Aspecte Generale Privind Marca

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLITIE “AL. I . CUZA”

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE SI ADMINISTRATIVE

TEMA: ASPECTE GENERALE PRIVIND MARCA

Prof. univ. dr. Cosmin Cernat

[anonimizat]

Grupa 302

Cuprins:

Aspecte generale privind marca inregistrata

Scurt istoric

Clasificarea marcilor

Protectia marcilor

Cererea de inregistrare a unei marci

Procedura de inregistrare a unei marci

Opozitii referitoare la inregistrarea cererii

Durata marcii

Dreptul conferit de marca

10.Stingerea dreptului asupra marcii

MARCA INREGISTRATA

-aspecte generale-

Marca inregistrata sau marca comerciala este reprezentata de simbolul ® si simbolizeaza un insemn folosit de o persoana fizica, o persoana juridica sau o societate comerciala pentru a prezenta un serviciu sau un produs si a il expune in fata publicului consumator. Totodata menirea marcii este de a prezenta acel produs sau serviciu in fata consumatorilor demonstrand ca acesta provine dintr-o sursa unica si se diferentiaza de toate celelalte produse similare existente la acel moment pe piata. Marca inregistrata este o specie (modalitate) a proprietatii intelectuale si este adesea reprezentata printr-un logo, simbol, nume sau o imagine.

Marca este un exponent al competitivitatii economice internationale, reprezentand o stransa legatura intre un produs sau un anumit serviciu si producatorul acestora astfel incat consumatorul sa poata distinge intre respectivul produs sau serviciu si alte produse sau servicii apartinand altor comercianti.

Nu in toate cazurile marca trebuie sa fie inregistrata. Astfel, proprietarul marcii inregistrate poate demara un proces astfel incat marca sa inregistrata sa nu poata fi folosita de alt comerciant, in timp ce proprietarul marcii neinregistrate poate solicita si el o protectie a marcii insa numai in regiunea aferenta desfasurarii activitatii sale economice sau doar in zonele unde se banuieste ca activitatea sa comerciala s-ar putea extinde.

Scurt istoric

Ca un scurt istoric, se apreciaza ca fierarii care faureau arme de lupta in Imperiul Roman ar fi fost primii utilizatori ai conceptului de marca. In istorie apar si alte mentiuni cu privire la marci folosite cum ar fi  Löwenbräu, inca din 1383, sau Stella Artois, datand din anul 1366.

Totusi cea mai veche marca folosita si inca actuala in prezent apartine firmei Zildjian, o companie producatoare de instrumente muzicale, care isi desfasoara activitatea si astazi in SUA. Aceasta a pornit din Turcia in primii 200 de ani de activitate, familia respectiva mutandu-se ulterior in SUA si continuand activitatea comerciala sub aceeasi marca inregistrata pana in ziua de astazi.

In tara noastra, desi exista o lege inca din anul 1879 referitoare la protectia marcilor, in concret au aparut abia in anul 1913 doua marci si anume medicamentul Nevrosal si apa minerala Busteni.

Am mentionat ca marca poate fi atat inregistrata cat si neinregistrata. Pentru a identifica diferenta dintre acestea la o prima vedere se poate afirma ca in cazul marcilor inregistrate se foloseste simbolul ®, pe cand in cazul marcilor neinregistrate se aplica simbolul ™, care se aplica in dreapta sus marcii.

Clasificarea marcilor

Doctrina prezinta doua clasificari de marci si anume

Dupa felul de reprezentare grafica:

Marca verbală – reprezentata printr-o denumire sau un slogan.
Marca figurativă – reliefata printr-un un element grafic sau un desen.
Marca combinată – reprezentata printr-o denumire insotita de un simbol grafic.

Marca tridimensionala- simbolizata printr-un element sau elemente specifice tridimensionale de natura sa identifice acel produs sau serviciu.

Dupa natura solicitantului:

Marca individuala – marca a carui solicitant este o persoana fizica sau o persoana juridica.

Marca colectiva – este caracterizata prin faptul ca se uziteaza la diferentierea produselor sau serviciilor membrilor unei societati comerciale de produsele sau serviciile alor astfel de asociatii sau persoane.

Marca de certificare – solicitantul acesteia este o persoana juridica abilitata legal sa exercite anumite atributii referitoare la controlul produselor sau serviciilor privind: mod de fabricare, calitatea productiei, materialele folosite, precizia sau alte caracteristici vizate in aceasta analiza.

