelor forme ale activității și permite dezvoltarea mobilității, flexibilității gândirii și folosirea unor strategii euristice de învățare.

De asemenea, exercițiile asigură cadrul manifestării libere a copiilor, oferind astfel posibilitatea observării psihologice a acestora și a evidențierii tuturor transformărilor posibile în dinamica dezvoltării diferitelor trăsături ale personalității.

Lucrarea de față prezintă modalitățile de valorificare a exercițiului în cadrul activităților matematice din grădiniță.

În prima parte a lucrării am prezentat o serie de aspecte teoretice privind abordarea exercițiului în activitățile matematice din grădiniță.Astfel am prezentat aspecte teoretice privind particularitățile procesului de formare a noțiunilor matematice la preșcolari, aspecte generale privind folosirea formelor de activitate în formarea reprezentărilor matematice la preșcolari și

aspecte teoretice privind modul de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță.

Ce-a de-a doua parte a fost consacrată aspectelor practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță. În acest sens, am prezentat aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile matematice din grădiniță, aspecte practic-aplicative de valorificare a exercițiului în activitățile pe centre de interes în grădiniță și aspecte practic-aplicative de valorificare a jocurilor exercițiu în activitățile matematice din grădiniță.

Activitatea experimentală prezintă un studiul experimental: „Rolul jocurilor exercițiu în optimizarea activității preșcolarilor în activitățile matematice de la grupa mijlocie”, iar rezultatele obținute au validat obiectivele și ipotezele de la care am plecat în realizarea acesteia .

Ținând cont de toate aceste aspecte descrise anterior, ipoteza a fost validată în sensul că, dacă vor fi folosite intensiv jocurile-exercițiu în cadrul activităților matematice la grupa mijlocie, atunci se vor îmbunătății rezultatele preșcolarilor din grupa mijlocie.

Aspectele teoretice și mai ales cele practic aplicative, fac ca exercițiu să pună în valoare aspectele metodologice și aplicabilitarea conținuturilor matematice la specificul învățământului preșcolar, ceea ce evidențiază că aceste aspecte sunt în concordanță cu obiectivele lucrării.

Toate aspectele teoretice, practic-aplicative și experimentale pot fi puncte de plecare în organizarea unor activități de învățare ce folosesc jocurile-exercițiu, în proiectarea unor demersuri didactice eficiente la la grădiniță..

BIBLIOGRAFIE

Antohe, V., Gherghinoiu, C., Obeadă M.,(2002), Metodica predării matematicii.Jocul didactic matematic.Suport de curs, Editura Ex Libris, Brăila;

Bulboacă, M., Alecu, M., (1996), Metodica activităților matematice în grădiniță și clasa I, Editura Sigma, București;

Cristea, S. (1998), Dicționar de termeni pedagogici, Editura Didactică și Pedagogică, București;

Dinuță, N., (2009), Metodica activităților matematice în grădiniță, Editura Universității din Pitești, Pitești;

Dragu A., Cristea S., (2002), Psihologie și Pedagogie școlară, Editura Ovidius University Press, Constanța;

Dumitrana, M., (2002), Activitățile matematice în grădiniță, Editura Compania, București;

Enache, M., Munteanu, M., (1998), Jocuri didactice, Editura Porto-Franco, Galați;

Ionescu, M., Ionescu R., Dinuță, N., (2010), Modalități practice de realizare a activităților matematice în grădinițe, Editura Universității din Pitești, Pitești;

Liboteau, I., Cicioc, E., Seling, M., (1998),Jocuri didactice matematice pentru grădiniță, Editura Integral, București;

Lovinescu, A., (2007), Jocuri mici pentru pitici, Editura Aramis, București, 2007

Lovinescu, A., V., (1979) Jocuri-exercițiu pentru preșcolari, Editura Didactică și Pedagogică. București;

Lupu, C., Săvulescu, D., (2000),Metodica predării matematicii. Manual pentru clasa a XI-a. Licee pedagogice, Editura Paralela 45, Pitești;

Neagu M., Beraru G., (1995),Activități matematice în grădiniță, Editura ASS, Iași;

