Aspecte Importante ALE Rezervației Deltei Dunării Ȋn Contextul Dezvoltării Durabile

ASPECTE IMPORTANTE ALE REZERVAȚIEI DELTEI DUNĂRII ȊN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE

Abstract:

Ensuring Romania’s security is an ongoing and complex process, expanded over a wider spectrum of fields, relations and interdependencies, meant to promote the state’s, society’s and citizen’s security interests and objectives. Romania’s security is defined and promoted within NATO and EU, in concordance with their specific policies, and with some arrangements and policies established by partnership with other states.

Keywords:

Security, globalization, management

Hidrogeologia

Riscul hidrologic

Suprafața Deltei Dunării cuprinde cele trei brațe ale Dunării: Chilia, Sulina și Sfîntul Gheorghe și cinci zone hidrografice:

1. zona Chilia-Sulina între brațele Chilia, Tulcea și Sulina,

2. zona Sulina-Sf. Gheorghe, între brațele Sulina și Sf. Gheorghe,

3. zona Sf. Gheorghe-Razelm, la sud între brațul Sf. Gheorghe și lacul Razim,

4. zona Complexul lagunar Razim-Zmeica- Golovița – Sinoe,

5. zona marină a Deltei Dunării (gurile Dunării, și litoralul Deltei).

Corpurile de apă de suprafață prezente în R.B.D.D. includ următoarele Ape curgătoare și Ape stagnante (Gâștescu et al 1999) după cum urmează :

Ape curgătoare

Arterele hidrografice principale – brațele principale Chilia, Tulcea, Sulina și Sfîntul Gheorghe; brațele Tătaru, Babina, Cernovca; gârla Turcească

Canale cu circulație activă a apei – Mila 35, Sireasa, Șontea, Olguța, Arhipenco-Păpădia, Crânjeală, Eracle, Căzănel, Bogdaproste, Litcov, Crișan-Caraorman, Gârla de Mijloc, Dunavăț, Dranov, Tătaru, Mila 22 între Br. Sulina și Șontea, Filat, Uzlina, Lipoveni, Mustaca.

Canale și gârle din zone naturale cu regim liber, – Stipoc Pardina-ocolitor, Dovnica, Magearu, Sulimanca, Perivolovca, Litcov-Împuțita, Mocansca, Ivancea, Crasnicol, Tărâță-Belciug, Lejai, Palade, Buhaz-Zăton, Vătafu-Împuțita, can. Japșa Vătafu, Gârla Macovei, Enisala, Perișor, Ciotica, Periteașca, ocolitor Leahova, centura Lipoveni-Dranov, canal între can. Dunavăț și Dranov paralel cu br. Sfîntul Gheorghe.

Canale și gârle din interiorul incintelor amenajate cu circulația apei controlată sau fără circulație a apei – incinta Pardina, Murighiol.

Ape stagnante includ lacurile, apele costiere, lagune conectate la mare și golfurile parțial închise.

Lacurile din Delta Dunării

Sub acțiunea factorilor naturali, în decursul formării și dezvoltării Deltei Dunării, s-au creat pe teritoriul deltei între brațele principale și lateral de ele, o serie de unități hidrografice distincte prin morfologie și regim hidrologic, după cum urmează:

– Ȋntre brațele Chilia, Tulcea și Sulina; Unitatea hidrografică Sireasa-Sontea-Fortuna și Unitatea hidrografică Lopatna-Matita-Merhei.

– Ȋntre bratele Sulina și Sfântu Gheorghe; Unitatea hidrografică Rusca-Gorgova-Uzlina și Unitatea hidrografica Puiu-Rosu-Rosulet.

– La Sud de brațul Sfântu Gherghe; Unitatea hidrografică Dunavaț-Dranov și Complexul lagunar Razelm – Sinoe.