Functiile marcii :

Pentru a avea succes in activitatea comerciala, agentii economici disting produsele si serviciile lor si, pentru a atrage consumatorii, garanteaza asupra calitatii acestor produse si servicii, realizand in acest sens si reclama. Marcile au urmatoarele functii principale:

– functia de a distinge intre produsele si serviciile comerciantilor, prin care acestea se diferentiaza de produse si servicii similare apartinand unor alti agenti economici

– functia de garantare a calitatii serviciilor si produselor

Marca este asadar, o dovada si o certificare a calitatii produsului.

functia de organizare pe piata

Este cert ca acele produse care, satisfac consumatorul si cerintele calitative ale acestuia vor fi prioritare pe piata in raport cu alte produse.

Functia de a detine monopol, ca urmare a unei publicitati deosebite.

Functia de reclama a marcii

Asadar, o publicitate de succes asigura reusita marcii si va atrage de la sine vanzarea produselor si serviciilor in mod eficient.

Functia de a proteja consumatorul

Consumatorul, inainte de achizitionarea unui produs, trebuie sa fie corect informat in legatura cu un anume produs sau serviciu pe care doreste a il dobandi.

Protectia marcilor

Doar prin inregistrarea unei anume marci la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci drepturile asupra acesteia sunt dobandite si protejate. Marcile comunitare se bucura de protectie si pe teritoriul Romaniei, ca de altfel pe tot spatiul european, potrivit regulamentelor in materie.

In ceea ce priveste inregistrarea marcii, vom analiza mai intai conceptul de marca comunitara deoarece aceasta este o marca inregistrata care beneficiaza de valabilitate pe tot teritoriul Uniunii Europene, pe o perioada de 10 ani. Acesta este administrată de OHIM (Office for Harmonization in the Internal Market). Spre deosebire de marca inregistrata pe teritoriul Romaniei la OSIM, marca comunitara opereaza ca un sistem cu o unica aplicare. Deci, aceasta nu anuleaza inregistrarea unei marci la nivel national, ele putand coexista. In schimb o marca inregistrata la OSIM isi gaseste aplicabilitatea doar pe teritoriul Romaniei.

In cazul inregistrarii unei marci comunitare, aceasta va fi verificata in toate statele membre UE, astfel incat sa se observe daca mai exista o astfel de marca, identica sau similara. In caz afirmativ, cererea va fi respinsa pentru toate statele UE. Observam deci ca se aplica un sistem unitar in ceea ce priveste marca comunitara.

De asemenea, exista si Protocolul de la Madrid care asemenea marcii comunitare se bucura de protectie in toate statele semnatare(89 de state) dar ca element de diferentiere fata de marca comunitara, in cazul unei marci inregistrate prin intermediul Protocolului de la Madrid ca aceasta sa fie valida si in celelalte state membre ale Protocolului, trebuie ca respectiva marca sa fie inregistrata initial in statul national.

Cererea de inregistrare a unei marci

Dreptul la o marca este al solicitantului care a inaintat primul o cerere de inregistrare a marcii, in conformitate cu dispozitiile legale.

Cererea de inregistrare trebuie depusa la OSIM, redactata in limba romana si sa contina elementele prevazute de lege. Toate aceste elemente alcatuiesc depozitul reglementar al marcii.

Astfel, cererea de inregistrare trebuie sa cuprinde urmatoarele:

– solicitarea expresa de inregistrare a unei marci

– datele de identificare a solicitantului sau mandatarului, in astfel de situatii

– o reprezentare a marcii pentru care se solicita inregistrarea

– dovada platii taxei de depunere a cererii si a publicarii cererii de inregistrare a unei marci

– o lista detaliata cu produsele si serviciile fata de care se solicita inregistrarea marcii.

Inregistrarea marcii poate fi solicitata individual sau in comun de oricine, fie personal, fie prin mandatar. Asadar, reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie in cazul in care solicitantul nu are domiciliul, sediul sau nicio unitate comerciala functionala pe teritoriul Uniunii Europene.

Solicitantul cererii de inregistrare a marcii trebuie sa comunice intr-un termen de 3 luni de zile de la depunerea cererii la OSIM dovada achitarii taxei de depunere si examinarea a legii, in cuantumul stabilit de dispozitiile legale. In situatia in care solicitantul doreste inregistrarea unei multitudini de serivii sau produse la OSIM, acesta poate solicita divizarea cererii initiale in mai multe astfel de cereri, repartizand produsele sau serviciile in cadrul acestor cereri de divizare. Aceasta divizare a cererii initiale se poate realiza pe parcursul procedurii de analiza a marcii la OSIM, pana la luarea unei hotarari privind cererea de inregistrare. De asemenea, divizarea se poate realiza inclusiv in procedura de contestatie, apel sau recurs impotriva unei decizii pronuntate referitoare la cererea de inregistrare a unei marci.

