Aspecte Generale Privind Societatile pe Actiuni

Doctrina, în conformitate cu dispozițiile noului cod civil, prevede că prin contractul de societate două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfășurarea unei activități și să contribuie al aceasta prin aporturi bănești,în bunuri,în cunoștințe specifice sau prestații,cu scopul de a împărți beneficiile sau de a se folosi de economie ce ar putea rezulta.

Legea prevede că orice societate trebuie să aibă un obiect determinat și licit,în acord cu ordinea publică și bunele moravuri.

Una dintre definițiile societății comericale este cea potrivit căreia „societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe baza unui contract de societate și beneficiind de personalitate juridică,în care asociații se ințeleg să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea unor fapte de comerț,în scopul realizării și împărțirii profitului rezultat”

Potrivit altor opinii,societatea comericală este privită ca o organizare juridică,în care mai mute persoane aduc bunuri sau servicii pentru exercitarea in comun a unei activități în scopul de a împărți beneficiile ori ca întreprindere, ca mod de organizare a elementelor umane și materiale, care compun organismu social și juridic, căreia i se afectează bunurile necesare îndeplinirii în condiții de rentabilitate a actelor și faptelor de comerț specifice obiectului statutar de activitate.

2. Formele societăților comerciale și clasificarea lor

Conform dispozițiilor art. 2 din legea nr. 31/1990 societățile comerciale se pot constitui în una din următoarele forme: societatea pe acțiuni; societatea în comandită pe acțiuni;societatea în nume colectiv;societatea cu răspundere limitată și societatea în comandită simplă.Această clasificare doctrinară are drept criteriu întinderea răspunderii asociaților față de terți pentru obligațiile sociatății

-societatea pe acțiuni: capital social împărțit pe acțiuni,obligațiile sociale fiind garantate cu patrimoniul social, iar acționarii răspund numai în limita aportului lor;

-societatea în comandită pe acțiuni: capital social împărțit pe acțiuni,obligațiile sociale fiind garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a ascociaților comanditați, aceștia răspunzând numai până la concurența aportului lor;

-societatea în nume colectiv: obligații sociale garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociaților;

-societatea în comandită simplă: obligații sociale garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați, aceștia răspunzând numai până la concurența aportului lor;

-societatea cu răspundere limitată: obligații sociale garantate cu patrimoniul social, asociații răspunzând numai in limita aportului lor.

„În știința dreptului comercial sunt folosite mai multe criterii de clasificare a societăților comerciale, dintre care reținem următoarele: natura societății, întinderea răspunderii asociaților, împărțirea capitaului social, posibilitatea emiterii unor titluri de valoare”

Criteriul naturii societății:

-Societățile de persoane: număr mic de asociați având la bază calitățile personale ale asociaților și încrederea reciprocă a acestora (intuitu personae). Exemple: societatea în nume colectiv și societatea în comandită simplă;

-Societățile de capitaluri: număr mare de asociați, impus în principal de nevoile capitalului social, calitățile personale ale asociaților neprezentând interes. Elementul esențial al acestor societăți îl reprezintă cota de capital deținută de asociat (intuitu pecuniae) Exemple: societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni.

Criteriul îndinderii răspunderii asociaților:

În societatea in nume colectiv asociații răspund nelimitat și solidar pentru obligațiile societății.

În societatea pe acțiuni si societatea cu răspundere limitată asociații răspund până la concurența aporturilor lor.

În ceea ce privește societatea in comandită simplă și societatea în comandită pe acțiuni, răspunderea asociaților este diferită, asociații comanditați răspunzând nelimitat și solidar, iar cei comanditari numai în limita aporturilor lor.

Criteriul împărțirii capitalului social

Clasificarea societăților comerciale bazată pe acest criteriu distinge 3 categorii:

-societăți cu părți de interes: societatea în nume colectiv si societatea în comandită simplă;

-societăți pe acțiuni: societatea pe acțiuni si societatea in comandită pe acțiuni;

-societăți cu părți sociale: societatea cu răspundere limitată.

Principala consecință a acestei clasificări o constituie modul de transmitere a fracțiunilor capitalului social.

Criteriul posibilității emiterii unor titluri de valoare

Dat fiind faptul că dintre toate fracțiunile capitalului social, doar acțiunile reprezintă titluri de valoare, doar societățile pe acțiuni si societățile în comandită pe acțiuni pot emite titluri de valoare. Calitatea de titlu de valoare conferă titularilor dreptul de a le valorifica prin cesiune sau constituirea de garanții.

Capitolul 2

Personalitatea juridică a societății comerciale

Elemente definitorii ale personalității juridice a societății comerciale

Societatea comercială se constituie din inițativa asociaților, îndeplinind formalitățile prevăzute de lege.În condițiile în care s-a constituit cu respectarea formalităților prevăzute de lege, societatea comercială dobândește personalitate juridică.

Articolul 1 din Legea nr. 31/1990 dispune: „În vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi.

Societățile comerciale cu sediul in România sun persoane juridice române.”

În condițiile în care o societate comercială are toate elemntele constitutive impuse de lege, anume, organizare de sine-stătătoare, un patrimoniu propriu și un scop determinat, aceasta este persoană juridică.

Orice societate comercială, prin prisma voinței proprii exprimă voința tuturor asociaților, precum și capacitatea de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații.

Grație personalității juridice, societatea comercială participă în nume propriu la raporturile juridice și răspunde pentru obligațiile asumate.

Fiind persoană juridică, societatea comericală are un statut ce cuprinde o serie de elemente de identificare a subiectului de drept: firma, sediul și naționalitatea.

Atributele de identificare a societății

Societatea comercială, ca orice subiect de drept, se identifică în mod obligatoriu prin anumite elemnte de individualizare, în cazul de față fiind: firma, sediul, naționalitatea și codul unic de înregistrare.

