Aspecte particulare privind realizarea fațetelor dentare cu ajutorul tehnologiei cad-cam [309802]

UNIVERSITATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

“CAROL DAVILA”- [anonimizat]:

Absolvent: [anonimizat] , indicații, contraindicații , tipuri material )

Cap. II Tehnica Cad/Cam

Cap. [anonimizat] a fațetelor dentare.

Parte personala

Cap. IV Cercetare personala

IV.1 Materiale si metoda

IV.2 Discuții

IV.3 [anonimizat] “[anonimizat]” [anonimizat]. Am realizat această lucrare în cadrul disciplinei de “Estetica Dentara” , [anonimizat] “Carol Davila” , București.

[anonimizat]. Arata ca noua tehnologie are un rol foarte important atât in estetica lucrărilor dentare cat si in adaptarea si funcționalitatea acestora.

Lucrarea începe cu prezentarea unei parți generala unde va fi prezentata importanta noilor tehnologii in medicina dentara actuala si in conceperea unor lucrări cat mai corect efectuate atât din punct de vedere funcțional cat si din punct de vedere estetic dar si impactul acesteia in cabinetul stomatologic.

Primul capitol este intitulat “Fațetele dentare” ce va conține o prezentare generală a fațetelor, [anonimizat].

Al doilea capitol este intitulat “ [anonimizat] “ [anonimizat] , [anonimizat], [anonimizat]-[anonimizat]-ul de cabinet și cum poate participa la o mai bună colaborare între medic și tehnician pentru o lucrare cât mai reușită.

[anonimizat] a [anonimizat] , amprentarea , [anonimizat] , [anonimizat] , etc.

A doua parte a acestei lucrări va include o [anonimizat].

[anonimizat] , discuții și concluzii la care am ajuns in urma cercetării personale.

PARTE GENERALA

Capitolul I : Fațetele dentare

Fațetele dentare sunt lucrări protetice realizate in scop estetic pentru a acoperi un defect fizionomic cum ar fi un defect de culoare , o fractură a parții coronare a dintelui , [anonimizat] ,[anonimizat].

(1)Fațetele dentare au apărut pentru prima data in anul 1920 , [anonimizat]. Charles Pincus din dorința de a imbunatați zâmbetul pacienților săi celebri. Dr. Charles Pincus a venit cu ideea de a [anonimizat]nd filmările au luat sfârșit.

(1)Intre anii 1920-1950 oamenii au început sa apeleze la această metoda pentru a-și înfrumuseța zâmbetul . Până in anul 1950 medicii stomatologi au început să cimenteze fațetele de dinții naturali însă aveau probleme datorită lipsei de adeziune a acestora. Fațetele au început sa fie confecționate din porțelan si compozit iar Dr. Michael Bunocore a descoperit o modalitate de grava ușor suprafața dentara prin aplicarea unui acid ușor. Astfel a creat o modalitate de aderare a bonding-ului , rezultând într-o lucrare mult mai durabilă in timp.

(3) Fațetele din zilele noastre au apărut in anii 80. In timp prețul acestora a devenit mult mai accesibil și sunt mai ușor de aplicat.

În ziua de astăzi sunt două tipuri de fațete și anume fațete clasice ce necesită prepararea dinților si fațete ce nu necesită preparatie.

Fațetele clasice presupun îndepartarea unei mici cantitați de smalț din dintele ce urmează să fie protezat.

(3) Acestea se confecționează in funcție de fiecare pacient , fiecare lucrare protetică fiind unicată. Pot fi descrise ca fiind niște “învelișuri” subțiri de porțelan ce acoperă fața vestibulara a dinților , mai ales cei frontali superiori din moment ce au cel mai puternic impact  fizionomic.

Fig. I.1. – Fațeta dentara si preparație pentru fațeta (1)

(5) Prezintă o grosime foarte mică și de aceea sunt considerate manopere minim invazive , preparația dintelui constituind într-o șlefuire de 0,5-0,7 mm (în cazul fațetelor clasice ) din smalțul dintelui. Deși cantitatea de smalț șlefuită este foarte mică , această procedură trebuie efectuată sub anestezie. O etapă foarte importantă este aceea de a lua culoarea înainte de a începe șlefuirea. , iar culoarea fațetelor va fi in funcție de culoarea tenului si preferințele pacientului.

Fig.I.2. Aplicarea unei fațete pe dinte

Pot fi confecționate de către tehnicianul dentar în laboratorul dentar manual sau cu ajutorul tehnologiei cad-cam dar mai pot fi confecționate și de către medicul stomatolog în cabinetul stomatologic dacă acesta deține cad-cam pentru uzul în cabinet. Pentru confecționarea în cabinet medicul trebuie să aibă la dispoziția să un scanner intra-oral și o mașină de frezat.

(5) Dacă pacientul este îngrijorat de aspectul dinților săi datorită șlefuirii se pot aplică niște lucrări provizorii până când sunt gata cele definitive . Confecționarea lucrării definitive poate dură până la 2-4 săptămâni.

Al doilea tip de fațete este cel fără preparații , unde dintele nu necesită preparații iar fațeta este aplicată direct pe dintele natural.

Înainte de a fi cimentate definitiv , fațetele sunt probate pentru a verifica forma si culoarea , daca acestea nu se adaptează perfect , vor fi adaptate de către medic. Lucrarea poate fi modificată chiar si după ce a fost cimentată definitiv , se pot face modificări ale formei fațetelor.

I.1 Indicatiile fațetelor

(3)Sunt lucrări protetice fixe ce au scopul de a acoperi un defect al unui dinte sau a mai mulți dinți. Pot acoperi defecte ca fracturi , fisuri , pot fi folosite in cazul dinților ce si-au pierdut culoarea în urma tratamentelor endodontice sau in majoritatea cazurilor sunt folosite pentru a oferi pacienților un zâmbet de Hollywood . Sunt utile in cazul persoanelor ce s-au născut cu dinți nanici sau dinți ce au suferit un fenomen de abraziune severa sau pacienți ce au retracție gingivala si spațiul rămas intre dinți sa fie acoperit. Medicii stomatologi mai recomanda fațetele si pacienților mai in vârsta ce suferă de anumite modificări la nivelul danturii.

In majoritatea cazurilor se recomandă ca preparația sa fie minima sau deloc.

Fig. I.3. Indicațiile fațetelor

I.2 Contraindicațiile fațetelor

(2) Exista multe discuții controversate in rândul stomatologilor daca fațetele sunt o soluție buna sau nu. Dr. Michal Zuk , un medic stomatolog canadian , si-a exprimat opinia împotriva acestui tip de lucrări prin publicarea unei cărți intitulata “Confesiunile unui fost medic dentist cosmetician “.Acesta a sugerat ca utilizarea fațetelor ca ”ortodonție instantanee” sau simularea îndreptării dinților poate avea efecte nocive asupra dinților , in special pentru tineri ce au o dantura sănătoasă . Mulți stomatologi cu experiența consideră ca porțiunea de smalț îndepărtată pentru a aplica fațetele nu este justificata deoarece , in unele cazuri , este necesară îndepărtarea țesutului dur in proporție de 3-30% . S-a descoperit că in 10 ani , fațetele dentare , in proporție de 50% fie cad , fie nu mai sunt satisfăcătoare.

(2) Unii medici stomatologi esteticieni , uneori , pot recomanda fațetele ca tratament unor tineri ce prezintă o dantura sănătoasă si nu necesita un astfel de tratament. Având in vedere preparația dintelui , in unele cazuri , pot apărea sensibilități dentare. De asemenea si costul întreținerii fațetelor poate fi un impediment pentru unele persoane. Tratamentul cu fațete ar trebui sa fie limitat la persoanele ce prezintă afecțiuni ce necesită un asemenea tratament , precum probleme estetice , fracturi , afecțiuni ce nu prezintă indicație pentru coroane de asemenea sunt contraindicate in cazurile in care pacientul prezintă obiceiuri vicioase precum bruxism-ul , ighesuire severa , ocluzie cap la cap

Fig. I.4. Contraindicații ale fațetelor

I.3 Materiale utilizate in confecționarea fațetelor

(5) Pentru o estetica cat mai bună a dinților anteriori prin intermediul fațetelor sunt recomandate doua tipuri de materiale datorita proprietăților foarte bune de translucența si potențialul de a produce lucrări de o grosime foarte mică. Aceste materiale sunt portelanul feldspatic sinterizabil si ceramica presata , ce poate fi si folosita in tehnologia Cad-Cam prin frezare computerizata. Ceramica variază , poate foarte translucenta sau foarte opaca. Translucență este data structura noncristalină , cu cat structura este mai noncristalină cu atât translucența este mai mare iar opacitatea este dată de structura cristalina a ceramicii , cu cat este mai cristalină cu atât este mai opaca. Un alt factor ce participa la translucența ceramicii este dimensiunea particulelor , densitatea particulelor, indexul de refracție si porozitatea.

(5)Alte materiale utilizate in confecționarea fațetelor sunt :

Ceramica

Disilicat de litiu (porțelan foarte subțire si foarte puternic)

Da Vinci (porțelan foarte subțire)

Mac (rezistenta mare la pete si rezistenta relativ mare )

Acrilic ( nu se mai folosește )

Compozit

NanoCeramic

I.4. Tehnologii și materiale utilizate pentru printarea 3D

Rășina foto-reticulabilă

(4) Stereolitografia (SLA) : Este un polimer ușor sensibil reticulat stratificat cu o raza laser ce acționeaza intr-un mediu ușor lichid. Prezinta o serie de avantaje și dezavantaje :

Avantaje : Este fabricat rapid și poate produce forme complexe cu o rezoluție înaltă. Materialele nu sunt costisitoare.

Dezavantaje : Polimeri lichizi reticulați lent. Materialele de susținere vor fi îndepărtate . Rășina este iritantă pentru tegumente și cu ochii in caz de inhalare. Sterilizarea nu se poate efectua la temperaturi mari. Tehnologia este costisitoare.