Procedura de inregistrare a unei marci

Dupa primirea cererii de inregistrare a marcii, OSIM, in termen de o luna, verifica daca au fost indeplinite toate conditiile referitoare la existenta elementelor constitutive ale marcii, la mentiunile prevazute de lege, daca au fost achitate taxele in cuantumul stabilit si in caz afirmativ, OSIM confera o data de depozit pentru cerere. Daca cererea nu satisface anumite conditii necesare, OSIM il notifica pe solicitant cu privire la aceste aspecte si ca atare, acesta are la dispozitie 3 luni in care trebuie sa completeze cererea de inregistrare a acelei marci cu elementele care lipsesc astfel incat sa fie conforma cu dispozitiile OSIM. Daca completarea se face in termen, data depozitului va fi aceea la care cererea a fost intregita. In caz contrar, cererea se respinge definitiv.

In situatia neplatii taxei de inregistrare a marcii, daca solicitantul invoca motive intemeiate si plauzibile, OSIM poate acorda inca un termen de 2 luni pentru executarea obligatiei de plata. In caz contrar, se considera ca solicitantul a renuntat la cererea sa si aceasta se respinge.

In final, cererea de inregistrare a acelei marci, dispunand de data depozitului, se va publica, in forma electronica, in maxim 7 zile de la data depunerii cererii.

Opozitii referitoare la inregistrarea cererii

Bineinteles, orice persoana interesata poate manifesta o opozitie fata de o cerere de inregistrare a unei marci in termen de 2 luni de la depunerea cererii. Opozitiile trebuie formulate in scris, cu prezentarea motivelor de opozitie invocate si dovada efectuarii platii taxei aferente.

La cererea solicitantului, titularul opozitiei este obligat sa prezinte OSIM urmatoarele:

1. pe o perioada de minimum 5 ani inainte de data publicarii marcii fata de care este intentata opozitia, marca anterioara a fost folosita in mod efectiv in Romania pentru acele servicii si produse pentru care a fost inregistrata in prealabil

2. titularul opozitiei invoca motive justificate si intemeiate pentru care marca referitor la care s-a facut opozitie nu trebuie sa fie inregistrata.

In cazul neplatii taxelor stabilite pentru cererea de opozitie formulata, aceasta va fi respinsa.

Odata depusa cererea de opozitie, OSIM il notifica pe solicitantul cererii de inregistrare a marcii cu privire la care se face opozitia, indicandu-i titularul opozitiei(nume, prenume), precum si motivele invocate impotriva respectivei marci.

In ceea ce priveste analiza cererii de inregistrare a unei marci, OSIM examineaza pe fond acea cerere in termen de 6 luni si dispune fie admiterea cererii in tot sau in parte, ori respingerea acesteia daca au fost respectate dispozitiile referitoare la achitarea taxelor de inregistrare si examinare a cererii potrivit dispozitiilor legale.

Daca se doreste urgentarea, solicitantul cererii achita o taxa de urgentare, ce are o valoare dubla fata de taxele initiale si ca atare, OSIM trebuie sa se pronunte asupra admisibilitatii ori respingerii cererii in termen de 3 luni de zile de la publicare.

Asadar, OSIM are in vedere urmatoarele:

-calitatea solicitantului

-motivele de refuz si observatiile formulate

-conditiile reglementare (daca in cerere este mentionata o prioritate)

Pe parcurs, cererea de inregistrare a unei marci poate fi retrasa de solicitantul acesteia, sau acesta poate limita lista de produse sau servicii inscrise initial in cerere. Daca marca a fost facuta publica deja, retragerea sau limitarea se vor publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

In plus, cererea de inregistrare a unei marci poate fi modificata doar in ceea ce priveste numele ori adresa solicitantului, ori pentru alte cauze care nu afecteaza marca sau lista de servicii sau produse. Daca solicitantul modifica in mod substantial al marcii, va trebui sa se formuleze o alta cerere in legatura cu acele modificari nou aparute.

In continuare, urmeaza inscrierea marcii in Registrul National al Marcilor. Astfel, in cazul cererilor admise, OSIM procedeaza la inscrierea acestor marci, de indata, in Registrul National al Marcilor, ulterior eliberandu-se un certificat de inregistrare a marcii.

Durata unei marci

Inregistrarea unei marci produce efecte de la data depozitului marcii, vreme de 10 ani de zile. La cererea expresa a titularului, inregistrarea marcii ar putea sa fie reinnoita dupa scurgerea unui termen de 10 ani, daca se achita taxa prevazuta de lege.