Firma societății reprezintă numele sau, după caz, denumirea sub care

un comerciant își exercită comerțul și sub care se semnează (art. 30 din Legea nr. 26/1990). Aceasta trebuie precizată obligatoriu în contractul de societate (art. 7 și art. 8 din Legea nr. 31/1990). În stabilirea firmei, asociații trebuie să se conformeze dispozițiilor Legii nr. 26/1990, care reglementează conținutul firmei, diferențiat după forma juridică a societății; în cazul societăților de persoane, firma constă într-un nume, pe când în cazul societăților de capitaluri, aceasta constă într-o denumire.

În cazul societății în nume colectiv, firma trebuie să cuprindă numele a cel puțin unuia dintre asociați (numele și prenumele asociatului sau cel puțin numele și inițiala prenumelui acestuia). În toate cazurile, numele ales trebuie să fie însoțit de mențiunea „societatea în nume colectiv”, scrisă în întregime.

Aceeași regulă se aplică și în cazul societății în comandită simplă, cu mențiunea că în acest caz numele trebuie însoțit de sintagma „socitate în comandită simplă”, scrisă în întregime.

Firma unei societăți pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni se compune dintr-o denumire proprie, cu scopul de a o deosebi de firma altor societăți, denumire de mențiunea scrisă în întregime „societate pe acțiuni” (S.A.), respectiv „societate în comandită pe acțiuni”.

În cazul societății cu răspundere limitată, firma se compune tot dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga numele unuia sau a mai multor asociați, însoțită de asemenea de mențiunea scrisă în întregime „societate cu răspundere limitată”

Fiind un element de identificare a societății, firma stabilită de către asociați trebuie să se deosebească de firmele existente, în caz contrar, oficiul pentru registrul comerțului trebuind să refuze înscrierea firmei stabilite de asociați (art. 39 din Legea nr. 26/1990).

În afară de firmă, legea reglementează si emblema, ca element de identificare a societăților comerciale, aceasta reprezentând semnul sau denumirea care deosebește o societate de o altă societate care desfășoară același fel de activitate (art.30 alin. 2 din Legea nr. 26/1990).

2.2. Sediul societății, mai este denumit și sediul social, acest atribut având menirea de a situa societatea în spațiu. Potrivit legii, aceste trebuie să se regăsească în contractul de societate (art. 7 și art. 8 din Legea nr. 31/1990). Legea nu cuprinde nicio dispoziție privind criteriile de stabilire ale acestui atribut de identificare a societății, deși instituie obligația determinării sediului social. Având în vedere locul unde se va desfășura activitatea comercială a societății sau locul unde se vor găsi organele de conducere ale acesteia, asociații pot stabili în mod liberal sediul societății.

Sediul societății este elementul principal care servește la rezolvarea unor probleme de ordin procedural, aici este locul unde se comunică societății actele procedurale, în raport de acesta determinându-se instanța competentă să soluționeze litigiile în care societatea apare ca pârâtă.

Datorită importanței sale pentru viața societății, sediul social sediul social poate fi schimbat numai prin modificarea actelor constitutive ale societății, în condițiile legii. (art. 204 din Legea nr. 31/1990).

2.3. Naționalitatea societății

Deși se constituie de către persoane fizice, care au o anumită cetățenie, societatea are o naționalitate proprie, cu ajutorul căreia se identifică. Naționalitatea societății nu este folosită în înțelesul tehnic,de apartenență a unui individ la un anumit stat, ci în sensul de statut juridic, de lege care se aplică in vederea constituirii, funcționării, dizolvării și lichidării societății.

În legea nr. 31/1990 se specifică faptul că sediul societății reprezintă criteriul principal în determinarea naționalității societății comerciale, conform art. 1, alin. 2 care prevede: „Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”. Astfel, orice societate comercială cu sediul stabilit pe teritoriul României are naționalitate română, în consecință supunându-se regimului Legii nr. 31/1990. Regula se aplică și societăților comerciale cu participare străină (art. 286 din Legea nr. 31/1990).

2.4. Codul unic de înregistrare

Ultimul dintre atributele de identificare ale societății menționate, este codul unic de înregistrare menționat în certificatul de înregistrare, eliberat de oficiul registrului comerțului.

Acest cod unic este atribuit de către Ministerul Finanțelor Publice, în cadrul procedurii de înregistrare și autorizare a funcționării societății comerciale(art. 10-14 din Legea nr. 359/2004).

Potrivit legii, codul unic de înregistare este utilizat de toate sistemele informatice care prelucrează date privind persoanele juridice, precum și de acestea în relațiile cu terții, inclusiv cu autoritățile si instituțiile publice, pe toată durata funcționării lor.

Capitolul 3

Constituirea societății pe acțiuni

Noțiuni generale

În literatura de specialitate, societatea pe acțiuni este definită ca acea „societate constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acțiuni, pentru desfășurarea unei activități comerciale, în scopul împărțirii profitului, și care răspund pentru obligațiile sociale numai în limita aportului lor”.

Societatea pe acțiuni are următoarele caracteristici:

Societatea se constituie dintr-un număr minim de asociați, denumiți și acționari;

Capitalul social este divizat in acțiuni, care sunt titluri de valoare negociabile și transmisibile;

Răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale este limitată; ei răspund numai până la concurența capitalului social subscris.

Pentru formarea capitalului social, legea reglementează două modalități de constituire a societăți: constituirea obișnuită, prin aporturile asociaților și constituirea prin subscripție publică.

Indiferent de modalitatea folosită, pentru constituirea societății pe acțiuni trebuie îndeplinite formalitățile prevăzute de lege.

Actele constitutive ale societății

Considerații generale

Conform art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea pe acțiuni se constituie prin contract de societate și statut. Contractul de societate și statutul pot fi încheiate și sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv, ce trebuie semnat de către toți asociații sau, în caz de subscripție publică, de către fondatori.

Contractul de societate

Contractul de societate se încheie în formă scrisă, prevăzută de lege, cuprinzând elementele stabilite de art. 8 din Legea nr. 31/1990.

