Aspecte Particulare Privind Tratamentul Contabil Si Fiscal Aplicabil Persoanelor Juridice Fara Scop Patrimonial

LUCRARE DE LICENȚĂ

Aspecte particulare privind tratamentul contabil și fiscal aplicabil persoanelor juridice fără scop patrimonial

Introducere

Capitolul 1. Bazele organizării persoanelor juridice fără scop patrimonial

1.1. Delimitări privind persoanele juridice fără scop patrimonial

1.2. Aspecte teoretice privind asociațiile și fundațiile

1.3. Aspecte teoretice privind asociațiile de proprietari

1.4. Aspecte teoretice privind cultele și organizațiile religioase

1.5. Aspecte teoretice privind partidele politice, sindicatele și patronatele

1.6. Aspecte teoretice privind organismele profesionale.Camera Auditorilor Financiari din România

Capitolul 2. Aspecte particulare privind tratamentul contabil și fiscal aplicabil persoanelor juridice fără scop patrimonial

2.1. Organizarea și conducerea contabilității în partidă dublă

2.1.1. Registrele contabile

2.1.2. Reguli de evaluare

2.1.3. Întocmirea situațiilor financiare anuale

2.1.4. Documentele justificative

2.1.5. Contabilitatea capitalurilor

2.1.6. Contabilitatea activelor imobilizate

2.1.7. Contabilitatea stocurilor

2.1.8. Contabilitatea decontărilor cu terții

2.1.9. Contabilitatea trezoreriei

2.1.10. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor

2.2. Organizarea și conducerea contabilității în partidă simplă

2.2.1. Documentele justificative

2.2.2. Registrele contabile

2.2.3. Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv

2.2.4. Alte formulare contabile specifice contabilității în partidă simplă

2.3. Tratamente fiscale aplicabile persoanelor juridice fără scop patrimonial

2.3.1. Impozitul pe profit

2.3.2. Taxa pe valoarea adăugată

2.3.3. Impozitele și taxele locale

Capitolul 3. Studiu de caz privind organizarea și conducerea contabilității Asociației copiilor și bătrânilor defavorizați “SPERANȚA”

3.1. Prezentarea generală a asociației

3.2. Studiu de caz privind contabilitatea Asociaiției copiilor și bătrânilor defavorizați „SPERANȚA”

3.2.1.Operațiuni privind activele imobilizate

3.2.2. Operațiuni privind activele circulante

3.2.3. Operațiuni privind terții

3.2.4. Operațiuni privind trezoreria

3.2.5. Operațiuni privind împrumuturile și datoriile asimilate

3.2.6. Operațiuni privind provizioanele și subvențiile

3.2.7. Oprațiuni privind capitalurile proprii

3.2.8. Operațiuni privind cheltuielile și veniturile

3.3 Concluzii

Capitolul 4. Sistemul informatic-instrument contabil

4.1. Date, informații, sistem informațional

4.2. Caracteristicile programului de contabilitate SAGA, utilizat de Asociația copiilor și bătrânilor defavorizați “SPERANȚA”

4.3. Descrierea programului VISUAL BASIC

4.4. Descrierea aplicației informatice

Concluzie

Bibliografie

Anexe

Introducere

Scopul principal al întreprinzătorilor îl reprezintă maximizarea profitului. Există unele categorii de persoane juridice care se ghidează după alte valori în derularea activității, ele urmăresc satisfacerea intereselor cetățenilor, fac apel la spiritul civic al oamenilor și funcționeaza la nivel comunitar.

Resursele alocate acestor unități patrimoniale provin din banii membrilor lor, fie din subvențiile primite de la stat sau din activitatea economică proprie.

Caracterul distinct al acestor instituții duc la particularități în ceea ce privește aspectele contabile și fiscale pe baza cărora își desfășoară activitatea.

Orientarea corectă a modurilor de comunicare presupune afirmarea unei culturi îndreptate spre îmbunătățirea a calității informațiilor, conform parcursului efectuat de modele valide de gestionare a consensului informațional, de consolidare a transparenței și competenței comunicării.

Prescrierile normative nu trebuie să reprezinte singurul element în promovarea comunicării în “economia socială” specifică persoanelor juridice fără scop patrimonial; aceasta trebuie să fie definită prin obiectivele de satisfacere a cerințelor de recunoaștere – evaluare, prin respectarea condițiilor necesare de egalitate și conveninență.

Intervenția legislativă necesară pentru a conferi o bază comună de referință și o modalitate directă, unică în coordonarea activității organizațiilor non-profit nu poate garanta de una singură respectarea principiilor de transparență și conformitate a informațiilor contabile, dată fiind indiscreția, element ce nu poate fi determinat întotdeauna, dar și complexitatea economică sporită; confirmările sunt reprezentate de inițiativele de reglementare internă a entităților cu scop nelucrativ, pentru a disciplina sfere încă neacoperite de lege pentru a furniza informații care nu au fost cerute expres, dar sunt considerate necesare pentru utilizatori. “Din punct de vedere economic, un exces de norme poate deveni mai dăunator decât un control ineficient. O serie de norme facultative însoțite de stimulente bazate și sprijinite pe o cerere caracterizată de o mare transparență poate constitui un punct optim de plecare .”

Capitolul 1. Bazele organizării persoanelor juridice fără scop patrimonial

1.1. Delimitări privind persoanele juridice fără scop patrimonial

Persoanele juridice se clasifică în:

persoane juridice cu scop patrimonial;

persoane juridice fără scop patrimonial.

Persoanele juridice cu scop patrimonial sunt acelea al căror scop principal este maximizarea profitului și repartizarea acestuia către asociați sub formă de dividende.

În cazul persoanelor juridice fără scop patrimonial accentul se pune pe acordul comun al unor membrii de a constitui o instituție cu ajutorul contribuției lor materiale. Aceștia își aduc contribuția nu numai material, ci și prin intermediul cunoștințelor și activităților lor. Scopul principal al acestor entități îl reprezintă satisfacerea intereselor la nivel comunitar.

Persoanele juridice fără scop patrimonial se mai numesc și organizații non-profit sau cu scop nelucrativ. Termenul provine din limba de la “lucrum” însemnând profit.

O altă caracteristică importantă al persoanelor juridice fără scop patrimonial este aceea că nu se așteaptă la nicio contraprestație din partea membrilor comunității, ci mai degrabă funcționează în chip altruist, servind intereselor comunitare. Entitățile sunt create cu o anumită misiune, pentru îndeplinirea sarcinilor necesare realizării misiunii pentru care a fost înființată.

Persoanele juridice fără scop patrimonial au apărut din dorința oamenilor de a-și ajuta semenii mai săraci financiar, contribuind astfel la progresul comunității din care fac parte. Totodată, cetățenii au realizat că împărtășesc idealuri comune și și-au dorit să îmbunătățească viața socială prin intermediul deciziilor politice și economice.

Pentru ca o enitate să fie inclusă în categoria persoanelor juridice fără scop patrimonial este necesar să se îndeplinească următoarele condiții:

Organizare. Instituția trebuie să păstreze o evidență internă a documentelor, să dispună de o organizare temeinică și să fie constituită pe baza temeiurilor legale.

Caracter privat. Instituțiile sunt non-guvernamentale, adică nu se supun guvernelor din punct de vedere structural.

Non-profit. Aceste organizații nu urmăresc obținerea de profit și repartizarea acestuia către membrii fondatori.

Control intern propriu. Organizația este condusă din interior, fără să fie controlată de organismele guvernamentale sau de alte organizații de afaceri.

Voluntariat. Se pune accentul pe caracterul facultativ al celor care doresc să participe. Cetățenilor nu li se impune participarea și nici contribuția materială.

În cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial includem:

Asociații;

Fundații;

Asociațiile de proprietari;

Cultele și organizațiile religioase;

Partidele politice;

Sindicate;

Patronate;

Organizații profesionale.

1.2. Aspecte teoretice privind asociațiile și fundațiile

Asociația reprezintă formațiunea alcătuita din cel puțin 3 persoane care își aduc contribuția materială și aportul în natură, conform unor înțelegeri încheiate anterior, pentru realizarea unor obiective de interes general.

Înființarea unei asociații se face prin înscrierea în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își declară sediul.

Actul constitutiv al unei asociații cuprinde:

datele asociațiilor: nume, prenume, adresă sau sediu dacă este cazul;

o declarație prin care membrii își exprimă acordul de a face parte din asociație;

denumirea și sediul unde se va desfășura activitatea asociației;

durata de funcționare a asociației care poate fi delimitată exact pe o perioadă de timp, sau poate avea perioadă nedeterminată.

patrimoniul asociației;

persoanele împuternicite să se ocupe de înființarea asociației;

specimene de semnătură ale tuturor asociaților prin care aceștia declară că semnăturile din respectiva declarație le aparțin și vor fi utilizate în toate actele pubilce.

Statutul asociației poate fi considerat o completare a informațiilor din actul constitutiv. Pe lângă elementele componente în actul constitutiv statutul cuprinde suplimentar:

Definirea scopului și obiectivelor specifice pentru care este constituită asociația;

Procedurile prin care membrii capătă calitatea de asociat, dar și procedura prin care aceștia pierd calitatea de asociat;

Drepturile și obligațiile asociaților;

În cazul procedurii de dizolvare, se definește destinația bunurilor incluse în patrimoniul asociației.

În ceea ce privește denumirea asociației, procedura de obținere a numelui nu este diferită de cea a societăților comerciale.

Persoana împuternicită să se ocupe de înființarea asociației, trebuie să depună formularul privind rezervarea și disponibilitatea de nume, prin înscrierea a 3 posibile denumiri. În funcție de disponibilitatea denumirilor, Ministerul Justiției poate aproba una din denumiri sau poate refuza eliberarea dovezii dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale.

Dosarul care se depune și Fundațiilor cuprinde:

împuternicire în care sunt înscrise datele persoanei care se ocupă de înființarea asociației; împuternicirea se depune într-un exemplar original;

actul constitutiv;

statutul asociației;

dovada privind deținerea spațiului care poate fi actul de proprietate, contract de vânzare-cumpărare, contract de închiriere, contract de comodat, etc.

cerere de înregistrare și Fundațiilor.

În termen de 3 zile de la depunerea dosarului, judecătorul delegat verifică corectitudinea datelor și actelor cuprinse și dispune înscrierea asociației și atribuie numărul de înregistrare în Registul Asociațiilor și Fundațiilor. Asociațiile își pot constitui oricând filiale, prin acordul Hotărârii Generale a Asociației.

Domeniile în care se pot constitui asociații sunt numeroase și extrem de variate.

În primul rând amintim asociațiile de proprietari sau locatari prin care sunt administrate imobilele, blocurile de locuințe și se asigură relația cu autoritățile.

Cluburile de vacanță și divertisment sunt asociațiile prin care se derulează programe culturale și de agrement.

Pentru dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor și adulților sunt înființate asociații sportive în care oamenii pot interacționa într-un mod placut și se pot bucura de beneficiile activității fizice.

Pentru persoanele cu deficiențe fizice, persoane cu nevoi speciale, sunt constituite asociații de handicapați, de nevăzători.

Liberii profesioniști, pensionarii, studenții pot constitui asociații numite sindicate.

Alte categorii de asociatii sunt: Uniunea Arhitecților, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Compozitorilor, asociații de femei, de tineret, etc.

Asociațiile în interes general sau comunitar includ: asociațiile cu caracter uman pentru persoanele aflate în detenție, asociații pentru campanii împotriva poluării apelor.

Alte tipuri de asociații sunt: asociațiile cu caracter filantropic, cu caracter cultural și științific și cu caracter politic.

Activitatea asociațiilor este reglementată prin: Adunarea Generală, Consiliul Director și cenzorul sau comisia de cenzori.

Adunarea Generală este formată din toți asociații și are următoarele atribuții: definirea strategiePersoana împuternicită să se ocupe de înființarea asociației, trebuie să depună formularul privind rezervarea și disponibilitatea de nume, prin înscrierea a 3 posibile denumiri. În funcție de disponibilitatea denumirilor, Ministerul Justiției poate aproba una din denumiri sau poate refuza eliberarea dovezii dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale.

Dosarul care se depune și Fundațiilor cuprinde:

împuternicire în care sunt înscrise datele persoanei care se ocupă de înființarea asociației; împuternicirea se depune într-un exemplar original;

actul constitutiv;

statutul asociației;

dovada privind deținerea spațiului care poate fi actul de proprietate, contract de vânzare-cumpărare, contract de închiriere, contract de comodat, etc.

cerere de înregistrare și Fundațiilor.

În termen de 3 zile de la depunerea dosarului, judecătorul delegat verifică corectitudinea datelor și actelor cuprinse și dispune înscrierea asociației și atribuie numărul de înregistrare în Registul Asociațiilor și Fundațiilor. Asociațiile își pot constitui oricând filiale, prin acordul Hotărârii Generale a Asociației.

Domeniile în care se pot constitui asociații sunt numeroase și extrem de variate.

În primul rând amintim asociațiile de proprietari sau locatari prin care sunt administrate imobilele, blocurile de locuințe și se asigură relația cu autoritățile.

Cluburile de vacanță și divertisment sunt asociațiile prin care se derulează programe culturale și de agrement.

Pentru dezvoltarea fizică armonioasă a copiilor și adulților sunt înființate asociații sportive în care oamenii pot interacționa într-un mod placut și se pot bucura de beneficiile activității fizice.

Pentru persoanele cu deficiențe fizice, persoane cu nevoi speciale, sunt constituite asociații de handicapați, de nevăzători.

Liberii profesioniști, pensionarii, studenții pot constitui asociații numite sindicate.