(4) Fotopolimerizare prin pulverizare (PolyJet Printing , Inkjet printing) : Este un polimer ce se poate reticula ușor și este pulverizat printr-un jet pe platformă de capul de printare și polimerizat in mod stratificat. Prezinta o srie de avantaje si dezavantaje :

Avantaje : rapiditate crescută , rezoluție inaltă , finisara calitativă. Sunt disponibile mai multe materiale in diverse culori și proprietați fizice ce includ materiale elsatice. Tehnologia are un preț mai scazut.

Dezavantaje : Materialul de susținere este eliminat relativ ușor. Materialul de suport poate cauza o iritație tegumentara. Sterilizarea nu se poate efectua la temperaturi inalte.

(4) Tehnologia de procesare digitală sub influența luminii (Digital Light Processing – DLP) : Este o rașina in formă lichidă ce este polimerizată stratificat cu o sursă de proiectare a luminii. Produsul este consttruit intr-o pozitie inversă (rasturnată) , pe o platformă aflată in ridicare.Prezinta o serie de avantaje si dezavanteje :

Avantaje : Acuratețe buna , suprafețe netede , relativ rapid. Pretul este relativ mic.

Dezavantaje : Materialulele de susținere vor fi indepartate. Rașina poate cauza iritații tegumentare sau ale ochiului in vazul contactului sau in cazul inhalarii. Nu se poate realiza sterilizarea la tempraturi ridicate. Materialele au un preț ridicat.

Pudra + liant (ex. ghips+apa)

(4) Pulverizarea adezivului pe pat de pudră (Powder jet and ink bed 3D printing ”binder jetting” and ”drop-on-powder” : Pulberea este intărită prin intermediul picăturilor de adeziv provenite din capul de printare cu jet. Obiectul este construit strat-peste-strat , pe un pat de pudră pe o platformă aflată in coborâre. Prezinta o serie de avantaje și dezavantaje :

Avantaje : Materialele necesare nu sunt foarte costisitoare , prețul acestei tehnologii este relativ mic. Imprimarea poate fi facută in culori . Materialele sigure.

Dezavantaje : Prezinta o rezolutie scăzută , claritatea pudrei este mică , duritatea este redusă. Nu poate fi impregnat sau sterilizate la temperaturi mari.

Pudră sinterizată

(4) Sinterizarea selectivă cu laser (Selective laser sintering , SLS) : este utilizate pentru polimeri. Construcția se face strat-peste-strat , pe un pat de pudra. Etuva incalzită electric incalzește materialul pană aproape topire. Laserul pentru scanare sinterizeaza pudra strat peste strat , pe un pat descendent. Prezinta o serie de avantaje si dezavantaje :

Avantaje : printre materialele polimerice se regasețte ți nailonul , elastomerii ți compozitele. Unele dintre aceste materiale se pot autoclava . Rezltatul producției poate avea o funcționalitate mecanică integrală. Materialele , dacă sunt utilizate in cantitați mari , au un preț redus.

Dezavantaje : Este necesară o infrastructură semnificativă (ex. aer comprimat , control al climatizării). Claritatea pudrelor este mică . Produsele in vrac sunt mai ieftine. De asemenea prezinta si riscul inhalării , un preț ridicat al tehnologiei și o suprafață aspră.

(4) Topire selectiva prin laser (Selective Laser Melting –SLM ) : reprezintș sinterizarea prin aplicarea laserului direct pe metal. Are loc sinterizarea pulberii metalice prin intermediul laserului , intr-un mod stratificat , intr-o etuva de racire , pe o platformă descendentă. Prezintă o serie de avantaje și dezavantaje :

Avantaje : Obiectul prezinta o rezistența foarte mare, porozitatea poate fi controlată , o gama largă de materiale (titan , aliaje din titan , aliaj crom-cobalt , oțel). Reciclarea aliajelor metalice este posibilă iar gradul de detaliu al produsului este ridicat.

Dezavantaje : Costul aceste tehnologii este unul mare , infrastructura pretențioasă iar materialele au prețuri moderate. Condensatorul de praf si nanoparticulele pot fi daunatoare sanatații , riscul de a cauza o explozie , suprafața produsului este aspră. Este necesară post-procesarea : tratament termic pentru indepartarea tensiunilor interne din obiectele imprimate. Materiale de susținere greu de indepartat. Producția este lentă.

(4) Topire cu fasciculi de electroni (Electron Beam Melting –EBM , ARCAM) : Similar cu SLM insă fasciculul cu electroni inlocuiește laserul. Aceasta metoda este controlată cu ajutorul computerului iar fasciculul acționează asupra pulberii in vid. Este un proces ce se desfașoara la temperaturi foarte mari ( 1000°C). Prezintă o serie de avantaje și dezavantaje :

Avantaje : Sunt utilizate temperaturi mari : suportul sau tratamentul chimic nu este necesar , proces rapid , părți dense cu porozitate controlată

Dezavantaje : Prețul foarte mare al tehnologiei , prețul materialelor este moderat , praful poate fi dăunator sănatații , riscul unei explozii , suprafața aspra , este mecesara post-procesarea/prelucrare ulterioară.Rezoluția mică.

Material Termoplastic

(4) Modelarea prin depunere lichidă (Fused Deposition Modeling – FDM) : o tehnica larg utilizată in industrie și pentru imprimantele de uz caznic. ;aterialul termoplastic este extrudat prin caoul injector pe platforma de asamblare. Prezintă o serie de avantaje și dezavantaje :

Avantaje : Porozitate ridicată , Rezistență mecanică mare , costurile variaza de la mici la medii pentru materialele și echipamentele necesare. Doar o parte din materiale pot fi sterilizate termic.

Dezavantaje : chiar dacă costurile sunt mici , materialele sunt limitate (doar material termoplastic). Formele pentru materialele biologice sunt limitate. Materialele de susținere vor fi indepartate.

Hârtie, plastic sau metal cu o suprafață prevazută cu adeziv

(4) Fabricarea de piese stratificate prin laminare (Laminated Object Manufacturing – LOM) : straturile se obțin prin decuparea dintr-o foaie de material solid cu un adeziv aflat in partea inferioară. Adezivul este activat prin intermediul unei surse laser și se lipește de stratul inferior.Prezintă o serie de avantaje si dezavantaje :

Avantaje : precizie bună , construcția pieselor tridimensionale voluminoase

Dezavantaje : numarul de materiale ce poate fi utilizat este limitat , in prezend folosindu-se hârtie , plastic , metal , sub formă de foi cu adeziv pe o parte.

Capitolul II : Tehnica Cad-cam

Tehnologia Cad-Cam este o tehnologie nouă in Romania , ce a apărut de doar câțiva ani dar cu un impact semnificativ in lumea stomatologiei si in lumea tehnicii dentare datorită calității lucrărilor realizat de această . Această tehnologie este utilizată in confecționarea lucrărilor precum punți dentare , incrustații , coroane dentare , fațete , restaurări pe implant , scheletul metalic pentru protezele scheletate , etc. Deși acest sistem este unul destul de costisitor la ora actuala , oferă o serie de beneficii precum rapiditatea cu care sunt confecționate lucrările dentare , diferite morfologii ale dinților , capacitatea de a confecționa lucrările cu o precizie foarte mare , opțiuni precum articulatorul pentru o lucrare cat mai exacta , etc.

“ Primele încercări pentru comanda numerică a mașinilor unelte s-a făcut începând cu anul 1942 la Massachusetts Institute of Technology (MIT) SUA , folosindu-se ca suport de informație banda perforată.

Controlul numeric computerizat al mașinii-unelte presupunea existenta unui calculator („Controller”) care citea instrucțiuni pentru deplasarea și controlul mașinii )numite si G-codes).Controller-ul executa interpolarea numerica a poziției uneltei in contextul de lucru al mașinii .Primele controller-e pentru mașinile unelte cu comanda numerică (MUCN) au fost dezvoltate la MIT (Massachusetts Institute of Technology Servomechanisms Laboratory,SUA) – laboratorul pentru servomecanisme. Aici s-au proiectat si executat mașini de copiat prin frezare cu comanda numerica.”(CAD-CAM o tehnologie a mileniului trei in stomatologie , pag16-17)

(4) A doua generație de MUCN (numită și NC) era aceea la care îndepărtarea de material se efectua prin așa numita conturare : pe lângă simpla poziționare in vederea găuririi , comanda numerică devenea capabilă sa execute contururi plane , cu îndepărtarea simultană a materialului. Operațiile tehnologice erau realizate prin control numeric , comenzile necesare fiind introduse cu ajutorul benzilor perforate . Primul robot UNIMATE , bazat pe principiile controlului numeric , a fost lansat in anul 1960 de către George Devol si făcea parte din linia de asamblare a General Motors, SUA.

(4) Dezvoltarea calculatoarelor , in special a stațiilor grafice , a dus la crearea in anii ’70 a celei de-a 3-a generații de mașini cu comandă numerică , cele la care controller-ul era de fapt , un micro-procesor. De unde si denumirea de : CNC – Computerized Numerical Control. Acestea erau capabile să efectueze o gamă largă de operații de prelucrare și puteau memora complet programe de execuție. De asemenea , operatorul putea edita/modifica programul din memoria controller-ului .

(4) In ziua de astăzi mașinile cu comandă au aceeași structura diferența fiind că partea electronică este din ce in ce mai complexă iar partea mecanică este din ce in ce mai precisă.

Intre anii 1970-1972 , in Japonia , se implementează controlul mai multor mașini-unelte

Cu ajutorul unui singur calculator. In 1977 , tot in Japonia apare prima automatizare flexibilă –Flexible Manufactury Cell (FMC) , cu grad mediu de integrare , flexibilitate și autonomie , urmând ca intre anii 198201988 , sa se realizeze automatizarea integrala a MUCN , in cadrul sistemelor flexibile de fabricație.

(4) In România au fost proiectate sisteme flexibile de fabricație incepând cu anul 1987 la Institutul de Cercetare Științifica și Inginerie Tehnologicș pentru Mașini și Utilaje Agricole (ICSITMUA).