Ȋn a doua jumătate a secolului XIX, rețeaua hidrografică a Deltei Dunării suferă primul impact sub acțiunea lucrărilor de amenajare pentru navigația maritimă a brațului Sulina.

Urmează al doilea impact produs de lucrările piscicole efectuate în deltă începând din anul 1905. Până în anul 1950, în interiorul Deltei Dunării se execută o serie de canale noi, iar alte gârle sunt curățate în scopuri piscicole și de navigație.

Al treilea impact antropic îl suferă rețeaua hidrografică a Deltei Dunării, în perioada postbelică, după anul 1950, când se trece la programul de exploatare extensivă și intensivă a resurselor naturale ale deltei. Ȋn această perioadă se amenajează în scopuri piscicole și stuficole o serie de incinte prin îndiguire și se construiește o rețea impresionantă de canale.

Astfel, rețeaua hidrografică naturală a Deltei a fost afectată de construcția pe teritoriul ei a unei rețele artificiale de canale de cca.1000 Km lungime, în diverse scopuri, fără fundamentare corespunzătoare, care au determinat o circulație necontrolată a apei și aluviunilor în interiorul Deltei Dunării.

Morfologia Deltei Dunării este și ea în schimbare, lucrările hidrotehnice de amenajare ale deltei, efectuate în trecutul apropiat ca și tendințele de modificare ale regimului hidrologic al Dunării la intrarea în deltă au schimbat sensibil regimul general de tranzit al apei și aluviunilor pe brațe și prin interiorul deltei, modificându–se corespunzător atât condițiile de colmatare ale Deltei, cât și condițiile de dezvoltare ale zonei maritime aferente.

La aceste stări de lucruri s–a adăugat și neglijarea efectuării la timp a unor lucrări de întreținere și conservare a malurilor canalului Sulina, care s–a lărgit și s–a adâncit considerabil, ca urmare a intensei circulații de nave maritime cu viteze excesiv de mari și necontrolate.

Ȋn același timp brațele Chilia și Sf.Gheorghe, aflate până nu demult într–o stare relativ naturală, s–au păstrat morfologic, fără modificări sensibile.

Datorită diminuării în timp a scurgerii de aluviuni ale Dunării la vărsare, precum și datorită prelungirii în mare a digurilor de la gura canalului Sulina, ca și fenomenul natural de formare a Insulei Sacalin la sud de gura de vărsare a brațului Sf.Gheorghe, de–a lungul țărmului mării, aferent zonei litorale a deltei, între Sulina și localitatea Vadu, s–au generalizat procesele de eroziune, bilanțul morfologic de țărm devenind deficitar, cu pierderea anuală a cca.47 ha uscat.

Referitor la dinamica morfologică litorală a Deltei Dunării, în urma estimărilor efectuate pe bază de bilanț morfologic până la izobata de 10 m adâncime, rezultă că valurile și curenții Mării Negre antrenează anual spre sud, o cantitate medie de cca. 69 milioane tone de sedimente litorale.

Tinând seama de tendința reducerii continui a aportului de aluviuni dunărene în Marea Neagră, rezultă din estimări că prin anii 2000–2020, eroziunea marină va precumpăni depunerile aluvionare dunărene, generalizându–se eroziunile litorale pe tot versantul submarin costier al Deltei Dunării, până la adâncimea de 10 m.

Caracteristicile fizico-chimice și calitatea apei

În cazul Deltei Dunării, nu tot teritoriul acesteia poate fi tratat unitar din punct de vedere hidrogeologic. Diferențele sunt legate de relief și se diferențiază astfel două categorii de teren:

zonele joase, predominante ca suprafață, sunt depresiunile deltaice care în cea mai mare parte din suprafață și cea mai mare parte a anului sunt acoperite de apă;

zonele înalte, restrânse ca întindere, sunt grindurile principale care constituie zonele emerse ale Deltei Dunării.