La fel ca în cazul tuturor societăților comerciale, asociații societății pe acțiuni, denumiți și acționari, pot fi atât persoane fizice cât și persoane juridice. În cazul societății pe acțiuni, numărul acționarilor nu poate fi mai mic de doi, fapt impus de lege prin art. 10 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce privește societatea pe acțiuni, firma se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de firma altor societăți, fiind însoțită de mențiunea scrisă în întregime „societate pe acțiuni”, sau scrisă prescurtat „S.A.” (art. 35 din Legea nr. 26/1990).

Orice act întocmit de către societate trebuie să conțină și capitalul social, din care cel efectiv vărsat, potrivit ultimei situații financiare anuale aprobată, pe lângă elementele obișnuite (denumirea, numărul de ordine din registrul comerțului, forma juridică și sediul societății).

Capitalul social al societății pe acțiuni nu poate fi mai mic de 90.000 de lei. Generalmente, în cazul unei subscrieri intergale și simultane a capitalului social de către toți semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituirea societății nu poate fi mai mic de 30% din cel subscris. Diferența de capital social subscris va fi vărsată în termene diferite: pentru acțiunile emise pentru un aport de numerar, în termen de 12 luni de la data înmatriculării societății; pentru acțiunile emise pentru un aport in natură, în termen de cel mult 2 ani de la data înmatriculării (art. 9 din Legea nr. 31/1990) . Dacă societatea a fost constituită prin subscripție publică, fiecare acceptant trebuie să verse în numerar jumătate din valoarea acțiunilor subscrise. Diferența din capitalul social subscris trebuie vărsată în termen de 12 luni de la înmatriculare. Acțiunile ce reprezintă aporturi în natură trebuie acoperite integral la data subscrierii (art. 21 din Legea nr. 31/1990). În condițiile în care asociații doresc stabilirea unui capital autorizat, în vederea majorării capitalului social, în actul constitutiv trebuie prevăzut cuantumul acestuia.

De asemenea, în contractul de societate trebuie indicat aportul fiecărui asociat, ce poate fi adus în numerar, în natură sau în creanțe. În cazul aportului în natură, trebuie precizată valoarea bunului și numărul de acțiuni acordate pentru acest raport. Trebuie precizat faptul că în cazul societății pe acțiuni, aportul constând în prestații în muncă sau servicii nu este permis.

Contractul de societate trebuie să arate numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător. Valoarea nominală a unei acțiuni nu poate fi mai mică de 0,10 lei. În cazul în care sunt mai multe categorii de acțiuni, contractul trebuie să prevadă numărul, valoarea nominală și drepturile conferite fiecărei categorii de acțiuni.

De asemenea în contractul de societate trebuiesc menționate clauze privind administrarea și conducerea societății, cu precizarea sistemului de administrare (unitar sau dualist). Acesta necesită prevederi cu privire la numărul membrilor consiliului de administrație (sau modul de stabilire a acestui număr), date de identificare a primilor membri ai acestuia, precum și a primilor membri ai consiliului de supraveghere, a primilor cenzori sau a primului auditor financiar.

În contractul de societate trebuie să se prevadă orice avantaj special acordat, în momentul constituirii societății sau până în momentul în care societatea este autorizată să își înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societății ori la tranzacții conducând la acordarea autorizației în cauză, precum și identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje.

Potrivit reglementării actuale, în contractul de societate trebuie să se arate și cuantumul total sau cel puțin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituirea societății.

Statutul societății

Statutul societății pe acțiuni se încheie în formă scrisă prevăzută de art. 5 alin. 6 din Legea nr. 31/1990. Statutul societății cuprinde datele de identificare a asociaților și clauze care reglementează organizarea, funcționarea și desfășurarea activității societății.

Modalitățile de constituire a societății

Considerații generale

Având în vedere faptul că legea prevede un capital social de minimum 90.000 de lei în cazul societății pe acțiuni, acest plafon ridicat poate crea unele dificultăți în asigurarea lui de către asociați. Din acest motiv, legea prevede două modalități de formare a capitalului (art. 9 din Legea nr. 31/1990) care sunt considerate și ca modalități de constituire a societății pe acțiuni: subscriere integrală și simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripție publică.

Prima modalitate presupune formarea capitalului social prin aporturile asociaților care constituie societatea, în timp ce a doua constă în formarea capitalului social cu ajutorul contribuțiilor altor persoane decât fondatorii. Asociații sunt liberi să aleagă modalitatea de constituire a societății în funcție de interesele și posibilitățile lor.

Constituirea simultană

Denumită și constituire concomitentă, aceasta constă într-o procedură simplă de constituire a societății pe acțiuni care este și cea folosită în cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată. În situația în care există cel puțin doi asociați, care acoperă prin aporturile lor întregul capital și efectuează vărsăminte de cel puțin 30% din capitalul social subscris, aceștia vor putea trece la constituirea societății pe acțiuni, prin încheierea actelor constitutive și îndeplinirea formalităților prevăzute de lege. Acest tip de constituire poartă denumirea de simultană sau concomitentă deoarece formarea capitalului social are loc în același timp cu încheierea actelor constitutive ale societății.

Constituirea continuată sau prin subscripție publică

În condițiile în care asociații care inițiază constituirea societății pe acțiuni nu au resursele financiare necesare pentru a subscrie întregul capital social al societății și să verse minimum cerut de lege, ei pot apela la subscripția publică, având posibilitatea de a face o ofertă de subscriere, adresată oricărei persoane care dispune de bani și care dorește să îi investească prin cumpărarea de acțiuni. Această procedură poartă denumirea de continuată sau succesivă întrucât se realizează în timp, presupunând mai multe faze.

Constituirea unei societăți prin subscripție publică implică următoarele operațiuni:

a) Întocmirea și lansarea prospectului de emisiune a acțiunilor;

b) Subscrierea acțiunilor;

c) Validarea subscripției și aprobarea actelor constitutive ale societății de către adunarea constitutivă a subscriitorilor.

