.aspecte Juridico Penale Si Criminologice Privind Infractiunea de Contrabanda
TITLUL I
ASPECTE JURIDICO–PENALE PRIVIND INFRACȚIUNEA DE CONTRABANDĂ
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚII GENERALE
1. ACTIVITATEA VAMALĂ ÎN ROMÂNIA
Încă din cele mai vechi timpuri statele au prelevat impozite pentru mărfurile care treceau frontiera.
Primele atestări documentare în legătură cu modul de funcționare a vămilor pe teritoriul de azi al României aparțin perioadei Evului Mediu Timpuriu. Cele dintâi puncte vamale cunoscute au fost Câineni, Bran, Vama Buzăului, Cernăuți.
Organizarea vămilor în Țările Române a început în secolul al XIV-lea și funcționa ca un venit domnesc.
În perioada Regulamentelor Organice, pe fondul dezvoltării schimburilor comerciale s-a pus problema organizării în mai bune condiții a sistemului vamal. Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului Organic, în ambele principate sunt înființate impozitele indirecte și taxele vamale care devin venituri ale statului.
In perioada modernă a României apare “Proiectul pentru administrarea vămilor Principatelor Unite ale Moldovei și Țării Românești ”, sub influența legislației franceze.
După ce România a devenit stat constituțional, în 1875 a fost aprobată “Legea generală a vămilor ”,reglementând într-un mod precis ansamblul de probleme referitoare la statutul de vamă.
După 1875 legislația vamală a suferit o serie de modificări, realizându-se o îmbunătățire a acesteia.
În perioada primului război mondial s-a constatat o scădere considerabilă a operațiunilor de import-export, aplicându-se prevederile tarifului vamal din 1904.
În condițiile economice existente după război s-a adoptat un nou tarif vamal în 1920, tarif vamal care a majorat taxele vamale cu 5%.
După 23 august 1944, evenimentele politice care au avut loc au condus la limitarea acțiunilor de import-export private. Aceste operațiuni au fost preluate de stat, aspect consacrat de Legea vamală din 1949.
În 1978 a fost adoptată Legea nr. 30 prin care s-a aprobat Codul Vamal al României și Decretul nr.337 / 1981 reprezentând Regulamentul vamal, acte normative care cu unele modificări au fost în vigoare și în perioada cuprinsă între 22 decembrie 1989 – septembrie 1997.
Intrarea în vigoare a noului Cod vamal al României la 01.09.1997 și a Regulamentului vamal, a fost impusă de schimbările ce au avut loc în activitate economică și socială din România.
După noua reglementare în domeniul vamal s-a încercat să se țină cont de realitățile economico-sociale din România, crearea unui mecanism eficient protecționist, realizarea transpunerii în viață a tratatelor la care România este parte, compatibilizarea legislației vamale naționale cu cea a țărilor din Uniunea Europeană.
În conformitate cu textul art.1 al.2 prevederile acestui cod se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din țară de către persoane fizice sau juridice.
Codul vamal cuprinde o serie de dispoziții cu referire la lămurirea unor termeni (reglementare vamală, autoritate vamală, statut vamal, mărfuri românești, mărfuri străine, datorie vamală ).
Capitolul II reglementează aspecte referitoare la sistemul instituțional al autorității vamale.
Codul vamal cuprinde dispoziții referitoare la principiile de bază pentru aplicarea reglementărilor vamale, obținerea de relații și informații de la autoritățile vamale, etapele operațiunii de vămuire, regimurile vamale.
Capitolul XI (art.175 – art.183 ) stabilește faptele care constituie infracțiuni la regimul vamal, acestea fiind infracțiunea de contrabandă, de contrabandă calificată, infracțiunea de folosire de acte nereale, infracțiunea de folosire a actelor falsificate.
În partea finală se precizează că faptele care constituie contravenții, procedura de constatare și sancționare a acestora se stabilesc prin Regulamentul vamal (cap. XV, art.384 – art.389).
Odată cu intrarea în vigoare a acestor legi se abrogă legea nr. 30 din 22.12.1978 cu modificările ulterioare, art.2,3,4,8-36 și pct. I din Anexa nr.2 la O.G. nr.26 / 1993 privind tariful vamal de import al României, aprobată și modificată prin Legea nr.102 / 1994, precum și alte prevederi contrare acestui cod.
Intrarea în vigoare a Regulamentului Vamal a dus la abrogarea H.G. nr. 685 / 1990 privind regimul vamal aplicabil persoanelor fizice, H.G. nr. 1274 / 1990, H.G. nr. 580 / 1994, H.G. nr. 149 / 1996, H.G. nr. 150 / 1996.
Noul Regulament Vamal aduce o serie de schimbări, introducând o nouă terminologie și proceduri vamale noi, o nouă categorie de intermediari în vamă, restrângând responsabilitatea comisionarilor în vamă.
2. CONTRABANDA – INFRACȚIUNE DE FRAUDĂ
ȘI COMPONENTĂ A CRIMEI ORGANIZATE
În cadrul politicii vamale, regimul juridic vamal al unui stat reprezintă totalitatea dispozițiilor legale care privesc intrarea și ieșirea bunurilor din țară și, în special, controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat, îndeplinirea formalităților vamale și plata drepturilor (taxelor) vamale .
Introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, fiind supuse vămuirii (art.2, al.1,2 Cod Vamal).Deasemenea, importul-exportul de mărfuri se realizează în conformitate cu prevederile legale din domeniul comerțului exterior pe baza unor aprobări, autorizări sau licențe, cu respectarea normelor privind operațiunile de vămuire.
Nerespectarea reglementărilor vamale atrage potrivit legii, după caz răspunderea disciplinară, contravențională, penală sau materială.
Existența regimului juridic vamal constituie un dat pentru intervenția dreptului penal și sfera raporturilor juridice vamale.
Legea nr.141 / 1997 – noul Cod Vamal al României – incriminează acțiunea de contrabandă și contrabandă calificată, infracțiunea de folosire de acte nereale sau infracțiunea de folosire a actelor falsificate.
Din momentul incriminării unor fapte care contravin reglementărilor vamale existente, între stat, prin autorităților publice competente și orice destinatar al legii penale iau naștere raporturi juridice penale în domeniul vamal, care în general sunt raporturi juridice de conformare. În momentul săvârșirii vreunei infracțiuni vamale se naște însă un raport juridic penal de conflict.
Contrabanda este una dintre cele mai grave susceptibile a fi săvârșite în sfera raporturilor juridice vamale, pentru că prin comiterea infracțiunii de contrabandă se amenință sau lezează efectiv valori sociale importante pentru ordinea publică, pentru interesele legitime și legale ale statului român.
Definind în termeni generali infracțiunea de contrabandă, aceasta constă în trecerea peste frontieră a bunurilor astfel încât să eludeze grav regimul juridic vamal, prin scoaterea acestor bunuri de sub puterea de dispoziție a autorităților vamale. Circumstanțele în care trebuie realizată trecerea prin frontieră a bunurilor pentru a se realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă sunt expres și limitativ prezentate de lege.
Potrivit codului vamal anterior (Legea nr.30 / 1978) constituia infracțiunea de contrabandă următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal și se sancționau cu închisoare de la 2 la 7 ani și confiscarea parțială a averii :
trecerea peste frontieră a bunurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin folosirea de documente vamale false ori a unor documente vamale privind alte bunuri, dacă valoarea bunurilor depășește 3000 lei;
trecerea peste frontieră fără autorizație a armelor, munițiilor, materialelor explozive sau radioactive, a produselor și substanțelor stupefiante, precum și a produselor și substanțelor toxice;
sustragerea de la operațiunile de vămuire a bunurilor, săvârșită de una sau mai multe persoane înarmate sau constituite în bandă.
Aceste fapte erau sancționate și atunci când rămâneau în faza tentativei.
În cazul în care bunurile – obiect al infracțiunii de contrabandă nu se găseau, cel în cauză era dator la plata taxelor vamale aferente.
Conform art.3 din Legea nr.30 / 1978, când trecerea peste frontieră a unor bunuri constituia infracțiune potrivit dispozițiilor cuprinse în alte legi, fapta se pedepsea în condițiile și cu sancțiunile prevăzute în acele legi. Potrivit noului Cod Vamal pentru a constitui infracțiune de contrabandă, trecerea peste frontieră trebuie să se realizeze prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Este vorba de trecerea peste frontieră a mărfurilor sau altor bunuri și nu de persoane.
Dacă făptuitorul trece fraudulos odată cu bunurile el va fi tras la răspundere pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat prevăzută în art. 65 – 68 din Legea nr.56 / 1992, în concurs cu infracțiunea de contrabandă.
Noul Cod Vamal nu mai cere condiția ca valoarea bunurilor trecute peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal să depășească 3000 lei.
Art.76 Cod Vamal incriminează infracțiunea de contrabandă calificată constând în trecerea peste frontieră, fără autorizație a unor categorii de produse ce reprezintă un grad sporit de pericol social. Dând un caracter calificat acestei modalități de săvârșire a contrabandei, prevăzută și în codul vamal anterior ( art.72, lit. b, Legea 30 / 1978 ), legiuitorul român a instituit și un regim sancționator mai aspru ( închisoare de la 3 – 12 ani și interzicerea unor drepturi dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai aspră).
Săvârșirea acestor fapte de una sau mai multe persoane separate sau constituite în bandă nu mai reprezintă o modalitate aparte a infracțiunii de contrabandă ca în vechea reglementare ( art.72, lit. c din Legea 30 / 1978 ), ci numai o circumstanță atenuantă ( pedeapsa fiind închisoare de la 5 – 15 ani și interzicerea unor drepturi ).
Noua reglementare vamală, prin dispozițiile art.180, dă posibilitatea aplicării pedepsei complimentare a interdicției de a mai exercita ocupația atunci când faptele de contrabandă sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori dacă sunt săvârșite în folosul acestor persoane juridice.
Art.181 din Legea nr.141 / 1997 incriminează tentativa la infracțiunea de contrabandă.
Potrivit art.183 Cod Vamal, atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă nu se găsesc, făptuitorul este obligat la plata echivalentului lor în bani. În astfel de cazuri, în reglementarea anterioară se prevedea obligația pentru cel în cauză de a plăti taxele vamale aferente.
Infracțiunea de contrabandă este prin concept o infracțiune de fraudă, deoarece implică prin comiterea ei o activitate de eludare a reglementărilor vamale și de amăgire a autorităților vamale.
Contrabanda nu mai este însă o simplă infracțiune de fraudă, înfățișându-se astăzi ca o componentă a crimei organizate și dând astfel o noua dimensiune a pericolului social prin faptul că actele de contrabandă sunt săvârșite de participanți constituiți în bandă, cu relații de cooperare internațională, programate pe termen lung, motivate de dorința de profit și chiar putere, care include un potențial substanțial de violența, de fraudă și de corupție.
În lumea contemporană, criminalitatea organizată capătă și o dimensiune transnațională, multinațională. Criminalitatea transnațională desemnează acea dimensiune a criminalității organizate prin care fie se încalcă simultan legislațiile penale a două sau mai multor țară, fie, săvârșită fiind într-o țară acum, produce consecințe economice și sociale într-o altă țară.
Dintre formele criminalității transnaționale contemporane este curentă și practicată pe scară foarte mare contrabanda cu narcotice.
Deasemenea, o modalitate de manifestare a criminalității transnaționale este și cvasicontrabanda care constă în esență în falsificarea facturilor de import și export – situații sau tranzacții ilicite de pe urma cărora atât importatorul cât și exportatorul se aleg cu profituri mari, dar care afectează totodată echilibrul de plățienuantă ( pedeapsa fiind închisoare de la 5 – 15 ani și interzicerea unor drepturi ).
Noua reglementare vamală, prin dispozițiile art.180, dă posibilitatea aplicării pedepsei complimentare a interdicției de a mai exercita ocupația atunci când faptele de contrabandă sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori dacă sunt săvârșite în folosul acestor persoane juridice.
Art.181 din Legea nr.141 / 1997 incriminează tentativa la infracțiunea de contrabandă.
Potrivit art.183 Cod Vamal, atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă nu se găsesc, făptuitorul este obligat la plata echivalentului lor în bani. În astfel de cazuri, în reglementarea anterioară se prevedea obligația pentru cel în cauză de a plăti taxele vamale aferente.
Infracțiunea de contrabandă este prin concept o infracțiune de fraudă, deoarece implică prin comiterea ei o activitate de eludare a reglementărilor vamale și de amăgire a autorităților vamale.
Contrabanda nu mai este însă o simplă infracțiune de fraudă, înfățișându-se astăzi ca o componentă a crimei organizate și dând astfel o noua dimensiune a pericolului social prin faptul că actele de contrabandă sunt săvârșite de participanți constituiți în bandă, cu relații de cooperare internațională, programate pe termen lung, motivate de dorința de profit și chiar putere, care include un potențial substanțial de violența, de fraudă și de corupție.
În lumea contemporană, criminalitatea organizată capătă și o dimensiune transnațională, multinațională. Criminalitatea transnațională desemnează acea dimensiune a criminalității organizate prin care fie se încalcă simultan legislațiile penale a două sau mai multor țară, fie, săvârșită fiind într-o țară acum, produce consecințe economice și sociale într-o altă țară.
Dintre formele criminalității transnaționale contemporane este curentă și practicată pe scară foarte mare contrabanda cu narcotice.
Deasemenea, o modalitate de manifestare a criminalității transnaționale este și cvasicontrabanda care constă în esență în falsificarea facturilor de import și export – situații sau tranzacții ilicite de pe urma cărora atât importatorul cât și exportatorul se aleg cu profituri mari, dar care afectează totodată echilibrul de plăți și de schimburi valutare agravând și mai mult problemele economice ale țărilor .
Infracțiunea de contrabandă este îndreptată contra activităților autorității publice vamale, prin săvârșirea faptelor de contrabandă aducându-se atingere funcțiilor organizatorică și economică statului român, titularul dreptului de a institui și pretinde aplicarea riguroasă a regulamentului vamal. În acest sens, Direcția Generală a Vămilor înfăptuiește în numele Ministerului de Finanțe politica vamală a Guvernului, în concordanță cu cadrul legislativ existent.
Caracterizarea contrabandei ca o infracțiune contra activităților autorității publice vamale prezintă importanță din punct de vedere juridic, întrucât statul român fiind subiect pasiv, dobândește prin Administrația Vămilor dreptul de a pretinde în justiție, în cazul săvârșirii contrabandei, confiscarea bunurilor care au făcut obiectul infracțiunii sau care au servit la săvârșirea infracțiunii în temeiul art. 118 Cod Penal.
Infracțiunea de contrabandă constituie o componentă semnificativă a criminalității afacerilor.
Recomandarea (81) / 2 din 25.06.1981 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre ale Consiliului Europei include în mod expres infracțiunile vamale în sfera criminalității afacerilor. Anexa la Recomandarea (81) / 2 din 25.06.1981 reprezintă o listă a criminalității afacerilor (secțiunea 1 – 16 inclusiv) pe această listă figurând și infracțiunea de contrabandă.
3. NECESITATEA INCRIMINĂRII CONTRABANDEI
Apariția și funcționarea primelor vămi pe teritoriul de azi al României încă din perioada Evului Mediu timpuriu, instituirea primelor tarife vamale, au determinat luarea unor măsuri specifice pentru a contracara eludarea taxelor vamale.
Funcționând inițial ca un rent domnesc ce putea fi arendat sau transmis ca o danie a domnului către un slujbaș credincios, vămile erau date în paza unor oameni de încredere ai domnitorului – vameșii – sub conducerea marelui vameș.
În sec. al XVII-lea paza vămilor și prinderea contrabandiștilor erau încredințate corpului inartologilor conduși de un căpitan.
Pentru prima dată, Legea Generală a Vămilor di 1875 aborda și problema contrabandei, de acum înainte contrabanda fiind reglementată în legislația vamală.
Prezentarea infracțiunii de contrabandă ca o componentă însemnată a crimei organizate, ca o infracțiune de fraudă din sfera criminalității afacerilor conduce la ideea necesității incriminării acesteia.
Prin natura sa contrabanda poate să lovească în existența și siguranța regimului vamal al României, să provoace neliniști și dezordine socială, să genereze prejudicii imense economiei naționale. Fraudarea legii în sine prezintă un grad sporit de pericol social.
Incriminarea și sancționarea aspră a contrabandei se impune și datorită faptului că statul român are obligația de a nu lăsa ca drepturile și libertățile persoanelor fizice sau juridice, române sau străine, aflate pe teritoriul vamal al României să fie expuse vreunui neajuns derivat din săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Ordinea și disciplina în sfera raporturilor juridice vamale neputând fi asigurate fără incriminarea contrabandei, acest lucru devine un imperativ absolut.
CAPITOLUL II
ASPECTE JURIDICO–PENALE PRIVIND INFRACȚIUNEA DE CONTRABANDĂ
1. CONȚINUTUL LEGAL
Incriminarea infracțiunii de contrabandă în legislația vamală își găsește locul în cap. XI intitulat impropriu Sancțiuni din Legea nr. 141 / 1997.
Art. 175 din această lege prevede că “trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau alte bunuri constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi ”.
