Aspecte Generale Privind Municipiul Ploiesti

CAPITOLUL I

Aspecte generale privind municipiul ploiești

Capitolul 1 este structurat în patru subcapitole, în care se urmărește să se abordeze în princiupiu rolul municipiului Ploiești în economia județului Prahova, managementul colectivităților locale, cât și reglementările legale ale managementului public și instituțiile care le implenetează. Nu în ultimul rând așezarea georgrafică și istoria nunicipiului Ploiești sunt aduse în discuție.

1.1. Considerații istorice și geografice privind municipiul Ploiești

Ploieștiul, ca localitate, este atestat documentar pentru prima dată în 1545, dar numeroase sunt dovezile care arată faptul că șezarea este mai veche. Săpăturile arheologice efectuate în perimetrul orașului au scos la iveala un câmp de urne funerare dacice.
Străveche așezare, ridicată între stejarii seculari ai legendarului codru al Vlăsiei, Ploieștiul apare în documente abia în anul 1503 – ca sat moșnesc, iar din 1597, prin hrisovul dat de primul fauritor al unității naționale, Mihai Viteazul, ajunge “Cetate de scaun” a voievodului și târg, care, cu trecerea vremii devine tot mai prosper. Orașul Ploiești a fost înfiintat de către Mihai Viteazul în 1597 pe locul satului Ploiești, ai căror locuitori au căpătat moșia din jur, luată de domnitor în schimbul moșiei sale Baicoi de la cei ce o stăpâneau.
Orașul s-a dezvoltat mai intens începând cu secolele XVII – XVIII. La sfârșitul secolului al XIX-lea și inceputul secolului XX, odată cu trecerea la exploatarea industrială a petrolului, orașul Ploiești a cunoscut o dezvoltare rapidă, devenind în scurt timp unul dintre cele mai mari și dinamice orașe industriale ale țării și un puternic centru al mișcării muncitorești. De numele Municipiului Ploiești se leagă activitatea unora din militanții de frunte ai miscării socialiste, ca: Constantin Dobrogeanu – Gherea și Ștefan Gheorghiu.

Și Ploieștiul, la fel ca Bucureștiul, se mândrește cu un întemeietor cioban. Legenda fondatoare povestește  că demult, înainte de întemeierea Țării Românești, într-o poiană spre marginea de miazănoapte a nesfârșitului Codru al Vlăsiei, a poposit un cioban, Moș Ploaie, împreună cu cei 7 feciori ai săi cu turmele sale. Găsind aici iarbă bună pentru oi, dar și ceva pământ rodnic pentru agricultură, nu a plecat mai departe, ci a construit case pentru el și pentru copiii lui, întemeind o așezare, căreia i-a dat numele său. Cât adevăr conține această legendă este greu de spus. Se mai povestește că Ploieștii aveau șapte case și un schit de maici și că locuitorii, înmulțindu-se, și-au cucerit locuri de case și ogoare, ca toporani în luptă cu pădurea.

Orașul Ploiești era așezat la răscrucea drumurilor spre Ardeal și Moldova, devenind la sfârșitul secolului al XIX-lea un centru comercial important, iar comerțul a fost ramura economică locală cea mai dezvoltată, a asigurat un vad bun afacerilor cu restaurante sau cârciumi, ceea ce putea crea impresia unei fieste continue. Negustorii veniți din toate părțile țării țineau morțiș să încheie afacerile la un păhărel, iar peste ei se suprapuneau muncitorii de la fabricile din ce în ce mai numeroase aici, călătorii ocazionali care trebuiau să aștepte câteva ore până ce trenul întorcea ca la Ploiești, ori până prindeau legătura spre destinația finală.

Municipiul Ploiești, unul din orașele mari ale României, reședință a județului Prahova, este situat la 60 km nord de București, pe coordonatele de 25°1'48" longitudine estică și 44°56'24" latitudine nordică. Suprafața actuală a Ploieștiului este de aproape 60 km pătrați, iar densitatea de 4.350 locuitori pe km².

Municipiul Ploiești se găsește în apropierea regiunii viticole Dealul Mare-Valea Călugărească și are acces direct la Valea Prahovei, cea mai importantă zonă de turism alpin din România. Orașul Ploiești este așezat la limita de nord a Câmpiei Romane, la circa 18 km, la nord-vest de configurația râurilor Prahova si Teleajen, râuri care mărginesc orașul la vest si est, având o întindere de peste 60 km. Orașul Ploiești este traversat de meridianul de 26°E (în partea sa de vest) și de paralela de 44°55’N (în partea de sud). De altfel, și paralela 45°N trece pe teritoriul municipiului, prin comunele suburbane Păulești, Blejoi și Bucov.