Alte categorii de asociatii sunt: Uniunea Arhitecților, Uniunea Artiștilor Plastici, Uniunea Compozitorilor, asociații de femei, de tineret, etc.

Asociațiile în interes general sau comunitar includ: asociațiile cu caracter uman pentru persoanele aflate în detenție, asociații pentru campanii împotriva poluării apelor.

Alte tipuri de asociații sunt: asociațiile cu caracter filantropic, cu caracter cultural și științific și cu caracter politic.

Activitatea asociațiilor este reglementată prin: Adunarea Generală, Consiliul Director și cenzorul sau comisia de cenzori.

Adunarea Generală este formată din toți asociații și are următoarele atribuții: definirea strategiei și obiectivelor specifice ale asociației; aprobă bugetul de venituri și cheltuieli precum și bilanțul contabil; are competența să aleagă și să revoce membrii consiliului director; poate alege cenzori sau comisii de cenzori; aprobă constituirea filialelor; poate dispune modificarea actului constitutiv și a statutului; lichidarea sau dizolvarea asociației.

Asociații constituie Adunarea Generală cel puțin o dată pe an. Această formă de organizare are control total asupra Consiliului Director și asupra cenzorilor.

Consiliul director are rolul de a pune în practică hotărârile Adunării Generale. În această organizație pot fi incluși și membrii din afara asociației. Atribuțiile Consiliului Director sunt: prezintă Adunării Generale date privind bugetul de venituri și cheltuieli, bilanțul contabil și o sinteză a activității pe anul anterior; încheie acte juridice pentru asociație; se ocupă de tot ce ține de personalul asociației.

Cenzorii sunt responsabili de controlul intern din cadrul asociațiilor. Dacă asociația are mai mult de 100 de membrii, trebuie să fie întrunită o comisie de cenzori, altfel este suficientă prezența unui singur cenzor. Membrii Consiliului Director nu pot avea și calitatea de cenzor.

Fundația este organizația formată din una sau mai multe persoane prin înțelegerea părților implicate. Patrimoniul unei fundații trebuie să fie de cel puțin 100 ori mai mare decât salariul minim brut pe economie la momentul constituirii fundației. Excepție fac fundațiile care se ocupă de strângerea de fonduri, în cazul acesta patrimoniul poate să fie echivalentul a cel puțin 20 salarii minim brute.

În vederea dobândirii personalității juridice sau, după caz, fondatorii încheie actul constitutiv și statutul fundației. Actul consitutiv al fundației cuprinde:

datele de identificare a fondatorului sau, după caz, a fondatorilor: numele sau denumirea și, după caz, domiciliul sau sediul acestora;

scopul fundației;

denumirea fundației;

sediul fundației;

durata de funcționare a fundației – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, după caz, pe termen nedeterminat;

patrimoniul inițial al fundației;

componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control ale fundației ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe;

persoana sau persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice;

semnăturile fondatorului sau, după caz, ale fondatorilor.

Statutul cuprinde:

elementele prevăzute în actul constitutiv, cu excepția celor de la g) si h);

explicitarea scopului și a obiectivelor fundației;

categoriile de resurse patrimoniale ale fundației;

atribuțiile organelor de conducere, administrare și control ale fundației;

procedura de desemnare și de modificare a componenței organelor de conducere, administrare și control, pe parcursul existenței fundației;

destinația bunurilor, în cazul dizolvării fundației.

Pentru înregistrarea fundației, dosarul se depune și Fundațiilor de pe raza judecătoriei de care aparține. Ca și asociațiile, fundațiile pot constitui filiale conduse de un director și formate din cel puțin 3 membrii.

1.3. Aspecte teoretice privind asociațiile de proprietari

Asociația de proprietari este formată din persoane fizice sau juridice adunate pentru a asigura condițiile normale de funcționare a unui imobil de locuințe sau a unor proprietăți. Legile prin care este reglementată activitatea asociațiilor de proprietari sunt legea locuinței nr. 14/1996 și legea nr 230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.

Constituirea asociației de proprietari se face printr-o adunare convocată la cel mult 60 zile după ce întreaga clădire este înregistrată în Cartea Funciară. Membrii asociației de proprietari trebuie să aibă calitatea de proprietari ai apartamentelor clădirii.

Prin înregistrarea la judecătoria de care aparține, asociația de proprietari capătă personalitate juridică. În cazul în care asociația de proprietari este formată din mai puțin de 20 de proprietari asociați, atunci asociația de proprietari poate reuni mai multe clădiri învecinate.

Acordul de asociere trebuie să conțină:

a) adresa proprietății;

b) numele și prenumele proprietarilor unităților locative;

c) descrierea proprietății, cuprinzând: descrierea clădirii, structura clădirii, numărul de etaje, numărul de apartamente structurate pe număr de camere, terenul aferent clădirii. Descrierea trebuie să fie suficientă din punct de vedere juridic pentru înscrierea în Cartea funciară de la biroul de înregistrare a proprietăților imobiliare;

d) planșe sau schițe, în măsură să asigure o bună identificare, prin localizare și suprafață, a fiecărui spațiu, respectiv apartament, din structura clădirii;

e) enumerarea și descrierea părților aflate în proprietate comună;

f) cota-parte ce revine fiecărui apartament din proprietatea comună.

În momentul în care se constituie întrunirea de fondare a asociației de proprietari, membri vor alege un comitet executiv și o comisie de cenzori. Totodată, în această ședință se va stabili durata mandatului tuturor celor aleși. Comisia de cenzori, fiind formată din oameni cu experiență în domenii precum economie, finanțe și drept, se vor ocupa de control financiar intern și de contabilitate. Asociația de proprietari este condusă de un președinte ales dintre membri.

În cazul unor modificări ale acordului de constituire, trebuie reunit acceptul a cel putin 80% dintre membri și este înregistrată printr-o mențiune la tribunalul de care aparține.

Adunarea asociației de proprietari se face cel puțin o dată pe an, sau ori de cate ori este necesar. Deciziile se pot adopta prin prezența a cel puțin 2/3 din totalul membrilor. În situația în care nu este îndeplinită această condiție, ședința se suspendă și este reconvocată la o dată ulterioară. În adunarea reconvocată trebuie să existe dovada că s-a încercat convocarea tuturor membrilor, în eventualitatea în care nu sunt suficienți membri reuniți deciziile se vor lua indiferent de numărul de participanți prezenți. De asemenea, pentru adoptarea deciziilor trebuie avute în vedere câteva aspecte:

Fiecare vot are o pondere egală;

Dacă un proprietar nu poate fi prezent, el poate fi reprezentat de un membru al familiei sau o altă persoană, prin împuternicire notarială;

Proprietarii pot fi reprezentați de un alt membru al asociației de proprietari, fiind necesară o împuternicire notarială;

Votul președintelui poate fi decisiv dacă în urma numărării votului rezultă un vot paritar.

Deciziile asociației de proprietari sunt luate, în general, cu un vot reprezentând majoritatea simplă din totalitatea voturilor obținute. Asociația de proprietari îndeplinește următoarele atribuții:

a) adoptă și amendează bugetele de venituri și cheltuieli, precum și fondul de rulment; încasează cotele obișnuite și speciale pentru cheltuielile comune de la proprietarii de apartamente și de la proprietarii spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință;

b) angajează și suspendă din funcție pe cel care administrează proprietatea sau pe ceilalți funcționari sau angajați, în vederea administrării și bunei funcționări a clădirii; personalul necesar bunei gospodăriri a părților și a instalațiilor de folosință comună ale clădirilor poate fi angajat prin contract individual de muncă sau prin convenție civilă, conform condițiilor stabilite prin negociere;

c) inițiază sau apără în procese, în nume propriu sau în numele proprietarilor de apartamente, interesele legate de clădire;

d) încheie contracte și își asumă obligații în nume propriu sau în numele proprietarilor de apartamente, în interesele legate de clădire;

e) reglementează folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea proprietății comune;

f) impune penalizări pentru întârzierea plății cotelor de întreținere;

g) adoptă sau amendează deciziile, regulile și regulamentele;

h) completează la zi cartea tehnică a construcției;

i) asigură urmărirea comportării în timp a construcției, pe toată durata ei;

j) exercită alte atribuții care i-au fost conferite prin acordul de asociere sau prin votul proprietarilor de apartamente.

Comitetul executiv al asociației de proprietari este format din 3-11 membrii, incluzând și președintele asociației de proprietari. Comitetul executiv poate angaja persoane specializate pentru administrarea în bune condiții a activității. Rolul președintelui asociației de proprietari este de a asigura relațiile cu terți și de reprezentare în fața instanțelor de judecată.

Pentru fiecare an fiscal este întocmit un buget care să acopere în totalitate cheltuielile pentru întreținerea și funcționarea în bune condiții a clădirii.

Administrarea asociației de proprietari se face de către o persoană abilitată să dețină funcția de administrator, atestată de Consiliul Local de către specialiști în legislația muncii și domeniul financiar.

Obligația proprietarilor este să achite contravaloarea facturii de întreținere, în cazul unor întârzieri se percep penalități nu mai mari de 0.2% pentru fiecare zi de întârziere.

1.4. Aspecte teoretice privind cultele și organizațiile religioase

Structura cultelor și organizațiilor religioase recunoscute oficial în România cuprinde: Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Cultele protestante, Biserica Armeană, Cultul Creștin de Rit Vechi, Cultele Neoprotestante (Evanghelice), Cultul Islamic, Cultul Mozaic, Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova”.

Populația țării, în procent de 86.7% , sunt de religie ortodoxă, ceea ce înseamnă că se supun credinței Biserii Ortodoxe.

Biserica Ortodoxă se află sub competența Sfântului Sinod și este organizată ca Patriarhie. Cea mai înaltă funcție este ocupată de Patriarh, urmat de arhierei(mitropoliți, arhiepiscopi, episcopi vicari și arhierei vicari).

În ceea ce privește aspecte de natură legislativă, economică și financiară, acestea sunt controlate de Adunarea Națională Bisericească și Consiliul Național Bisericesc.

În România, Patriarhia este formată din 5 mitropolii și anume: Mitropolia Ardealului, Crișanei și Maramureșului, Mitropolia Olteniei, Mitropolia Banatului, Mitropolia Munteniei și Dobrogei, Mitropolia Moldovei și Bucovinei.

Biserica Catolică se supune Vaticanului. Este formată din mai multe discipline, precum ritul bizantin, ritul caldeean, ritul alexandrian, ritul antiohian, ritul roman.

În România, credincioșii catolici sunt conduși prin intermediul episcopilor romano-catolici și greco-catolici.

Cultele protestante sunt numeroase, rădăcinile lor desprinzându-se din catolicism în secolul al XVI-lea. Cultele protestante reunesc Biserica Luterană, Biserica Reformată, Biserica Anglicană și Cultul Unitarian. Biserica Reformată din România este formată din aproximativ 700.000 credincioși, în mare parte de origine maghiară din Transilvania.

Conducerea este asigurată de sinod, adunarea generală eparhială și adunarea parohială.

Biserica Evanghelică își are originea în reformele realizate de Marin Luther în secolul al XVI-lea și cuprinde în prezent, pe teritoriul României regiunile: , Mediaș, Sebeș, , Sighișoara.

Cultul creștin de Rit Vechi, care mai poartă denumirea și de Biserica Lipovenească, cuprinde aproximativ 40.000 adepți. Originea acestei religii pornește din Rusia, desprinzându-se de ortodoxismul rus. Cetățenii care nu au fost de acord cu persecuțiile exercitate de biserica ortodoxă rusă, au fugit spre țările din vest, în , Suedia, Modova și Dobrogea. Sediul în România este situat , iar pe teritoriul țării întâlnim 37 parohii și 57 biserici. Ca și personal, avem 37 preoți, 5 diaconi și 20 cântăreți bisericești.

Cultele neoprotestante includ baptiștii, creștinii adventiști de ziua a 7-a, penticostalii, creștinii după Evanghelie.

Biserica baptistă își are originea în Olanda fiind inițiată de un grup de cetățeni englezi conduși de John Smith. În România cultul a fost adus de o familie germană. Biserica Baptistă se autofinanțează și este organizată singură. De asemenea poate include mai multe organizații și societăți. Pe teritoriul românesc intâlnim 12 localități cu adepți baptiști: , , , București, Cluj, , , Sebeș, , Suceava, și .

1.5. Aspecte teoretice privind partidele politice, sindicatele și patronatele

Partidele politice sunt formațiuni ce reprezintă interesele cetățenilor în mod liber, promovează valorile și contribuie la formarea opiniei publice, demarează alegeri și scrutine electorale.

Membrii partidelor își pot exprima opțiunea partidului din care doresc să facă parte, trebuie să aibă drept de vot și nu pot fi membrii în 2 partide simultan.

Fiecare partid politic trebuie să aibă statut și program politic proprii. Statutul partidului politic cuprinde în mod obligatoriu:

a) denumirea integrală și denumirea prescurtată;

b) descrierea semnului permanent;

c) semnul permanent sub formă grafică alb-negru și color, în anexă;

d) sediul central;

e) mențiunea expresă că urmărește numai obiective politice;

f) drepturile și îndatoririle membrilor;

g) sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor;

h) procedura de alegere a organelor executive și competențele acestora;

i) competența adunării generale a membrilor sau a delegaților acestora;

j) organele împuternicite să prezinte candidaturi în alegerile locale, parlamentare și prezidențiale;

k) organul competent să propună reorganizarea partidului sau să decidă asocierea într-o alianță politică ori în alte forme de asociere;

l) condițiile în care își încetează activitatea;

m) modul de administrare a patrimoniului și sursele de finanțare, stabilite în condițiile legii;

n) organul care reprezintă partidul în relațiile cu autoritățile publice și terți;

o) alte mențiuni.