Art. 176 din Legea 141 / 1997 incriminează infracțiunea de contrabandă calificată constând în “ trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor, munițiilor, a materialelor explozive, sau radioactive, produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope, precursorilor și substanțelor chimice esențiale, produselor și substanțelor toxice ”.
Sancțiunea pentru această formă calificată a infracțiunii de contrabandă este închisoarea de 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare.
Potrivit art. 179 Cod Vamal, faptele prevăzute în art. 175 și art. 176 sunt mai grave dacă sunt săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă.
În cazul în care faptele prevăzute în art. 175, art. 176 și în forma agravată prevăzută în art.179 Cod Vamal sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import – export, ori în folosul acestor persoane juridice se poate aplica și interdicția exercitării ocupației, potrivit art.64 Cod Penal.
Codul Vamal incriminează atât forma consumată a infracțiunii de contrabandă cât și tentativa la această infracțiune conform art. 181.
2. CONDIȚII PREEXISTENTE
2.1. SITUAȚIA PREMISĂ
În structura infracțiunii de contrabandă există întotdeauna o situație premisă constând în regimul juridic vamal. Fără existența acestei premise nu se poate realiza conținutul juridic constitutiv al infracțiunii de contrabandă.
Codul Vamal prevede în art. 2 că introducerea sau scoaterea a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, și că la trecerea frontierei de stat mărfurile, mijloacele de transport și alte bunuri sunt supuse vămuirii de către autoritățile vamale. Inexistența acestor dispoziții legale ar duce la imposibilitatea incriminării infracțiunii de contrabandă.
2.2. OBIECTUL OCROTIRII JURIDICE
2.2.1.OBIECTUL JURIDIC
Caracterizată ca o infracțiune de fraudă prin care se realizează inducerea în eroare a autorității vamale, infracțiunea de contrabandă are ca obiect juridic acele relații sociale referitoare la regimul vamal, a căror naștere și dezvoltare este condiționată de ocrotirea specială a operațiunilor de control vamal, de aplicare a tarifelor vamale, precum și a celorlalte operațiuni vamale .
Regimul juridic vamal desemnează conform art.3, lit. a Cod Vamal, ansamblul dispozițiilor cuprinse în Codul Vamal, în Regulamentul vamal, precum și în alte acte normative relative la documentul vamal.
În forma prevăzută de art. 175 Cod Vamal, infracțiunea de contrabandă prezintă și un obiect juridic adiacent, și anume acele relații sociale care sunt afectate de încălcarea regimului juridic al frontierei de stat a României, astfel cum acest regim juridic este instituit prin Legea nr.56/ 1992 privind frontiera de stat a României.
Pentru forma calificată a infracțiunii de contrabandă, prevăzută în art.176 Cod Vamal, obiectul juridic secundar constă în acele relații sociale cărora li se aduce atingere prin încălcarea regimului juridic stabilit pentru anumite categorii de bunuri : arme, muniții, materiale explozive, sau radioactive, produse și substanțele stupefiante și psihotrope, precursori și substanțe chimice esențiale, produse și substanțelor toxice.
2.2.2. OBIECTUL MATERIAL
Obiectul material al infracțiunii de contrabandă îl formează în principiu orice bun supus controlului vamal aflat în sfera patrimonială a făptuitorilor și pentru care legea prevede un regim vamal la trecerea peste frontiera de stat.
Pentru forma calificată a infracțiunii de contrabandă, bunurile care pot forma obiectul material sunt expres și limitativ prevăzute de lege : arme, muniții, materiale explozive, sau radioactive, produse și substanțele stupefiante și psihotrope, precursori și substanțe chimice esențiale, produse și substanțelor toxice, astfel cum aceste noțiuni sunt definite de Legea nr.17 / 1996 privind regimul armelor și munițiilor, Legea nr.126 / 1995 privind regimul materiilor explozive, Legea nr. 123 / 1992 pentru aderarea României la Convenția asupra substanțelor psihotrope din 1971 și la Convenția contra traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, Legea nr. 111 / 1996 privind desfășurarea activității în domeniul nuclear pe teritoriul României.
Nu pot forma obiectul material al infracțiunii de contrabandă : persoanele în viață, deși oamenii pot fi reduși la condiția de lucruri, bunurile imobile prin natura lor, bunurile care nu sunt susceptibile de apropiere datorită caracterului lor extrapatrimonial.
Imobilele prin destinație ( art. 468 Cod Civil) precum și imobilele prin încorporare ( art. 469 Cod Civil) pot forma obiectul material al infracțiunii de contrabandă, fiind susceptibile de a fi sustrase regimului vamal.
Nu interesează pentru existența infracțiunii dacă bunurile mobile sunt principale sau accesorii, fungibile sau nefungibile. Este suficient ca aceste bunuri să se afle în sfera patrimonială a făptuitorilor.
Deasemenea, noua reglementare vamală nu mai condiționează existența pericolului social al infracțiunii de contrabandă de valoarea bunurilor extrase controlului vamal.
2.3. SUBIECȚII INFRACȚIUNII
2.3.1. SUBIECTUL ACTIV NEMIJLOCIT.
PROBLEME PRIVIND PLURALITATEA OCAZIONALĂ
ȘI CEA CONSTITUITĂ DE INFRACTORI
Autor al infracțiunii de contrabandă și contrabandă calificată poate fi orice persoană.
Subiectul activ nemijlocit, nefiind circumstanțiat, participația penală este posibilă, chiar și sub forma participației penale improprii prevăzută de art.31 Cod Penal.
Dacă Legea nr. 6 / 1961 privind regimul vamal cerea pentru autorul infracțiunii de contrabandă, în una din formele sale, să fie angajat cu atribuții de a efectua controlul vamal sau alte atribuții care îi înlesnesc comiterea faptei, în reglementarea legală în vigoare calitatea de lucrător vamal a încetat să mai fie o condiție legală pentru existența infracțiunii de contrabandă, constituind însă o agravare judiciară deoarece potrivit art.147 Cod Penal, lucrătorul vamal este un funcționar public. Agravanta prevăzută în art. 75 Cod Penal se reține și în cazul în care făptuitorul are calitatea de militar în termen sau angajat pe bază de contract al Comandamentului Național al Grănicerilor, personalului din cadrul acestui Comandament revenindu-i obligația stabilită de Legea nr.56 / 1992 de a zădărnici contrabanda .
În cazul agravantei prevăzute de art. 179 Cod Vamal, subiect activ nemijlocit poate fi, pe de o parte, una sau mai multe persoane înarmate, iar pe de altă parte, una sau mai multe persoane constituite în bandă.
Subiectul activ poate fi o singură persoană înarmată, mai multe persoane înarmate în participație proprie, o singură persoană care face parte dintr-o bandă, o pluralitate constituită de făptuitori pe care se poate grefa o participație proprie sau improprie.
Subiectul activ nemijlocit al formei agravate prevăzut de art.179 teza I este o singură persoană înarmată – o persoană care în condițiile legii a avut asupra sa, în timpul și la locul săvârșirii faptei o armă în interesul art. 151, al. 1 Cod Penal și art. 3 din Legea nr.17 / 1996, sau mai multe persoane înarmate, fără însă a se folosi de aceste arme.
În cazul în care făptuitorul sau făptuitorii s-ar folosit de arme, infracțiunea de contrabandă se transformă, fie în tâlhărie ( art. 211 Cod Penal ), fie în infracțiunea de subminare a puterii de stat ( art. 162 Cod Penal ) sau infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei în forma calificată prevăzută în Legea nr. 56 / 1992.
Pericolul social sporit al acestei modalități de săvârșire a infracțiunii de contrabandă decurge din posibilitatea folosirii armei pe care făptuitorul o are asupra sa, armă care are aptitudinea de a-i conferi curaj.
Această agravantă are caracter real, răsfrângându-se asupra tuturor participanților în măsura în care se dovedește că unul dintre participanți este înarmat .
În legătură cu participarea proprie la săvârșirea infracțiunii de contrabandă în forma agravantă prevăzută de art. 179 teza I Cod Vamal, s-a pus problema dacă această prevedere legală este aplicată atât în cazul unei participații proprii concomitente cât și în cazul unei participații succesive. În primul caz, câtă vreme toți participanții, concomitent sunt persoane înarmate, în sensul legii penale, dispozițiile art. 179 teza I Cod Vamal sunt incidente și devin aplicabile dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 179 teza I Cod Vamal sunt incidente și devin aplicabile și în cazul participării proprii succesive neconcomitente, întrucât ori de câte ori legiuitorul a dorit să facă din participația concomitentă o condiție pentru existența însăși a infracțiunii, a menționat-o în mod expres.
Cum art. 179 teza I Cod Vamal nu a prevăzut ca o condiție pentru existența infracțiunii de contrabandă necesitatea unei participații concomitente, se înțelege că legiuitorul a voit să constituie infracțiunea de contrabandă sau contrabandă calificată activitatea de trecere peste frontieră de mărfuri sau de alte bunuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, respectiv trecerea peste frontieră fără autorizație a unor categorii de bunuri expres și limitativ prevăzute de lege, săvârșite de una sau mai multe persoane fie printr-o participație concomitentă, fie printr-o participație succesivă.
Subiectul activ nemijlocit al contrabandei în forma agravate prevăzut de art.179 teza II Cod Vamal poate fi una sau mai multe persoane constituite în bandă.
Termenul de bandă nu este explicat nici în Codul Penal, nici în alte legi speciale cu dispoziții penale.
Codul Penal român din 1936, titlul XII, art. 183, pct. 8, definea termenul de ceată sau bandă ca fiind “ adunarea sau întrunirea a cel puțin trei persoane ”. Cu toate acestea, Legea nr.141 / 1997, prin termenul de bandă înțelege o grupare de cel puțin două persoane, dat fiind că legea nu limitează numărul de la care începe această participație.
Trebuie subliniat că infracțiunea de contrabandă nu este prin concept o faptă penală cu pluralitate constituită de infractori cum este, de exemplu, infracțiunea prevăzută de art.323 Cod Penal.
Infracțiunea de contrabandă în forma agravate prevăzut de art.179 teza II Cod Vamal poate fi săvârșită de un singur subiect activ nemijlocit, cu condiția ca acesta să facă parte dintr-o bandă, grupare sau asociere de persoane în al cărei scop intră pregătire și săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Specificul constă în faptul că, deși autorul este singur, el a aderat, sprijinit, a cooperat cu alte persoane la crearea sau organizarea unei grupări în programul căreia intră săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Dacă autorii infracțiunii prevăzută de art.323 Cod Penal ( asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni ) săvârșesc și infracțiunea de contrabandă care intră în programul grupării, într-o astfel de situație, datorită autonomiei faptelor penale sunt aplicabile regulile concursului de infracțiuni.
Existența uneia sau ambelor circumstanțe (una sau mai multe persoane înarmate sau / și constituite în bandă ) determină un grad sporit de pericol social faptei, precum și o periculozitate sporită faptelor, justificând reținerea uneia sau ambelor circumstanțe ca agravante judiciare în temeiul art. 75, al. 2, Cod Penal, raportat la art. 72 Cod Penal.
Potrivit art. 180 Cod Vamal, calitatea specială a celor care săvârșesc infracțiunea de contrabandă sau contrabandă calificată de a fi angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export, poate atrage pedeapsa complimentară a interdicției exercitării ocupației.
2.3.2. SUBIECTUL PASIV
Subiectul pasiv al infracțiunii de contrabandă este întotdeauna statul român, ca persoană juridică, reprezentat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Vămilor. În ipoteza în care bunurile ce formează obiectul material al infracțiunii de contrabandă provin din săvârșirea altor infracțiuni (furt, tâlhărie, înșelăciune, etc.) persoana fizică sau juridică astfel prejudiciată devine subiect pasiv secundar al infracțiunii de contrabandă.
3. CONȚINUTUL CONSTITUTIV
3.1. LATURA OBIECTIVĂ
3.1.1. ELEMENTUL MATERIAL
Elementul material al infracțiunii de contrabandă ( art.175 Cod Vamal ) constă în activitatea de trecere a mărfurilor și bunurilor peste frontiera de stat.
Prin trecerea peste frontiera de stat se înțelege atât introducerea cât și scoaterea din țară a unor bunuri sau mărfuri.
O cerință esențială pentru existența infracțiunii prevăzută de art.175 Cod Vamal privește locul prin care se realizează trecerea peste frontieră și anume “alte Locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ”.
Conform art. 3 din Legea nr.56 / 1992 privind frontiera de stat a României, trecerea frontierei de către persoane, mijloace de transport, alte bunuri, se face numai prin punctele de control deschise traficului internațional, în condițiile stabilite prin această lege.
Codul Vamal permite introducerea și scoaterea din țară a mărfurilor, mijloacelor de transport, și a oricăror alte bunuri numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei.
Închiderea temporară sau definitivă a unui punct de control vamal, în condițiile legii, transformă un astfel de punct vamal în alte locuri decât cele stabilite pentru control.
În reglementarea anterioară, elementul material se realizează atât printr-un act comisiv ( trecerea peste frontieră a mărfurilor, mijloacelor de transport, și a oricăror alte bunuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal) cât și printr-un act comisiv sau omisiv (sustragere bunurilor de la regimul vamal). Pentru întregirea elementului material se cerea o a doua condiție esențială referitoare la valoarea bunurilor sustrase regimului vamal, valoare care trebuia să depășească 3000 lei.
Elementul material al infracțiunii de contrabandă calificată (art.176 Cod Vamal) constă tot în activitatea de trecere a frontierei a unor categorii de bunuri expres și limitativ prevăzute de lege (act comisiv).În acest caz, trecerea peste frontieră se poate realiza atât prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal cât și prin punctele de control la trecerea frontierei, legea vamală stabilind ca cerință esențială pentru forma calificată a infracțiunii de contrabandă, lipsa autorizației pentru anumite categorii de bunuri. Cerința legală vizează absența unui înscris oficial eliberat de către autoritatea română competentă să avizeze introducerea sau scoaterea din țară, ori tranzitarea unor categorii de bunuri. Cerința este îndeplinită și atunci când există o astfel de autorizație, însă privește bunuri într-o altă cantitate, o altă valoare sau tip decât cele pentru care se solicită importarea, exportarea, tranzitarea lor prin declarație vamală.
3.1.2. URMAREA IMEDIATĂ
În sistemul dreptului penal român comiterea oricărei acțiuni sau inacțiuni interzisă de lege produce un anumit rezultat, costând fie într-o stare de pericol, fie într-un rezultat material .
Urmarea imediată în cazul săvârșirii infracțiunii de contrabandă constă într-o atingere adusă regimului juridic vamal ca valoare socială ocrotită de lege și relațiilor sociale a căror desfășurare și dezvoltare normală depinde de respectare regimului juridic vamal.
Infracțiunea de contrabandă este, așadar o infracțiune de pericol și nu una de rezultat, Codul Vamal necondiționând existența laturii obiective de producerea unui rezultat material.
Urmare imediată a infracțiunii de contrabandă – starea de pericol – subzistă independent de consecințele subsecvente infracțiunii cum ar fi, de exemplu, neplata taxelor vamale.
3.1.3. LEGĂTURA DE CAUZALITATE
Legea nr. 141 / 1997 neprevăzând producerea unui rezultat material nemijlocit pentru existența infracțiunii de contrabandă nu se pune problema stabilirii legăturii de cauzalitate între acțiunea incriminată de lege și rezultat, pericolul social rezultând ex re.
3.2. LATURA SUBIECTIV
Forma de vinovăție în cazul săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 175 Cod Vamal poate fi atât intenția directă cât și intenția indirectă.
În reglementarea anterioară, infracțiunea de contrabandă constând în trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de bunuri putea fi numai cu intenție directă, această formă de vinovăție fiind determinată de scopul precis al sustragerii bunurilor de la regimul vamal, scop prevăzut și urmărit de făptuitori.
În reglementarea Legea nr. 141 / 1997 scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal, ne mai constituind o cerință a laturii subiective a infracțiunii de contrabandă rezultă că există infracțiunea de contrabandă și atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmărește, dar acceptă posibilitatea producerii lui.
În cazul infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 176 Cod Vamal, forma de vinovăție poate fi numai intenția directă, determinată de necesitatea prezentării unei autorizații pentru aceste categorii de bunuri.
Sub raport subiectiv, intenția calificată presupune știința făptuitorului de a trece peste frontieră a unor categorii de bunuri, în lipsa autorizației necesare creează o stare de pericol.
Mobilul cu care acționează făptuitorul nu este o condiție subiectivă necesară pentru existența infracțiunii de contrabandă, servind doar la individualizarea pedepsei și a altor sancțiuni de drept penal.
4. FORME. MODALITĂȚI. SANCȚIUNI.
4.1. FORMELE INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ
Fiind o acțiune comisivă intenționată, infracțiunea de contrabandă ( art. 175 Cod Vamal ) și forma calificată a acesteia ( art. 176 Cod Vamal ) implică acte ce comportă o desfășurare în timp, parcurgând mai multe faze : a actelor preparatorii, tentativa, fapta consumată.
4.1.1. ACTELE PREPARATORII
Constituie acte preparatoare orice activități prin acre se produc, se procură mijloacele sau instrumentele săvârșirii infracțiunii de contrabandă, precum și luarea măsurilor ce se impun în acest scop .