Potrivit legii, prospectul de emisiune a acțiunilor este înscrisul care cuprinde ofertă adresată publicului de a subscrie acțiunile societății care se constituie. Acesta apare ca o ofertă de contract făcută unor persoane nedeterminate.

Prospectul este întocmit de către fondatorii societății și trebuie să cuprindă toate elementele actului constitutiv (art. 8 din Legea nr. 31/1990), exceptând mențiunile referitoare la administratori,directori sau cenzori. De asemenea,acesta trebuie să cuprindă și participările la profitul societății, rezervate de fondatori în folosul lor, precum și data închiderii subscripției. Potrivit art. 18 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, prospectul de emisiune trebuie să imbrace formă autentică.

În vederea publicării acestuia, este necesară autorizarea lui de către un judecător delegat de la registrul comerțului, în urma constatării de către acesta a îndeplinirii condițiilor legale.

Având in vedere faptul că Legea nr. 31/1990 nu reglementează condițiile de publicare a prospectului de emisiune, acesta nu necesită publicarea în Monitorul Oficial, ci este suficientă publicarea lui în presă.

După luarea la cunoștință aprospectului de emisiune, persoanele interesate vor subscrie acțiunile viitoarei societăți comerciale.

Subscrierea se definește ca fiind manifestarea de voință a unei persoane prin care se obligă sa devină acționar al societății, prin efectuarea unui aport la capitalul social al acesteia, în schimbul căruia va primi acțiuni de o valoare nominală echitabilă. Doctrina consideră actul subscripției ca fiind un contract încheiat între subscriptor și fondatori.

Subscrierea de acțiuni se întocmește pe unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune, care trebuie să poarte viza judecătorului delegat (art. 19 din Legea nr. 31/1990). Aceasta cuprinde numele și prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul subscriitorului, numărul în litere al acțiunilor subscrise, data subscrierii și declarația expresă că subscriitorul cunoaște și acceptă prospectul de emisiune. Înscrisul necesită semnătura subscriitorului.

Legea prevede ca fiecare subscriitor să fi vărsat în numerar jumătate din valoarea acțiunilor subscrise la Casa de Economii și Consemnațiuni (C.E.C) S.A. sau la o societate bancară ori la una din unitățile acestora, urmând ca restul capitalului subscris să fie vărsat în termen de 12 luni de la înmatricularea societății. În cazul aportului în natură, valoarea bunului care constituie obiectul aportului trebuie să acopere integral valoarea acțiunilor acordate subscriitorului.

De asemenea, art. 15 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 prevede faptul că aporturile în creanțe nu sunt admise în cazul subscripției publice.

În cazul în care subscrierile publice depășesc capitalul social prevăzut în prospectul de emisiune ori sunt mai mici decât acesta, fondatorii sunt obligați să supună aprobării adunării constitutive majorarea sau după caz, reducerea capitalului social la nivelul subscripției (art. 22 din Legea nr. 31/1990).

După terminarea procedurii subscrierii acțiunilor, rezultatele acesteia vor fi verificate și validate de către adunarea constitutivă a subscriitorilor, cea care va discuta și aproba inclusiv actele constitutive ale viitoarei societăți.

Convocarea adunării constitutive se face printr-o înștiințare publicată în Monitorul Oficial și în două ziare cu largă răspândire, cu 15 zile înainte de data fixată pentru adunare. Actul trebuie să cuprindă locul și data adunării și arătarea amănunțită a problemelor care vor face obiectul discuțiilor.

Adunarea constitutivă trebuie să verifice respectarea cerințelor legale privind capitalul social: subscrierea întregului capital social, raportul dintre capitalul subscris și cel vărsat, precum și existența vărsămintelor. Dacă este cazul, adunarea va decide asupra măririi sau micșorării capitalului social, în funcție de rezultatele subscripției.

În privința fondatorilor, adunarea constitutivă trebuie să aprobe avantajele rezervate acestora, hotărând asupra participării fondatorilor la profitul viitoarei societăți. Conform art. 19 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, participările la profitul societății rezervate de fondatori în folosul lor, deși acceptate de subscriitori nu au efect decât dacă vor fi aprobate de adunarea constitutivă..

O importantă atribuție a adunării constitutive presupune discutarea și aprobarea contractului de societate și a statutului societății sau a actului constitutiv sub forma înscrisului unic, după caz. De asemenea în cadrul adunării se desemnează persoanele care se vor prezenta la notarul public pentru autenificarea actelor constitutive și vor îndeplini formalitățile prevăzute de lege pentru constituirea societății. Tot în cadrul adunării constitutive se numesc primii membri ai consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere și primii cenzori sau, după caz, primul auditor financiar.

Adunarea alege un președinte care va conduce lucrările, precum și doi sau mai mulți secretari. Adunarea constitutivă este legală dacă sunt prezenți jumătate plus unul din numărul acceptanților și ia hotărâri cu votul majorității simple a celor prezenți (art. 25 alin. 4 din Legea nr. 31/1990).

Formalitățile necesare constituirii societății

Potrivit prevederilor Legii 31/1990 formalitățile necesare constituirii societății pe acțiuni sunt aceleași ca și în cazul constituirii oricărei societăți comerciale: întocmirea actelor constitutive și înregistrarea și autorizarea funcționării societății. Formaltățile rămân aceleași atât în cazul constituirii simultane cât și în cazul constituirii continuate (subscripție publică).

Conform legii, formalitățile sunt îndeplinite de către asociați, când constituirea este simultană, iar în cazul constituirii continuate acestea sunt îndeplinite de către persoanele desemnate în cadrul adunării constitutive.

Generalmente, orice societate pe acțiuni devine persoană juridică din ziua înregistrării sale în registrul comerțului (art. 41 din Legea nr. 31/1990).