Pentru înregistrarea unui partid politic, dosarul se depune , în cuprinsul lui fiind următoarele documente: cererea de înregistrare, statului partidului și programul partidului, acordul de constituire cu toate semnăturilor membrilor, declarație privind deținerea spațiului ce va funcționa ca sediu de partid, precum și existența documentul ce atestă dreptul de proprietate sau de folosință asupra imobilului.

Funcționarea partidelor politice se face cu ajutorul surselor de finanțare a activității. Acestea pot fi: cotizațiile membrilor, donații din partea oamenilor, venituri din activitățile proprii, subvenții guvernamentale. Există și anumite reguli în ceea ce privește aceste surse de finanțare. Spre exemplu valoarea cotizațiilor membrilor de partid nu trebuie să depășească într-un an de zile 48 salarii medii brute. Donațiile primite de la persoane fizice nu pot fi mai mari de 200 salarii medii brute, iar cele primite de la persoane juridice – 500 salarii medii brute. Valoarea totală a donațiilor într-un an financiar nu trebuie să depășească 0.025% din veniturile bugeului de stat, cu excepția anului în care au loc alegeri când plafonul este de 0.050%.

Partidele politice nu pot desfășura activități specifice societăților comerciale. Fac excepție:

editarea, realizarea și difuzarea publicațiilor ori a altor materiale de propagandă și cultură politică proprii;

organizarea de întruniri și seminarii cu tematică politică, economică sau socială;

acțiunile culturale, sportive și distractive;

serviciile interne;

închirierea spațiilor proprii pentru conferințe și acțiuni social-culturale;

înstrăinarea bunurilor din patrimoniu, dar numai după cel puțin 5 ani de la înregistrarea în patrimoniu;

activități specifice societăților comerciale.

Sindicatele sunt formate de cetățeni pentru apărarea unor drepturi prevăzute de legea română, independente de autoritățile publice, de partide și patronate. Pentru formarea unui sindicat este necesar un număr minim de 15 membrii care activează sau au făcut parte din aceeași ramură sau au avut aceeași profesie.

Ca și în cazul celorlalte formațiuni despre care am discutat în cadrul acestei lucrări, înființarea unui sindicat se face prin depunerea dosarului judecătoresc de pe lângă care aparține, cu prezentarea dovezii privind deținerea spațiului legal, a cererii de înregistrare și a listei cu toți membrii identificați prin datele lor personale.

Persoanele membre ale unui sindicat se pot retrage oricând din activitatea sindicatului fără a invoca un motiv anume, dar nu își pot cere înapoi sumele depuse drept cotizații și nici nu își pot recupera bunurile doante. Munca sindicaliștilor poate fi salarizată conform prevederilor contractului colectiv de muncă.

Organizația sindicală poate dobândi, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, orice fel de bunuri mobile și imobile necesare realizării scopului pentru care este înființată. Pentru imobilele din fondul locativ de stat folosite de organizațiile sindicale ca sedii se plătește chirie corespunzătoare sediilor partidelor. Unitățile în care sunt constituite organizații sindicale care au dobândit reprezentativitatea sunt obligate să pună, cu titlu gratuit, la dispoziția organizațiilor sindicale, spațiile corespunzătoare funcționării acestora și să asigure dotările necesare desfășurării activității. Pentru construirea de sedii proprii confederațiile și federațiile sindicale reprezentative pot primi, în concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale.

Bunurile mobile și imobile dobândite de către o organizație sindicală necesare întrunirilor acesteia, bibliotecii sau cursurilor de pregătire și perfecționare a membrilor organizațiilor sindicale, nu pot fi urmărite, cu excepția celor necesare pentru plata datoriilor către stat. Cotizația plătită de membrii organizației sindicale, în cuantum de maximum 1% din venitul brut realizat, este deductibilă din baza de calcul a impozitului pe venit.

Organizația sindicală poate, în condițiile prevăzute de statut:

a) să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;

b) să constituie case de ajutor proprii;

c) să editeze și să tipărească publicații proprii, în vederea creșterii nivelului de cunoaștere al membrilor săi și pentru apărarea intereselor acestora;

d) să înființeze și să administreze, în condițiile legii, în interesul membrilor săi, unități de cultură, învățământ și cercetare în domeniul activității sindicale, unități

Organizațiile sindicale nu pot fi dizolvate și nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispoziție ale autorităților administrației publice sau ale patronatelor. În cazul reorganizării unei organizații sindicale, hotărârile asupra patrimoniului se iau de către organele de conducere ale acesteia.

Patronatele sunt organizații ale patronilor, autonome, fără caracter politic, înființate ca persoane juridice de drept privat, fără scop patrimonial. Activitatea organizațiilor patronale este reglementată prin Legea nr. 356/2001

Patronatele sunt constituite pe activități economice și organizate pe secțiuni, diviziuni, ramuri și la nivel național. Un număr de cel puțin 15 persoane juridice înmatriculate sau persoane fizice autorizate potrivit legii poate constitui un patronat. Se pot constitui patronate și cu un număr de cel puțin 5 membri în ramurile în care aceștia dețin peste 70% din volumul producției. Patronatele își pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică. Demnitarii, precum și persoanele care dețin funcții de conducere în structurile administrației publice nu pot face parte din organele de conducere ale patronatelor.

Activitatea economico-financiară a patronatelor se desfășoară potrivit bugetului propriu de venituri și cheltuieli. Sursele veniturilor patronatelor sunt: taxe de înscriere, cotizații, contribuții pentru fondul destinat negocierii contractelor colective de muncă și activități specifice, donații, sponsorizări și alte venituri. Taxa de înscriere, cotizațiile și contribuțiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă se înregistrează în contabilitate la capitolul cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal pentru cel care le efectuează. Veniturile patronatelor sunt destinate realizării scopurilor pentru care au fost înființate și nu pot fi repartizate membrilor acestora.

1.6. Aspecte teoretice privind organismele profesionale.Camera Auditorilor Financiari din România

Camera Auditorilor Financiari din România este organizația profesională de utilitate publică, fără scop patrimonial, din care fac parte auditorii financiari care au dobândit această calitate în condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Obiectivul principal al Camerei este să organizeze, să coordoneze și să autorizeze desfășurarea activității de audit financiar în România.

Camera are, în principal, următoarele atribuții:

organizează examenele și atribuie calitatea de auditor financiar;

coordonează activitatea de audit financiar;

supraveghează programul de pregătire continuă a auditorilor financiari;

controlează calitatea activității de audit financiar;

sesizează Ministerul Finanțelor asupra necesității actualizării normelor și procedurilor profesionale de audit, în raport cu modificările intervenite în reglementările instituțiilor profesionale europene și internaționale;

retrage calitatea de auditor financiar în conditiile prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a Camerei;

elaborează normele interne privind activitatea Camerei.

Capitolul 2. Aspecte particulare privind tratamentul contabil și fiscal aplicabil persoanelor juridice fără scop patrimonial

Obiectivul fundamental al contabilității îl reprezintă furnizarea de informații care să ofere o imagine fidelă asupra situației patrimoniale și a rezultatelor obținute.

Așa cum se arată în directiva a IV-a a CEE, menirea contabilității unei entități economice este de a “furniza documente de sinteză care să ofere o imagine fidelă a patrimoniului, situației financiare a rezultatului, în scopul furnizării de informații utile ansamblului de utilizatori atunci când aceștia iau decizii economice.”.

Analizând în funcție de conjunctură factorii din context de care depinde calitatea informațiilor externe(reglementările în materie de bilanț, de guvernanță corporativă, normele contabile naționale și internaționale; caracteristicile și cerințele utilizatorilor de informații), este necesar să subliniem cum reglementarea în materie de contabilitate, prin însăși natura bilanțului și subiectivitatea intrinsecă a proceselor de evaluare ce stau la originea flexibilității acestora, consimte operatorilor să profite de un relevant grad de discreție, care poate foarte ușor să conducă, în absența unui sistem de control eficient, la politicile de manipulare a datelor, informațiilor și rezultatelor.

Capacitatea efectivă a informațiilor externe de a reprezenta corect situația economico-financiară a entității trebuie așadar să fie condusă și de alte canale, supuse în mod obligatoriu regulilor cu privire la conducerea și controlul subordonate activității economice.

În ceea ce privește tema noastră, un interes major îl reprezintă definirea credibilității informațiilor, care, după părerea economistului italian Meisser, poate fi interpretată în termen de:

Existența(existence) – informațiile trebuie să reflecte operațiunile și faptele efectiv existente;

Integralitate(completeness) – cadrul pe care informațiile îl furnizează în interiorul sau în exteriorul entității trebuie să fie complet;

Acuratete(accuracy) – informațiile nu trebuie să reprezinte simple date superficiale, ci sunt necesar să ofere elemente de studiu relevante și detaliate;

Clasificare(classification) – informațiile trebuie să respecte în mod clar parametrii de clasificare cu privire la optimizarea avantajelor beneficiarului și minimizarea timpilor de căutare;

“la timp”(timing) – valoarea informației va fi calculată nu numai în funcție de corectitudinea sa intrinsecă, ci și de timpul necesar pentru a o obține;

Imputare(detail tie-in) – evaluarea concluziilor trebuie să fie corectă;

Evaluare(realizable value) – informațiile trebuie să fie rezultatul unei evaluări corecte, în acord cu legile și normele general acceptate;

Atribuirea drepturilor și obligațiilor legate de operațiunile de gestiune(rights & obligations);

Descriere și prezentare(presentation & diclousure) – utilizarea și accesibilitatea informațiilor rezultă a fi în funcție de modalitatea în care aceastea sunt prezentate.

2.1. Organizarea și conducerea contabilității în partidă dublă

Într-o exprimare simplă, în contabilitatea în partidă dublă, evidența contabilă se face în același timp în debitul unui cont și în creditul altui cont.

Contabilitatea persoanelor juridice fără scop patrimonial este reglementată de Ordinul 1969 din 9 noiembrie 2007, aprobat de Ministerul Economiei și Finanțelor și publicat în Monitorul Oficial nr. 846 din 10 decembrie 2007, precum și de Legea contabilității nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare. Aceste reglementări sunt obligatorii pentru asociații, fundații sau alte organizații asemănătoare, partide politice, patronate, organizații sindicale.

Regularitatea contabilității constă în prelucrarea în politicile contabile proprii a principiilor contabile corespunzătoare referențialului contabil adoptat. Sinceritatea contabilității constă în aplicare cu bună-credință a regulilor și principiilor contabile prevăzute în referențialul contabil adoptat.

Persoanele juridice fără scop patrimonial pot organiza și conduce contabilitatea:

în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilulșef sau altă

persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității;

pe bază de contracte de prestări de servicii cu persoane fizice sau juridice, autorizate

potrivit legii, membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România;

persoanele juridice fără scop patrimonial la care contabilitatea nu este organizată în

compartimente distincte și care nu au personal calificat încadrat sau contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu societăți comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate.

Persoanele juridice fără scop patrimonial au obligația organizării și conducerii contabilității financiare. În conformitate cu reglementările fiscale în vigoare, persoanele juridice fără scop patrimonial care desfășoară activități economice, au obligația organizării și conducerii contabilității, analitic distinct, pentru activitățile fără scop patrimonial, inclusiv activitățile cu destinație specială și activitățile economice din structura lor. Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare persoană juridică fără scop patrimonial, în funcție de specificul activității și necesitățile proprii.

2.1.1. Registrele contabile

Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și completate, astfel încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiilor patrimoniale efectuate. Profesionistul contabil ține la zi registrele legale sau se asigură că acestea sunt ținute la zi. În cazul când înregistrările contabile sunt efectuate de către client, liber-profesionistul contabil controlează calitatea acestora prin sondaj. Controalele se referă la:

existența documentelor justificative;

corecta înregistrare în conturi și în perioada aferentă etc.

Documentele justificative sunt utilizate pentru înregistrarea unor date referitoare la existența și mișcarea elementelor patrimoniale, fiind folosite la efectuarea înregistrărilor în conturi, apoi în balanța de verificare și, în sfârșit, în bilanțul contabil. Legislația contabilă în vigoare impune utilizarea următoarelor registre de contabilitate: Registrul – jurnal, Registrul – Inventar și Cartea Mare.

Registrul – Jurnal este utilizat pentru înregistrarea zilnică a tuturor operațiilor, prin respectarea succesiunii documentelor, cuprinzând explicații referitoare la: felul, numărul și data documentului justificativ, enunțul operațiilor înregistrate, conturi corespondente necesare dublei înregistrări, precum și valorile. “Informațiile cuprinse în Registrul – Jurnal pot servi ca probă în justiție, în vederea soluționării unor litigii”.

Registrul – Inventar servește la înregistrarea anuală și gruparea rezultatelor inventarierii patrimoniului, precum și ca probă în justiție. În cadrul acestui registru, înregistrările sunt efectuate pe baza listelor de inventariere, și a proceselor verbale de inventariere, elementele fiind grupate pe conturi și grupe de conturi, corespunzătoare structurilor de activ și pasiv. Pentru fiecare structură, se evidențiază pe coloane separate valoarea de înregistrare(contabilă), valoarea actuală, stabilită în urma inventarierii, precum și diferențele între cele două valori, care se înregistrează ca plusuri sau minusuri de inventar. Înregistrările consemnate în acest document pot servi ca probă în justiție, în vederea soluționării unor litigii.

