Aspecte Juridico Penale Privind Infractiunile de Contrabanda Si de Eschivare de la Achitarea Platilor Vamale

CUPRINS

INTRODUCERE

1. GENERALITĂȚI PRIVIND INFRACȚIUNILE DE CONTRABANDĂ ȘI DE ESCHIVARE DE LA ACHITAREA PLĂȚILOR VAMALE

1.1 Caracteristica generală a contrabandei

1.1.1 Factorii care au generat apariția contrabandei

1.1.2 Contrabanda – infracțiunea de fraudă economică

1.1.3 Contrabanda sub aspect internațional

1.2 Răspunderea pentru eschivarea de la achitarea plăților vamale

2. ASPECTE JURIDICO-PENALE PRIVIND INFRACȚIUNILE DE CONTRABANDĂ ȘI DE ESCHIVARE DE LA ACHITAREA PLĂȚILOR VAMALE

2.1 Infracțiunea de contrabandă

2.1.1 Obiectul generic, juridic și material. Latura obiectivă

2.2 Infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale

2.2.1 Obiectul juridic și material. Latura obiectivă

2.2.2 Latura subiectivă și subiectul infracțiunii

3. PARTICULARITĂȚI ȘI SIMILITUDINI

3.1 Aspecte comparative privind infracțiunea de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale

3.2 Cumulul infracțiunilor de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale, prevăzută de legislația penală a Republicii Moldova

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate. Legislația penală referindu-se la diferite fapte considerate infracțiuni diferă de la un stat la altul, problema fenomenului infracțional râmîne una și aceeași. O pondere aparte și un statut special în cadrul luptei cu criminalitatea îl are infracțiunea de contrabandă. Incriminarea infracțiunii de contrabandă este un imperativ absolut pentru asigurarea ordinii în domeniul raporturilor juridico-vamale, adică pentru protejarea regimului juridic vamal. Desfășurarea normală a raporturilor juridico-vamale condiționează realizarea unor interese ale statului, cum ar fi protecția finanțelor publice, siguranța operațiunilor comerciale, desfășurarea normală a unor procese economice etc.

Pentru a limita cît mai mult producerea unor asemenea fenomene, statul intervine cu măsuri care, de cele mai multe ori, urmăresc un scop reparatoriu (amenzi, confiscări speciale).

Sunt situații, însă, cînd încălcările reglementărilor legale, datorită gravității lor, nu pot fi stabilite doar prin sancțiuni civile, fiind necesare măsuri represive cu caracter penal. Acestea se înfăptuiesc prin incriminarea contrabandei, eschivării de la achitarea plăților vamale și a celorlalte infracțiuni legate de regimul vamal. Luînd în considerație, că fenomenul contrabandei, în esența sa, este o manifestare prejudiciabilă a comportamentului ilicit, avînd în vedere scopul determinant al făptuitorului de a trece tainic peste frontiera vamală anumite valori, se poate aprecia că incriminarea infracțiunii a avut drept scop principal asigurarea disciplinei vamale și, nu în ultimul rînd, respectarea politicii economice interne a statului. Un alt moment, în acest context, este format de manifestarea comportamentului ilicit aferent eludării și eschivării de la achitarea taxelor vamale, incriminarea căreia, ca infracțiune, a avut drept cauză asigurarea încasării acestor taxe.

Or, de la începuturi, taxele vamale au oscilat între a avea un rol economic sau unul fiscal. În timpuri de dificultăți financiare, obiectivul fiscal a prevalat în raport cu cel economic. Taxele asupra mărfurilor importate sau exportate au avut totdeauna un rol protecționist pentru economia națională. Rezultă, că evaluarea și încadrarea juridică corectă a contrabandei și a eschivării de la achiatarea plăților vamale reprezintă o garanție a contracarării acesteia.

Obligația statului de a incrimina și a combate infracțiunile vamale, în special contrabanda și eschivarea de la achitarea plăților vamale, derivă și din prevederile unor acte normative internaționale la care Republica Moldova este parte. În temeiul acestora, Republica Moldova și-a asumat obligația de a asigura drepturile și libertățile tuturor persoanelor, indiferent de cetățenie sau naționalitate, aflate pe teritoriul său vamal, inclusiv eliminarea riscului vreunui prejudiciu cauzat prin săvîrșirea infracțiunilor vamale.

Multitudinea de soluții și decizii luate în cadrul unor cauze penale de contrabandă, prin esență normativă asemănătoare, și de eschivare de la achitarea plăților vamale, însă diferite ca concluzie, a determinat necesitatea și oportunitatea studierii infracțiunilor sub aspect juridico-penal.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul studiului științific realizat constă în elucidarea esenței contrabandei și de eschivare de la achitarea plăților vamale ca infracțiuni separate, prevăzute de legislația penală a Republicii Moldova, precum și de legislațiile mai multor state, punctarea fiind adresată analizei minuțioase a elementelor constitutive ale conținutului normativ al infracțiunilor (elementele preexistente ale infracțiunii și conținutul constitutiv) și accentuarea gradului prejudiciabil al modalităților faptice incidente.

Toate acestea au fost corelate cu identificarea unor cauze și condiții care au favorizat comiterea infracțiunilor vamale în vederea descifrării unor măsuri de prevenire și combatere a fenomenului contrabandei și de eschivare de la achitarea plăților vamale la nivel național și internațional. Prin prezenta lucrare am propus următoarele obiective:

– apariția și evoluția contrabandei (factorii care au generat aceste fenomene);

– contrabanda sub aspect de fraudă economică;

– aspecte generale privind infractțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale;

– contrabanda sub aspect internașional;

– răspunderea pentru infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale;

– analiza-juridico penală (obiectul și latura obiectivă; subiectul și latura subiectivă) a infracțiunilor de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale;

– cumul infracțiunilor de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale conform legislației penale a Republicii Moldova;

– deosebirea dintre infracțiunea de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale.

La baza elaborării tezei de licență au fost puse un șir de lucrări de certă valoare științifică din Republica Moldova și din străinătate.

Mai cu seamă, au fost examinate lucrările autorilor: A, Barbăneagră, A. Borodac, S. Hrînă, V.Stati, X.Ulianovschi, M.Mutu, S.Maimescu, V.Cușnir, V.Berliba, V.Bujor (Republica Moldova), C.Bulai, O.Predescu, C.Voicu, F.Sandu, M.Pântea, ș.a.

Importanța teoretică și valoare aplicativă a lucrării. Importanța teoretică a studiului științific realizat reiese din cercetarea complexă și cu titlu de amănunt operată pe baza unui subiect (sub aspect juridico-penal) și anume infracțiunile de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale. Investigarea a fost realizată prin reflectarea unui șir de idei, opinii și soluții reieșite din literatura de specialitate, opinii de certă valoare științifică expuse tangențial de către unii autori autohtoni, însă, în mare măsură, propuse de către autorii străini, toate acestea trecute prin filtrul propriu de analiză al autorului și în corespundere strictă cu dispozițiile normative în vigoare din Republica Moldova și din alte state cu diferite sisteme de drept.

Valoarea aplicativă a tezei reiese din faptul că teza a fost elaborată ținîndu-se cont de cerințele impuse de practica de urmărire penală și judiciară, fapt consemnat prin prin prisma complexității de soluții înregistrate cu referire la aceste infracțiuni și direcția propusă în vederea soluționării lor.

Structura tezei și conținutul rezumativ. Teza de licență numără 82 de pagini și este structurată în trei compartimente. În ansamblu sunt analizate subiectele prin descrierea în conținut a șase subcompartimente care conțin anumite paragrafe. De asemenea, la teză sunt anexate: bibliografia, avizul conducătorului și recenzia.

1. Generalități privind infracțiunile de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale, include în sine două subcompartimente, și anume:1.1Caracteristica generală a contrabandei; 1.2 Răspunderea pentru infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale. Dintre care prima conțin trei sub-subcompartimente:1.1.1 Factorii care au generat apariția contrabandei; 1.1.2 Contrabanda – infracțiunea de fraudă economică; 1.1.3 Contrabanda sub aspect internațional.

2. Aspecte juridice privind infracțiunile de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale, include două subcompartimente, dintre care:2.1 Infracțiunea de contrabandă; 2.2 Infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale. Fiecare din acestea conțin:2.1.1 Obiectul generic, juridic și material. Latura obiectivă; 2.1.1 Latura subiectivă și subiectul infracțiunii; 2.2.1 Obiectul juridic și material. Latura obiectivă; 2.2.2 Latura subiectivă și subiectul infracțiunii.

3. Particularități și similitudini, cuprinde două subcompartimente: 3.1 Aspecte comparative privind infracțiunea de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale; 3.2 Cumulul infracțiunilor de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale, prevăzută de legislația penală a Republicii Moldova.

1. GENERALITĂȚI PRIVIND INFRACȚIUNILE DE CONTRABANDĂ ȘI DE ESCHIVARE DE LA ACHITAREA PLĂȚILOR VAMALE

1.1 Caracteristica generală a contrabandei

Cuvîntul “contrabanda” este de origine italiană, provine de la asociația de cuvinte: "contra” și “bando“ ce însemnă “contra ordinului, legii de stat”, adică este o acțiune ce este interzisă de lege în mod legislativ. Actualmente, prin contrabandă se înțelege nu oricare acțiune (inacțiune) ilegală, acest loc fiind ocupat de termenii “infracțiune”, ”contravenție (delict)”, etc.

Astăzi noțiunea legală a contrabandei conform art.248 CP RM este: trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și altor valori în proporții mari, eludîndu-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală ,ori prin nedeclarare sau prin declarare neautentică în documente vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Sigur că, nu este o definiție unică și unanim acceptată. Există mai multe păreri în privința reducerii sau lărgirii acesteia. Am să aduc doar unele din ele. Savantul rus, V.Varin, definește contrabanda ca orișice trecere ilegală peste frontiera vamală de bunuri și obiecte. Generalul român, F.Sandu, apreciază contrabanda drept trecerea peste frontiera de stat a bunurilor prin scoaterea acestora de sub puterea de dispoziție a autorităților vamale, în circumstanțele, precis și limitativ, determinate de lege. Doctrinarul sovietic, Iu. Sucikov pledează pentru includerea în definiția în cauză și a contrabandei calificate, adică trecerea armamentului, substanțelor narcotice, etc.

De asemenea se deosebesc și definiri restrictive a fenomenului de contrabandă, adică acelea care o pun în rîndul infracțiunilor de fraudă, afirmînd că este acțiunea de amăgire (de inducere în eroare) a autorităților vamale asupra unor bunuri ce sînt trecute peste frontieră. Astfel, dispozițiile art.248 CP sînt de blanchetă, făcînd trimitere la alte acte normative pentru tălmăcirea mai multor noțiuni: frontiera vamală (Cod Vamal, Legea privind frontiera de stat a RM), documentele vamale (Cod Vamal și acte normative respective), armele (Legea privind controlul asupra armelor individuale) ș.a. Prin aceasta se observă și caracterul complex a infracțiunii date, ea afectînd mai multe domenii de relații sociale.

Astfel pot fi determinate mai multe cauze de sancționare penală a faptei respective:

contrabanda daunează intereselor economice ai statului, deoarece pentru mărfurile respective nu se achită taxele și impozitele vamale necesare;

contrabanda prejudiciază monopolia comerțului extern (în domeniile unde acesta a supraviețuit);

se creează pericolul securității obștești (în cazurile contrabandei de armament, droguri ș.a.);

prin contrabandă, cumulată cu evaziunea fiscală în ultima vreme se întreține și se dezvoltă economia subterană;

de asemenea se poate adus în șirul argumentelor date și faptul existenței unui rînd de Convenții și Tratate Internaționale care opresc circulația între state a diferitor substanțe (cum sînt, de exemplu, cele narcotizante).

Regimul juridic vamal cuprinde totalitatea normelor prevăzute în legislația internă ce se aplică în cadrul procedurii de vămuire a mărfurilor, norme cuprinse de Codul Vamal, de Legea cu privire la tariful vamal, de alte acte normative și acorduri internaționale în domeniul vamal la care este parte Republica Moldova. Caracteristica contrabandei cuprinde un șir de elemente:

– metodele de comitere a contrabandei;

– locurile de comitere;

– caracteristica personalității subiecților;

– urmele specifice și alte elemente materiale ale contrabandei.

Unul dintre elementele de baza ale caracteristicii criminalistice a contrabandei sînt modalitățile de comitere a acesteia.

Metodele de realizare a contrabandei sînt indicate în art.248 CP al RM, acestea fiind trecerea mărfurilor și a altor obiecte:

– eludarea controlului vamal;

– tăinuirea de controlul vamal;

– folosirea frauduloasă a documentelor;

– prin nedeclararea mărfurilor;

– declararea neautentică a documetelor.

Eludarea controlului vamal înseamnă trecerea frontierei vamale (intrarea sau ieșirea din țară) prin alte locuri decît cele stabilite de controlul vamal. Controlul vamal constă în efectuarea de către autoritățile vamale a operațiunilor de verificare a mărfurilor, a existenței și autenticității documentelor, de asemenea controlul bagajelor și mijloacelor de transport, efectuarea de anchete administrative și alte acțiuni similare. Această infracțiune constă nu în locul eludării controlului vamal, ci împrejurarea în care mărfurile sau alte bunuri nu sunt prezentate la punctul vamal pentru efectuarea controlului vamal mai înainte de scoaterea din țară sau imediat după introducerea în țară a acestora.

Tăinuirea de controlul vamal a obiectelor se realizează prin amplasarea lor în locuri (ascunzișuri, ca de exemplu utilizînd părțile interioare ale mijloacelor de transport terestru, aerian, naval, feroviar, bagajelor, hainelor, orificiile naturale ale corpului uman care este unul din cele mai specifice pentru contrabanda cu substanțe narcotice) special pregătite sau adaptate în acest scop.

Folosirea frauduloasă a documentelor în cazul contrabandei se caracterizează prin prezentarea actelor false (caracterizate prin prezența falsului material sau intelectual), actelor nule (documentul nul este documentul obținut pe cale legală, însă din anumite cauze și-a pierdut valabilitatea, drept exemplu poate fi expirarea termenul de valabilitate) obținute pe cale legală.

Document obținut pe cale ilegală este documentul obținut de persoana interesată prezentînd, în calitate de temei pentru eliberarea lui, persoanei împuternicite datele vădit false sau documentele contrafăcute sau obținute în urma abuzului unei persoane cu funcții de răspundere, care s-a folosit de neglijența acestei persoane sau situația de serviciu la eliberarea documentului.

Documentul care conține date neautentice este documentul care în realitate este autentic, însa în care sînt introduse informații ce nu corespund realității. Concomitent, el păstrează elementele și indicii originalului (se execută pe formular oficial, conține numele și posturile persoanei împuternicite să-l semneze, etc.), însă informațiile introduse în el (textul, materialele numerice) sînt false.

Document vamal este documentul cărui eliberare e prevăzută de legislația vamală în vigoare (declarațiile vamale, chitanțele, certificatele etc.) autentificat în modul stabilit de persoanele cu funcții de răspundere din instituțiile vamale.

Document fals este documentul totalmente fabricat, fals sau original, în care sînt introduse informații denaturate (de exemplu, pe calea nimicirii unei părți din text, introducerii în el a informațiilor suplimentare, etc.)

Document nevalabil este documentul care și-a pierdut puterea sa juridica (licența cu termen expirat).

La ,,alte documente” se referă documentele necesare pentru controlul vamal, care permit trecerea frontierei vamale a mărfurilor și obiectelor și sînt eliberate și autentificate de instituțiile competente și persoanele cu funcții de răspundere respective (permise de trecere a valutei străine peste hotare, eliberate de o bancă autorizată sau de Banca Națională a Moldovei, licențe, autorizații, certificate, procure, etc.).

Pentru identificarea vamală a mărfurilor se folosesc un șir de obiecte (mijloace, atribute) la care se referă : plombele, sigiliile, marcajele realizate prin litere, cifre, simboluri, scheme, fotografii, etc.

Folosirea frauduloasă a obiectelor de identificare a mărfurilor presupune folosirea mijloacelor (atributelor) false, sau a mijloacelor obținute pe cale ilegală. Mărfurile care se trec peste frontierele Republicii Moldova trebuie să fie declarate organelor vamale. Declaratia poate fi realizată în forma stabilită (verbal, scris, date electronice). Nedeclararea sau declararea neautentică (schimbarea cantității în direcția minimalizării, indicarea altor mărfuri, scăderea consumului, etc.) este calificată ca modalitate de realizare a contrabandei.

Nedeclararea mărfurilor este neprezentarea în modul stabilit a informațiilor exacte despre aceste mărfuri, obiecte sau alte valori. Declararea are loc prin întocmirea declarației vamale și se depune organului vamal împreună cu alte documente necesare vămuirii. Prin declarare neautentică se înțelege prezentarea documentului care în realitate este autentic, însă în care sunt introduse informații ce nu corespund realității, ori documentul păstrează elementele și indiciile originalului (se execută pe formular oficial, conține numele și posturile persoanelor împuternicite să-l semneze ș.a.m.d.), însă informațiile introduse în el (textul, datele numerice) sunt false.

Alte documente de trecere a frontierei vamale necesare pentru controlul vamal sunt documentele bancare, de proveniență, de calitate, drepturi de import-export, licențe, autorizații, procuri etc.

Declararea neautentică în practica vamală subînțelege nu altceva decît comunicarea sau prezentarea de date denaturate controlului vamal despre mărfurile, obiectele, valorile trecute sau care urmează a fi trecute peste frontieră. Contrabanda comisă prin declarare neautentică se exprimă prin acțiuni, adică dacă în caz de “nedeclarare” făptuitorul nu prezintă datele necesare controlului vamal (inacțiuni), apoi în caz de “declarare neautentică” el prezintă toate datele necesare, însă le prezintă conștient în formă denaturată, incorectă.

Practica instituțiilor vamale dovedește că cazurile de contrabandă comise de către agenții economici prin aplicarea modalității de declarare neautentică a mărfurilor, obiectelor introduse pe piața de consum a Republicii Moldova sunt frecvente. Încălcările comise au loc în mare parte din cauza lipsei posibilităților de a efectua nemijlocit în instituțiile vamale, în mod operativ și calitativ, expertiza mărfurilor, obiectelor introduse în Republica Moldova.

În acest context, ar fi necesar de a crea în cadrul organelor vamale laboratorul vamal, cu statut de persoană juridică, subordonîndu-1 Departamentului Controlului Vamal, care ar contribui la soluționarea corectă și justificată a problemelor cu caracter juridic și politico-economic ce stau în fața organelor vamale la momentul actual.

Un alt element al caracteristicii criminalistice a contrabandei sînt obiectele asupra căror se atentează în cadrul comiterii contrabandei, acestea fiind mărfurile, obiectele ,valorile care conform actelor normative trebuie să fie supuse controlului, identificării și declarării vamale. Acestea sînt prevăzute de legislația în vigoare a Republicii Moldova, printre care putem menționa: substanțe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, de deșeuri nocive și produse cu destinație dublă, armament, dispositive explozive, muniții, resurse de materie primă de importanță strategică, valori culturale.

Aș fi vrut să menționez că în cazul comiterii contrabandei sînt întîlnite un șir de măsuri de pregătire și organizare a acesteia, ca spre exemplu: obținerea ilegală a actelor care permit scoaterea ilegală a materiei prime importante din punct de vedere strategic, a substanțelor narcotice, a valorilor culturale, amenajarea ascunzișurilor, organizarea grupului pentru comiterea infracțiunii, etc. Locurile unde se comite contrabanda sînt segmentele frontierei de stat (vamale) ale Republicii Moldova, ele cuprind teritoriul terestru, acvatic, spațiul aerian, precum și zonele economice speciale (care, de asemenea, sînt parte integrantă a teritoriului vamal).

Prin urmare, contrabanda este una din cele mai grave fapte susceptibile fiind săvîrșite în sfera raporturilor juridice vamale, fiindcă prin comiterea ei se amenință sau se lezează efectiv valorile sociale de maximă importanță pentru ordinea publică și pentru interesele legitime ale cetățenilor RM precum și celor străini și apatrizi (aflați sub jurisdicția Republicii Moldova). De aceea, condamnarea contrabandei este un imperative absolut, căci ordinea și disciplina în raporturilor juridice vamale nu s-ar putea fi asigurate fără incriminarea dată.

1.1.1 Factorii care au generat apariția contrabandei

După anul 1989 România a purces pe calea modernizării instituțiilor statului și elaborarea de noi politici în diverse domenii, care au vizat și sistemul vamal. Necesitatea acestui demers, a apărut, datorită situației complicate în care s-au pomenit mai multe state ale Europei Centrale din lagăr socialist.

O componentă, propusă spre realizare drept obiectiv, o constituia combaterea infracțiunilor vamale. După 1990 Administrația Vamală Română a intrat într-un proces de reformă legislativă și instituțională, având ca principal obiectiv, pregătirea condițiilor de aderare la Uniunea Europeană.

Una din condițiile cheie, care au fost înaintate statului Român a fost combaterea contrabandei și infracțiunilor vamale.

Pe parcursul anilor 1989-2013, autoritățile vamale române în procesul desfășurării activității sale s-au condus de Codul vamal al României, adoptat în anul 1978, Codul vamal României, adoptat în anul 1997 și cel revăzut și complectat cu noi articole în 2006.

Dezvoltarea economică și socială a comunităților umane a impus, încă din cele mai vechi timpuri necesitatea circulației bunurilor materiale. Odată cu apariția și evoluția diverselor forme statale a apărut, a evoluat și s-a dezvoltat activitatea vamală. Înființarea vămilor a generat instituirea anumitor norme pe baza cărora acestea și-au desfășurat activitatea cotidiană.

Acestea s-au materializat în norme de drept ce vizau activitatea vamală.

Dreptul vamal, este un drept prescriptiv, normele sale prescriind o conduită, la care subiecții raportului juridic trebuie să se conformeze, ceea ce presupune un regim juridic vamal. Ilicitul vamal, în fapt, încălcarea normelor printr-o conduită neconformă, excede dreptul vamal, constituind după caz, în funcție de gravitate a lezării, infracțiuni sau contravenții, obiectul dreptului administrativ sau penal.

Conceptul de infracțiune vamală a fost fixat în de Codul vamal al României, adoptat în anul 1978. Capitolul 9, întitulat Răspunderi și sancțiuni, conține patru articole care nemijlocit vizează infracțiunile vamale. Articolul 71 stipulează: “Nerespectarea normelor cu privire la regimul vamal atrage, potrivit legii, după caz, răspunderea disciplinară, contravențională sau penală, precum și materială sau civilă”. Prin urmare, cei care comiteau infracțiuni vamale, după caz, purtau răspundere prevăzute de Codul penal, Codul civil sau Codul administrativ.

La rândul său infracțiunile de contrabandă, care nimereau sub incidența Codului penal erau stipulate în articolul 72: “Următoarele fapte savîrșite în scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal constituie infracțiunea de contrabandă și se sancționează cu închisoare de la 2 la 7 ani și confiscarea parțial a averii:

a) trecerea peste frontieră a bunurilor prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal sau prin folosirea de documente vamale false ori a unor documente vamale privind alte bunuri, dacă valoare bunurilor depășeste 3.000;

b) trecerea peste frontieră, fără autorizare, a armelor, munițiilor, materialelor explozibile sau radioactive, produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope, precum și a produselor și substanțelor toxice;

c) sustragerea de la operațiunile de vămuire a bunurilor, savîrșite de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă”. Astfel, sub incidența acestui articol cădeau mai multe infracțiuni vamale care prezentau un grad diferit de pericol, dar pedeapsa era similară.

Codul vamal ce a intrat în vigoare în anul 1979, prezenta un act normativ, care cuprindea totalitatea principiilor și reglementărilor de bază ale regimului vamal.Deschiderea României, după revoluția din decembrie 1989, necesita modificări și modernizări substanțiale ale diferitor instituții statale. Autoritatea Națională a Vămilor de asemenea trebuia să facă față noilor provocări înaintate de cerințele timpului. Una din problemele fundamentale cu care se confruntau inspectorii vamali era lupta cu infracțiunile vamale.

