Aspecte Generale Privind Impozitele Si Taxele

Economie

Aspecte Generale Privind Impozitele Si Taxele

Byadmin ianuarie 1, 2024

1.1.Evoluția Impozitelor în România

1.2. Impozitele directe

Impozitele directe reprezinta contribuții bănesti ale celor care realizează venituri sau posedă avere și care se particularizează prin impactul imediat și direct asupra plătitorului. Ca regula generală, impozitele indirecte nu pot fi repercutate asupra altei persoane.

Impozitul pe profit

Reprezintă un impozit datorat la bugetul statului de către toți contribuabilii, așa cum îi definește Codul Fiscal, care inregistrează profit fiscal în perioada de raportare și totodata, o cheltuială fiscală a întreprinderii suportată la nivelul întregii sale activități .

Stabilirea profitului impozabil se realizează prin aplicarea cotei de 16% asupra diferenței dintre veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile care au stat la baza realizării lor, la care se adaugă cheltuielile nedeductibile și se scad veniturile neimpozabile.

Profit impozabil = 16% x (venituri totale – cheltuieli totale – venituri neimpozitabile + cheltuieli nedeductibile)

O excepție de la cele menționate anterior o constituie barurile, casino-urile, cluburile de noapte sau a pariurilor sportive, unde impozitul pe profit nu poate fi mai mic de 5% din veniturile aferente acestor activități. În acest caz impozitul va fi 5% din veniturile aferente activității.

Impozitul pe salarii

Venitul impozabil din salarii se determină prin deducerea din venitul brut a următoarelor sume:

Contribuțiile personalului la asigurările sociale (10,5%)

Contribuțiile personalului la fondul de șomaj (0.5%)

Contribuțiile personalului la asigurările sociale de sănătate (5,5%)

Deducerea personală (DDP), ce se acordă astfel :

În cazul contribuabililor cu un venit brut lunar <= 1.000 RON deducerea se aplică după cum urmează:

– pentru contribuabilii care nu au persoane în întreținere – 250 lei

– pentru contribuabilii care au o persoane în întreținere – 350 lei

– pentru contribuabilii care au două persoane în întreținere – 450 lei

– pentru contribuabilii care au trei persoane în întreținere – 550 lei

– pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane în întreținere – 650 lei.

Pentru contribuabilii care realizează venituri brute lunare din salarii cuprinse între 1.001 lei și 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive prin ordinul ministrului finanțelor publice.

1.3. Impozite indirecte

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri și al prestării unor servicii, al importului sau al exportului, ceea ce înseamnă că vizează cheltuirea unor venituri.

Accizele

Accizele sunt o formă specială de taxă de consumație care se datorează bugetului de stat pentru anumite produse din țară și din import, fiind incluse în prețul de vânzare al acestora.

Se percep asupra produselor care se consumă în cantități mari și care nu pot fi înlocuite de consumatori cu altele de același tip.

Categoriile de bunuri asupra cărora se percep accize:

Alcool, distilate, băuturi alcoolice, vinuri și bere

Produse din tutun

Produse energetice (benzină, motorină, GPL, păcură, energia electrică)

Alte produse și grupe de produse (cafea, articole de cristal, bijuterii, produse de parfumerie, autoturisme, arme, iahturi și alte nave/ambarcațiuni)

Taxa pe valoare adăugată

Taxa pe valoare adăugată reprezintă principalul impozit indirect din România din punct de vedere al volumului în încasărilor la bugetul statului precum și din punctul de vedere al sferei de aplicare.

Sfera de aplicare:

Livrarea de bunuri (comercializarea mărfurilor)

Prestări de servicii efectuate pe teritoriul țării

Importul de bunuri și servicii

Transferul proprietății bunurilor imobile între contribuabili, precum și între aceștia și persoane fizice

Serviciile efectuate de prestatorii cu sediul sau domiciliul în străinătate pentru care locul prestării se consideră a fi România.