(4) Prima restaurare coronară a fost realizată de către medicul francez Francois Duret si in realizarea acestei prime coroane a folosit următorii pași : bontul preparat din cavitatea bucală a fost scanat cu ajutorul unui digitalizator intra-oral , obținând amprenta optică. Datele digitale au fost reconstruite pe calculator rezultând un model virtual 3D pe care s-a realizat design-ul coroanei (tot virtual) , apoi a fost reconstruit modelajul 3D realizat pe calculator prin frezare intr-un bloc utilizând o mașina cu control numeric. El a demonstrat eficiența acestui sistem la Congresul Asociației Dentare Franceze in anul 1985 , creând astfel o restaurare coronară posterioară pentru soția sa.

„ La inceputul anilor 90’ aliajele de crom-nichel incep să inlocuiască treptat aliajele din aur datorită creșterii semnificative a prețului in perioada respectivă . Odată cu inlocuirea aliajelor nobile cu aliajele nenobile au aparut probleme serioase cu reacții alergice , mai ales in nordul Europei , fapt care a determinat impunerea unui nou metal , fara risc alergen si anume titanul. Intrucât turnarea titanului era foarte dificilă și imprecisă in acea perioada , dr. Matt Anderssin si colaboratorii propun frezarea computerizată a titanului (spark erosion) pentru obtinerea capelor metalice pentru lucrările mixte metalo-ceramice.”(CAD-CAM o tehnologie a mileniului trei in stomatologie , pag. 17-18)

(4) In continuare dr. Matt Andreson în colaborare cu o companie numita Nobelpharma din Suedia a dezvoltat un nou tip de material ce dezvoltă ceramicile dense din alumina policristalină sinterizată pentru confecționarea structurilor de rezistența ale lucrărilor protetice mixte mixte , astfel creând sistemul Procera.

Aceasta a fost prima aplicație a sistemului Cad-Cam ca parte a fluxului tehnologic de realizare a unei lucrări protetice.

Tabel 1.1 Evoluția sistemelor Cad-Cam pentru coroane si punți

(CAD-CAM o tehnologie a mileniului trei in stomatologie , pag. 18)

(4) Tehnologia a aparut pentru prima data in anul 1980 dar datorită nivelului tehnologic scazut de atunci nu a fost folosit deoarece necesita foarte mult timp si era ineficient si s-a limitat doar la partea de laborator , in ziu de astazi datorită noilor tehnologii este posibila utilizarea acestei tehnologii atat in laboratorul de tehnica dentară cat și in cabinetul stomatologic.

Ofera posibilitatea medicului stomatolog de a realiza lucrari de mici dimensiuni , precum o coroana sau o incrustație , in cabinetul dentar fara a mai fi necesară intervenția tehnicianului dentar dar datorita timpului mai lung de munca si costurilor ridicate ce vin odată cu Cad-Cam-ul cresc si costurile tratamentului , unii medici chiar dubleaza aceste costuri.

Fig.II.1 Scanner intra-oral ”Dental Wings” Fig.II.2. Masină de frezat ”Sirona”

II.1. Cad-cam-ul de laborator :

Cad-cam-ul de laborator este diferit de cel de cabinet prin faptul că necesita un model turnat pentru a fi scanat deci medicul este nevoit sa amprenteze campul protetic prin metode tradiționale urmată de turnarea modelului. Modelul de asemenea necesită secționarea modelului pentru ca bontul sa fie scanat individual , altfel există riscul ca scanarea sa fie incompletă.

Fig.II.3.Model din ghips cu bonturi mobile

Sunt două tipuri de scanere de laborator si anume scanner-ul cu lumina cu particule si scanner-ul cu laser , cele mai indicate datorita preciziei si calitații scanarii sunt cele bazate pe lumina laser. Scanerele bazate pe laser necesita de multe ori spray-uri ce oferă bonturilor o opacitate mai mare altfel laserul se poate reflecta si sistemul va citi acea porțiune ca o porțiune lipsă ( exemple de scanere bazate pe laser ar fi “Dental Wings” si “3Shape” ).

De asemnea masinile de frezat din laborator difera de cele de cabinet prin faptul că pot freza o varietate mai mare de materiale (ceara , PMMA , zirconiu , metal ).

Scanerele intra-orale pot exporta scanarea facuta in cabinet (cel mai folosit format este “stl.” ce este acceptat de majoritatea soft-urilor ) , trimisă intr-un email si importată in laborator in soft-ul de modelaj dar si in acest caz va fi necesar modelul din ghips pentru o adaptare ulterioară si pentru punerea ceramicii.

Un dezavantaj al cad-cam-ului de laborator este acela ca necesita mai multa aparatura , aparatura precum cuptorul de sinterizare pentru zirconiu. Zirconiul se prezinta sub forma cretoasa si cand se frezează , se frezeaza cu o dimensiune mai mare , abia dupa ce au fost sinterizate , lucrarile ajung la dimensiunea dorita ( ex. masina de frezat “ Rolland “).

II.2. Sistemele Cad-Cam substractive pentru laborator

(4) Sistemul DCS : Digitising Computer System format din două componente și anume scanner ( PreciScan laser ) și o mașină de frezat ( PreciMill). Avantajul acestui sistem este acela că poate scana pana la 14 modele simultan si poate freza pana la 30 de lucrări intr-o singura ședința și este unul dintre puținele sisteme ce au opțiunea de a freza in discuri de titan sau oxid de zirconiu sinterizat.

(4) Sistemul CICERO ( Computer Integrated Ceramic Reconstruction): marele avantaj al acestui sistem este acela că poate produce un nucleu de ceramică de alumina și 2 straturi de opac și transparent de grosimi controlate.

(4) Sistemul Procera (Nobel Biocare) : inventat de doi suedezi și anume Anderson și Oden in anul 1993. Este sistem ce marește dimensiunile modelului virtual iar prin sinterizare , lucrarea va ajunge la dimensiunile corespunzatoare. Lucrările realizate pe acest sistem sunt de 5 pana la 10 ani cu un procent de 97.7% .

(4) Sistemul Lava (3M Dental , St. Paul , MN , SUA) : A avut debutul pe piața in anul 2002 și este cunoscut pentru lucrările cu o densitate și o rezistența mare , lucrări realizate din ceramică de oxid de zirconiu intarită cu ytriu. Pentru a utiliza acest sistem , laboratorul trebuie sa prezinte anumite dotari , și anume Lava scan, Lava form (mașina de frezaj) și Lava therm (cuptorul de sinterizare) , plus tehnologia software necesară. Ca durata de scanare , dureaza in medie 5 minute pentru o coroana și 12 minute pentru o punte de 3 elemente iar timpul de frezaj 35 min pentru o coroana și intre 75-90 min pentru o punte de 3 elemente.

(4) Sistemul Amman Girrbach (Koblach , Austria) : Mai intâi a fost lansat in anul 2009 Ceramill Cad-Cam de la Amann Girrbach , in 2011 a fost lansat Ceramill Zolid , in anul 2013 a fost lansat Ceramull Sintron. Alcatuit din din scaner Ceramil Map 400 , software Cad-Cam Ceramill MIND&MACH , unitate CAM Ceramill Motion 2 , sisteme de aspirație Airstream. Ca opțiuni de scanare avem modele funcționale , parodonșiu marginal , modele antagoniste wax-up , modele de studiu iar pentru relatia ocluzala se poate scana muscatura luată din silicon sau prin scanarea modelelor scanate in ocluzie. De asemenea poate inregistra miscarile realizate de catre un articulator , mai exact orice articulator Artex.

II.3. Cad-Cam-ul de cabinet :

Cad-cam-ul de cabinet , deși aparut recent in România , a avut un impact semnificativ in lumea stomatologiei ușurand munca și imaginea multor stomatologi prin capacitatea de a confecționa lucrari protetice de intindere mică in aceeasi ședință de tratament și reduce depența de tehnicianul dentar.

Deși sunt foarte utile in cabinetul stomatologic au un mare defect , acela fiind faptul ca sunt limitate la lucrări de întindere mică . Un alt dezavantaj al cad-cam-ului de cabinet este acela ca multe dintre ele au probleme in scanarea câmpului protetic in condiții de umezeală si unele necesită spray-uri speciale pentru o suprafata cât mai opacă a dinților ceea ce poate fi foarte incomod pentru pacient dar mult mai ușor de tolerat decat tehnica convențională de amprentare.

Fig.II.4. preparatia dintilor obturați cu amalgam urmata de scanarea campului protetic și reconstituirea dinților prin incrustații

(4) Pentru a verifica eficiența sistemelor Cad-Cam au fost făcute numeroase studii de exemplu a fost comparată amprenta digitala versus amprenta convențională și compararea inacurateței amprentelor , din aceste doua studii eu reieșit următoarele rezultate :

Tabel 1.2 Amprenta digitală versus amprenta convențional

”(CAD-CAM o tehnologie a mileniului trei in stomatologie , pag. 36))

Tabel 1.3 Inacuratețea amprentei digitale vs amprenta clasică

”(CAD-CAM o tehnologie a mileniului trei in stomatologie , pag. 36))

II.4. Sisteme Cad-Cam substractive de cabinet :

(4) Sistemul Cerec (Sirona Dental , Charlotte , NC , SUA) : denumirea vine de la Computer-assisted CERamic REConstrucion ( Restaurare ceramica asistata computerizat ) si a fost dezvoltat și utilizat pentru prima dată la universitatea din Zurich de catre Mormannsi Brandestini in anul 1980 . A functionat pentru prima dată in anul 1985 prin realizarea primului inlay din ceramica Vita Mark I. In anul 1994 a fost lansat Cerec 2 pentru a oferi posibilitatea de a realiza lucrări din 3-4 elemente insă software-ul folosit încă utiliza doua dimensiuni (2D). In anul 2000 , Cerec 3 a renunțat la roata pentru frezaj si folosea un sistem din 2 freze , o freză cilindrică diamantată si o freză conica. Sistemul era divizat intr-o parte de achiziție/design și una de frezare. In anul 2003 a fost introdus software-ul 3D care ajută la vizualizarea piesei protetice atât in laborator cât și in cabinet . In anul 2006 a fost introdusă o noua freză cu un diametru de 1/3 din cel al frezelor diamantate utilizate in acea perioada , pentru a creste acuratețea lucrărilor protetice.