Registrul Cartea – Mare este utilizat pentru înregistrarea sistematică a operațiilor economice și financiare și servește la întocmirea balanței de verificare la sfârșitul fiecărei luni. Acest registru se poate întocmi în două variante: astfel:

Cartea-Mare utilizată de entitățile care aplică forma de înregistrare “pe jurnale”;

Cartea-Mare, utilizată de entitățile care aplică forma de înregistrare “maestru-șah”.

2.1.2. Reguli de evaluare

Obiectivul principal al contabilității este furnizarea de informații care să asigure o imagine fidelă asupra poziției financiare, performanțelor financiare și modificărilor poziției financiare ale entității, în scopul utilizării acestor informații de către utilizatorii interni și externi, în vederea fundamentării unor decizii economice. “Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informații generalizate, care să fie relevante pentru caracterizarea activității desfășurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanț contabil, situații financiare anuale sau conturi anuale”.

Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează, de regulă, pe baza principiului costului de achiziție sau al costului de producție. La data intrării în entitate, bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, care se stabilește astfel:

La cost de achiziție – pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

La cost de producție – pentru bunurile produse de entitate;

La valoarea de aport, stabilită în urma evaluării – pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

La valoarea justă – pentru bunurile obținute cu titlu gratuit sau constatate plus la inventariere.

Valoarea justă reprezintă suma pentru care respectivul activ poate fi schimbat între părți în cadrul unei tranzacții. Ea se determină prin evaluarea datelor existente pe piață la momentul respectiv.

Costul de achiziție al bunurilor cuprinde prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe, cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției bunurilor respective. În costul de achiziție se includ, de asemenea, comisioanele, taxele notariale, cheltuielile cu obținerea de autorizații și alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective.

În cazul în care costul de achiziție sau costul de producție al unui activ nu este cunoscut și nu există informații privind prețurile sau cheltuielile necesare pentru determinarea lor sau în cazul în care astfel de informații nu pot fi obținute fără cheltuieli sau întârzieri nejustificative, costul de achiziție sau costul de producție va fi reprezentat de valoarea justă atribuită activului. Aceasta situație trebuie menționată în notele explicative;

La încheierea exercițiului financiar, elementele de activ și de pasiv de natura datoriilor se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, astfel:

– pentru elementele de activ, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă netă a elementelor de activ se înregistrează în contabilitate pe seama unei amortizări suplimentare, în cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibilă sau se constituie o ajustare pentru depreciere, atunci când deprecierea este reversibilă, aceste elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare. Prin valoare contabilă netă se înțelege valoarea de intrare, mai puțin amortizarea și ajustările pentru depreciere, cumulate;

– pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare. Diferențele constatate în plus între valoarea stabilită la inventariere și valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se înregistrează în contabilitate prin constituirea unei ajustări, aceste elemente menținându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

2.1.3. Întocmirea situațiilor financiare anuale

Unul din obiectivele de baza ale contabilității financiare îl constituie întocmirea, la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, a situațiilor financiare anuale ale întreprinderii.

Conform reglementărilor legale în vigoare, persoanele juridice, indiferent de forma de organizare, tipul de proprietate și de reglementările contabile aplicate, au obligația să întocmească și să depună situații financiare anuale la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Situațiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare a întreprinderii, a performanței, precum și a modificării capitalului propriu și fluxurilor de trezorerie, aferente exercițiului financiar încheiat.

Informațiile pe care le conțin situațiile financiare anuale sunt necesare utilizatorilor atunci când aceștia iau decizii economice legate de activitatea întreprinderii astfel:

– Investitori, pentru a putea lua decizii de cumpărare sau vânzare de capital;

– Angajați, interesați de stabilitatea și profitabilitatea firmei, informații care le sunt utile pentru a aprecia capacitatea întreprinderii de a-i remunera, de a le oferi pensii, participarea la profit, premii, etc.;

– Creditorii, interesați de riscul atașat împrumuturilor acordate firmei;

– Publicul, “pentru care starea unei firme poate afecta întreaga viață economico-socială a unei zone”;

– Furnizorii și alți creditori comerciali se interesează asupra indicatorilor de performanță ai întreprinderii, cum ar fi: lichiditate, solvabilitate și rentabilitate;

– Clienții sunt interesați cu privire la informații care vizează continuitatea activității;

– Instituțiile statului și alte autorități solicită informații pentru a reglementa activitatea entităților, pentru a determina politica fiscală și ca bază pentru calculul venitului național și al altor indicatori statistici;

– Administratorul are nevoie de informații pentru a lua cele mai bune decizii pentru desfășurarea optimă a activității organizației patrimoniale.

Situațiile financiare anuale ale persoanelor juridice fără scop patrimonial sunt supuse, potrivit legii, verificării și certificării de către cenzori sau de către auditori financiari, după caz.

2.1.4. Documentele justificative

Orice operațiune economico-financiară efectuată trebuie consemnată întrun document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative sunt documentele primare care probează legal o operațiune. Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

2.1.5. Contabilitatea capitalurilor

Conturile care formează această clasă pot fi grupate în: capitaluri proprii, subvenții pentru investiții, provizioane și împrumuturi și datorii asimilate.

Capitalurile proprii reprezintă totalitatea surselor de finanțare stabile, aflate la dispoziția persoanelor juridice fără scop patrimonial, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului.

Aporturile reprezintă contribuțiile în natură și/sau în numerar ale membrilor pentru constituirea patrimoniului social al persoanei juridice fără scop patrimonial și se înregistrează în cont distinct pe baza actelor de constituire ale acesteia, potrivit legii.

Operațiunile ce se înregistrează în contabilitate cu privire la majorarea sau micșorarea aporturilor la patrimoniul social sunt cele prevăzute de lege sau actele de constituire a unității sunt următoarele:

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale trebuie reflectate în debitul sau creditul contului "Rezerve din reevaluare", după caz, distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice. Rezerva din reevaluare trebuie prezentată în bilanț la un subpost separat în cadrul postului de capitaluri proprii. Rezervele din reevaluare pot fi utilizate numai în condițiile prevăzute de reglementările în vigoare.

Contabilitatea rezervelor se ține pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau contractuale, rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare și alte rezerve. Rezervele legale se constituie anual din excedentul/profitul obținut de persoana juridică fără scop patrimonial, în cotele și limitele prevăzute de lege, și din alte surse prevăzute de lege. Rezervele legale pot fi utilizate numai în condițiileprevăzute de lege. Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din rezultatul net al exercițiului conform prevederilor din statut.

Alte rezerve, neprevăzute de lege sau de statut, pot fi constituite facultativ pe seama rezultatului net al exercițiului pentru: acoperirea pierderilor contabile saupentru alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale, cu respectarea prevederilor legale.

Cu excepția rezervelor constituite în baza unor prevederi din acte normative, evidențierea în contabilitate a constituirii rezervelor se face pe seamarezultatului reportat. Nu se constituie rezerve din excedentele activităților cudestinație specială, excedentele respective se reportează în anul următor.

Contabilitatea rezultatului reportat, rezultatului exercițiului și a repartizării rezultatului exercițiului se ține distinct pentru activitățile fără scop patrimonial, activitățile cu destinație specială și activitățile economice, după caz.

În categoria subvențiilor se cuprind subvențiile aferente activelor și subvențiile aferente veniturilor. Acestea pot fi primite de la: guvernul propriu-zis, agenții guvernamentale și alte instituții similare naționale și internaționale.

Subvențiile aferente activelor reprezintă subvenții pentru acordarea cărora principala condiție este ca persoana juridică beneficiară să cumpere, construiască sau achiziționeze active cu ciclu lung de fabricație.

Subvențiile aferente veniturilor cuprind toate subvențiile, altele decât cele pentru active.

Subvențiile se recunosc, pe o bază sistematică, drept venit pe perioadele corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenții urmează a le compensa. Aceste subvenții nu trebuie creditate direct în conturile de capital și rezerve. Subvențiile pentru active, inclusiv subvențiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează în contabilitate ca subvenții pentru investiții și se recunosc în bilanț ca venit amânat.

Restituirea unei subvenții se efectuează fie prin reducerea veniturilor amânate dacă există, fie, în lipsa acestora, pe seama cheltuielilor. În măsura în care suma rambursată depășește venitul amânat sau dacă nu există un asemenea venit, surplusul, respectiv, valoarea integrală restituită se recunoaște imediat ca o cheltuială. Restituirea unei subvenții referitoare la un activ se înregistrează prin reducerea soldului venitului amânat cu suma rambursabilă.

Provizionul reprezintă un pasiv cu exigibilitate sau valoare incertă.

Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:

a) litigiile, amenzile și penalitățile, despăgubirile, daunele și alte datorii incerte;

b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte

cheltuieli privind garanția acordată clienților;

c) alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natura și scopul sau obiectul pentru care au fost constituite. Un provizion trebuie înregistrat în contabilitate dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) există o obligație curentă generată de un eveniment anterior;

b) este probabilă efectuarea unor plăți pentru onorarea obligației respective; și

c) suma poate fi estimată.

Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile și cheltuielile estimate. Acestea nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor. Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, se vor lua în considerare toate informațiile disponibile. Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanțului a costurilor necesare

stingerii obligației curente. Dacă se estimează că o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de către o terță parte, rambursarea trebuie recunoscută numai în momentul în care este sigur că va fi primită. Rambursarea trebuie considerată ca un activ separat. Provizioanele vor fi revizuite la data fiecărui bilanț și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă, în cazul în care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse, provizionul trebuie anulat. Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.

Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung, datorii legate de participării și alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.

Împrumuturile din emisiunile de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor emise prin subscripție publică. Datoriile privind concesiunile și alte datorii similare se referă la bunurile preluate cu acest titlu de către unitatea primitoare, potrivit contractelor încheiate.

Persoanele juridice trebuie să mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie, chiar și atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanțului, dacă:

a) termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; și

b) există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților, care este încheiat înainte ca situațiile financiare anuale să fie autorizate pentru depunere.

Atunci când suma de rambursat pentru datorii este mai mare decât suma primită, diferența se înregistrează într-un cont de activ. Aceasta se prezintă în bilanț ca o corecție a împrumutului din emisiunea de obligațiuni, iar în notele explicative va fi prezentată distinct. Această diferență trebuie amortizată în mod rezonabil, cel mai târziu până în momentul rambursării datoriei.

2.1.6. Contabilitatea activelor imobilizate

Activele imobilizate reprezintă bunurile și valorile destinate să servească o

perioadă îndelungată în activitatea persoanei juridice fără scop patrimonial, care nu se consumă la prima utilizare. Contabilizarea imobilizărilor se ține pe următoarele categorii: imobilizări necorporale, imobilizări corporale și imobilizări financiare.

Imobilizări necorporale

Un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material și deținut pentru utilizare în procesul de producție sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative. Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii pentru persoana juridică fără scop patrimonial și costul activuluipoate fi evaluat în mod credibil. Beneficiile viitoare reprezintă potențialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către persoana juridică fără scop patrimonial. Potențialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităților de exploatare ale persoanei juridice fără scop patrimonial.

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

– cheltuielile de constituire;

– cheltuielile de dezvoltare;

– concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale și alte drepturi și valori

similare;

– fondul comercial;

– alte imobilizări necorporale; și

– imobilizările necorporale în curs.

Cu excepția fondului comercial, toate categoriile de imobilizări necorporale se evidențiază în contabilitate distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice.

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de înființarea sau dezvoltarea persoanei juridice fără scop patrimonial (taxe și alte cheltuieli de înscriere, cheltuieli privind emisiunea și vânzarea de obligațiuni, cheltuieli deprospectare a pieței, de publicitate și alte cheltuieli de această natură, legate de înființarea și extinderea activității persoanei juridice fără scop patrimonial). O persoană juridică fără scop patrimonial poate imobiliza cheltuielile de constituire.

În această situație, suma reflectată în contul de imobilizări necorporale trebuie amortizată potrivit legii, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezintă detaliat în notele explicative.

Fondul comercial apare de regulă la consolidare și reprezintă diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă, la data tranzacției, a părții din activele nete achiziționate de către o persoană juridică fără scop patrimonial. În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ – ca urmare a achiziției acțiunilor unei societăți, se au în vedere următoarele prevederi:

a) valoarea fondului comercial achiziționat trebuie amortizată sistematic;

b) perioada de amortizare nu trebuie să depășească durata de viață utilă.

Imobilizări corporale

Un activ corporal trebuie recunoscut în bilanț dacă se estimează că va genera beneficii

pentru persoana juridică fără scop patrimonial și costul activului poate fi evaluat în mod credibil. Imobilizările corporale sunt active care:

a) sunt deținute de o persoană juridică fără scop patrimonial pentru a fi utilizate

în producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților

sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an; și

c) au valoarea mai mare decât limita prevăzută de reglementările legale în vigoare.

În cadrul imobilizărilor corporale se cuprind:

– terenuri și amenajări de terenuri;

– construcții;

– instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

– mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale;

– imobilizări corporale în curs.

Toate categoriile de imobilizări corporale se evidențiază în contabilitate, distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice.

Persoanele juridice fără scop patrimonial amortizează imobilizările corporale utilizând, după caz, unul din următoarele regimuri de amortizare:

a) amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a imobilizărilor corporale pe toată durata de viață utilă stabilită a acestora;

b) amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare

lineară cu coeficienții prevăzuți de lege;

c) amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exercițiul financiar în care imobilizările corporale intră în activul persoanei juridice fără scop patrimonial, aunei amortizări în limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exercițiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.