Actele preparatorii în vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă sunt incriminate și sancționate ca o formă de activitate infracțională. Ele capătă relevanță penală când infracțiunea de contrabandă s-a consumat sau a ajuns în faza tentativei pedepsită dacă au fost comise de altă persoană decât autorul contrabandei. În acest caz, actele preparatorii la săvârșirea infracțiunii de contrabandă cad sub incidența legii penale ca acte de participație.
4.1.2. TENTATIVA
Tentativa la infracțiunea de contrabandă și contrabandă calificată se pedepsește conform art. 180 Cod Vamal.
Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârși contrabanda, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.
Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracțiunii este datorată modului cum a fost concepută execuția . 14
Infracțiunea de contrabandă rămâne în faza de tentativă atunci când făptuitorii sunt prinși înainte de a li se permite intrarea în țară (sau ieșirea din țară) de organele specializate care execută controlul bunurilor și al mărfurilor.
Dacă contrabandiștii au fost aduși înapoi la mal pe când încercau să treacă cu barca mărfuri prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, infracțiunea a rămas deasemenea în faza tentativei pedepsibilă.
Dacă făptuitorul, trecând granița s-a prezentat la punctul vamal de pe teritoriul românesc, descoperirea mărfurilor dosite reprezintă faptă consumată și nu tentativă.
Când cu ocazia efectuării controlului vamal sunt descoperite arme, muniții, explozivi, substanțe stupefiante, radioactive sau toxice ascunse, privită ca tentativă.
4.1.3. CONSUMAREA INFRACȚIUNII
Desfășurarea activității infracționale presupune un moment final când se realizează răul pe care legea penală l-a avut în vedere cu ocazia incriminării acelui fapt.
Referitor la momentul consumativ al infracțiunii de contrabandă, jurisprudența s-a pronunțat, în sensul că atunci când valorile au fost trecute ilegal dincolo de punctul de frontieră, fapta constituie infracțiune consumată .
În raport cu noua reglementare privind frontiera de stat a României, momentul consumării infracțiunii se înfățișează diversificat în raport cu natura diferită terestră, fluvială sau maritimă a frontierei de stat a României.
Astfel, fapta de contrabandă se consideră consumată când bunurile sunt trecute efectiv dincolo de linia frontierei, pentru frontiera de uscat și de linia talvegului spre exterior (la ieșire) ori spre interior (la intrare), în cazul fluviului Dunăre.
În cazul bunurilor introduse în țară de navigatori, operația de vămuire se înfăptuiește prin formalități îndeplinite succesiv, mai întâi la bordul navei apoi la sediul vămii. În plus vama desfășoară, pe raza competenței sale, o activitate de supraveghere pentru a descoperi eventualele cazuri de încălcare a legislației vamale; în acest scop, reprezentantul vamal verifică, atât în incinta portului cât și la porțile de acces în oraș, dacă au fost vămuite bunurile dobândite în străinătate de către navigatori.
Jurisprudența a considerat în astfel de situații că infracțiunea de contrabandă se consumă în momentul scoaterii bunurilor din incinta portului, adică din zona în care se efectuează controlul vamal .
Practica judiciară recentă a stabilit că infracțiunea de contrabandă se consumă, în cazul litoralului Mării Negre odată cu intrarea în portul deschis traficului internațional la momentul debarcării bunurilor în radă, în mod ilegal.
4.2. MODALITĂȚI DE SĂVÂRȘIRE A CONTRABANDEI
Infracțiunea de contrabandă prezintă două modalități normative prevăzute de art. 175 Cod Vamal și art.176 Cod Vamal. Acestor două modalități normative le corespunde o varietate de modalități faptice, modalități prezentate pe larg în Titlul II, cap. III “Starea și dinamica săvârșirii infracțiunii de contrabandă ” ale acestei lucrări.
4.3. SANCȚIUNI
Sancțiunea prevăzută de legea vamală pentru infracțiunea de contrabandă (art.175) este închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Dat fiind caracterul calificat al faptei prezentate de art.176 Cod Vamal, legiuitorul a instituit o pedeapsă mai gravă și anume închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
În cazul agravantei prezentate în art.176 și interzicerea unor drepturi Cod Vamal, sancțiunea este închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
Potrivit art.180 Cod Vamal,când infracțiunea de contrabandă este săvârșită de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori dacă sunt săvârșite în folosul acestor persoane juridice se poate aplica și interdicția exercitării ocupației, potrivit art.64 Cod Penal.
În cazul în care trecerea peste frontieră a unor anumite mărfuri sau bunuri constituie infracțiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepsește în condițiile și cu sancțiunile prevăzute în acele legi, dacă sunt mai aspre (art.182 Cod Vamal ).
Art.182 Cod Vamal constituie unul din puținele cazuri din sistemul dreptului penal român în care ne aflăm în prezența unei norme divizate, dispozițiile acestui articol fiind considerate norme referitoare. Aceste dispoziții se completează, pe de o parte cu dispozițiile de incriminare, tragere la răspundere penală, cuprinse în Codul Vamal, iar pe de altă parte cu dispozițiile penale cuprinse într-o lege specială. De exemplu, Legea nr. 111 / 1996 privind desfășurarea activității nucleare pe teritoriul României sau Legea nr. 18 / 1996 privind protecția patrimoniului cultural național.
Dispozițiile care completează norma divizată (art.182 Cod Vamal ) se numesc norme complinitoare.
Norma de referire prevăzută la art.182 Cod Vamal împreună cu normele complinitoare formează o unitate legală complexă de infracțiuni, excluzând aplicarea principiului specialității, al alternativității și al solidarității, principii ce cârmuiesc concursul de norme .
Când mărfurile sau alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii nu se găsesc potrivit art. 183 Cod Vamal, făptuitorul este obligat la plata lor în bani.
Alături de pedeapsa cu închisoarea aplicată pentru fapta de contrabandă consemnată sau rămasă în faza tentativei pedepsibilă se aplică în condițiile legii și pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi precum și măsura de siguranță a confiscării mărfurilor, bunurilor sau valorilor care au făcut obiectul material al infracțiunii de contrabandă sau care au fost destinate să ajute la săvârșirea infracțiunii de contrabandă, în temeiul art. 118, lit. b, c, e Cod Penal.
CAPITOLUL III
PROBLEME PROCESUALE ȘI
DE DREPT COMPARAT
1. ASPECTE DE DREPT COMPARAT
1.1. SISTEMUL DE DREPT FRANCEZ
Legislația franceză consideră contrabanda drept un delict de clasa I-a sau a II-a, iar contrabanda calificată un delict de casa a III-a.
Cod Vamal francez rezervă un număr de zece articole (art. 412- art. 422) actelor de contrabandă.
În esență, contrabandă constă într-o activitate ilicită prin care mărfurile scapă de sub autoritatea efectivă a serviciilor vamale.
Încadrarea delictelor de contrabandă în clasa I-a, a II-a sau a III-a, se face după cum mărfurile care formează obiectul material al contrabandei sunt libere sau puternic taxate, sau dimpotrivă sunt interzise la import sau export.
Codul Vamal francez face distincție între contrabanda la importuri și cea la exporturi. Astfel, orice introducere pe teritoriul vamal intr-un mod ilegal constituie import de contrabandă. Există delict de contrabandă și atunci când importul este realizat pe cale legală închisă însă temporar traficului internațional.
Evitarea birourilor de vamă fără autorizația serviciului vamal constituie deasemenea contrabandă.
Contrabanda pe cale maritimă se produce prin acostarea navelor în afara porturilor și descărcarea frauduloasă a mărfurilor.
Fapta de aterizare în afara aeroporturilor vamale constituie contrabandă. La fel, orice descărcare de mărfuri, precum și toate transbordările frauduloase sunt apreciate ca import de contrabandă.
Este considerată, prin asimilare, contrabandă de importuri sustragerea de mărfuri, odată cu vizita serviciului vamal prin utilizarea mijloacelor de disimulare.
În ceea ce privește contrabanda la export pe cale terestră, acesta constă în realizarea de exporturi în afara birourilor vamale.
Constituie contrabandă de exporturi pe cale maritimă, scoaterea din port fără manifest și îmbarcarea frauduloasă a mărfurilor în incinta porturilor sau pe coaste.
Cât privește contrabanda la export pe cale aeriană, constituie fapte de contrabandă declararea în afara aeroporturilor vamale a unei aeronave având direcția spre străinătate.
În temeiul art. 415 Cod Vamal francez este considerat delict de clasa I contrabanda săvârșită de un grup de trei până la șase indivizi.
Legislația vamala franceză (art. 416) consideră delict de clasa a III-a contrabanda calificată, adică săvârșită de mai mult de șase indivizi sau trei sau mai mulți întrebuințând oricare ar fi numărul făptuitorilor un vehicul cu tracțiune animală sau mecanică, o navă sau o ambarcațiune maritimă ori un vapor fluvial.
În sistemul de drept francez sunt considerate delicte și contravențiile vamale, fiind sancționate fie numai cu amendă, fie cu închisoare de la zece zile la o lună și amendă la care se adaugă și confiscarea mărfurilor litigioase.
În ceea ce privește tratamentul sancționator al delictelor de contrabandă, acestea se sancționează diversificat în raport cu gravitatea lor, astfel : mai puțin sever atunci când mărfurile alcătuiesc obiectul material al contrabandei, nu sunt interzise nici suprataxate și mai sever în situația în care mărfurile sunt dintre cele interzise sau suprataxate.
Pedeapsa pentru delictul de contrabandă de clasa I este închisoare de până la 3 ani la care se adaugă confiscarea obiectului fraudei, a mijloacelor de transport, a obiectelor care au servit la mascarea fraudei. Aceste delicte se sancționează cu amendă egală cu valoarea mărfurilor, atunci când este cazul mărfurilor neinterzise a căror valoare nu depășește 5000 FF.
Contrabanda considerată delict de clasa a II-a se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani, confiscarea sumelor provenite din infracțiune și o amendă cuprinsă între o dată și de cinci ori suma care reprezintă produsul delictului sau tentativei de contrabandă.
În sistemul de drept francez, pedeapsa privativă de libertate pentru delictele de contrabandă se cumulează cu pedeapsa amenzii în limitele stabilite de lege.
Tentativa la delictele de contrabandă este asimilată contrabandei consumate și sancționată în aceleași limite prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, urmându-se sistemul parificării pedepselor.
1.2. SISTEMUL DE DREPT ITALIAN
Cadru legislativ în cate este incriminată infracțiunea de contrabandă în diverse modalități normative îl reprezintă Codul legilor vamale, art. 281 – art. 299, din 20 septembrie 1940 republicat în 1973, constând în esență în introducerea sau scoaterea mărfurilor din țară peste linia vamală, prin eludarea impozitului, deci în afara cadrului vamal.
Sistemul de drept italian incriminează și sancționează recidiva specială în materie de contrabandă. Deasemenea, tentativa nu numai că este incriminată, dar regimul sancțiunilor este cel al parificării legale a pedepselor pentru tentativa de pedeapsă pentru infracțiunea consumată de contrabandă.
Legea vamală italian a instituit o prezumție de vinovăție asupra bunurilor aflate în zona de vigilență vamala, făptuitorii fiind obligați să facă dovada cu documente legale a caracterului licit al originii mărfurilor achiziționate sau deținute.
Jurisprudența italiana consideră că infracțiunea de contrabandă constând în introducerea de mărfuri supuse drepturilor de frontieră are un caracter de infracțiune instantanee, consumându-se prin trecerea peste linia vamală.
Contrabanda, potrivit jurisprudenței italiene, nu presupune nuci o înșelătorie, fraudă specifică, fiind suficientă dorința de introducere a mărfurilor pe teritoriul statului, fără a se efectua controlul vamal.
Tot jurisprudența a hotărât că în materie de participație, răspund pentru infracțiunea de contrabandă fără nici o distincție între achizitorii de origine și cei succesivi, toți aceia care, chiar în afara zonei de vigilență vamala, sunt găsiți în posesia mărfurilor străine pentru care nu s-au plătit taxele vamale.
1.3. SPECIFICUL SANCȚIONĂRII CONTRABANDEI
ÎN ALTE SISTEME DE DREPT
Recomandarea (81)12 din 25 iunie 1981 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre ale Consiliului Europei include în mod expres infracțiunile vamale în sfera criminalității afacerilor.
Sistemul penal român în vigoare este construit și subordonat fără excepție ideii răspunderii penale a persoanelor fizice, neadmițându-se sub nici o formă tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice.
Spre deosebire de sistemul de drept românesc, cele mai multe din sistemele de drept ale statelor don Europa consacră răspunderea penală a persoanelor juridice.
Astfel, sistemele de drept ale Austriei, Belgiei, Greciei, Italiei, luxemburgului, Elveției, respectând cu strictețe regula societas deluiquere gatestas, cunosc în domeniul legislației economice, a muncii și antreprizelor, precum și în legislația fiscală. O excepție de la această regulă și anume tragerea la răspundere penală în anumite condiții și limite a persoanelor juridice.
Sistemul de drept elvețian permite chiar, ca în anumite cazuri și sub rezerva îndeplinirii unor condiții, să se renunțe la tragerea la răspundere penală a persoanelor fizice, deplasând sancțiunea penală în întregime în sfera persoanelor juridice.
În sistemul de drept al Portugaliei, in mod excepțional este îngăduită răspunderea penală a persoanelor morale pentru faptele reprezentanților care acționează în numele lor în domeniu precum cel al criminalității economice, în materie fiscală, vamală, a controlului bancar.
Sistemul de drept suedez, cel din Țările de Jos, precum și cel al Marii Britanii au permis instituirea răspunderii penale pentru faptele altuia atunci când sunt îndeplinite anumite condiții.
În situația în care criminalitatea afacerilor, inclusiv în domeniul vamal, cunoaște o puternică recrudescență această posibilitate nu trebuie neglijată.
Spre deosebire de sistemul de drept românesc, în care interdicția exercitării dreptului de a se ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de cate s-a folosit făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii, este o pedeapsă complementară, în sistemul de drept francez interdicția profesională este o pedeapsă principală chiar dacă se aplică alături de pedeapsa cu închisoarea.
2. ASPECTE PROCESUALE
2.1. CONSTATAREA INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ
In perioada de tranziție pe care o parcurge România, din decembrie 1989, fenomenul de contrabandă a cunoscut o amploare deosebită.
Infracțiunile ce contrabandă sunt constatate în primul rând de către reprezentanții autorităților vamale prin natura funcțiilor și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
În practica autorităților vamale nu numai persoanele operative din punctele vamale descoperă fapte de contrabandă, dar și lucrătorii din Direcția de Supraveghere și Control Vamal, cu ocazia unor investigații, verificări ulterioare.
Organelor teritoriale de poliție le revine deasemenea sarcina descoperirii infracțiunilor de contrabandă, fie prin acțiuni individuale, fie organizate împreună cu formațiunile de grăniceri, poliție de frontieră, organe vamale.
Descoperind astfel de infracțiuni, lucrătorii vamali sunt obligați, în temeiul art.214, lit. a Cod procedură penală, să procedeze la luarea de declarații de la făptuitorii și martorii oculari și să întocmească un proces-verbal despre împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii, organele vamale fiind asimilate organelor inspecțiilor de stat.
În astfel de situații, potrivit art.214, al.2,3 Cod Procedură Penală, organele vamale au dreptul să rețină corpurile delicte, să procedeze la evaluarea pagubelor, precum și să efectueze orice alte acte, când legea prevede acest lucru.
Actele încheiate se înaintează procurorului în cel mult 3 zile de la descoperirea infracțiunii, dacă legea nu dispune altfel.
Art. 214, al. ultim din Codul de Procedură Penală menționează expres că procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă.
În practică s-a constatat o eficientă colaborare între organele vamale și cele de poliție.
Astfel, în sfera descoperirii de substanțe stupefiante, organele vamale încheie un proces-verbal preliminar, corpurile delicte și făptuitorii fiind predați imediat organelor de cercetare ale poliției competente să soluționeze cauza.
Un alt aspect care a rezultat din activitatea practică se referă la faptul că infracțiunile de contrabandă sunt descoperite în multe cazuri de Garda Financiară sau alte organe cu atribuții de control.
2.2. ACTIVITATEA DE CERCETARE PENALĂ.
PROBLEME CE TREBUIE SOLUȚIONATE ÎN ACESTĂ FAZĂ.
PROBLEME DE LĂMURIT
Dacă constatarea infracțiunii de contrabandă se realizează după cum am văzut, atât de către organele de poliție teritoriale cât și de organele vamale sau chiar de alte organe cu atribuții de control, cercetarea penală a faptelor de contrabandă este o sarcină a lucrătorilor de poliție care desfășoară activitatea de urmărire penală sub supravegherea procurorului, potrivit art. 216-220 Codul de Procedură Penală.