Primii ani de după Revoluție au constituit o perioadă complicată, în care românii au luat contact atât cu libertatea după care tânjiseră în comunism, cât și cu derapajele pe care le permitea acest sistem.

Deschiderea hotarelor și conectarea României la filierele criminalității internaționale au făcut ca criminalitatea să escaladeze din punct de vedere organizatoric drumul de la simpla asociere la crima organizată.

Pentru mulți indivizi, libertatea câștigată înseamnă posibilități facile pentru săvârșirea unor infracțiuni cu un grad sporit, în scopul îmbogățirii rapide prin contrabandă și corupție. Infracțiunilor vamale savârșite pe teritoriul României, care comportă un grad sporit de gravitate, iar în anumite cazuri subminează bazele statului de drept sunt: traficul de arme, traficul de droguri, punerea în circuit a valutei străine false, scoaterea din țară a metalelor prețioase sau materiei prime prin metoda contrabandei etc.

Facilitatea trecerii granițelor a creat posibilitatea ca România să devină un teritoriu preferat pentru tranzitarea drogurilor din Orient sau America Latină către țările din Europa de Vest. Un număr important de cetățeni români au fost atrași în aceste organizații internaționale de tip mafiot.

De asemenea, o caracteristică a crimei organizate din România o reprezintă contrafacerea, promovarea și plasarea în circuitul financiar a unor valute liber convertibile străine. Realizarea unui asemenea obiectiv putea fi atinsă pe două căi: aducerea valutei false în țară prin metoda contrabandei ori tipărirea valutei false în România. Cea de-a doua metodă presupune mijloace tehnice performante, care puteau fi aduse doar din exterior.

Multiple dosare contravenționale, la acea dată au vizat infracțiuni vamale minore, care cădeau sub incidența Codului administrativ atât al cetățenilor străini, cât și celor români. Ne referim la așa numitul comerț mărunt: produse alimentare, mărfuri industriale, băuturi alcoolice, țigări, fructe și legume. Acest fapt poate fi explicat, prin facilitarea trecerii frontierii de către cetățenii Republicii Moldova în România și vice-versa, accesul masiv la studii și intensificarea schimbului cultural dintre cele două state.

În acest sens nu putem neglija, nici situația economică precară în care s-a pomenit România după Revoluția din 1989. Piața de desfacere a țării devenise un puternic factor de atracție pentru cetățenii statelor vecine. Totodată remarcăm, că în acest comerț au fost atrași și un număr important de cetățenii români, care plecau în Turcia, pentru a procura o marfă mai ieftină, cu scopul realizării ulterioare la un preț mai bun în România. Deseori, trecerea punctelor vamale ale statului se efectua cu anumite încălcări ale articolelor Codului vamal. De regulă, aceste încălcări vizau eschivarea de la plata taxelor vamale, trecerea hotarelor prin alte locuri decât cele stabilite, iar în anumite cazuri mituirea inspectorilor vamali.

Pe data de 22 iunie 1995, România a trimis solicitarea de a deveni membru al Uniunii Europene, împreună cu Declarația de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide politice importante din țară, în care acestea își exprimau sprijin deplin pentru vectorul european. Perioada de preaderare necesita ajustarea diverselor acte normative la standardele europene. În acest sens nu făceau excepție nici legislația vamală care viza activitatea statului.

Noul Cod vamal al României a fost adoptat de către Parlament în luna iulie 1997.

Analizând diverse articole din Capitolul 11, Secțiunea I întitulat Infracțiuni, putem constata că intervin mai multe schimbări. Astfel, articolul 175 constată: “Trecerea peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de alte bunuri constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”.

Infracțiunile cu o gravitate sporită sunt trecute în articolul 176: “Trecerea peste frontieră, fără autorizație, a armelor, munițiilor, materialelor explozibile sau radioactive, produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope, precursorilor și substanțelor toxice constituie infracțiunea de contrabandă calificată și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi, dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai mare”.

O atenție specială se acordă și falsurilor de acte. Articolul 178 prevede: “Folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate constituie infracțiunea de folosire de acte falsificate și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi”.

Noile reglementări din Codul vamal în mare măsură corespundeau cerințelor de moment al statului, care aveau menirea sa diminueze infracțiunile vamale.

O îmbunătățire calitativă a Codului vamal s-a produs datorită rectificarilor și introducerii mai multor articole noi în 2006. Titlul XII, Sancțiuni, Sectiunea I-a, Infracțiuni conține următoarea prevedere articolul 270 alin. (4): “Introducerea sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal constituie infracțiune de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi”. După cum rezulta din această stipulare, orice tentative de a scoate sau introduce ilegal bunuri sau alte mijloace pe teritoriul statului român, cădea sub incidența Codului penal. O asemenea măsura se explică prin faptul, excluderii tentativelor eschivării de la plata impozitelor vamale, care servesc o contribuție substanțială în fondul social al statului.

La rândul său în articolul 270 alin. (2) stipulează: “constituie, de asemenea infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

Introducerea sau scoaterea din țară prin locuri stabilite pentru controlul vamal prin sustragerea de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuiau sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) Înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit; (3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) Colectarea, deținerea, producerea, depozitarea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuiau plasate sub un regim vamal cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia”. Prin urmare, infracțiunile vamale mai puțin grave cad sub incidența dreptului administrativ.

Importante pedepse conform Codului penal se prevedeau pentru următoarele cazuri de infracțiuni vamale: introducerea sau scoaterea din țară, fără drept, de arme, muniții, materiale explozibile, droguri, etc. Pedeapsa cu închisoare de la 3 la 12 ani (art.271); folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale falsificate cu închisoare de la 3 la 10 ani (art. 273); iar faptele prevăzute de articolele 270-273 săvârșite de una sau mai multe persoane împreună, se pedepsea cu închisoare de la 5 la 15 ani. Analizând conținutul respectivelor articole, putem concluziona, că statul o atenție sporită acordă infracțiunilor vamale, care atentau la sănătatea și viața omului, fals de act și cele săvârșite în grup.

Ajustările și complectările făcute la cele două variante ale Codului vamal, adoptate în 1997 și 2006 servesc o bază juridică solidă în procesul luptei cu infracțiunile vamale pe teritoriul României. Cu toate acestea, pentru a obține un profit cât mai mare, diverși factori sunt tentați să încalce legislația statului român, inclusiv prevederile Codului vamal.

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, teritoriul vamal al României a devenit parte integrantă din teritoriul vamal al Uniunii Europene. Iar pentru bunurile, aparținând călătorilor, care au statut comunitar și care fac obiectul unor schimburi intracomunitare între statele member și România, nu se mai efectuează control vamal și nu se mai întocmesc formalități vamale. Acest fapt, pentru anumiți indivizi a devenit un factor simulatoriu pentru comiterea infracțiunilor vamale.

În 2010, în vămi au fost confiscate circa 145 de milioane de țigarete. Astfel, la un calcul simplu, rezultă că pentru fiecare țigaretă de contrabandă confiscată, alte 50 de țigarete au scăpat de controlul din vămi. Rezultă că autoritățile responsabile de securitatea vămilor au reușit să confiște doar 2% din totalul țigaretelor de contrabandă. Astfel,contrabanda cu țigări aduce anual un prejudiciu de circa un miliard de euro, conform estimărilor oficialilor industriei de profil.

Un pas important în lupta dintre autorități si contrabandiști a fost investirea, în luna iulie 2012, a 2 milioane de euro – fonduri europene, pentru camere de supraveghere dotate cu senzori si alte echipamente performante. Acest fapt a permis poliției de frontieră și vameșilor a confisca țigări în valoare de 9 milioane de euro.

Un alt gen de infracțiune vamală o constitute multiple tentative de a scoate din țară obiecte de artă. De regulă aceste sunt icoane, picturi, sculpturi, obiecte de artă populară, cărți si monede vechi.

O componentă, care facilitează infracțiunile vamale sunt însăși polițiștii și vameșii români. Astfel în luna februarie 2011 au fost arestați circa 38 de polițiști de frontieră și vameși care au facilitat contrabanda cu țigări la granița de vest a României cu Serbia. Infracțiunile prevăzute de Codul vamal au, înainte de toate un obiect juridic principal comun, ce constă în relațiile sociale, care se formează și se dezvoltă în activitatea de punere în aplicare în mod uniform și nediscriminatoriu a regimului vamal al statului român, cu privire la toate bunurile introduse sau scoase din țară de către o persoana fizică sau juridică. Sistemul de valori sociale format în jurul respectării regimului vamal constituie un interes social major. Aceasta este o realitate, care dă expresie în ultima instanță. Dar pot exista și alte opțiuni, componente ale suveranității naționale.

Infracțiunile vamale sunt cele mai grave fapte săvârșite în sfera raporturilor juridice vamale. Unele dintre ele întrețin și dezvoltă economia subterană, ceea ce cauzează importante prejudicii statului. Dintre toate infracțiunile vamale, contrabanda este una din cele mai grave fapte săvârșite.

În concluzie pot susține, că astăzi în România lupta cu infracțiunile vamale se desfășoară în strânsă colaborare între diferite instituții ale statului, dar și cu o susținere importantă din partea instituțiilor europene și internaționale.

1.1.2 Contrabanda – infracțiunea de fraudă economică

În cadrul politicii vamale, regimul juridic vamal al unui stat reprezintă totalitatea dispozițiilor legale care privesc intrarea și ieșirea bunurilor din țară și, în special, controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat, îndeplinirea formalităților vamale și plata drepturilor (taxelor) vamale.

Introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, fiind supuse vămuirii (art.2, al.1,2 Cod Vamal). De asemenea, importul-exportul de mărfuri se realizează în conformitate cu prevederile legale din domeniul comerțului exterior pe baza unor aprobări, autorizări sau licențe, cu respectarea normelor privind operațiunile de vămuire.

Nerespectarea reglementărilor vamale atrage potrivit legii, după caz răspunderea disciplinară, contravențională, penală sau materială. Existența regimului juridic vamal constituie un dat pentru intervenția dreptului penal și sfera raporturilor juridice vamale.

Codul Vamal al Republicii Moldova incriminează acțiunea de contrabandă și contrabandă calificată, infracțiunea de folosire de acte nereale sau infracțiunea de folosire a actelor falsificate.

Din momentul incriminării unor fapte care contravin reglementărilor vamale existente, între stat, prin autorităților publice competente și orice destinatar al legii penale iau naștere raporturi juridice penale în domeniul vamal, care în general sunt raporturi juridice de conformare. În momentul săvârșirii vreunei infracțiuni vamale se naște însă un raport juridic penal de conflict.

Contrabanda este una dintre cele mai grave susceptibile a fi săvârșite în sfera raporturilor juridice vamale, pentru că prin comiterea infracțiunii de contrabandă se amenință sau lezează efectiv valori sociale importante pentru ordinea publică, pentru interesele legitime și legale ale statului român.

Definind în termeni generali infracțiunea de contrabandă, aceasta constă în trecerea peste frontieră a bunurilor astfel încât să eludeze grav regimul juridic vamal, prin scoaterea acestor bunuri de sub puterea de dispoziție a autorităților vamale. Circumstanțele în care trebuie realizată trecerea prin frontieră a bunurilor pentru a se realiza conținutul constitutiv al infracțiunii de contrabandă sunt expres și limitativ prezentate de lege.

În cazul în care bunurile – obiect al infracțiunii de contrabandă nu se găseau, cel în cauză era dator la plata taxelor vamale aferente.

Cînd trecerea peste frontieră a unor bunuri constituia infracțiune potrivit dispozițiilor cuprinse în alte legi, fapta se pedepsea în condițiile și cu sancțiunile prevăzute în acele legi. Potrivit noului Cod Vamal pentru a constitui infracțiune de contrabandă, trecerea peste frontieră trebuie să se realizeze prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Este vorba de trecerea peste frontieră a mărfurilor sau altor bunuri și nu de persoane.

Dacă făptuitorul trece fraudulos odată cu bunurile el va fi tras la răspundere pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, în concurs cu infracțiunea de contrabandă.

Codul Vamal incriminează infracțiunea de contrabandă calificată constând în trecerea peste frontieră, fără autorizație a unor categorii de produse ce reprezintă un grad sporit de pericol social. Dând un caracter calificat acestei modalități de săvârșire a contrabandei, legiuitorul a instituit și un regim sancționator mai aspru ( închisoare de la 3-12 ani și interzicerea unor drepturi dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai aspră).

Reglementarea vamală dă posibilitatea aplicării pedepsei complimentare a interdicției de a mai exercita ocupația atunci când faptele de contrabandă sunt săvârșite de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori dacă sunt săvârșite în folosul acestor persoane juridice.

Potrivit Codului Vamal, atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracțiunii de contrabandă nu se găsesc, făptuitorul este obligat la plata echivalentului lor în bani. În astfel de cazuri, în reglementarea anterioară se prevedea obligația pentru cel în cauză de a plăti taxele vamale aferente.

Infracțiunea de contrabandă este prin concept o infracțiune de fraudă, deoarece implică prin comiterea ei o activitate de eludare a reglementărilor vamale și de amăgire a autorităților vamale.

Contrabanda nu mai este însă o simplă infracțiune de fraudă, înfățișându-se astăzi ca o componentă a crimei organizate și dînd astfel o noua dimensiune a pericolului social prin faptul că actele de contrabandă sunt săvârșite de participanți constituiți în bandă, cu relații de cooperare internațională, programate pe termen lung, motivate de dorința de profit și chiar putere, care include un potențial substanțial de violența, de fraudă și de corupție .

În lumea contemporană, criminalitatea organizată capătă și o dimensiune transnațională, multinațională. Criminalitatea transnațională desemnează acea dimensiune a criminalității organizate prin care fie se încalcă simultan legislațiile penale a două sau mai multor țară, fie, săvârșită fiind într-o țară acum, produce consecințe economice și sociale într-o altă țară. Dintre formele criminalității transnaționale contemporane este curentă și practicată pe scară foarte mare contrabanda cu narcotice.

De asemenea, o modalitate de manifestare a criminalității transnaționale este și cvasicontrabanda care constă în esență în falsificarea facturilor de import și export, situații sau tranzacții ilicite de pe urma cărora atât importatorul cât și exportatorul se aleg cu profituri mari, dar care afectează totodată echilibrul de plăți și de schimburi valutare agravând și mai mult problemele economice ale țărilor.

Infracțiunea de contrabandă este îndreptată contra activităților autorității publice vamale, prin săvârșirea faptelor de contrabandă aducându-se atingere funcțiilor organizatorică și economică statului român, titularul dreptului de a institui și pretinde aplicarea riguroasă a regulamentului vamal.

Caracterizarea contrabandei ca o infracțiune contra activităților autorității publice vamale prezintă importanță din punct de vedere juridic, întrucât statul fiind subiect pasiv, dobândește dreptul de a pretinde în justiție, în cazul săvârșirii contrabandei, confiscarea bunurilor care au făcut obiectul infracțiunii sau care au servit la săvârșirea infracțiunii.

Infracțiunea de contrabandă constituie o componentă semnificativă a criminalității afacerilor. Recomandarea (81) / 2 din 25.06.1981 a Comitetului de Miniștri ai Statelor Membre ale Consiliului Europei include în mod expres infracțiunile vamale în sfera criminalității afacerilor. Anexa la Recomandarea (81) / 2 din 25.06.1981 reprezintă o listă a criminalității afacerilor (secțiunea 1 – 16 inclusiv) pe această listă figurând și infracțiunea de contrabandă.

1.1.3 Contrabanda sub aspect internațional

Pentru înțelegerea mai profundă a infracțiunii de contrabandă, în lucrarea dată suplimentar am inclus un paragraf cu denumirea Contextul Internațional al reglementărilor de contrabandă.

Astfel, primul sistem de drept ar fi cel italian. În Italia contrabanda este reglementată în fond de art. 282- 299 al Codului Legilor Vamale (din 25.IX.1940, cu modificări din 1973) fiind defenită drept introducerea sau scoatera mărfurilor din țară peste linia vamală cu evaziune de import, în afara controlului vamal.

Astfel, infracțiunea de contrabandă în Italia este infracțiunea instantanee și se consumă în momentul în care ia naștere dreptul administrației vamale de control- moment care coincide, în general, cu trecerea peste frontiera vamală. Specificul aici îl prezintă faptul că contrabanda nu presupune nici o înșelătorie (frauda specifică) fiind suficientă dorința de introducere a mărfii pe teritoriul statului în afara controlului vamal, oricare ar fi intenția destinației finale.

În materia formelor infracțiunii, jurisprudența italiană a decis că tentativa de contrabandă constituie componența autonomă și distinctă a contrabandei, aplicîndu-se, deci, regimul parificării legale a pedepsei pentru infracțiunea terminată și celei pentru tentativă la contrabandă.

În ceea ce privește participația, în Italia se consideră că coparticipant și făptuitorul care nu se află nemijlocit pe teritoriul Italiei, însă are atribuții la săvîrșirea infracțiunii. Adică nu se cere “calitatea teritorială” respectivă tuturor participanților.

Deosebiri esențiale le întîlnim în reglementarea italiană a subiectului și a laturei subiective a contrabandei. Astfel, în sistemul penal italian s-a instituit prezumție de vinovație asupra bunurilor aflate în zona de vigilență vamală, făptuitorii fiind obligați să facă dovadă cu documentele legale caracterul licit al originii mărfurilor importate, de altfel fiind condamnați pentru contrabanda.

Caracteristica este și răspunderea penală a persoanelor juridice în materia contrabandei.

Cu toate că regula generală a sistemului de drept este că persoanele juridice nu sînt subiecți ai dreptului penal, in situația în care reprezentantul unei persoane juridice comite infracțiune de contrabandă în legătură cu serviciul, persoana juridică dată va fi obligată la plata unei amenzi egale cu plata ce se aplică persoanelor fizice, în deosebi, în cazul cînd persoana în cauză este insolvabilă.

În ceea ce privește reglementări ale contrabandei în Franța, acestea poartă amprenta sistemului penal național specific. În dreptul penal francez infracțiunile sînt:

– Crime;

– Delicte;

– Contravenții.

În concepția legii penale franceze contrabanda (art.412-422 Cod Vamal) este considerată (1) delict de clasa a întîia (contrabanda de mărfuri de circulație liberă, puternic sau obișnuit taxate sau (2) delict de clasa a doua (contrabanda mărfurilor interzise la import sau export).

Este prezentă și o clasificare originală a infracțiunilor date:

1. contrabanda de importuri – adică orice introducere a mărfurilor în teritoriul vamal, altfel decît drumul direct să treacă prin locuri de control vamal, precum și intoducerea pe calea ilegală, dar închisă traficului internațional.

Acestă categorie a infracțiunii, conform legii poate fi săvîrșită:

a) pe cale terestră;

b) pe cale maritimă;

c) pe cale aeriană.

Pentru acestă categorie de infracțiune este caracteristică asimilarea foarte largă a diferitor alte fapte ca o contrabandă asumată. De exemplu, simpla aterizare în afara aeroporturilor vamale sau acostarea navelor în afara porturilor respective constituie contrabanda asumată.

2. contrabanda la exporturi – adică acțiuni de scoatere a mărfurilor în afara Birourilor de Vamă.

Independent de natura mărfurilor în litigiu, în dreptul penal francez sînt considerate delacte de clasa I trecerea fără declarație de mărfuri în următoarele condiții specifice:

– debarcarea frauduloasă a mărfurilor interzise la intrarea sau ieșirea din țară;

– omiterea depunerii la termenele fixate a unei declarații referitoare la repararea navelor franceze în afara teritoriului vamal național;

– francizarea frauduloasă a navelor, adică prezentarea de către navele franceze a documentației ce le prezintă o altă apartenență națională;

– înmatricularea, fără îndeplinirea prealabilă a formalităților vamale, a automobilelor, motocicletelor, aeronavelor;

– deturnarea mărfurilor prohibite de la destinația lor privaligiată.

De asemenea dreptul penal francez asimilează delictelor de contrabandă o serie de delicte asemănătoare (nedeclararea sumelor sau valorilor importate sau exportate cu o valoare de 50000 FF sau superioară), care se sancționează exclusiv cu confiscarea corpului delict.

În materia tentativei la contrabandă, este asimilată delictului asumat și se sancționează în aceeași limite legale, adică după sistemul parificării pedepselor.

În privința atitudinii psihice, și aici s-a stabilit o prezumție legală – se prezumă că sînt introduse în Franța mărfuri contrabandate, avîndu-se obligatoriu intenție criminală. Este o prezumție favorabilă acuzării, de aceea este limitată în acțiune:

– se referă doar la elementul subiectiv (sau moral, cum mai spun francezii)

– poate fi contestată, prin orice mijloc de dovadă legal.

În cadrul contrabandei se deosebesc 2 semne calificative:

a) traficul de stupefiante (este un delict de clasa II-a);

b) grupul cu participarea mai mult decît 6 persoane automat se califică ca delict de clasa a III, fără constatarea a faptelor terminate de contrabandă.

Ultima particularitate o prezintă sancțiunea ce se aplică contrabandiștilor. În Franța interdicția profesională constituie o pedeapsă principală , chiar dacă ea se aplică alături de pedeapsa cu închisoarea, care este considerată ca oportună datorită caracterului intimidant.

Sistemul penal al Rusiei, datorită dezvoltării istorice comune are puține deosebiri fața de cel al Republicii Moldova. Însă în ultimii ani de independență mai ales odată cu adoptarea noului Cod Penal, reglementările au început să se difere.

Astfel, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii de contrabandă (art.188 CP Rus), se deosebesc 3 forme, și anume:

1) eludînd sau tăinuind de la controlul vamal;

2) folosind fraudulos documentele de identificare vamală;

3) nedeclarînd sau cu declararea neautentică a mărfurilor trecute peste linia vamală.

În ceea ce privește calificantele contrabandei, acestea sînt de 2 feluri:

I. cele stipulate în textul art.188 CP, adică:

a) contrabanda diferitor substanțe prohibite (armament, droguri, etc.);

b) recidiva contrabandei ;

c) de către persoanele cu funcții de răspundere cu folosirea abuzivă a atribuțiilor sale;

d) prin aplicarea violenței fața de persoana responsabilă de control vamal;

e) de grupul organizat.

II. cele, care datorită obiectului atentării specific, sînt incluse în alte articole, adică-

a) art. 189 CP – exportul ilegal de tehnologii, informații tehnico-științifice, care se folosesc la crearea armelor de nimicire în masă;

b) art. 190 CP – neîntoarcerea pe teritoriuli statului a obiectelor ce au o valoare deosebită istorică, arhealogică și de artă;

c) art. 191 CP – circuitul ilegal (inclusiv transportarea) a pietrelor prețioase, materialelor nobile și a mărgăritarilor;

d) art. 194 CP – eludarea de la plata taxelor vamale.

Sistemul legislativ al României, deși formulează altfel, are o accepțiune de reglementare a contrabandei apropiată celei din dreptul penal din Republica Moldova. Astfel, contrabanda penală este trecerea peste frontiera prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau de bunuri. Celelate modalități de efectuare a contrabandei sînt considerate ca o infracțiune calificată și sînt următoarele:

1) art. 176 Cod Vamal Român – trecerea, fără autorizație, a armelor, munițiilor, materialelor explozive sau radioactive, produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope etc;

2) art. 177 Cod Vamal – folosirea documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decît cele prezentate în vamă (“infracțiunea de folosire de acte nereale”);

3) art. 178 Cod Vamal – trecerea contrabandei de una sau mai multe persoane înarmate ori constituite în bandă;

4) art. 179 Cod Vamal – trecerea contrabandei de către angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au obiect de activitate operațiuni de import/export ori în folosul acestor persoane juridice (“morale”).

Prin sancțiuni specifice cu care dreptul penal român pedepsește contrabanda o numim “interdicția anumitor drepturi,” caracteristică tuturor calificativelor infracțiunii.

1.2 Răspunderea pentru eschivare de la plata taxelor vamale

Din punctul de vedere al importanței pentru Moldova și Ucraina a normelor vamale prevăzute de legislația altor țări, trebuie de remarcat două direcții ale politicii lor penale cu privire la eschivarea de la plata taxelor vamale.

Primul grup îl constituie țările industrial dezvoltate și statele ce fac parte din Uniunea Economică Europeană.