Oprescu, N., Dănilă, I., Novac, C., Cămărașu, G., Păunescu, A., (2005), Metodica activităților instructiv-educative în învățământul preprimar, Editura Didactică Nova, Craiova;

Păduraru, V. (coord.),(1999), Activități matematice în învățământul preșcolar, Editura Polirom, Iași;

Păiși, Lăzărescu, M., (2011), Metodologia cercetării științifice în învățământul primar și preșcolar, Editura Paralela 45, Pitești,

Petrovici, C., Neagu, M.,(2006),Elemente de didactică matematică în grădiniță și învățămământul primar, Editura Pim, Iași;

ANEXĂ 1. MICROCULEGERE DE DE JOCURI EXERCIȚIU FOLOSITE ÎN ACTIVITĂȚILE MATEMATICE DIN GRĂDINIȚĂ

1 Jocul exercițiu. Cine poate face mai multe grupe? ( Libotian, I., Cicioc, E., Seling, M. 1998, pag. 93)

Scopul didactic:

dezvoltarea capacităților de aprecierea imaginilor date;

dezvoltarea capacității de a denumi corect imaginea și de a o încadra în categoria respectivă.

Sarcina didactică:

să enunțe criteriul pe baza căruia selectează jetoanele;

să denumească imaginile pe care le include în categoria respectivă.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea individuală și aprecieri verbale

Reguli de joc: Se dă copilului un număr de jetoane amestecate și i se cere să facă din imaginile respective, pe rând, cât mai multe grupe, anunțând de fiecare dată criteriul după care face grupajul.

Materiale didactice: un set de jetoane de aceeași formă și mărime, pe care este desenată o imagine.

Desfășurarea jocului:

Cadrul didactic va avea întotdeauna grijă să se dea copiilor numai imaginile acelor obiecte și ființe pe care ei le pot recunoaște cu ușurință, în funcție de vârsta și de bagajul lor de cunoștințe

Este indicat, pentru început, ca adultul să dea exemple de 2-3 grupări ce pot fi făcute dintr-un lot de jetoane, folosind criterii variate, apoi să-1 antreneze pe copil să găsească alte criterii adecvate, spunându-i: Cum mai putem grupa imaginile în alt fel?

Pe parcursul jocului, adultul va interveni atunci când observă că preșcolarul nu găsește toate criteriile de grupare adecvate lotului dat; acesta i le va sugera, copilul urmând să aleagă și să denumească imaginile ce se încadrează în grupul respectiv.

Cu timpul, sarcina aflării și denumirii criteriilor trebuie să revină exclusiv copilului, adultul urmând să-i atragă doar atenția, atunci cand este cazul.

Criteriile de grupare pot fi variate (de exemplu: materialul din care sunt confecționate obiectele reprezentate pe unele jetoane, cum ar fi lucruri confecționate din lemn sau din metal etc., indicând categoria noțională din care acestea fac parte – jucării, mâncare, îmbrăcăminte).

Gradarea sarcinilor se face prin numărul de jetoane ce se dau copilului (sau grupului de copii), precum și prin numărul de grupe în care acestea pot fi incluse. Numărul imaginilor nu poate fi mai mic de 9-10, iar cel al grupajelor posibile de 2-3. Nu putem însă da copiilor mai mult de 18-20 de imagini.

2. Jocul exercitiu: ,,Loto cu forme și mărimi” (Lovinescu, A, 2007, pag. 79)

Scopul didactic:

dezvoltarea capacităților de denumire a formei și mărimii;

dezvoltarea capacității de a aseza corect în planșă

Sarcina didactică:

să analizeze imaginile de pe fișele date;

să descopere dacă pe fișa lor se află acea imagine;

să primească jetonul și să îl așaze la locul potrivit, pe fișă.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea individuală și aprecieri verbale

Reguli de joc: Cadrul didactic denumește o formă și mărimea ei de pe un jeton, iar copiii analizează imaginile de pe fișele lor, descoperă dacă pe fișa lor se află acea imagine, apoi cel care o are primește jetonul și îl așază la locul potrivit, pe fișă.