În această fază a procesului penal cercetarea penală trebuie să lămurească aspectele privind :
data și locul săvârșirii infracțiunii de contrabandă;
făptuitorii, calitatea și contribuția fiecăruia;
activitatea ilicită desfășurată;
modul de organizare al făptuitorilor în vederea săvârșirii faptelor ilicite (interesează aici rolul asumat de fiecare participant);
urmările activității ilicite (paguba produsă, valoarea bunurilor trecute ilegal peste frontieră, valoarea taxelor vamale eludate );
forma de vinovăție a participanților;
existența concursului de infracțiuni, măsuri ce se impun pentru extinderea cercetării și în raport de alți făptuitori sau alte fapte;
cauzele care au generat, împrejurările și condițiile care au înlesnit și favorizat săvârșirea infracțiunii de contrabandă;
Pentru a proba vinovăția făptuitorilor în cazul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, organele de cercetare penală ale poliției desfășoară următoarele activități :
Documentarea cu privire la regimul vamal și al desfășurării activității în punctele vamale. Interesează cunoașterea legislației, a organizării sistemului de control vamal, a documentelor privind existența și mișcarea bunurilor care au constituit obiectul infracțiunii;
Verificarea și ridicarea de înscrisuri trebuie să fie o activitate prioritară pentru a se evita astfel, distrugerea, pierderea lor, asigurându-se astfel posibilitatea dovedirii și pe această cale a infracțiunilor săvârșite.
Efectuarea de percheziții.Sunt vizate bunurile trecute peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, bunurile expres și limitativ prevăzute de lege trecute peste frontieră fără autorizație, alte bunuri pentru care legea stabilește un regim juridic la trecerea peste frontieră (de exemplu, metalele și pietrele prețioase, bunuri aparținând patrimoniului național cultural);
Dispunerea constatărilor tehnico-științifice și a experților în raport de particularitatea cauzei, de metodele și mijloacele folosite de contrabandiști;
Ascultarea învinuiților sau inculpaților despre activitatea desfășurată pentru trecerea bunurilor peste frontieră, metodele și mijloacele folosite, unde au fost valorificate sau depozitate bunurile în vederea ridicării și confiscării acestora;
Ascultarea eventualilor martori oculari;
Organizarea prinderii în flagrant a celor care comit acte de contrabandă.
2.3. COMPETENȚA DE JUDECATĂ
Instituția competenței în materie penală ordonează repartizarea cauzelor penale pe fiecare organ în parte, în raport de atribuțiile funcționale ale acestuia, de natura infracțiunii, de persoana infractorului.
Competența penală a fost denumită în literatura juridică ca fiind sfera atribuțiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fiecare categorie de organe judiciare în parte, sau altfel spus, capacitatea unui orga de a se ocupa de o anumită cauză penală.
În ceea ce privește competența în materia contrabandei, trebuie avute în vedere dispozițiile Codului de Procedură Penală, art.25 și art.27, pct.1, lit. a.
Conform art.25 Cod de Procedură Penală “Judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe ”.
În art.27, pct.1, lit. a Cod de Procedură Penală se arată că infracțiunea de contrabandă este de competența tribunalului dacă a avut ca obiect : arme, muniții, materiale explozive, sau radioactive.
Corelând cele două texte din Codul de Procedură Penală rezultă că în prima instanță competența de soluționare a cauzelor penale care au ca obiect infracțiunea de contrabandă prevăzută de art.175 Cod Vamal este de competența Tribunalului.
Când trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, de mărfuri sau alte bunuri se realizează în condițiile art.63 din Legea nr. 56 / 1992 privind frontieră de stat a României (prin forță sau prin atacarea grănicerilor, polițiștilor sau lucrătorilor vamali de către persoane înarmate sau constituite în grup în scopul scoaterii din țară a unor bunuri din patrimoniul național cultural sau de valoare deosebită, a traficării de arme, muniții, materiale explozive sau radioactive, a produselor și substanțelor stupefiante, psihotrope ori toxice), se reține atât infracțiunea de contrabandă prevăzută în art.175 Cod Vamal, cât și infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei în forma agravată prevăzută de art. 68 din Legea nr. 56 / 1992, în concurs ideal de infracțiuni. În acest caz, potrivit art.27, pct.1, lit. a Cod de Procedură Penală competența de soluționare a cauzei în prima instanță aparține Tribunalului.
În vederea realizării justiției, raportarea cauzelor penale pe linie orizontală între organe judiciare de același grad se face pe baza criteriului teritorial. Competența teritorială pentru infracțiunile săvârșite în țară este stabilită de art.30 Cod de Procedură Penală. Art. 30, al. 1 stabilește următoarea ordine de prioritate pentru determinarea competenței teritoriale : locul săvârșirii infracțiunii, locul unde a fost prins făptuitorul, locul unde locuiește persoana vătămată.
Modul concret de determinare a competenței teritoriale depinde de momentul sesizării organului judiciar.
Potrivit art. 45, al. 3 Cod de Procedură Penală, în cazul în care sunt sesizate simultan mai multe organe competente, conform art.30, al.1 Cod de Procedură Penală, competența teritorială este dată de ordinea reglementată prin acest articol. În aceste situații operează așa-numita preferință legală.
În situația în care, în raport cu criteriile oferite de art.30, al.1 Cod de Procedură Penală, sunt competente mai multe organe sesizate simultan, competența revine organului jurisdicțional mai întâi sesizat (art. 45, al. 4 Cod de Procedură Penală).
Atunci când nici unul dintre locurile arătate la art.30, al.1 Cod de Procedură Penală nu este cunoscut, competența revine deasemenea organului mai întâi sesizat (art. 45, al. 2 Cod de Procedură Penală).
În accepțiunea art. 30 al.2 Cod de Procedură Penală, judecarea cauzelor penale revine instanței în a cărei rază teritorială s-a efectuat urmărirea penală.
Atunci când urmărirea penală se efectuează e către Parchetul de pe lângă Tribunal, cum este cazul infracțiunii de contrabandă calificată prevăzută de art. 176 Cod Vamal, procurorul, prin rechizitoriu stabilește căreia dintre instanțele prevăzute de art.30, al.1 Cod de Procedură Penală îi revine competența de a judeca.
TITLUL II
ASPECTE CRIMINOLOGICE PRIVIND
INFRACȚIUNEA DE CONTRABANDĂ
CAPITOUL. I
STAREA ȘI DINAMICA SĂVÂRȘIRII
INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ
1. PARTICULARITĂȚI ALE SITUAȚIEI OPERATIVE
POLIȚIENEȘTI PE LINIE DE CONTRABANDĂ
Un instrument indispensabil pentru cunoașterea stării și dinamicii criminalității în general, a necesarului de forțe implicate în prevenirea și combaterea criminalității, a costurilor sociale pe care la presupune, îl reprezintă statisticile judiciare.
Astfel pot fi obținute date importante referitoare la faptele penale și făptuitori din examinarea statisticilor oficiale, atât din domeniul penal, cât și din domeniile social și economic.
Rezultatele obținute cu ajutorul acestor statistici, sunt relative, referindu-se doar la criminalitatea aparentă și cel legală, nu și la criminalitatea reală.
Deși, prin ele însele statisticile criminalistice nu constituie o cercetare criminologică, ci înregistrări de date faptuale, utilizarea specifică a acestor instrumente a dus la obținerea unor rezultate deosebită.
Analizând statisticile privind criminalitatea de la începutul anilor ”90, s-a constatat o evoluție alarmantă a crimei organizate.
Deși nu reprezintă un aspect cantitativ semnificativ al crimei organizate, delicvența afacerilor constituie din punct de vedere calitativ un segment deosebit de important al criminalității organizate, jurisprudența confruntându-se cu cauze complexe ce au implicat rețele de infractori cu legături internaționale.
In perioada 1990-1997, situația operativ polițienească pe linie de contrabandă a prezentat unele particularități. S-a constatat o explozie, o diversificare, a formelor și modalităților de săvârșire a actelor de contrabandă, comise atât în zonele de frontieră, cât și la unitățile vamale interioare sau pe principalele trasee de defluire sau afluire a mărfurilor din și înspre porturi, aeroporturi, stații CFR cu legătură în transporturile internaționale.
Toate aceste constatări au determinat o schimbare a concepției privitoare la modul de intervenție antiinfracțională, precum și înființarea de structuri specializate, cu atribuții bine determinate, care să acționeze eficient pentru prevenirea și combaterea acestui fenomen.
Analiza statistică a fenomenului de contrabandă a relevat amploarea deosebită pe care a înregistrat-o contrabandă calificată, manifestată prin trecerea peste frontiera de stat a bunurilor și valorilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, traficarea unor obiecte și materiale care prin ele însele prezintă un grad sporit de pericol social.
La săvârșirea infracțiunii de contrabandă au fost atrași tot mai mulți agenți economici și funcționari ai structurilor de stat cu ajutorul cărora s-au realizat transporturi ilegale de capital în străinătate, tranzitarea pe teritoriul României de produse prohibite, sau introducerea și comercializarea de obiecte provenite din infracțiuni comise pe teritoriul altor țări.
În zonele de frontieră din nord-est și sud-vest ale țării, contrabanda cu bunuri și produse rezultate din dezintegrarea industriilor și dislocarea unor unități militare din fostele țări sovietice, precum și cu produse petroliere (îndeosebi carburanți și lubrifianți), a devenit o îndeletnicire și principalul mijloc de realizare a unor venituri ilicite pentru mase întregi de populație situate de o parte și de alta a frontierei.
S-a constatat o solidarizare între contrabandiștii români și cei din țările vecine, care deseori au reacționat violent împotriva organelor vamale, a grănicerilor și lucrătorilor de poliție.
Statisticile au scos la iveală faptul că infracțiunile de contrabandă au fost însoțite de cele mai multe ori de acte de corupție a personalului vamal, chiar a personalului care asigură paza frontierei de stat ori a agenților economici de la care au fost procurate bunurile – obiect material al contrabandei sau prin care s-au valorificat mărfurile introduse în țară prin nerespectarea regimului juridic vamal.
Analiza distribuției unui raport de unitățile vamale în incintă cărora s-au comis actele de contrabandă, au dus la concluzia că din punct de vedere cantitativ, cele mai multe infracțiuni au fost săvârșite la unitățile vamale terestre, apoi la cele portuare și în cele din urmă la cele aeroportuale. Sub raport calitativ însă, din punct de vedere al gravității concrete a faptelor penale de contrabandă, ordinea este inversă.
Pericolul social al infracțiunilor de contrabandă comise în aeroporturi și porturi (îndeosebi Aeroportul Internațional Otopeni și Portul Constanța) este mult mai ridicat prin consecințele subsecvente pe care unele fapte le conțin în structura lor.
Această constatare determină o orientare a programelor de prevenire și combatere a fenomenului de contrabandă ținându-se cont de specificul fiecărei unități vamale. Tot din punct de vedere al distribuției faptelor de contrabandă, cele mau multe s-au înregistrat la unitățile vamale de frontieră și mai puțin la cele interioare, acestea din urmă prezentând însă, o gravitate sporită.
În ceea ce privește participanții la comiterea faptelor de contrabandă, marea majoritate aparține vârste a doua (25-50 de ani), numai aproximativ 10% provenind din rândul tinerilor cu vârste între 18-25 de ani. Pe sexe, delicvența feminină reprezintă un procent minim (cca. 2%).
Din analiza statistică a participanții la comiterea faptelor de contrabandă s-a putut trage concluzia privitoare la apartenența la o anumită categorie socială acelor implicați, în săvârșirea actelor de contrabandă.
Perspectiva obținerii unor câștiguri însemnate fără un efort fizic sau intelectual deosebit, chiar înfruntând anumite riscuri, a atras persoane din toate păturile sociale, atât oameni defavorizați economic cât și persoane cu o situație materială bună sau chiar foarte bună.
În condițiile în care rata medie criminalității în România a avut o tendință de creștere până în 1995, înfățișând după această dată o tendință de stabilitate în jurul la 1000 infracțiuni / suta de mii de locuitori, rata medie a infracțiunii de contrabandă se situează net sub acest nivel undeva în jurul valorii de 21 infracțiuni de contrabandă / suta de mii de locuitori.
Cu toate acestea, diminuarea rate medii anuale a criminalității în domeniul vamal va trebui să constituie o prioritate a politicii penale și vamale, a strategiei de prevenire a criminalității afacerilor în general și a contrabandei în special.
Săvârșirea faptelor de contrabandă a cunoscut o tendință de creștere în perioada imediat următoare evenimentelor din Decembrie 1989, atingând apogeul în anii 1993, 1994 când, profitând de haosul social-economic și de imperfecțiunile legislative au fost comise cele mai multe infracțiuni.
Intrarea în vigoare a noului Cod Vamal ( Legea nr. 141 / 1997 ) și a Regulamentului de aplicare a Codului Vamal (H.G. 626 / 1997 ) a avut ca o consecință imediată diminuarea aparentă a numărului de infracțiuni de contrabandă.
Reducerea cantitativă a fenomenului de contrabandă se datorează voinței legiuitorului care a înțeles să incrimineze ca infracțiuni de serie statutare (art.177 infracțiunea de folosire de acte nereale și art.178 infracțiunea de folosire la autoritatea vamala de acte falsificate ) două dintre modalitățile cu pondere a contrabandei, astfel cum această infracțiune a fost reglementată de art.72 din Legea nr. 30 / 1978.
În realitate însă, noua legislație vamală intrată în vigoare peste noapte a zguduit din temelie sistemul vamal, neținând seama de realitățile concrete cu care se confruntă cei implicați în desfășurarea operațiunilor vamale.
Implementarea sistemului informatic vamal integrat ASYCOUDA, gândit ca un pas spre progres, spre o vamă civilizată, eficientă și mai puțin birocratizată, în condițiile în care infrastructura și pregătirea operatorilor este deficitară, se constituie în condiții și împrejurări menite să favorizeze, să înlesnească săvârșirea infracțiunilor de contrabandă.
O consecință firească, imediată a necorelării intrării în vigoare a noii legislații vamale cu lipsa de popularizare a legislației, va fi apariția unor noi posibilități de săvârșirii infracțiunii de contrabandă și contrabandă calificată.
2. MODALITĂȚI PRACTICE DE SĂVÂRȘIRE A
INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ
Analiza delicvenței afacerilor în sfera relațiilor vamale, în perioada 1989-1997 a relevat o diversificare a manoperelor ilicite prin care se introduc sau se scot din țară cantități impresionante de produse, bunuri industriala de larg consum, droguri, armament, metale prețioase, opere de artă, componente nucleare fără respectarea regulilor în materie.
Modalitățile legale de săvârșire a infracțiunii de contrabandă prevăzute de art.72 din Codul Vamal anterior, au îmbrăcat mai multe modalități faptice.
Prima formă de contrabandă postrevoluționară depistată a fost săvârșită prin trecerea mărfurilor peste graniță, prin punctele vamale, în unele forme private, nerespectându-se reglementările juridice vamale în vigoare.
Pentru plata taxelor vamale și a impozitului pe circulația mărfurilor, precum și pentru practicarea unor adaosuri comerciale mai mari decât cele legale, unele firme particulare și persoane fizice au falsificat documentele legale de intrare a mărfurilor importate prin înscrierea unor prețuri mai mici decât cele reale, la punctele vamale românești, importatorii prezentau alte acte decât cele emise de exportatori, cu prețuri de achiziție de 4-5 ori mai mici. Astfel în septembrie 1990 – martie 1991 patronul firmei MUSTANG IMPEX S.R.L. din Reșița a introdus în țară, prin vama Giurgiu, cu documente vamale falsificate mărfuri de Turcia în valoare de 79,5 milioane lei. Prin diminuarea prețului de cumpărare față de cel real practicat, patronul firmei nu a plătit taxele vamale în valoare de 23.179.325 lei, impozitul pe circulația mărfurilor în valoare de 15.829.376 lei.
Cunoscută sub numele de metoda dublei facturări sau metoda subfacturării, această modalitate de trecere a bunurilor peste frontiera de stat a României a fost săvârșită cu deosebire pentru încălcarea dispozițiilor cuprinse în Ordinul nr..176 / 1996 al Direcției Generale a Vămilor.
O altă modalitate foarte des întâlnită în practică o constituie prezentarea declarațiilor vamale false. Această metodă comportă două procedee :
Procedeul tranzit – contrabandiștii declară mărfurile din mijlocul de transport ca fiind în tranzit vamal, dar în realitate mărfurile nu mai sunt scoase din țară, fiind valorificate fără plata taxelor vamale. În acest mod au procedat contrabandiștii care au săvârșit contrabandă de cea mai mare amploare până în prezent. S-au introdus astfel în România cantități impresionante de țigări valorificate ilegal fără plata taxelor vamale și a accizelor aferente; pentru acoperirea acestor manopere frauduloase se utilizează ștampile false care confirmă formal operațiunea de vămuire.
Procedeul folosirii unor firme fantomă sau care se desființează imediat după efectuarea unor importuri masive de marfă, în scopul sustragerii de la plata taxelor vamale, a accizelor și a impozitului pe profit. Contrabandiștii introduc în țară cu diferite mijloace de transport, declarând la intrarea în țară că mărfurile sunt destinate acestor firme inexistente, iar vămuirea urmează a se face la vămile interioare de la sediul firmelor respective. Cei care realizează transportul în astfel de condiții închiriază depozite în care mărfurile sunt descărcate și revândute rapid, fără a se plăti taxele vamale și accizele aferente. În momentul în care organele de control verifică destinația mărfurilor constată inexistența acestor firme fantomă, a documentelor și implicit a mărfurilor rapid valorificate.