Persoanele juridice fără scop patrimonial amortizează imobilizările corporale utilizând, după caz, unul din următoarele regimuri de amortizare:

a) amortizarea lineară, care constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a imobilizărilor corporale pe toată durata de viață utilă stabilită a acestora;

b) amortizarea degresivă, care presupune multiplicarea cotelor de amortizare lineară cu coeficienții prevăzuți de lege;

c) amortizarea accelerată, constând în calcularea, în exercițiul financiar în care imobilizările corporale intră în activul persoanei juridice fără scop patrimonial, a unei amortizări în limita prevăzută de lege din valoarea de intrare a acestora. În exercițiile următoare, amortizarea se calculează după regimul amortizării lineare.

2.1.7. Contabilitatea stocurilor

Stocurile sunt active circulante:

a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

b) în curs de producție în vederea vânzării în aceleași condiții ca mai sus; sau

c) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

Contabilitatea analitică a stocurilor se ține distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice.

O persoană juridică trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul al costului poate fi justificată.

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

2.1.8. Contabilitatea decontărilor cu terții

În înțelesul economic, terții sunt reprezentați de totalitatea persoanelor fizice și juridice care intervin în operațiunile economice și financiare ale unei unități patrimoniale.

Relațiile cu terții din punct de vedere al conținutului economic și formri juridice se pot grupa în două categorii:

Datorii care reprezintă obligații de plată din momentul apariției și pâna la momentul achitării lor;

Creanțe care reprezintă drepturi de încasat din momentul apariției și pâna în momentul încasării lor.

Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor unității în relațiile cu furnizorii, clienții, personalul, asigurările sociale, bugetul statului și bugetele locale, unitățile din cadrul grupului, debitorii și creditorii diverși. În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiunile privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri și produse, lucrările executate și serviciile prestate, precum și alte operațiuni efectuate. Avansurile acordate

furnizorilor, precum și cele primite de la clienți se înregistrează în contabilitate în

conturi distincte.

Potrivit art. 14 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, creanțele și datoriile persoanei juridice fără scop patrimonial se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală.

2.1.9. Contabilitatea trezoreriei

Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existenței și mișcării titlurilor de plasament, disponibilităților în conturi la bănci/casierie, creditelor bancare pe termen scurt și altor valori de trezorerie.

Conturile la bănci cuprind: valorile de încasat, cum sunt cecurile și efectele comerciale depuse la bănci, disponibilitățile în lei și valută, cecurile unității, creditele bancare pe termen scurt, precum și dobânzile aferente disponibilităților și creditelor acordate de bănci în conturile curente.

Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poștal, pe bază de documente prezentate persoanei juridice și neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct. Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă. Dobânzile de încasat, aferente disponibilităților aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în contabilitate, față de cele de plătit, aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente, precum și cele aferente creditelor bancare pe termen scurt. Dobânzile de plătit și cele de încasat, aferente exercițiului financiar în curs, se înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare.

Contabilitatea disponibilităților aflate în bănci/casierie, precum și a mișcării acestora, ca urmare a încasărilor și plăților efectuate, se ține distinct în lei și în valută. Contabilitatea disponibilităților în valută aflate în conturi la bănci, în casierie, precum și a acreditivelor în valută, se ține distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice. Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

La încheierea exercițiului financiar, diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităților în valută și altor valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditivele și depozitele pe termen scurt în valută la cursul de schimb de la această dată și cursul de schimb de la data înregistrării în contabilitate, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz, distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice.

În vederea achitării unor obligații față de furnizori, persoanele juridice pot solicita deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora. Sumele depuse la bănci, precum și sumele în numerar, puse la dispoziția personalului sau a terților, în vederea efectuării unor plăți în favoarea persoanei juridice, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.

În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilități bănești între conturile la bănci, precum și între conturile la bănci și

casieria persoanei juridice.

Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea regulamentului operațiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Națională a României și a altor reglementări emise în acest scop.

Pentru deprecierea titlurilor de plasament, la sfârșitul exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii se constituie ajustări pe seama cheltuielilor. În perioadele următoare, la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar sau la ieșirea din unitate a titlurilor de plasament, ajustările constituite se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz.

2.1.10. Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor

Cheltuielile sunt sume plătite de către unitatea patrimonială pentru:

consumurile proprii;

munca prestată în folosul său;

obligații contractuale;

alte situații excepționale.

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, duptura lor astfel:

Cheltuieli de exploatare, care cuprind:

cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile; costul de achiziție al materialelor de natura obiectelor de inventar consumate; contravaloarea energiei și apei consumate; costul mărfurilor vândute și al ambalajelor.

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți; redevențe, locații de gestiune șu chirii; prime de asigurare; studii de cecetare; cheltuieli cu colaboratorii; comisioane și ononrarii; cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații, servicii bancare și altele;

cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările și protecția socială și alte cheltuieli cu personalul suportate de persoana juridică);

alte cheltuieli dr exploatare (pierderi din creanțe și debitori diverși, despăgubiri, amenzi și penalități; donații și alte cheltuieli similare; cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital etc.);

Cheltuieli financiare, care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații; cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din creanțe de natură financiară și altele;

Cheltuieli extraordinare, (calamități și alte evenimente extraordinare).

Cheltuielile cu amortizările și provizioanele, precum și cheltuielile cu impozitul pe profit

și alte impozite, calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

În cadrul categoriilor de cheltuieli după natura lor, conturile de cheltuieli respective se dezvoltă obligatoriu în analitice distincte pe feluri de activități, respectiv activități fără scop patrimonial, activități cu destinație specială, potrivit legii, și activități economice, iar în continuare se pot dezvolta în analitic în funcție de anumite reglementări sau potrivit nevoilor proprii.

În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât și câștigurile din orice alte surse.

Câștigurile reprezintă creșteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca

rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Activitățile curente sunt orice activități desfășurate de o persoană juridică fără scop patrimonial, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum și activitățile conexe acestora.

Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau tranzacții ce sunt clar diferite de activitățile curente și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.

Contabilitatea veniturilor persoanei juridice fără scop patrimonial se ține distinct pe feluri de activități, respectiv activități fără scop patrimonial, activități cu destinație specială, activități economice, iar în cadrul acestora pe categorii de venituri, după natura lor, care se grupează astfel:

1) venituri din activitățile fără scop patrimonial, care cuprind: venituri din cotizațiile membrilor și contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților, venituri din taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare, donații, sponsorizări, dobânzile și dividendele obținute din plasarea disponibilităților rezultate din activitatea fără scop patrimonial, venituri pentru care se datorează impozit pe spectacole, resurse obținute de la buget, venituri din acțiuni

întâmplătoare realizate de organizații sindicale/patronale, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului de organizare și funcționare, venituri excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite în activitatea economică, alte venituri din activitățile fără scop patrimonial.

2) venituri cu destinație specială, potrivit legii

3) venituri din activitățile economice

a) venituri din exploatare, care cuprind:

– venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate;

– venituri din variația stocurilor, reprezentând variația în plus (creștere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de producție efectiv a stocurilor de produse și producție în curs de la sfârșitul perioadei și valoarea stocurilor inițiale ale produselor și producției în curs, neluând în calcul ajustările pentru depreciere constituite.

Variația stocurilor de produse finite și în curs de execuție pe parcursul perioadei reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție pentru a reflecta faptul că fie producția a mărit nivelul stocurilor, fie vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.

Veniturile din producția stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul rezultatului exercițiului, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor):

– veniturile din producția de imobilizări, reprezentând costul lucrărilor și cheltuielilor efectuate de unitate pentru ea însăși, care se înregistrează ca active imobilizate corporale și necorporale;

– venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile pentru acoperirea diferențelor de preț și pentru acoperirea pierderilor, precum și alte subvenții (finanțarea activității de cercetare și alte finanțări) de care beneficiază unitatea;

– alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din creanțe recuperate și alte venituri din exploatare;

b) venituri financiare, care cuprind:

– venituri din imobilizări financiare;

– venituri din investiții financiare pe termen scurt;

– venituri din creanțe imobilizate;

– venituri din investiții financiare cedate;

– venituri din diferențe de curs valutar;

– venituri din dobânzi;

– venituri din sconturi obținute;

– alte venituri financiare.

Sumele colectate de persoana juridică în numele unor terțe părți, inclusiv în cazul contractelor de mandat sau comision, nu reprezintă venit din activitatea curentă. În această situație, veniturile din activitatea curentă sunt reprezentate de comisioanele cuvenite.

Suma veniturilor rezultate dintr-o tranzacție este determinată, de obicei, printr-un acord între vânzătorul și cumpărătorul/utilizatorul activului, ținând cont de suma oricăror reduceri comerciale.

c) venituri extraordinare (de exemplu, daunele pretinse de deținătorii de polițe în urma producerii unor calamități).

În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective, către clienți. Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:

– persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile și avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

– persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora și nici nu mai deține controlul efectiv asupra lor;

– veniturile și, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacție pot fi cuantificate.

Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe măsura efectuării acestora.

Veniturile din dobânzi și redevențe se recunosc astfel:

– dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura generării

venitului respectiv, pe baza contabilității de angajamente;

– redevențele se recunosc pe baza contabilității de angajamente, conform

contractului.

Veniturile din reluarea provizioanelor se evidențiază distinct în funcție de natura acestora. Diminuarea sau anularea provizioanelor constituite se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifică menținerea provizioanelor constituite, respectiv are loc realizarea riscului sau cheltuiala devine exigibilă.

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri și prestarea de servicii ce intră în categoria activităților curente ale persoanei juridice, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată și a altor impozite și taxe aferente. Cifra de afaceri, în sensul prezentelor reglementări, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii și alte venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților.

2.2. Organizarea și conducerea contabilității în partidă simplă

Conform OMEF 1969/2007, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 846 bis din 10/12/2007, categoriile de persoane juridice fără scop patrimonial care pot organiza și conduce contabilitatea în partidă simplă, sunt reprezentate de:

unitățile de cult;

asociațiile de proprietari.

De asemenea, același act normativ prevede faptul că există obligația de a organiza și conduce contabilitatea în partidă simplă pentru persoanele juridice fără scop patrimonial în al căror act normativ de înființare există prevederi exprese în acest sens.

Sistemul de contabilitate în partidă simplă este reprezentat de către ansamblul registrelor și documentelor contabile, legal reglementate, care servesc la înregistrarea în contabilitate, în mod obligatoriu cronologic și sistematic, a operațiunilor economice consemnate în documentele justificative.

Persoanele juridice fără scop patrimonial pot utiliza, în funcție de necesitățile și caracteristicile proprii, principalele registre și formulare, comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, dar și modelele registrelor contabile, modelele formularelor contabile specifice și normele de întocmire și utilizare a acestora, privind organizarea și conducerea contabilității în partida simplă de către persoanele juridice fără scop patrimonial, care sunt prezentate în anexele 1969/2007, precum și alte formulare prevăzute în mod expres de acte normative care reglementează activități economice specifice.

De asemenea, modelele formularelor, comune pe economie, pot fi adaptate de către fiecare persoană juridică fără scop patrimonial în funcție de specificul activității proprii, cu condiția ca aceasta să respecte conținutului minimal de informații și normele metodologice de întocmire și utilizare a acestora.

Persoanele juridice fără scop patrimonial care organizează și conduc contabilitatea în partidă simplă nu întocmesc situații financiare anuale. Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate, se întocmește lunar "Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv" pe baza datelor înscrise și totalizate în fișe și jurnale contabile.

2.2.1. Documentele justificative

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede că orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz, și trebuie să cuprindă următoarele elemente principale:

denumirea documentului;

denumirea și, după caz, sediul unității care întocmește documentul;

numărul documentului și data întocmirii acestuia;

codul de înregistrare fiscală (când este cazul);

menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economicofinanciare (când este cazul);

conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;

numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, după caz;

alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor efectuate.

Documentele justificative se completează cu cerneală, cu pastă de pix, sau prin utilizarea sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, după caz, nefiind admise ștersături, modificări sau alte asemenea procedee, precum și lăsarea de spații libere între operațiunile înscrise în acestea sau file lipsă.

Corectarea se face în toate exemplarele documentului justificativ, prin tăierea cu o linie a textului sau a cifrei greșite, pentru ca acestea să poată fi citite, iar deasupra lor se scrie textul sau cifra corectă, și se confirmă prin semnătura persoanei care a întocmit/corectat documentul justificativ, menționându-se și data efectuării corecturii.

În cazul documentelor justificative la care nu se admit corecturi, cum sunt cele pe baza cărora se primește, se eliberează sau se justifică numerarul, sau al altor documente pentru care normele de utilizare prevăd asemenea restricții, documentul întocmit greșit se anulează și rămâne în carnetul respectiv (nu se detașează), cu excepția ordinului de deplasare (delegație), pe baza căruia se primește sau se restituie diferența dintre cheltuielile efective de deplasare și avansul acordat.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente justificative și contabile, persoanele juridice fără scop patrimonial vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maxim 30 de zile de la constatare, potrivit reglementărilor emise în acest scop.

Arhivarea și păstrarea registrelor și a documentelor justificative și contabile, precum și reconstituirea documentelor justificative și contabile pierdute, sustrase sau distruse se efectuează în conformitate cu normele metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă, elaborate și emise de Ministerul Economiei și Finanțelor.

2.2.2. Registrele contabile

Registrele de contabilitate trebuie să fie utilizate, potrivit legii, în directă legătură cu destinația acestora și trebuie completate și prezentate în mod ordonat, astfel încât să permită identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate în orice moment.