Capitolul 4

Funcționarea societății pe acțiuni

Acțiunile emise de societate

Noțiunea și caracteristicile acțiunilor

Acțiunea este un titlu reprezentativ al contribuției asociatului, constituind o fracțiune a capitalului social, ce conferă posesorului calitatea de acționar, ea încorporând drepturile si obligațiile izvorâte din calitatea conferită. De asemenea aceasta reprezintă o fracțiune din capitalul social, având în mod obligatoriu o valoare echivalentă cu toate celelalte acțiuni.

Valoarea nominală a acțiunilor trebuie indicată în actul constitutiv (art 8. Litera f din Legea nr. 31/1990), valoarea nominală a fiecărei acțiuni exprimând fracțiunea din capitalul social pe care înscrisul o încorporează.

Potrivit art. 93 din Legea nr. 31/1990, valoarea nominală a unei acțiuni nu poate fi mai mică de 0,10 lei, acest plafon minim fiind instituit întru evitarea fracționării excesive și deci a dificultăților legate de constituirea și funcționarea societății. Deoarece lege prevede numai o limită minimă a acțiunii, societatea are posibilitatea de a emite acțiuni cu o valoare nominală mai mare, determinând o valoare mai ridicată a aportului efectuat pentru fiecare acțiune subscrisă.

Prin derogare de la principiul potrivit căruia acțiunile trebuie să fie de o egală valoare, potrivit art. 94 alin. 2 din Legea 31/1990, există posibilitatea emiterii în condițiile actului constitutiv, de acțiuni care conferă titularilor drepturi diferite. Sunt avute în vedere acțiunile preferențiale cu dividend prioritar fără drept de vot.

Conform art. 102 din Legea nr. 31/1990, acțiunile emise de societate au un caracter indivizibil, menit să asigure buna funcționare a societății. Prin divizarea acțiunilor ar rezulta fracționarea excesivă a capitalului social și implicit creșterea numărului acționarilor, ceea ce ar îngreuna funcționarea societății.

În condițiile în care o acțiune este deținută în coproprietate, legea cere coproprietarilor desemnarea unui reprezentant care va exercita drepturile și obligațiile aferente acțiunii. Fiind titluri care încorporează anumit valori patrimoniale, acestea reprezintă titluri de valoare sau titluri de credit, ce se pot transmite altor persoane în condițiile legii, purtând denumirea de valori mobiliare.

Doctrina dreptului comerical definește natura juridică a acțiunilor în mod diferit, admițându-se generalmente că acestea fac parte din categoria titlurilor de credit, deși ele nu îndeplinesc condițiile autonomiei și liberalității. Datorită faptului că nu au toate caracterele titlurilor de credit, se consideră că ele nu sunt titluri de credit perfecte, ci titluri speciale, denumite corporative, societare sau de participațiune.

1.2. Felurile acțiunilor

În funcție de drepturile pe care le conferă,egale sau diferite, acțiunile pot fi ordinare și preferențiale.

Acțiunile ordinare se împart după modul de identificare a deținătorului în două categorii: acțiuni nominative și acțiuni la purtător (art. 91 din Legea nr. 31/1990).

Acțiunile nominative sunt acțiunile în care se specifică numele,prenumele și domiciliul acționarului sau după caz denumirea și sediul acestuia. Drepturile aferente acțiunii aparțin și pot fi exercitate numai de către titularul acesteia. Conform legii, acestea pot fi emise în formă materială, pe suport de hârtie, sau în formă dematerializată fiind astfel înregistrate în registrul acționarilor. În cazul în care acțiunile sunt emise în formă materială, acestea pot consta în titluri cumulative, pentru mai multe acțiuni. De exemplu,în afară de titlurile care cuprin o acțiune, ce poate avea valoarea de 1 leu, se emit și titluri care cuprind un multiplu, adică 5, 10, sai 20 de acțiuni, ce ar avea valoarea de 5, 10 sau 20 de lei.

În condițiile în care societatea nu a emis acțiuni în formă materială, aceasta va elibera acționarilor fie la cerere,fie din oficiu câte un certificat de acționar conform dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 31/1990.

Acțiunile la purtător sunt acele acțiuni care nu cuprind elemente de identificare ale acționarului; prin urmare, titularul acțiunii este posesorul acesteia, care poate exercita în condițiile legii toate drepturile conferite de titlu.

Acțiunile preferențiale , conform art. 95 din Legea 31/1990 sunt acțiuni cu dividend prioritar, fără drept de vot. Aceste acțiuni conferă titularului dreptul la un didivdend prioritar prelevat asupra profitului net, înaintea oricărei alte prelevări, precum și drepturile recunoscute acționarilor cu acțiuni ordinare, inclusiv dreptul de a participa la adunarea generală, exceptând dreptul de a vota în temeiul acestor acțiuni în adunările generale ale acționarilor.

Conform art. 94 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990, acțiunile cu dividend prioritar fără drept de vot nu pot depăși o pătrime din capitalul social și vor avea aceeași valoare nominală ca și acțiunile ordinare. Legea prevede că titulari ai acțiunilor cu dividend prioritar fără drept de vot nu pot fi administratorii, directorii, membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere și cenzorii societății.

Potrivit doctrinei, în caz de întârziere a plății dividendelor, acțiunile preferențiale vor dobândi drept de vot, începând cu data scadenței oblgației de plată a dividendelor ce urmează a fi distribuite în cursul anului următor, în caz contrar societatea putând fi sancționată conform legii.

Conform art. 91 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, felul acțiunilor, numărul acestora și valoare nominativă trebuie prevăzute în actul constitutiv.

Acțiunile preferențiale și acțiunile ordinare pot fi convertite dintr-o categorie în cealaltă, conform art. 115 din Legea nr.31/1990, prin hotărâre a adunării generale extraordinare. De asemenea, în temeiul art.113 din legea anterior citată, acțiunile nominative pot fi convertite în acțiuni la purtător, cum și acțiunile la purtător pot fi convertite în acțiuni nominative, prin hotărâre a adunării generale.