Pentru a beneficia în mod ilegal de anumite facilități vamale ( stabilite pe bază unor acorduri bilaterale sau multilaterale ori pe bază de reciprocitate), unii impostori prezintă certificate de origine a mărfurilor false. De exemplu, un asociat a firmei SINCOMP S.R.L. din București a introdus în țară, cu scutire de taxe vamale 300.000 sticle vodcă pentru care a prezentat un certificat de origine fals, ca provenind din Republica Moldova; s-a creat astfel un prejudiciu de 60.000.000 lei, echivalentul taxelor vamale neachitate.
Numeroase firme particulare au exportat cu documente vamale false, mărfuri interzise la export sau contingente. Este cazul patronului firmei ITALIA COMPETENȚA IMPORT – EXPORT S.R.L. din Cluj Napoca care a fost depistat în timp ce încerca să scoată din țară lemn semifabricat, neadmis la export, înscriind în documente elemente pentru lădețe din lemn de fag.
Contrabanda prin trecerea peste frontieră cu documente vamale privind alte bunuri se săvârșește fie prin consemnarea în documentele vamale a altor mărfuri și coruperea vameșilor pentru ca aceștia să nu mai efectueze controlul vamal, fie prin “procedeul capac”. Acest procedeu constă în consemnarea în documentele vamale că se transportă mărfuri pentru care taxele vamale sunt mici, în realitate mijlocul de transport fiind încărcat cu marfă pentru care taxele vamale sunt ridicate. Pentru a înșela vigilența vameșilor o parte din bunurile consemnate în documentele vamale sunt așezate astfel încât să mascheze încărcătura.
În perioada 1990-1996 profitând de controlul deficitar efectuat de Administrația Financiară, nu au fost respectate prevederile Legii nr.31 / 1990 privind transformarea asociațiilor familiale constituite în baza Decretului nr. 54 / 1990, în societăți cu răspundere limitată sau în alte tipuri de societăți prevăzute în nomenclatorul Legii nr.31 / 1990.
Alteori, contrabandiștii în complicitate cu vameșii au schimbat regimul vamal al unor autoturisme sau categorii de mărfuri importate. În documentele vamale se consemna că importurile se realizează pentru anumite persoane fizice pentru care se practica un tarif vamal redus, în realitate importurile fiind contractate de societăți comerciale care ar fi trebuit să plătească tarife vamale majorate.
În același sens, în perioada menționată s-a realizat contrabandă cu mașini importate de către societăți de binefacere, special înființate în acest scop, societăți care se bucură de anumite facilități vamale. Ulterior acestea erau date în folosință unor persoane fizice.
Delicvența afacerilor a atras în sfera sa pe unii administratori, patroni sau asociați ai unor societăți comerciale cu capital privat care au emis cecuri fără disponibil la tras.
Cei în cauză au profitat de perioada în care vama accepta achitarea taxelor vamale cu asemenea titluri fără confirmarea băncilor.
Și în prezent se folosesc ștampile false pentru atestarea confirmării de către bănci a existenței banilor în cont. Relevant în acest sens este cazul cetățeanului iranian H.D. patron al firmei MEGALOPOLIS din București care a importat în ianuarie 1995 țigări în valoare de 215.000.000 lei, efectuând plata taxelor vamale aferente cu două cecuri cu limită de sumă fără a avea disponibilul în cont.
Contrabandiștii cu experiență infracțională sau care și-au creat legături infracționale în unitățile vamale prin coruperea personalului vamal, recurg la sustragere de la operațiunile de vămuire a mărfurilor introduse prin punctele vamale, speculând perioadele de mare aglomerație. Participanții la acest gen de criminalitate se folosesc pentru închiderea carnetelor TIR care au însoțit marfa pe timpul transportului de ștampile vamale false sau nu declară la intrarea sau ieșirea din țară bunuri de valoare foarte mare dar reduse ca dimensiuni, importante sume de valută.
Este ilustrativă în acest sens speța privind pe M.S. patron al firmei FLAMINGO S.R.L. din București care în perioada 03.07.1995-07.08.1996 a introdus în țară fără plata taxelor vamale mărfuri în valoare de 50.000.000 lei pe care le-a valorificat prin intermediul altor firme din țară fără plata impozitului pe circulația mărfurilor. Pentru încasarea garanției valutare depuse pentru închiderea carnetelor TIR ce au însoțit marfa pe timpul transportului, M.S. a folosit ștampile false de confirmare a vămuirii.
Pentru asigurarea extinderii și diversificării modalităților de efectuare a comerțului exterior, funcționează sau sunt în curs de amenajare zone libere destinate schimbului internațional de mărfuri în porturile Sulina, Giurgiu, Constanța, Drobeta Turnu-Severin și zonele de frontieră Arad și Timișoara.
Pentru eludarea taxelor vamale contrabandiștii încheie contracte pentru import de mărfuri cu diferiți agenți economici străini care-și desfășoară activitatea în acele zone libere pe baza cărora se solicită și obține indigenizarea mărfurilor respective. În acest mod taxele vamale sunt diminuate da la 10 până la 15 ori.
Astfel au procedat A.R. și L.S. asociați în cadrul firmei LOTUS S.R.L. care, în 1996, în urma importului a 4350 box-uri de țigări au diminuat taxele vamale cu 4,3 miliarde lei.
În cadrul aceste metode ca formă de eludare a regimului juridic vamal se folosește “contestația” în care se solicită acceptarea valorii din documentul prezentat.
Embargoul impus Iugoslaviei prin Rezoluția ONU nr.742 / 1991 a reprezentat pentru românii mai nevoiași din vestul țării și nu numai, una din posibilitățile de întreținere a familiei, în condițiile tranziției.
Traficul cu benzină dar și cu alte produse de larg consum (materiale de construcții, produse alimentare, etc.) a atins cote alarmante în perioada 1993-1994. Cei care treceau în Iugoslavia erau în majoritate români, în condițiile în care cetățenii sârbi erau obligați la ieșirea din țară să plătească 30 mărci / persoană, 70 mărci / autoturism și 150 mărci / autocar. Autoritățile române au confiscat în această perioadă cantități importante de carburanți, transportul acestora realizându-se atât pe apă cu ambarcațiuni ale unor persoane fizice sau ale unor societăți comerciale din zona de frontieră, cât și cu cisterne C.F.R. sau auto.
Delicvența în domeniul afacerilor vamale s-a manifestat din plin în această perioadă și prin trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor, munițiilor, materialelor explozive sau radioactive dezmembrării U.R.S.S. și ca urmare a conflictelor armate din Iugoslavia.
Considerată ca cea mai mare manifestare de la sfârșitul războiului rece, contrabanda cu materiale radioactive reprezintă o afacere ilicită lucrativă crescândă, cu toate că în ultimul timp a scăzut frecvența ei.
Autoritățile ruse au dat publicității faptul că în ultimii 4 ani s-au înregistrat 900 de tentative de a ajunge ilegal la instalațiile nucleare, iar în 700 de cazuri, lucrătorii de acolo au încercat să vândă ilegal materiale radioactive, ceea ce denotă că măsurile de siguranță în instalațiile nucleare din țările fostei U.R.S.S. au scăzut foarte mult.
Considerată țară de tranzit pentru produsele stupefiante și psihotrope, România s-a confruntat cu numeroase fapte de contrabandă având ca obiect astfel de produse. Infractorii au folosit în acest scop o gamă variată de procedee, profitând în primul rând de modalitatea de efectuare a controlului vamal prin sondaj pentru evitarea aglomerației în punctele vamale.
Astfel, în ziua de 20.09.1997, la Punctul de control pentru trecerea frontierei Curtici, la ieșirea din țară a trenului rapid DACIA, care se deplasează pe ruta București – Viena, polițiștii și vameșii care efectuau controlul pașapoartelor și a mărfurilor l-au depistat pe V.F., acesta având pe fundul unei sacoșe doi saci de voiaj introduși unul în celălalt. În fiecare sac, sub întăritură din spate exista un pachet strâns legat cu bandă adezivă care conținea un praf de culoare maro deschis. Cele două pachete în greutate de 5,260 kg au fost supuse verificării cu trusa NARCOTEST, rezultând că respectiva substanță are caracteristicile heroinei.
Un segment cu un grad mai ridicat de pericol social îl reprezintă sustragerea de la operațiunile vamale săvârșită de una sau mai multe persoane înarmate sau constituite în bandă.
S-a constatat o tentativa de organizare sistematică a unor grupări de persoane în vederea trecerii peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Această modalitate de săvârșire a contrabandă a cunoscut o amploare deosebită în zonele de frontieră de la granița cu Ucraina, Republica Moldova, Iugoslavia, dar și cu Bulgaria.
Contrabandiștii români și cei din țările vecine s-au grupat în diverse grupări infracționale și procedează la trecerea peste frontieră a bunurilor ce formează obiectul contrabandei folosind condițiile naturale pe care le oferă zona de frontieră.
În vederea săvârșirii infracțiunii de contrabandă, grupurile infracționale s-au dotat cu mijloace de transport adecvate – autoturisme de teren, ambarcațiuni cu vâsle sau motor, procedând la un schimb direct de mărfuri prin evitarea punctelor vamale.
De multe ori, aceste grupuri infracționale au acționat în forță, ripostând cu arme albe sau chiar de foc atunci când au fost surprinse de patrulele grănicerești.
Această modalitate de săvârșire a infracțiunii de contrabandă are îndeosebi ca obiect material produse petroliere, produse industriale de larg consum. Specific frontierei cu Iugoslavia sunt materialele de construcții și în general toate bunurile necesare reparării pagubelor pricinuite de război.
Un loc aparte în cazuistica fenomenului de contrabandă îl ocupă modalitate de săvârșire a infracțiunii prin coruperea vameșilor.
În toți acești ani, delicvența afacerilor în sfera vamală a fost întreținută de complicitatea unor lucrători vamali. Corupția în rândul lucrătorilor vamali nu este, cu toate acestea o problemă specifică anilor ”90, în această perioadă a cunoscut însă, o amploare deosebită ceea ce a determinat luarea unor măsuri speciale. Aspectele privind această modalitate nu sunt chiar puține. Reținem aici doar două exemple.
In ziua de 25.03.1997, lucrătorii din cadru poliției orașului Negru – Vodă, în cooperare cu lucrătorii din cadru Poliției Municipiului Mangalia, în urma unor informații di care reieșea că prin vama Negru – Vodă se introduc mărfuri de contrabandă din Turcia, în complicitate cu lucrătorii vamali au organizat o acțiune polițienească. La controlul atent al documentelor ce însoțeau bagajele turiștilor din autocarul cu numărul de înmatriculare BC-01-ISG condus de I.P. s-au descoperit că nu erau autentice. Lucrătorul vamal de 28 de ani din Mangalia întocmise declarații vamale false, sustrăgând prin acest procedeu mărfuri în valoare de 500.000.000 lei, creând un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 180.000.000 lei prin neplata taxelor vamale. Vameșul L.B. a fost deferi Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, urmând a i se întocmi dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită și complicitate la contrabandă.
În ziua de 14.09.1997, a fost arestat vameșul S.M. din Deva. În urma unui contro efectuat la Vama Deva, polițiștii au constatat că vameșul cu pricina a pretins și a primit în anul 1996 diferite sume de bani de la mai multe persoane, care ulterior au fost scutite de plata taxelor vamale pentru autoturismele achiziționate în străinătate. Pentru scutirea de taxe vamale, vameșul S.M. a folosit adeverințe de repatriere false sau documente care aparțineau altor persoane decât cumpărătorilor de autoturisme. În seama vameșului a fost reținută comiterea infracțiunilor de luare de mită, fals intelectual și contrabandă.
Una din cele mai ingenioase și totodată mai păguboase activități de contrabandă de pe teritoriul României se leagă de produsele ANWAY aduse în țara noastră pe filieră maghiară. Pe seama micului trafic de frontieră, uriașe cantități de asemenea produse au eludat orice fel de taxe vama și impozite. Începând din 1995 a început să se deruleze liniștit un trafic intens cu produsele firmei ANWAY pe relația Ungaria – România. Au existat două tipuri de contrabandă, unii cetățeni români au ajuns pe contrabandă propriu în Ungaria la depozitele firmei ANWAY de unde și-au făcut plinul, revenind acasă și plasându-și marfa la întâmplare, practicând prețuri cu mult mai mari. O altă categorie a fost aceea a românilor înscriși drept distribuitori oficiali, sub numele adevărat dar cu adresă din Ungaria. Și unii și alții au trecut la importuri masive de produse, beneficiind fie de facilitățile vamale ale micului trafic de frontieră, fie de înțelegerile directe cu personalul vamal. Chiar și după înmatricularea firmei ANWAY România Marketing S.R.L. cu sediul în București, contrabandă cu produsele ANWAY pe linia maghiară nu a fost stopată.
Firma ANWAY nu este singura care prezintă acest mod de distribuire și desfacere a produselor proprii în România.
Dintre numeroasele sisteme de distribuire înrădăcinate ilegal în România se disting : NETWORK 21’SUA, sistemul SCHWARZ din Germania și mai nou cel al firmei CALIFORNIA FITNESS cu sediul în Timișoara.
Semnalarea acestei modalități a săvârșirii infracțiunii de contrabandă reclamă luarea unor măsuri eficiente de contracarare a unei eventuale extinderi a contrabandei din România către Bulgaria, Moldova, Ucraina.
Micul trafic de frontieră, ca modalitate de săvârșire a contrabandă, constituie o mare afacere, atât pentru cei care-l practică, cât și pentru vameși și călăuze.
Practicat în anii ”80 de iugoslavi, care reprezentau cu mărfurile lor vestul, după 1990 rolul s-a inversat.
În general, fenomenul de mic trafic de frontieră se înlesnește la granița dintre două țări între care există diferențe de prețuri și produse cu care se face trafic.
O altă cauză a fenomenului este penuria de anumite tipuri de produse dintr-o țară sau alta. Fenomenul de trafic se articulează și pe diferențele de taxe percepute pe tutun și alcool în Estul Europei.
În România fenomenul a apărut la începutul anilor ”90, imediat după revoluție.
Mărfurile care nu existau în România erau aduse din Turcia, unele fiind vândute pe piața din România iar altele plecau în Iugoslavia sau Moldova.
În principiu, șomerii și cei care nu se pot întreține din venitul mic pe care îl au se regăsesc pentru cei care practică micul trafic de frontieră. Stilul de lucru al fiecăruia diferă.
Din această afacere câștigă trei categorii de persoane : prima categorie îi include pe cei care se duc ca simpli călători și iau produsele pe care apoi le vând în piață; există o categorie de călăuze care se află în legătură cu cei care practică micul trafic de frontieră asigurându-le acestora, prin anumite angajamente cu vameșii, posibilitatea de a trece încărcătura peste graniță.
Un mod de organizare mai elaborat se întâlnește în cazul firmelor care, printr-o înțelegere cu firmele din țara vecină angajează un anumit număr de persoane care să preia marfa. Cei angajați trec marfa peste graniță în condiții legale, vameșii neputându-le confisca marfa.
În vestul țării, embargoul impus Iugoslaviei a încurajat mii de persoane să transporte produse românești pe piața acestei țări.
Un caz particular în reprezintă ce se întâmplă la granița cu Ungaria. Aici, produsele alimentare sunt cele care dețin ponderea cea mai mare. O alta caracteristică a acestei vămi este aceea că, cei care cumpără din Ungaria sunt cetățeni români, în timp ce din România, cetățenii maghiari nu cumpără nimic, situație păguboasă pentru statul român care pierde astfel valută.
Faptul că statul maghiar acordă la ieșirea din țară 20% din valoarea produselor cumpărate, dacă acestea depășesc suma de 25.000 forinți, reprezintă o facilitate de natură să încurajeze pe românii din restul țării să-și facă cumpărăturile în Ungaria.
Cel mai folosit punct de frontieră dintre România și Bulgaria este Vama Giurgiu. Circulația prin Vama Giurgiu prezintă unele aspecte particulare față de alte zone. Astfel, jumătate din traficul Balcani – Europa este filtrat pe aici. Circuitul este organizat, în general, în trenurile internaționale care tranzitează Bulgaria venind din Turcia, iar altele care vin chiar din țara vecină.
Ingeniozitatea infractorilor, manifestată în cele mai diverse domenii ale criminalității se reflectă și în sfera relațiilor vamale, obiectivându-se în noi metode și procedee de săvârșire a contrabandei.
CAP. II
CAUZALITATEA
1. CONCEPTUL GENERAL DE CAUZALITATE
Pentru fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să asigure prevenirea și combaterea eficientă a fenomenului infracțional, cercetarea științifică în criminologie își propune identificare, analiza și explicarea cauzelor criminalității.
Analiza criminalității presupune desprinderea de cazul individual și identificarea proceselor și conjuncturilor care se constituie în cauze și condiții necesare și suficiente producerii actului infracțional.
Pentru explicarea fenomenului infracțional, în criminologie s-au conturat mai multe orientări.
În cadrul orientării biologice, locul și rolul factorilor biologici în apariția și manifestarea fenomenului infracțional sunt prezentate mergându-se de la afirmația care susține că acești factori ar avea un rol determinant în cauzalitatea comportamentului delicvent, până la negarea oricărei incidențe în acest domeniu.