Aceste sistem face posibilă opțiunea de a confecționa o piesă protetică direct in cabinet, intr-o singura ședința .Pașii ce trebuie urmați sunt : după realizarea preparației se aplica pe aceasta o pudra de dioxid de titan , care va oferi contrast preparației și va face posibilă scanarea optică. Scanarea rezultată va fi importată intr-un calculator ca model virtual pe care se va concepe piesa protetică .După realizarea design-ului, se alege un blank de ceramică corespunzător coloristic și piesa este frezată pe loc de sistemul CAM. Materialele ce pot fi folosite sunt : Vita Mark II Vita Zahnfabrik , Germania ) , ceramica granulata feldspatica , PRO CAD (Ivoclar Vivadent Lchtenstein) , ceramica ramforsată cu leucit (Paradigm MZ 100 (3M ESPE) , compozit.

(4) Sistemul CELAY (Mikrona Technologie AG, Elveția) , propus in 1992 de Sr. Stefan Eidenbenz , poate freza inlay-uri , onlay-uri , fațete ceramice din diferite blocuri. In 1993 s-au folosit blocuri Vita de ceramică alumina. Pot fi utilizate tehnici directe sau indirecte , într-o ședință sau două.

(4) E4D Dentist system (Planmeca E4D Technologies . Helsinki , Finlanda) compus din Planmeca PlanScan Scanner ce captureaza datele preparației, dinții vecini si antagoniștii, Planmeca PlanCAD , software-ul intuitiv pentru design si Planmeca PlanMill 40 S masina de frezat de ultimă generație , cu conectivitate wireless , usor de manevrat , cu ajutorul căreia se pot fabrica in aceeași zi coroane, inlay-uri , onlay-uri, punți reduse cu mare acuratețe.

(4) Cerec OmniCam si E4D Dentist System sunt cele doua sisteme integrale pentru cabinet utilizate in prezent.

Capitolul III : Etape clinico-tehnice de realizare a fațetelor dentare.

III.1. Selecția cazului si analiza acestuia

(5) Decizia de a face un tratament cu fațete începe cu examinarea orala a pacientului si determinarea dacă acesta se încadrează in indicațiile clinice pentru fațetare și anume daca pacientul prezintă tulburări ușoare de poziție precum rotațiile , tulburări de forma sau de volum dentar (dinți nanici , conici) , anomalii de structură ale smalțului ( displazii dentare sau distrofii), abrazii fiziologice sau patologice , discromii unidentare sau pluridentare (dinții devitalizați) , fracturi ale dinților frontali in 1/3 incizală și medie , închiderea unor spațieri dentare de dimensiuni reduse precum tremele sau diastemele. De asemenea trebuie luate un considerare și contraindicațiile absolute ale fațetelor și anume modificări severe de poziție ce necesita tratament ortodontic , restaurări compozite de clasa a III-a si V-a și tulburări ocluzale ce nu pot fi restaurate prin tratamentul de restaurare directă.

Fig.III.1.1. Discromie unidentara Fig.III.1.2. Discromie generalizată cauzată de tetraciclină

Fațetele pot avea durată de viață mare atâta timp cat aplicarea și tehnicile folosite in conceperea lor sunt excelente. Majoritatea eșecurilor apar datorita nerespectării indicațiilor si contraindicațiilor , analiza insuficienta a cazului, lipsa de comunicare a medicului cu pacientul sau a unei colaborări defectuoase cu tehnicianul.

(5) Pentru o documentare cat mai amplă va fi nevoie de o fișă completă , un chestionare estetic de auto-evaluare a pacientului , fotografii (endo- și exobucale) , amprente pentru turnarea modelelor de studiu , înregistrarea relațiilor inter-maxilare cu arcul facial de preferat si montarea in articulator și radiografii de tipul ortopantomogramei pentru a vedea statusul dinților și daca prezintă suficient suport pentru a fi protezați.

(5) Înainte de a asculta propunerile pacientului , trebuie făcută o analiza estetică a cazului de întreaga echipă ce va participa la cazul respectiv și anume medicul estetician , medicul parodontolog , medicul ortodont și tehnicianul dentar ce se va ocupa de confecționarea viitoarei lucrări estetice. Se va studia estetica dentară a cazului in momentul respectiv , examinarea gingiilor ( estetica gingivala) , analiza esteticii dento-faciale , estetica facială (simetrie , culoarea tenului , etc.) , studierea ocluziei .

(5) La finalul acestor etape , după ce s-a realizat documentarea necesara si studiile necesare ale cazului , se poate formula un plan de tratament ce va fi prezentat pacientului in a doua ședință de tratament. Comunicarea cu pacientul in vederea explicării planului de tratament poate fi o provocare de multe ori deoarece cunoștințele pacientului în domeniul stomatologic sunt limitate și de multe ori cuvintele nu sunt suficiente pentru a face pacientul sa înțeleagă planul de tratament sau motivele pentru care sunt necesare unele tratamente.

Înainte de începerea tratamentului trebuie luate in considerare și cerințele estetice ale pacientului pentru ca acesta sa aibă o satisfacție cât mai mare.

III.2. Simularea rezultatului estetic final

(5) O etapă foarte importanta in tratamentul cu fațete este aceea de a-i oferi pacientului o simulare a rezultatului final al tratamentului. Aceasta se poate realiza prin mai multe modalități precum diferite programe pe calculator ce pot edita estetica dentară precum Photoshop, programe specializate de tipul Digital Smile Design sau cu ajutorului tehnicianului dentar se poate realiza un wax-up.

Una dintre cele mai eficiente modalități de a efectua simularea rezultatului final este tehnica mock-up care la rândul ei este de două feluri , mock-up direct și mock-up indirect.

(5)Mock-up-ul direct , realizat din rășini compozite , este realizat de către medic in cabinetul stomatologic ,

prin modelarea directă in cavitatea bucală.

Este o metodă eficientă pentru a-i arăta pacientului

modificările propuse și poate simula tratamentul

unor dinți fracturați , simularea alungirii unei coroane ,

mascarea discromiilor uni-dentare sau pluri-dentare de

întindere mică. Marele dezavantaj al acestei tehnici

este acela că este un mare consumator de timp și

din acest motiv se apelează frecvent la tehnicianul

dentar ce va realiza in laboratorul dentar un wax-up , Fig.III.2.1. Mock-up direct

pe modelul de ghips. Avantajul wax-up-ului este

acela că face posibilă montarea in articulator iar un

tehnician dentar iscusit poate realiza un wax-up cu o estetică deosebita , de asemenea face posibil montarea in articulator , posibilitatea de a îndepărta din model , lucru pe care medicul stomatolog nu poate sa-l facă in cabinet in cursul acestei etape , pentru a efectua un modelaj cât mai frumos. Avantajul peste medic este acela că reduce semnificativ din timpul necesar pentru Fig.III.2.2.Wax-up realizat de tehnicianul dentar

simularea lucrării deoarece sunt necesare doar amprentele inițiale și un set de fotografii.

(5) Mock-up-ul indirect este realizat de către medic in cabinetul stomatologic prin transpunerea wax-up-ului in cavitatea bucală cu ajutorul unei gutiere confecționate de către tehnicianul dentar sau cu ajutorul unei amprente din silicon transparent. La final se obține pre-vizualizarea rezultatului estetic din compozit.

Un alt avantaj al mock-up-ului este acela că se poate realiza modificări in cazul in care pacientul dorește sa facă modificări sau este nemulțumit de forma sau lungimea dinților.

Poate fi purtat temporar de pacient și nu poate efectua mișcări normale de masticație deoarece poate fi îndepărtat cu ușurință. Scopul sau este doar de a oferi pacientului o imagine asupra viitoarei lucrări și de a înțelege mai bine tratamentul.

O alternativa modernă și eficientă ar fi conceptul Digital Smile Design ce permite efectuarea unor modificări pe fotografii digitale sau înregistrări video pentru simularea zâmbetului pacientului la finalul tratamentului. Fotografiile și filmările sunt esențiale acestui concept deoarece așa se culeg informațiile legate de relațiile dintre dinți , gingii , buze , surâs , trăsături faciale atât in mișcare cat și in repaus.

(5) Cu ajutorul Digital Smile Design se pot realiza măsurători precum expunerea maximă a incisivilor , distanța dintre marginea incizală a incisivilor centrali superiori și buza inferioară , distanța interlabială , lațimea zâmbetului și se poate studia simetria sau asimetria facială. Sisteme precum Digital Smile Design sunt esențiale in cabinetul unui medic estetician pentru a oferi rezultate cat mai calitative

Fig.III.2.3.Masurători cu ajutorul Digital Smile Design

III.3. Prepararea dirijată a dinților pentru fațete

(5)Mulți autori consideră că cea mai buna modalitate de a începe preparațiile pentru fațete sa fie după ce a fost stabilit de comun acord poziția și forma acestora , cu ajutorul mock-up-ului și studierii cazului , se va decide cât anume se va lua din dinte.

”In majoritatea cazurilor se realizează un wax/up in laborator , pe baza acestuia un model duplicat și o gutieră termoformată . În cavitatea orala a pacientului , se obține un mocl-up indirect folosind gutiera termoformată prin injectarea unui compozit dual. Apoi se începe prepararea dinților vizați prin acest mock-up din compozit folosind frezele de ghidare a profunzimii șlefuirii. De la forma finală a mock-up-ului se indepartează o grosime niforma de 0,5-0,7 mm.”(Incursiune in estetică dentară pg.234-235). (5) O metodă simpla de dirijare a preparației ar fi freza sferică cu un diametru 1.4 mm pentru a crea in șanț de aproximativ 0,6 mm.

