Aspecte Generale Privind Stocurile de Marfuri Si Ambaleje

Capitolul II: Aspecte generale privind socurile de mărfuri și ambaleje

II.1. Conceptul de active curente și componentele acestora

Activele curente sunt resurse controlate de o întreprindere, fiind rezultatul unor evenimente trecute, de la care se asteaptă să genereze în viitor beneficii întreprinderii.

Stocurile, ca active, trebuie sa fie recunoscute atunci când:

Reprezintă o resursa controlată sau controlabilă de către întreprindere, alfel spus întreprinderea își asumă riscurile și avantajele deținerii lor

Exista probablilitatea sa genereze beneficii economice viitoare

Valoarea sau costul său poate fi determinat/evaluat în mod credibil

Stocurile se împart în următoarele categorii:

materiile prime, acestea participă în mod direct la fabricarea produselor

materialele consumabile, care cuprind: materialele auxiliare, combustibili ‚ materialele pentru ambalat, piesele de schimb, seminte și materialele de plantat; acestea ajută sau participă la procesul de producție

materiale de natura obiectelor de inventar

produsele: produse finite, semifabricate, produse reziduale

animale și păsări

ambaleje, acestea cuprind stocurile utilizate pentru păstrarea și transportul bunurilo

producția în curs de execuție, acesta nu a parcurs toate etapele procesului tehnologic

marfurile – bunuri care sunt cumpărate de unitate în vederea revânzării prin unitățile proprii sau prin alte unități comerciale

II.2 Delimitări și structuri privind mărfurile

Conform Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1208/2014, marfurile sunt bunuri pe care entitatea le cumpără în scopul revânzării sau produse predate spre vânzare magazinelor proprii.

II.3 Definirea Si Clasificarea Ambalajelor

Ambalajele sunt bunuri utilizate pentru protejarea stocirilor in cursul depozitării, transportului, maipularii sau prezentării.

Ambalajele pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

în funcție de posibilitătile reutilizarii lor:

ambalaje refolosibile (recuperabile)

ambalaje de unica folosință (nerecuperabile)

în funcție de durata de utilizare:

ambalaje de transport de natura imobilizarilor

ambalaje de natura activelor circulante

ambalaje de natura obiectelor de inventar

ambalaje de transport sau circulație

materiale pentru ambalat

în funcție de modul de circulație și recuperare:

ambalaje facturate distinct

ambalaje care circulă pe principiul restituirii

ambalaje care circulă la schimb

în funcție de modul de facturare și decontare:

ambalaje de transport-manipulare înregistrate distinct

ambalaje de transport incluse în pretul marfurilor

Capitolul III: Evaluarea stocurilor de mărfuri și ambalaje

Evaluarea stocurilor de marfuri și ambalaje se realizează în patru momente diferite:

la intrarea în patrimoniul societății

în momentul inventarierii

la inchiderea exercițiului financiar

in momentul scoaterii din gestiune

III.1. Evaluarea mărfurilor și ambalajelor în momentul intrării în patrimoniu

În momentul intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează și se înregistreză în contabilitate la valoarea de intrare, aceasta fiind denumită valoare contabilă:

pentru bunurile obținute cu titlu oneros se stabilește valoarea de achiziție

pentru bunurile realizate în cadrul societății – costul de producție

bunurile aduse ca aport la capital se inregistrează la valoarea de aport stabilită în urma evaluării în funcție de prețul pieței,utilitatea bunului, starea și amplasarea lui.

bunurile obținute cu titlu gratuit se inregistrează la valoarea justă

Valoarea de achizitie este mai mare decât prețul de pe piață al respectivului bun. Aceasta cuprinde următoarele elemente: pretul de cumpărare fără TVA la care se adaugă taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport și alte cheltuieli accesorii și se scad reducerile comerciale acordate de către furnizor.

Reducerile comerciale acordate de furnizori se împart în: rabaturi, remize și risturnuri.

Rabatul este o reducere comercială acordată de catre furnizor în cazurile în care mărfurile prezintă defecte sau nu corespund prevederilor contractuale stabilite între părți, de regula se acorda în valoare absolută.

Remiza este o reducere comercială acordată de către furnizor în cazul în care între părți exista un parteneriat avantajos, pentru fidelitatea cumpăratorului sau pentru volumul mare al comenzilor.

Risturnul este o reducere comercială acordată anual pentru depășitrea unui nivel valoric anal al cumpăraturilor.

Costul de producție cuprinde costul de achiziție al materialelor consumate, cheltuielile cu manopera, alte cheltuieli directe și o cotă din cheltuielie indirecte repartizate.