În esență, autorii care menționează influența unor elemente ale biologicului asupra fenomenului infracțional, în raport cu orientările teoretico-metodice de ordin anatomico-fiziologic, genetic, susțin existența unor personalități care ar avea înscrise, mai mult sau mai puțin, însemnele crimei, fie în fizionomie, fie în secreția glandelor hormonale, ori în aberațiile cromozomiale genetice.
Creatorul acestei orientări este considerat Cesaro Lambrosso care a formulat ipoteza atavismului evoluționist, potrivit căruia caracterele omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor stigmate anatomice.
Potrivit lui Lambrosso, când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii, mai ales de natură atavică, acesta ar fenomenul infracțional un criminal înnăscut.
Teoria elaborată de Lambrosso a fost puternic combătută de Lacasssgue, Manouvrier, Tapinard și Gabriel Tarde care au subliniat lipsa de fundament științific a conceptelor utilizate.
O nouă ipoteză de cercetare în cadrul orientării biologice, care a înlocuit teoria atavismului evoluționist, a fost formulată de Goring care susținea o anumită relevanță a factorului ereditar în geneza criminalității.
Teoriile de orientare fiziologică atribuie glandelor cu secreție internă (hipofiză, tiroidă, paratiroidă, glandele sexuale) și pe un plan mai larg proceselor chimice din organismul uman, rolul de cauze principale ale criminalității.
Olof Kimberg, cel mai important reprezentant al teoriei biconstituționale, fondatorul teoriei inadaptării sociale a considerat că pentru a descoperi cauzele fenomenului infracțional este necesar să se studieze personalitatea individului.
În criminologia contemporană nu se poate afirma existența unei relații monocauzale directe între factorii biologici și criminalitate.
Orientarea psihologică în explicarea fenomenului infracțional grupează principalele teorii criminologice care au în comun conceptul de personalitate criminală.
Aceste teorii susțin că infractorii se deosebesc de neinfractori prin dezvoltarea insuficientă, deformarea sau alterarea structurilor și funcțiilor psihice.
Teoriile de orientare psihiatrică relevă că infractorii ar fenomenul infracțional bolnavi psihic. Factorului psihic I se acordă un loc foarte important în criminogeneză, mergându-se de la aprecierea rolului său de condiție până la poziția extremă de cauză principală a criminalității.
Orientarea psihologică a criminologiei, în perioada interbelică a fost dominată de doctrina psihanalitică, avându-l ca principal exponent pe Sigmund Freud, care a încercat să demonstreze existența unei personalități antisociale ce ține de sfera psihologiei normale.
În concepția lui Freud, diferența dintre infractor și neinfractor, s-ar situa la nivelul Supereului. Tendințele infracționale ar fenomenul infracțional prezente la toți indivizii, dar rămân latente fiind controlate și stăpânite pe măsura dezvoltării și trecerii la faza adultă, de către Eu.
Eșuarea tentativelor de sublimare sau de compensare a conflictelor interioare a individului pot conduce la o inadaptare a acestuia și, în final, poate determina trecerea la actul infracțional.
Orientarea psihologică explică criminalitatea și prin intermediul complexului de vinovăție care ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar deveni insuportabil.
Alfred Adler elaborează una dintre cele mai importante teorii psihanalitice care explică comportamentul infracțional pe baza conceptului de complex de inferioritate. Acest complex de inferioritate conduce la săvârșirea de infracțiuni, fiind o cale prin care individul atrage atenția celorlalți asupra sa, compensându-și psihologic inferioritatea.
Etienne de Greef consideră că personalitatea infractorului se structurează de-a lungul unui proces lent de degradare morală a individului, denumit proces criminogen, care îl conduce la săvârșirea infracțiunilor.
Trăsătura psihică fundamentală care permite trecerea la săvârșirea actului infracțional ar fenomenul infracțional indiferența afectivă a individului.
În cadrul teoriilor de orientare sociologică, Lacassague oferă o expresie plastică a rolului și locului factorului social în etimologia criminalității.
În viziunea acestuia, societățile nu au decât criminalii pe care îi merită, mediul social fiind clocotul de cultură al criminalității; microbul este criminalul, un element care nu capătă importanță decât în ziua în care găsește mediul ce-l va face să fermenteze.
Autorii de orientare sociologică sunt de părere că determinarea criminalității ține exclusiv de factorii socio – culturali, economici, exogeni și că nu există nici o deosebire între personalitatea infractorilor și cea a noninfractorilor, care să-și pună amprenta asupra acestui fenomen.
Analizând aceste orientări în criminologie, s-a ajuns la concluzia că nici unul dintre factorii care stau la baza fundamentării acestora, luat separat, nu explică corespunzător originea manifestărilor deviante, structura și dinamica lor.
Potrivit principiului conexiunii, originea și dinamica infracțiunilor, a faptelor antisociale în ansamblu, nu pot fenomenul infracțional rezultatul unui factor monocauzal, ci numai rezultatul interacțiunii tuturor factorilor criminogeni.
2. CLASIFICAREA FACTORILOR CRIMINOGENI
Intervenția oportună și eficientă este strâns condiționată de înțelegerea faptului că dinamica interacțiunii factorilor bio–psiho-sociali marcați de influențe criminologice determină o gamă variată de posibilități prezente și viitoare ale manifestării fenomenului infracțional. Cu cât este mai bine cunoscută varietatea acestor posibilități, și se intervine preventiv la nivelul fiecăreia, cu atât se reduce riscul săvârșirii unor noi fapte antisociale.
O clasificare a factorilor criminogeni este dificilă atât datorită variabilității acestora, cât și datorită acțiunii lor conjugate.
Jean Pinatel clasifică factorii criminogeni în factori geografici, economici, culturali și politici.
Mulți criminologi și-au manifestat scepticismul cu privire la faptul că mediul geografic ar constitui un factor criminogen relevant la nivelul fenomenului infracțional. Cel mult, factorii de mediu se pot constitui în circumstanțe care favorizează săvârșirea infracțiunilor și nu în cauze ale acestui fenomen.
Între factorii economici considerați a avea un conținut criminogen pronunțat sunt induși : șomajul, industrializarea, nivelul de trai, crizele economice.
Deși industrializarea este prin ea însăși un factor de progres economic și social, s-a constatat că progresul economico-social a fost însoțit de creșterea criminalității, pe fondul creșterii masive a mobilității orizontale a populației.
Șomajul influențează puternic fenomenul criminalității prin scăderea bruscă și excesivă a nivelului de trai. Pe lângă nivelul de trai scăzut se adaugă și dorința de îmbogățire sau de un trai mai bun, toate acestea împingând spre delicvență un număr mare de persoane.
Crizele economice, afectând producția, nivelul salariilor și rata șomajului au deasemenea un rol important în criminogeneză.
Creșterea excesivă a criminalității în Europa Centrală și de Est care parcurg tranziția către economia de piață și care se confruntă cu o puternică recesiune economică, poate fenomenul infracțional explicată prin impactul acestor factori criminogeni.
Dintre factorii socio – culturali, în criminologie interesează în primul rând acei factori care au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor și anume familia, gradul de instruire școlară, mai mult sau mai puțin religia, modul de petrecere a timpului liber, influența mijloacelor de informare în masă.
Ca o sinteză a nivelului de cultură și civilizație ale unui popor, specificul național, deși prin el însuși nu este un factor criminogen, trebuie luat în calcul prin prisma temperamentului național pe care îl include, deoarece, în anumite condiții sociale, economice și politice se poate prevedea tipul de reacție socială.
Influența factorilor politici în criminogeneză se manifestă în două situații deosebite : revoluție și război, în special prin haosul și anarhia socială și economică pe care le generează.
Criminalitatea cunoaște o adevărată explozie atât în timpul desfășurării efective a evenimentelor revoluționare, cât și în perioada de tranziție care urmează.
Conform tradiției că faptele antisociale la fel ca și faptele ilicite sunt rezultatul unui proces de interacțiune între personalitatea individului și situația concretă de viață, pentru clarificarea etiologiei actului criminal este necesară lămurirea rolului personalității infractorului, a situației reale în care se săvârșește fapta antisocială și a mecanismelor psihologice care stau la baza trecerii la actul infracțional.
Conceptul de personalitate a infractorului nu trebuie înțeles ca o personalitate predestinată la crimă, între delicvenți și nondelicvenți neexistând o diferență de natură, ci o diferență de grad cu determinare multicauzală.
Deoarece actul infracțional este răspunsul pe care personalitatea orientată antisocial îl oferă unei situații determinate, pe lângă personalitate în geneza actului infracțional este implicată o anumită situație concretă de viață.
Ceea ce diferențiază infractorii de noninfractori este trecerea la săvârșirea actului infracțional, ca urmare a impactului între personalitate și situația concretă de viață.
Cauza, din perspectiva criminologică, are drept conținut interacțiunea sau acțiunea reciprocă, coacțiunea factorilor bio-psiho-sociali ce determină în mod necesar fapte prin care sunt lezate relații sociale proteguite de lege.
Înțelegerea determinismului cauzal al fenomenului infracțional poate fenomenul infracțional facilitată de sesizarea că în producerea unei încălcări a legii acționează concomitent o pluralitate de cauze.
În cauzalitatea fenomenului infracțional se îndeplinesc atât cauze interne cât și externe ce vizează diverși factori anteriori culturali, economici, sociali, juridici, etc.
3. CAUZELE CARE GENEREAZĂ, ÎMPREJURĂRILE CARE FAVORIZEAZĂ ȘI CONDIȚIILE CARE ÎNLESNESC SĂVÂRȘIREA INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ
La sfârșitul acestui mileniu, activitatea economică a cunoscut o amploare deosebită, un dinamism fără precedent angrenând un număr din ce în ce mai mare de state, de sisteme economice într-un context deosebit de complex.
Pe acest fond se inițiază, se dezvoltă și candidează un număr impresionant de afaceri ilegale, dând naștere fenomenului de criminalitate a afacerilor.
Contrabanda în România constituie o componentă importantă a criminalității organizate în domeniul afacerilor, amploarea și diversificarea acestui fenomen fiind cauzate și înlesnite de factori economici, psiho-sociali, politici, juridici, etc.
Pe fondul trecerii de la economia hipercentralizată la economia de piață, situația economică precară, caracterizată în general prin recesiune, constituie un factor criminogen determinant pentru amplitudinea criminalității afacerilor în general, deci și a contrabandei.
Instabilitatea politică a determinat o diminuare drastică a producției de bunuri, o creștere a (influenței) inflației și șomajului, o dezorganizare a sectoarelor vitale pentru economie.
Incapacitatea economiei naționale de a produce bunuri de larg consum competitive la nivel mondial a determinat necesitatea realizării unor importuri de mărfuri pentru saturarea pieței, importuri care s-au făcut de foarte multe ori cu eludarea taxelor vamale.
Existența unor interdicții sau limitări cu privire la importul sau exportul unor categorii de bunuri, ori impunerea de taxe vamale ridicate pentru anumite mărfuri se constituie în cauze care generează fenomenul de contrabandă.
Starea de recesiune a economiei naționale caracterizată prin scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale (inflație), duce la recrudescența infracțiunii de contrabandă.
Un rol important în cauzalitatea contrabandei îl au factorii psiho-sociali, în primul rând înțelegerea greșită a democrației, tendința unor persoane de a se îmbogăți imediat.
Șomajul generat de criza economică, disponibilizarea unor categorii largi de muncitori au promovat o criză puternică în relațiile sociale.
Preocupați de procurarea mijloacelor de subzistență, aflați în căutarea unui loc de muncă, o parte din această categorie de persoane au ales să muncească în străinătate. Odată ajunși aici, s-au dedat la activități ilicite, bunurile astfel obținute făcând de cele mai multe ori obiectul infracțiunii de contrabandă prin trecerea peste frontieră de stat prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
Intensificarea traficului de mărfuri și persoane este o cauză importantă care favorizează săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Nefiind legați de un loc de muncă în condițiile trecerii în șomaj sau ca urmare a disponibilizării, profitând de relațiile pe care și le-au creat în rândurile vameșilor, persoanele din aceste categorii se organizează în mici grupuri infracționale efectuând micul trafic de frontieră cu încălcarea dispozițiilor Codului Vamal și a Regulamentului Vamal.
În complexul cauzal al fenomenului de contrabandă un rol deosebit de important în are corupția.
Coruperea vameșilor este posibilă în condițiile unei slabe stimulări materiale și morale a acestora, precum și datorită unor disfuncții în activitatea de selecționare a vameșilor.
Din analiza faptelor penale de corupție în care au fost angrenați vameșii, rezultă că o mare parte a faptelor de corupție s-au comis la un moment fie foarte apropiat actului de control, fie în condițiile în care actul de control a fost absent o perioadă îndelungată de timp.
Mai mult, activitatea de control a unor vameși asupra modului de îndeplinire a atribuțiilor ce le revin nu au indus și examinarea relațiilor unor vameși, de notorietate pe plan local, cu responsabilii unor societăți comerciale, atitudinea unor vameși în raport cu grupurile de persoane ce trec frontiera, modul superficial în care verificau documentele vamale ce însoțeau transporturile de mărfuri.
Disfuncționalităților în sfera activităților de selecționare a personalului vamal și de control a acestuia li se adaugă în cauzalitatea delicvenței din domeniu vamal și supraaglomerarea cu sarcini a personalului vamal, ceea ce a dus la efectuarea unor controale ineficiente, prin sondaj, favorizând astfel săvârșirea infracțiunii de contrabandă.
Existența unor conflicte militare zonale, destrămarea U.R.S.S., diminuarea controlului la instalațiile nucleare au influențat săvârșirea infracțiunii de contrabandă cu arme, muniții, explozivi, substanțe radioactive.
Transformarea României într-o țară tranzitară pe ruta balcanică a traficului de droguri într-o țară consumatoare, perspectiva obținerii unor câștiguri impresionante din această activitate ilicită, au determinat o creștere alarmantă a delicvenței vamale în acest domeniu.
Criminalitatea afacerilor nu este influențată numai de situația economică, de factori psiho-sociali, politici ci și de gradul și maniera de intervenție a statului asupra mecanismelor pieței libere, asupra economiei în general.
Astfel, sistemul de taxe prea accentuat este considerat ca factor criminogen.
În situația în care peste 80% din beneficii sunt luate de stat, evaziunea fiscală și contrabanda se dezvoltă uimitor de repede.
Intervenția directă a statului în domeniul reglementării stricte a importului și exportului prin licențele pe care le eliberează, constituie deasemenea un factor criminogen.
Studiind criminogeneza infracțiunii de contrabandă în perioada 1989-1997, un rol deosebit de important trebuie acordat imperfecțiunilor legislative.
Unele acte normative adoptate îndeosebi după 1992 au lăsat loc unor acte nedorite de interesul social, de săvârșire a infracțiunii de contrabandă.
Menținerea în vigoare, după 1989, a Legii nr.30 / 1978, numeroase ordonanțe și hotărâri de guvern în domeniul vamal nu au reușit să creeze condițiile optime desfășurării operațiunilor vamale în condițiile permeabilizării frontierelor.
Această stare de fapt a determinat elaborarea unui nou Cod Vamal care să țină cont de realitățile economico-sociale existente azi în România, în vederea compatibilizării legislației vamale naționale cu cea a țărilor din Uniunea Europeană.
Noua legislație vamală (Legea nr.141 / 1997 și H.G. nr. 626 / 1997) intrată în vigoare peste noapte, a surprins pe picior greșit actorii teatrului de frontieră.
Gândit ca un fluidizant al operațiunilor comerciale și adoptat la cerințele Uniunii Europene în vederea integrării României în această structură, noul Cod Vamal a avut ca prim efect înghețarea vămilor pe fondul încercărilor, mai mult nereușite, de informatizare a operațiunilor de vămuire.
Toate aceste efecte secundare ale schimbării radicale pe care o produce noua legislație vamala se constituie într-un factor criminogen foarte important al infracțiunilor la regimul vamal.
CAPITOLUL III
PREVENIREA SĂVÂRȘIRII INFRACȚIUNII DE CONTRABANDĂ
1. CONCEPTUL DE PREVENIRE ȘI COMBATERE
A CRIMINALITĂȚII
Scopul general al criminologiei îl constituie fundamentarea unei politici penale eficiente, în măsură să determine prevenirea și să combaterea fenomenului infracțional.
Răspunzând funcției profilactice, criminologia studiază datele privind etimologia actului criminal, în înlănțuirea lor logică, transpunându-le într-un sistem coerent de măsuri de prevenire și combatere a fenomenului infracțional.
Accentul prioritar pus pe prevenirea criminalității este determinat atât de dinamica în creștere a criminalității, diversificarea ilicitului penal, sporirea ponderii criminalității cu un grad sporit de pericol social, cât și de efectul limitat al măsurilor penale represive.
Identificând și studiind cauzele criminalității, stabilind starea și dinamica acesteia, prevăzând evoluția cantitativă și calitativă a fenomenului, criminologia evaluează măsurile ce se impun și elaborează programe de prevenire a criminalității, de resocializare și reinserție socială a infractorilor.