Al doilea grup include țările membre ale Uniunii vamale din cadrul CSI, care prezintă un interes deosebit pentru Ucraina, mai ales ținând cont de actuala vecinătate a unora din ele și de tendința de a fi creat un teren unic de drept, inclusiv în sfera luptei cu neplata taxelor vamale.

Totodată, trebuie să ținem cont de specificul local al infracțiunilor vamale și al celor de eschivare de la plata impozitului, care constă în faptul că în legislația multor țări răspunderea pentru ele se examinează în cadrul dreptului financiar, deși în unele din ele pentru încălcările relațiilor impozitare e stabilită răspunderea administrativă, iar uneori și cea penală. În diferite țări răspunderea pentru eschivarea de la plata taxelor vamale variază de la sancțiuni foarte aspre (de exemplu, în China e prevăzută împușcarea) până la refuzul criminalizării acțiunii (conform legislației Elveției).

După părerea lui G.V. Petrov, colaborator științific la Institutul legislației și dreptului comparat de pe lângă Guvernul Rus, însemnătatea fiscală a taxelor vamale a scăzut mult în statele postindustriale. La mijlocul anilor ‘80 volumul taxelor vamale în veniturile de stat ale țărilor europene constituia în Marea Britanie -1,2%, în RFG – 2,5%, în Franța – 7,6%. Taxele vamale în SUA constituiau o parte neînsemnată a veniturilor bugetului federal. Din anul 1960 până în anul 1990 volumul lor practic nu s-a schimbat și a rămas la nivelul de 1,6% .

În prezent, toate taxele vamale, încasate de țările membre ale UEE, au ca scop protecția economiei UEE în concurența cu alte state (așa-numitele „taxe de protecție”).

În anii ’60 ai sec. al XX-lea în aceste țări accizele constituiau circa 30% din buget; în anii '80 -16-18%; în anii ’90 -12-6%.

La 10 februarie 1975 Consiliul UEE a adoptat Rezoluția, care prevede un ansamblu de măsuri în lupta cu eschivarea de la plata taxelor vamale și impozite. Cele mai importante sunt măsurile prin aplicarea cărora Rezoluția prevede colaborarea și perfecționarea serviciilor de informare și de exercitare a controlului. Consiliul UEE a prevăzut în Programul practicii impozitare, adoptat la 23 iulie 1975, o serie de măsuri ce vizau schimbul reciproc de informație între membrii Uniunii. La 23 noiembrie 1984 a adoptat Memorandul „Despre măsurile împotriva înșelării și eschivării de la impozite în reiațiile internaționale”.

În legislația statelor UEE e prevăzută răspunderea pentru eschivarea de la plata impozitelor, inclusiv a taxelor vamale. În Germania ea este numită, conform legii Aussensteuergesetz din 1972, escrocherie impozitară. În corespundere cu paragralul 392 f Abgabenordnung, eschivarea de la plata impozitelor se pedepsește cu amendă până la 5 mln mărci germane sau cu privațiune de libertate pe un termen de până la 5 ani.

În Anglia pedeapsa comună pentru eschivarea de la plata impozitelor și a taxelor vamale este stabilită în Taxes Management Act din 1976. Articolul 38 al Statutului Finanțelor Britanice din 1972 conține sancțiuni speciale, care prevăd privațiune de libertate până la 2 ani sau amendă până la 1000 lire st., fie ambele pedepse. În caz de neachitare a amenzii, de la vinovat se încasează o sumă de trei ori mai mare decât amenda neplătită.

În aceste țări există pedeapsa alternativă între privațiunea de libertate sau amenda deosebit de mare precum și pedeapsa mixtă.

Aplicarea cu succes a sancțiunilor economice de către legislația penală a țărilor UEE a influențat asupra conținutului noului Cod penal al Franței din 1992. Legislația franceză, declarând confiscarea averii ca măsură de pedeapsă, a făcut, astfel, un pas înainte în ce privește combaterea criminalității economice și organizate și protecția drepturilor și a intereselor omului și ale societății.

Eficiența economică a metodelor „loiale” în sfera controlului vamal și impozitar este vădită în experiența franceză: datorită acestei atitudini constructive, la venitul statului s-au adăugat 16 mln fr., pe când prin aplicarea metodelor tradiționale de „control aspru” la el s-au adăugat numai 2,3 mln fr.

Specificul dreptului de impozit în țările cu economie de piață constă în faptul că el reprezintă corelația dintre esența social-economică a mecanismului de impozit și prevederile dreptului ca element formal al funcționării lui.

În legislația SUA infracțiunile vamale nu sunt expuse separat, urmărirea prin metode penale de drept are loc pentru neplata impozitelor în ansamblu. În SUA, infracțiunile vamale sunt examinate de către Serviciul Vamal al SUA, care face parte din Ministerul Finanțelor. Răspunderea penală pentru infracțiunile fiscale este prevăzută de secț. 18 a Codului de legi al SUA, Codul fiscal intern reglementează componențe de infracțiuni fiscale (secț. 26 a Codului de legi). Juristul american Siuzan B.Long susține că există circa patruzeci de componențe, care prevăd răspunderea pentru infracțiuni fiscale. Ele sunt prevăzute atât de articolele Codului fiscal intern, cât și de legislația penală a SUA. Referitor la legislația fiscală, acționează următoarea tehnologie juridică: billul fiscal, trecând prin Congresul SUA, se consideră Lege fiscală, care introduce modificări în Codul fiscal intern din 1986. În SUA, pedepsele penale cel mai des se aplică pentru:

– încercarea de a se eschiva sau de a încâlca plata impozitelor;

– neglijarea intenționată a obligațiilor privitor la plata impozitelor, evidența necorespunzătoare despre plata impozitelor;

– neglijarea intenționată a obligațiilor de înregistrare a veniturilor sau a informației despre plata impozitelor;

– coparticiparea și instigarea la pregătirea sau prezentarea informațiilor false despre venituri;

Dreptul penal prevede, de regulă, pentru astfel de fapte pedeapsa cu privațiunea de libertate sau amenda. Numai 3 din 48 de articole de bază, care stabilesc răspunderea penală pentru infracțiunile fiscale, nu prevăd pedeapsa cu închisoarea. Reieșind din normele Codului fiscal intern, media statistică a termenului de privare de libertate pentru o singură infracțiune este de un an; pentru două infracțiuni – de până la cinci ani. Confiscarea este obligatorie și volumul ei include atât paguba adusă în rezultatul infracțiunii, cât și restabilirea cheltuielilor pentru organizarea procesului penal.

Contractele privitor la impozite, încheiate de către SUA, au aceeași putere ca și legile interne. Și unele, și altele „sunt puterea supremă a statului” (Constituția SUA, art.VI pct.2). în cazul în care condițiile contractului sunt în contradicție cu Legea federală (de exemplu, cu hotărârea despre impunerea fiscală vamală), atunci pentru legislația internă puterea prioritară îi revine legii care a fost adoptată mai târziu.

Eschivarea de la neplata impozitelor, inclusiv a taxelor vamale, e prevăzută în legislația SUA ca infracțiune penală ce se deosebește de reducerea legală a impozitelor. Eschivarea de la plata impozitelor în dreptul penal al SUA constituie neîndeplinirea intenționată a obligațiilor privind plata parțială sau integrală a impozitului federal, comisă prin înșelăciune, escrocherie sau falsificare.

Acțiunile comise prin înșelăciune sunt foarte greu de dovedit. Eschivarea de la plata impozitelor vamale, calificată în dreptul SUA ca infracțiune, se deosebește de evitarea impozitelor (tax avoidance). Dosarele despre eschivarea de la plata taxelor vamale sunt foarte complicate pentru organele de drept. Este necesar a dovedi intenția contribuabilului de a comite o astfel de încălcare. Încălcarea legislației fiscale poate avea loc atât intenționat, cât și din imprudență. Dar deoarece este foarte greu a dovedi intenția de escrocherie fiscală (ceea ce îi atribuie dosarului caracter penal), majoritatea dosarelor despre delictele fiscale sunt examinate de către judecătoriile civile. În arsenalul dreptului fiscal al SUA există prezumția nevinovăției contribuabilului.

Obiectele prețioase nedeclarate din neatenție constituie componență de contrabandă. Însă sancțiunea prevăzută este, de regulă, mai puțin aspră decât în cazul delictului analogic intenționat. Institutul prezumției nevinovăției contribuabilului nu se extinde asupra relațiilor penale.

Politica luptei cu infracțiunile fiscal-vamale în SUA este strâns legată cu două probleme prioritare. Pe de o parte, în SUA corelația delictelor fiscale, pedepsite în ordine penală și civilă, se exprimă, conform cercetărilor, în felul următor: la un dosar penal despre eschivarea intenționată de la plata impozitelor vamale revin circa 10 dosare despre eschivarea de la plata impozitelor vamale, sancționate în ordine de drept civil (acestea sunt cazurile când serviciul vamal n-a considerat necesar de a intenta dosar penal din motivul imposibilității de a fi dovedită intenția).

Pe de altă parte, problema este în legătură cu creșterea eficienței prevenirii generale a delictelor fiscale și soluționarea ei depinde în mare măsură de nivelul de dezvoltare a controlului fiscal ca măsură de preîntâmpinare a delictelor vamal-fiscale.

Asprimea sancțiunilor pentru infracțiunile vamal-fiscale prevăzute de legislația SUA se manifestă nu numai prin aplicarea pedepsei penale a pedepsei cu închisoarea, ci și prin aplicarea efectivii a sancțiunii de amendă, care afectează semnificativ starea materială a infractorului. Astfel, pentru neplata impozitelor din motivul nerespectării regulilor, Codul fiscal intern prevede amenda mixtă: 5% din suma neachitată plus 50% din suma pe care contribuabilul ar fi primit-o în cazul depunerii acestor bani la bancă. Uneori mărimea absolută a amenzilor plătite este foarte mică în comparație cu venitul potențial, care ar fi fost căpătat în cazul depunerii impozitelor neplătite. Dependența directă a mărimii amenzii față de rezultatele capitalizării posibile a sumelor de impozit – aceasta este metoda sigură de prevenire a situației, când contribuabilului îi este mai convenabil de a nu plăti impozitele, iar mijloacele ”economisite” punându-le în circulație îi permit să obțină venituri ce depășesc cu mult mărimea sancțiunilor stabilite de legislație. În calitate de pedeapsă pentru infracțiunile vamal-fiscale legislația SUA prevede atât privațiunea de libertate, cât și confiscarea averii – pedepse care se realizează în ordine penală și administrativă.

2. ASPECTE JURIDICO-PENALE PRIVIND INFRACȚIUNILE DE CONTRABANDĂ ȘI DE ESCHIVARE DE LA ACHITAREA PLĂȚILOR VAMALE

2.1 Infracțiunea de contrabandă

Articolul 248 al Codului Penal stipulează că contrabanda este :

(1) Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, se pedepsește cu amendă în mărime de la 150 la 300 unități convenționale sau cu închisoare de până la 2 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate.

(2)Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, se pedepsește cu amendă în mărime de la 200 la 600 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 3000 la 5000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(3)Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de ei, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei, se pedepsește cu amendă în mărime de la 300 la 800 unități convenționale sau cu închisoare de la 4 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(4)Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 8 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

(5) Acțiunile prevăzute la alin. (1), (2), (3) sau (4), săvârșite:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) de o persoană cu funcție de răspundere, cu folosirea situației de serviciu;

d) în proporții deosebit de mari, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o ahumită activitate sau cu lichidarea întreprinderii.

Conform acestui articol, contrabanda este incriminată într-o variantă-tip, trei variante speciale și o variantă agravată. Potrivit alin. (1) al art. 248 din CP al RM, varianta-tip constă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și altor valori în proprții mari eludându-se controlul vamal ori tâinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Prima variantă specială a contrabandei, prevăzută la alin. (2) al art. 248 din CP al RM, constă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a subsțanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Conform, alin. (3) al art. 248 din CP al RM, cea de-a doua variantă specială a contrabandei se exprimă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Cea de-a treia variantă specială a contrabandei, prevăzută la alin. (4) al art. 248 din CP al RM, consistă în trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și nereturnarea pe teritoriul vamal, al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie.

2.1.1 Obiectul generic, juridic și material. Latura obiectivă

În teoria dreptului penal sunt deosebite noțiunile de obiect general, obiect de generic și obiect nemijlocit al infracțiunii. Pentru oricare componentă de infracțiune determinarea concretă a obiectului infracțiunii are o importantă deosebit de mare nu numai din punct de vedere teoretic, dar și practic. Obiectul infracțiunii este acel semn calificativ al componenței de infracțiune determinarea concretă a căruia permite specificarea juridică justă a genului infracțiunii, a pericolului ei social și aplicarea pedepsei adecvate.

Drept obiect al infracțiunii de contrabandă, ca și al altor infracțiuni prevăzute de legislația penală, sunt recunoscute relațiile sociale și de stat. Pentru a stabili obiectul de atentare al contrabandei, e necesar a clarifica cărei sfere de relații sociale infracțiunea nominalizată aduce prejudiciu și ce consecințe atrag după sine acțiunile făptuitorului, în acest scop e necesar de a examina în primul rînd problema privind obiectul generic al contrabandei.

Prin obiect generic al contrabandei se subînțelege un anumit grup de relații sociale, omogene sau analogice, asupra cărora această infracțiune atentează și care sunt ocrotite de legea penală. Problema obiectului generic al contrabandei este destul de complicată de aceea atrage după sine diferite discuții în literatura de specialitate.

Asa, spre exemplu autorii manualului “Государственные преступления” susțin că obiectul generic al infracțiunilor contra statului îl constituie bazele conducerii organelor de stat și potențialul economic al statului. În comentariul la Legea fostei URSS “Об уголовной oтветственность за государственные преступления” autorii susțin că obiectul generic al acestor infracțiuni deosebit de periculoase îl constituie bazele statului.

Părerea altor autori este că obiectul juridic al infracțiunilor contra statului îl constituie interesele de bază ale statului: conducerea stalului, capacitatea de apărare, relațiile economice și juridice. Recunoașterea bazelor stalului ca obiect generic unic al infracțiunilor deosebit de periculoase și al altor infracțiuni contra statului vine în contradicție cu prevederile legislației penale și cu punctul de vedere despre obiectul generic stabilit în teoria dreptului penal. Bazele statului statului sunt obiectul generic al infracțiunilor deosebit de periculoase contra stalului. Aceste infracțiuni atentează la orînduirea de stat și cea obștească. În afară de aceasta, legislatorul, la elaborarea Legii fostei Uniuni Sovietice cu privire la răspunderea penală pentru infracțiunile comise împotriva statului (1958), a separat alte infracțiuni contra statului în Capitolul II al legii nominalizate. Aceste infracțiuni atentează nu asupra bazelor stalului în întregime, ci asupra intereselor deosebite ale statului în sfere separate ale activității sale.

Consider că în calitate de obiect generic al componenței de infracțiune supuse analizei, nu sunt corect recunoscute orînduirea de stat și potențialul al statului. În primul rînd, nu e clar ce anume includ autorii acestei opinii în noțiunea de “baze ale orînduirii de stat și potențial economic al statului”. Dacă e să presupunem că aceste infracțiuni atentează la orînduirea de stat și potențialul economic, atunci logic reiese că bazele conducerii statului trebuie să conțină în sine noțiunea generală a orînduirii de stat și principiile generale ale activității economice a statului. Nu trezește îndoieli nici faptul că anumite acțiuni din șirul altor infracțiuni contra statului de asemenea atentează la bazele orânduirii de stat. De exemplu, pierderea documentelor, care conțin un secret de stat (art.73 CP RM); divulgarea secretului de stat (art.72 CP RM); sustragerea de la serviciul militar prin automutilare sau prin alte mijloace (art.250 CP RM) toate atentează la interesele securității statului, dar nu asupra bazelor orînduirii de stat sau asupra potențialului economie al statului.

Nu este clară și referirea la potențialul economic al statului ca obiect generic al infracțiunilor contra statului. Dacă un șir de infracțiuni deosebit de periculoase contra statului atentează asupra bazelor economice ale statului nostru, care constituie sistemul economic și relațiile de proprietate asupra uneltelor și mijloacelor de producție, atunci puțin probabil că alte infracțiuni contra statului, al căror pericol social nu este atît de grav, sunt în stare să submineze potențialul economic al statului.

Baza potențialului economic al statului nostru o alcătuiește industria și gospodăria agricolă. Contrabanda se atribuie către alte categorii de infracțiuni contra statului. După părerea mea aceste infracțiuni atentează la relațiile economice ale Republicii Moldova stabilite cu alte slate, altfel spus la monopolul de stat în sfera comerțului exterior și operațiilor valutare. De aici rezultă că obiectul generic al infracțiunilor de contrabandă îl creează interesele generale de stat ale Republicii Moldova în sfera activității economice.

În lumina celor expuse apare în mod firesc întrebarea: din ce cauză infracțiunea de contrabandă este atribuită de legislator către alte infracțiuni contra statului, dar nu către sfera activității economice a statului? Сauza e aceea că, potrivit opinie exprimate de majoritatea criminaliștilor, obiectul generic al infracțiunilor în sfera activității economice a statului îl constituie potențialul economic al statului în general, și nu capacitățile economice ale cărorva întreprinderi separate de pe teritoriul statului.

Obiectul juridic special al infracțiunii este constituit din relațiile sociale privitoare la securitatea vamală a Republicii Moldova. În cazul variantelor speciale ale contrabandei, această infracțiune lezează, în plan secundar, relațiile sociale referitoare la circulația legală a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive sau explozive ori a deșeurilor nocive, a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor sau a valorilor culturale. Cu privire la acel bun sau acea valoare există relații sociale pentru a căror stabilitate și normala desfășurare se instituie o protecție prin intermediul normelor de drept penal. Aceste relații sociale a caror formare, desfășurare și dezvoltare este legată de ocrotirea juridică a unor importante valori sociale formează obiectul juridic al infracțiunii.

În cazul contrabandei, obiectul juridic al infracțiunii îl constituie, desigur, regimul vamal ca valoare socială majoră și relațiile sociale ce apar și se desfășoară în raport cu acesta. În orice stat și în orice timp, regimul juridic vamal este o expresie a suveranității. În virtutea acestui atribut sunt emise reglementări, prescripții referitoare la controlul vamal, vămuirea mărfurilor, aplicarea tarifului vamal și se instituie prohibiții. Prin urmare, protecția acestei valori sociale prezintă o importanță deosebită pentru economia de piață, pentru drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor.

Infracțiunea de contrabandă lezează în principal relațiile sociale referitoare la operațiunile vamale, formalitățile specifice și drepturile statului în legatura cu importul sau exportul de mărfuri.

Datorită ariei întinse a acestor relații, s-au emis păreri potrivit cărora obiectul juridic al contrabandei ar fi unul complex. Complexitatea lui ar fi determinată într-un prim plan, de fascicolul relațiilor sociale de natură economică ce apar în procesul formării și realizării în formă bănească a resurselor necesare statului. Într-un alt plan ar fi situate relațiile sociale referitoare la sănătatea publică periclitate prin deținerea, circulația, traficarea produselor și substanțelor stupefiante și psihotrope, precum și a celor toxice. În fine într-un al treilea rând se situeaza relațiile sociale care vizează ordinea publică, siguranța socială, viața și integritatea fizică a persoanelor, relații puse în pericol prin încalcarea normelor ce alcătuiesc regimul armelor, munițiilor, materiilor explozive și radioactive.

În legatură cu aceste opinii se impun unele observații. Conform legislației române, obiectul juridic complex este, în general, specific infracțiunilor complexe fiind format dintr-un obiect juridic principal (relația socială căreia i se aduce atingere în principal) și dintr-un obiect juridic adiacent, secundar (relația sociala căreia i se aduce atingere în subsidiar). Potrivit art. 41 alin. ultim. CP, infracțiunea este complexă cînd în conținutul său intră, ca element sau ca circumstanță agravantă, o acțiune sau inațiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală. Infracțiunea de contrabandă, așa cum este incriminată în art. 175 și 176 din Legea nr. 141/1997, nu îndeplineste nici una din condițiile stabilite de lege pentru a fi considerată complexă. Totuși, atât prin contrabanda simplă cît și prin cea calificată se pot aduce atingeri și altor relații sociale decât cele referitoare la regimul juridic vamal. Altfel spus, ambele forme ale infracțiunii pot avea și cîte un obiect juridic secundar sau adiacent, ceea ce nu este însă obligatoriu.

În asemenea condiții considerăm mai întemeiată părerea după care obiectul juridic al contrabandei este multiplu fără ca infracțiunea sa fie complexă. În cazul formei simple, prevăzută de art. 175 din Legea nr. 141/1997, respectiv trecerea peste frontiera a mărfurilor sau bunurilor prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal, obiectul juridic adiacent îl constituie regimul frontierei de stat a României reglementat prin O.U.G, nr. 105 din 27 iunie 2001 care incriminează la art. 70 intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat. Evident că trecându-se mărfuri sau bunuri peste frontieră prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal se realizează și conținutul infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat. Această realizare este rezultatul unei singure acțiuni care lezează doua categorii de valori sociale. Infractorul care trece frontiera odată cu mărfurile sau bunurile prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal va fi tras la răspundere și pentru infracțiunea de trecere ilegală a frontierei de stat. Nu are nici o relevanță dacă făptuitorul avea actele în regulă și ar fi putut trece legal frontiera prin locurile stabilite pentru control.

Infracțiunea de contrabandă calificată, prevazută la art. 176 din Legea nr. 141/1997 are ca obiect adiacent relațiile sociale privind regimul armelor, munițiilor, materiilor explozive sau radioactive, al produselor și substanțelor toxice sau stupefiante. Ca și formă simplă, contrabanda calificată nu este o infracțiune complexă deși are un obiect juridic adiacent, din motivele arătate anterior. Dacă persoanele care au trecut peste frontieră, fără autorizație, arme, muniții, materii explozive sau radioactive, produse și substanțe stupefiante și psihotrope, produse și substanțe toxice, nu au avut dreptul de a le deține, se fac vinovate și de săvîrșirea infracțiunilor privind încalcarea regimului armelor sau materiilor respective. Este vorba de infracțiuni ca: nerespectarea regimului armelor și munițiilor (art. 279 CP), nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive (art. 2791 CP), nerespectarea regimului materiilor explozive (art. 280 CP) etc. Săvîrșirea acestor infracțiuni începe anterior săvîrșirii contrabandei, se prelungește suprapunîndu-se săvîrșirii contrabandei și se epuizeaza odată cu aceasta. Mai exact este vorba de unele infracțiuni continue a căror săvîrșire au o durata mai mare în chip natural și de altele care se comit instantaneu. Desigur ca ele se afla în concurs real sau concurs prin mai multe acțiuni.

Contrabanda si contrabanda calificata în variantele prevăzute la art. 179 din Legea nr. 141/1997, respectiv, săvîrșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de persoane constituite în bandă au ca obiect juridic adiacent relații sociale privind regimul armelor precum și relații sociale ce intereseaza ordinea publică, viața și integritatea fizică a persoanei. Este evident pericolul social al contrabandei săvîrșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de persoane constituite în bandă. Și în cazul acestor variante poate aparea un concurs de infracțiuni cînd persoanele înarmate nu au dreptul să poarte arme.

Obiectul material al contrabandei trebuie cercetat în funcție de varianta concretă a acestei infracțiuni. Astfel, la varianta-tip, obiectul material îl reprezintă mărfurile, obiectele sau alte valori (cu excepția celor menționate la alin. (2)-(4) ale art. 248 din CP al RM), dacă valoarea acestora se exprimă în proporții mari. Dacă valoarea acestor mărfuri, obiecte sau altor valori nu atinge proporțiile mari, atunci cele comise sunt pasibile de calificare potrivit alin.10 sau 12 al art. 193 din Codul cu privire la contravențiile administrative.

În baza prevederilor art. 1 al Codului vamal, prin “mărfuri, obiecte sau alte valori” trebuie de înțeles orice bunuri mobile (inclusiv: valuta străină și moneda națională în numerar; documentele de plată sau valorile mobiliare exprimate în valută străină sau monedă națională; mijloacele de transport. De asemenea, noțiunea “mărfuri, obiecte sau alte valori” include: gazele naturale, energia electrică, energia termică. Dată fiind natura incorporală a energiei electrice și a energiei termice, este oportun să afirmăm în raport cu ele calitatea de obiect imaterial.