1.3. Conținutul acțiunii

În conformitate cu prevederile doctrinare din art. 93 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 acțiunea va cuprinde: denumirea societății, data actului constitutiv, numărul din registrul comerțului sub care se află înmatriculată societatea, codul unic de înregistrare și numărul Monitorului Oficial în care s-a făcut publicarea, capitalul social, numărul acțiunilor și numărul lor de ordine, valoarea nominală a acțiunilor și vărsămintele eftctuate, avantajele acordate fondatorilor.

Față de mențiunile de mai sus, acțiunile nominative trebuie să prevadă numele, prenumele, codul numeric personal și domiciliul acționarului sau, după caz, denumirea, sediul, numărul de înmatriculare și codul unic de înregistrare.

În toate cazurile, acțiunile trebuie să poarte semnătura a doi membri ai consiliului de administrație, respectiv ai directoratului, sau, după caz, semnătura administratorului unic, respectiv a directorului general.

Condiții pentru emiterea acțiunilor:

Acțiunile pot fi emise numai după înmatricularea societății în registrul comerțului;

Acțiunile nu vor putea fi emise pentru o valoare mai mică decât valoarea nominală;

Emiterea de acțiuni noi, pentru majorarea capitalului social, este interzisă până nu vor fi complet achitate cele din emisiunea precedentă.

1.4. Drepturile și obligațiile acționarilor

-Dreptul de a participa la adunarea generală- Chiar dacă lege le interzice în anumite cazuri acționarilor să participe la deliberări și la luarea hotărârilor, toți acționarii au dreptul de a lua parte la adunarea generală.

-Dreptul la informare- Conform art. 178 din Legea nr. 31/1990, administratorii au obligația de a pune la dispoziție acționarilor și altor solicitanți, registrul acționarilor sau să elibereze la cerere extrase din acesta.

-Dreptul de vot- Orice acțiune plătită dă dreptul la un vot în cadrul adunării generale, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel. În concluzie, orice acționar exercită dreptul de vot în raport cu acțiunile pe care le posedă.

-Dreptul la dividende- Principalul drept patrimonial al acționarilor este dreptul de a primi dividende. Dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel, doctrina prevede că dividendele se plătesc acționarilor în raport cu cota de participare la capitalul social vărsat.

-Dreptul asupra părții cuvenite din lichidarea societății- În urma lichidării societății, la încetarea existenței acesteia, acționarii au dreptul să primească partea ce li se cuvine.

-Principala obligație a acționarilor este aceea de a efectua plata vărsămintelor datorate, în caz contrar consiliul de administrație, respectiv directoratul va putea decide, fie urmărirea acționarilor pentru vărsămintele restante, fie anularea acțiunilor normative în cauză.

1.5. Transmiterea acțiunilor

Acțiunile au moduri diferite de transmitere, în funcție de natura lor, nominative sau la purtător.

Transmiterea acțiunilor nominative este reglementată de art. 98 din Legea nr. 31/1990, unde se precizează faptul că operațiunea diferă în funcție de modul de emisiune al acțiunii.

În cazul acțiunilor nominative emise în formă dematerializată, dreptul de proprietate se transmite printr-o declarație realizată în registrul acționarilor, semnată de către cedent și cesionar sau de către mandatarii acestora.

În ceea ce privește acțiunile nominative emise în formă materială, dreptul de proprietate se transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, însoțită de o mențiune făcută pe titlu, semnată de către cedent și cesionar sau de mandatarii lor.

Odată cu înregistrarea în registrul comerțului, transmiterea acțiunilor nominative devine opozabilă terților.

Prin actul constitutiv al societății, asociații pot prevedea și alte forme de transmitere a dreptului de proprietate asupra acțiunilor, nerescpectarea condițiilor stipulate în acesta atrăgând nulitatea cesiunii.

În cazul în care acțiunea nominativă este transmisă mai multor persoane, cesionarii trebuie să desemneze un reprezentant unic în vederea exercitării dreptului rezultând din acțiune, în caz contrar societatea nefiind obligată să înscrie transmiterea în registrul acționarilor.

Conform art. 98 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, daca acțiunile care fac obiectul cesiunii nu au fost complet liberate, cesionarii ulteriori și subscriitorii acționarilor sunt răspunzători pentru plata integrală a acțiunilor timp de 3 ani, începând cu data la care s-a făcut mențiunea de transmitere în registrul acționarilor.

Transmiterea acțiunilor la purtător se realizează prin simpla tradițiune a acestora, așa cum prevede art. 99 din legea nr. 31/1990.

Vânzarea acțiunilor de către acționari se realizează prin ofertă publică, cu întocmirea unui prospect de ofertă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital.

1.6. Dobândirea de către societate a propriilor acțiuni

1.6.1 Restricții prvind dobândirea de către societate a propriilor acțiuni

Conform art. 103ˡ, unei societăți i se poate permite să dobândescă propriile acțiuni, fie direct, fie prin intermediul unei persoane ce acționează în nume propriu, dar pe seama societății în cauză, cu respectarea anumitor condiții:

– adunarea generală extraordinară a acționarilor este cea care hotărăște autorizarea dobândirii propriilor acțiuni, stabilește condițiile dobândirii, numărul maxim de acțiuni ce urmează a fi dobândite, termenul pentru care este acordată autorizația, ce nu poate depăși 18 luni de la data publicării hotărârii în M.O., iar în cazul dobândirii cu titlu oneros, stabilește contravaloarea lor minimă și maximă;

– tranzacția poate avea ca obiect doar acțiuni integral liberate;

– valoarea nominală a propriilor acțiuni dobândite de societate cumulată cu valoarea nominală a acțiunilor aflate deja în portofoliul său, nu poate depăși 10% din capitalul social subscris;

– plata acțiunilor dobândite astfel se realizează doar din profitul distribuibil sau din rezervele disponibile ale societății, înscrise în ultima situație financiară anuală aprobată, cu excepția rezervelor legale.