CAPITOLUL 2

CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND IMPOZITUL PE

PROFIT

2.1. Aspecte generale privind impozitul pe profit

De-a lungul timpului, în procesul lucrative s-au creat bunuri materiale care prin valorificarea lor au produs profit. Acesta reprezintă o formă de venit obținut prin intermediul unei activități economice, ca urmare a investirii unui capital.

Potrivit reprezentanților Școlii Clasice, Adam Smith și David Ricardo, profitul reprezintă o parte din valoarea mărfurilor, reținută de patron, o mărime reziduală obținută după scăderea drepturilor salariale ale muncitorilor, destinată remunerării capitalului.

Cele două valori, profitul și salariatul sunt complementare și concurente, prima reprezintă raportul invers proporțional cu cea de-a doua, căreia îi aduce prejudicii. Tot el a determinat și nivelul anual al profitului ca rată procentuală rezultată din raportarea profitului la capitalul investit.

R=Profit x 100

Salarii

Potrivit teoriei sale profiturile depind de salarii. Dacă salariile sunt mai mari, rata profitului scade.

Profitul este perceput în mod general ca rezultat al unei acțiuni sau activități economice, expresie a eficienței acesteia.Pentru ca venitul realizat să poată fi calificat profit, este necesar ca activitatea economică să fie desfășurată cu scopul obținerii de beneficiu, lucru esențial, deoarece, în practică, există situația în care o entitate desfășoară o activitate generatoare de venit ce nu este calificată drept profit, pentru că nu există intenția obținerii unui beneficiu, ci sumele rezultate sunt destinate susținerii unei alte activități proprii acesteia ( de exemplu persoanele juridice fără scop lucrativ).

Profitul reflectă fluxurile de valoare care au concurat la creșterea sau diminuarea bogăției unei întreprinderi într-o perioadă de timp, precum și succesul sau eșecul acesteia.

Trebuie făcută distincție între proftul contabil și prefitul impozabil. Atfel, profitul contabil este profitul net obținut, înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul, în timp ce profitul impozabil este profitul pe perioada exercițiului, determinat în concerdanță cu regulile stabilite de Codul Fiscal, pe baza cărora se plătește impozitul pe profit.

Conform Art. 13 din Codul Fiscal sunt obligate la plata impozitului pe profit, urmatoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:

persoane juridice române;

persoane juridice străine care desfășoară activitate prin intermediul unui sediu/mai multor sedii permanente în România;

persoanele juridice străine și persoanele fizice nerezidențiale care desfășoară activitate în România într-o asociere cu sau fără personalitate juridică;

persoanele juridice străine cqare realizează venituri din/sau în legătură cu proprietățile imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deținută la o persoană juridică română;

persoane fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru veniturile realizate în România cât și în străinătate din asocieri fără personalitate juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reține și se varsă de către persoana juridică română;

persoanele juridice cu sediul social în România, înfiițate potrivit legislației europene.

Sunt scutiți de la plata impozitului pe profit următorii contribuabili :

trezoreria statului;

instituțiile publice, pentru fondurile publice, inclusiv pentru veniturile proprii și disponibilitățile realizate și utilizate potrivit reglementărilor legale în vigoare privind finanțele publice și finanțele publice locale ;

persoanele juridice române care plătesc impozitul pe veniturile micoînteprinderilor;

fundațiile române constituite ca urmare a unui legat;

cultele religioase, pentru: venituri obținute din producerea și valorificarea obiectelor și produselor necesare activității de cult, potrivit reglementării în vigoare ;

instituțiile de învățământ particular acreditate, precum și cele autorizate, pentru veniturile utilizate, în anul curent sau anii următori, potrivit reglementărilor în vigoare .