Paton, în discursul consacrat lui Protagoras arată că cel care pedepsește cu judecată nu pedepsește pentru greșeala comisă – căci lucrul săvârșit nu se poate îndrepta – ci pentru viitor ca să nu mai repete greșeala, nici el, nici altul văzând că aceste este pedepsit.
G. Raiser consideră prevenirea un ansamblu de măsuri care au ca obiect specific limitarea dimensiunii și gravității fenomenului infracțional, fie prin reducerea oportunităților de a comite infracțiuni, fie prin influențarea pozitivă a delicventului potențial, a publicului în general.
Pentru R. Gassin prevenirea reprezintă orice activitate de politică penală care are ca finalitate exclusivă limitarea posibilităților de apariție a unui ansamblu de acte criminale, făcându-le fie imposibile, fie mai dificil de realizat, fie improbabile cu excluderea a ceea ce decurge din amenințarea cu pedeapsa. R. Gessin exclude din sfera prevenirii în sens criminologic, ideea de intimidare decurgând din aplicarea unei pedepse.
În concepția lui E. Johnson, patru idei fundamentale definesc prevenirea :
ceva neconvenabil se săvârșește;
acest ceva poate fenomenul infracțional oprit prin intervenție umană;
o mare parte a activității de prevenire se situează în afara sistemului penal;
Intervenția se produce înaintea săvârșirii faptei neconvenabile (caracter proactiv).
Prevenirea criminalității presupune în primul rând preîntâmpinarea săvârșirii pentru prima dată a cestor acțiuni sau inacțiuni, pe care societatea le consideră dăunătoare pentru valorile sale, fiind sancționate de legea penală.
În sens strict, prevenirea vizează mai des acele componente care prezintă un grad de pericol social suficient de mare care să necesite o reacție prin mijloace de drept penal împotriva făptuitorilor.
În sens larg, prevenirea se îndreaptă împotriva tuturor comportamentelor delicvente care pot conduce la săvârșirea de fapte antisociale sancționate de legea penală.
Prevenirea criminalității desemnează astfel, un proces social permanent care presupune aplicarea unui ansamblu de măsuri cu caracter social, cultural, economic, politic, administrativ și juridic destinate să preîntâmpine săvârșirea actelor antisociale, prin identificarea, neutralizarea și înlăturarea cauzelor fenomenului infracțional.
Prevenirea criminalității nu înseamnă doar preîntâmpinarea săvârșirii pentru prima dată a unei infracțiuni, ci și împiedicarea repetării faptei penale de către același autor, un rol important în acest sens revenind măsurilor de resocializare și reintegrare socială a persoanelor care au comis deja fapte antisociale și au fost condamnate pentru acestea.
Obiectul prevenirii este constituit dintr-un ansamblu de factori care determină sau favorizează săvârșirea faptelor antisociale, factori care precedă încălcare legii penale.
Ideea că prevenirea criminalității ar fenomenul infracțional posibilă fără a se acționa asupra cauzelor care determină fenomenul criminalității este de neconceput deoarece măsurile concrete de prevenire nu pot fenomenul infracțional orientate în mod just fără o concepție clară asupra cauzelor ce determină și a condițiilor ce favorizează fenomenul infracțional.
2. ORGANIZAREA PREVENIRII CRIMINALITĂȚII
Efectul inhibator al normei penale și al pedepsei potențiale a reprezentat prima modalitate de a preîntâmpina săvârșirea faptelor antisociale.
Modelul clasic de prevenire a criminalității face distincție între prevenirea generală și cea specială (prin forța exemplului, respectiv ca efect intimidant al pedepsei).
Filozoful grec Platon a propus înlocuirea ideii retributive cu ideea de utilitate socială a pedepsei, conform căreia scopul sancțiunii trebuie să fie prevenirea generală (prin forța exemplului) și prevenirea specială.
Aristotel, în lucrarea sa “Arta retorică și arta poetică”, a evaluat importanța rolului preventiv al pedepsei, afirmând că o persoană comite o crimă atunci când nu se așteaptă la nici o pedeapsă, ori atunci când avantajele obținute prin fapta prohibită precumpănesc în fața pedepsei.
M. Kilias subliniază, citându-l pe Aristotel, că prevenirea generală se fundamentează pe două idei principale :
cu cât pedeapsa prevăzută de lege este mai severă, cu atât individul se abține să comită infracțiuni;
– cu cât aplicarea pedepsei este mai certă, cu atât individul se abține să comită infracțiuni.
Severitatea, certitudinea, celebritatea pedepsei se adresează unui individ rațional și liber să aleagă, care ar putea fenomenul infracțional intimidat, și astfel oprit să săvârșească infracțiuni.
Prevenirea specială constă dintr-un ansamblu de măsuri destinate să împiedice săvârșirea unor fapte antisociale de către persoane care au săvârșit deja o infracțiune. Prevenirea specială se realizează prin stabilirea și aplicarea unei pedepse mult mai aspre în cazul recidiviștilor în scopul neutralizării acestora pe o perioadă mai mare de timp, fie prin pedepse privative de libertate, fie prin măsuri alternative de educare, reeducare, tratament medical, etc.
Noua viziune asupra cauzalității crimei, aparținând scolii pozitiviste de la sfârșitul sec. al XIX-lea pune sub semnul întrebării rolul pedepsei în prevenirea criminalității.
Organizarea prevenirii criminalității a evoluat urmând două direcții :
prevenirea socială (măsuri axate pe factorii sociali care concură la etimologia fenomenului infracțional );
– prevenirea situațională (constând în măsuri a căror aplicare are ca scop reducerea ocaziilor de a se comite infracțiuni).
În acest mod, prevenirea criminalității nu se mai realizează numai prin măsuri de drept penal.
Gassin consideră că, pe lângă prevenirea generală și cea specială, distincția cea mai importantă este una tripartită.
Prevenirea primară, prin intermediul diferitelor segmente ale politicii (politica socială, economică, culturală, administrativă) tinde să influențeze în sensul limitării, situațiile criminogene și cauzele profunde ale criminalității.
Ținta principală a acestui tip de prevenire este publicul în general, realizând condițiile unei socializări economicoase a unei părți cât mai mari a societăți bazându-se pe strategii de prevenire ante-delictum.
Prevenirea secundară are ca obiect adoptarea unei politici penale adecvată și transpunerea ei în practică, asigurând prevenirea prin identificarea timpurie a factorilor criminogeni și prin modificarea acestora. Acest tip de prevenire se îndreaptă cu predilecție asupra unor grupe de populație care prezintă un risc deosebit de a comite infracțiuni. Prevenirea secundară funcționează ca avertizor, funcția preventivă fiind transferată eventualelor victime care sunt învățate cum să evite situațiile criminogene și cum să se apere de potențialii infractori.
Prevenirea terțiară vizează prevenirea recidivei. Este adusă adeseori la regresiune și neutralizare. Nu trebuie însă neglijată resocializarea infractorilor primari.
Resocializarea constă într-un proces educativ, reeducativ și de tratament aplicat persoanelor care au fost condamnate penal, vizând readaptarea infractorilor la sistemul de norme și valori general acceptate de societate, în scopul reintegrării sociale a acestora.
Modelul situațional de prevenire (sau modelul tehnologic) constă în reducerea oportunităților de săvârșire a faptelor antisociale. Acest model are în vedere potențialele victime încercând să reducă riscul victimizării.
Există două categorii de măsuri pentru prevenirea situațională :
Măsuri de securitate care fac dificilă comiterea infracțiunilor;
Măsuri care influențează costurile și beneficiile celor care săvârșesc infracțiuni. Robert Philippe, în cadrul G.E.R.N., februarie 1993 propune trei modele de prevenire:
Modelul situațional centrat pe reducerea contextelor sociale problematice;
Modelul social cu caracter global, prevenirea criminalității reprezentând numai un anumit aspect din obiectivul general urmărit, acela de ameliorare a calității vieții.
Modelul mixt rezultat din îmbinarea elementelor celorlalte două modele.
În cadrul aceleiași reuniuni, Elena Larrauri face distincția între modelul clasic – sinteză între versiunea prevenirii utilitariste a scalei clasice și a pozitivismului, modelul social – în care obiectul prevenirii se amplifică (nu fapta concretă, ci condițiile care duc la săvârșirea acesteia devin obiectul privilegiat al prevenirii) și modelul sugestiv (tehno-prevenția).
Consiliul Europei, prin Recomandarea nr. R(87)19 referitoare la organizarea prevenirii criminalității, stabilește unele principii care să conducă la eficientizarea măsurilor de prevenire:
dezvoltarea de politici omogene și coordonate privind prevenția socială (acordarea unei atenții deosebite prevenției situaționale);
acțiuni la toate nivelele posibile, stabilirea și aplicarea măsurilor în funcție de particularitățile locale și de necesitatea concentrării asupra unor categorii de infractori;
atragerea concursului larg al colectivității în înfăptuirea politicii de prevenire și coordonare a eforturilor poliției și a altor organe specializate în prevenirea criminalității;
necesitatea efectuării de cercetări științifice pentru cunoașterea aprofundată a problemelor.
Luând în considerație lucrările și concluziile celei de-a XIV-a Conferință a miniștrilor justiției din Europa, precum și lucrările Comitetului European, referitoare la cooperarea dintre poliție și populație în scopul prevenirii criminalității, Consiliul Europei stabilește șase mari categorii de recomandări :
Guvernele să includă prevenirea ca misiune permanentă în programele guvernamentale de luptă împotriva criminalității să stipuleze obligații concrete de acțiune și să se asigure creditele necesare acestui scop;
Guvernele să creeze, susțină, încurajeze pe plan național și / sau regional organisme de prevenirea a criminalității având ca atribuții:
strângerea informațiilor referitoare la criminalitate și tendințele ei, la grupurile de populație cu risc crescut de victimizare;
– coordonarea activității de prevenire a poliției și a celorlalte organe specializate în prevenirea criminalității, atragerea populației la activitatea de prevenire;
– punerea în acțiune și încurajarea cercetărilor prind un tip anume de criminalitate, colaborarea cu cei care iau decizii pentru realizarea unei politici antiinfracționale raționale, aplicarea programelor de formare în domeniul prevenirii;
Guvernele să stabilească și să promoveze programe de prevenire referitoare la problematica criminalității într-un sector geografic determinat;
Guvernele să promoveze și să încurajeze cercetarea în domeniul prevenirii criminalității;
Guvernele să reexamineze și dacă este cazul, să completeze reglementările lor juridice relative la abilitările inițiale, la autorizările periodice, la monitorizarea unor activități;
Guvernele să ia toate măsurile necesare pentru cooperarea internațională în domeniu prevenirii.
În concepția lui Gassin criminologia preventivă se bazează pe :
alegerea țintelor prevenirii;
alegerea teoriei criminologice;
definirea obiectivelor prevenirii;
determinarea modelului preventiv;
necesitatea unei evaluări științifice a activității de prevenire;
determinarea autorităților competente pentru a executa activitatea de prevenire.
3. POSIBILITĂȚI DE PREVENIRE ȘI COMBATERE A
FENOMENULUI DE CONTRABANDĂ
Activitatea de combatere a criminalității afacerilor, fiind o activitate deosebite complexă, comportă a abordare multidisciplinară.
Eficiența acestei activități depinde de maniera în care legislativul adoptă actele normative necesare, de felul în care executivul adoptă măsurile organizatorice de perfecționare a cadrului existent și de gradul de implicare a tuturor structurilor abilitate de lege în reprimarea acestui fenomen. Deasemenea, eficiența activității de prevenire și combatere a criminalității afacerilor a contrabandei depinde de organizarea prevenirii pe cele trei niveluri ale oricărei activități de prevenire : prevenirea primară (orientată spre modificarea factorilor criminogeni ), prevenirea secundară (direcționată spre identificarea grupurilor de populație predispuse la acest gen de infracțiuni ) și prevenirea terțiară (îndreptată spre împiedicarea recidivei).
Problema prevenirii delicvenței în domeniul afacerilor include și o prevenire activă, în situație, precum și luarea de măsuri juridice, antrenarea și a altor departamente și organisme neguvernamentale pentru o prevenire indirectă.
Tranziția pe care România o parcurge spre o economie de piață a produs mutații esențiale în toate domeniile vieții sociale, inclusiv o creștere și diversificare a criminalității afacerilor. Această situație a impus nevoia unor modificări a modelelor conceptuale de prevenire și combatere a fenomenului de contrabandă.
Înainte de a se trece la elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii de prevenire a fenomenului de contrabandă, trebuie realizate următoarele obiective :
Cunoașterea fenomenului sub următoarele aspecte :
dimensiunea reală a fenomenului;
formele concrete de săvârșire a contrabandei;
zonele și perioadele în care acest fenomen atinge intensitatea maximă;
protagoniștii implicați în săvârșirea actelor de contrabandă;
cauzele, condițiile, împrejurările care generează și favorizează dezvoltarea fenomenului;
efectele pe care le produce;
evoluția previzibilă a fenomenului de contrabandă în raport cu factorii criminogeni implicați;
Analiza modului în care este organizată și se desfășoară activitatea tuturor factorilor de decizie și execuție angrenați în lupta de combatere a fenomenului de contrabandă, din care să reiasă :
care sunt structurile operative cu atribuții în combaterea fenomenului;
nivelul de pregătire de specialitate a celor încadrați în aceste structuri;
rezultatele obținute.
Parcurgerea acestor două etape – a cunoașterii fenomenului de contrabandă și a analizei posibilităților concrete de intervenție – ajută cadrele cu putere de decizie de la nivel național și din teritoriu să stabilească obiectivele unei strategii eficiente de combatere a criminalității afacerilor în domeniul vamal.
Principalele forțe implicate în asigurarea respectării dispozițiilor legale relative la regimul vamal sunt : Ministerul de Interne prin Comandamentul General al Grănicerilor, Direcția Generală de Pașapoarte și a Poliției de Frontieră, Direcția de combatere a criminalității economico-financiare, Poliția Transporturi, Brigada de combatere a crimei organizate, Direcția de combatere a corupției și a contrabandei și Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Vămilor.
Realizarea unei strategii eficiente de prevenire și combatere a fenomenului de contrabandă presupune o strânsă cooperare între aceste forțe pe de o parte, și o cooperare pe plan mai larg cu celelalte instituții, organisme, departamente ale vieții social-politice cu rol în prevenirea indirectă(Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Educației Naționale, etc.).
Această colaborare reprezintă unul dintre principiile de bază privind organizarea și dezvoltarea activităților de prevenire și stopare a actelor de contrabandă.
Un alt principiu de bază îl constituie colaborarea internațională și luarea în considerare a recomandărilor făcute de organismele internaționale.
În acest sens, Comitetul de Miniștri ai statelor membre ale Consiliului Europei a elaborat Recomandarea nr. R(81)12 privind prevenirea criminalității în afaceri.
În conformitate cu această Recomandare statele trebuie să aibă în vedere adoptarea unor măsuri susceptibile a ușura depistarea infracțiunilor în afaceri, crearea de unități și formațiuni de poliție specializate în lupta împotriva acestui tip de criminalitate, luarea de măsuri care să asigure o judecată penală rapidă și eficientă, instituirea unor acțiuni panele axate pe pedeapsa privativă de libertate, pedepse pecuniare, aplicarea interdicției exercitării profesiei cu titlul de pedeapsă principală.
România a inițiat și a participat activ la întâlniri bilaterale cu statele vecine, scopul declarat fiind combatere eficientă a fenomenului infracțional cu incidență la regim juridic vamal.
Administrația vamală română participă în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor la reuniunile organizate pe probleme cu caracter vamal, în cadrul subcomitetelor vamale din Comitetele mixte de asociere la Uniunea Europeană și asociația Europeană de Liber Schimb.
O atenție deosebită a fost acordată combaterii terorismului nuclear.
Autoritățile de poliție din mai multe țări din Europa de Vest și de Est, printre care și Poliția română, și-au unit eforturile pentru a face față amenințării mereu crescânde a contrabandei cu materiale radioactive provenite din fostele țări sovietice, considerată cea mai mare amenințare de la sfârșitul războiului rece.
La cartierul general al INTERPOL a fost formată o grupă specializată, din care fac parte reprezentanți ai polițiilor din 24 de țări europene, grupă care are ca obiectiv principal combaterea contrabandei cu materiale radioactive.
Pentru combaterea fraudelor vamale, în perioada 1990-1996, în cadrul sistemului vamal au fost luate următoarele măsuri susceptibile în noile condiții ale situației operative, de îmbunătățiri :
1. Crearea de structuri specifice.
Prin H.G. nr. 31/1993 a fost înființată Direcția de Supraveghere și Control Vamal, având ca structuri teritoriale brigăzi de supraveghere și control vamal, echipe de lucru specifice controlului antidrog în unitățile vamale, Laboratorul Antidrog. Prin H.G. nr. 147/1996 a fost modificată structura acestei unități.
Direcția de Supraveghere și Control Vamal este un corp specializat în prevenirea, combaterea și sancționarea fraudei de orice natură în domeniul vamal, urmărind modul de aplicare și respectare a legislației privind importul, exportul și traficul realizat de persoane fizice și juridice pe teritoriul României.
Până la modificarea intervenită prin H.G. nr. 147/1996, în cadrul acestei Direcții a acționat deosebit de eficient Serviciul special de echipe mobile.