Într-un teren jos și inundabil sau inundat, în care uscatul propriu-zis ocupă suprafețe restrânse și disparate, nu poate fi vorba de ape freatice. Apele freatice sunt influențate prin infiltrații de apele meteorice și în special de aversele din anotimpul cald.

Spațiile întinse acoperite cu ape superficiale nu fac posibile trasarea pe întreaga deltă a liniilor de egală adâncime – hidroizobate, sau de egală cotă absolută – hidroizohipse, ale stratului acvifer freatic.

Evoluția hidrogeologică și hidrochimică a zonelor îndiguite a suferit profunde modificări. Viiturile și revărsările Dunării au o influență, asupra nivelului și chimismului apei freatice din incintele îndiguite, restrânsă la zona din apropierea digului incintelor. În incintele îndiguite, cu exploatare agricolă, nivelul apei freatice a coborât la peste 3m adâncime.

În zonele centrale ale incintelor silvice nivelul apei freatice se găsește la peste 5m adâncime. Incintele Babina și Cernovca, prin lucrările de “reconstrucție ecologică” au fost readuse la starea naturală de dinainte de îndiguire și desecare, prin inundare. Este în curs de renaturare incinta Fortuna.

Procesul de inundatie corespunde evident fazelor de crestere a nivelului Dunarii, dar, in functie de marimea acestora, ele afecteaza proportional un anumit procent din suprafata deltei. Se pun in evidenta trei faze de niveluri ridicate, si anume:

primul, la sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lunii februarie, de 257 cm r.M.N;

cel mai important, in lunile mai-iunie (362 cm r.M.N.);

ultimul, la sfarsitul lunii noiembrie (246 cm r.M.N.).

Aceste niveluri maxime sunt intercalate cu faze de ape mici, cea mai importanta fiind cea din octombrie (105 r.M.N.).

Scoaterea de sub efectul inundațiilor a unor suprafețe importante, a diminuat posibilitățile maxime de stocaj cu circa 34 %; dat fiind faptul că debitele Dunării nu au suferit modificări esențiale, la fel ca și aporturile preluate de rețeaua de canale, se întrevede o circulație mai rapidă a apei prin spațiul deltaic, cu amplificarea vizibilă a proceselor de aluvionare.

Situatia fenomenului de inundabilitate este diferită în cele trei mari unitati ale Deltei Dunarii:

unitatea Letea (spatiul dintre bratele Chilia si Sulina);

unitatea Caraorman (spatiul dintre bratele Sulina si Sf. Gheorghe);

unitatea Dranov cuprinde vasta depresiune a Dranovului la care se adauga spatiul situat intre uscatul dobrogean si bratul Sf. Gheorghe.

Circulația apei este o problemă esențială a rețelei hidrografice și a biosferei deltaice în general.

Subsistemul hidrologic constituie, prin materializarea circulației apei, componenta vitală a însăși existenței spațiului deltaic – cu rol determinant asupra configurației și evoluției spațiului deltaic în măsura în care permite o relație hidrică corespunzătoare între brațele Dunării și zonele interioare.

Apariția altor căi de scurgere (canale) este legată în cea mai mare parte de satisfacerea diferitelor cerințe socio-economice specifice diverselor etape și anume : înbunătățirea producției piscicole în regim natural (etapa Gr.Antipa, de la începutul secolului actual până în anii 1930); exploatarea în regim natural a stufului și construirea de incinte stuficole (anii 1960-1970); amenajarea de incinte agricole și piscicole, în unele situații asociate cu cele stuficole (anii 1970-1980); facilitarea exploatării și transportului unor materii; scurtarea căilor de transport pe apă (canalul Mila 35 și altele mai mici); realizarea unor linii de înaltă tensiune (Caraorman-Perivolovca, Dunavăț-Ivancea); însoțind digul pentru consolidarea liniei țărmului marin (între Sulina și Sfântu Gheorghe) etc.