Fig.III.3.1 Șanțuri de ghidaj in vederea preparării fațetelor Fig.III.3.2 Ghidaje vestibulare și incizale

(5) Preparațiile se încep cu fețele vestibulare , mai întâi trasând șanțurile de ghidaj iar după trasarea șanțurilor se va începe preparația cu o freză cilindrică cu vârful rotunjit care se va menține angulată in cele trei planuri ale dintelui pentru a se respecta mofologia dintelui. Dacă dintele nu va prezenta discromii severe ce ar putea influența negativ estetica viitoarei lucrări se va realiza un prag ușor sub-gingival de tip „ shoulder” plus că preparația va trebui sa fie mai adâncă pentru a masca discromiile, daca nu prezinta discormii ce ar putea dezavantaja lucrarea se va realiza un prag , in majoritatea cazurilor supra-gingival , de tip „conge”.

Prepararea fețelor proximale trebuie sa respecte morfologia dinților preparați cu punctele de contact fie păstrate fie desființate , fapt care ține de prezența obturațiilor de clasa a III-a sau de convergența dinților respectivi . După prepararea fețelor proximale se trece la prepararea fețelor palatinale ce pot fi incluse sau nu în fațetă.

Odată cu terminarea preparațiilor , ce rămâne din moc-up se va înlătura de pe dinși.

(5) Tipurile de preparație pentru fațete sunt de 3 feluri , si anume :

Fațeta de tip window – se prepară doar fața vestibulară a dintelui care nu include marginea incizală a dintelui ș se păstrează punctele de contact.

Fațeta ce cuprinde și marginea incizală a dintelui- aceste tip de preparație se realizează în unghi de 60 grade și se termină pe fața palatinală intr-un prag de tip conge. Trebuie avut in vedere ca jncțiunea ceramică-dinte sa nu la nivelul punctelor de contact ocluzale cu antagoniștii.

Fațeta extinsă – cuprinde unul sau ambele puncte de contact , muchia incizală , fața vestibulară și fața palatinală.

(5) In ziua de astăzi , datorită evoluției continue a tehnologiei și descoperirii a noi metode de adeziune au apărut nenumărate posibilități de tratament stomatologic prin fațete astfel apărând mai multe tipuri diferite de fațete , și anume :

Fațete no-prep , ce nu necesită preparație deoarece se realizează pe dinți nanici , delaminări ale smalțului , un grup frontal in ușoară retruzie , cazuri de abrazie a smalțului pe fața vestibulară.

Micro-fațete ce refac o mică parte din dinte (ex. marginea incizala , cuspid )

Fațete vestibulare sau fațete linguale ( pentru refacerea ghidajului canin)

Fațete ¾ care cuprind fața vestibulara in totalitate , fețele proximale si fața orala lasând nepreparată zona cingulară.

Fig.III.3.3. Fațete extinse Fig.III.3.4 Fațete window

Fig.III.3.5. Fațetă ce cuprinde marginea incizală Fig.III.3.6 Fațete no-prep

III.4 Modalitați de realizare ale fațetelor

(5) In prezent dispunem de 3 modalitați de realizare ale fațetelor și snume :

Tehnica arederii de straturi succesive – fațetele feldspatice.

Tehnica de presare – fațetele presate ( e-max Press , Ivoclar-Vivadent).

Tehnica frezării computerizate Cad-Cam – ce poate fi realizată fie in laboratorul de tehnică dentară , fie in cabinetul stomatologic , ambele fiind condiționate sa dispuna de sistemul Cad-Cam.

Fațetele feldspatice – o tehnică laborioasă si pretențioasă ce oferă rezultate excelente in ciuda faptului ca este una dintre cele mai vechi metode de realizare a fațetelor.Prezintă un cost ridicat și este folosită in cea mai mare parte de catre țările occidentale si Statele Unite. Este o tehnică laborioasă pentru ca necesită un model cu bonturi mobile din masă de ambalat , modelul Willi Geller ce reproduce si relieful gingival , un tehnician experimentat deoarece această tehnică nu permite greșeli iar in cazul greșelilor nu se pot face corecții. „Prima stratificare include mase ceramice transparente la zona de tranziție dentoprotetică in vederea unui fotomimetism al zonei de preparație , sau după caz mase ceramice opace la dinții cu discromii severe. Al doi-lea strat are rolul de a reda forma finală si integrarea funcțională , stratificarea se va face in articulator.A treia stratificare urmarește redarea detaliilor de textură și modificări minore de formă sau corecții și se face cu mase ceramice translucide sau modificate de culoare , dacă există pigmentări.”(Incursiune in estetică dentară , pag.238).

Fațetele presate – preferate de tehnicienii dentari datorită ușurinței cu care sunt realizate , timpul de lucru scăzut și rezistența foarte buna însă nu sunt la fel de estetice precum cele feldspatice. Presarea se poate face la o grosime de minim 3 mm fapt care le indică și in cazurile no-prep și de asemenea pot fi utilizate și in restaurarile ocluzale cu condiția sa aibă o grosime minima de 0,8-1 mm.

Fațetele realizate prin tehnica Cad-Cam – acest sistem este din ce in ce mai preferat atât in rândul stomatologilor cât si al tehnicienilor dentari datorită fidelitații crescute , al vitezei cu care pot fi concepute lucrările cat si al soft-urilor din ce in ce mai ușor de utilizat. Dezavantajul in manufacturarea fațetelor pe Cad-Cam este acela că nu pot fi aplicate direct in cavitatea bucală dupa frezare , acestea mai necesită o ardere finală inainte de a fi aplicate pentru optimizarea esteticii si a reliefului.

III.5. Cimentarea fațetelor

(5) Cimentarea adezivă a fațetelor include doi pași , condiționarea fațetelor cu acid fluorhidric 4% timp de 90 secunde apoi spălate cu apă caldă , neutralizarea cu bicarbonat de sodiu in soluție apoasă , curățarea in baia cu ultrasunete , uscare și aplicarea un strat de silan mono/bicomponent și in cele din urmă acoperirea fațetelor cu o lentila pentru a preveni contaminarea. Al doilea pas include condiționarea preparației dentare , se aplica acid fosforic pe suprafața preparației dar este de preferat să se evite tratamentul dentinei si al smalțului simultan deoarece smalțul nepreparat are nevoie de 80 sec pentru a fi demineralizat iar dentina doar 15 secunde. Pentru cimentare se preferă folosirea sistemelor adezive in 3 timpi si anume acid-primer-bonding deoarece unele sisteme adezive autogravante sunt incompatibile cu cu compozitele de cimentare duale.

(5) Cimentul adeziv se aplică pe ambele suprafețe , suprafața dentară si suprafața fațetei. Se pensulează o cantitate mică de adeziv , având in vedere ca adezivul sa fie distribuit pe toată suprafața. Cimentarea trebuie făcută intr-o ordine începându-se de la linia mediană spre distal , este de preferat ca incisivii centrali sa fie cimentați simultan , polimerizarea se va face timp de o secundă pentru a putea îndepărta excesul cu ușurința și de asemenea se poate verifica dacă există sau nu incluziuni de aer fară a reface fațeta.

PARTE PERSONALĂ

Cap. IV. Cercetare personală

Cercetarea personală include cazuri de realizare a fațetelor cu ajutorul tehnologiei Cad-Cam ceea ce include scanarea modelului , determinarea limitelor fațetei și opțiunile de care dispune un sistem Cad-Cam in vederea unei adaptări cât mai bune. Cercetarea cuprinde de asemenea și modelajul fațetelor cu ajutorul articulatorului virtual.

Vor fi prezentate avantajele unui sistem Cad-Cam și o parte din numeroasele opțiuni de care dispune un asemenea sistem .

Cap.IV.I. Materiale si metodă

Pacientul I

Pacienta X s-a prezentat in cabinetul stomatologic optând pentru o estetică dentară mai bună , dinții pacientei având culoarea A3 și prezentând mici fracturi incizale ale incisivilor. In urma studierii cazului s-a decis că cea mai bună soluție de tratament in conformitate cu dorința pacientei este aceea de fațetare a dinților prin intermediul ceramicii presate E-max.

Fig.IV.I.1. Vedere laterală asupra preparațiilor

Tratamentul a debutat cu igienizarea dinților ( detartraj , air-flow , periaj profesional ) urmat de tratamentul cariilor și înlăturarea coroanelor existente de pe incisivul lateral din cadranul doi și ce doi molari de șase ani maxilari deoarece zâmbetul pacientei se extinde până la nivelul cuspidului mezio-vestibular al molarului de șase ani.

Înainte de a începe prepararea dinților s-a realizat un wax-up pentru a-i oferi pacientei o imagine a viitorilor dinți iar preparația s-a realizat in conformitate cu wax-ap-ul pentru a sacrifica cât mai puțin smalț.

S-au realizat preparații ce cuprind fața vestibulară a dintelui și marginea incizală și cuspidul vestibular al premolarilor.

Fig.IV.I.2. Vedere frontală asupra preparațiilor

Pentru bonturile dentare s-a optat pentru coroane realizate prin presare confecționate din ceramică E-max.

Marginile preparației se extind până la nivelul punctului de contact fără a desființa punctul de contact.

Fig.IV.I.3. Vedere laterală asupra preparațiilor

După ce s-au finalizat preparațiile s-a trecut la stadiul de amprentare , amprenta fiind luată prin metoda clasică cu silicon chitos și silicon de adiție. Odată luată am prenta s-a turnat modelul și s-a trecut la etapa de scanare a modelului.

Înainte de a se incepe scanarea modelului trebuie realizată comanda unde se vor introduce urmatoarele detalii legate de cazul respectiv :

Numele pacientului

Medicul sau clinica

Dinții protezați

Tipul de lucrare (fațete , coroane , punți)

Numele tehnicianului

Culoarea dinților

Tipul de scanare a modelului , scanare normală sau în articulator

Fig.IV.I.4. Fereastra cu order-ul lucrării

După ce se finalizează order-ul se trece la etapa urmatoare , etapa de scanare a modelului . Dacă cabinetul cu care se colaborează este posesor de cad-cam de laborator se poate sări peste etapa de scanare de laborator iar scanarea poate fi realizată in cabinet , dupa ce s-au realizat preparațiile , iar acea scanare poate fi trimisă prin intermediul unui e-mail către laboratorul dentar și importată pe soft-ul laboratorului dar in acest caz , cabinetul neavând tehnologia necesară la dispoziție s-a folosit metoda clasică de amprentare și anume amprenta cu silicon chitos și silicon de condensare.