Materiale didactice: planșe împărțite prin linii verticale și orizontale în câte patru căsuțe (două sus și două jos), unde în mijlocul fiecărei căsuțe se află desenată o formă geometrică ori imaginea unui obiect

Desfășurarea jocului:

Figurile de pe jetoane trebuie să fie absolut identice cu cele de pe planșe, adică imaginile pot reprezenta figuri geometrice cunoscute de copii (cercuri, dreptunghiuri, pătrate, triunghiuri) sau obiecte, plante, animale familiare copiilor.

Culoarea folosită va corespunde cu cea reală a obiectului reprezentat, adică pentru culoarea roșie vor putea figura flori, peștișori și stegulețe, pentru culoarea galbenă: steluțe, pere și lămâi, iar pentru cea verde: frunze, rochițe și mănuși.

Este foarte important să nu se folosească imagini a căror redare necesită două culori (de exemplu: cireșe roșii cu codițele verzi sau mărul roșu și frunza verde).

Sarcina jocului: Conducătorul jocului denumește o formă și mărimea ei de pe un jeton. Copiii analizează imaginile de pe fișele lor, descoperă dacă pe fișa lor se află acea imagine, apoi cel care o are primește jetonul și îl așază la locul potrivit, pe fișă.

La joc pot participa tot atâția copii câte planșe sunt, plus unul care primește toate jetoanele, pe care le ține cu fața în jos și, întorcând pe rând câte unul, spune forma redată și mărimea ei.

Cel care are pe planșa lui forma numită, ridică mâna și primește jetonul, acoperă imaginea corespunzătoare de pe planșă și câștigă primul care a completat corect planșa.

Dacă atunci când s-a strigat o anumită formă nu a răspuns nimeni, jetonul respectiv se pune deoparte și la sfârșit se reiau jetoanele puse deoparte și se numesc.

Dacă nici de data aceasta nu se epuizează toate jetoanele, conducătorul jocului va întoarce jetoanele cu fața în sus și-i va chema, pe rând, să vină la el împreună cu planșele pe jucătorii ce nu și le-au completat, pentru a-și alege piesele de care au nevoie.

Această pedeapsă ajută pe copilul a cărui reprezentare despre acea formă sau mărime nu este încă destul de clară să recurgă la o formă mai ușoară de comparație (între două imagini între care trebuie să stabilească o identitate), ceea ce îi permite să-și consolideze cunoștințele.

Jocul poate fi reluat de mai multe ori, schimbându-se între copii atât planșele, cât și conducătorul.

Exemple de jetoane pentru copii:

3. Jocul exercițiu: ,,Loto cu forme și culori” (Lovinescu, A, 2007, pag. 80)

Scopul didactic:

dezvoltarea capacităților de denumire a formei geometrice;

dezvoltarea capacității de a observa corect culoarea și forma

Sarcina didactică:

să recunoască forma geometrică;

să descopere poziția pe care aceasta o ocupă pe tăbliță.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea individuală și aprecieri verbale

Reguli de joc: Jocul se desfășoară ca și Loto cu forme și mărimi, câștigător fiind copilul care a acoperit corect cu jetoane întreaga tabliță. Pot participa tot atâția copii câte tăblițe sunt

Materiale didactice:

fișe de carton împărțite în câte 6 căsuțe (3 sus și 3 jos) în interiorul cărora sunt desenate forme geometrice în culori diferite;

jetoane – în număr egal cu cel al tuturor căsuțelor – reprezentând aceleași forme colorate Desfășurarea jocului:

Desenele asemănătoare de pe toate fișele vor fi identice ca formă, dar orientate diferit și colorate diferit, vor constitui factori perturbatori în recunoașterea formei geometrice și din această cauză, jocul are un grad de dificultate mai mare decât Loto cu forme și mărimi.

Cadrul didactic distribuie jetoane pe măsură ce copiii le cer, asigură disciplina necesară și, dacă își dă seama că unii copii n-au înțeles sarcina, oferă îndrumări în cursul desfășurării jocului și în același timp, el controlează dacă cererile copiilor sunt corecte, refuzând să dea jetonul acelor copii care au cerut greșit.

Pentru că jocul constituie un exercițiu foarte prețios, nu este bine să fie întrerupt după ce a fost declarat un câștigător, ci să se continue până ce pot fi desemnați încă doi câștigători, ceea ce oferă copiilor o și mai mare satisfacție.