Persoanele juridice fără scop patrimonial care conduc contabilitatea în partidă simplă utilizează următoarele două registre contabile obligatorii:

1. Registrul – jurnal (cod 14-1-1/A) Acesta se întocmește într-un exemplar, zilnic sau lunar, prin înregistrarea cronologică, a documentelor în care se reflectă mișcarea elementelor de activ și de pasiv ale unității și servește ca document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematică a modificării elementelor de activ și de pasiv ale unității. Registrul-jurnal se arhivează la compartimentul financiar-contabil, împreună cu documentele justificative care au stat la baza întocmirii lui.

2. Registrul – inventar (cod 14-1-2) Registrul inventar se întocmește pe baza inventarierii faptice a elementelor de activ și de pasiv, grupate după natura lor și se întocmește într-un exemplar la începutul activității, sfârșitul exercițiului financiar sau cu ocazia încetării activității, fără ștersături și spații libere, pe baza datelor cuprinse în listele de inventariere și

procesele-verbale de inventariere, prin gruparea elementelor de activ și de pasiv.

Persoanele juridice fără scop patrimonial au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv, în situațiile prevăzute de lege, cu respectarea reglementărilor contabile aplicabile și a normele emise în acest sens de Ministerul Economiei și Finanțelor.

2.2.3. Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv

Pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor efectuate, lunar se întocmește "Situația soldurilor elementelor de activ și de pasiv" (cod 14-6-30/d), pe baza datelor înscrise și totalizate în fișe și jurnale contabile.

Persoanele care au obligația gestionării patrimoniului persoanelor juridice fără scop patrimonial care organizează și conduc contabilitatea în partidă simplă, sunt răspunzători, conform legii, de transpunerea corectă a soldurilor din această situație. Modelul prezentat este preluat din anexele 1969/2007 și, după cum se observă, este un model specific asociațiilor de proprietari.

Alte persoane juridice fără scop patrimonial, în afara asociațiilor de proprietari, vor adapta corespunzător forma de mai sus la specificul activităților proprii.

2.2.4. Alte formulare contabile specifice contabilității în partidă simplă

Conform Nomenclatorului privind principalele registre și formulare, comune pe economie, privind activitatea financiară și contabilă, utilizate de persoanele juridice fără scop patrimonial care organizează și conduc contabilitatea în partidă simplă, în anumite situații se impune și utilizarea altor formulare contabile specifice. Cele mai importante din acestea vor

fi prezentate în cele ce urmează.

Contabilitatea operațiunilor de capital, a imobilizărilor, cu excepția imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe, a terților și a trezoreriei se ține cu ajutorul Fișei pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22/c):

Contabilitatea imobilizărilor corporale de natura mijloacelor fixe se ține cu ajutorul Fișei mijlocului fix (cod 14-2-2).

Contabilitatea stocurilor se ține cu ajutorul Fișei pentru valori materiale.

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, după caz. Pentru fiecare fel de cheltuială se va întocmi o fișă pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22/b), în care se vor înregistra toate documentele în mod cronologic.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz. Pentru fiecare fel de venit se întocmește o fișă pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22/b), în care se înregistrează toate documentele în mod cronologic.

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, după caz. Pentru fiecare fel de cheltuială se va întocmi o fișă pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22/b), în care se vor înregistra toate documentele în mod cronologic.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor, după caz. Pentru fiecare fel de venit se întocmește o fișă pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22/b), în care se înregistrează toate documentele în mod cronologic.

Se întocmesc mai multe jurnale pentru cheltuieli și un jurnal pentru venituri, distinct pentru activitățile fără scop patrimonial și activitățile economice.

Pentru cheltuielile deductibile plafonat, înainte de înregistrarea totalului din fișa pentru operațiuni diverse, se va calcula cota care este deductibilă și numai aceasta se va înregistra în jurnalul privind operațiuni diverse pentru cheltuieli.

Datele din jurnale stau la baza determinării veniturilor din activități economice, a totalului cheltuielilor deductibile fiscal și a rezultatului exercițiului financiar privind activitățile economice (profit/pierdere).

În condițiile în care se trece de la contabilitatea în partidă dublă la contabilitatea în partidă simplă, soldurile din balanța de verificare a anului precedent vor fi preluate ca solduri inițiale în fișele pentru operațiuni diverse pentru exercițiul curent.

În condițiile în care se trece de la contabilitatea în partidă simplă la contabilitatea în partidă dublă, soldurile fișelor pentru operațiuni diverse de la data de 31 decembrie a exercițiului financiar încheiat vor reprezenta soldurile inițiale ale balanței de verificare pentru exercițiul curent.

2.3. Tratamente fiscale aplicabile persoanelor juridice fără scop patrimonial

Orice organizație, odată ce dobândește personalitate juridică, devine automat subiect de plată de taxe și impozite. Și persoanele juridice fără scop patrimonial sunt înregistrate ca și contribuabili după realizarea înscrierii în registrul specific de la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își au sediul.

Persoanele juridice fără scop patrimonial pot intra în sfera de aplicare a taxelor și impozitelor reglementate de Codul Fiscal:

a) impozitul pe profit;

b) impozitul pe venit;

c) impozitul pe veniturile microîntreprinderilor;

d) impozitul pe veniturile obținute din România de nerezidenți;

e) impozitul pe reprezentanțe;

f) taxa pe valoarea adăugată;

g) accizele;

h) impozitele și taxele locale.

Totuși, cel mai des aplicate taxe și impozite pentru persoanele fără scop patrimonial sunt impozitul pe profit, taxa pe valoarea adăugată și impozitele locale. Pentru aceste impozite, Codul Fiscal prevede un tratament specific persoanelor juridice fără scop patrimonial.

2.3.1. Impozitul pe profit

În ceea ce privește impozitul pe profit, Codul Fiscal prevede că toate persoanele juridice române și străine (pentru activitățile din România) trebuie să plătească impozit pe profit aferent profitului impozabil obținut atât în România cât și în străinătate. Însă pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, Codul Fiscalstipulează că acestea sunt scutite de impozitului pe profit:

a) fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;

b) cultele religioase, pentru veniturile obținute din activități economice care sunt utilizate pentru susținerea activităților cu scop caritabil;

c) cultele religioase, pentru veniturile obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult și pentru veniturile obținute din chirii, cu condiția ca sumele respective să fie utilizate, în anul curent sau în anii următori, pentru întreținerea și funcționarea unităților de cult, pentru lucrările de construcție, de reparație și de consolidare a lăcașurilor de cult și a clădirilor ecleziastice, pentru învățământ și pentru acțiuni specifice cultelor religioase, inclusiv veniturile din despăgubiri sub formă bănească, obținute ca urmare a măsurilor reparatorii prevăzute de legile privind reconstituirea dreptului de proprietate;

d) instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii următori;

e) asociațiile de proprietari, constituite ca persoane juridice, și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi utilizate pentru îmbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune.

De asemenea, organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:

a) cotizațiile și taxele de înscriere ale membrilor;

b) contribuțiile bănești sau în natură ale membrilor și simpatizanților;

c) taxele de înregistrare stabilite potrivit legislației în vigoare;

d) veniturile obținute din vize, taxe și penalități sportive sau din participarea la competiții și demonstrații sportive;

e) donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare;

f) dividendele, dobânzile și veniturile realizate din vânzarea-cesionarea titlurilor de participare obținute din plasarea veniturilor scutite;

g) veniturile pentru care se datorează impozit pe spectacole;

h) resursele obținute din fonduri publice sau din finanțări nerambursabile;

i) veniturile realizate din acțiuni ocazionale precum: evenimente de strângere de fonduri cu taxă de participare, serbări, tombole, conferințe, utilizate în scop social sau profesional, potrivit statutului acestora;

j) veniturile excepționale rezultate din cedarea activelor corporale aflate în proprietatea persoanelor juridice fără scop patrimonial, altele decât cele care sunt sau au fost folosite într-o activitate economică;

k) veniturile obținute din reclamă și publicitate, realizate de persoanele juridice fără scop patrimonial de utilitate publică, potrivit legilor de organizare și funcționare, din domeniul culturii, cercetării științifice, învățământului, sportului, sănătății, precum și de camerele de comerț și industrie, organizațiile sindicale și organizațiile patronale.

Persoanele juridice fără scop patrimonial, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sunt scutite de la plata impozitului pe profit și pentru veniturile din activități economice realizate până la nivelul echivalentului în lei a15.000 euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de la plata impozitului pe profit. Aceste organizații datorează impozit pe profit doar pentru partea din profitul impozabil ce corespunde veniturilor ce depășesc acest barem de 10%.

2.3.2. Taxa pe valoarea adăugată

Conform Codului Fiscal, următoarele operațiuni de interes general, ce pot intra în sfera de activitate a persoanelor juridice fără scop patrimonial, sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată:

a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurate de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități, cantinele organizate pe lângă aceste unități, serviciile funerare prestate de unitățile sanitare;

b) prestările de îngrijire și supraveghere efectuate de personal medical și paramedical;

c) transportul bolnavilor și al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;

d) activitatea de învățământ prevăzută de legea învățământului, desfășurată de unitățile autorizate, inclusiv activitatea căminelor și a cantinelor organizate pe lângă aceste unități, formarea profesională a adulților, precum și prestările de servicii și livrările de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de către instituțiile publice sau de către alte entități recunoscute, care au aceste obiective;

e) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de asistență și/sau protecția socială efectuate de instituțiile publice sau de alte entități recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masă și tratament, prestate de persoane impozabile care își desfășoară activitatea în stațiuni balneoclimaterice, dacă au încheiat contracte cu Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și contravaloarea acestora este decontată pe bază de bilete de tratament;

f) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri strâns legate de protecția copiilor și a tinerilor, efectuate de instituțiile publice sau alte entități recunoscute ca având caracter social;

g) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizații fixate conform statutului, de organizații fără scop patrimonial ce au obiective de natură politică, sindicală, religioasă, patriotică, filozofică, filantropică, patronală, profesională sau civică, precum și obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condițiile în care această scutire nu provoacă distorsiuni de concurență;

h) prestările de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educației fizice, efectuate de organizații fără scop patrimonial pentru persoanele care practică sportul sau educația fizică;

i) prestările de servicii culturale și/sau livrările de bunuri strâns legate de acestea,

efectuate de instituțiile publice, precum și operațiunile care intră în sfera de aplicare a impozitului pe spectacole;

j) prestările de servicii și/sau livrările de bunuri efectuate de persoane ale căror operațiuni sunt scutite cu ocazia manifestărilor destinate să le aducă sprijin financiar și organizate în profitul lor exclusiv, cu condiția ca aceste scutiri să nu producă distorsiuni concurențiale;

k) livrarea obiectelor și veșmintelor de cult religios, tipărirea cărților de cult, teologice sau cu conținut bisericesc și care sunt necesare pentru practicarea cultului, precum și furnizarea de bunuri asimilate obiectelor de cult.

Este scutit de taxa pe valoarea adăugată și importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donații destinate unor scopuri cu caracter religios, de apărare a sănătății, de apărare a țării sau siguranței naționale, artistic, sportiv, de protecție și ameliorare a mediului, de protecție și conservare a monumentelor istorice și de arhitectură, precum și importul de bunuri finanțate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne străine, organisme internaționale

și/sau persoane juridice fără scop patrimonial din străinătate și din . Importul realizat de persoanele juridice fără scop patrimonial este scutit și de la plata accizelor dacă provine din donații sau este finanțat direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordat instituțiilor de învățământ, sănătate și cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guverne

străine, organisme internaționale și persoane juridice fără scop patrimonial și de caritate.

De asemenea, trebuie menționat și faptul că, după 1 ianuarie 2007, odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, achizițiile intracomunitare efectuate de persoanele juridice fără scop patrimonial sunt scutite de taxa pe valoare adăugată duppum urmează:

· achiziția intracomunitara de bunuri a căror livrare în România este în orice situație scutită de taxa în interiorul țării;

· achiziția intracomunitară de bunuri al căror import in România este în orice situație scutit de taxă;

· achiziția intracomunitară de bunuri pentru care persoana care cumpără bunurile în orice situație ar avea dreptul la rambursarea integrală a taxei care s-ar datora, dacă respectiva achiziție nu ar fi scutită;

2.3.3. Impozitele și taxele locale

În ceea ce privește impozitele locale, persoanele juridice fără scop patrimonial beneficiază de unele scutiri de acestora.

Impozitul pe clădiri nu se datorează pentru:

– clădirile care, prin destinație, constituie lăcașuri de cult, aparținând cultelor religioase recunoscute de lege și părțile lor componente locale, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice;

– clădirile instituțiilor de învățământ preuniversitar sau universitar, autorizate provizoriu sau acreditate, cu excepția incintelor care sunt folosite pentru activități economice;

Impozitul pe teren nu se datorează pentru:

– orice teren al unui cult religios recunoscut de lege și al unei unități locale a acestuia, cu personalitate juridică;

– orice teren al unui cimitir, crematoriu;

– orice teren al unei instituții de învățământ preuniversitar și universitar, autorizată provizoriu sau acreditată.

Capitolul 3. Studiu de caz privind organizarea și conducerea contabilității Asociației copiilor și bătrânilor defavorizați “SPERANȚA”

3.1. Prezentarea generală a asociației

        Asociația Copiilor și Bătrânilor Defavorizați “SPERANȚA” are sediul în, Str. Gloriei, Bl. 6, Ap. 3, Loc. Roman.. Aceasta este o organizație non-profit și apolitică, legal constituită și înregistrată în România în septembrie 2009.

Asociația își desfășoară activitatea în baza OUG nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, cu modificările și completările ulterioare. Are cuprinse în obiectul de activitate, conform actului constitutiv, activități ale altor organizații n.c.a.

Capitalul asociației este de 2.000 lei. Are un singur asociat care este și președintele asociației.  