Se selectează butonul special pentru începerea scanării din meniul order-ului și va apărea fereastra principală pentru scanare. În cazul de față s-a folosit un scanner bazat pe lumina cu laser deoarece are o precizie mult mai mare față de lumina cu particule.

Fig.IV.I.5. Butonul pentru începerea scanării

În urma scanării rezultă modelul virtual pe care se va realiza modelajul viitoarei lucrări , antagoniștii și wax-up-ul.

Fig.IV.I.6 . Scanarea modelului maxilar

In prima scanare avem modelul pe care se va realiza modelajul și in colțul din stânga sus avem opțiunea de a elimina părțile nedorite ale scanării deoarece părțile scanate ce nu contribuie la viitoarea lucrare reprezintă niște date in plus și pot îngreuna realizarea lucrării datorită solicitărilor în plus asupra calculatorului.

Fig.IV.I.7. Fereastra pentru eliminarea surplusurilor scanării

Surplusurile pot fi îndepărtate prin 2 modalități , prima făcându-se prin intermediul unui chenar trasat asupra zonei ce trebuie eliminată sau a doua cu o pensulă , pentru îndepărtarea mai atentă a surplusurilor.

Următoarea etapă constă in numerotarea dinților și stabilirea limitelor preparației.

Fig.IV.I.8. Stabilirea limitelor preparației

Această etapă se poate realiza in 2 modalități și anume :

Se poate selecta opțiunea de „Detect” , varianta mai ușoară unde soft-ul va detecta automat marginile preparației , deși este o opțiune foarte bună are un defect , necesită o amprentare foarte bună din partea medicului și o gravare a modelului foarte bună din partea tehnicianului altfel marginile preparației pot fi foarte ușor eronate.

A doua opțiune este aceea de a trasa manual limita preparației dentare care se va manifesta sub forma unei linii verzi cu buline ce pot fi coborâte sau ridicate in funcție de limita preparației sau se poate desena cu mouse-ul.

După ce a fost trasată limita preparației este necesară stabilirea axului de inserție al elementului protetic , uneori poate fi dificil deoarece pot apărea erori de paralelism al bonturilor in cazul punților dentare , de conicitate in cazul coroanelor solo sau îndepărtarea a prea mult țesut dentar in zona coletului dintelui in cazul fațetelor , ceea ce poate duce la o axă de inserție eronată.

Fig.IV.I.9. Axul de inserție al unei coroane solo

In momentul in care se selectează axul de inserție apare o fereastră unde se pot selecta dinții pentru a stabili un ax de inserție. De asemenea mai apare sub arcadă o bară cu mai multe culori ce are rol informativ asupra inserției :

dacă este albastru sau verde , axul de inserție este bun

galben , axul de inserție este ușor deficitar dar acceptabil

portocaliu-axul de inserție este deficitar și nu este indicat iar roșu înseamnă că se contraindică axul respectiv de inserție

roșu înseamnă că se contraindică axul respectiv de inserție

Următoarea etapă constă in scanarea antagoniștilor și a wax-ap-ului care va decurge la fel ca scanarea primului model , singura diferența fiind aceea că nu necesită delimitarea limitelor preparației însă necesită o mușcătură conform căreia se va repoziționa modelul antagonist iar wax-ap-ul necesită de cele mai multe ori o repoziționare manuală deoarece este dificil de repoziționat atunci când sunt scanate doua modele ale aceluiași maxilar.

Fig.IV.I.10.Wax-up repoziționat pe arcada maxilară

Scopul wax-ap-ului , in afară de acela de a simula lucrarea finală in gura pacientului , este acela de a modela dinții realizați digital la fel ca cei modelați manual pentru a-i oferi pacientului un rezultat cât mai dorit de acesta sau poate avea un rol strict orientativ.

Fig.IV.I.11. Wax-up repoziționat din normă frontală

Dinții pot fi modelați exact ca wax-ap-ul prin selectare opțiunii de adaptare la wax-up sau se poate folosi in scop orientativ in cazul in care sun urmărite și alte modificări ale lucrării.

Fig.IV.I.12 Arcadele maxilară și mandibulară după repoziționare și dinții

In imaginea de mai sus putem observa ambele arcade poziționate și i fereastră ce ne permite modificarea poziției mandibulei față de maxilar in cazul in care se suspectează o eraore de amprentare sau o eroare de repoziționare.

Se observă și o fereastră ce prezintă opțiunile necesare pentru repoziționarea modelului. Repoziționarea poate fi realizată din mai multe direcții și anume direcția „z” , direcția „xy” sau in toate direcțiile , fiind prezentă și opțiunea pentru a reveni la setările de dinainte (undo ,redo) in cazul care s-a realizat incorect poziționarea. Acestea sunt disponibile pentru repoziționarea manuală deși este prezentă si opțiunea pentru repoziționarea automată

Fig.IV.I.13. Fereastra cu opțiunile pentru repoziționare

Următoarea etapă este etapa de modelaj unde dinții vor fi modelați fie conform wax-ap-ului fie se va selecta un tip de morfologie din arhiva soft-ului . Softul deține o multitudine de de morfologii diferite care să corespundă mai multo cerințe estetice și trăsături faciale.

Fig.IV.I.13. Începerea modelajului și selectarea morfologiei dorite

Se începe prin selectarea morfologiei conform pacientului , pot fi selectați dinți mai aplatizați . mai proeminenți , cu o morfologie mai mult sau mai puțin proeminentă , de asemenea nu este obligatoriu ca toți dinții sa prezinte morfologia din aceeași categorie , fiecare dinte poate fi selectat separat și selectat un alt tip de morfologie care se consideră că poate oferi rezultate cât mai bune atât funcțional cât și estetic.

Fig.IV.I.14. Fereastra responsabilă de selectarea morfologiei dorite

Un alt aspect important este acela că in timpul modelajului pot fi selectate parțile scanării ce vrem să fie afișate pentru a oferi o viziune cat mai bună asupra lucrărilor și a scădea riscul de apariție a unei erori.

Fig.IV.I.15. Fereastra unde se pot selecta ce scanări sa fie afișate

Pentru a selecta ce scanare dorim sa fie afișată in timpul modelajului , trebuie doar sa fie bifată sau debifată căsuța corespunzătoare , iar opțiunile sunt următoarele :

Antagoniștii ( dacă se începe cu un modelaj ideal și abia la final adaptarea dinților conform antagonoștilor )

Jaw scans ( maxilarul ce prezintă preparațiile ) – maxilarul poate fi îndepărtat și să rămână vizibile doar lucrările pentru a le studia mai bine ( ex. punctele de contact )

Anatomic shapes ( formele anatomice ) – in cazul in care se realizează un schelet metalic pentru o lucrare fie metalo-ceramică fie ceramică pe oxid de zirconiu . In cazul lucrărilor integral ceramice se modelează dintele propriu-zis.

Full anatomic ( anatomie întreagă ) – in cazul scheletelor se poate afișa forma anatomică a dintelui pentru a se studia cât anume din dinte s-a redus și daca este suficient spațiu pentru ceramică.

Wax-up – dacă se lucrează cu un wax-up , acesta poate fi afișat in cursul modelajului , fie pentru a realiza o replică exactă a wax-ap-ului sau poate fi folosit in scop de ghidaj

În cursul modelajului sunt prezente mai multe opțiuni pentru modelajul dintelui de la modificarea poziției întregului dinte la modificarea unui cuspid sau a unui colț incizal. De asemenea prezintă și opțiunea add/remove ce oferă tehnicianului sau medicului opțiunea de aa adăuga sau a îndepărta din orice porțiune a dintelui și de asemenea oferă o mai mare libertate și opțiunea de a deveni mai creativ in realizarea unei lucrări unice.

Fig.IV.I.16 Opțiunile de modelaj

În imaginea de mai sus se observă opțiunile de modelaj ale unui dinte cu acest soft , modelajul făcându-se atât anatomic ( utilizându-se opțiunile de modelaj ale porțiunilor anatomice ) dar și opțiunea de a modela liber cu add/remove.

Fig.IV.I.17. Opțiunile pentru modelajul anatomic și opțiunile add/remove și opțiunile modelajului de finețe

Se observă ca în afară de opțiunile de add/remove mai sunt prezente opțiunile de smooth/flatten , opțiuni ce sunt utilizate pentru modelajul de finețe , pentru netezirea unor zone ce sunt prea proeminente și de asemenea acționează și ca o ustensilă pentru îndepărtarea materialului in exces in timp ce se realizează și o netezire a suprafeței. Poate fi selectată atât puterea de netezire și îndepărtare cât și aria de acțiune a pensulei . Ambele variante sunt esențiale in obținerea unei lucrări de calitate si estetică ridicată.

După ce s-a realizat modelajul fațetelor urmează adaptarea acestora la antagoniști , acest lucru realizându-se cu ajutorul opțiunii de adaptare a lucrării ce se regăsește in aceeași fereastra cu opțiunile de modelaj.

Fig.IV.I.18. Lucrarea cu opțiunea de adaptare a lucrării la antagoniști

Adaptarea lucrării se va face din 2 direcții , odată ocluzal și odată proximal. Se poate seta puterea punctului de contact dintre dinții adiacenți și puterea contactului ocluzal cu antagoniștii. De asemenea soft-ul va avertiza tehnicianul in privința punctelor de contact puternice prin schimbare culorii in zona unui punct de contact puternic. Culoarea va fi in funcție de puterea mare sau mică a punctului de contact și in funcție de setările făcute și anume :

Roșu – punct de contact foarte puternic

Portocaliu – punct de contact puternic

Galben – punct de contact mediu spre puternic

Verde – punct de contact mediu , acceptabil

Albastru – punct de contact slab

Fig.IV.I.19. Expunerea punctelor de contact puternice

Adaptarea se poate face cu sau fără păstrarea formei modelajului , se poate selecta opțiunea de a păstra modelajul in cazul in care se insista în a păstra morfologia modelată până in momentul respectiv.