Cadrul didactic îi poate lăsa pe copii să joace singuri loto-ul, el doar supraveghindu-i, primul câștigător preia jetoanele, devenind conducător de joc, al doilea are grijă să treacă, de la un copil la altul, cartoanele printr-o mișcare translatorie spre dreapta, iar al treilea câștigător controlează dacă împărțirea s-a făcut corect, astfel încât fiecare copil să aibă o tăbliță nouă.

În acțiunea de control privind corectitudinea cererii unui copil, conducătorul jocului poate cere și ajutorul celorlalți participanți. În felul acesta, toți copiii sunt puși în situația de a opera comparații, ținând seama de formă și culoare, fără să se lase influențați de felul în care este așezată forma în cadrul căsuței și de locul pe care îl ocupă pe tabliță.

Această variantă poate fi folosită numai de copiii de 5-7 ani, iar pentru copiii de 4 ani poate fi adoptată o formulă mai ușoară și anume: formele nu-și mai schimbă poziția în interiorul căsuței și numai locul pe tăblițe variază.

Deoarece formele geometrice cunoscute de copii sunt mai puține ca la vârsta de 6-7 ani, numărul jetoanelor va fi mai mic și se poate micșora și numărul căsuțelor de pe o tăbliță.

Pentru copiii și mai mici pot fi folosite loto-uri în care forma reprezintă conturul unei imagini familiare acestora și colorată variat.La copiii sub 6 ani, conducerea jocului o va asigura numai cadrul didactioc

Exemplu de fișă:

4. Jocul exercitiu:,,Care imagini sunt identice?” (Enache, M., Munteanu, M.,1998, pag. 58)

Scopul didactic:

dezvoltarea capacităților de a recunoaște imaginea corectă;

dezvoltarea capacității de a indica corect imaginea găsită.

Sarcina didactic:să găsească cele două imagini identice, din totalul celor primite.

Elemente de joc: aplauze, întrecerea individuală, pe grupe sau colectivă și aprecieri verbale

Reguli de joc: Copiii vor primi pe foaia de hârtie doar exemplare din aceeași categorie de obiecte și vor sublinia imaginile cerute de cadrul didactic

Materiale didactice: imagini, desenate pe o fișă în șir orizontal (sau vertical), asemănătoare, dintre care numai două sunt identice

Desfășurarea jocului:

Se mai poate proceda și în felul următor: se împart copiilor foi de hârtie pe care sunt redate imaginile respective, apoi li se cere să coloreze numai imaginile identice.

Se va proceda astfel doar cu copiii mai mari, cei mai mici fiind tentați să coloreze toate imaginile și să uite sarcina primită, de aceea cadrul didactic poate pregăti mai multe serii de desene și în felul acesta se pot face mai multe exerciții.

Rezolvarea sarcinii se mai poate face și prin sublinierea imaginilor respective de către copil, însă în general, este recomandabil să se folosească moduri variate de organizare a jocurilor de acest fel pentru a nu-i plictisi pe copii.

De asemenea, este indicat ca jocul să nu capete aspect de activitate didactică, adică el trebuie să-și păstreze caracterul de joc, de activitate plăcută copiilor și dorită de ei.

Din punct de vedere al gradului de dificultate a sarcinii, aceste jocuri se situează pe o treaptă superioară celor din grupul: Ce nu este la fel?, deoarece preșcolarii conștientizează mai ușor deosebirile decât asemănările.

De asemenea, în acest grup de jocuri comparația nu se bazează numai pe analiză, ci presupune și un proces de sinteză, iar dozarea sarcinilor se realizează fie prin mărirea sau micșorarea imaginilor printre care se află cele două identice, fie prin numărul deosebirilor existente.

Trebuie precizat faptul că, în general, cu cât copiii sunt mai mici sau mai puțin familiarizați cu astfel de jocuri, cu atât deosebirile și asemănările trebuie să fie mai ușor de observat.

Cadrul didactic ascultă răspunsurile tuturor copiilor, apoi va indica cele două imagini identice și va anunța numele câștigătorilor, adică copiii care au indicat corect imaginile la fel.