Demografia

2.1 Distribuția populației pe teritoriul Rezervației Biosferei Delta Dunării

Structura administrativ teritorială a zonei de studiu este conform următorului tabel:

Sursa: Baza de date TEMPO a INSSE 2008

În urma analizei pe tipuri de localități se observa următoarele aspecte: din totalul de 123 de localități, majoritatea o formează localitățile rurale, care reprezintă 92,5 % față de numai 7,5 % localități urbane; există 3 localități componente ale municipiilor și orașelor: Tudor Vladimirescu care aparține municipiul Tulcea și 2 localități care aparțin orașului Isaccea: Revărsarea și Tichilești care au statut urban chiar dacă nu totdeauna corespund ca nivel de dotare și echipare; localitățile rurale majoritare sunt satele ce aparțin comunelor, în procent de 92,50% din total localitatilor; municipiile și orașele, în numar de 5, ocupã un procent foarte scăzut la nivelul zonei de studiu 7,5% din total.

Mărimea medie a comunei după numărul de locuitori este de 2.978 de locuitori, ceea ce reprezintă o valoare mai mică decât media națională de 3.382 locuitori.

Din analiza numărului de locuitori ai fiecărei comune rezultă că predomină categoriile cuprinse între 2.000 și 3.000 de locuitori (31,25%), ceea ce reflectă o structură echilibrată a retelei de localitatii rurale, cu doar 4 comune sub 1.000 locuitori localizate în Sub-zona 1 Delta: Pardina (606 locuitori), Ceamurlia de Jos ( 718 locuitori), Sf. Gheorghe (880locuitori), C. A. Rosetti (997locuitori).

Comunele mai mari de 5.000 de locuitori sunt în număr de 4 și reprezinta doar 12,5% din totalul celor 32 de comune și sunt localizate astfel: 2 în subzona 2: Razelm: Jurilovca ( 5.031 locuitori) și Sarichioi ( 7.334 locuitori); 1 în Sub-zona 6: Măcin: Jijila (5.802 locuitori) și 1 în Sub-zona 3: Sinoe: Corbu ( 5.640 locuitori).

In 2002 în zona de studiu existau 9 de sate cu mai puțin de 100 de locuitori. Cele 9 sate cu populație sub 100 locuitori sunt astfel localizate în Zona aferentă Rezervației Biosferei Deltei Dunării:

6 în Sub-zona 1: Delta – Caslița, 13 locuitori- comuna Chilia Veche, Cardon, 27 locuitori-comuna C.A. Rosetti, Tatanir, 54 locuitori-comuna Chilia Veche , Vulturi, 70 locuitori-comuna Maliuc, Sălceni, 77 locuitori-comuna Ceatalchioi , Plauru, 96 locuitori-comuna Ceatalchioi.

2 în Sub-zona 2: Razelm – Uzlina, 6 locuitori-comuna Murighiol și Ilganii de Jos, 62 locuitori-comuna Nufărul

un sat în Sub-zona 3: Sinoe – Luminița, 86 locuitori-comuna Corbu

Densitatea populației în zona Delta Dunării este de 30 locuitori/km², valoare foarte scăzută atât față de cea înregistrată la nivel regional (79,1 locuitori/km²), cât și față de cea de la nivel național ( 90,3 locuitori / km2, la 1 iulie 2007).

Densitatea populației în municipii și orașe este 161 locuitori/km², iar în comune aceasta are valori scăzute – 14,5 locuitori/km². Populația este foarte concentrată în municipiul Tulcea, densitatea populației având valoarea de 521,2 locuitori/km², la extrema cealaltă situându-se orașul Sulina cu o densitate mai mică chiar decât a multor localități rurale: 13,9 locuitori/km².

În mai mult de 60% din localitățile rurale din teritoriul supus analizei, majoritatea concentrate jumătatea estică a zonei, densitatea populației are valori sub 30 locuitori/km².