Organigrama Asociației

Conducerea organizației este asigurată de președintele care are atribuții foarte bine stabilite: reprezintă personalitatea juridica, inițiază campaniile de recrutare de voluntari, supraveghează buna funcționare a serviciilor, rezolvă posibilele conflicte în cadrul organizației, participă activ la luarea deciziilor în cadrul Consiliului director. Subordonate Președintelui sunt Secretariatul General și Consiliul Asociației..

Secretariatul este format din 3 membri activi: secretarul general și doi secretari adjuncți, restul este format din voluntari.

  Consiliul Asociației este format din președintele ong-ului, cei 3 secretari permanenți, si șefii fiecaror servicii. Consiliul este organul care se ocupă de luarea deciziilor.

Serviciul Financiar este responsabil de fondurile organizației.

Serviciul de Programe se ocupă de persoanele care cer ajutorul asociației. Se vor desfășura proiecte pentru ajutorarea copiilor și bătrânilor defavorizați.

Serviciul Mass-Media are scopul de a promova imaginea si acțiunile Asociației.

Serviciul de Relații cu Publicul este cel mai important serviciu din cadrul asociației deoarece acesta are contact direct cu publicul.

Între toate serviciile există o comunicare eficientă . La fel și între servicii și Secretariatul General și Președinte.

Menționăm că Asociația copiillor și bătrânilor defavorizați “SPERANȚA” este o organizație non-guvernamentală, non-profit, care are 5 angajați permanenți cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată iar restul membrilor organizației depun muncă voluntară. Toate fondurile vor fi folosite pentru crearea programelor de ajutorare a persoanelor defavorizate.

Conform legii, în cadrul asociației, contabilitatea este condusă în partidă dublă, se întocmește bilanțul contabil cu toate componentele după modelele elaborate de Ministerul Finanțelor.

3.2. Studiu de caz privind contabilitatea Asociaiției copiilor și bătrânilor defavorizați „SPERANȚA”

3.2.1.Operațiuni privind activele imobilizate

În baza actului constitutiv s-a constituit asociația. Chelltuielile cu întocmirea statutului și

alte taxe sunt în valoare totală potrivit facturilor și chitanțelor fiscale de 500 lei, T.V.A. 24%.

Notă: Fiind vorba de o activitate neeconomică, taxa pe valoare adăugată se include în costul imobilizării.    

S-a luat decizia amortizării cheltuielior de constituire în doi ani și înregistrările vor fi astfel:                                                                             

a) în primul an:

b)  în anul al doilea:

c) la finele celor doi ani, scoaterea din evidență a cheltuielilor de constituire:

Asociația inițiază un proiect de cercetare-dezvoltare a unui prototip de instalație destinat

activității fără scop patrimonial, pentru care se înregistrează următoarele cheltuieli:

– pentru etapa de cercetare a produselor deja existente pe piață 10.000 lei;

– pentru cercetarea de alternative privind resursele materiale ce urmează a fi încorporate în prototip 10.000 lei;

– proiectarea, construcția și testarea prototipului 50.000 lei;

– cheltuieli privind finalizarea proiectului 5.000 lei.

Aceste cheltuieli se vor recunoaște astfel:

a) în etapa de cercetare:

b) în etapa de dezvoltare:

c) în momentul recepției prototipului:

Pe data de 15.11.2010, asociația platește un avans în valoare de 1.000 lei unui furnizor de

programe informatice, pentru activitatea economică. Pe data de 20.11.2010, asociația recepțtionează programul informatic, primind și factura pe care sunt incluse: valoarea programului 3.000 lei, costuri de instalare 300 lei, TVA 24%. Factura are scadența peste 30 zile. Asociația instalează imediat programul și estimează o durată de viață utilă de 3 ani. Pe 30.03.2012, asociația vinde programul la un preț de 1.600 lei.

Achiziția programului, amortizarea în 2010, 2011 și 2012, precum și vânzarea acestuia se vor înregistra astfel:

a) plata avansului pe 15.11.2010:

b) recepția programului informatic pe 20.11.2010:

% = 404 Furnizori de imobilizări  4.092 lei

2082 Alte imobilizări necorporale 3.300 lei

privind activitățiele economice

4426 TVA deductibilă

3.2.2. Operațiuni privind activele circulante

Asociația aprovizionează de la un furnizor pe bază de factură fiscală un stoc de marfă în

valoare de 3.000 lei cu TVA 24%. În factură se stipulează un rabat de 5% și o remiză de 2%. De asemenea scontul de decontare este de 2%.

Factura furnizorului generează următoarele calcule și înregistrări:

Valoarea facturii 3.000 lei

5% 150 lei

Remiză 2% 60 lei

Valoarea netă comercială 2.790 lei

Scont 2% 56 lei

Valoarea netă financiară 2.734 lei

TVA 24% 656 lei

Valoarea netă de plată 3.390 lei

371

3.2.3. Operațiuni privind decontările terții

3.2.4. Operațiuni privind trezoreria

3.2.5. Operațiuni privind împrumuturile și datoriile asimilate

3.2.6. Operațiuni privind provizioanele și subvențiile

3.2.7. Oprațiuni privind capitalurile proprii

3.2.8. Operațiuni privind cheltuielile și veniturile

Asociația face o donație în valoare de 500 lei, conform Acceptului de donație prezentat

în Anexa . Operația se va întegistra astfel:

3.3 Concluzii

Contabilitatea financiară a persoanelor juridice fără scop patrimonial are la bază norme unitare de organizare și conducere, furnizând informații atât pentru necesitțile proprii ale entitții. cât și pentru relațiile acesteia cu membrii lor și mediul extern.

Dupa cum se poate observa pe baza studiului de caz efectuat copiilor și bătrânilor defavorizați „SPERANȚA”, în conformitate cu reglementările fiscale în vigoare, persoanele juridice fără scop patrimopnial care desfășoară potrivit legii, activitți economice, au obligația organizării și conducerii distinct, pentru activitățile fără scop patrimonial, inclusiv activitățile cu destinație specială, potrivit legii, și activitățile economice din structura lor.

Capitolul 4. Sistemul informatic-instrument contabil

Orice analiză economică a unei unități economice are la bază informația, privită ca o resursă, și modul în care aceasta este vehiculată. Culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza și transmiterea informațiilor sunt activități care trebuie să folosească eficient și eficace resursele informaționale și umane cu scopul obținerii succesului economic. În aceste condiții contabilitatea necesită existența unui sistem informatic de contabilitate performant, care să respecte anumite cerințe organizaționale și legislative.

4.1. Date, informații, sistem informațional

Legăturile dintre diversele părți ale unei entități economice trebuie să satisfacă cerințe de calitate și promptitudine care pot proveni fie din interiorul entității economice (cum ar fi cele provenite de la nivelele ierarhice superioare) fie din exteriorul entității economice (de exemplu de la clientul care vrea să știe starea în care se află execuția unei comenzi lansate în producție).

Orice analiză economică a unei entități economice are la bază informația și modul în care aceasta este vehiculată, astfel încât degradarea ei să fie minimă și fără pierderi de semnificație. Definițiile informației sunt numeroase și presupun cunoașterea semnificației noțiunilor prin care este definită și, de multe ori, a contextului pentru care a fost definită. Astfel se vorbește despre informație ca despre „comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație1”, „informație genetică”, „informație contabilă” ș.a.m.d. Din punct de vedere economic, informația este privită ca o resursă care poate îmbunătăți raportul cost-eficiență. Bine înțeles că era informaticii în care trăim și-a pus deja puternic amprenta asupra modului în care acest raport poate fi modificat, raport care este influențat continuu și de nivelul de dezvoltare a tehnologiei hardware și software de la un moment dat. Obținerea informațiilor și prelucrarea lor se face prin intermediul unor sisteme informaționale.

De obicei, oamenii presupun existența unui calculator când aud pentru prima dată sintagma sistem informațional. Totuși, un sistem informațional nu este neapărat un sistem computerizat și în fiecare zi vedem exemple de astfel de sisteme informaționale. De exemplu, suntem beneficiariil unui sistem informațional atunci când dorim să călătorim cu autobuzul și pentru aceasta cumpărăm un bilet. Atunci când prezentăm biletul unui controlor, biletul reprezintă suportul informației pe care controlorul o interpretează prin aceea că am cumpărat dreptul de a călători cu acel mijloc de transport. Un sistem informațional este parte a unui sistem complet. Un sistem este o entitate compusă din părți organizate și care interacționează pentru o funcționare cât mai eficientă. Subsistemele sunt părți componente ale sistemului. De exemplu, Facultatea de Științe Economice este un subsistem al sistemului Universitatea “Vasile Alecsandri”.

Un sistem informațional se compune dintr-o mulțime de subsisteme intercorelate care lucrează împreună pentru colectarea, prelucrarea, stocarea, transformarea și distribuirea informației pentru planificare, luarea deciziilor și control. Fiecare sistem informațional se poate

descompune în trei componente principale: intrările, prelucrările și rezultatele. Intrarea într-un sistem informatic poate fi formată din date sau din informații. Datele sunt fapte brute, neprelucrate despre evenimente care nu au semnificație în sistem și nu sunt organizate. Datele pot fi totuși organizate într-o manieră în care pot fi utile sau pot primi semnificație pentru sistem. Când datele se organizează astfel încât să aibă semnificație pentru sistem ele devin informație. Rafinarea datelor și informațiilor de-a lungul timpului formează un ansamblu numit cunoștințe. Sistemele informaționale prelucrează datele și/sau informațiile (sortare, organizare, calcule specifice) obținând informații care sunt structurate în funcție de cerințele utilizatorilor informației. Aceste cerințe pornesc în general de la scopurile pentru care este folosită informația, de exemplu persoanele de la nivelele de conducere folosesc informația pentru planificare, luare de decizii și controlul activităților organizaționale (decizia cumpărării unui echipament necesită informații despre alternative, costul alternativelor și cerințele referitoare la echipamentul necesar pentru o entitate economică). Informațiile și cunoștințele sunt folosite des în activități de control. Contabilii pregătesc bugetele (aceasta este o funcție de planificare) astfel încât managerii să poată compara performanțele actuale cu cele planificate și să poată controla activitățile lor pentru a preîntâmpina schimbările nedorite. Fluxurile informaționale reprezintă totalitatea informațiilor care se vehiculează între emițătorul de informație și receptor. Sistemul informațional comunică cu mediul său extern prin fluxuri informaționale (de exemplu rapoartele pentru acționari), iar în interiorul său, subsistemele comunică între ele prin alte fluxuri informaționale.

Sistemele informaționale se studiază în cadrul domeniului în care funcționează, pentru a se evidenția particularitățile specifice, astfel se vorbește de „sistemul informațional de conducere”, „sistemul informațional de marketing”, „sistemul informațional geografic” etc. Contabilitatea este în sine un sistem informațional. Este un proces care colectează, stochează, prelucrează și distribuie informații celor care au nevoie de ele. De exemplu, contabilii unei entități economice culeg date despre propria organizație, le prelucrează, obțin rezultate pe care le distribuie sub formă de informații financiare, sau alte tipuri de rapoarte.

Una dintre cele mai cuprinzătoare definiții ale sistemului informațional contabil este: „Sistemul informațional contabil este format dintr-un ansamblu de elemente interdependente, orientat spre culegerea, stocarea, prelucrarea, analizași transmiterea informațiilor privind starea și mișcarea patrimoniului”.

Conceptul de tehnologie a informației se referă la totalitatea componentelor software și hardware folosite în sistemele informaționale computerizate. Tehnologia informației a modificat modul în care se lucrează în orice domeniu. În urmă cu câțiva ani, nimeni nu își putea imagina că

oamenii vor putea face cumpărăturile de la un magazin virtual „localizat” undeva și accesat prin intermediul Internetului. Comerțul electronic este numai un exemplu din multele moduri în care tehnologia informației influențează viața de zi cu zi dar și cea a afacerilor. Moscove remarcă faptul că tehnologia informației a avut același impact asupra societății ca și revoluția industrială. În era informației, câțiva muncitori produc și un segment larg de populație angajată este implicată în producția, analiza și distribuția informației, astfel că sistemele informatice au ajuns să joace un rol vital atât în economie cât și în viața fiecăruia. Tehnologia informației afectează orice tip de contabilitate (financiară, de gestiune, managerială). Un sistem informatic de contabilitate este un tip special de sistem, care furnizează informații despre procesele afacerilor și evenimentele care intervin în funcționarea unei unități economice.

4.2. Caracteristicile programului de contabilitate SAGA, utilizat de Asociația copiilor și bătrânilor defavorizați “SPERANȚA”

SAGA C. este o soluție care permite informatizarea activității contabile pentru firme mici și mijlocii, ONG-uri, cabinete de contabilitate sau contabili independenți. Programul nu are niciun tip de limitări.

Programul conține:

Contabilitate financiară (fișe de cont, balanțe, registrul jurnal, registrul inventar, bilanț cu generarea fișierelor pentru raportare, calcul impozit pe profit, declarațiile 100, 101, 392, 094).

Imobilizări.

Clienți / Furnizori (situații facturi, scadențar, situație avize de expediție, jurnale, declarațiile 300, 301, 390, 394).

Casa (lei, valută) / Banca (lei, valută) / Deconturi.

Salarii (cu generarea declarațiilor în format electronic și a registrului de evidență, plata pe card).

Producție (inclusiv pe baza de rețetar și/sau comenzi).

Operații interne cu stocuri (bonuri de consum, bonuri de predare/primire, transferuri, inventariere etc.).

Suport pentru operatiuni îin valută (intrări, ieșiri, calcul diferențe de curs).

Urmarire pe centre de profit, situații grafice.

Suport pentru legătura cu case de marcat în.