Fig.IV.I.20. Setările pentru spațiul de cement

De asemenea in cursul modelajului se poate reveni la anumite setări ce au fost făcute la începutul scanării precum și la începutul order-ului și anume verificarea axului axului de inserție , modificarea tipului de lucrare ( ex. din ceramică presată in corp de punte ) , modificarea întinderii închiderii marginale , spațiul pentru cement precum și modificări ale proprietăților vizuale in cursul modelajului.

Fig.IV.I.21 Modificările vizuale in timpul modelajului

Odată terminat modelajul urmează o etapă foarte importantă in adaptarea lucrării și anume montarea in articulator. Se pot folosi două modalități de montare in articulator și anume montarea cu reprezentarea grafică a articulatorului și a doua fără reprezentare grafică dar ce poate efectua mișcările de lateralitate și propulsie ce pot fi realizate cu articulatorul însă nu se pot realiza restul măsurătorilor ce se pot face cu articulatorul.

Fig.IV.I.22. Poziția maxilarelor in repaus

Fig.IV.I.23. Mandibula in protruzie folosind mișcările articulatorului fără expunerea grafică a acestuia

Fig.IV.I.24.Punctele de contact puternice rezultate in urma mișcării de protruzie a mandibulei

În fig.IV.I.24. sunt evidențiate zonele cu cele mai puternice contacte ce ar pune in pericol rezistența fațetelor frontale in urma unei mișcări de protruzie și alertează tehnicianul dentar asupra modificărilor ce trebuie efectuate in acest caz.

Fig.IV.I.25. Mișcare de lateralitate stânga

Fig.IV.I.25. Mișcare de lateralitate dreapta

Fig.IV.I.26. Forța contactelor dento-dentare in urma mișcarilor maxilarelor

În fig.IV.I.25 sunt evidențiate contactele intre cele două arcade , alertând zonele care pun in pericol rezistența lucrării. Aceste contacte sunt in urma realizării mișcărilor de protruzie , lateralitate dreapta și lateralitate stânga .

Următorul tip de articulator este cel cu reprezentare digitală și prezintă e serie de opțiuni ce mimează mișcările orale ale pacientului și o serie de caracteristic unice fiecărui pacient însă pentru a putea fi utilizat , arcul facial si montarea manuala in articulator sunt necesare.

Fig.IV.I.27. Reprezentarea digitală a articulatorului cu modelele montate din normă frontală

Fig.IV.I.28. Reprezentarea digitală a articulatorului cu modelele montate din normă laterală

După cum se poate observa in fereastra din stânga pozei , articulatorul prezintă aceleași opțiuni ca un articulator real și anume unghiul Bennet , unghiul condilar , deschizătura maximă precum și capacitatea de a selecta anumiți dinți ce ne interesează in aceste mișcări. Culorile afișate pe suprafețele dinților indică puterea contactului intre dinți și alertează tehnicianul cu privire mla zonele unde integritatea lucrării poate fi compromisă.

Roșu – punct de contact foarte puternic

Portocaliu – punct de contact puternic

Galben – punct de contact mediu spre puternic

Verde – punct de contact mediu , acceptabil

Albastru – punct de contact slab

Se consideră că ideal ar fi ca contactele dento-dentare să fie de culoare verde deoarece asigură o rezistența bună și nu interferă cu ocluzia pacientei.

De asemenea nu suntem limitați la un singur tip de articulator , soft-ul dispunând de o serie de articulatoare in arhiva sa , după cum se poate observa in poza de mai jos.

Fig.IV.I.29.Diferite tipuri de articulatoare

Datorită acestei arhive de articulatoare , laboratorul sau cabinetul stomatologic nu este limitat la un anumit tip de articulator , oferă o libertate foarte mare de lucru pentru asigurarea unei lucrări cât mai reușite.

După ce lucrarea a fost finalizată , s-au mai verificat odată axele de inserție ale dinților , având opțiunea de vizualiza toate axele deodată pentru a determina daca este prezentă o eroare sau nu.

Fig.IV.I.30. Vizualizarea tuturor axelor de inserție

Odată ce lucrarea este gata să fie trimisă mai departe către frezat se va trimite in format stl ( formatul cel mai des folosit de către sistemele cad-cam) către un soft special ce se ocupă special de simularea frezării și poziționarea pe disc a lucrării protetice. Simularea este esențială înainte de a începe frezarea deoarece identifică eventualele undercut-uri ( zone ce nu pot fi frezate in 3 axe sau dacă sunt frezate in 5 axe cauzează probleme la inserție ).

Fig.IV.I.31.Simularea frezării incisivului lateral și tijele de susținere aplicate

Fațetele și coroanele au fost frezate cu ajutorul mașinii de frezat Rolland ce are capacitatea de a freza atât in 3 axe cât și in 5 axe și are capacitatea de freza in oxid de zirconiu , ceară și PMMA . Lucrările fiind integral ceramice au fost mai întâi frezate din ceară și apoi realizate prin tehnica presării.

Când se poziționează pe disc , o lucrare trebuie sa fie legată de restul discului printr-o tijă de suport sau mai multe tije , în funcție de mărimea dintelui , de asemenea trebuie poziționată cu grijă pentru a fi putea îndepărtată ușor la finalul frezării și să nu afecteze zone importante ale dintelui

Odată presate , fațetele și coroanele au ajuns la ceramist ce le va retușa pentru a oferi o estetică mai bună și le va adapta în cazul in care este nevoie.

De asemenea , ceramistul , le poate modifica estetica prin îndepărtarea unor mici parți de ceramică pentru a pune transparent la nivel incizal și pe fața vestibulara , transparentul refractând lumina .

Fig.IV.I.32. Fațetele retușate de tehnician inainte de a intra la cuptor

După aceasta etapă , fațetele au fost trimise la cabinet pentru a fi cimentate.

Fig.IV.I.33. Lucrările cimentate definitv. Vedere din normă frontală.Fig.IV.I.34. Lucrările cimentate definitv. Vedere din normă laterală

Pacientul II

Pacienta Y s-a prezentat in cabinetul stomatologic având deja dinții maxilari fațetați și prezentând o mare nemulțumire fața de acestea , datorită culorii și formei pe care o aveau și după o atentă studiere a cazului s-a decis ca fațetele existente sa fie înlăturate și înlocuite cu alte fațete realizate din ceramică presată E-max.

Fig.IV.I.35. Fațetele existente la prezentarea pacientei în cabinet

În acest caz se poate observa o culoare inestetică a fațetelor , formă neadecvată iar lungimea dinților este mică.

Înainte de a înlătura fațetele existente s-a luat o amprentă pentru a se turna un model de studiu în urma căruia s-a decis următoarea etapă .

În urma modelului de studiu s-a constat că unul din obiectivele realizării lucrării este acela de a realiza fațetele mai lungi și a le oferi o culoare mai albă și mai estetică.

Fig.IV.I.36. Modele de studiu , vedere frontală

Fig.IV.I.37. Modele de studiu , vedere ocluzală

După un studiu detaliat al cazului urmează a doua etapă , etapa de înlăturare a fațetelor existente și prepararea dinților pentru următoarele fațete.

Odată ce înlăturarea și preparația au fost terminate a urmat etapa de amprentare care a fost realizată clasic cu amprenta din silicon chitos și silicon de condensare după care a fost trimisă la pentru turnarea modelelor și confecționarea lucrărilor.

Odată turnat , modelul a necesitat o etapă de gravare a modelului ce implică înlăturarea gingiilor de pe model pentru a evidenția limitele subgingivale ale preparației. Această etapă este esențială pentru confecționarea fațetelor deoarece scanner-ul necesită o vedere clară asupra zonei ce trebuie scanată altfel apare riscul ca lucrarea sa fie incompletă.

Fig.IV.I.38. Modelul cu bonturi individuale și gravat , vedere laterală

După cum se poate observa pe model , preparațiile au inclus fața vestibulară a dinților , marginea incizală și marginea ocluzală și au fost desființate punctele de contact ceea ce a făcut posibilă individualizarea fiecărui dinte preparat.

Fig.IV.I.39. Modelul cu bonturi individuale și gravat , vedere ocluzală

Odată finalizată gravarea se poate trece la etapa următoare și anume la etapa de scanare ce se va realiza cu ajutorul luminii laser , la ora actuală fiind metoda cea mai preferată datorită preciziei crescute.

Fig.IV.I.40. Modelele scanate în ocluzie

Etapa a început prin scanarea modelului activ ( modelul ce prezintă lucrările ) și apoi cu modelul antagonist. După ce s-a terminat scanarea sunt înlăturate părțile in exces care nu contribuie la lucrare și se începe numerotarea dinților precum și stabilirea limitelor preparației.

Fig.IV.I.41. Numerotarea dinților și trasarea marginilor

Marginile preparației au fost trasate manual , având in vedere ca acești dinți au mai fost fațetați odată s-a preferat trasarea marginilor manual pentru a evita erorile. Următorul pas după terminarea scanărilor și determinarea limitelor este stabilirea axei de inserție a lucrării. Acestea sunt stabilite individual dacă avem un singur element sau mai multor dinți dacă sunt legați intr-o punte sau dacă avem corpuri de punte integrate in lucrare.

Fig.IV.I.42.Stabilirea axului de inserție al unei singure fațete

Odată stabilit axul de inserție se pot observa toate axele de inserție ale lucrărilor sub forma unei săgeți și de asemenea se mai poate observa aria de acțiune a închiderii marginale , o arie ce poate fi modificată in funcție de experiența tehnicianului și a medicului sau in funcție de cerințele medicului.

Mai poate fi modificat și spațiul necesar cimentului in funcție de medic , unii medici dorind niște lucrări mai feste , alții dorind niște lucrări mai largi.