Nu se includ în costul de producție,ci în cheltuielile perioadei urmatoarele:

„ – pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producție înregistrate peste limitele normal admise

Cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricație;

Cheltuieli generate de administrație, care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul final

Costurile de desfacere”

III.2 Evaluarea mărfurilor și ambalajelor în momentul inventarierii

Într-o întreprindere, inventarierea mărfurilor se poate face atât valoric cât și faptic. Inventarierea valorică se face prin evaluarea la valoarea actuală a fiecărui bun, această valoare fiind denumită și valoare de inventar.Valoare de inventar se determină în funcție de utilitatea respectivului bun, starea acestuia și de prețul pieței.

Atunci cand valoarea de inventar este mai mare decât valoarea de intrare rezultând un plus de valoare, acesta nu se înregistrează în contabilitate

Atunci cand valoarea de inventar este mai mică decât valoarea de intrare rezultând minus de valoare, acesta se înregistrează în contabilitate sub formă de

Plusuri faptice

III.3 Evaluarea mărfurilor și ambalajelor la închiderea exercițiului

În momentul închiderii exercițiului, evaluarea, numită și evaluare bilanțieră se face la valoarea de intrare comparată cu rezultatul evaluării.

Prin compararea celor două valori pot rezulta urmatoarele situații:

dacă se constată diferente în plus dintre valoarea de inventar și valoarea contabilă netă, aceste diferențe nu se vor înregistra, elementele rămânând la valoarea de intrare

dacă se constată diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea contabila neta, aceste diferente se vor inregistra în contabilitate prin constituirea de ajustari de valoare.

III.4 Evaluarea la iesirea din patrimoniu

În momentul iesirii din patrimoniu sau la darea în consum , bunurile se evaluează scăzându-se din gestiune la valoarea de intrare, datorită faptului că stocuri identice pot figura la prețuri diferite din cauza fluctuațiilor de pe piață se utilizează una din următoarele metode: metoda costului mediu ponderat, metoda FIFO, metoda LIFO.

Metoda costului mediu ponderat – „presupune determinarea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costului elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.

Costul mediu ponderat poate fi calculat periodic, lunar sau dupa fiecare recepție”.

Metoda primul intrat-primul iesit(LIFO) – această metodă presupune evaluarea elementului scos din gestiune la valoarea de producție sau valoarea de achiziție al primului lot intrat. După ce acesta va fi finalizat se va lua în considerare urmatorul lot intrat din punct de vedere cronologic.

Metoda ultimul intrat- primul iesit (LIFO)- presupune evaluarea bunului scos din evidență la valoarea de prducție sau valorea de achiziție al ultimului lot intrat. Dupa ce acesta va fi finalizat se va lua în considerare lotul anterior, din punct de vedere cronologic.

Alegerea unei metode de către întreprinderi se realizeaza în urma unui raționament profesional, datorită faptului ca vaoarea stocului are influențe atît asupra bilanțului cît ți a contului de profit și pierdere.

O data ce este aleasă o metoda de evaluare acesta trebuie menținută dela un an la altul. Pentru a schimba metoda de evaluare, trebuie să existe metode întemeiate și este necesar ca întreprinderea să îți informeze utilizatorii datorită influenței pe care o poate avea modificarea asupra rezultatelor financiare ale întreprinderii.

IV Contabilitatea mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul

Metode de evidență sintetică și contabilizare a stocurilor de mărfuri

În România, întreprinderile pot să își organizeze contabiltatea mărfurilor utilitînd una dintre cele doua metode: metoda inventarului permanent și metoda inventarului intermitent.

Metoda inventarului permanent

Această metodă presupune înregistrarea pe baza documentelor justificative a tuturor intrărilor și ieșirilor în conturile de stocuri, astfel încât soldurile acestor conturi să facă posibilă cunosterea în orice moment a a stocului de marfuri atât din punct de vedere cantitativ cât si valoric, permițând controlul gestionar, efectuându-se astfel și inventarierea faptică a stocurilor.

Soldul final al contului de mărfuri va fi egal cu soldul initial la care se aduna intrarile de marfuri și se scad ieșirile de mărfuri.