Avantajele programului:

Se actualizează odată cu modificările legislative..

Poate fi utilizat pentru mai multe firme si de mai mulți utilizatori.

Accesare simultană a aceloraăi opțiuni de program, prin rețea.

Este ușor de utilizat.

Extrem de manevrabil.

Rapid si robust.

Ajutor interactiv.

Programul are o interfață ușor de utilizat, intuitivă, standardizată și ergonomică.
Navigarea între câmpuri se face cu tastatura (tastele <Enter>,<Tab> sau <Sageata-jos>) sau direct cu mouse-ul. Ecranele au o grafică standard, având multe opțiuni comune.

4.3. Descrierea programului VISUAL BASIC

Apariția tehnologiei orientate obiect, a mediilor visuale de programare și a sistemului de operare Windows a condus la apariția și dezvoltarea unei noi tehnologii de programare a aplicațiilor windows și anume programarea orientată pe obiecte și dirijată de evenimente, tehnologie ce va fi prezentată în cele ce urmează în cadrul limbajului Visual Basic.

O aplicație Windows afișează unul sau mai multe ecrane care conțin obiecte cu care va interacționa utilizatorul pentru a controla evoluția programului. Într-un mediu de programare vizual, obiectele principale sunt formele și controalele desenate în forme (formă = o fereastră) Aceste obiecte pot fi create prin selecție și depunere folosind barele de instrumente ale mediului respectiv.

Spre exemplu, bara cu instrumente Visual Basic permite crearea unei varietăți de obiecte printre care: forme, butoane, casete cu listă, casete derulante combinate, casete de validare, butoane radio (butoane de opțiune), etc. Fiecare din aceste obiecte are un comportament predefinit. Spre exemplu când se execută click pe un buton acesta trece în poziția apăsat și apoi revine în poziția normală. Pentru a schimba comportamentul obiectului acestuia trebuie să-i atașați cod de program (instrucțiuni) corespunzător, cod ce se va executa atunci când are loc un anumit eveniment (spre exemplu în cazul butonului evenimentul este click).

Evenimentele se produc ca urmare a unei acțiuni a utilizatorului (ex. evenimentul click corespunde apăsării butonului stâng al mouse-ului pe obiectul respectiv), sau în urma execuției codului programului, sau pot fi declanșate de către sistem.

Majoritatea obiectelor vor răspunde unui anumit număr de evenimente generate de către utilizator printre care click-uri, dublu click-uri, apăsări de taste sau trageri și eliberări ale obiectului. Limbajul Visual Basic pune la dispoziția utilizatorului un mediu de dezvoltare care permite crearea de programe orientate spre obiecte și conduse de evenimente. Pentru lucrul cu obiecte conduse de evenimente se parcurg următoarele etape:

se creează o nouă formă căreia i se dă un nume;

se desenează și se denumesc obiectele ce urmează a fi afișate în forma respectivă;

se atașează fiecărui obiect codul ce va fi executat ca răspuns la evenimente generate de

utilizator sau de sistem.

Va rezulta o interfață grafică cu care interacționează utilizatorul pentru a controla evoluția programului. Rezumând putem spune că în programarea orientată spre obiecte și dirijată de evenimente, obiectele au un comportament predefinit care poate fi modificat de utilizator prin atașare de cod corespunzător și aceste obiecte răspund la evenimente declanșate fie ca urmare a acțiunii utilizatorului asupra obiectelor, fie ca urmare a execuției codului atașat, fie declanșate de sistem.

4.4. Descrierea aplicației informatice

Aplicație:

Se cere să se realizeze o aplicație informatică care calculează veniturile neimpozabile din activitatea economică a unei organizații non profit. Formula de calcul este min(echivalentul a 15.000 de euro, 10% din veniturile neimpozabile).

Algoritmul de lucru:

Se realizează un formular (Aplicație) cu un buton numit Calcul minim pentru procedura de calcul a minimului dintre echivalentul a 15.000 de euro la cursul valutar și procentul de 10% dintr-o valoare.

Se introduc de la tastatură următoarele date:

-Suma pe care dorim să o convertim

-Cursul valutar

-Procentul

-Valoarea

Obiectele adăugate în formular sunt prezentate în tabelul următor:

După declararea variabilelor de lucru ce reprezintă date de intrare, datele intermediare și rezultatele calculelor, se preiau datele de intrare din casete – text din formular.

Valorile variabilelor de lucru și finale se calculează cu formulule (1.1) și(1.2).

Echivalent=Suma * Cursul

ProcentRezultat=Procent / 100 * Suma

Funcția Public Function Echivalent(ByVal value1 As Integer, ByVal value2 As Integer) As Double calculează schimbul valutar pe baza parametrilor funcției.

Funcția Public Function PercentageOf(ByVal value1 As Double, ByVal value2 As Double) As Double calculează procentul dintr-o anumită valoare pe baza parametrilor funcției.

Procedura Public Sub Min() folosește o structură alternativă If…Else prin care se determină minimul dintre rezultate funcțiilor de mai sus.Menționez că la apelul celor două funcții parametrii lor se vor lua de pe cele patru TextBox-uri de pe formular.

Procedura Private Sub Button1_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Button1.Click apeleză funcția Min().

Procedura se execută doar dacă datele introduse pe formular sunt valide(dacă sunt numerice),altfel va fi afișată o casetă cu un mesaj de eroare atenționându-vă că datele introduse nu sunt corecte.La declanșarea evenimentului,dacă datele sunt valide va fi afișată o casuță cu rezultatul.

Codul pentru aplicație este afișat mai jos:

Public Class Form1

Private Sub Button1_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Button1.Click

If (IsNumeric(TextBox1.Text) And IsNumeric(TextBox2.Text) And IsNumeric(TextBox3.Text) And IsNumeric(TextBox4.Text)) Then

Min()

Else

MessageBox.Show("You did not enter a numeric value.")

End If

End Sub

Public Function Echivalent(ByVal value1 As Integer, ByVal value2 As Integer) As Double

Dim result As Double

result = value1 * value2

Return result

End Function

Public Function PercentageOf(ByVal value1 As Double, ByVal value2 As Double) As Double

Dim result As Double

result = value1 / 100 * value2

Return result

End Function

Public Sub Min()

Dim result As Double

If (PercentageOf(CDbl(Val(TextBox3.Text)), CDbl(Val(TextBox4.Text))) > Echivalent(CDbl(Val(TextBox1.Text)), CDbl(Val(TextBox2.Text)))) Then

result = Echivalent(CDbl(Val(TextBox1.Text)), CDbl(Val(TextBox2.Text)))

Else

result = PercentageOf(CDbl(Val(TextBox3.Text)), CDbl(Val(TextBox4.Text)))

End If

MessageBox.Show("Valoarea minima este " + result.ToString())

End Sub

End Class

Interfața aplicației și rezultatele rulării ei sunt prezentate în Figura 5.1 și 5.2.

Figura 5.1

Figura 5.2

Concluzie

Fără pretenția că aspectele particulare care izvorăsc din activitatea acestor unități fără scop lucrativ, și care sunt foarte multe, au fost tratate exhaustiv și în cele mai clare explicații, desprindem ideea că specialiștii trebuie să acorde o atenție mai mare acestui tip de unități economice și să aducă contribuții noi în domeniu. Selecționând din legislația apărută până acum și din reglementările care se referă la specificul acestor persoane juridice am încercat să abordăm și latura juridică a problematicii financiar-contabile cu care se confruntă acest sector de activitate. Scheletul acestei lucrări a fost constituit pe problematica delimitării conturilor din cadrul planului de conturi în funcție de activitățile pe care le desfșoară-fără scop lucrativ, cu destinație specială, economică și modul de impozitare a acestor activități. Toate problemele au fost abordate pe baza legislației în vigoare, a căror înțelegere este necesară pentru organizarea corectă a activității acestor entități care se află în continuă ascensiune.

După mai bine de douăzeci de ani de democrație și economie de piață, românii încă mai lucrează la reașezarea axiologică, socială, economică, politică și culturală a propriei societăți, a propriilor comunități. Dar așa cum istoria a dovedit-o, numai solidaritatea bazată pe valori și țeluri comune, altele decât acumularea de capital personal, a ajutat oamenii să răzbată dincolo de încercări. De ce nu s-ar manifesta această solidaritate și în economie?…

Această întrebare nu este una retorică. Multe țări din Europa, inclusiv România, la un moment dat și într-un anumit fel, au pus în practică solidaritatea economică, numind-o generic economie socială. Este o economie a comunității, a grupurilor mici de oameni care derulează propria afacere sau lucrează într-o afacere dar nu au ca scop să se îmbogățească, ci pur și simplu să își asigure traiul, în mod autonom, spriji nindu-se unii pe alții în derularea afacerii.

Revoltați, inspirați sau pur și simplu împinși de dorința de a provoca schimbarea, cetățenii se implică adeseori în acte care vizează atât comunitățile, cât și statele în care trăiesc. O problemă care necesită rezolvare, indiferent de natura ei, își găsește frecvent rezolvarea în mâinile cetățenilor deciși că “mai binele” este posibil. Însă, pe măsură ce amploarea problemei și modalitățile de abordare ale sale cresc, concertarea eforturilor devine un imperiativ.

În aceste situații, cel puțin două sunt posibilitățile pe care le au la îndemână cetățenii: să își unească forțele spre a lucra ca un grup informal, care să apeleze  ocazional la susținerea unor organizații mai puternice, sau să înființeze o entitate asociativă și non-profit proprie, care să le reprezinte interesele.

Bibliografie

1. Botez, D., Pravăț, I.C., Contabilitatea persoanelor jurodoce fără scop patrimonial, Editura EduSoft, , 2008;

2. Deju, M.., Contabilitate aprofundată. Concepte. Modele. Studii de caz, Editura Alma Mater, 2008;

3. Deju, M., Muntean, M., Rotilă, A., Dragomirescu, S.E., Solomon, D., Păcurarii, D., Contabilitate financiară: concepte, aplicații și studii de caz, Editura Alma Mater, 2010

4. Diaconu, Gh.., Pitulice, I.C., Contabilitatea financiară a organizațiilor nonprofit, Editura Contaplus, București, 2007;

5. Greceanu – Cocoș, V., Contabilitatea administrării patrimoniului actualizată la asociații și fundații, Editura Lucman, 2003;

6. Greceanu – Cocoș, V., Ghid de monografii contabile pentru asociații și fundații, Editura Lucman, 2005;

7. Pătruț, V., Rotilă, A., Contabulitate și diagnostic financiar, Editura Sedcom Libris, , 2010

8. Ristea, M. (coord.), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2004;

9. Todoroi, D., Nechita, E., Crișan, G.C., Baze de date pentru economiști, Editura Performantica, , 2005

10. Ministerul Economiei și Finanțelor – Ordin nr. 1969/2007 din 09/11/2007 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 846bis din 10/12/2007;

11. Ministerul Finanțelor Publice – Norme metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă precum și nomenclatorul, modelele acestora, aprobate prin O.M.F. 1850/2004;

12. *** Legea nr. 571 din 22/12/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

13. *** Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată in Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000;

modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 37/2003, publicată in Monitorul Oficial nr. 62 din 1 februarie 2003;

14. *** Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 5 februarie 2003;

15. *** Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare;

16. *** Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

17. *** Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial nr. 490 din 23 iulie 2007;

18. *** Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 17 ianuarie 2003;

19. *** Legea nr.334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.632/2006;

Anexe

Bibliografie

1. Botez, D., Pravăț, I.C., Contabilitatea persoanelor jurodoce fără scop patrimonial, Editura EduSoft, , 2008;

2. Deju, M.., Contabilitate aprofundată. Concepte. Modele. Studii de caz, Editura Alma Mater, 2008;

3. Deju, M., Muntean, M., Rotilă, A., Dragomirescu, S.E., Solomon, D., Păcurarii, D., Contabilitate financiară: concepte, aplicații și studii de caz, Editura Alma Mater, 2010

4. Diaconu, Gh.., Pitulice, I.C., Contabilitatea financiară a organizațiilor nonprofit, Editura Contaplus, București, 2007;

5. Greceanu – Cocoș, V., Contabilitatea administrării patrimoniului actualizată la asociații și fundații, Editura Lucman, 2003;

6. Greceanu – Cocoș, V., Ghid de monografii contabile pentru asociații și fundații, Editura Lucman, 2005;

7. Pătruț, V., Rotilă, A., Contabulitate și diagnostic financiar, Editura Sedcom Libris, , 2010

8. Ristea, M. (coord.), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București, 2004;

9. Todoroi, D., Nechita, E., Crișan, G.C., Baze de date pentru economiști, Editura Performantica, , 2005

10. Ministerul Economiei și Finanțelor – Ordin nr. 1969/2007 din 09/11/2007 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 846bis din 10/12/2007;

11. Ministerul Finanțelor Publice – Norme metodologice de întocmire și utilizare a registrelor și formularelor comune pe economie privind activitatea financiară și contabilă precum și nomenclatorul, modelele acestora, aprobate prin O.M.F. 1850/2004;

12. *** Legea nr. 571 din 22/12/2003 privind Codul fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

13. *** Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată in Monitorul Oficial nr. 39 din 31 ianuarie 2000;

modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 37/2003, publicată in Monitorul Oficial nr. 62 din 1 februarie 2003;

14. *** Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 73 din 5 februarie 2003;

15. *** Legea patronatelor nr. 356/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 380 din 12 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare;

16. *** Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

17. *** Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial nr. 490 din 23 iulie 2007;

18. *** Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 25 din 17 ianuarie 2003;

19. *** Legea nr.334/2006 privind finanțarea activității partidelor politice și a campaniilor electorale, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.632/2006;