Localitățile cu care se învecinează: la nord – orașul Băicoi și comuna Blejoi, la sud – comunele Bărcănești și Brazi, la est – comunele Bucov și Berceni, la vest – satul Negoiești și comuna Târgșorul Vechi.

Altitudinea medie a așezării este de 150 m, orașul fiind deci plasat într-o zonă de câmpie. Aspectul solului și subsolului este determinat de așezarea sa pe structurile vechiului con de dejecție al râului Prahova, ce trece prin albia situată în prezent la circa 25 km – vest și de vecinătatea râului Teleajen (latura de est), cu afluentul său, pârâul Dâmbu, care străbate cartierele din nord-est.

Este, de asemenea, un important nod de drumuri și căi ferate care îl leagă de orașele București, Brașov, Buzău, Târgoviște, Urziceni, Vălenii de Munte, Slănic. Municipiul Ploiești este capitala județului Prahova, județul cu cea mai mare populație din România (aproape 900.000 locuitori) care trăiesc în 100 de localități.

Județul este cel mai urbanizat din țară, având doua municipii și 12 orașe, cu un grad mare de industrializare și diversificare a activității. Pe lângă industria petrolieră (cercetare geologică, foraj, extracție, rafinare) și utilaj petrolier, mai sunt intreprinderi de mecanică fină, chimice, anvelope și produse din cauciuc, tehnică militară, turism (Valea Prahovei), industrie alimentară, industrie ușoară și agricultură. Așezarea geografică a permis, industrializarea complexă a zonei înconjurătoare și dezvoltarea orașului ca exponent principal și coordonator al celor mai importante ramuri industriale din zonă și din județul Prahova.

1.2. Locul si rolul municipiului Ploiești în economia județului Prahova

Municipiul Ploiesti s-a dezvoltat mai intens ]ncep\nd cu secolele XVII – XVIII. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, odată cu trecerea la exploatarea industrială a petrolului, orașul a cunoscut o dezvoltare rapidă, devenind în scurt timp unul dintre cele mai mari și dinamice orașe industriale ale țării.

Cunoscut ca patria petrolului, județul Prahova subzistă încă de pe urma exploatării aurului negru. Compania Petrom, care în 2012 a asigurat 8,9 miliarde de lei la bugetul de stat, deține în Prahova a doua rafinărie din România ca mărime, Petrobrazi. Apropierea de București, dar și infrastructura industrială, au făcut ca în județ să vină mai multe companii multinaționale.

Județul cu cea mai numeroasă populație, după București, este pe primele locuri în ceea ce privește populația activă, dar este printre codașe sub aspectul șomajului. Investiții de peste 260 de milioane de euro au fost inaugurate anul acesta în fabrici la Ploiești. Peste zece fabrici au început sau și-au sporit producția în ultimul an, iar orașul este deopotrivă bază de export. PIB-ul județului Prahova în 2012 a urcat pe locul trei la nivelul întregii țări, după București și Timiș.

Datorită exploatării de petrol din zona orașului, încă de timpuriu acesta a devenit un oraș industrial, aici construindu-se în 1856 prima rafinărie din lume. Deoarece Ploieștiul era cel mai mare producător de petrol din Europa, acesta a fost denumit „Capitala aurului negru”. Deși în prezent cantitatea de țiței extras în zonă scade continuu, cele patru rafinării prelucrează cantități însemnate, produsele rafinate fiind transportate prin conducte spre București, Constanța și Giurgiu. Orașul a rămas ancorat în această industrie, cu preponderență în industria extractivă de prelucrare a țițeiului și industrii legate de această ramură (construcții de mașini, echipamente electrice, întreținere, etc.). În raport cu cifra de afaceri această ramură a industriei ocupă primul loc cu 39,6% și este urmată la mare distanță cu doar 17,7% de industria alimentară a băuturilor și a tutunului și cu 14,5% energia electrică și termică, gaze și apă. Urmează apoi industria de mașini și echipamente, industria construcțiilor metalice și a produselor din metal, industria chimică și a fibrelor sintetice și artificiale, industria de prelucrare a cauciucurilor și a maselor plastice, industria lemnului și a produselor din lemn, celulozei, hârtiei și cartonului, industria altor produse din minerale nemetalice, industria mobilei, industria mijloacelor de transport, industria pielăriei și încălțămintei, industria metalurgică, edituri, tipărirea, reproducerea înregistrărilor pe suporți și industria textilă și a produselor textile.

