Aspecte introductive. Definitia dreptului. Sisteme de drept Dreptul cuprinde un numar considerabil de norme juridice care acopera diferite ramuri ale… [610451]

DREPTUL AFACERILOR
CURS NR.1 /2018
Aspecte introductive. Definitia dreptului. Sisteme de drept
Dreptul cuprinde un numar considerabil de norme juridice care acopera diferite ramuri ale activitatii umane.
Pentru utilizarea facila a acestora si din considerente logice, juristii grupeaza normele juridice in domenii precum
dreptul civil, dreptul penal, dreptul bancar, dreptul muncii si securitatii sociale, dreptul consumului, dreptul
transportului, dreptul mediului, dreptul proprietatii intelectuale etc.
Cunoasterea normelor juridice este fundamentala pentru orice persoana, fizica sau juridica, pentru orice
cetatean angajat in viata economica si sociala care, in aceasta postura, trebuie sa ia decizii. Astfel, cunoasterea
regulilor de drept este necesara nu numai administratorului unei societati comerciale, angajatului, angajatorului, ci
deopotriva capului familiei care poate intruni deopotriva calitatea de sot, tata, salariat si profesionist.
Asadar participarea omului in relatiile sociale si economice presupune in mod necesar cunoasterea regulilor
de drept.
Dar ce reprezinta dreptul sau care este imaginea dreptului?
Cea mai mare parte a oamenilor au o imagine deformata asupra dreptului sau juristului.
De cele mai multe ori, dreptul ia forma legii. Legea este emblematica pentru dreptul modern sau pentru
dreptul contemporan, insa aceasta nu reprezinta dreptul. Legea este o tehnica juridica de reglementare a relatiilor
umane. Norma juridica sau regula de drept arata ce este permis sau ce este interzis, atasandu-se valorilor comune
acceptate de o societate la un moment dat sau intr-un stat determinat.
Alte persoane asociaza dreptul cu ideea de forta – forta etatica. In temeiul autoritatii cu care a fost investit,
judecatorul poate aplica sanctiuni pentru nerespectarea legii (de exemplu, un infractor care a incalcat legea penala
savarsind o infractiune poate fi condamnat la inchisoare).
De asemenea, dreptul mai este uneori asociat cu imaginea juristului, a celui care aplica legea (judecator,
procuror, notar, avocat, executor judecatoresc) .
Dincolo de aceste perceptii sau imagini pe care oamenii le au asupra dreptului, definitia acestuia porneste de
la functia principala pe care dreptul o exercita si anume aceea de a reglementa activitatea umana si de a institui si
organiza societatea, asigurand justitia, libertatea, pacea si prosperitatea acesteia. In absenta dreptului nu exista
civilizatie ci barbarie.
Termenul “DREPT” provine din termenul “DIRECTUM” din limba latina, care semnifica “in linie dreapta”,
simbolizand ideea de aliniere sau conformitate cu regula.
Termenul “DREPT” are mai multe sensuri sau acceptiuni:
= un ansamblu de reguli de conduita care guverneaza relatiile oamenilor in societate si a carui respectare
este asigurata prin autoritatea publica. Acesta este DREPTUL OBIECTIV.
Dreptul obiectiv are in structura sa doua elemente: constrangerea si idealul de justitie si ordine, facandu-
se astfel distinctia intre normele de drept si alte reguli de comportament (reguli de buna cuviinta, onoare
etc).
= prerogativa juridica recunoscuta de lege subiectelor de drept sau indrituirea unui participant la un
raport juridic de a avea o anumita conduita fata de un alt participant sau de a pretinde de la acesta o
anumita conduita. Acesta este DREPTUL SUBIECTIV.
= o stiinta, o suma de tehnici, experiente, discursuri sau gandiri, mai mult sau mai putin ordonate

Toate aceste sensuri interactioneaza, dreptul subiectiv decurgand in mod firesc, logic, din dreptul obiectiv.
DREPTUL este:
a) Un sistem normativ global coerent;
b) Se exprima intr-o forma mai mult sau mai putin ordonata (drept codificat, legiferat, cutumiar, scris
sau oral)
c) Se impune gratie unei institutii juridice care trebuie sa asigure justitia si sa evite recurgerea la forta,
cu exceptia situatiei in care aceasta este legitima si publica
d) Utilizeaza un vocabular specific si o metoda de rationament juridic
SISTEMELE DE DREPT
Fiecare stat are propriul sau sistem de drept si propriile institutii juridice. Acestea depind de istoria,
civilizatia si cultura fiecarui stat.
Sistemul de drept reprezinta ansamblul normelor juridice, legate intre ele si grupate pe ramuri si institutii
juridice, existand 4 mari grupari sau sisteme de drept recunoscute in legislatia contemporana:
a. Sistemul drepturilor romano – germanice
In sistemul drepturilor romano-germanice sunt incluse: drepturile latine (de exemplu, dreptul italian, spaniol,
portughez, francez, roman, belgian) si drepturile germanice (de exemplu, dreptul german, austriac, scandinav,
elvetian).
Acest sistem se caracterizeaza prin aceea ca regula de drept izvoraste din lege si prezinta un caracter general.
In aplicarea normei de drept, judecatorul are o anumita putere de interpretare si apreciere a regulii de drept, motiv
pentru care doctrina juridica si jurisprudenta detin un rol important de completare si interpretare a regulii de drept.
b. Sistemul drepturilor de tip Common – Law
Acest sistem a luat nastere in Anglia si este raspandit astazi in toate tarile “de limba engleza”, precum SUA, Anglia,
Canada, Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud etc.
Diferenta fata de sistemul romano-germanic consta in originea jurisprudentiala a dreptului. Astfel, juristul care aplica
legislatia din cadrul sistemului de drept de tip Common – Law nu va cauta regula de drept susceptibila a se aplica, ci
va cauta precedente, decizii date in cauze de acelasi tip, argumentand asupra diferentelor sau asemanarilor existente
intre situatiile de fapt care vor fi de natura sa justifice retinerea de catre judecator a acelei decizii sau a unei decizii
diferite.
Daca juristul din sistemul de drept romano-germanic deduce solutia prin aplicarea logica la un caz concret a unei
reguli de drept cu caracter general continuta intr-o lege, juristul englez cauta solutia care i se pare rezonabila fata de
precedentele si opiniile judecatorilor exprimate in cazuri asemanatoare.
c. Sistemul drepturilor socialiste
Acesta se caracterizeaza prin socializarea mijloacelor de productie, mai ales a terenurilor, proprietatea acestor bunuri
apartinand statului. Drepturile socialiste ingradesc proprietatea private, spre deosebire de drepturile capitaliste bazate
pe libertatea proprietatii private.
d. Sistemul drepturilor religioase
In acest sistem, dreptul izvoraste din religie, fiind influentat de aceasta in materii indeosebi legate de dreptul familiei
(de exemplu, excluderea divortului etc).