La prima variantă specială, obiectul material este format în mod alternativ din:

a) substanțe narcotice;

b) substanțe psihotrope;

c) substanțe cu efect puternic;

d) substanțe toxice;

e) substanțe otrăvitoare;

f) substanțe radioactive;

g) substanțe explozive;

h) deșeuri nocive.

La calificare, nu contează valoarea, exprimată în bani, a acestora.

Ceea ce privește noțiunea “substanțe cu efecte puternice”, prin aceasta se au în vedere mijloacele medicamentoase și alte mijloace, a căror utilizare, fără prescripția medicului sau cu încălcarea normelor de dozare, poate cauza daune grave organismului omului (criteriul medical), și care sunt prevăzute exhaustiv în Lista nr. 2 a Tabelului nr. 5, aprobată prin hotărârea Comitetului permanent de control asupra drogurilor (CPCD) (procesul-verbal nr. 7 din 01.12.1988) (criteriul juridic). Ca exemple de substanțe cu efecte puternice pot fi aduse: clofelina, cloroformul, diazepamul, eterul pentru narcoză, spirtul etilic sintetic etc.

Prin “substanțe toxice” se au în vedere substanțele a căror utilizare de către o persoană, chiar și în condițiile unei neînsemnate depășiri a dozei, poate provoca moartea acesteia (criteriul medical), și care sunt nominalizate exhaustiv în Lista nr. 1 din Tabelul nr. 5 al CPCD (criteriul juridic). Ca exemple de substanțe toxice pot fi prezentate: cianura de potasiu, fenolul, spirtul metilic, sarinul, veninul de albină purificat, veninul de șarpe purificat etc.

Prin “substanțe otrăvitoare” se înțelege varietatea armelor de distrugere în masă, care reprezintă combinații chimice de înaltă toxicitate, prevăzute pentru vulnerarea forței vii în timpul acțiunilor militare (de exemplu, iperita, luizita, fosgenul etc.).

Prin “substanțe radioactive” se au în vedere substanțele care conțin radio-nuclizi în concentrații superioare limitelor admise (de exemplu, Pb, Po, etc.).

Prin “substanțe explozive” se înțeleg combinațiile chimice sau amestecurile de substanțe, capabile să declanșeze o reacție chimică rapidă, care este însoțită de degajarea unei mari cantități de energie termică și de formarea de gaze (de exemplu, trinitrotoluen (trotil), tetril, hexogen, nitroglicerină etc.).

Prin “deșeuri nocive” se au în vedere substanțele, materialele, obiectele, resturile de materii prime, provenite din activități economice, menajere și de consum, care și-au pierdut integral sau parțial valoarea inițială de întrebuințare, dintre care unele sunt utilizabile după prelucrare, și care, venind în contact cu organismele vii, le pot cauza prejudicii.

La cea de-a doua variantă specială a contrabandei, obiectul material este constituit în mod alternativ din:

armament;

dispozitive explozive;

muniții.

La calificare, nu contează valoarea, exprimată în bani, a acestora.

Noțiunea “armament” desemnează denumirea generică pentru toate tipurile de arme, tehnică militară și utilaj militar.

Prin “dispozitive explozive” se înțeleg mijloacele tehnice destinate efectuării exploziei sau dirijării ei în scopuri militare, industriale, hidrologice etc.

Noțiunea “muniții” desemnează denumirea generică dată: cartușelor pentru armamentul de infanterie, încărcăturilor pentru aruncătoarele de grenade și mortiere, proiectilelor de artilerie, bombelor de aviație etc.

La cea de-a treia variantă specială a contrabandei, obiectul material îl reprezintă, în mod alternativ:

valorile culturale trecute peste frontiera vamală a Republicii Moldova, indiferent de valoarea, exprimată în bani, a acestora;

valorile culturale nereturnate pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, anterior scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie, indiferent de valoarea, exprimată în bani, a acestora;

Prin “valori culturale” se au în vedere valorile cu caracter religios sau laic, pe care fiecare stat le consideră ca prezentând interes pentru arheologie, perioada preistorică, istorie, literatură, artă și știință (de exemplu, colecțiile rare și mostre ale florei și faunei, mineralogiei, anatomiei, preoțim și obiectele care prezintă interes pentru peleontologie; comorile arheologice și descoperirile arheologice; incunabulele și manuscrisurile rare, cărțile, documentele străvechi și publicațiile care prezintă un interes deosebit; arhivele, inclusiv arhivele de fonograme, de cinema și de fotografii, etc. Conform art. 133 din CP al RM, valorile culturale sunt indicate în Convenția UNESCO din 14.11.1970 privind măsurile îndreptate spre interzicerea și prevenirea introducerii, scoaterii și transmiterii ilicite a drepturilor de proprietate asupra valorilor culturale.

Latura obiectivă a contrabandei are o structură diferită, în funcție de varianta concretă a acestei infracțiuni. Astfel, în cazul variantelor de la alin (1) – (3) ale art. 248 din CP al RM, latura obiectivă include: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiune, care se exprimă în trecerea entităților ce formează obiectul material al contrabandei peste frontiera vamală a Republicii Moldova; 2) locul săvârșirii infracțiunii – frontiera vamală a Republicii Moldova; 3) metodele infracțiunii: a) eludarea controlului vamal; b) tăinuirea de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop; c) folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală; d) nedeclararea; e) declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

În cazul variantei de la alin. 4 al art. 248 din CP al RM, latura obiectivă presupune existența a două versiuni alternative:

versiunea A: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în acțiune, care constă în trecerea valorilor culturale peste frontiera vamală a Republicii Moldova; 2) locul săvârșirii infracțiunii-frontiera vamală a Republicii Moldova; 3) metodele infracțiunii: a) eludarea controlului vamal; b) tăinuirea de controlul vamal, prin ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop.

versiunea B: 1) fapta prejudiciabilă, exprimată în inacțiune, care constă în nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie; 2) locul săvârșirii infracțiunii-în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Referindu-ne în continuare la fapta prejudiciabilă în contextul variantelor contrabandei de la alin. (l)-(3) ale art. 248 din CP al RM, specificăm că prin “trecerea frontierei vamale a Republicii Moldova” se înțelege introducerea pe și scoaterea de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova de mărfuri, obiecte, alte valori etc., inclusiv prin expedieri poștale internaționale, prin conducte sau prin linii de transport electric.

În ce privește noțiunea „frontiera vamală a Republii Moldova”, în conformitate cu alin. 3 al art. 4 din Codul Vamal, aceasta este definită ca fiind frontiera de stat a Republicii Moldova, perimetrul zonelor libere și al depozitelor vamale libere. Provoacă reticență includerea noțiunii “perimetrul depozitelor vamale libere” în noțiunea “frontiera vamală a Republicii Moldova”. Or, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 462-III din 24.01.2002 privind abrogarea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 28 din 28.01.1994, s-a abrogat Detretul Președintelui Republicii Moldova nr. 28 din 28.01.1994 cu privire la crearea depozitelor vamale libere.

În vederea compatibilizării restului legislației cu prevederile decretului sus-menționat, au fost operate modificări inclusiv în Codul vamal al Republicii Moldova. Însă, prin Legea Republicii Moldova pentru modificarea și completarea unor acte, legislative, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 08.11.2002, care conține modificările respective la Codul vamal, expresia “depozitele vamale libere”, din cauze confuze, nu a fost exclusă din toate normele care o cuprindeau. Ca urmare, textul art. 4 al Codului vamal mai conține această expresie, în timp ce art. 185 și 230 din același act legislativ nu o mai conțin. Luând în considerație desființarea, ca regim vamal distinct, a depozitelor vamale libere, noțiunea “frontiera vamală a Republicii Moldova” trebuie interpretată ca necuprinzând noțiunea “perimetrul depozitelor vamale libere”.

Latura obiectivă a infracțiunii constituie aspectul exterior al oricărui atentat asupra intereselor ocrotite de legislația penală, fiind deci aspectul exterior al comportării persoanei manifestate în lumea reală și exprimate prin cauzarea prejudiciului acestor interese sau prin amenințarea de a le pune în pericol.

Altfel spus, latura obiectivă este aspectul exterior al infracțiunii. Prin urmare, rezultă că un semn indispensabil al laturii obiective a infracțiunii este pericolul social, exprimat prin acțiune sau inacțiune. Acțiunea ocupă un loc de frunte între semnele obiective ale infracțiunii, din acele considerente că tragerea la răspundere penală e posibilă numai pentru acțiunile periculoase, obiective și concrete, recunoscute de legislator ca infracționale.

Atribuindu-i o importanță excepțională laturii obiective a infracțiunii, legislatorul descoperă conținutul ei în lege. Astfel, scrie A.N. Trainin, în dispozițiile celor mai multe articole ale Părții Speciale a Codului penal al republicilor fostei Uniuni Sovietice este dată o caracteristică destul de detaliată a elementelor laturii obiective a infracțiunilor, a acțiunii și inacțiunii, a consecințelor lor, legislatorul determinînd astfel acele acțiuni social-periculoase care sunt susceptibile de a fi supuse pedepsei penale.

La examinarea laturii obiective a infracțiunii supuse analizei e necesar în primul rînd cît de deplin și clar determină actuala legislației penală a Republicii Moldova conținutul noțiunii de contrabandă. Claritatea noțiunii de contrabandă în lege e foarte importantă pentru perceperea laturii obiective a acestei infracțiuni, deoarece norma de drept penal, scrie V. N. Kudreavțev, prevede nu orice forme ale laturii obiective a infracțiunii dar numai acelea în care este manifestat sau relevat pericolul social al faptei.

Determinînd contrabanda, legislatorul indică că ea constă în trecerea de mărfuri, obiecte și alte valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova, eludînd controlul vamal sau tăinuindu-le de el săvîrșită în proporții mari, fie prin folosirea frauduloasă a documentelor vamale și a mijloacelor de identificare vamală, fie asociată de nedeclararea lor sau declararea neautentică în documentele vamale și alte documente de trecere a frontierei (art.75 CP RM).

În primul rînd, consider că e important să cunoaștem ce anume urmează a fi subînțeles prin semnul obiectiv al contrabandei “trecerea mărfurilor, obiectelor și a altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova”. În soluționarea problemei date e necesar a ne conduce de actele normative ale legislației vamale care spre regret, sunt interpretate de autori în mod diferit.

Astfel, V.A.Vladimirov consideră trecerea mărfurilor, obiectelor eludînd controlul vamal nu altceva decît trecerea nelegitimă a acestora prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal sau trecerea lor prin punctele de control vamal, însă sustrăgîndu-le de la regimul juridic vamal.

A. Borodac indică că prin trecere nelegitimă se subînțelege “așa fel de trecere a valorilor care se înfăptuiește, în mod conștient, fără autorizarea corespunzătoare, prin metoda eludării punctelor de control pentru trecerea frontierei”.

Practica vamală a Republicii Moldova dovedește că comiterea contrabandei poate avea loc și prin locurile amplasării instituțiilor vamale, bunurile nefiind tăinuite de controlul vamal, făptuitorul favorizînd de momentele neexecutării controlului, de lipsa persoanelor de serviciu, de lipsa vigilenței din partea personalului vamal din echipele de control, etc.

Prin “eludarea controlului vamal” se are în vedere intrarea în sau ieșirea din Republica Moldova, prin alte locuri decât cele destinate pentru aceasta, sau în afara orelor de lucru al birourilor vamale sau posturilor vamale.

Acestă noțiune în practica legislativă este relativ nouă, cu toate că în practica vamală este demult cunoscută. În cazul aplicării legislației vamale prin ea se snltînțelege întreprinderea de acțiuni concrete care atrag după sine trecerea ilicită peste frontieră a loturilor de mărfuri, obiecte și alte valori, fără perceperea plăților vamale. Legislatorul subînțelege prin eludarea de la controlul vamal trecerea mărfurilor și obiectelor peste frontiera vamală prin alte locuri decît cele de aflare a organelor vamale sau în afara orelor de control.

În literatura juridică din țară noțiunea de eludare de la controlul vamal este interpretată ca trecere peste frontiera vamală a țării săvîrșiiă în mod conștient pe lîngă punctele vamale fără autorizația respectivă. Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova la fel а interpretat noțiunea într-un mod restrîns, indicînd că sub eludare de la controlul vamal se subînțelege intrarea în sau ieșirea din țară prin alte locuri decît cele destinate pentru aceasta, sau în afara orelor de control vamal, neavînd importanță dacă se recurge sau nu la diferite metode pentru mascarea mărfurilor, obiectelor și a altor valori.

Practica vamală a țărilor vecine, inclusiv a României, include în codurile de legi vamale și penale asemenea forme de comitere a contrabandei, interpretînd această noțiune mult mai desfășurat. Așa, spre exemplu, în art. 219 CV și în art.188 CP ale Federației Ruse prin eludarea de la controlul vamal se înțelege și trecerea ilicită peste frontiera vamală a țării prin metoda spargerii frontierei, adică prin metoda tăierii pădurilor din zona de frontieră, prin folosirea mijloacelor de trecere prin locurile mlăștinoase etc.Legislația vamală a României interpretează prin noțiunea de eludare de la controlul vamal trecerea peste frontiera de stat a bunurilor prin alte locuri decît cele stabilite pentru controlul vamal, neconcretizînd faptul că asemenea acțiuni pot avea loc și prin locurile de amplasare a instituțiilor vamale.

Practicii vamale a Republicii Moldova îi sunt cunoscute cazuri, deși rare, de comitere a contrabandei prin eludarea de la controlul vamal atît ăn afara punctelor de control vamal, cît și nemijlocit prin acestea, inclusiv în timpul orelor de control vamal.

Prin “tăinuirea de controlul vamal” se înțelege neprezentarea pentru controlul vamal a bunurilor ce se trec peste frontiera vamală a Republicii Moldova, pe o cale ce împiedică examinarea și constatarea lor, adică cu folosirea locurilor special pregătite, sau adaptate în acest scop (locurilor ascunse ale corpului, hainelor, obiectelor personale, locurilor reutilate sau acomodate în mijloacele de transport drept ascunzișuri etc.).

Tăinuite de controlul vamal sunt considerate:

Valuta și valorile valutare, armele și munițiile, substanțele narcotice, explozive, otrăvitoare, toxice, cu caracter puternic pătrunzător, loturile sau partidele de mărfuri și acele obiecte care sunt enumerate în declarația vamală sau documentele de însoțire a mărfurilor, nefiind însă prezentate controlului vamal de către persoana care era obligată să le prezinte, chiar dacă aceste obiecte n-au fost mascate.

Obiectele, loturile de mărfuri, valuta și valorile valutare, trecute peste frontieră prin aplicarea diferitelor metode de mascare sau tăinuire, inclusiv în unitățile de trasnport ori prin alte metode. Obiectele prezentate controlului vamal ca bunuri ce aparțin persoanei care trece frontiera, însă care în realitate aparțin altor persoane sunt transportate peste frontieră la rugămintea lor.

Obiectele, mărfurile, care sunt prezentate ca confecții finisate, în acele cazuri cînd acestea depășesc numărul celor permise la intrare în și ieșire din țară sau care se introduc în număr ce depășește limitele necesităților personale, sau interzise pentru expediere în colete poștale și indicate nu sub denumirea lor.

Trecerea mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova, înfăptuită prin tăinuirea de la controlul vamal, este o condiție necesară practic pentru toate cazurile cînd fapta e calificată ca infracțiune de contrabandă și sancționată de legislația penală. Însă înainte de a explica semnele calificative enumerate de legislator în dispoziția legii considerăm că e necesar a examina problema privind momentul consumării infracțiunii de contrabandă. Stabilirea momentului consumării contrabandei are o mare însemnătate pentru calificarea acțiunilor făptuitorului, soluționarea problemelor privind renunțărea benevolă la săvîrșirea infracțiunii, stabilirea responsabilității coparticipanților la comiterea infracțiunii, prescripția tragerii la răspundere penală și altele.

În general e recunoscut că o infracțiune se consideră consumată dacă fapta comisă conține toate semnele componenței de infracțiune descrise în dispozițiile corespunzătoare ale normei de drept.Cu alte cuvinte, determinarea momentului finalizării infracțiunii depinde de faptul cum este structurată în articolul corespunzător al Părții Speciale a Codului penal acea sau altă componență de infracțiune. În componențele de infracțiuni formale finalizarea este legată de consumarea, îndeplinirea acțiunilor care pun în pericol interesele de stat sau sociale ocrotite de lege.

Pericolul social al infracțiunii prevăzute de art.75 CP RM, consecințele ei găsesc în afara limitelor componenței. Cu alte cuvinte, latura obiectiva a componenței de infracțiune supuse analizei se finalizează odată cu acțiunile comise, indicate în art.75 CP RM. Aceasta ne permite să facem concluzia că contrabanda se atribuie către categoria așa-numitelor componențe de infracțiuni cu caracter formal. Ca regulă, indică I.S. Tișkevici, “componențele de infracțiune formale au ca particularitate lipsa consecințelor social periculoase”. Însă faptul că componența infracțiunii de contrabandă se atribuie către componențele formale de infracțiune nicidecum nu înseamnă că ea în genere este faptă comisă fără consecințe.

Contrabanda cauzează daune intereselor comerțului exterior, însă a stabili volumul sau gravitatea daunei pricinuite de contrabandă practic este imposibil, ceea ce înseamnă că e foarte greu de a stabili și constata toate consecințele acestei infracțiuni. Într-adevăr, conform căror dovezi, probe, și în care măsură, mod sunt lezate interesele comerțului exterior în rezultatul trecerii peste frontiera vamală pe cale de contrabandă a mărfurilor, obiectelor și a altor valori? Care e acel criteriu conform căruia pot fi evaluate și constatate consecințele acestei infracțiuni? Probabil, anume din această cauză legislatorul a considerat necesar să nu includă în latura obiectivă consecințele contrabandei ca semn calificativ necesar, în ceea ce privește momentul consumării acestei infracțiuni, în literatura juridică consacrată problemelor combaterii contrabandei au fost expuse puncte de vedere diferite.

Unii autori susțin că contrabanda se consideră consumată din trecerii mărfurilor, obiectelor și a altor valori peste frontieră”. Alți autori momentul consumării acestei infracțiuni îl transferă la o etapa mai timpurie, adică consideră contrabanda ca consumață din momentul depistării mărfurilor, obiectelor și a altor valori la controlul vamal, deci fără a lega nemijlocit momentul consumării ei de trecerea reală a obieclelor peste frontieră”.

Multitudinea de opinii expuse în literatura juridică vis-a-vis de momentul consumării contrabandei se explică prin făptul că o perioadă îndelungată în legislația penală și cea vamală această noțiune a fost tratată în mod diferit, lăsînd spații goale în cîmpul de aplicare a acestor legi organice. Însă termenul “trecere” înseamnă a schimba un loc cu altul, a trece dincolo de… sau peste… careva lucruri, obiecte, a le mișca dintr-un loc în altul în raport cu un punct aflat pe linia mișcării sau în afara ei și poate fi interpretat într-un caz ca proces îndelungat, iar în alt caz ca unul finalizat. Pot spune că în literatura juridică nu este interpretată noțiunea de tentativă la contrabandă și nu este clar stabilit cînd fapta urmează a fi calificată conform prevederilor art.15 C.P. RM și cînd acțiunile se consideră ca deja finalizate, calificarea fiind deci făcută conform prevederilor art.75 CP RM. Conform schemei tehnologice de control aplicate la punctele de trecere a frontierei, ieșirea din țară se consideră realizată după ce este înfăptuit controlul vamal, aplicate ștampilele în pașaport și după ce grănicerii dau indicațiile respective de a trece peste barieră. La intrare în țară frontiera se consideră trecută din momentul prezentării pașaportului pentru verificare, efectuării controlului vamal, aplicării ștampilei de către serviciul de grăniceri și plecării ulterioare în teritoriul țării peste bariera frontierei.

Prin “folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală” se are în vedere utilizarea, în calitate de mijloace (instrumente) de săvârșire a contrabandei, a: 1) documentelor false (inclusiv a documentelor care conțin date neautentice); 2) documentelor nule; 3) documentelor obținute pe cale ilegală; 4) documentelor care se referă la alte bunuri decât cele care sunt în realitate însoțite de asemenea documente; 5) mijloacelor de identificare vamală false; 6) mijloacelor de identificare vamală autentice, dar care se referă la alte bunuri decât cele care au fost în realitate identificate cu mijloacele date.

În literatura juridică a fost expus punctul de vedere potrivit căruia folosirea frauduloasă a documentelor vamale la săvîrșirea infracțiunii de contrabandă constă în prezentarea unor documente vamale false ori a unor documente privind în genere alte bunuri. Alți autori care studiază problema în cauză mai adaugă și documentele care favorizează trecerea mărfurilor și obiectelor fără control vamal ori prin înlesniri de control sau care permit persoanei să treacă mărfuri și obiecte ce nu-i aparțin. Această completare este, întemeiată deoarece indică încă la una din modalitățile de folosire a documentelor false. Așa deci, prezentarea frauduloasă a documentelor vamale și a altor documente necesare pentru trecerea frontierei presupune falsificarea documentelor și utilizarea documentelor falsificate.

Utilizarea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală la comiterea contrabandei are elemente comune cu componența infracțiunii prevăzute de art. 209 CP RM – falsificarea, pregătirea și utilizarea documentului falsificat. Nu întîmplător unii autori consideră că contrabanda comisă prin utilizarea documentelor falsificate trebuie să atragă după sine răspunderea penală nu numai conform art.75 CP RM, dar și conform articolului care prevede responsabilitatea pentru falsificarea acestora. Însă utilizarea frauduloasă a documentelor vamale la săvîrșirea contrabandei nu necesită calificare adăugătoare conform art. 209 CP RM. Aceste acțiuni nu formează cumulul de infracțiuni, întrucît ele sunt considerate semne de contrabandă, metodă de comitere a ei și sunt direct prevăzute de art.75 CP RM. În cazul dat falsul de documente este conform legii, o metodă de comitere a infracțiunii mult mai periculoase a contrabandei, astfel, acțiunile făptuitorului nu formează cumul de infracțiuni.

La determinarea noțiunii de documente și mijloace de identificare vamală trebuie sa ne conducem de prevederile legislației vamale.

Către “documentele vamale” se atribuie acele documente care se eliberează de instituțiile vamale sau sunt întocmite cu participarea reprezentanîilor instituîiilor vamale. Acestea pot li declarațiile vamale, foile de trăsură și anexele la ele, certificatele vamale, chitanțele vamale, procesele-verbale de reținere a obiectelor de contrabandă, actele despre rezultatele descărcării mărfurilor din unitățile de transport întocmite cu participarea nemijlocită a reprezentanților vamei. Practicii vamale a Republicii Moldova îi sunt cunoscute cazuri de comitere a contrabandei prin indicarea datelor denaturate în alte documente necesare la trecerea peste frontieră a loturilor de mărfuri, obiecte și alte valori.

Sub noțiunea de “alte documente” urmează a fi recunoscute documentele necesare pentru controlul vamal, care permit trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor și obiectelor și care sunt eliberate și autentificate de instituțiile competente și persoanele cu funcții de răspundere respective.

Către documentele în cauză Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova atribuie permisele de trecere a valutei străine peste hotare, eliberate de Banca Națională a Republicii Moldova, licențele, autorizațiile, certificatele, procurile etc. În practica vamală noțiunea de “alte documente” este puțin mai lărgă decît cea stipulată în Codul vamal al Republicii Moldova. În calitate de astfel de documente pot fi recunoscute telefonogramele, formularele de transmitere, listele bagajelor, foile de trăsură și anexele la ele, reprezentate instituțiilor vamale de către calea ferată, companiile de transport, manifestele, conosamentele, listele și informația prezentată de comandantul echipajelor sosite de peste hotare ori care urmează să plece peste hotare, facturile etc., adică toate acele documente care sunt prezentate în instituțiile vamale de către persoanele responsabile pentru transportarea mărfurilor și prezentarea lor controlului vamal. Lista acestor documente e stabilită de către Regulamentul special al Departamentului Controlului Vamal.