Din punct de vedere al numărului de firme cel mai bine reprezentat este sectorul comerțului și al serviciilor, cu o pondere de 77,5%, în timp ce industria și construcțiile ocupă o piață de 22,5%. La nivelul județului Prahova din punct de vedere al numărului de agenți economici, municipiul Ploiești conduce detașat cu o pondere de 50%, urmat la mare diferență de municipiul Câmpina cu 8% și apoi de celelalte orașe mai mici și comune.

Ploieștiul se menține într-o poziție de lider la capitolul volumului de investiții străine in anul 2006 – Compania Unilever South Central Europe a decis să își stabilească în Ploiești, mutându-și aici de la București centrul de greutate al afacerilor, inclusiv fabrica de produse alimentare de la la Târgu Mureș. Kaufland, Tengelman, Selgros, Carrefour, Bricostore, Skoda, Peugeot, Winmarkt, Cardinal Motors, Altex, Aquila sunt alte nume sonore de companii multinaționale, care și-au deschis filiale în ultimii ani în municipiul Ploiești.

În ceea ce privește comerțul, au luat ființă în ultimii ani peste 3.000 de unități comerciale individuale sau asociații cu capital privat. Desi are numai 28% din populația județului Prahova, nunicipiul Ploiești realizează peste 80% din valoarea comerțului din județ.

Referitor la transporturi, Ploiestiul este un important nod de drumuri și căi ferate, care il pun în legătura cu orasele București, Brașov, Buzau, Târgoviște, Vălenii de Munte și Slănic-Prahova. Nod feroviar are doua gări de călători importante (Ploiești Sud și Ploiești Vest), plus stație de triaj Ploiești Triaj în sudul orașului.

1.3. Importanța informațiilor statistico-economice în managementul colectivităților locale

În domeniul fenomenelor și proceselor economice, iau naștere o serie de legături, de interdependențe, determinate de acțiunea unor cauze și condiții diferite, care influențează mai mult sau mai puțin fenomenele existente. Complexitatea fenomenelor economice și sociale, caracterizarea lor cantitativă și calitativă determină folosirea combinată a diferitelor științe în investigarea relațiilor de cauzalitate, care stau la baza apariției și dezvoltării lor.

Astăzi, statistica constituie un puternic instrument de cunoaștere a lumii înconjuratoare. Marea majoritate a disciplinelor împrumută de la statistică modelele si procedeele acesteia, indispensabile de altfel îndeplinirii rolului acestora.

Administrația publică reprezintă ansamblul activităților Președintelui României, Guvernului, autorităților administrative autonome centrale, autorităților administrative autonome locale și, după caz, structurilor subordonate acestora, prin care,în regim de putere publică se aduc la îndeplinire legile sau, în limitele legii, se prestează servicii publice.

Sistemul administrației publice cuprinde două componente majore, și anume: administrația publică centrală și administrația publică locală, având în principal aceleași funcții, cu mențiunea că administrația publică centrală acționează la nivel național, în timp ce administrația publică locală are ca principal scop satisfacerea nevoilor colectivității locale pe care aceasta o reprezintă. Cele două sisteme administrative sunt complementare și independente, iar funcționalitatea unuia dintre ele influențează, în mod decisiv, eficaciatea celuilalt.

Domeniul administrației publice locale este reglementat în primul rând în Constituție (art.120.123), care conține dispoziții cu rang de principii de bază, în Legea generală a administrației publice locale nr.215/2001, precum și în numeroase legi speciale, dintre care amintim doar Legea prefectului nr. 340/2004, Legea nr.393/2004  privind statutul aleșilor locali, Legea nr.67/2004 privind alegerea autorităților administrației locale.

Colectivitatea locală înglobează totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritorială, precizare necesară dacă se dorește înțelegerea mecanismelor de exercitare a dreptului la autonomie locală. Astfel, dreptul la autonomie locală aparține colectivității locale, însă nu poate fi exercitat de aceasta în mod direct, ci doar prin reprezentanți, care sunt autoritățile administrației publice locale. Din acest motiv legea prevede în mod expres faptul că dreptul la autonomie locală se exercită de consiliile locale și primari, precum și de consiliile județene și președinții acestora, ca autorități ale administrației publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, nu în nume propriu, ci în numele și interesul colectivității locale, și că aceste dispoziții nu aduc atingere posibilității de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetățenilor la treburile publice.

1.4. Instituții si reglementări legale ale managementului public la nivelul municipiului Ploiești