asociațiile de proprietari constituite ca persoane juridice și asociațiile de locatari recunoscute ca asociații de proprietari, potrivit Legii locuinței nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile obținute din activități economice și care sunt sau urmează a fi ultilizate pentru imbunătățirea utilităților și a eficienței clădirii, pentru întreținerea și repararea proprietății comune;

fondul de garantare a depozitelor în sistem bancar constituit potrivit legii;

fondul de compensare a investițiilor;

Banca Națională a României;

fondul de garantare a pensiilor private, înfiițate potrivit legii;

organizațiile nonprofit, organizațiile sindicale și organizațiile patronale sau scutite de la plata impozitului pe profit pentru următoarele tipuri de venituri:

2.2. Cota de impozitare

Impozitul pe profit constituie una din sursele importante de alimentare a bugetului cu venituri, fiind un impozit direct cu caracter obligatoriu și permanent din categoria veniturilor discale, stabilit în baza unei cote procentuale unice de 16%, cu excepția „contribuabililor care desfățoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, care plătesc un impozit de 5% aplicat veniturilor realizate”. Pentru microîntreprinderi, cota de impozitare este de 3%, aplicată asupra cifrei de afaceri.

Stabilirea impozitului are o anumită formă de exprimare în funcție de modul de așezare: în sumă fixă sau procentual.

Comparativ cu alte țări din Europa, constatăm că în țara noastră se aplică o cotă de 16%, relativ redusă față de țări ca Austria(25%), Belgia(33%), Cehia(19%), Ftanța(33,33%), Danemarca(25%), Italia(27,5%). Ceea ce se observă este că, deși cota impozitului poate fi mai mare în unele țări, acestea promovează o politică de ajutor pentru apariția și dezvoltarea întreprinzătorilor. Atfel, în Franța IMM-urile sunt impozitate cu o cotă redusă de 15% pentru primii 38120 euro din profit, urmând ca după accea cota impozitului să crească la 36,1%. Mai putem remarca că țări ca Bulgaria (10%) și ca Cipru(12,5%) adoptă o politică de dezvoltare agresivă a investițiilor, practicând o fiscalitate blândă la nivelul firmelor .

Tabelul nr 1: Cota de impozitare pe profit în alte țări din Europa

Sursa KPMG International-Corporate tax table

2.2.1.Cota fixă

Introducerea cotei unice în România a urmărit asigurarea creșterii economice și a gradului de ocupare a forței de muncă, simplificarea și eficientizarea sistemului de calcul al impozitului pe profit, majorarea veniturilor bugetare prin reducerea evaziunii fiscale, stimularea investițiilor authtone și străine.

Asemeni României, țările în care a fost introdusă cota unică au cunoscut o creștere a fondurilor mobilizate la buget și a investițiilor atrase.

Totuși, unii economiști au contestat eficiența cotei unice susținând că nu ar trebui ignorată interdependența dintre regulile de taxare și cheltuieli.

Tabelul nr. 2: Evoluția cotei unice pe profit în regiune

Sursa KPMG International-Corporate tax table

Nivelul de impozitare pentru venitul corporațiilor diferă de la o țară la alta.

Estonia a fost primul stat care a introdus această cotă unică în 1994, fiind urmată de celelalte două state baltice, după care Rusia în 2001, Serbia în 2003, Republica Slovacă și Ucraina în 2004, Romănia și Gergia în 2005, Macedonia, Bulgaria și Ungaria în 2006. O parte dintre state au menținut cote reduse pentru micii întreprinzători.

2.2.2. Cota progresivă/regresivă

Sre deosebire de cota unică, cota progresivă, așa după cum numele arată, presupune majorarea poverii fiscale pe măsura creșterii venitului impozabil, fie constant, fie variabil, operând atât orizontal, cât și vertical. Progresivitatea pe orizontală presupune ca impunerea să se realizeze diferențiat în funcție de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori. În cazul progresivității pe verticaiă cota de impozit variază în funcție de mărimea bazei de impozitare, precum și de natura venitului impozabil și de categoriile de plătitori.

Cotele progresive verticale sunt simple(globale) și compuse(pe trașe).