În cei trei ani de funcționare, acest Serviciu și-a dovedit fiabilitatea făcând depistări spectaculoase și reușind să stopeze activitatea mai multor grupuri de contrabandiști.
În aceste condiții, desființarea Serviciului special de echipaje mobile prin H.G. nr. 147/1996 este neavenită, în viitor impunându-se reconsiderarea activității acestei structuri și reașezarea ei la locul pe care îl merită în cadrul organismelor de control vamal.
2. Elaborarea normelor metodologice privind efectuarea controlului ulterior la agenții economici, efectuarea controlului la locurile de încărcare / descărcare a mărfurilor.
Prin instituirea controlului la încărcarea mărfurilor organele vamale și ofițerii de poliție specializați pe această linie de muncă pot întreprinde măsuri preventive eficiente referitoare la constatarea pagubelor materiale rezultate ca urmare a întârzierii expedierii mărfurilor și neîndeplinirii condițiilor de sigilare a mijloacelor de transport, încărcarea unei cantități de marfă peste limitele prevăzute de documentele ce însoțesc transportul, scoaterea ilegală peste frontieră de bunuri destinate contrabandei.
3. Organizarea activității de supraveghere vamală.
În perioada 1990-1996, activitatea de supraveghere vamale a fost reglementată în anumite limite și condiții care nu erau cu realitățile situației operative existente în țara noastră, cu problematica pe care o ridică prevenirea și combaterea evaziunilor comerciale de natură vamală.
Având în vedere unitățile importante ce s-au produs în această perioadă în situația operativă, activitatea de supraveghere vamală trebuie regândită, astfel încât organele vamale să aibă dreptul să exercite supravegherea vamală în toate locurile unde se află mărfuri plasate sub un anumit regim vamal și în legătură cu care au date și informații că s-a produs o încălcare a legislației vamale.
Activitatea de supraveghere trebuie să depășească incinta vămilor, să se exercite pe întreg teritoriul și la toți agenții economici care realizează operațiuni de import-export și de tranzit, unde există mărfuri supuse unui anumit regim vamal.
Acestor imperative le-a răspuns întrucâtva noul Regulament Vamal (H.G. 626/1997) care în art. 351 definește supravegherea vamală ca fiind orice acțiune a autorităților vamale în vederea asigurării respectării regulamentelor vamale și a altor norme aplicabile mărfurilor aflate sub un anumit regim juridic vamal.
Regulamentul Vamal stabilește directivele supravegherii vamale, modalitățile de realizare, modalitățile specifice de supraveghere în zonele și porturile libere, precum și modalitățile de supraveghere și control vamal ce se exercită în afara birourilor vamale, de către autoritatea vamală abilitată din cadrul Direcției Generale a Vămilor, în scopul prevenirii, combaterii și sancționării fraudei în domeniul vamal pe întreg teritoriul național.
Totodată, noul Regulament Vamal stabilește atribuțiile și drepturile ce revin organelor vamale, dând posibilitatea înființării unor posturi fixe sau mobile în vederea realizării supravegherii și controlului vamal.
4. Cursuri de instruire a personalului vamal la nivel central și teritorial pe probleme specifice activității de prevenire și combatere a fraudelor vamale.
Administrația vamală va trebui să aibă în vedere, ca un element deosebit de important în lupta pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor vamale, îmbunătățirea numărului și structurii organizatorice a personalului vamal prin mărirea numărului de angajați cu studii superioare, mărirea numărului de angajați tineri, capabili de efort și pregătiți să asimileze mai ușor legislația aplicabilă în domeniul vamal.
Odată cu implementarea sistemului informațional trebuie intensificată activitatea de pregătire profesională în domeniul informatizării.
Pentru creșterea activităților vamale un accent deosebit trebuie pus în continuare pe perfecționarea personalului vamal, selecționarea acestuia după criterii riguroase care să înlăture riscul coruperii acestora de către elementele infracționale interesate.
Prevenirea și combaterea fenomenului de contrabandă reprezintă un obiectiv major și pentru organele de poliție.
Structurile polițienești implicate în prevenirea și combaterea fenomenului infracțional sunt, la nivel central Inspectoratul General de Poliție prin Direcția de Combatere a Criminalității Economico – Financiare, Direcția de poliție Transporturi și Brigada de Combatere a Crimei Organizate.
Un rol deosebit de important revine unei anumite structuri specifice din cadrul Ministerului de Interne și anume Brigada de combatere a corupției și contrabandei și unitățile teritoriale corespunzătoare.
Având în vedere amploarea deosebită a fenomenului infracțional prin care se aduce atingere regimului valutar-vamal, ofițerii de poliție specializați pe linia prevenirii și combaterii actelor de contrabandă, fraudelor valutar-vamale și operațiunilor ilegale de import-export, trebuie să ia următoarele măsuri pentru eficientizarea numai pe această linie :
În activitatea de pregătire profesională toți ofițerii specializați pe această linie de muncă vor trebui să studieze pe lângă actele normative cu caracter general și pe cele specifice acestui domeniu.
Pe baza analizei privind situația evoluției operative din unitățile vamale, locurile și mediile în care se comit fraude valutar-vamale și acte de contrabandă se vor stabili sarcini concrete termene și responsabilități, urmărindu-se astfel creșterea eficienței muncii.
Vor fi analizate deîndată și exploatate operativ datele și informațiile referitoare la actele de contrabandă, operațiuni ilegale de import-export și vameși corupți.
Activitatea ofițerilor specializați va fi orientată spre identificarea și tragerea la răspundere penală a lucrătorilor vamali predispuși să încalce prevederile legale privitoare la vămuirea mărfurilor în legătură cu contrabandiștii.
Va fi analizată temeinicia reținerii bunurilor în vamă de la călători, depozitarea și gestionarea lor, legalitatea proceselor verbale de contravenție întocmite de vameși, în care faptele penale constatate sunt considerate drept contravenții.
Trebuie acționat pentru identificarea și sancționarea persoanelor care falsifică documentele vamale cu ocazia vămuirii, cele care se valorifică ilegal pe teritoriul României, bunuri aflate în tranzit, persoane care introduc ilegal mărfuri în țară în scopul comercializării. O atenție deosebită trebuie acordată traficului de arme, muniții, stupefiante, bunuri aparținând patrimoniului național cultural, cetățenilor români sau străini constituiți în grupuri infracționale care introduc în țară prin contrabandă cantități impresionante de țigări, cafea, băuturi alcoolice, precum și persoanelor care cu banii obținuți din vânzarea mărfurilor de contrabandă cumpără importante sume de valută pentru a o scoate ilegal din țară.
Trebuie realizat un schimb permanent de date între Inspectoratele județene de poliție, formațiunile de poliție economică și de transporturi, între acestea și Direcția Generală pentru Pașapoarte și Poliția de Frontieră, Comandamentul Național al Grănicerilor pentru a facilita identificarea persoanelor care efectuează frecvent călătorii în străinătate în scop de contrabandă.
Un rol important în prevenirea și combaterea fenomenului de contrabandă revine măsurilor ce trebuie luate cu ocazia controalelor antevamale, organizate pe traseele ce duc spre vămile de frontieră și controalelor postvamale, executate pe traseele de defluire a mărfurilor și călătorilor.
Pentru prevenirea și combaterea faptelor de contrabandă ce se comit prevăzut Dunăre, Prut, în porturi, aeroporturi, pe mijloacele de transport CFR, ori prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, trebuie organizate împreună cu formațiunile de transporturi activități specific polițienești – razii, controale, percheziții, etc.
Coordonarea activităților de prevenire și combatere a fenomenului de contrabandă, informarea opiniei publice prin mass-media cu privire la cauzele care duc la săvârșirea fraudelor valutar-vamale.
Un segment semnificativ care condiționează eficiența activității de prevenire și combatere a oricărui fenomenul infracțional (inclusiv contrabanda) îl constituie modul în care legislativul adoptă actele normative în materie și măsura în care aceste acte normative sunt corelate cu realitățile obiective ce influențează fenomenul.
Deși, prin noua reglementare s-a dorit o armonizare treptată a legislației vamale românești cu cea comunitară în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, legiuitorul român nu a valorificat în cuprinsul Codului Vamal și al Regulamentului Vamal Raportul Comitetului European pentru probleme criminale asupra criminalității afacerilor și nici Recomandarea nr. R(81)12 a Comitetul de Miniștri ai statelor membre ale Consiliului Europei cu privire la criminalitatea afacerilor.
Cum un rol important în prevenirea criminalității revine efectului intimidant al pedepsei, legislația vamală română cu dispoziția penală este susceptibilă de îmbunătățiri în acest domeniu.
Astfel, art. 180 Cod Vamal dă posibilitatea aplicării interdicției de a exercita ocupația potrivit art. 64 Cod Penal când faptele prevăzute de art.175-179 Cod Vamal sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori în folosul acestor persoane juridice.
Sub raport tehnic, trimiterea la art. 64 Cod Penal nu se poate face indeterminat. Pe de altă parte, pedeapsa complementară a interdicției exercitării ocupației nu realizează eficiența scontată în raport cu nevoile prevenirii generale și speciale din moment ce dă posibilitatea celui care a săvârșit un activitate de contrabandă să mai comită și altele până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.
Efectele preventive reale ale unei astfel de măsuri s-ar produs dacă legea ar fenomenul infracțional prevăzut obligativitatea luării măsurii interdicției de a exercitării profesiei, meseriei sau activității de natura aceleia de care s-a folosit făptuitorul contrabandei odată cu începerea urmăririi penale.
În legătură cu incriminarea tentativei la infracțiunea de contrabandă sau contrabandă calificată (art. 181 Cod Vamal ) se impune introducerea parificării legale a pedepsei pentru tentativă cu pedeapsa pentru infracțiunea consumată.
Trebuie subliniată și redactarea defectuoasă a art.182 Cod Vamal în care se arată că dacă “trecerea peste frontieră a unor mărfuri sau bunuri constituie infracțiuni cuprinse în alte legi, fapta se pedepsește în condițiile și cu sancțiunile prevăzute în acele legi dacă sunt mai aspre ”.
Legiuitorul nu a precizat care sunt acele bunuri pentru ca destinatarul acestei dispoziții penale să cunoască exact la ce anume categorii de bunuri face referire legea. Din interpretarea liberă a acestui articol rezultă că numai trecerea peste frontieră a acestor bunuri constituie infracțiuni (pluralitatea de fapte penale) sunt aplicabile acestei dispoziții.
Astfel cum este redactat, art.183 Cod Vamal nu răspunde la problema ce se întâmplă cu mărfurile care au format obiectul vreunei infracțiuni vamale atunci când aceste bunuri se găsesc.
Legiuitorul român nu a fost deloc receptiv la recomandările privind luarea unor măsuri destinate respectării legislației vamale cum ar fenomenul infracțional cumulul amenzii penale cu pedeapsa cu închisoarea, tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice, răspunderea penală pentru altul, închiderea sediului sau dizolvarea persoanei juridice ca măsură de siguranță.
Renunțarea noului Cod Vamal la cumulul răspunderii penale cu cea cerută este deasemenea o lacună a legislației vamale în vigoare.
Noul Cod Vamal nu sancționează fapte care potrivit Recomandărilor Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei ar trebui să se situeze înăuntrul ilicitului penal din domeniu vamal : orice sustragere de la orice plată cerută de sistemului vamal, orice inducere în eroare a autorităților vamale făcute cu un anumit scop, orice declarație care prezintă omisiuni sau date nereale făcută cu un anumit scop, refuzul de a prezenta documente justificative privind bunurile care într-o reglementare vamală ar trebui prezumate ca provenind din contrabandă (prezumție relativă).
Incriminarea și sancționarea a unor asemenea fapte ar putea răspunde finalității preventive a dispozițiilor vamale cu caracter penal.
Pentru prevenirea și combaterea contrabandă, instituirea unui regim sancționator aspru nu este singura soluție, impunându-se luarea unor măsuri de ordin social, economic care să elimine sau limiteze rolul factorilor care generează acest tip de criminalitate.
Această modalitate de prevenire presupune însă costuri ridicate. Se consideră că în perioada de tranziție pe care încă o parcurge România, perioadă marcată de un puternic declin economic, această modalitate de prevenție nu este posibilă.
În măsura în care un volum mare al operațiilor de vămuire se vor desfășura în sistem informațional, un rol deosebit de important în prevenirea și combaterea fraudelor vamale va reveni tehoprevenției, prin înlesnirea unor sisteme de securizare a operațiunilor pe calculator.
O piedică în realizarea unui sistem eficient de combatere a criminalității în domeniul vamal o constituie implicarea factorului politic clientelar într-o mai mare sau mai mică măsuri celor care din săvârșirea faptelor de contrabandă au acumulat o avere imensă.
Luarea în viitor a unor măsuri concrete de prevenire, de contracarare a fenomenului de contrabandă trebuie să țină seama de acele domenii ale socialului, economicului, juridicului, politicului în care apar și se manifestă cu mai multă forță cauzele care determină și condițiile care favorizează acest fenomen.
BIBLIOGRAFIE:
C.C. Giurașcu – Istoria Românilor, 1975, pag. 225
Ion Suceavă – Drept vamal, Ed. Cris Book universal, București, 1997
Elena Cherciu – Considerații teoretice și practice privind infracțiunea de contrabandă, Revista juridică nr. 4/1995
Florin Sandu – Contrabanda contemporană a crimei organizate, Ed. Național, 1997, p 9
Aurel Dincu – Bazele criminologiei, Ed. Proarcadia, București, p 141
Gheorghe Diaconescu – Infracțiuni în legi speciale și legi extrapenale, Ed. ALL, București, 1996, p 278
Vintilă Dangoroz – Curs de drept penal, București,1941, Constantin Bulai – Drept penal român, Casa de editură Sansa, București 1995,
Maria Zalyneak – Drept penal, vol. I, Ed. Chemarea, Iași 1993,
Narcis Giurgiu – Infracțiunea, Ed. Gama, Iași 1994, Jean Pradel – Drept penal general, Dallez, 1975
Ilie Telea – Considerații privind infracțiunea de trecere frauduloasă peste frontieră în concurs cu alte infracțiuni, Revista juridică 5/1995
Constantin Bulai – Curs de drept penal. Partea generală, București 1975,
Octavian Loghin, Avram Filipaș – Drept penal, Ed. Sansa, București 1992,
Ghe. Nestoreanu, Vasile Dobrinoiu, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Alex. Boroi, Valerică Lazăr – Drept penal, Ed. Continent XXI, București 1995
Vintilă Dangoroz, Sigfried Kahone, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu, Rodica Stănoiu, Victor Roșca – Explicații teoretice ale Cod Penal român, Ed. Academiei Române, București 1971.
Vintilă Dongoroz – Drept penal, București, 1939
Ghe. Nistreanu, Vasile Dobrinani, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Al. Boroi, Valerică Lazăr – Drept penal, Partea specială, Ed. Continent XXI, București, 1995
Mihaela Oprica Mărgineanu – Aspecte teoretice și problemele practice privind infracțiune de contrabandă, Revista Juridică 4/1995, p 33-34
Octavian Loghin, Avram Filipaș – Drept penal, Partea specială, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1976, p131
Emil Negru – Infracțiunea de contrabandă prin trecerea peste frontieră a unor bunuri prin alte locuri decât cele stabilite legal, Revista juridică 5/1995, p 17-18
Dan Clocotici – Notă, în Revista Română de drept 8/1977, p 52
Vasile Papadopol, Mihai Popovici – Repertoriu alfabetic de practică judiciară în materie penală, Ed. Științifică și pedagogică, București 1982, p 89-90
Ghe. Nistreanu, Vasile Dodrinani, Ioan Molnar, Ilie Pascu, Al. Boroi, Valerică Lazăr – Drept penal, Ed. Continent XXI, 1995, p 323
Gaston Stefani, Georges Levasseur, Bernard Bauloc – Drept penal general, deuxieme edition, Daloz, Paris 1984
Giuseppe Dettiol – Dretto penale, settime edizione, Padova 1967
Victor Zlătescu – Panorama marilor sisteme contemporane de drept, Ed. Continent XXI, București, 1994
Ion Neagu – Tratat de drept procesual penal, Ed, Pro 1997
Vasile Berchescu (colectiv) – Metodica criminalistică, Ed. Carpați 1997, Craiova, p 139
George Antoniu – Infracțiuni prevăzute în legi speciale, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976
Costică Păun, Ghe. Nistoreanu – Criminologie, Ed. Didactică și pedagogică, București, 1997, p 273
Materiale documentare puse la dispoziție de Direcția Generală a Vămilor, Rapoarte, dare de seamă făcute publice de Direcția Generală a Vămilor
Cessare Lambrosso – L’uomo delicvente, 1876
Jean Renatel, P. Bauzat – Trait de droit penal et de criminologie, Teme III, Criminologie, Paris, Dalloz, 1963
R. Gassin – Criminologie, Paris, Dalloz, 1990, p 480
Aristotel – Arta retorică și arta poetică, cap 12, citat de M. Killias, Proces de criminologie, Berna, 1991, p 443.
Pentru detaliere, Costică Voicu – Criminalitatea afacerilor, Ed. Ministerului de Interne, 1997
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: .aspecte Juridico Penale Si Criminologice Privind Infractiunea de Contrabanda (ID: 125054)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.