Reflectarea în contabilitate a înregistrărilor privind mărfurile în cazul utilizării inventarului permanent la preț de vânzare cu amănuntul:

În acest caz la intrarea mărfurilor in patrimoniul societăților vom avea înregistrări contabile de forma:

% = %

371 „Mărfuri” 401 „Furnizori”

4426 „TVA deductibilă 378 „Diferențe de preț la mărfuri”

4428 TVA neexigibilă

vânzarea mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul

5311 „Casa în lei” = %

707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”

4427 „TVA colectată”

În momentul descărcării gestiunii de marfuri se vor face următoarele operații:

% = 371 „Mărfuri”

607 „ Cheltuieli privind mărfurile”

378 „Diferențe de preț la mărfuri”

4428 „TVA neexigibilă”

Prin intermediul acestei metode se poate cunoaste în orice moment cantitatea și valoarea stocului de mărfuri și ambalaje.

Metoda inventarului intermitent

Aceata metodă presupune inregistrarea intrarilor de stocuri în conturile de cheltuiala, nu în conturile de stocuri, iar ieșirile de marfuri se inregistrează in contabilitate pe baza inventarierii faptice a stocurilor de mărfuri la sfarsitul perioadei înainte de a determina obligațiile fiscale

Astfel la înregistrarea intrărilor stocurilor de mărfuri vom folosi conturile :

% = 401 „Furnizori”

607 „Cheltuieli cu mărfurile”

În momentul efectuării inventarierii pentru determinarea faptică a stocurilor de mărfuri se va inregistra în contabilitate formule de tipul:

Conturi de marfuri = Conturi de cheltuieli

Ieșirile de stocuri in cadrul metodei inventarului intermitent se înregistrează în contabilitate la sfrasitul fiecărei perioade, pe baza inventarierii.

Iesirile de marfuri din cadrul fiecărei perioade se calculează pin adunarea la valoarea soldul initial a intrărilor de marfuri și scăderea solfului final stabilit prin inventariere.

Această metodă se utilizează în comerțul cu amănuntul dacă intreprinderea aplică metoda global valorică de evidență analitică a stocurilor.

Datorită faptului ca oferă informații despre valoarea și cantitatea stocurilor în orice moment al desfășurării activitătii, societățile economice prefera metoda inventarului permanent.

Metode de evidență analitică a stocurilor

Contabilitatea mărfurilor se evidențiază cu ajutorul următoarelor conturi:

371 „Marfuri”

378 „Diferențe de preț la mărfuri”

Contul 371 „Marfuri” evidențiază existentul și evoluția stocurilor de mărfuri inregistrate la preț de vânzare sau cost de achiziție, după caz. Este un cont de activ dupa funcția contabilă, iar în funcție de conținutul economic este un cont de stocuri destinate vânzării.

D 371 „Marfuri” C

-valoarea la preț de înregistrare a bunurilor achiziționate

-valoarea la preț de înregistrare a mărfurilor aduse ca aport în natură de către asociați sau

acționari

-valoarea marfurilor aduse de la terți

-valoarea la preț de înregistrare a altor stocuri vândute sub formă de mărfuri

-valoarea la preț de înregistrare a produselor transferate la magazinele proprii

-valoarea la preț de înregistrare a unor mărfuri constatate plus la inventar sau primite cu titlu gratuit

– valoarea adaosului comercial și taxa pe valoare adăugată neexigibila, atunci când evidența mărfurilor se ține la preț de vânzare cu amănuntul

– valoarea terenurilor utilizate pentru construirea de locuințe destinate vânzării

Soldul contului va exprima valoarea mărfurilor existente în stoc.

-valoarea mărfurilor scoase din gestiune și a lipsurilor constatate la inventar

– valoarea adaosului comercial și taxa pe valoare adăugată neexigibila aferente mărfuriloriesite din gestiune, atunci când evidența mărfurilor se ține la preț de vânzare cu amănuntul

– valoarea mărfurilor trimise la terți

– valoarea mărfurilor donate sau a celor pierdute în urma calamităților

– valoarea mărfurilor care fac obiectul participării în natură, potrivit legii la capitalul social al altor entități, în schimbul dobândirii de participații în capitalul acestora.

Contul 378 „Diferențe de preț la mărfuri” înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor existente în stoc, este un cont de pasiv și este un cont de rectificativ al valorii de înregistrare al mărfurilor.

D 378 „Diferențe de preț la mărfuri” C

-valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune

-valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune

Soldul arată adaosul comercial aferent mărfurilor aflate în stoc

Contabilitatea ambalajelor

În contabilitate bunurile sunt înregistrate în următoarel conturi:

381 „Ambalaje”

388 „Diferențe de preț la ambalaje”

Contul 381 „Ambalaje” ține evidența existenței și evoluției ambalajelor într-o entitate, iar după funcția contabilă este un cont de activ.

Contul 381 „Ambalaje” se debitează și se creditează astfel:

D 381 „Ambalaje” C

Reduceile financiare și comerciale

Similar Posts