În cazul în care acțiunile proprii sunt dobândite în vederea distribuirii angajaților societății, acestea trebuie distribuite în termen de 12 luni de la data dobândirii.

1.6.2. Acțiunile ce pot fi dobândite de societate fără restricții

Doctrina prevede în art. 104 din Legea nr. 31/1990 că restricțiile prevăzute în art. 103ˡ nu se aplică în cazul:

Acțiunilor dobândite ca urmare a unei decizii a adunării generale de reducere a capitalului social, în conformitate cu art. 207 alin. 1 lit. C;

Acțiunilor dobândite ca urmare a unui transfer cu titlu universal;

Acțiunilor integral liberate, dobândite prin efectul unei hotărâri judecătorești, într-o procedură de executare silită împotriva unui acționar, debitor al societății;

Acțiunilor integral liberate, dobândite cu titlu gratuit.

1.6.3. Regimul juridic al acțiunilor dobândite de către societate în condițiile art. 103ˡ și 104 din Legea nr. 31/1990

Acțiunile în cauză nu conferă dreptul la dividende pe perioada deținerii lor de către societate. Dreptul la vot pe care acțiunile l-ar fi conferit în mod normal, va fi suspendat pe perioada deținerii lor de către societate. În condițiile în care acțiunile sunt incluse în activul bilanțului, în pasivul acestuia se prevede o rezervă de valoare egală, care nu poate fi distribuită.

Acțiunile dobândite cu încălcarea dispozițiilor art. 103ˡ și 104 din lege trebuie înstrăinate în termen de un an sau de 3 ani de la data dobândirii, în condițiile art. 104ˡ din lege. În cazul când acțiunile nu sunt înstrăinate în termenele prevăzute de lege, aceste acțiuni trebuie anulate, societatea fiind obligată să își reducă în mod corespunzător capitalul social subscris.

Potrivit legii, consiliul de administrație are obligația de a inculde în raportul ce însoțește situațiile financiare anuale următoarele informații cu privire la dobândirea sau înstrăinarea de către societate a propriilor acțiuni: motivele dobândirii acțiunilor; numărul și valoarea nominală a acțiunilor și a celor înstrăinate pe durata exercițiului financiar; procentul din capitalul social pe care acestea îl reprezintă; în cazul dobândirii sau înstrăinării cu titlu oneros,contravaloarea acțiunilor.

1.7. Ipotecarea acțiunilor

Conform art. 99ˡ din Legea nr. 31/1990, acțiunile pot constitui obiect al unei ipoteci mobiliare. Potrivit prevederilor legale, constituirea de ipoteci mobiliare asupra acțiunilor se realizează prin înscris sub semnătură privată, în care se vor arăta cuantumul datoriei, valoarea și categoria acțiunilor ce reprezintă garanție, iar în cazul acțiunilor nominative și la purtător emise în formă materială și prin menționarea ipotecii pe titlu, semnată de creditor și debitorul acționar sau de mandatarii acestora.

Ipoteca se înregistrează în registrul acționarilor ținut de consiliul de administrație, respectiv de directorat sau, după caz, de societatea independentă care ține registrul acționarilor. Creditorului în favoarea căruia s-a constituit ipoteca mobiliară asupra acțiunilor i se eliberează o dovadă a înregistrării acesteia.

Adunarea generală a acționarilor

Adunarea generală cuprinde toți acționarii societății, fiind organul de deliberare și decizie al societății pe acțiuni, exprimă voința socială și decide asupra tuturor problemelor date de lege în competența sa. Aceasta are loc la sediul societății și în localul indicat în convocare, afară de cazul când prin actul constitutiv s-a dispus altfel.

Felurile adunării generale

Conform doctrinei, adunările generale ale acționarilor pot fi ordinare, extraordinare și speciale.

Adunarea generală ordinară se întrunește cel puțin odată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exercițiului financiar, principalele reguli privind atribuțiile și modul de adoptare a deciziilor fiind cuprinse în art. 111-112 din Legea nr. 31/1990. Ca atribuții ale acestui tip de adunare generală regăsim:

Discutarea, aprobarea sau modificarea situației financiare anuale, pe baza rapoartelor prezentate de consiliul de administrație, respectiv de directorat și de consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar și fixarea dividendului;

Alegerea și revocarea cenzorilor și membrilor consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere;

Fixarea remunerației cenzorilor și membrilor consiliului de administrație, respectiv membrilor cosiliului de supraveghere pentru exercițiul financiar în curs(în cazul în care nu a fost stabilită prin actul constitutiv);

Pronunțarea asupra gestiunii consiliului de administrație, respectiv a directoratului;

Stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli și, după caz, a programului de activitate pe exercițiul financiar următor;

Hotărârea gajării, închirierii sau desființării uneia sau mai multor unități ale societății.

În vederea validării deliberării adunării generale ordinare este necesară prezența acționarilor care să dețină cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Conform art. 112 din Legea nr. 31/1990 hotărârile se iau cu majoritatea voturilor exprimate. În situația în care adunarea generală ordinară nu poate lucra deoarece nu a îndeplinit condiția mai sus menționată, la a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate.

Adunarea generală extraordinară se întrunește, în mod excepțional, când trebuie să ia o hotărâre de o importanță deosebită, care de regulă presupune modificarea actului constitutiv al societății.

Conform art. 113 din Legea nr. 31/1990, adunarea generală extraordinară hotărăște asupra:

Schimbării formei juridice a societății;

Mutării sediului societății;

Schimbării obiectului de activitate al societății;

Înființării sau desființării unor sedii secundare (sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică);

Prelungirii duratei societății;

Majorării, reducerii sau reîntregirii capitalului social prin emisiune de noi acțiuni;

Fuziunii cu alte societăți, dizolvării anticipate sau divizării societății;

Conversiei acțiunilor dintr-o categorie în cealaltă;

Emisiunii de obligațiuni sau conversiei acestora în acțiuni sau într-o altă categorie;

Oricărei alte modificări a actului constitutiv sau oricărei alte hotărâri pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.