Fig.IV.I.43. Axele de inserție ale fațetelor și spațiul pentru cement

În imaginea de mai sus se pot observa axele de inserție ale fațetelor și colorațiile diferite de pe suprafața dinților. Regiunea colorată cu galben indică zona unde acționează cementul delimitată de o zonă verde ce indică închiderea marginală.

De asemenea se mai poate observa o fereastră unde se poate modifica spațiul necesar pentru cement și limta de unde acest spațiu pornește. În cazul de fața s-a stabilit ca spațiul pentru cement să fie de 0,06 mm.

A se lua în considerare faptul că închiderea marginală nu trebuie limitată prea mult deoarece poate afecta stabilitatea fațetei în timp rezultând decimentarea acesteia.

Pot fi stabiliți mai mulți parametri pentru închiderea marginală și anume parametri verticali , orizontali , închiderea marginală la nivelul unghiurilor.

Fig.IV.I.44. Axele de inserție ale fațetelor și opțiunile pentru închiderea marginală

Odată terminată porțiunea de scanare și stabilire a axurilor se trece la următoarea etapă și anume etapa de modelaj. O etapă unde se pot selecta mai multe tipuri de morfologii din arhiva soft-ului iar apoi personalizate pentru fiecare caz in parte.

Fig.IV.I.45.Opțiunile de modelaj

După cum se poate observa in imaginea de mai sus , sunt prezente mai multe opțiuni de modelaj , modelajul pornind de la întregul dinte pană până la o mică porțiune din acesta precum cuspidul sau creasta marginală sau modelaj liber cu ajutorul add/remove .

Odată finalizate , fațetele sunt exportate în format stl către centrul de frezare unde vor fi poziționate pe un disc de ceară apoi se va simula o frezare computerizată pentru a verifica dacă sunt prezente erori sau nu și se va exporta mai departe către mașina de frezat.

Fig.IV.I.46.Simularea frezării computerizate

După ce s-a terminat frezarea , fațetele vor fi îndepărtate din disc , se vor înlătura tijele de susținere cu grijă pentru a nu deteriora lucrarea și se vor realiza din ceramică E-max prin metoda presării. După ce au fost presate , fațetele vor merge mai departe către ceramist pentru ultimele detalii.

De multe ori ceramistul este nevoit să modifice anumite aspecte ale lucrării pentru a-i oferi o estetică mai bună , pentru a folosi ceramici de culori diferite astfel încât sa-i ofere un aspect cât mai natural.

Fig.IV.I.47.Fașetele înainte de a intra la cuptor

Pasul următor este acela de a trimite lucrările la cabinet și cimentate.

Fațetele au fost cimentate cu ciment hibrid ( autopolimerzibail și autopolimerizabil ) ce are mai multe opțiuni care pot interfera cu culoarea fațetelor sau natural , care mimează culoarea fațetelor și nu oferă nici un fel de interferență.

Fig.IV.I.48. Rezultatul final după cimentare

Cap IV.2. Discuții

Fațetele sunt o soluție estetică pentru îmbunătățirea esteticii dentare foarte bună în cazurile în care este necesară o asemenea intervenție și îndeplinește toate indicațiile unei fațete. De asemenea este necesară o discuție cu pacientul , informând-ul despre noile cerințe de igienă.

Sunt confecționate dintr-un material ce se poate colora foarte ușor in cazul fumătorilor și al băutorilor de vin , de aceea este necesar ca în urma discuției avută cu pacientul , acesta să înțeleagă necesitatea schimbării stilului de viață , deși de cele mai multe ori pacienții nu ascultă de medic , întorcându-se în cabinet dând vina pe acesta.

Pentru a se realiza o lucrare cât mai frumoasă este necesară o relație foarte buna dintre medic și tehnician și o comunicare foarte bună , de cele mai multe ori această comunicare se rezumă la trimiterea amprentelor în laborator cu o fișa , fără a comunica verbal unul cu celălalt . Datorită acestui defect de comunicare , de multe ori , calitatea din punct de vedere funcțional și estetic nu își atinge potențialul maxim.

De asemenea , o mare greșeală pe car o fac medicii este aceea de a se grăbi , pentru un profit mai rapid . Foarte puțini medici fac o ședință de poze pentru a studia cazul sau o amprentă pentru turnarea unui model de studiu , in general după consultație se trece la șlefuirea dinților , șlefuire făcută de multe ori fără măsurători , făcută la ochi.

Datorită noilor tehnologii apărute in ziua de astăzi , atât medicii cât și tehnicienii au dispoziția lor o multitudine de opțiuni pentru realizarea unei lucrări de calitate superioară , singurul dezavantaj este acela că pentru a beneficia de aceste tehnologii , este nevoie de buget mare de care foarte mulți nu sunt dispun sau nu sunt dispuși să investească. Un alt dezavantaj ar fi acela că odată cumpărat un dispozitiv are nevoie de întreținere periodică ce poate fi costisitoare , o licență care trebuie achitată anual și la rândul ei este foarte costisitoare și trebuie achitată anual sau lunar în funcție de firma de care aparține dispozitivul .

Odată achiziționat un dispozitiv Cad-Cam este necesară și achiziționarea unei mașini de frezat care la rândul ei are nevoie de un soft de poziționare a lucrării în cubul sau în discul mașinii de frezat sau se poate colabora cu un alt cabinet sau laborator ce dispune de o mașină de frezat , lucrările fiind realizate contra cost.

Cap IV.3. Concluzii

Fațetele realizate pe Cad-Cam sunt viitorul în estetica dentară realizată cu ajutorul tehnologiilor digitale deoarece prezintă numeroase opțiuni pentru a se realiza o lucrare cât mai naturală care să mulțumească atât medicul cât și pacientul, Sunt o alegere foarte bună și datorită preciziei cu care sunt realizate și a adaptării.

Aceste tehnologii digitale capătă teren din ce în ce mai mult în lumea stomatologiei și în scurt timp vor deveni esențiale atât în cabinetul stomatologic cât și în laboratorul de tehnică dentară datorită numeroaselor avantaje pe care le aduc , o reclamă foarte bună cât și confortul crescut al pacientului . O mare problemă cu aceste tehnologii este acela al prețului foarte ridicat , un preț ce nu este accesibil multor stomatologi , mai ales intr-o țară ca România unde prețul unui tratament stomatologic este relativ scăzut prin comparație cu alte țări europene .

Fațetele sunt o alternativă foarte bună pentru persoanele ce suferă de diferite afecțiuni ale dinților rezultând intr-un zâmbet inestetic însă nu sunt o alternativă pentru îndreptarea dinților cum cer foarte mulți pacienți , dorind o îndreptare rapidă în trei pași în locul unui tratament ortodontic ce poate dura până la doi ani de zile. De asemenea , datoria unui stomatolog este aceea de a îndruma pacientul pe drumul cel bun , însă de multe ori în ziua de astăzi se face abuz în vederea unui câștig mai mare rezultând într-un număr foarte mare de cazuri în care pacienții au avut probleme cu dantura datorită acestui fapt.

Înainte de începerea fiecărui tratament sunt necesare o serie de poze și de studii asupra cazului realizate de către medicul stomatolog responsabil de pacient și de o colaborare strânsă cu diferiți specialiști din domeniul stomatologic pentru a fi sigur că lucrarea se poate realiza în condiții de siguranță și are potențialul unei rezistențe în timp cât mai mare.

Mulți pacienți se prezintă in cabinetul stomatologic dorind o schimbare a culorii dinților prin fațetare deși aceștia nu prezintă probleme cu culoarea dinților sau afecțiuni dentare ce ar indica necesitatea unui asemenea tratament , motivația fiind că vor o dantură cu o nuanță mai albă sau sunt în căutarea unui “ zâmbet de Hollywood “ .

Bibliografie

(1) – https://www.123dentist.com/how-have-dental-veneers-changed-over-time/

(2) https://en.wikipedia.org/wiki/Veneer_(dentistry)

(3) https://www.slideshare.net/ahmedalrashedi39/the-veneer-step-by-step

(4) „ Cad-Cam o tehnologie a mileniului trei in stomatologie” Corina Marilena Cristache , Eugenia Eftimie Totu

(5) „Incursiune in estetică dentară” , Florin Lazărescu

Surse pentru poze

Fig.I.1.http://www.csid.ro/dentalhealth/un-zambet-frumos-cu-fatetele-ceramice-10387487/

Fig.I.2.https://www.123dentist.com/how-have-dental-veneers-changed-over-time/

Fig.I.3.https://en.wikipedia.org/wiki/Veneer_(dentistry)

Fig.I.4.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3652364/

Fig.II.1.https://en.wikipedia.org/wiki/CAD/CAM_dentistry

Fig.II.2.http://www.chirurgie-orala.ro/articole/estetica-dentara/modificari-de-culoare-ale-dintilor-vitali/

Fig.II.3.http://www.chirurgie-orala.ro/articole/estetica-dentara/comunicarea-cu-pacientul-in-analiza-estetica/

Fig.III.2.2https://drbratucu.ro/dictionar/wax-up/

Fig.III.2.3https://www.google.ro/search?q=digital+smile+design+measurements&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwiIkdv0nrXcAhWCsqQKHeAvB7gQ_AUICigB&biw=1536&bih=798#imgrc=LWQWOo46QuX2gM:

Fig.III.3.1.https://lmtmag.com/products/veneer_prep_depth_marker_ap03_

Fig.III.3..2 http://glidewelldental.com/education/chairside-dental-magazine/volume-1-issue-2/veneer-preparation-photo-essay/

Fig.III.3.3 http://www.chirurgie-orala.ro/articole/estetica-dentara/totul-despre-fatetele-ceramice/

Fig.III.3.4 https://www.slideshare.net/DrGhadah/laminate-veneer-59851823

Fig.III.3.5 https://www.slideshare.net/DrGhadah/laminate-veneer-59851823

Fig.III.3.6 https://styleitaliano.org/no-prep-and-minimal-prep-veneers/