Către “mijloacele de identificare vamală” practica vamală atribuie sigiliile vamale, lăcățile de o singură utilizare, ștampilele, schemele, desenele, informația textuală folosită sau cifrată, timbrele de marcare sau control, codul liniar al mărfurilor, probele și mostrele pentru efectuarea expertizei. Deși în practica vamală a Republicii Moldova au avut loc cazuri de încălcare flagrantă a legislației vamale exprimate în acțiuni de contrabandă, Plenul Curții Supreme de Justiție n-a inclus în explicațiile sale ce urmează a fi subînțeles prin mijloace de identificare vamală. Pericolul social al contrabandei săvîrșite prin aplicarea frauduloasă a mijloacelor de identificare vamală constă în faptul că prin aceste acțiuni se aduce daună regimului și modalității de activitate a instituților vamale stabilite în conformitate cu legislația vamală, precum și monopolului de stat asupra comercializării mărfurilor care sunt fabricate sau confecționate de agenții economici ai Republicii Moldova.

Noțiunea de “nedeclarare” a fost aplicată în practica vamală a Republicii Moldova conform prevederilor art.98 al Codului vamal al fostei URSS, care a fost aplicat în practică pînă la intrarea în vigoare a Codului vamal al Republicii Moldova, fiind considerată ca o modalitate de încălcare a regulilor vamale. Legislația vamală a R.Moldova recunoaște prin declarare expunerea într-o formă determinată (scrisă sau orală) a datelor veridice despre mărfuri și obiecte, despre scopul trecerii lor peste frontiera vamală, precum și alte date necesare controlului vamal și perfectării actelor vamale. Formele declarării scrise sau verbale sunt stabilite de către Departamentul Controlului Vamal, prin actele normative cu caracter intern. Practica vamală dovedește că la trecerea frontierei mai există o formă de declarare, specifică persoanelor fizice și cunoscută sub denumirea de îndeplinire a semnelor concludente, adică exprimarea sau îndeplinirea mișcărilor, semnelor convingătoare în baza cărora se poate face o oarecare concluzie.

Prin “nedeclararea mărfurilor și a altor valori” se subînțelege necomunicarea datelor corecte controlului vamal, fie în declarația vamală, fie în mod oral, fie nemijlocit în timpul perfectării actelor vamale, bagajelor, unităților de transport supuse controlului vamal. Pericolul social al acestei modalități de trecere ilicită a mărfurilor peste frontiera vamală constă în faptul că prin asemenea acțiuni intenționate făptuitorii aduc pagube materiale enorme monopolului de stat asupra comerțului exterior. Noțiunea de "nedeclarare” deseori este intersectată de noțiunea “declarare neautentică”. La prima vedere s-ar părea că ele sunt identice, dar, după cum dovedește practica vamală, între aceste noțiuni este diferență. După cum am indicat deja, prin “nedeclarare” se subînțelege necomunicarea sau neprezentarea de date precise controlului vamal despre loturile de mărfuri, obiecte și alte valori la trecerea frontierei, iar prin declarare neautentică practica vamală subînțelege nu altceva decît comunicarea sau prezentarea de date denaturate controlului vamal despre mărfurile, obiectele, valorile trecute sau care urmează a fi trecute peste frontieră.

Contrabanda comisă prin declarare neautentică se exprimă prin acțiuni, adică dacă în caz de “nedeclarare” făptuitorul nu prezintă datele necesre controlului vamal (inacțiuni), apoi în caz de “declarare neautentică” el prezintă toate datele necesare, însă le prezintă conștient în formă denaturată, incorectă. Practica instituțiilor vamale dovedește că cazurile de contrabandă comise de către agenții economici prin aplicarea modalității de declarare neautentică a mărfurilor, obiectelor introduse pe piața de consum a Republicii Moldova sînt frecvente, încălcările comise au loc în mare parte din cauza lipsei posibilităților de a efectua nemijlocit în instituțiile vamale, în mod operativ și calitativ, expertiza mărfurilor, obiectelor introduse în Republica Moldova.

Ceea ce privește fapta prejudiciabilă în contextul variantei de contrabandă de la alin. 4 al art. 248 din CP al RM, consemn că prin “nereturnarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie” se are în vedere neîntreprinderea de către făptuitor a măsurilor de întoarcere a valorilor culturale scoase din țară, dacă el putea și trebuia să le întoarcă; aceste valori culturale au fost scoase, de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, în mod legal (de exemplu, pentru a putea fi prezentate în cadrul unei expoziții internaționale sau în cadrul schimbului de exponate cu alte muzee etc.).

Prin “teritoriu vamal al Republicii Moldova” se înțelege teritoriul unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale și spațiul aerian deasupra acestora. În conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la zonele economice libere, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 27.07.2001, zonele economice libere (zonele antreprenoriatului liber) sunt părți ale teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Infracțiunea de contrabandă este o infracțiune formală. Interpretând prevederile de la pct. 5) din art. 1 al Codului vamal, putem menționa că infracțiunea de la art. 248 din CP al RM se consideră consumată:

a) din momentul trecerii de facto a frontierei vamale a Republicii Moldova (în cazul introducerii de bunuri pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau în cazul introducerii lor pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova de pe teritoriul zonelor economice libere);

b) din momentul depunerii declarației vamale sau al efectuării altor operațiuni vamale care denotă intenția de a introduce sau scoate bunuri (în cazul scoaterii de bunuri de pe teritoriul vamal al Republicii Moldova sau în cazul introducerii lor pe teritoriul zonelor economice libere de pe cealaltă parte a teritoriului vamal al Republicii Moldova).

Totodată, în cazul nereturnării pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie, contrabanda se consideră consumată din momentul expirării termenului de întoarcere a valorilor culturale, stabilit în documentele însoțitoare.

2.1.2 Latura subiectivă și subiectul infracțiunii

Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 248 din CP al RM se caracterizează prin intenție directă. Motivele contrabandei constau, de regulă, în interesul material. Latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii se află în raport de reciprocitate și interdependență.

Latura subiectivă a oricărei infracțiuni poate fi determinată ca atitudine psihică a persoanei față de fapta săvîrșită. Elementele care caracterizează latura subiectivă a infracțiunii sunt vinovăției, scopul și motivul infracțiunii.

Vinovăția constituie elementul principal al laturii subiective. Dreptul penal neagă principiul incriminării în lipsa vinovăției. Deci, fără vinovăție nu poate urma răspunderea penală.

Stabilirea îndemnelor lăuntrice în virtutea cărora persoana a săvîrșit trecerea nelegitimă a mărfurilor și a altor valori peste frontiera vamală a Republicii Moldova, determinarea motivului și scopului săvîrșirii acestei fapte permit de a delimita infracțiunea de contrabandă de alte încălcări ale regulilor vamale ori de alte infracțiuni adiacente.

Dispoziția art.75 CP RM nu conține indicării directe despre conținutul laturii subiective a contrabandei. Determinînd semnele caracteristice ale laturii obiective, legea determină și conținutul laturii subiective a infracțiunii. Analiza semnelor obiective ale contrabandei ne permite să facem concluzia că contrabanda poate fi comisă numai intenționat.

Activitatea psihică a omolui reprezintă, după cum se știe, coraportul dintre factorul intelectiv (persoana este conștientă de caracterul acțiunilor sale) și factorul volitiv (ea direcționează conștient eforturile fizice și psihice la luarea deciziei).

Să ne referim la elementul intelectiv al intenției la comiterea contrabandei, considerăm că el presupune conștientizarea caracterului social periculos al faptei și previziunea consecințelor ei social-periculoase. În ceea ce privește elementul volitiv al intenției, el presupune dorința survenirii unor anumite consecințe social-periculoase ale faptei. Stabilirea coraportului dintre aceste criterii dă posibilitatea de a califica modalitatea intenției: directă sau indirectă.

Conținutul intenției directe și al intenției indirecte coincide întru totul în ceea ce privește factorul intelectiv, deosebindu-se esențial după factorul volitiv. Previziunea pericolului social la comiterea contrabandei se exprimă prin faptul că subiectul conșteintizează caracterul social-periculos al acțiunilor sale și prevede consecințele lor dăunătoare pentru societate. Recurgînd la diferite metode și mijloace de mascare a activității sale infracționale, făptuitorul mărturisește prin aceasta că conștient ignorează cerințele legii.

Fără îndoială, persoana care a comis contrabandă clar își închipuie pericolul social și ilegalitatea acțiunilor sale. Dezvoltarea societății, educarea în familie și școală, propaganda activă a legilor a contribuit la faptul că astăzi cetățenii R.Moldova se orientează într-o oarecare măsură în bazele legislației.

Cetățenii străini sau apatrizii de asemenea înțeleg caracterul socialmente periculos al contrabandei și ilegalitatea ei, întrucît contrabanda ca acțiune ilegală este recunoscută de legislația tuturor statelor. În afară de aceasta, persoanele sunt supuse controlului vamal nu numai la trecerea hotarului republicii noastre, dar și al altor țări. La îndeplinirea declarației ei se fac cunoscuți cu legislația țării respective și, în caz de comitere a contrabandei, cu modalitățile de sancționare a acestei infracțiuni.

Astfel, acțiunea exprimată în trecere nelegitimă a mărfurilor și obiectelor peste frontieră nu poate fi comisă cu intenție indirectă, mai mult ca atît, din imprudență, întrucît persoana care comite în mod conștient contrabandă nu poate să nu dorească survenirea consecințelor ei. De aceea consider corectă opinia unor autori care indică că latura subiectivă a contrabandei se caracterizează numai prin existența intenției directe.

Conștientizarea pericolului social al faptei și al consecințelor ei de către persoana care a săvîrșit contrabandă constituie semnul necesar al vinovăției intenționate (art.8 CP RM). Astfel, contrabanda comisă de un funcționar care are atribuție de a face control vamal, folosindu-se de situația ce-i înlesnește comiterea faptei, se caracterizează la fel prin intenție directă. El se folosește conștient de drepturile sale, de situația de serviciu și dorește să facă abuz de ea în scop de contrabandă. Fâcînd abuz de putere sau de funcția de serviciu, menționează A.B.Saharov, persoana oficială în primul rînd înțelege că ea acționează împotriva obligațiunilor sale, încalcă disciplina de stat, normele generale sau regulamentele speciale care îi reglementează activitatea, pricinuind prin aceasta o daună considerabilă intereselor societății.

La comiterea contrabandei în proporții mari, deosebit de mari sau de către un grup de persoane care s-au organizat pentru activitatea de contrabandă de asemenea este conștientizat volumul proporțiilor, existînd dorința făptuitorilor de a trece ilicit peste frontiera vamală mărfuri și obiecte în proporții mari sau deosebit de mari. În cazul contrabandei săvîrșite de un grup de persoane există intenția directă de a sâvîrși anume această infracțiune. Între ele este înțelegere prealabilă, sunt repartizate rolurile etc.

Lipsa vinovăției în forma intenției directe exclude în genere componența de contrabandă. Și deoarece vinovăția constituie baza subiectivă a răspunderii penale, lipsa ei exclude și posibilitatea de a trage persoana nu numai la răspundere penală, dar și la răspundere administrativă. La clarificarea conținutului intenției oricărei infracțiuni este necesar a stabili care anume din circumstanțele reale ale faptei comise trebuie să le cunoască vinovatul. Dacă pentru anumite componențe de infracțiune este suficient ca prin conștiința făptuitorului să fie cuprinse circumstanțele reale, în general, în limitele aspectului generic, atunci pentru componența contrabandei e necesar ca prin conștiința subiectului să fie cuprinse toate circumstanțele reale (obiective și subiective) care caracterizează infracțiunea de contrabandă.

Actuala legislație vamală a Republicii Moldova împarte faptele ilicite comise, care amenință sau lezează grav și intenționat regimul juridic vamal al țării, în două grupe:

– contrabandă ca infracțiune;

– încălcarea regulilor vamale ca delict administrativ.

Din punct de vedere al laturii subiective, ambele se caracterizează prin intenție directă. În ambele cazuri subiectul e conștient de faptul că transferă nelegitim peste frontiera vamală mărfuri, obiecte și alte valori și, pentru ca să obțină rezultatul dorit, le tăinuiește de la controlul vamal. Însă pentru ca încălcarea normei de drept să fie recunoscută ca infracțiune, aceasta este insuficient.

E necesar a clarifica atitudinea făptuitorului față de acele circumstanțe reale care transformă încălcarea normei de drept în infracțiune. În corespundere cu dispozițiile art.75 CP RM și art.73 CV RM, contrabanda este recunoscută ca infracțiune numai dacă în acțiunile subiectului există semnele calificative indicate nemijlocit în lege.

Infracțiunea de contrabandă se deosebește de alte încălcări de lege prin:

1. gradul pericolului social;

2. caracterul ilegalității;

3. consecințele juridice.

Dacă în componența faptei săvîrșite lipsesc semnele care ridică esențial gradul pericolului social al faptei (prejudiciul, dauna, consecințele grave, proporțiile mari, grupul de persoane, săvîrșirea repetată sau sistematică a faptei, utilizarea frauduloasă a documentelor vamale ș.a.), ea trebuie considerată drept delict, după care urmează răspunderea administrativă, disciplinară sau patrimonială.

Vinovăția este semnul de bază al laturii subiective a infracțiunii, însă nu o caracterizează exhaustiv. Nu mai puțin importante sunt semnele interne indispensabile ale laturii subiective – motivul și scopul infracțiunii. Ca și vinovăția, aceste semne necesită a fi dovedite. Importanța juridico-penală a motivului și scopului infracțiunii este diferită într-un șir de cazuri motivul și scopul au importanța semnelor constructive ale componențelor corespunzătoare de infracțiune, în alte cazuri se manifestă ca semne calificative ale componenței. În acele cazuri cînd motivul și scopul nu sunt indicate în dispoziția normei de drept, ele joacă rolul circumstanțelor care agravează sau atenuează răspunderea penală și poartă caracter facultativ.

În literatura juridică referitor la motivul și scopul contrabandei predomină punctul de vedere potrivit căruia ele nu sunt nici semne obligatorii, nici semne calificative ale componenței de infracțiune.

Aceasta nu înseamnă, însă, că clarificarea problemei privind motivul și scopul contrabandei poate fi lăsat fără examinare. Deși motivul și scopul la comiterea contrabandei nu sunt semne obligatorii ale componenței, determinarea lor e necesară pentru calificarea corectă a faptei, individualizarea răspunderii, aplicarea pedepsei și pentru zădărnicirea contrabandei.

În majoritatea cazurilor contrabanda se comite în scopul primirii profitului material și motivele de care se călăuzește conștient persoana la sâvîrșirea ei sunt motive imorale, social-periculoase: acapararea de bunuri, setea de îmbogățire, tendința de a primi surplusuri provenite nu din muncă.

Ca regulă, motivul de comitere a contrabandei este profitul, cointeresarea materială, făptuitorul urmărind scopul de a se îmbogăți atît prin realizarea obiectelor de contrabandă la prețuri ridicate, cît și prin evitarea perceperii taxelor vamale. Contrabanda poate fi comisă și din alte motive, în lipsă de profit. Spre exemplu, pentru completarea colecției personale sau transmiterea unor mărfuri, obiecte persoanei terțe în formă de cadou. Însă această modalitate de contrabandă se întîlnește foarte rar și, ca regulă, atrage după sine răspundere administrativă. Iar în cazul în care, dacă valoarea acestor obiecte va depăși de 500 de ori mărimea salariului minim în vigoare la momentul săvîrșirii infracțiunii, acțiunile vor fi calificate conform art.75 CP RM.

Analiza practicii judiciare și a instituțiilor vamale argumentează că mai mult de 95% din cazurile de încălcare a regulilor vamale se comit cu scopul recuperării cheltuielilor suportate la procurarea obiectelor de uz personal, acoperirii cheltuielilor la achitarea taxelor vamale în legătură cu trecerea frontierei. Contrabanda, însă, în majoritatea cazurilor se comite de persoanele îndemnate de dorința de a obține profit, de a se îmbogăți prin comercializarea mărfurilor introduse în sau expediate din țară la prețuri convenabile.

Subiectul infracțiunii. Știința dreptului penal acordă o importanță deosebită examinării problemei privind subiectul infracțiunii, întrucît soluționarea problemei despre caracterul și gradul pericolului social al unei sau altei fapte depinde nu numai de stabilirea daunei relațiilor obștești, metodei comiterii și formei vinovăției, dar, în mare parte, și de personalitatea făptuitorului.

Art.36 CP RM prevede: “La stabilirea pedepsei instanța de judecată ține seama de persoana celui vinovat”.

Dreptul penal actual al Republicii Moldova consideră că subiect al infracțiunii nu poate fi altcineva decît persoana fizică – omul. Însă, potrivit dreptului penal al altor state, îndeosebi al țărilor Europei Centrale, subiect al infracțiunii poate fi și persoana juridică.

În calitate de subiect general al infracțiunii este numai persoana care a săvîrșit fapta social-periculoasă, avînd capacitatea de a purta răspundere penală, în conformitate cu legea, pentru fapta comisă.

Determinarea subiectului principal al infracțiunii presupune cercetarea acestuia sub două aspecte reciproc legate. Pe de o parte, semnificația juridico-penală exprimată în așa calități care caracterizează periculozitatea socială a subiectului infracțiunii și, pe de altă parte, clarificarea caracterului social și moral al conduitei persoanei pînă la săvîrșirea infracțiunii. Semnele juridice sunt premisele răspunderii penale pentru fapta social-periculoasă săvîrșită.

Cunoașterea aspectului social și moral al caracteristicii făptuitorului ne permite să clarificăm mai pe deplin premisele și condițiile care au favorizat comiterea infracțiunii, să determinăm corect gradul pericolului social al infractorului și să soluționăm problema privind individualizarea pedepsei.

Către semnele juridice, care caracterizează subiectul general al infracțiunii, se atribuie responsabilitatea și atingerea vârstei anumite de către persoana care a săvîrșit-o, iar pentru infracțiunea de contrabandă e necesar a stabili și alte semne juridice care caracterizează subiectul special.

Determinarea unor așa fel de semne juridice cum sunt responsabilitatea și vîrsta subiectului contrabandei nu prezintă mari dificultăți, întrucțt ele sunt specificate nemijlocit prin lege. Din aceste considerente propun o examinare a lor în cel mai general mod.

Unul din semnele principale necesare pentru a recunoaște persoana ca fiind vinovată și, prin urmare, capabilă să răspundă pentru fapta săvîrșită, este responsabilitatea, adică capacitatea ei de a-și da seama de caracterul social periculos al acțiunilor sale în situația concretă și de a conduce conștient cu ele. Al doilea semn important pentru a trage persoana la răspundere penală este atingerea de către ea a vîrstei anumite, de la care e pasibilă de răpundere penală. Numai persoana care a atins o vîrsta anumită (16 ani conform legislației penale) poate fi recunoscută vinovată în comiterea infracțiunii și judecată. În cazul dat legislația penală ține cont de particularitățile de dezvoltare a persoanei atît din punct de vedere fizic, cît și psihic. Ca regulă, persoanele care nu au atins vîrsta de 16 ani, nu sunt capabile să analizeze în măsură deplină valoarea socială a acțiunilor sale, să stăpînească și să dirijeze în mod conștient actele de conduită, să perceapă esența pedepsei penale. De aceea tragerea minorilor la răspundere penală nu numai că nu este inadmisibilă, ci și dăunătoare. În același timp, numai pentru acțiunile avînd pericolul social deosebit de mare legislatorul stabilește răspunderea penală de la o vîrstă mai mică – de la 14 ani, specifîcînd lista acestor infracțiuni în art.10 CP RM. Intrucît legislatorul în șirul acestor acțiuni nu a inclus contrabanda, rezultă că răspunderea penală conform prevederilor art.75 CP RM survine odată cu atingerea vîrstei de 16 ani. În corespundere cu legislația vamală, răspunderea pentru încălcarea regulilor vamale, sancționată în mod administrativ, survine la fel începînd cu vîrsta de 16 ani. La trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova numai persoana care a atins vîrsta de 16 ani este obligată să completeze, pînă la începutul controlului vamal, declarația vamală. La trecerea peste frontieră a familiei se completează o declarație vamală care se semnează de către toți membrii familiei care au atins vîrsta de 16 ani.

Subiectul general al infracțiunii de contrabandă poate fi nu numai cetățeanul Republicii Moldova, dar și apatrizii aflați în tranzit. În corespundere cu art.4 C.P RM, “toate persoanele care au săvîrșit infracțiuni pe teritoriul Republicii Moldova urmează a fi trase la răspundere penală conform prezentului Cod”.

Excepție fac numai reprezentanții misiunilor diplomatice ale țărilor străine și alți cetățeni, care, în caz dacă aceștia au săvîrșit o infracțiune pe teritoriul R.Moldova, nu pot fi trași la răspundere penală în baza acordurilor și legilor internaționale. Chestiunile răspunderii penale a acestor persoane se soluționează pe cale diplomatică (art.4 CP RM).

Din practica instituțiilor vamale ale Republicii Moldova este lesne de observat că numărul cetățenilor străini care comit contrabandă este destul de mare. Astfel, numai pe parcursul perioadei septembrie 1991-1999 numărul lor a constituit 72 de persoane, sau 16 la sută din numărul total de persoane implicate în comiterea contrabandei.

Atingerea vîrstei anumite de la care persoana e pasibilă de răspundere penală, responsabilitatea și censul de reședință fiind semne juridice generale ale subiectului general al infracțiunii de contrabandă, nu exclud însă prezența altor semne facultative care caracterizează subiectul special al infracțiunii analizate. Către aceste semne se atribuie vîrsta, funcția de răspundere, funcția înaltă de răspundere și statutul juridic al persoanei care a comis fapta de contrabandă.

Spre deosebire de alte infracțiuni, spre exemplu de încălcarea regulamentului valutar și comercializarea nelegitimă a valorilor valutare, subiecții cărora pot fi atît persoanele particulare, cît și persoanele oficiale cu funcții de răspundere, la determinarea noțiunii de contrabandă și a semnelor după care ea este recunoscută ca infracțiune legislatorul a indicat nemijlocit în art.75 CP RM că trecerea nelegitimă a mărfurilor, obiectelor și altor valori peste frontieră, comisă de persoana cu funcție de răspundere prin abuz de putere sau de serviciu este recunoscută ca infracțiune, indiferent de faptul dacă sunt și alte semne care caracterizează obiectul infracțiunii sau latura ei obiectivă.

Conform părerii majorității penaliștilor, fapta de contrabandă comisă de o persoană oficială, prin abuz de putere sau de serviciu, este o delimitare a infracțiunilor săvîrșite de persoane cu funcții de răspundere. De aceea problema referitor la noțiunea de persoană cu funcție de răspundere ca subiect special al contrabandei poate fi examinată în cadrul studierii subiectului special al infracțiunilor de funcții.

Conținutul noțiunilor de persoană cu funcție de răspundere și de subiect special al infracțiunilor de funcții este relatat destul de larg în literatura juridică. De aceea ne vom opri doar la clarificarea subiectului special al contrabandei care este persoană cu funcție de răspundere și care se folosește de situația de serviciu și de statutul juridic pentru a săvîrși această faptă. Problema în cauză are o mare importanță la calificarea faptei ca infracțiune și la delimitarea contrabandei de infracțiunile prevăzute de art.183 CP RM. Dispoziția art.75 CP RM conține indicația la persoana oficială, fără ca această noțiune să fie concretizată. Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova specifică că persoane cu funcții de răspundere trebuie considerate persoanele care abuzează de puterea sau de situația de serviciu pentru a comite contrabandă.

Lipsa acestei noțiuni în lege și în explicațiile îndrumătoare ale Plenului Curții Supreme de Justiție provoacă unele dificultăți pentru lucrătorii practici și, ca consecință, interpretarea samavolnică și aplicarea diferențiată a legii. Studierea literaturii juridice ne permite să concluzionăm că în rîndurile sevanților juriști, pe problema dată nu există o părere unitară.