Calculând densitatea populației în intravilan, situația este cu totul alta: 1347,9 locuitori/ km² la nivelul întregii zone, 3672,1 locuitori/ km² în urban și 735,3 locuitori/ km² în rural.

2.2 Structura etnică a populației

După etnie, populația zonei Delta Dunării este destul de omogenă. Astfel, mare parte a locuitorilor zonei (89,8%) s-au declarat la recensământul din martie 2002 ca fiind români (185289), 5.2% lipoveni, 1,5% turci, 1,2% ruși, 1% romi 1,2% alte naționalități. Această distribuție nu diferă semnificativ de cea înregistrată la nivel național, unde românii reprezintă 89,5% iar alte etnii 10,5%.

Din punct de vedere etnic mediul rural al zonei este mai eterogen decât cel urban, aici numai 87,4% dintre locuitori declarându-se ca fiind români, 9,2% lipoveni, 2,2% ruși și 1,2% de alta etnie.

Sursa: INS, Recensământul Populației, locuințelor și gospodăriilor 2002

3 Infrastructura: transportul, alimentarea cu apă potabilă și evacuarea apelor menajere

Rețeaua de drumuri cuprinde 2 trasee de drumuri naționale, din care un traseu de drum european E 87 și drumurile județene și comunale. Accesul în sub-zona 1 Delta se face în mare parte pe apă , fiind îngreunat din lipsa legăturilor terestre.

Drumurile județene și comunale, în mare parte nu asigură o suprafață de rulare corespunzătoare pentru desfășurarea unui trafic de călători în condiții de siguranță și confort cât mai optime.

Delta Dunării nu dispune de o rețea feroviară. Cea mai apropiată gară este cea din Municipiul Tulcea, care dispune de o gară de călători și o gara de mărfuri. Prin gara de călători se asigură două curse zilnice pe ruta Tulcea -București și retur ,și patru curse zilnice pe ruta TulceaConstanța și retur. Prin gara de mărfuri se derulează transportul de materii prime și mărfuri către și dinspre toate zonele țării.

Prin aeroportul de lângă municipiul Tulcea, se desfășoara traficul aerian care deservește și zona delta Dunării. Acesta este situat la 17 km de municipiul Tulcea și 3 km față de localitatea Cataloi. Aeroportul operează curse charter și asigură permanent servicii de aviație utilitară pentru agricultură și sănătate. Pentru o cât mai bună funcționare a aeroportului au fost executate sau sunt în derulare lucrări de modernizare. La Topolog s-a construit un cap de radar, important pentru controlul navigației aeriene. Aeroportul dispune de o pistă betonată de 2000 x 30 m, acostament 7,5 m și o cale de rulaj de 150 x 17 m.

Alimentarea cu apă potabilă a localităților este o problemă acută în zonă, în special în Delta Dunării, rezolvată parțial. Sistemele de alimentare cu apă existente în toate unitățile administrative necesită lucrări de investiții pentru extindere și modernizare, astfel încât să asigure cerințele actuale de apă potabilă.

Apele freatice de adâncime (potențială sursă de apă) din Delta Dunării sunt puternic clorurate, cu concentrație mare și sunt nepotabile, fapt ce a determinat folosirea apelor fluviului Dunărea ca sursă de apă, în condițiile în care calitatea apei fluviului s-a deteriorat foarte mult față de perioada de referință 1950 – 1960.

Canalizarea și epurarea apelor uzate este o problemă, deosebit de importantă pentru protecția surselor de apă subterană și de suprafață, care nu a fost abordată decât în mod izolat. Există sisteme de canalizare a apelor uzate în aproximativ jumătate (53%) din unitățile care au alimentare cu apă centralizată, în restul unităților apa uzată rezultată din consumul populației fiind evacuată direct în Dunăre.

4 Turismul

4.1 Tipuri de unități de cazare

Particularitățile condițiilor geografice ale deltei au generat practicarea unor tipuri de turism specifice numai acestei zone.