În vederea validării deliberărilor adunării generale extraordinare, este necesară, la prima convocare, prezența acționarilor care dețin cel puțin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la convocările următoare, prezența acționarilor reprezentând cel puțin o cincime din numărul total de drepturi de vot. Conform art. 115 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. Același articol prevede faptul că hotărârea de modificare a obiectului principal de activitate al societății, de reducere sau majorare a capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau dizolvare a societății se ia cu o majoritate de cel puțin două treimi din drepturile de vot deținute de acționarii prezenți sau reprezentați. De asemenea, actul constitutiv al societății poate stipula cerințe de cvorum și majoritate mai mari.

Adunarea specială este formată din titularii unei anumite categorii de acțiuni, cum ar fi titularii acțiunilor preferențiale cu dividend prioritar, dacă societatea a emis acest tip de acțiuni. Conform art. 116 din Legea nr. 31/1990 hotărârea adunării generale de a modifica drepturile sau obligațiile referitoare la o anumită categorie de acțiuni, nu poate produce efecte decât în urma aprobării respectivei hotărâri de către adunarea specială a deținătorilor de acțiuni din acea categorie. De asemenea, hotărârile inițiate de adunările speciale vor fi supuse aprobării adunărilor generale corespunzătoare.

În privința convocării și desfășurării adunărilor speciale, precum și în privința condițiilor de cvorum și majoritate pentru luarea hotărârilor, se aplică dispozițiile legale privind adunările generale ale acționarilor.

Convocarea adunării generale

Inițiativa convocării adunării generale îi aparține consiliului de administrație, respectiv directoratului, ori de câte ori este necesar. Potrivit prevederilor art. 119 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație, respectiv directoratul, poate convoca de îndată adunarea generală, la cererea acționarilor reprezentând cel puțin 5% din capitalul social sau o cotă mai mică, dacă în actul constitutiv se prevede astfel și dacă cererea cuprinde dispoziții ce intră în atribuțiile adunării. Articolul prevede la alin. 3 faptul că în situația în care consiliul de administrație sau directoratul nu convoacă adunarea generală, instanța de la sediul societății va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea, stabilind data de referință, data ținerii adunării generale, președintele acesteia, cu aprobarea ordinii de zi.

Conținutul convocării cuprinde în mod obligatoriu data și locul desfășurării adunării, ordinea de zi, cu precizarea tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării.

Comunicarea convocării adunării generale se realizează prin publicarea convocatorului în M. O., precum și într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății sau din cea mai apropiată localitate. De asemenea, conform art. 117 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, dacă acțiunile societății sunt normative, convocarea poate fi facută și numai prin scrisoare recomandată sau, în cazul în care actul constitutiv permite, prin scrisoare electronică, expediată cu cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii adunării, la adresa acționarului înscrisă în registrul acționarilor.

Potrivit art. 117 alin. 2 din Legea 31/1990, termenul pentru întrunirea adunării generale nu poate fi mai mic de 30 de zile de la publicarea convocării în M. O.

Ședința adunării generale

Condiții de participare.În cadrul adunării generale, pe lângă acționarii ce dețin drept de vot, pot participa și titularii acțiunilor cu dividend prioritar fără drept de vot. Dreptul de vot se exercită personal de către fiecare acționar sau prin reprezentare.

Desfășurarea ședinței. Ședința adunării generale se va deschide de către președintele consiliului de administrație sau de persoana care îi ține locul, în ziua, ora și locul menționate în convocare. Dintre acționarii prezenți, adunarea generală va desemna unul până la 3 secretari, care verifică lista de prezență a acționarilor și îndeplinirea tuturor formalităților cerute de lege și de actul constitutiv pentru ținerea adunării generale. În situația în care sunt îndeplinite toate condițiile de cvorum cerute de lege și de actul constitutiv se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectul ordinii de zi.

Dreptul de vot și exercitarea lui. Cu excepția cazului în care prin actul constitutiv s-a limitat numărul voturilor aparținând acționarilor care posedă mai mult de o acțiune, potrivit legii, orice acțiune plătită dă dreptul la un vot. În vederea exercitării dreptului la vot, acționarii trebuie să facă dovada calității lor, în condițiile legii.

În privința acționarilor deținători de acțiuni la purtător, legea specifică faptul că aceștia beneficiază de dreptul la vot numai dacă le-au depus la locurile arătate prin actul constitutiv sau prin înștiințarea de convocare, cu cel puțin 5 zile înainte de adunare.

Deținătorii de acțiuni normative, își pot exercita dreptul la vot numai dacă sunt înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință.

Chiar dacă asupra acțiunilor sunt constituite garanții reale mobiliare, dreptul de vot aparține în toate cazurile proprietarului.

Exercițiul dreptului de vot este suspendat pentru acționarii care nu au achitat vărsămintele ajunse la scadență.

Adoptarea hotărârilor. Generalmente, hotărârile adunării generale se iau prin vot deschis. Excepțiile de la această regulă constau în alegerea și revoarea membrilor consiliului de administrație, respectiv a membrilor consiliului de supraveghere și a cenzorilor/auditorilor financiari, și luarea hotărârilor privind răspunderea membrilor organelor de administrare, de conducere și de control ale societății.

Consemnarea hotărârilor, conform legii, se realizează într-un proces-verbal, ce trebuie semnat de președintele adunării generale și secretarul acesteia. În cuprinsul acestuia se vor regăsi aspecte privind îndeplinirea formalităților de convocare; data și locul adunării generale; acționarii prezenți; numărul acțiunilor; dezbaterile rezumate; hotărârile luate, iar la cererea acționarilor, declarațiile făcute de ei în ședință. Procesul verbal va fi trecut în registrul adunărilor generale.