Unii autori consideră că prin noțiunea de persoană cu funcție de răspundere care face uz de putere sau de funcția sa de serviciu pentru a comite fapta de contrabandă urmează a fi subînțeles nu numai lucrătorii care au atribuție la activitatea vamală, dar și orișicare persoană oficială care ocupă permanent, provizoriu sau prin împuternicire specială funcțiile reprezentantului puterii de stat în organele statale.

Alți autori consideră că subiecți ai contrabandei pot fi nu numai funcționarii care îndeplinesc controlul vamal, dar și alți lucrători, activitatea cărora nu e legată dce supravegherea vamală, dar fac abuz de funcția ocupată la trecerea ilicită a mărfurilor și obiectelor peste frontieră. Către aceste persoane oficiale se atribuie șefii de trenuri, șefii de echipaje, medicii de nave ș.a.

Este expusă de asemenea părerea potrivit căreia către persoanele cu funcția de răspundere, care pot fi subiecți ai contrabandei, se atribuie lucrătorii a căror funcție de sciviciu le dă dreptul de a trece peste frontieră mărfuri fără control vamal sau fără efectuarea perfectării vamale.

Însă pentru a evita înțelegerea diferită a noțiunii “persoană cu funcție de răspundere”, legislatorul a considerat necesar ele a-i da definiția în Codul penal.

Plenul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova a clasificat persoanele cu funcții de răspundere, care pot fi subiecți speciali ai contrabandei, în 5 categorii:

1. persoanele care exercită funcțiile de control la frontiera Republicii Moldova;

2. persoanele care au dreptul de a se afla în zona de supraveghere vamală;

3. persoanele care exercită funcțiile de reprezentant al puterii de stat la trecerea frontierei;

4. persoanele responsabile pentru trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor și a altor valori, care nu sunt pasibile controlului vamal;

5. persoanele care se bucură de facilități vamale în baza legislației în vigoare;

După părerea mea persoanele cu funcții de răspundere care pot fi subiecți speciali ai contrabandei pe semnul calificativ supus analizei pot fi clasificate în 4 categorii:

1. persoanele cu funcții de răspundere, care efectuează controlul vamal privind respectarea monopolului de stat asupra comerțului exterior, adică controlul la trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a cetățenilor, mărfurilor, obiectelor, a altor valori și a unităților de transport;

2. persoanele cu funcții de răspundere, care exercită funcțiile de reprezentant al puterii de stat la trecerea frontierei;

3. persoanele responsabile pentru trecerea peste frontiera vaoială a mărfurilor, obiectelor și a altor valori;

4. persoanele care se bucură de facilități vamale, adică care ocupă statut juridic deosebit în sensul înlesnirilor vamale.

Către prima categorie de persoane cu funcții de răspundere, în aspectul pe care ne interesează, se atribuie persoanele care nemijlocit exercită controlul mărfurilor, obiectelor, valorilor și persoanelor fizice care trec peste frontieră Aceștia sunt lucrătorii instituțiilor vamale; trupele de grăniceri, îndeosebi de la punctele de trecere și control; poliția de frontieră; serviciul veterinar și fîtosanitar acesta din urmă în măsura în care la trecerea mărfurilor respective peste frontieră e necesară permisiunea sau certificatul veterinar sau fitosanitar.

Lucrătorii de rînd ai instituțiilor vamale, ai punctelor de trecere și control, ai serviciului veterinar sau fitosanitar, care îndeplinesc nemijlocit funcțiile de control la linia de control sau zona de control vamal, cu toate că nu sunt abilitați cu împuterniciri administrativ-dispozitive sau organizatorico-dispozitive, sunt persoane oficiale, întrucît ei exercită funcțiile puterii de stat sau ale conducerii în sfera coraportului lor cu instituțiile, organizațiile și alți cetățeni și sunt împuterniciți cu dreptul de a înfăptui acțiuni care au importanță juridică, neîndeplinirea cărora condiționează tragerea la răspundere. În cazul dat ei se manifestă ca reprezentanți ai puterii de stat, iar dispozițiile lor sunt adresate către instituțiile, organizațiile și persoanele care nu se găsesc în coraport cu ei, în dependență de serviciu.

Lucrătorii instituțiilor vamale sunt obligați să exercite controlul privind respectarea monopolului de stat asupra comerțului exterior, să lupte cu încălcarea regulilor vamale și cu contrabanda și să contribuie la combaterea terorismului internațional. Ei exercită controlul asupra unităților de transport care pleacă peste frontieră sau sosesc de peste hotare, asupra mărfurilor transportate pe ele (la transportare pe cale feroviară, aeriană, auto, inclusiv a coletelor poștale internaționale), controlul asupra lucrurilor de uz personal care urmează a fi trecute peste frontiera vamală etc.

Personalul punctelor de trecere și control verifică trecerea peste hotar a persoanelor fizice în bază de pașapoarte. De aceea comiterea de către ei a acțiunilor contrar intereselor de serviciu pe care ei sunt obligați să le exercite în virtutea funcțiilor sale formează latura obiectivă a infracțiunii săvîrșite de persoana cu funcție de răspundere și necesită a fi calificate conform prevederilor art. 184 CP RM.

Însă dacă persoanele cu funcții de răspundere din instituțiile vamale sau punctele de trecere și control se folosesc de situația sa de serviciu pentru a trece nelegitim peste frontieră mărfuri, obiecte și valori, atunci aceste acțiuni atrag după sine răspundere penală conform prevederilor art.75 CP RM, dar nu conform articolelor ce prevăd infracțiunile de funcții. În cazul dat aceste acțiuni nu necesită calificare adăugătoare conform prevederilor art. 184 CP RM, deoarece, după cum indică savantul V.P. Menișaghin, cu toate că persoana cu funcție de răspundere, care comite fapta de contrabandă folosindu-se de situația de serviciu, comite într- un oarecare aspect și infracțiune de funcții, acțiunile ei atentează totuși la valoarea supremă – la interesele monopolului de stat asupra comerțului exterior și în cazul dat ele necesită a fi calificate ca infracțiuni contra statului.

Totodată, aceasta nu exclude posibilitatea tragerii acestor persoane la răspundere penală și pentru alte infracțiuni de funcții cum ar fi, spre exemplu, luarea de mită, întrucît acțiunile de contrabandă comise de persoanele cu funcții de răspundere prin luare de mită pot conține semnele calificative ale infracțiunii și să atragă răspundere penală. După cum indică savantul V.F, Kiricenco, în acele cazuri, cînd pentru mită sunt săvîrșite infracțiuni de funcții (în afara luării de mită) ori alte infracțiuni, răspunderea trebuie să survină pentru cumul de infracțiuni pentru luarea mitei și pentru infracțiunea comisă.

Către categoria a doua de persoane cu funcții de răspundere se atribuie persoanele care exercită funcțiile de reprezentant al puterii de stat la trecerea frontierei. În această grupă se încadrează șefii instituțiilor vamale de frontieră, adjuncții lor, șefii punctelor de trecere și control, ai trupelor de grăniceri și adjuncții lor, șefii poliției de frontieră și reprezentanții consulatelor MAE al Republicii Moldova aflate în zona de frontieră. Aceste persoane cu funcții de răspundere avînd caracter organizatoric-dispozitiv, indicat în art.183 C.P. RM, își îndeplinesc funcțiile de serviciu nemijlocit la vămile de frontieră și, prin acțiunile sale, ținînd cont de funcțiile ocupate, pot să dea indicații colaboratorilor aflați în relații de serviciu de a aplica ori de a nu aplica careva măsuri de perfectare a loturilor de mărfuri, a unităților de transport ce trec peste frontieră. Dispozițiile nelegitime ale acestora pot fi exprimate și prin indicațiile de a permite trecerea unităților de transport fără ca acestea să fie supuse controlului vamal. Pericolul social al acțiunilor acestor persoane, îndeosebi ale șefilor instituțiilor vamale, poate fi exprimat și prin faptul neîntocmirii proceselor-verbale pe cazurile de comitere a contrabandei. Părerea noastră, în asemenea cazuri, e că persoanele cu funcții de răspundere necesită a fi trase la răspundere penală atît pentru contrabandă, dacă mărfurile, obiectele, alte valori au fost trecute peste frontieră fără perceperea plăților vamale, cît și pentru infracțiuni prevăzute de art.19 și art.86 CP RM sau de art.203 CP RM – pentru nedenunțarea despre comiterea infracțiunii.

Către a treia categorie de persoane cu funcții de răspundere se atribuie persoanele care sunt responsabile pentru trecerea peste frontiera vamală a țării a mărfurilor, obiectelor și a altor valori. Examinarea cazurilor de contrabandă, comise de persoanele din grupa indicată, clasificarea corectă a acțiunilor acestora este destul de contradictorie atît în literatura juridică, cît și în practica organelor vamale și a organelor de anchetă penală.

Unii autori exclud categoria nominalizată de lucrători din numărul posibililor subiecți ai contrabandei pe semnul calificativ analizat. Alții, dimpotrivă, consideră că subiect al contrabandei – persoana cu funcție de răspundere – poate fi orice persoană încadrată în componența echipajului de conducere a transportului internațional, atribuind către aceste persoane șefii trenurilor, comandanții aeronavelor, șefii secțiilor de radio, însoțitorii vagoanelor internaționale și alți membri de brigadă și echipaje.

Însă această interpretare largă a noțiunii subiectului contrabandei, acesta fiind persoană cu funcție de răspundere, nu trebuie recunoscută ca corectă, deoarece însoțitorii de vagoane sau șefii secțiilor de radio nu sunt, conform sensului alin. 1 art.183 CP RM, persoane cu funcții de răspundere. De asemenea în calitate de persoane cu funcții de răspundere din cadrul lucrătorilor transportului internațional, care pot fi recunoscuți ca subiecți ai contrabandei pe semnul calificativspus analizei, urmează a fi cinsiderați numai comandanții de nave areiene și șefii trenurilor internaționale.

În corespundere cu normele dreptului internațional și vamal, comandanții navelor aeriene cu drepturi și obligațiuni dcosebite, sunt împuterniciți să prezinte organului vamal toate documentele mărfurilor transportate sau listele pasagerilor aflați la bordul navei În afara teritoriului Republicii Moldova, comandanții navelor aeriene sunt recunoscuți reprezentanți ai Drapelului de Stat. Comandantul navei poartă răspundere nu mimai pentru conducerea necuvenită a navei confrom cerințelor dreptului internațional și pentru păstrarea mărfurilor, dar și pentru nerespectarea legilor privind Drapelul de Stat. În caz dacă comandanții navelor fac abuz de funcțiile sale de serviciu și comit contrabandă, consider că ei trebuie trași la răspundere pentru infracțiunea de contrabandă comisă de persoane cu funcții de răspundere care fac uz de situația de serviciu.

Către categoria a patra a persoanelor cu înalte funcții de răspundere se atribuie persoanele care se bucură de înlesniri vamale și de statutul juridic deosebit pe care îl dețin. Conform alin.2 art. 183 CP RM. în calitate de asemenea persoane pot fi recunoscute persoanele a căror numire sau alegere este reglementată de Constituția Republicii Moldova și de legile organice, precum și persoanele cărora persoana cu funcție de răspundere le-a delegat împuternicirile sale. Aceștia sunt membrii delegațiilor guvernamentale, delegațiilor internaționale, membru reprezentanțelor diplomatice și consulare ale statelor străine în Republica Moldova.

Pericolul social al contrabandei, comise de persoana cu funcție de răspundere care ocupă statut juridic deosebit, rezultă în faptul că persoana se folosește de dreptul care o eliberează pe ea și bagajul său de controlul vamal, facilitîndu-i trecerea mărfii pe cale de contrabandă. Acest drept se acordă unei categorii de persoane determinate de legislator și de alt acte normative internaționale. Pentru această categorie de persoane cu cu funcție de răspundere se stabilește ordinea deosebită de trecere a lucrurilor personale și a mărfurilor care le aparțin. Facilitățile vamale constau în eliberarea de procedura perfectării vamale, perceperea taxelor vamale, etc. Procedură deosebită de trecere a mărfurilor este stabilită pentru persoanele care trec frontiera Republicii Moldova cu pașapoarte diplomatice, îndeosebi persoanele care dispun de înlesniri vamale. Sunt eliberați de controlul vamal curierii diplomatici.

În sensul facilităților vamale, acestei categorii de persoane și persoanele cu funcții de răspundere asimilate le este acordat dreptul (în măsura funcției ocupate) să treacă fără obstacole mărfuri și obiecte peste frontieră. Însă în cazul trecerii nelegitime a mărfurilor și obiectelor de valoare, comise de către aceste рpersoane, acțiunile lor pot fi calificate ca contrabandă comisă de persoana cu funcție de răspundere folosindu-se de situația de serviciu, susceptibilă de a fi trasă la răspundere penală conform prevederilor art.75 CP RM.

2.2 Infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale

Conform articolului 249 din Codul penal al RM, ne spune că :

(1) Eschivarea de la achitarea plăților vamale in proporții mari se pedepsește cu amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 120 la 180 de ore.

(2) Aceeași acțiune săvârșită:

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane se pedepsește cu amendă în mărime de la 300 la 500 unități convenționale sau cu închisoare de până la 2 ani.

(3) Acțiunile prevăzute la alin. (1) sau (2), săvârșite în proporții deosebit de mari, se pedepsesc cu amendă de la 500 la 1.000 unități convenționale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani.

Plăți vamale (denumite și drepturi de import ori de export) se consideră, în conformitate cu art. 117 CV, plățile care se percep (se achită) în cazul trecerii mărfurilor peste frontiera vamală a RM, precum și în alte cazuri prevăzute de legislație:

taxa vamală;

b) taxa pe valoarea adăugată;

c) accizele;

d) taxa pentru proceduri vamale; e) taxa pentru eliberarea licenței ori taxa pentru actualizarea valabilității licenței;

f) taxa pentru participare la licitația vamală.

Taxă vamală este o plată obligatorie percepută de autoritatea vamală la introducerea sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, a serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul RM, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, a serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.

Procedurile vamale reprezintă totalitatea serviciilor acordate de organele vamale în sfera activității vamale. Nomenclatorul acestor servicii și taxele pentru ele sunt prevăzute de anexa nr. 2 la Legea cu privire la tariful vamal. Printre acestea sunt taxe pentru vămuirea mărfurilor și a altor obiecte, taxe la eliberarea adeverințelor pentru înregistrarea mijlocului de transport; taxe pentru păstrarea mărfurilor și a altor obiecte la depozițiile vamale ori păstrarea lor în vamă; taxe pentru eliberarea repetată a certificatului de declarant vamal; taxe pentru corectarea valorii în vamă a mărfurilor etc. Ordinea de calculare a taxei vamale este prevăzută de Legea cu privire la tariful vamal nr. 1380-XIII din 20.11.1997 (Monitorul Oficial, 1998, nr. 40-41 cu modificările și completările ulterioare. Monitorul Oficial, 2000, nr. 169, Monitorul Oficial, nr. 115,116). Plățile vamale se percep până la/ori o dată cu depunerea declarației vamale. Modul de plată, precum și cazurile de prelungire ori eșalonare a termenului de plată a drepturilor de import si de export sunt reglementate de art. 125,126 CV.

Eschivarea reprezintă acțiunea (inacțiunea) de sustragere de la o obligațiune prevăzută de lege. Eschivarea de la achitarea plăților vamale, se manifestă de fapt prin neacțiune. Formele eschivării pot fi destul de variate: micșorarea costului mărfii transportate peste frontiera vamală; refuzul de a îndeplini indicația organului vamal de a achita plățile vamale; informarea greșită a locului de aflare a instituției sau organizației care urmează să achite plățile vamale, sau privind contul depozitar; importarea sau exportarea mărfurilor ca și cum prin regim de tranzit; neachitarea deplină sau numai parțială a plăților vamale deja stabilite de organul vamal etc.

Vorbim despre proporții mari și atunci cănd suma plăților vamale de la achitarea cărora se eschivează persoana depășește 500 de unități convenționale de amendă la momentul săvârșirii infracțiunii și despre proporții deosebit de mari atunci când suma depășește 1500 de unități convenționale de amendă.

Eschivarea de la achitarea plăților vamale in proporții mari se consideră faptă săvârșită repetat dacă anterior la trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, persoana s-a eschivat prin diferite moduri de la achitarea plăților vamale respective și pentru această faptă nu a fost condamnată și dacă nu a expirat termenul de prescripție.

Infracțiunea prevăzută de alin. 2 lit. b) art. 249 din prezentul cod (săvârșită de două sau mai multe persoane) este pasibilă prin toate formele participației penale.

2.2.1 Obiectul juridic și material. Latura obiectivă

Varianta-tip a infracțiunii prevăzute la art. 249 din CP al RM constă în eschivarea de la achitarea plăților vamale în proporții mari.

Obiectul juridic special al infracțiunii în cauză îl reprezintă relațiile sociale re feritOare la formarea bugetului public național pe calea achitării plăților vamale.

Obiectul material al infracțiunii de la art. 249 din CP al RM este constituit din plățile vamale în proporții mari. Dacă valoarea, exprimată în bani, a plăților vamale nu atinge plafonul proporțiilor mari, atunci cele comise pot fi calificate potrivit alin. (4) al art. 193 din Codul cu privire la contravențiile administrative.

În calitate de plăți vamale, art. 117 din Codul vamal numește:

a) taxa vamală;

b) taxa pe valoarea adăugată;

c) accizele;

d) taxa pentru proceduri vamale;

e) taxa pentru eliberarea licenței și taxa pentru actualizarea valabilității licenței;

f) taxa pentru participare la licitația Vamală;

g) alte sume prevăzute de legislație.

În conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la tariful vamal, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 20.11.1997, prin “taxă vamală” se înțelege plata obligatorie, percepută de autoritatea vamală la introducerea pe sau scoaterea mărfurilor de pe teritoriul vamal; cuantumul taxei vamale pentru astfel de mărfuri este fixat în tariful vamal. În corespundere cu Codul fiscal, prin “taxa pe valoarea adăugată” se are în vedere impozitul general de stat, care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părții a valorii mărfurilor livrate sau serviciilor prestate, care sunt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor sau serviciilor impozabile, importate în Republica Moldova.

Taxa pentru proceduri vamale este încasată de organul vamal, în cazul perfectării regimurilor vamale, cum ar fi: depozitul vamal, transformarea sub supraveghere vamală, nimicirea etc.

Taxa de eliberare a licenței pentru activitatea de broker vamal sau transportator vamal ori pentru perfecționarea activă sau perfecționarea pasivă, ori taxa pentru actualizarea valabilității licenței este stabilită de normele legislației vamale.

Taxa pentru participarea la licitația vamală este percepută pentru dreptul de a participa la o licitație la care sunt comercializate bunurile sechestrate conform art.246, 271și 281 din Codul vamal.

Prin “alte sume prevăzute de legislație” se au în vedere celelalte plăți vamale care sunt încasate în legătură cu activitatea vamală (taxa de eliberare a atestatului de calificare a specialistului în domeniul vămuirii; taxa pentru informare și consultare; suma de garanție, încasată de la persoanele fizice, care sunt în tranzit prin teritoriul Republicii Moldova; având un volum de mărfuri ce depășesc normă stabilită etc.).

Latura obiectivă a infracțiunii de la art. 249 din CP al RM include:

1) fapta prejudiciabilă care constă în inacțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale în proporții mari;

2) urmările prejudiciabile sub forma neachitării plăților vamale în termenul stabilit;

3) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Prin “eschivare” se înțelege refuzul făptuitorului de a achita plățile respective în termenele stabilite de legislația vamală. Astfel, potrivit art. 124 din Codul vamal, plățile vamale se achită în prealabil, până la depunerea declarației vamale; persoanele fizice care nu sunt subiecți ai activității de întreprinzător achită plățile vamale în momentul trecerii frontierei vamale. Totodată, conform alin. 3 al art. 125 din Codul vamal, dată a achitării plăților vamale se consideră data depunerii, de către importator (declarant), exportator (declarant) sau de către un terț, a mijloacelor bănești la conturile respective ale Trezoreriei centrale a Ministerului Finanțelor, fapt confirmat printr-un extras trezoreria.

2.2.2 Latura subiectivă și subiectul infracțiunii

Infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale este o infracțiune materială. Ea se consideră consumată din momentul neachitării plăților vamale în termenul stabilit.

Latura subiectivă a infracțiunii în cauză se caracterizează prin intenție directă: deși legiuitorul nu numește expres scopul special al infracțiunii, acesta se subînțelege, constând în scopul neachitării la bugetul public național a plăților vamale. Motivele infracțiunii date constau, de cele mai multe ori în interesul material.

Subiectul infracțiunii este:

persoana fizică responsabilă, care la momentul comiterii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani;

2) persoana juridică care desfășoară activitate de întreprinzător.

În temeiul prevederilor art. 123 din Codul vamal, subiectul este unul special, deoarece trebuie să aibă calitatea specială de declarant sau de altă persoană prevăzută de legislație.

Variantele agravate ale eschivării de la achitarea plăților vamale, prevăzute la alin. 2 și 3 ale art. 249 din CP al RM, presupun săvârșirea acestei infracțiuni;

a) repetat;

b) de două sau mai multe persoane;

c) în proporții deosebit de mari.

În legătură cu trăsăturile specifice ale agravantelor enunțate, este utilă apelarea la explicațiile de rigoare, prezentate anterior.

3. PARTICULARITĂȚI ȘI SIMILITUDINI

3.1 Aspecte comparative privind infracțiunea de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale

Sistemul economic, circuitul legal al bunurilor și valorilor, formarea bugetului, au constituit întotdeauna domenii prioriotare ale activității unui stat. Acestea întotdeauna au fost reglementate prin acte normative, inclusiv fiind punisabilă și încălcarea prevederilor legale. Anume modul de înfăptuire a activității economice constituie obiectul generic al contrabandei (art.248 CP) și componenței de eschivare de la achitarea plăților vamale (art. 249 CP).

Tratarea acestor două componențe implică unele subtilități în abordare. Pericolul acestor fapte este determinat de neprimirea veniturilor în buget ca urmare a trecerii de bunuri, sînt încălcate un șir de norme vamale și principiul interdicției aplicării modalităților criminale în activitatea economică. Anume din considerentul că prin incriminarea acestor două infracțiuni s-a urmărit un scop comun, de prevenire a unui trafic ilegal de mărfuri, practica cît și doctrina nu au un punct de vedere comun asupra interpretării lor, iar aplicarea ridică multiple întrebări.

Unii dintre autori, cum ar fi Șișco I. sublinia că „contrabandei îi este iminentă eschivarea de la achitarea plăților vamale”. Ca urmare a unor asemenea afirmații apare întrebarea dacă întotdeauna aceste două componențe de infracțiune se aplică în cumul; este posibil cumulul lor ideal, se consumă în același moment și în fine se deosebesc ele sau nu? Dacă e să pornim de la mențiunea lui Șișco I., atunci orice trecere a mărfurilor peste frontiera vamală însoțită de neplata taxelor vamale, indiferent de scop, va constitui cumulul celor două infracțiuni, iar contrabanda, practic, nicicînd nu poate exista de sine stătător din considerentul că unul din scopurile ei îl constituie anume micșorarea sau neplata taxelor obligatorii. Din considerentele enunțate ne propunem să evidențiem deosebirile de bază dintre art.248 și 249 CP.

Deși cele două infracțiuni sînt incluse la același capitol al CP „Infracțiuni economice”, distincția începe chiar cu obiectul lor nemijlocit. Astfel, majoritatea autorilor consimt, în calitate de obiect nemijlocit al contrabandei modul stabilit de transfer al mărfurilor sau al altor bunuri peste frontiera vamală a statului, circuitul acestora în vederea atingerii scopurilor politicii vamale a statului.

Prin politică vamală urmează a se înțelege ansamblul măsurilor de asigurare a eficienței operațiunilor vamale, reglementării schimbului de mărfuri pe teritoriul vamal al RM, contribuția la rezolvarea problemelor politice și comerciale privind protecția pieței interne și stimularea dezvoltării economiei naționale, altor obiective stabilite de legislație (art.3 CV).

Din conceptul enunțat, politica vamală poate fi tratată chiar în calitate de obiect generic al componențelor prevăzute de articolele 248, 249 CP, deoarece unul din obiectivele politicii vamale l-ar constitui formarea bazei economice a statului (a bugetului), fapt urmărit și prin art.249 CP.