Impunerea în cote progresive simple vizează aplicarea acelorași cote asupra masei impozabile ce aparține aceluiași plătitor.

Cotele progresive compuse se aplică pentru fiecare tranșă, într-un anumit procent, pentru stabilirea sunei de plată este necesară însumarea impozitelor aferente fiecarei tranșe.

Cotele regresive de impunere se reduc pe măsura creșterii materiei ce face obiectul impunerii.

2.3. Dterminarea profitului impozabil

Profitul impozabil se determină ca diferență între veniturile ( încasările) obținute din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Profit impozabil = Venituri- Cheltuieli – Venituri neimpozabile + Cheltuieli nedeductibile

În vederea determinării profitului impozabil se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investițiile financiare.

În cazul bunurilor mobile și imobile produse de către contribuabili valorificate în baza unui contract de vânzare cu plata în rate, contribuabilii pot opta pentru înregistrarea valorii ratelor la venituri impozabile, la termenele scadente prevăzute în contract. Cheltuielile corespunzătoare sunt deductibile la aceleași termene scadente stipulate în contractele încheiate între părți, proporțional cu valoarea ratei înregistrate în valoare totală a contractului. Opțiunea se exercită în momentul lovrării bunurilor și nu se poate reveni asupra ei.

2.3.1. Venituri neimpozabile

Reglementările legale din România consideră veniturile neimpozabile în determinarea profitului :

dividentele primite de la o persoană juridică română;

diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoane juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențe de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu tilu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social de la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;

veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.

2.3.2. Cheltuieli cu deductibilitate limitată

Articolul 21 din Codul Fiscal precizează cheltuielile cu deductibilitate limitată în calculul impozitului pe profit:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii;

Perisabilitatea, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrției centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;

cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

cheltuielile cu provizioaneși rezerve, în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat sau din patrimoniu, după caz;

cheltuieli cu dobânda și diferențele de curs valutar;

amortizarea , în limita prevăzută de lege;

Articolul 21 din Codul Fiscal precizează cheltuielile cu deductibilitate limitată în calculul impozitului pe profit:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii;

Perisabilitatea, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrției centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;

cheltuielile reprezentând tichetele de masă acordate de angajatori, potrivit legii;

cheltuielile cu provizioaneși rezerve, în limita unei cote de 5% aplicată asupra profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile aferente acestor venituri neimpozabile, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social subscris si vărsat sau din patrimoniu, după caz;

cheltuieli cu dobânda și diferențele de curs valutar;

amortizarea , în limita prevăzută de lege;

cheltuielile efectuate în numele unui angajat, la scheme de pensii facultative, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a 400 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant;

cheltuielile cu primele de asigurare voluntară de sănătate, în limita unei sume reprezentând echivalentul in lei a 250 euro intr-un an fiscal, pentru fiecare participant;

cheltuielile pentru funcționarea, întreținerea și repararea locuințelor de serviciu situate în localitatea unde se află sediul social sau unde societatea are sedii secundare, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor costruite prevăzute de legea locuniței, care se majorează din punct de vedere fiscal cu 10 %;

cheltuielile de fucționare, întreținere și reparații aferente unui sediu aflat în locuința proprietate a unei persoane fizice, folosită și în scop personal, deductibile în limita corespunzătoare suprafețelor puse la dispoziția societății în baza contractelor încheiate între părți, în acest scop;

cheltuielile de funcționare , întreținere și reparații, aferente autoturismelor folosite de persoane cu funcții de conducere și de administrare ale persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane cu astfel de atribuții. Pentru a fi deductibile fiscal, cheltuielile cu parcul de autoturisme trebuie justificate cu documente legale.