Tipurile de turism practicate în RBDD sunt:

Turism balneo – climatic – practicat îndeosebi pe litoralul deltaic;

Turism științific – cercetare, informare;

Sportiv – vânătoare și pescuit;

De agrement;

Educativ pentru tineret.

Caracteristicile geografice și îndeosebi, clima, hidrografia, relieful, creează condiții pentru practicarea turismului balneo-climatic pe litoral, de la Sulina până la Capul Midia, (și îndeosebi pe plajele de la Sulina, Sfântu Gheorghe, Gura Portiței), cât și în deltă și în sud-vestul RBDD (lacurile Istria, Nuntași, Tuzla). Componentele acestei forme de turism balnear sunt: baia de soare (helioterapie), cura de aerosoli naturali, baia de nisip, alge de mare (talasoterapie). Sejurul petrecut în deltă și pe litoralul deltaic are asupra organismului o dublă acțiune, excitantă și calmantă, asupra radiaților ultaviolete puternice, vânturilor frecvente, conținutului crescut de iod și săruri din atmosferă, dar în același timp prin unificarea presiunii atmosferice, prin variații mici ale temperaturii, prin umezeală constantă. Îmbinareacelor două acțiuni, aparent contradictorii, dă naștere unui climat stimulator, care determină ocreștere a metabolismului, o scădere a frecvenței respiratorii, o combinare mai ușoară ahemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult îmbunătățităși o stimulare generală a proceselor biologice.

4.2 Evoluția numărului de turiști în Rezervația Biosferei Delta Dunării

Pentru a se măsura fenomenul turistic și surprinderea diferitelor sale particularități și tendințenecesită utilizarea unui sistem complex de indicatori care cuprinde: indicatorii cererii turistice globale, externe, interne; indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unități de cazare, agenții de voiaj și alteintreprinderi din sectorul turistic; indicatorii releției cerere-ofertă; indicatorii efectelor economice; indicatorii densității turistice: la nivelul teritoriului și populației; indicatorii potențialului turistic al piețelor și indicatorii ocupării forței de muncă.

Ȋn patrimoniul turistic al țării noastre, Delta Dunării, datorită caracteristicilor sale, ocupă unul dintre primele locuri preferate de turiști. Fiind una din regiunile cele mai neobișnuite, pretențiile turiștilor sunt cu totul speciale, generate de „sentimentul de venerare” și „impresia de grandoare”, caredefinesc acest „templu al naturii”.În vederea creșterii mișcării turistice trebuie ca delta să-și recapete integral atributele uneiautentice rezervații naturale. Delta în întregimea ei este un monument al naturii și, avândcaracteristicile unui muzeu în aer liber, se impune să aibă și regimul unui muzeu, cu interdicțiile și restricțiile respective.

Cele mai însemnate evoluții ale numărului de turiști străini, în anul 2011, au fost înregistrate în Delta Dunarii (+62%), stațiunile balneare (+20,3%), orașele reședință mari (+18%), stațiunile montane (+12,4%) și Bucureștiul (+8,1%), arată datele Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism. Per ansamblu, România a atras anul trecut cu 12,8% mai multi turiști străini față de anul anterior. Ȋn localitățile din delta și limitrofe deltei există unități comerciale cu amănuntul și dealimentație publică care satisfac în mare măsură din punct de vedere al calității și diversitățiisortimentelor necesitățile turistilor. Numărul și structura unităților, gama de produse și servicii sunt mult diversificate, în special în timpul sezonului dar nu numai.

BIBLIOGRAFIE:

Coops, H., Hanganu, J., Tudor, M., Oosterberg, W. – Classification of Danube Delta lakes based on aquatic vegetation and turbidity, Hydrobiologia, 1999

Cristureanu Cristiana – Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona, București, 1992

Glăvan Vasile – Geografia turismului, Editura Fundației România de Maîine, București, 2005