Mai puțin acceptabilă, însă, ar fi opinia cum că obiect nemijlocit ar fi asigurarea monopolului activității comerciale, deoarece chiar și în cazul trecerii peste frontieră a mărfurilor doar de către subiectul împuternicit (licențiat) să o facă, aceasta nu înseamnă că nu s-ar putea exercita trecerea prin utilizarea metodelor de comitere a contrabandei.

De altfel, pericolul social al contrabandei este detereminat de posibilitatea prejudicierii intereselor statului, deoarece poate fi cauzat pericol securității publice și în buget nu se varsă plățile vamale corespunzătoare. Pe de altă parte, același pericol planează și în cazul infracțiunii prevăzute de art.249 CP, obiectul nemijlocit al acesteia fiind relațiile sociale în sfera activității statului, ce reglementează modul de formare a bugetului. Urmează, deci, să facem o precizare: dacă obiectul contrabandei îl constituie inviolabilitatea frontierei vamale, în primul rînd, atunci obiectul eschivării de la achitarea plăților vamale este securitatea sistemului de aplicare a impozitelor și anume a plăților vamale. Obiectul material al contrabandei prevăzut de alin. (1) art.248 CP, poate fi oricare bunuri ce pot fi evaluate economic, iar obiectul material al componenței prevăzute de art. 249 CP îl formează plățile vamale. Acestea din urmă sînt stabilite de art. 117 CV RM (drepturile de import și drepturile de export), deși în doctrină a fost expusă părerea că obiect material ar trebui de considerat doar acele plăți vamale care nemijlocit sînt legate de introducerea mărfurilor sau a mijloacelor de transport pe teritoriul vamal sau a scoaterii de pe aceste teritorii și constituie o condiție indispensabilă pentru trecerea lor peste frontiera vamală. Cu această accepțiune nu putem fi de acord, deoarece sistemul plăților vamale include tot spectrul acestora și neplata unoranu constituie un atentat mai puțin periculos asupra formării bugetului.

Latura obiectivă a contrabandei se exprimă prin forma trecerii, adică acțiunea de transferare a obiectului material peste frontiera vamală, locul comiterii infracțiunii – frontiera vamală a RM, iar trecerea poate avea loc doar prin metodele indicate în art.248 CP:”eludînd controlul vamal ori tăinuindu-le de el, ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de indentificare vamală, nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.” Prin trecere a frontierei vamale se subînțelege comiterea actelor de introducere pe teritoriul vamal al RM sau de scoatere de pe acest teritoriu al mărfurilor.

Vis-a-vis de noțiunile „frontieră de stat” și „frontieră vamală” trebuie de menționat că ele nu sînt identice. Astfel, „frontiera de stat” constituie perimetrul teritoriului RM, iar „frontiera vamală”, conform art.4 CP RM, cuprinde frontiera de stat a RM, perimetrul zonelor libere și al depozitelor vamale libere.

Prin „eschivare”, conform art.249 CP se subînțelege inacțiunea incriminată penal existentă în cazul posibilității reale de a acționa și presupune neplata intenționată a plăților vamale în termenul stabilit. Locul comiterii infracțiunii, spre deosebire de contrabandă, nu are importanță prioritară. Eschivarea se poate comite prin variate metode, nestipulate de legiuitor (refuzul direct de la achitare, scimbarea domiciliului, ignorarea înștiințărilor privind necesitatea plății etc.).

În particular, eschivarea de la achitarea plăților vamale se exprimă și prin indicarea în declarația vamală și a altor documente vamale, a unor date false privind regimul vamal, a valorii în vamă a mărfii, a țării de origine a acesteia sau a altor date eronate care dau temei pentru eliberarea de la achitarea plăților vamale. Prin art.249 CP se urmărește de fapt nu doar scutirea totală de la plățile vamale, dar și micșorarea mărimii lor.

Problema care se impune se referă la distincția dintre contrabanda săvîrșită prin metoda nedeclarării sau declarării neautentice în documentele vamale și eschivarea de la achitarea plăților vamale care, de asemenea, implică utilizarea metodei de introducere a unor date false în declarația vamală. Constituie oare aceasta aceeași faptă? Va fi vorba de cumul? Literatura de specialitate nu este univocă în acest sens. După autorul rus Leapunov N., aplicarea de către vinovat, cel puțin a unei metode caracteristice contrabandei, în vederea eschivării de la achitarea plăților vamale, dovedește lipsa răspunderii pentru art.249 CP, iar fapta va constitui infracțiune prevăzută de art.248 CP.

O altă opinie a autorului PinkeviciT. mărturisește necesitatea aplicării cumulului ideal a celor două infracțiuni (articolele 248 și 249 CP). Conform altor opinii, cumulul ideal al acestor componențe de infracțiune este imposibil și că legiuitorul posibil a făcut o gafă, introducînd art.249 CP. De exemplu, Dușkin S. afirmă că, pe de o parte, art. 248 CP este o normă specială, în raport cu art.249 CP, pe de alta, în astfel de cazuri calificarea trebuie să se facă doar pentru contrabandă care, în raport cu eschivarea de la achitarea plăților vamale, este o faptă de un pericol social mai sporit. Există opinia, conform căreia calificarea se va face în dependență de scop, dar nu de metodă. În cazul art.249 CP, intenția persoanei constă în eschivarea de la achitarea plăților vamale chiar și în privința mărfurilor trecute deja peste frontiera vamală, iar la contrabandă intenția este orientată spre trecerea mărfurilor. Această din urmă afirmație nu o considerăm a fi de esență, deoarece și contrabanda, de cele mai multe ori, se comite anume în scopul, eschivării totale de la achitarea plăților vamale, fie diminuarea acestora. Aceste considerente și creează dificultatea calificării faptei, deoarece atît scopul cît și metoda de comitere pot coincide atît la art.248, cît și la art. 249 CP. De aceea, în literatură se propune să se facă o distincție, pornind de la niște parametri mai stabili, în acest sens, dacă nedeclararea sau declararea neautentică a mărfurilor se aflau sau s-ar fi putut afla în legătură cauzală cu luarea deciziei de a permite trecerea mărfurilor peste frontiera vamală, atunci această faptă întrunește elementele constituitive ale contrabandei.

Potrivit afirmațiilor acestor autori, contrabanda nu poate absoarbe eschivarea de la achitarea plăților vamale, iar între ele poate exista doar cumulul real. Aceasta se dovedește mai curînd prin momentul consumării diferit al celor două infracțiuni. În acest sens, conform p.14 al Hotărîrii Plenului CSJ despre practica judiciară, în cauzele privind contrabanda și contravențiile administrative vamale din 1997, contrabanda se consumă din momemtul trecerii ilegale „de facto” peste frontiera de stat (vamală) a mărfurilor.

Concretizînd cele spuse, la introducerea pe teritoriul vamal al RM de mărfuri, contrabanda se consumă din momentul trecerii de fapt a frontierei vamale, iar la scoaterea lor pe teritoriul RM din momentul depunerii declarației vamale. Acest fapt se confirmă și prin art.1 al Codului vamal al RM care, prin noțiunea de „trecere a frontierei vamale” în cazul introducerii de mărfuri înțelege trecerea „de facto” a frontierei vamale, iar în cazul scoaterii depunerea daclarației vamale sau efectuarea altor operațiuni vamale ce denotă intenția de a introduce sau scoate mărfuri și mijloace de transport. Eschivarea de la achitarea plăților vamale se consumă din moment ce acestea urmau să fie plătite, adică conform art.124 CV, acestea trebuie plătite pînă la depunerea declarației vamale. La momentul vămuirii, se acceptă plata doar a diferenței dintre suma calculată și suma plătită în prealabil. Persoanele fizice care nu sînt subiecți ai activității de întreprinzător plătesc drepturile de import sau de export în momentul trecerii frontierei vamale.

Prin urmare infracțiunile prevăzute de art. 249 CP se consumă anterior contrabandei (adică la momentul depunerii declarației vamale plățile vamale trebuie să fie deja achitate) și cumulul real al celor două infracțiuni este adeverit. Problema rămîne însă nesoluționată în cazul persoanelor fizice ce nu sînt subiecți ai activității de întreprinzător. În acest caz s-ar părea mai curînd posibilă calificarea pentru contrabandă, decît pentru un cumul ideal al articolelor 248 și 249 CP.

3.2 Cumulul infracțiunilor de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale, prevăzută de legislația penală a Republicii Moldova

Atât infracțiunea de contrabandă, cât și infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale legiuitorul le-a inclus în cadrul infracțiunilor economice prevăzute de Codul penal al Republicii Moldova. Ambele componențe de infracțiuni, deși sunt plasate în cadrul infracțiunilor economice, sunt recunoscute ca infracțiuni vamale care se comit în domeniul activității vamale a Republicii Moldova.

De această părere sunt nu numai practicienii organelor de drept, îndeosebi acei din organele vamale ale Republicii Moldova, dar și practicienii vamali din România, Ucraina, Federația Rusă și din alte state din vecinătate.

Atât documentele aflate în arhivele instituțiilor vamale, cât și documentele de procedură întocmite de subdiviziunile specializate ale birourilor vamale de frontieră confirmă că infracțiunea de contrabandă prevăzută la art.248 CP RM, precum și infracțiunea de eschivare de la achitarea plăților vamale prevăzută la art.249 CP RM, sunt comise cel mai frecvent anume în cadrul activității vamale, fiind considerate de fapt și infracțiuni de bază săvârșite în domeniul vamal. Aceste două infracțiuni sunt confundate adeseori nu numai de funcționarii vamali de rând, ci și de ofițerii de investigații operative din organele vamale, iar în unele cazuri și de ofițerii de urmărire penală din cadrul organelor vamale, precum și de ofițerii de urmărire penală din cadrul altor organe de drept, cărora la momentul actual, conform legislației de procedură penală, li se atribuie competența de a efectua urmărirea penală a infracțiunilor nominalizate.

Cazurile de comitere a infracțiunilor vamale de contrabandă și de eschivare de la achitarea plăților vamale sunt permanent aduse la cunoștință conducerii organelor de vârf din Republica Moldova, organelor statale de control și societății civile prin intermediul mass-media.

La etapa actuală, aprecierea juridică a faptelor ce contribuie la comiterea acestor infracțiuni în cuplu, problemele privind calificarea contrabandei și a eschivării de la achitarea plăților vamale sunt în centrul atenției organelor de drept și, în primul rând, a instanțelor de judecată – de la instanțele de fond până la Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova.

Conform datelor statistice ale Procuraturii Generale a Republicii Moldova, cazurile înregistrate de infracțiuni de contrabandă în cadrul infracțiunilor economice au alcătuit, pe parcursul anului 2003 – 8,7%, pe parcursul anului 2004 – 10,6%, pe parcursul anului 2005 – 13,6%, iar în prima jumătate a anului 2006 – 15,9%, din numărul total al infracțiunilor înregistrate acestea constituind: în anul 2003 – 0,9%; în anul 2004 – 1,7%; în anul 2005 -1,9% și în 6 luni ale anului 2006 – 3,1% .

Cazurile de eschivare de la achitarea plăților vamale (infracțiune prevăzută de art.249 CP RM) reprezintă în cadrul infracțiunilor economice un număr neînsemnat de infracțiuni înregistrate, anume: doar câteva cazuri separate care, conform datelor statistice ale Direcției Generale de urmărire penală a MAI al Republicii Moldova, nu sunt înregistrate. Conform datelor statistice oficiale prezentate de către organele de drept, cazuri de eschivare de la achitarea plăților vamale se comit foarte rar comparativ cu contrabanda.

Totodată, după cum atestă sursele operative de informație parvenite prin diferite canale atât de pe teritoriul Republicii Moldova, cât și din afara statului, eschivarea de la achitarea plăților și taxelor vamale are loc mult mai des decât infracțiunea de contrabandă, îndeosebi în sfera activității economice externe a Republicii Moldova.

Analiza de sinteză efectuată de organele de urmărite penală demonstrează că o parte considerabilă din cazurile de contrabandă sunt clasate pe parcursul efectuării urmăririi penale, iar o altă parte a cauzelor penale sunt achitate de către instanțele de judecată.

Clasarea și achitarea cauzelor penale la diferite niveluri de către organele de urmărire penală și instanțele de judecată are loc, în opinia noastră, anume din motivul că ofițerii de investigații operative, funcționarii de rând ai organelor de drept nu apreciază obiectiv și nu califică just acțiunile comise de persoanele care încalcă normele de drept la momentul transportării, trecerii peste frontiera vamală a Republicii Moldova a unităților și mijloacelor de transport, a mărfurilor, încărcăturilor, obiectelor, a altor valori, care pot forma în unele cazuri obiectul material al contrabandei, al încălcării regulilor vamale la general și numai în unele cazuri separate – obiectul eschivării de la achitarea plăților vamale.

Legislația vamală în vigoare a Republicii Moldova prevede că toate persoanele beneficiază de drepturi egale pentru a introduce și a scoate din Republica Moldova mărfuri și mijloace de transport. Legiuitorul la fel prevede că nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a introduce și de a scoate din Republica Moldova mărfuri și mijloace de transport și nu poate fi limitat în acest drept, cu excepția cazurilor prevăzute de Codul vamal al Republicii Moldova și alte acte normative aflate în vigoare.

De aici rezultă că trecerea peste frontieră a călătorilor, pasagerilor, a unităților și mijloacelor de transport, după cum și transportarea peste frontiera vamală a mărfurilor, obiectelor, încărcăturilor, valorilor și a altor bunuri materiale trebuie supuse unui mecanism juridic special de trecere și transportare peste frontieră, bazat pe reguli speciale vamale. Organele vamale aplică măsurile legale de verificare și respectare a acestor reguli și numai după verificarea respectării prevederilor legislației vamale naționale, a actelor normative internaționale, la care Republica Moldova este parte, admite persoanelor juridice și fizice (pasageri, călători, transportatori) trecerea, transportarea mărfurilor, obiectelor, încărcăturilor, valorilor, a altor bunuri materiale peste frontiera vamală.

Anume aceste relații ce țin de aplicarea mecanismului juridic de trecere, transportare peste frontiera vamală a Republicii Moldova, bazat pe regulile vamale speciale prevăzute de legislația vamală națională, precum și de Acordurile și Convențiile internaționale în domeniul vamal, la care țara noastră este parte, formează obiectul generic de atentare la încălcarea regulilor vamale, care ulterior, în funcție de proporțiile sale sau statutul juridic special de trecere peste frontiera vamală, sunt apreciate și calificate ca infracțiune de contrabandă.

Așa, spre exemplu, agentul economic din orașul Soroca, Republica Moldova, C., participant la activitatea economică externă, a întocmit un contract de vînzare-cumpărare cu agentul economic P.M. din orașul Amsterdam din Olanda, conform căruia din Republica Moldova a fost exportat un lot de marfă „Tomate preparate”, în cantitate de 18 058 kg. La ieșire din Republica Moldova, lotului de marfă, deși acesta era transportat cu un autocamion marfar din Olanda, i s-a aplicat sigiliul vamal fără a deschide Carnetul TIR. La intrare în România, după ieșirea din Republica Moldova, serviciul vamal al României l-a impus pe transportator să deschidă Carnetul TIR, fapt după care transportatorului respectiv i s-a permis plecarea cu lotul de marfă spre locul de destinație. Ajuns pe teritoriul Olandei, lotul de marfă transportat în mod legal a fost supus unui control vamal, în rezultatul căruia s-a constatat că în 4 din cele 44 de butoaie din plastic a câte 226 kg fiecare, sub marfă „Tomate preparate” au fost tăinuite de controlul vamal 100 kg de cocaină. Accentuăm aici că sigiliile vamale de expediere, după cum și sigiliul vamal al vamei României, care a acceptat trecerea lotului de marfă prin teritoriul României, au fost întregi, fără urme de deteriorare.

În opinia specialiștilor, în cazul dat, la ieșire din Republica Moldova a fost comisă o faptă de contrabandă clasică, fără a se urmări ca scop și eschivarea de la achitarea plăților vamale, infracțiune prevăzută de art.249 CP RM. Mult mai rezultativ ar fi fost dacă în acest caz organele vamale împreună cu organele poliției ar fi efectuat o investigație operativă și anchetă de serviciu, ca să stabilească de unde a apărut lotul de cocaină sub pasta de tomate, să stabilească persoanele vinovate, ca mai apoi să decidă a declanșa o urmărire penală asupra faptului circulației ilegale a substanțelor narcotice – cocainei, infracțiune prevăzută de art.217 CP RM, care a fost comisă în cumul cu infracțiunea de contrabandă comisă la ieșirea din Republica Moldova.

Materialele de arhivă ale organelor vamale denotă că adeseori infracțiunea de contrabandă se comite prin metoda nedeclarării sau declarării neautentice, ca mai apoi careva din participanții la schema de contrabandă să se eschiveze de la achitarea plăților și taxelor vamale. Drept exemplu al unei asemenea scheme servește următorul caz:

Agentul economic din Marea Britanie, Sh., a întocmit un contract de vînzare-cumpărare a unui lot de țigări scumpe englezești cu un agent economic din orașul Chișinău, K., conform căruia se prevedea că pe parcursul unui an de zile în Republica Moldova să fie importate, lunar, țigări scumpe englezești. Conform condițiilor contractuale, reieșea că destinatarul mărfii, firma „K.” din orașul Chișinău, urma să achite accizele, plățile și taxele vamale la intrare în țară din sursele financiare în cheș pe care le introduceau în țară reprezentanții destinatarului, anterior primite de ei de la expeditor. Menționăm că plățile și taxele vamale îndeosebi accizele, se achitau pe întregul lot de țigări (în cantitate de 950-1000-1150 lăzi cu țigări), în fracție de volumul semiremorcii, care erau transportate în Republica Moldova sub acoperirea Carnetului Tir. Ajunși la locul descărcării, în repetate rânduri a fost constatat că în semiremorcile care pe tot parcursul drumului, de la expeditor la destinatar, a avut completamente întregi toate sigiliile, au fost descărcate doar rândurile din spate din cele trei mijloace de transport (respectiv, câte 84-110-126 lăzi cu țigări), care erau prevăzute, conform contractului, și incluse după denumire, cantitate, tonaj în documentele marfare de însoțire și în Carnetul TIR, iar în restul lăzilor de carton era cu totul altă marfă – „Hârtie igienică”, care ulterior a fost comercializată pe piața internă de consum.

În cazul în care încălcările comise de către transportator și destinatar ar fi fost depistate la intrare în țară, acțiunile acestora necesitau a fi calificate ca contrabandă prin modalitatea declarării neautentice a lotului de hârtie igienică sub lotul de țigări.

Unii practicieni ai organelor vamale, îndeosebi din cadrul organelor financiare de control, și-au expus părerea că, deoarece în cazurile date accizele, plățile și taxele vamale au fost achitate integral în bugetul statului, prin urmare, statului nu i-au fost cauzate careva prejudicii financiare.

Categoric nu susținem această opinie, deoarece considerăm că astfel se judecă destul de îngust, neluându-se în calcul o întreaga gamă de acțiuni ilegale care au fost puse la cale spre realizarea acestui scop infracțional și care prejudiciază imaginea Republicii Moldova pe arena mondială, îndeosebi pe piața externă de consum.

De menționat în acest context că destinatarul mărfii, agentul economic din Republica Moldova SRL prin acțiunile sale infractorice ce țin de închiderea ilegală a exportului, a încălcat cerințele Convenției internaționale TIR, indicând în mod fictiv în documentele marfare de însoțire că lotul întreg de țigări a ajuns la destinație, conform condițiilor stabilite în contract, pe când de facto lotul de țigări în proporție de 90% a rămas pe teritoriul Marii Britanii, fiind comercializat ilegal pe piața internă de consum a acestei țări. Desigur, expeditorului mărfii din Marea Britanie îi era destul de convenabil să achite din banii săi accizele, plățile și taxele vamale, deoarece pe teritoriul Marii Britanii țigările urmau a fi comercializate la un preț de 5-6 ori mai înalt decât pe teritoriul Republicii Moldova, obținând astfel un beneficiu ce depășește cu 320-350% valoarea țigărilor, fără a achita plățile, taxele vamale, precum și impozitul de la realizarea lor pe piața internă de consum. Schemele în cauză de încălcare a regulilor vamale au început a căpăta denumirea de scheme de „export fictiv”, având înțelegerea cu destinatarul de a executa schema de „import fictiv”.

Practicienilor din sfera activității vamale le sunt cunoscute asemenea scheme de „export fictiv”, când expeditorul mărfii declară organului vamal, conform documentelor marfare de însoțire, declarației vamale marfare în detaliu, că exportează lotul de marfă din țară; în realitate, el doar confirmă prin ștampilele vamale aplicate pe documentele marfare exportul mărfurilor, acestea însă rămânând în țară, fiind ulterior puse ilegal pe piața internă de consum fără perceperea plăților și taxelor vamale, prevăzute de art.117 din Codul vamal al Republicii Moldova.

Așa, spre exemplu, reprezentantul unei companii din SUA „D.S.”, în persoana cetățeanului Republicii Moldova, B., a întocmit contractul de prestare de servicii cu întreprinderea „S. ” SRL, agent economic al Zonei Economice Libere „Expo-Business-Chișinău”, prin care se relata că compania din SUA va importa în ZEL „Expo-Business-Chișinău” dopuri din coajă de copac ambalate în saci în valoare de peste 18 milioane Euro, care urmau a fi transportate în ZEL cu patru unități de transport auto sub acoperirea Carnetului TIR.

Peste o lună de zile de la sosirea acestora în ZEL, cetățeanul B. a prezentat o procură din partea unei fabrici de vinuri din Ucraina, precum că lotul de marfă – dopurile din coajă de copac – este readresat în regiunea Odessa (Ucraina), la fabrica de vinuri «CM Азавинмекс», pentru a fi utilizate la îmbutelierea vinului spumant. Întocmind documentele marfare de însoțire, cetățeanul B. a întocmit și declarația vamală marfără în detaliu prin care a solicitat exportul din ZEL „Expo-Business-Chișinău” a dopurilor confecționateîii coajă de copac, prezentăndu-le spre verificare și validare organului vamal din ZEL.” Expo-Business- Chișinău”. Funcționarul vamal a confirmat faptul exportului din ZEL a lotului de marfă, care a urmat calea spre PCTF. La ieșire din Republica Moldova, cetățeanul B. având înțelegere prealabilă cu funcționarii vamali de la linia frontierei de stat a Republicii Moldova, a confirmat, în bază de ștampilă pe documentele marfare de însoțire, chipurile, faptul efectuării și închiderii exportului, în realitate lotul de marfă fiind lăsat ilegal pe teritoriul vamal al Republicii Moldova. Pe schema dată organele de urmărire penală ale MAI au intentat un dosar penal, invocând semnele calificative ale art.248 alin.(5) CP RM asupra căruia se efectuează urmărirea penală.

După părerea mai multor savanți, organul de urmărire penală al MAI just a apreciat situația, calificând acțiunile ca întrunind componența infracțiunii de contrabandă comisă în proporții deosebit de mari, prevăzută de art.248 alin.(5) CP RM, deoarece în procesul investigațiilor efectuate asupra acestui caz s-a constatat că la momentul introducerii în țară a lotului de marfă nominalizat, atât la biroul vamal de frontieră, cât și la intrare în ZEL „Expo-Business-Chișinău” au fost prezentate documentele marfare de însoțire cu caracter fictiv. Același caracter fictiv purta contractul de prestare a serviciilor nr.05/3-2S, întocmit între părți la Chișinău la 02.03.2003, conform căruia în bază de procură fictivă nr.23 din 15.01.2003, întocmită la Chișinău, lotul de marfă a fost scos din ZEL., „Expo-Business-Chișinău”, pe al cărei teritoriu s-a aflat sub regimul vamal „Zonă liberă (zona antreprenoriatului liber)”, acceptat în baza pct.i) art.23 din Codul vamal al Republicii Moldova.

În afara de aceasta, la întocmirea contractului de prestare de servicii între părți au fost încălcate prevederile Convenției ONU asupra contractelor de vânzare-cumpărare internațională de mărfuri, semnată la 11 aprilie 1980 la Viena, la care Republica Moldova este parte din 20.05.1994.