Reinnoirea inregistrarii marcii debuteaza din ziua urmatoare expirarii perioadei de protectie aflata in curs. Taxa de reinnoire trebuie platita odata cu cererea de reinnoire. Aceasta poate fi achitata si in urmatoarele 6 luni de zile de la expirarea perioadei de protectie, cu cresterea aferenta, prevazuta de lege.

Asadar, cererea de reinnoire a inregistrarii marcii trebuie sa contina urmatoarele mentiuni:

a) solicitarea expresa de reinnoire

b) datele de identificare a titularului, numele, domiciliul si sediul mandatarului

c) numarul de inregistrare in Registrul marcilor

d) data depozitului cererii de inregistrare.

In cazul in care OSIM constata ca nu sunt indeplinite conditiile de reinnoire a inregistrarii, notifica titularul cu privire la acest aspect, care poate inainta un raspuns in 3 luni de la sosirea notificarii. Daca titularul cererii nu reactioneaza in niciun fel la notificarile adresate, cererea de reinnoire se respinge. Reinnoirea inregistrarii unei marci se va trece in Registrul National pentru Marci si se va publica in Buletinul Oficial de Proprietate Industriala.

Dreptul conferit de marca

In urma parcurgerii procedurii inregistrarii marcii, titularul acesteia dobandeste un drept exclusiv asupra marcii. In acest mod el capata anumite prerogative astfel incat poate solicita instantei judecatoresti sa nu permita tertii sa foloseasca, in activitatea lor, un semn/simbol identic ori asemanator marcii si de asemenea, titularul marcii poate interzice altor terti sa aplice acel semn pe produsele ori serviciile acestora sau poate interzice uzitarea acestuia in programele publicitare.

In plus, dreptul asupra unei marci poate fi transmis:

– prin cesiune

– prin licenta

– pe cale succesorala.

In cazul cesiunii, transmiterea opereaza in temeiul unui contract de cesiune, care trebuie incheiat in forma scrisa si semnat de parti, sub sanctiunea nulitatii. In plus, cesiunea poate opera doar pentru o anume parte dintre produsele sau serviciile a caror marca e inregistrata ori pentru totalitatea produselor sau serviciilor.

In cazul in care vorbim de licenta, titularul marcii poate permite unor terti sa foloseasca marca pe teritoriul Romaniei ori pe o portiune mai restransa din acesta, in baza unui contract de licenta, in conditiile legii. Ca si in cazul cesiunii, contractul de licenta poate privi totalitatea produselor si serviciilor a caror marca a fost inregistrata sau doar pentru o parte din acestea. Pe parcurusul existentei contractului de licenta, licentiatul are obligatia sa aplice numai marca inscrisa in contractul de licenta( pentru produsele carora li se aplica acea marca), insa poate adauga, daca e cazul, anumite semne care sa denote faptul ca el este producatorul acelor produse. Totusi, in situatia in care licentiatul incalca clauzele contractuale inscrise in contractul de licenta, titularul marcii poate invoca dreptul sau asupra marcii daca licentiatul nu a respectat durata folosirii marcii, teritoriul conferit prin contract, natura ori calitatea produselor sau serviciilor realizate in baza marcii sub care s-a acordat licenta.

Stingerea dreptului asupra marcii

Cum este si firesc, titularul marcii poate sa si renunte la dreptul conferit de marca, asupra tuturor produselor ori serviciilor pentru care marca a fost inregistrata ori doar asupra unora dintre acestea. Renuntarea trebuie sa imbrace forma scrisa si se inainteaza la OSIM de insusi titularul marcii sau de un mandatar sau imputernicit in acest sens.

Si tertii pot solicita incetarea drepturilor asupra marcii, sesizand instantele judecatoresti competente daca se constata ca:

– in termen de 5 ani de la data inregistrarii marcii, marca nu a fost folosita efectiv pe produse sau servicii fata de care a fost autorizata

– daca folosirea marcii a fost suspendata pe o perioada neintrerupta mai mare de 5 ani

– ulterior inregistrarii, folosirea respectivei marci a devenit susceptibila de a induce comsumatorii in eroare cu privire la diverse aspecte: calitatea, natura ori provenienta produselor sau serviciilor pentru care a fost initial inregistrata marca.

Bibliografie :

Dreptul proprietatii intelectuale-curs universitar- dr. Cosmin Cernat

ppi.ulbsibiu.ro/ro/proprietate/marci-si-indicatii-geografice.php

www.osim.ro/legis/legislatie/marci