2.3.3. Cheltuieli nedeductibile

Cheltuielile nedeductibile sunt acelea efectuate de către persoana juridică care nu poti fi deduse la stabilirea profitului impozabil. Acestea sunt:

cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat, inclusiv cele reprezentând diferențele din anii precendeți sau din anul curent, precum și impozitele pe profit sau pe venit plătite în străinătate. Sunt nedeductibile și cheltuielile cu impozitele nereținute la sursă în numele persoanelor fizice și juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din România;

dobânzile/majorările de întârziere, amenzile, confiscările și penalitățile de întârziere datorate către autoritățile române, potrivit prevederilor legale. Amenzile, dobânzile, penalitățile sau majorările datorate către autoritășile străine ori în cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente și/sau autorități străine sunt chetuieli nedeductibile, cu excepția majorărilor al căror regim este reglementat prin convențiile de avitare a dublei impuneri;

cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoare adăugată aferentă.

cheltuielile cu taxa pe valoare adăugată aferentă bunurilor acordate salariaților sun forma unor avantaje în natură, dacă valoarea acestora nu a fost impozitată prin reținere la sursă;

cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților, altele decât cele generate de plăți pentru bunurile livrate sau serviciile prestate contribuabilului, la prețul de piață pentru aceste bunuri sau servicii;

cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune;

cheltuielile înregistrate de societățile agricole, constituite în baza legii, pentru dreptul de folosință a terenului agricol adus de membrii asociați, peste cota de distribuție din producția realizată duin folosința acestuia, prevăzută în contractul de societate sau asociere;

cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile;

cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alteprestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte;

cheltuielile cu contribuțiile plătite peste limitele stabilite sau care nu sunt reglementate prin acte normative;

cheltuielile cu primele de asigurare plătite de angajator, în numele angajatului, care nu sunt incluse în veniturile salariale al angajatului;

alte cheltuieli salariale si/sau asimilate acestora, care nu sunt impozitate la angajat;

cheltuielile cu primele de asigurare care nu privesc activele contribuabilului, precum și cele care nu sunt aferente obiectului de activitate, cu excepția celor care privesc bunurile reprezentând garanție bancară pentru creditele utilizate în desfășurarea activității pentru care este autorizat contribuabilul sau utilizate în cadrul unor contracte de inchiriere sau de leasing, potrivit clauzelor contractuale;

pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor incerte sau în litigiu, neîncasate, pentru partea neacoperită de provizion;

cheltuielile înregistrate în evidența contabilă, care au la bază un document emis de un contribuabil inactiv al cărui coertificat de înregistrare fiscală a fost suspendat în baza ordinului președintelui Agenției Baționale de Administrare Fscală;

cheltuielile cu taxele și cotizațiile către organizațiile neguvernamentale sau asociațiile profesionale și care depășesc echivalentul în lei a 4.000 euro anual;

cheltuieli reprezentând valoarea deprecierilor mijloacelor fixe în cazul în care, ca urmare a efectuării unei reevaluări, se înregistrează o descreștere a valorii acestora.

2.3.4. Pierderi fiscale

Pierderea anuală, stabilită pe declarația de impozit pe profit, se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 5 ani consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrărilor acestora, la fiecare termen de plată a impoztului pe profit, potrivit prevederilor legale în vigoare din anul înregistrării acestora.

Pierderea fiscală înregistrată de contribuabilii care își încetează existența ca efect al unei operațiuni de fuziune sau divizare se recuperează de către contribuabilii nou-înființate ori de către cei care preiau patrimoniul societății absorbite sau divizate, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de fuziune/divizare.Pierderea fiscală înregistrată de către contribuabilii care nu își încetează existența ca efect al unei operațiuni de desprindere a unei părți din patrimoniul acestora, transferată ca întreg, se recuperează de acești contribuabili și de cei care preiau parțial patrimoniul societății cedente, după caz, proporțional cu activele și pasivele transferate persoanelor juridice beneficiare, potrivit proiectului de divizare, respectiv cu cele menținute de persoana juridică cedentă.