În asemenea situații funcționarii vamali, îndeosebi din ZEL „Expo-Business-Chișinău”, nu aveau nici un drept să admită exportul din ZEL al lotului de marfă nominalizat în baza contractului de prestare de servicii, care a stat la baza întocmirii documentelor marfare de însoțire, prin care s-a transportat marfa din ZEL „Expo-Bussines-Chișinău” în șase etape diferite, începând cu luna decembrie 2002 și finalizând cu luna septembrie 2003.

Considerăm că în cazul exportului ilegal din ZEL „Expo-Business-Chișinău” organul de urmărire penală urma să intenteze urmărirea penală și pe faptul eschivării de la achitarea plăților vamale, infracțiune prevăzută de art.249 CP RM.

Susținem această poziție, deoarece atât la trecerea, transportarea peste linia frontierei vamale, care corespunde cu linia frontierei de stat în Punctul de Control și Trecere a Frontierei, cât și la intrare pe teritoriul ZEL „Expo-Business-Chișinău”, infractorii au atentat asupra mecanismului juridic și modalităților de percepere a taxelor vamale, la transportarea lotului de marfă „Dopuri din coajă de copac”, prezentând controlului vamal documente marfare de însoțire cu caracter fictiv. Taxa pentru procedurile vamale la acest moment a fost încasată, iar celelalte plăți și taxe nu au fost încasate, deoarece lotul de marfă a fost admis la intrare în zonă în baza regimului vamal facilitat ce nu prevede achitarea tuturor celorlalte plăți și taxe vamale.La scoaterea lotului de mărfuri de pe teritoriul ZEL „Expo-Business-Chișinău”, făptuitorii, aplicând documente vamal-mărfare cu caracter fictiv, s-au eschivat de la achitarea plăților și taxelor vamale prevăzute de art.117 CP RM, lăsând să dispară lotul de marfă pe teritoriul vamal al Republicii Moldova, fără achitarea plăților și taxelor vamale prevăzute de legislația vamală și fiscală în vigoare.

Astfel, de către făptuitori au fost aplicate nemijlocit măsuri care au afectat mecanismul juridic de percepere a plăților și taxelor vamale, care este prevăzut de legislația vamală și cea fiscală în vigoare și care este diferit de mecanismul juridic și reglementările vamale aplicate la trecerea, transportarea lotului de marfa „Dopuri din coajă de copac” admis la trecerea peste frontiera vamală la linia frontierei de stat și peste îngrădirea Zonei Economice Libere „Expo-Business-Chișinău”. De aici rezultă că făptuitorii au comis două componențe de infracțiuni separate: contrabanda, prevăzută de art.248 CP RM, și eschivarea de la achitarea plăților vamale, prevăzută de art.249 CP RM, care au obiect juridic de atentare diferit.

CONCLUZII

Contrabanda este una dintre cele mai grave încălcări săvârșite în sfera raporturilor juridice vamale, fiindcă prin comiterea ei se lezează efectiv valorile sociale de maximă importanță pentru ordinea publică și pentru interesele legitime ale cetățenilor Republicii Moldova, precum și ale celor străini și apatrizi, aflați sub jurisdicția Republicii Moldova. Cele mai importante consecințe ale contrabandei sunt următoarele:

– Contrabanda dăunează intereselor economice ale statului, deoarece pentru mărfurile respective nu se achită taxele și impozitele vamale necesare.

– Contrabanda prejudiciază monopolul comerțului extern (în domeniile unde acesta mai există).

Se creează pericolul securității obștești (în cazurile contrabandei de armament, droguri ș.a.). Prin contrabanda cumulată cu evaziunea fiscală se îiitreține și se dezvoltă economia subterană.

Incriminarea contrabandei este necesară ținând seama de obligația statului de a nu leza drepturile și interesele cetățenilor săi (în special, cele din domeniul vamal). În rândul argumentelor poate fi inclusă și existența unui șir de convenții și tratate internaționale care stopează circulația internațională a diferitelor substanțe (cum sunt, de exemplu, cele narcotizante, explozibile ș.a.). Astfel, conform normei de drept penal stabilite în art. 248 CP RM, constatăm că în calitate de contrabandă urmează a fi considerate:

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a mărfurilor, obiectelor și a altor valori în proporții mari, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau hi alte documente de trecere a frontierei.

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a substanțelor narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, precum și a deșeurilor nocive și a produselor cu destinație dublă, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a armamentului, a dispozitivelor explozive, a munițiilor, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el, prin ascundere în locuri special pregătite ori adaptate în acest scop, ori cu folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală, ori prin nedeclarare sau declarare neautentică în documentele vamale sau în alte documente de trecere a frontierei.

Trecerea peste frontiera vamală a Republicii Moldova a valorilor culturale, eludându-se controlul vamal ori tăinuindu-le de el prin ascundere în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop, precum și neretumarea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a valorilor culturale scoase din țară, în cazul în care întoarcerea lor este obligatorie.

Acțiunile prevăzute la alin.(l), (2), (3) sau (4) săvârșite:

– de două sau mai multe persoane;

– de o persoană cu funcții de răspundere, cu folosirea situației de serviciu;

Art.249 Cod penal al Republicii Moldova se referă la eschivarea de la achitarea plăților vamale. Eschivarea de la achitarea plăților vamale în proporții mari se pedepsește cu amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau cu muncă neremuncrată în folosul comunității de la 120 la 180 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, in mărime de la 1000 la 2000 unități convenționale. Aceeași acțiune săvârșită de două sau mai multe persoane se pedepsește cu pmendă în mărime de la 300 la 500 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la ,240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 1500 la 2000 unități convenționale.

Eschivarea de la achitarea plăților vamale în proporții deosebit de mari se pedepsește cu amendă în mărime de la 500 la 1000 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, cu amendă, aplicată persoanei juridice, în mărime de la 2000 la 5000 unități convenționale.

La adoptarea legii privind Codul vamal al Republicii Moldova, legiuitorul a definit noțiunea de „contrabandă”, care este recunoscută numai ca infracțiune, și este sancționată, de regulă, în mod penal, și a inclus-o într-o normă de drept separată în art.224 Cod vamal. Astfel, contrabanda urmează a fi considerată „trecerea peste frontiera vamală de mărfuri, eludându-se controlul vamal sau tăinuindu-le de el, săvârșită în proporții mari sau deosebit de mari, fie în mod repetat, fie de un grup de persoane care s-au organizat pentru activitatea de contrabandă, fie de o persoană cu funcție de răspundere care face uz de situația de serviciu, fie prin folosirea frauduloasă de documente vamale și de alte documente, fie însoțită de nedeclararea sau de declararea lor neautentică în documentele vamale sau în alte documente, de substanțe narcotice, psihotrope, cu efecte puternice, toxice, otrăvitoare, radioactive și explozive, de deșeuri nocive, de armament, de dispozitive de explodare, de arme de foc și de muniții, cu excepția armelor de vânătoare cu țeava lisă și a cartușelor la ele, de valori culturale, precum și neretumarea pe teritoriul vamal a valorilor culturale din țară în cazul în care retumarea lor este obligatorie”.

Cunoașterea obiectului juridic al contrabandei ajută la o corectă și temeinică caracterizare a faptei, la stabilirea riguroasă a normei de incriminare, precum și la determinarea gradului concret de pericol social al faptei și la individualizarea pedepsei. Cu toate acestea, în doctrină nu se observă o poziție unanim acceptată privind acest element al infracțiunii.

Astfel, în privința obiectului nemijlocit al contrabandei s-a menționat că acesta îl constituie relațile ce asigură inviolabilitatea graniței de stat. După părerea altor specialiști în domeniu, esența și pericolul social al crimei date constă în aceea că se periclitează ordinea de protecție politică și militară a hotarelor statului. Însă contrabanda nu poate leza esențial interesele economice ale statului pornind de la ideea dimensiunilor sale reduse (comparativ cu cele ale comerțu-lui extern legal). Această poziție este combătută cu următorul raționament: caracterul politic al protecției hotarelor de stat a dispărut odată cu dispariția sistemului totalitar; granița de stat, în cadrul contrabandei depistate, rareori se violează, contrabanda fiind reținută. O altă părere ar fi cea care afirmă că în cazul contrabandei se lezează bugetul de stat (partea venituri), precum și principiile moral-etice ale societății. Este greu de acceptat poziția dată, din următoarele raționamente logice:

– principiile moral-etice aproape că nu se referă la relații vamale;

– bugetul de stat se lezează doar indirect și doar în cazul;

– neachitării taxelor vamale (nu în cazul contrabandei de arme, droguri etc.).

Autorii români au și ei o poziție specifică în acest domeniu: se consideră că obiectul juridic al infracțiunii de contrabandă îl constituie acele reiații sociale referitoare la regimul vamal, a căror naștere și normală desfășurare este condiționată de ocrotirea specială a operațiunilor de control vamal, de vămuire a bunurilor, de aplicare a tarifului vamal, precum și a celorlalte operațiuni vamale, ce reclamă legalmente exigențe deosebite cu prilejul trecerii peste frontieră a bunurilor.

Obiectul material al contrabandei poate consta în orice bunuri sau alte valori materiale, ce sunt transportate peste hotarul de stat (în unele cazuri, cu respectarea unor alte exigențe). De menționat că prin bunuri se înțeleg mărfuri ale persoanelor fizice și juridice trecute peste frontiera vamală pentru vînzare-cumpărare, schimb, arendă sau alte tranzacții economice.

În privința obiectului material special (armele, droguri s.a.), scoase limitate în circuit civil, acestea se condamnă de alineatele speciale, de altfel nu constituie o crimă. Cu toate acestea, legislația noastră deja conține o cerință față de obiectul material – valoarea lui trebuie sa fie de „proporții mari”. Noțiunea „proporții mari” se descoperă în nota articolului fiind de 100 salarii minime în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii. În acest sens, cerințele se întâlnesc și în legislația altor state.

Următoarea problemă ridicată este cea a contrabandei de valută străină falsă. La prima vedere, nu poate fi calificată drept contrabandă datorită:

– lipsei pericolului social a însăși trecerii unor hârtii de valută falsă;

– lipsei obiectului infracțiunii – hârtiile neîntrunind (de regulă) cerința „proporții mari”, iar determinarea acestei valori după nominalul înscris fiind imposibilă.

Republica Moldova, prin acceptarea Convenției Internaționale din 1929 de la Geneva, s-a obligat să oprească faptele fabricării și răspândirii valutei false a oricărui stat. Mai mult decât atât, asemenea fapte prezintă un pericol social de comitere a altor infracțiuni – adică punerea în circulație a banilor falși (art.84 CP).

Latura obiectivă a infracțiunii din art.75 CP se caracterizează prin două momente:

1. trecerea peste frontiera vamală a obiectelor contrabandei;

2. folosirea metodelor frauduloase de comitere a infracțiunii.

Prin trecerea peste frontiera vamală de bunuri se înțelege atât introducerea, cât și scoaterea din țară a bunurilor, sustrăgându-le regimului juridic vamal. Legea nr. 99-XIV din 22.VII.1998 a încercat să elimine deficiențele anterior existente în formularea veche a articolului „trecerea peste frontiera de stat (vamală) a Republicii Moldova”. Este vorba de faptul că frontiera de stat și cea vamală nu coincid întru totul: există frontiere ce au statut „vamal”, dar nu îl au și pe cel „de stat,” cum ar fi cazul unor zone economice libere sau depozitelor vamale „duty-free”; pe de altă parte, există și frontiere ce au doar statut „de stat”, neavând pe cel vamal, cum ar fi cazul perimetrelor unor ambasade strâine în Republica Moldova. Acesta o deducem și din definiția legală a frontierei de stat a Republicii Moldova: linia ce desparte pe uscat și pe apă teritoriul Republicii Moldova de teritoriile statelor vecine (art. 1, Legea nr. 108-XIII). Astfel, situația în care bunurile se trec ilegal peste perimetrul Zonei Economice Libere „ExpoBusiness Chișinău”, se încadrează juridic în art.75 CP, iar dacă se trec pe teritoriul unei ambasade – nu. De asemenea, nu putem vorbi de contrabandă în cazul trecerii ilicite de bunuri (chiar cele interzise) în spațiu extraatmosferic, acesta nefiind un „stat vecin”.

O altă problemă ce trebuie menționată o reprezintă noțiunea de „trecere”. În literatura juridică, s-a afirmat că trecerea este învingerea regimurilor speciale stabilite de Republica Moldova în zone de control vamal, și nu o traversare fizică simplă peste linia frontierei de stat. Astfel contrabanda va fi asumată pe deplin în cazul când bunurile deja sunt transportate peste hotar – nu se află/se află (în dependență de situația de scoatere sau introducere) în Republica Moldova. Tentativa însă va fi consumată în cazul trecerii frontierei prin punctul vamal. Adică dacă persoana a intrat în incinta punctului respectiv, a încercat să treacă ilegal bunuri și este depistată, ea va fi condamnată pentru tentativa de infracțiune, și nu pentru o infracțiune terminată, pe când în cazul în care persoana are doar intenția criminală, dar nemijlocit nu intră pe acest teritoriu, nici tentativa nu va exista.

Un aspect ce complică activitatea dificilă de contracarare și documentare a infracțiunilor transfrontaliere o reprezintă existența regiunii separatiste transnistriene, unde organele legale de drept și control ale Republicii Moldova nu își pot exercita atribuțiile de serviciu. Amplasarea geografică la graniță cu Ucraina, precum și susținerea din afară a regimului anticonstituțional a favorizat considerabil sporirea numărului cazurilor de contrabandă comise de agenții economici din acest teritoriu, precum și utilizarea acestui spațiu de către alți agenți economici. Organele de resort au depistat mai multe scheme de comitere a contrabandei. Unele dintre cele mai simple sunt următoarele:

Agentul economic, care nu are relații fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova, introduce prin contrabandă mărfuri, dat fiind faptul că granițele între zona transnistriană și Ucraina sunt absolut transparente. Aceste mărfuri ulterior sunt divizate în partide mai mici și realizate în zona transnistriană sau pe întregul teritoriu al țării, fără achitarea taxelor și impozitelor obligatorii.

Agentul economic, care are relații fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova, dar dispune de depozite ori adresă juridică în zona transnistriană, importă bunuri materiale. Aceste bunuri sunt recepționate, achitate taxele aferente care sunt mai reduse decât cele prevăzute de Legea bugetului Republicii Moldova. Ulterior, bunurile simt vândute altor agenți economici, deseori unor firme fantome.

Agentul economic importă materie primă (marfă care, în majoritatea cazurilor, este supusă accizelor) pentru prelucrare. Această materie primă ulterior este reexportată agenților economici (firme fantomă) de peste hotare, însă bunurile materiale rămân în țară și sunt vândute în Republica Moldova după schemele expuse anterior.

În aceste cazuri, este prejudiciat bugetul Republicii Moldova cu sumele accizelor, ale taxelor vamale, taxei pe valoarea adăugată și, respectiv, cu impozitul pe venit al întreprinderilor și persoanelor fizice, precum și cu acumulările la Fondul Social. Sursele obținute de la comiterea crimelor transfrontaliere sunt utilizate la susținerea economiei subterane, care se estimează a fi de la 40 până la 60% din cea oficială.

Înăsprirea legislației penale, precum și ralierea la legislația europeană în domeniu constituie o necesitate în vederea diminuării contrabandei și a efectelor nocive ale acesteia.

BIBLIOGRAFIE

1. Codul penal al Republicii Moldova art. 248

2. Codul Vamal al Republicii Moldova

3.Codul vamal al Republicii socialiste România, București: Editura Academică, 1978, p. 38

4. Codul vamal al României, București: Casa de editură și presă “Șansa” S.R.L, 1997, p. 43

5. Codul vamal al României, București: Editura Tei, 2006, p. 80-81

6. Codul penal comentat și adnotat. A. Barbăneagră, V. Berliba, C. Gurschi, V. Holban, T. Popovici, G. Ulianovschi, X. Ulianovshi, N. Ursu. Chișinău 2005 p.394

7. Completările introduse în art. 183 C.P RM în redacția Legii din 9 decembrie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. -1995- Nr. 9

8. Drept penal. Partea specială. S. Brânză, X. Ulianovschi, V. Stati, I. Țurcan, V. Grosu. Ediția I, mai 2005, p. 413

9. Dicționarul explicativ al limbii române. – București: Univers enciclopedic, 1998, p. 1109.

10. Borodac A., Curs de Drept penal, vol. I, Stiința, Chișinău, 1996

11. Ion Olteanu, Cercatarea contrabandei și a altor infracțiuni ce implică trecerea frontierei de stat, București: AIT Laboratores, 2004, p. 8

12. Sandu F., Contrabanda-componentă a crimei organizate, All, București, 1997

13. Legea Parlamentului Republicii Moldova “Pentru modificarea și completarea unor acle normative (Codului penal, Codului de procedură penală și Codului cu privire la contravențiile administrarive)”, Nr.51-XIII din 14 aprilie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – Nr.6.

14. Legea Parlamentului Republicii Moldova “Pentru modificarea și completarea articolului p5 din Codul penal”, Nr.83-XIII din 7 iunie 1996 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1996. – Nr.46-47, art.423.

15. Legea Parlamentului Republicii Moldova “Pentru modificarea și completarea notei la art.75 din Codul penal”, Nr.852-XIV din 3 martie 2000 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 2000. – Nr.35-36.

16. Legea Parlamentului Republicii Moldova “Cu privire la adoptarea Codului vamal al Republicii Moldova”, Nr.1320-XII din 9 martie 1993 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1993. -Nr.10.

17. Legea Parlamentului Republicii Moldova “Cu privire la completarea și modificarea Codului vamal”, Nr.44-XIII din 12 aprilie 1994 // Monitorul Oficiul al Republicii Moldova. – 1994. -Nr.5-6.

18. Legea Parlamentului Republicii Moldova “Pentru modificarea Codului vamal, a Codului cu privire la contravențiile administrative și a Codului penal”, Nr.99- XIV din 22 iulie 1998 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1998. – Nr.84.

19. Legea Parlamentului Republicii Moldova privind Declarația de independență a Republicii Moldova, Nr.691-XII din 27 august 1991 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1991. – Nr.1 1-12.

20. Convenția internațională de la Viena cu privire la relațiile diplomatice din 9 aprilie 1961, art. 37, ratificată prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova “Privind aderarea Republicii Moldova la unele convenții internaționale în domeniul ocrotirii sănătății”, Nr.252-XIII din 3 noiembrie 1994 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1994. – Nr.16, art. 172.

21. Ordinul Departamentului Controlului Vamal, Nr.411 din 27 octombrie 1997, emis în baza executării Legii Republicii Moldova “Cu privire la statutul misiunilor diplomatice ale statelor străine în Republica Moldova”, Nr. 1134 din 4 august 1992

22.Regulamentul Serviciului de Stat de curieri speciali al Republicii Moldova, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova “Privind aprobarea Regulamentului Serviciului de Stat de curieri speciali al Republicii Moldova”, Nr.321 din 3 aprilie 1997 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1997. – Nr.30, art.350

23. Convenția ONU din 14 noiembrie 1970 privind "Măsurile îndreptate spre interzicerea și prevenirea introducerii, scoaterii și transmiterii ilicite a dreptului de proprietate asupra valorilor culturale”

24. Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova "Despre practica judiciară în cauzele privind contrabanda și contravențiile administrative vamale”, Nr.19 din 10 iulie 1997 // Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. -1997. – Nr. 10.

25. Hotărîrea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova “Despre introducerea completărilor de caracter redacțional în Codul penal, Codul de procedură penală și Codul cu privire la contravențiile administrative”, Nr. 1600-XII din 22 septembrie 1993 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1993. – Nr. 11, art.343.

26. Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova, Nr.19 din 10 iulie 1997 // Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova. -1997. – Nr. 10.

27. Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova Nr.19 din 10 iulie 1997 // Buletinul Curții de Justiție a Republicii Moldova – 1997, Nr.10.

28. Legea “Privind activitatea veterinară”, Nr.1538-XII din 23 iunie 1993. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1993. – Nr.8, art.239. în baza Ordinului Ministerului Agriculturii, Nr.110 din 14 iunie 1999, sunt aprobate normele sanitare veterinare pentru admiterea la import a produselor de origine animală și a furajelor în Republica Moldova.

29. Regulamentului cu privire la protecția teritoriului Republicii Moldova sau introducerea din alte state a dăunătorilor de carantină.

30. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova “Cu privire la constituirea Serviciului de Stat de Carantină Fitosanitară", Nr 697 din 10 octombrie 1995, trecerea peste frontiera vamală a producției vegetale și a altor încărcături supuse carantinei se admite numai în baza certificatului fîtosanitar. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1995, – Nr 68- 69, art.556.

31. Legii “Cu privire la carantina fitosanitară”, Nr. 506/XIII din 22 iunie 1995, indică culturile, mărfurile și obiectele, unitățile de transport care sunt supuse controlului fîtosanitar. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. -1995. -Nr.38-39, art.427.

32. Legea Parlamentului Republicii Moldova Nr.l320-Xll din 9 martie 1993 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. – 1993, – Nr. 10

33. Пионтковскин. Советское уголовное право . Часть Особенная. – Москва: Юридическая литература, 1958, р.21.

34. Курс советского уголовного правo, Часть Общая. Том 1. – Изд-во МГУ, 1968, р. 289;

35. Советское уголовное право. Часть Особенная. – Москва: Юридическая литература, 1968, р. 16-17;

36. Уголовное право. Часть I Общая. – Москва: Юридическая литература, 1960, р. 126

37. В.Д. Меньшагин, В.А. Курнлоа. Научно-практический комментарий к Закону об уголовниц ответственности за государственные преступления, – Москпа: Госюришт, 1961, р.65.

38. Ответственность за государственные преступления, Часть 2, Иные государственные преступления -Москва: Юридическая литература, 1965, р. 12

39. Особо опасные государственные преступления. – Москва Юридическая литература, 1963, р, 16-17.

40. Кудрявцев B.H. Объективная сторона преступления. – Москва: Госюриздат, 1960, р.12-21.

41. А.Н. Трайнин. Состав преступления по советскому уголовному праву. – Москва: Госюриадвт,1951, р. 182 183.

42. И.П.Реннебeрг. Объективная сторона. – Москвa1957. р.28.

43. Н.Ф. Кузнецова. Ответственность и приготовление к преступлению по советскому уголовному праву. – Москва: Изд-во МГУ, р.35

44, Советское уголовное право, Часть Общая. – Москва, 1964, р.172

45. И.С. Тишкевич. Приготовление и покушение по уголовному праву. – Москва: Высшая школа, 1958, р. 11З.

46. Уголовное право. Часть Особенная. – Москва: Юридическая литература, 1968, р.92

47. Ответственность за государственные преступления. Часть вторая “Иные государственные преступления”. – Москва: Юридическая литература, 1965, р. 194.

48. В.А. Владимиров, Уголовно–правовая борьба с контрабандой. – Москва: Советская юстиция,1959, р,5

49. А.Б. Сахаров , Уголовная ответственность за контрабанду. 1 Москва: Госюриздат, 1963, р.1

50. Н.Ф. Кузнецов. Преступление, состав преступления, диспозиция уголовно-правовой нормы // Вестник Московского Университета. Серия “Право”. – 1967. – №.4. – Р.48.

51, М.П Карпушин, Уголовная ответственность за контрабанду. /Москва: Госюриздат, 1963, р.1

52. А. А. Пионтковский. Учение о преступлениях по советскому уголовному праву. – Москва: Госюриз- дат, 1961, р. 12

53. B.A. Владимиров, Г.А. Левицкий. Субъект преступления по советскому уголовному праву – Москва Юридическая литература, 1964, р.41-42

54. Д.Р. Лунц. Проблемы невменяемости в теории и практике судебной психиатрии. – Москва: Госюрнздат, 1966, р.44.

55. В.Д. Меныпагин и В.А. Куринов. Научно-практический комментарий к Закону об уголовной ответственности за государственные преступления. – Москва: Госюриздат, 1961, р. 12; Уголовное право. – Москва: Юридическая литература, 1969, р. 275.