ANEXĂ 2. EXEMPLE DE PROIECTE DE ACTIVITATE DIDACTICĂ FOLOSITE ÎN ACTIVITĂȚILE MATEMATICE DIN GRĂDINIȚĂ

Proiect de activitate didactică

Grupa: Mare

Propunător: Cumpănășoiu Maria Magdalena

Unitatea școlară: G.P.N. Zătreni-Vâlcea

Tema anuală de studiu: Când/cum și de ce se întâmplă?

Proiect: Despre animale

Subtema: Animale sălbatice

Domeniul experiențial: Domeniul Științe

Tema activității: „Răspunde repede și bine!”

Mijloc de realizare: Joc-exercițiu

Tipul activității: Consolidare

Forma de organizare: Frontal, individual.

Scopul activității:

dezvoltarea operațiilor intelectuale prematematice;

consolidarea capacității de a înțelege și utiliza numere și cifre, de a rezolva probleme prin achiziții de strategii adecvate.

Obiective operationale:

O1. -să numere corect și conștient în limitele 1 – 10 (crescător, descrescător);

O2.- să construiască independent mulțimi de elemente;

O3. -să asocieze numărul la cantitate și invers;

O4.- să compare numărul de elemente utilizând termenii „mai multe, mai puține, tot atâtea”; „=”;

O5. -să rezolve probleme cu ajutorul materialului individual;

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: Conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, jocul didactic, munca independentă;

b) Mijloace didactice: Coșulețe, jetoane, planșă ilustrată, tabla magnetică, cifre și simboluri specifice, fișe de evaluare, creioane.

Bibliografie:

Ileana Libotean, Mariana Seling, Jocuri didactice matematice pentru grădiniță, Editura V&I Integral, București, 1998;

Magdalena Dumitrana, ,,Activități matematice în grădiniță – Ghid practic, însoțit de 105 sugestii de activități” Editura Compania, București, 2002.

Demersul didactic

Proiect de activitate didactică

Grupa: Mare

Propunător: Cumpănășoiu Maria Magdalena

Unitatea școlară: G.P.N. Zătreni-Vâlcea

Tema anuală de studiu: Când/cum și de ce se întâmplă?

Proiect : Primăvara

Subtema: “ Copil ca tine sunt și eu”

Domeniul experiențial: Domeniul Științe

Tema activității: ”Adunarea și scăderea în limitele 1-7”

Mijloc de realizare: Exerciții cu material individual

Tipul activității: Predare – învățare

Obiective operationale:

O1-să formeze grupe de obiecte după criteriul dat;

O2-să efectueze operații de calcul cu una sau două unități;

O3-să rezolve și să compună probleme;

O4-să rezolve sarcinile din fișa matematică;

O5-să utilizeze semnele: ”+, -, =”;

Strategii didactice:

Metode și procedee: Conversația, explicația, exercițiul, observrea, problematizarea, evaluarea.

Mijloace didactice: Buline, jetoane cu cifre, cu simbolurile operațiilor de calcul, fișe matematice, probleme ilustrate, jucării.

Desfășurarea demersului didactic

Proiect de activitate didactică

Grupa: Mare

Propunător: Cumpănășoiu Maria Magdalena

Unitatea școlară: G.P.N. Zătreni-Vâlcea

Tema anuală de studiu: Când/cum și de ce se întâmplă?

Proiect : Cartea animalelor

Subtema: „Animale sălbatice de la noi din țară”

Domeniul experiențial: DȘ

Tema activității: „Să rezolvăm corect!”

Mijloc de realizare: Joc-exercițiu

Tipul activității: Consolidare, sistematizare

Forma de organizare: Frontal, individual, pe echpe.

Scopul activității:

fixarea operațiilor simple de calcul oral, de adunare și scădere cu diferența de 1-2 unități în limitele 1 – 10, cu și fără suport intuitiv;

dezvoltarea și activizarea operațiilor gândirii, a inteligenței și creativității;

educarea unor calități ale gândirii: flexibilitatea, operativitatea și rapiditatea.

Obiective operationale:

O1.-să rezolve corect probleme cu operații de adunare și scădere cu 1-2 unități;

O2.-să recunoască și să utilizeze cu ușurință simbolurile aritmetice ce reprezintă operațiile de adunare și scădere;

O3.-să exprime verbal, în limbaj matematic adecvat, modul de rezolvare a problemei, precum și operația utilizată;

O4.-să rezolve în situații noi sarcini similare (lucrul pe fișă).

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: Conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, expunerea, problematizarea, algoritmizarea.

b) Mijloace didactice: O machetă care sugerează o poieniță, planșe cu probleme ilustrate, siluete de animale, simbolurile aritmetice „ +”, „-”, „ =” , jetoane cu cifre de la 1 la 10, stelute roșii și galbene.

Demersul didactic

Proiect de activitate didactică

Grupa: Mare

Propunător: Cumpănășoiu Maria Magdalena

Unitatea școlară: G.P.N. Zătreni-Vâlcea

Tema anuală de studiu: Când/cum și de ce se întâmplă?

Proiect : Evaluare – Primăvara

Subtema: „Sfârșit de primăvară”

Domeniul experiențial: DȘ

Tema activității: „Cine rezolvă mai repede problema?”

Mijloc de realizare: Joc-exercițiu

Tipul activității: Verificare, consolidare.

Forma de organizare: Frontal, individual, pe echipe.

Scopul activității: Fixarea operațiilor simple de calcul oral, de adunare și scădere cu diferența de o unitate până la 10, cu și fără suport intuitiv; dezvoltarea și activizarea operațiilor gândirii, a inteligenței și creativității; educarea unor calități ale gândirii: flexibilitatea, operativitatea și rapiditatea.

Obiective operationale:

O1.-să rezolve corect probleme cu operații de adunare și scădere;

O2.-să recunoască semnele care reprezintă operațiile de adunare și scădere;

O3.-să utilizeze un limbaj matematic adecvat;

O4.-să-și consolideze deprinderile de ordine și precizie în acțiunile cu obiecte.

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: Conversația, explicația, descoperirea, exercițiul, expunerea, problematizarea.

b) Mijloace didactice: Tablă magnetică, buline roșii și albe, jetoane cu imagini, cifre și semne, planșă cu probleme ilustrate.

Bibliografie:

“Curriculum pentru învățământul preșcolar” – 2008;

Rista ”Învățământul preșcolar”, nr. 3-4, 1993, Metoda predării număratului și socotitului.

Demersul didactic

Proiect de activitate didactică

Grupa: Mare

Propunător: Cumpănășoiu Maria Magdalena

Unitatea școlară: G.P.N. Zătreni-Vâlcea

Tema anuală de studiu: Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?

Proiect : Primăvara

Subtema: „E ziua ta , mămico!”

Domeniul experiențial: DȘ

Tema activității: ”La concurs!”

Mijloc de realizare: Joc-exercițiu

Tipul activității: Consolidare

Forma de organizare: Frontal, individual, pe echipe.

Scopul activității: Consolidarea capacităților de rezolvare și compunere de probleme după ilustrații, utilizând operații de adunare și scădere , în limitele 1-10; Trezirea interesului pentru însușirea unor algoritmi stabili de calcul oral și aplicarea acestor algoritmi de calcul în rezolvarea și compunerea de probleme.

Obiective operationale:

O1.-să numere crescător și descrescător în limitele 1-10;

O2.-să raporteze numărul la cantitate și cantitatea la număr;

O3.-să rezolve probleme simple după imagini;

O4.-să compună probleme după imagini și exerciții date;

O5.-să rezolve corect sarcinile din fișa matematică;

Strategii didactice:

a) Metode și procedee: Conversația, explicația, exercițiul, problematizarea, jocul, evaluarea.

b) Mijloace didactice: Jetoane, probleme ilustrate, cifre , tablă magnetică, fișe, stimulente.

Bibliografie:

Beraru G., Neagu M. (1995) – „Activități matematice în grădiniță”, editura As`s, Iași;

Cârjan F., Coantă O. (2003) – „Culegere de fișe pentru activitățile cu conținut matematic la preșcolari”, editura Paralela 45 , Pitești;

Dumitru G., Roșu M. (2000) – „Matematică distractivă”, editura All, București;

Neacșu I. (1988) – „Metodica predării matematicii la clasele I-IV”, editura didactică și pedagogică, București.

Demersul didactic