În cazul persoanelor juridice străine, se iau in considerare numai veniturile și cheltuielile atribuite fiecărui sediu permanent cumulate la nivelul sediului permanent desemnat în România. Pierderile fiscale înregistrate până la data de 30 iunie 2013 de sediile permanente care aparțin aceleiași persoane juridice străine, nerecuperate până la această dată, se transmit sediului permanent desemnate și se recuperează în funcție de perioada în care acestea au fost înregistrate, astfel:

pierderea fiscală înregistrată în perioada 1 ianuarie – 30 iunie 2013 inclusiv, este luată în calcul la stabilirea profitului impozabil/pierderii fiscale din perioada 1 iunie – 31 decembrie 2013 inclusiv, perioada 1 iulie – 31 decembrie 2013 inclusiv nefiind considerată an fiscal în sensul celor 7 ani consecutivi

pierderea fiscală înregistrată în anii anteriori anului 2013, rămasă nerecuperată la data de 30 iunie 2013, se recuperează, la fiecare termen de plată a impozitului pe profit care urmează acestei date, pe perioada de recuperare rămasă din perioada inițială de 5 ani, respectiv 7 ani, în ordinea înregistrării acesteia; anul 2013 este considerat un singur an fiscal în sensul celor 5 ani, respectivg 7 ani consecutivi.

2.4. Plata impozitului pe profit

Plata impozitului pe profit se efectuează în lei, indifferent de valuta în care au fost realizate.

Plata impozitului pe profit se realizează astfel :

trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul, în cazul tuturor contribuabililor, alții decât băncile și organizațiile nonprofit;

anual, până la data de 25 martie inclusiv a anului următor, cu plăți anticipate, efectuate trimestrial;

anual, până la data de 25 februarie inclusiv a anului următor celui pentru care se calculează impozitul, în cazul organizațiilor nonprofit și în cazul contribuabililor care obțin venituri din cultura cerealelor și plantelor tehnice, pomicultură și viticultură;

anual, cu plăți anticipate efectuate trimestrial, pentru contribuabilii societățílor bancare, persoane juridice române și sucursalele din România ale băncilor, persoane juridice străine.

Obligațiile plătitorilor

În cursul anului fiscal contribuabilii au următoarele obligații:

sa depună declarația de impunere până la termenul de plată al impozitului;

să stabilească corect baza de impozitare.

2.5. Controlul impozitului pe profit și sancțiunile aplicate

Controlul impozitului pe profit se realizează de către organele fiscale, cărora le revine sarcina de a constata dacă impozitul a fost corect determinat, dacă contribuabilul a completat și depus declarațiile de impunere. În situația în care acestea consideră că stabilirea impozitului nu a fost făcută conform legii, vor face un nou calcul al impozitului și vor comunica în scris contribuabilului modul de stabilire al acestuia. Pentru nerespectare prevederilor legale, plătitorii vor fi sancționați conform reglementărilor legale în materie .

Reglementările legale din România consideră veniturile neimpozabile în determinarea profitului :

dividentele primite de la o persoană juridică română;

diferențele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoane juridice la care se dețin titluri de participare, precum și diferențe de evaluare a investițiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt impozabile la data transmiterii cu tilu gratuit, a cesionării, a retragerii titlurilor de participare, precum și la data retragerii capitalului social de la persoana juridică la care se dețin titlurile de participare;

veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum și veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri și memorandumuri aprobate prin acte normative.

2.1.2. Cheltuieli cu deductibilitate limitată și

nedeductibile

Articolul 21 din Codul Fiscal precizează cheltuielile cu deductibilitate limitată în calculul impozitului pe profit:

cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicată asupra diferenței rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol și cheltuielile cu impozitul pe profit;

cheltuielile sociale, în limita unei cote de până la 2%, aplicată asupra valorii cheltuielilor cu salariile personalului, potrivit Codului muncii;

perisabilitatea, în limitele stabilite de organele de specialitate ale administrției centrale, împreună cu instituțiile de specialitate, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice;