. Aspecte Generale Privind Asigurarile de Viata din Romania

Introducere

Decizia de a alege drept temă a lucrării de diplomă „Piața asigurărilor de viață din România” nu a fost luată din dorința de a realiza o informare asupra acestui sector, pentru că nu am nici cea mai mică îndoială că există numeroase publicații in acest sens. De asemenea, intenția mea nu a fost de a comenta situația actuală a acestei industrii. Scopul acestei lucrări este rezultatul dorinței de a scoate in evidență adevăratele valențe ale acestui domeniu foarte specializat al economiei naționale, asigurarea de viață. Practic trebuie „să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului”, conștientizând că asigurările de viață reprezintă un factor cheie al creșterii economice.

In ultimul timp se observă un interes crescut pentru dezvoltarea industriei asigurărilor, semnal care este dat nu numai de piața asigurărilor, ci vine și din partea autorităților si chiar a potențialilor asigurați.

Piața românească a asigurărilor de viață este într-un proces de pregătire intensă în vederea aderării la Uniunea Europeană. Așadar, se confruntă cu noi provocări legate de armonizarea cu principiile acquis-ului comunitar, schimbări in normele contabile etc. În afară de aceste aspecte, companiile de asigurări românești fac eforturi susținute de creștere a competitivității de o manieră europeană, dezvoltând produse noi, îmbunătățind calitatea serviciilor, diversificându-și rețeaua de distribuție si investind în pregătirea angajaților. Necesare, dar nu și suficiente, aceste îmbunătățiri trebuie să fie susținute de noi modalități de evaluare a polițelor, de o diversificare a portofoliului clienților, de un stil de management care să vină în întâmpinarea schimbării.

Prezenta lucrare urmărește particularizarea structurilor trecute și actuale ale pieței asigurărilor de viață din România , insistând asupra nevoii schimbării de orientare, și mai ales de mentalitate. Studiul de caz –prezentarea companiei AIG Life ASIGURĂRI ROMÂNIA ocupă un loc central în cadrul lucrării, având drept scop relevarea unui mod inovator de abordare a asigurărilor de viață.

Capitolul 1

Aspecte generale privind asigurările de viață din România

1.1. Scurt istoric al asigurărilor din România

Istoria asigurărilor in România, a început sa fie scrisă încă din secolul al IV-lea prin manifestări ale protecției pe baze mutuale, ce au apărut in Transilvania, însă progresele semnificative apar începând cu secolul al XIX-lea

Anul 1871 este un an de referința pentru asigurările din România, prin faptul că în luna martie, printr-un Înalt Decret Domnesc s-a înființat prima societate de asigurări românească, DACIA, cu un capital social de 3 milioane lei. În anul 1873, a fost creată a doua societate românească de asigurări, ROMANIA, cu un capital social de 2 milioane lei. Aceste societăți românești de asigurări, aveau ca membri fondatori și ca membri în consiliile de administrație, personalități marcante ale scenei politice, economice și sociale din acea vreme. În anul 1881, cele doua societăți românești de asigurări au fuzionat și au creat o singură societate, DACIA – ROMANIA.

Un an mai târziu, s-a înființat societatea NAȚIONALA, care avea un capital social de 3 milioane lei. Urmare a creării acestor societăți de asigurări si a dezvoltării pieței locale a asigurărilor, rând pe rând reprezentanțele companiilor străine de asigurări au început să se retragă, cedându-și portofoliile societăților românești.

In anul 1897, prin colaborarea cu Banca Marmorosch, a fost întemeiată la Brăila, societatea GENERALA, care era specializată în asigurările pentru transporturi maritime. Compania italiană "Assicurazioni Generali" din Trieste a participat la subscrierea capitalului societății GENERALA, ajutând-o pe aceasta să obțină recunoașterea polițelor si cedarea în reasigurare pe piețele internaționale de asigurări. Ulterior societatea GENERALA și-a mutat sediul la București și și-a diversificat portofoliul, inclusiv în domeniul asigurărilor de viață. În anul 1935, luând in considerare volumul de prime încasate, GENERALA se situa în fruntea societăților de asigurare din România.

In 1923 a luat ființa societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, cu un capital de 4 milioane lei și care era specializata în asigurări de viață fără examinare medicală. Rezultatele din primele de asigurare obținute de societate, au plasat-o in anul 1937 pe locul șase în cadrul societăților din acea perioadă.
Asigurările practicate de societățile de asigurare până la începutul Primului Război Mondial, erau asigurări de incendiu si asigurări de viata, asigurările de transport (exclusiv cele aferente transporturilor fluviale), iar asigurările împotriva grindinei s-au practicat foarte puțin timp și la o scara foarte restrânsă.

După Primul Război Mondial, au apărut încă 22 de societăți de asigurare, dintre care unele erau succesoare ale societăților străine de asigurare: STEAUA ROMÂNIEI care a preluat portofoliul lui MUNCHENER, PRIMA ARDELEANĂ care a preluat portofoliul lui ERSTE UNGARISCHE și ADRIATICA (societate italiană). După anul 1927, Guvernul a autorizat înființarea societăților străine în România, printre care și NORWICH, PHOENIX, STANDARD, SUN.

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial și intrarea României în război, a condus la declinul activității de asigurări, astfel societățile engleze CALEDONIAN – ROMANA, NORWICH UNION F.D. și SUN INSURANCE LTD și-au predat portofoliul societății VATRA DORNEI și și-au încetat activitatea.

După terminarea războiului, în anul 1945, mai funcționau în România numai 13 societăți românești și 5 reprezentanțe străine. Printre societățile românești se numărau și GENERALA, DACIA – ROMÂNIA, ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ, STEAUA ROMÂNEASCĂ. Societățile romînești colaborau cu societățile cu capital străin, cu filialele sau reprezentanțele pentru România ale societăților străine (din Italia, Anglia, Germania).

În anul 1942 odată cu apariția legii care reorganiza activitatea de asigurare, Casa de Asigurări a Ministerului de Interne (apărută în anul 1915 și reorganizată în anul 1936) s-a transformat în REGIA AUTONOMĂ A ASIGURĂRILOR DE STAT (R.A.A.S.). Aceasta practica toate categoriile de asigurări și deținea monopolul asupra asigurării bunurilor de stat și comunale.

In urma naționalizării, în anul 1948, societățile de asigurare au trecut în proprietatea statului cu toate activele și pasivele lor, iar instituțiile publice de asigurări au intrat, de asemenea, în noile structuri ale economiei planificate. În aceeași perioadă, capitalul sovietic și-a făcut apariția în diverse ramuri ale economiei, în domeniul asigurărilor creându-se societatea SOVROM – ASIGURARE.

In anul 1952 s-a creat cu capital integral romanesc, ADMINISTRATIA ASIGURARILOR DE STAT – ADAS, instituție specializata in activitatea de asigurare, de reasigurare si de comisariat de avarie. ADAS si-a desfășurat activitatea sub conducerea generala a Ministerului Finanțelor, pe baza unor decrete emise special pentru aceasta.

Odată cu apariția ADAS, asigurările au devenit monopol de stat, aceasta fiind singura instituție din România care a practicat activitatea de asigurare/reasigurare. ADAS avea in obiectul de activitate asigurari obligatorii (prin efectul legii) si asigurari facultative.

Asigurările prin efectul legii, practicate de ADAS erau asigurări pentru bunurile care aparțineau cooperativelor agricole de producție si asociațiilor intercooperatiste (inclusiv unităților economice ale acestora), asigurări pentru bunurile care aparțineau persoanelor fizice, asigurări de călătorie pentru cazurile de accidente, asigurări de răspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule.

Asigurările facultative încheiate de ADAS (în lei sau în valută), în completarea celor prin efectul legii, erau asigurări de bunuri pentru riscurile de avarie, distrugere, furt sau altele; asigurări de persoane pentru riscurile de invaliditate, deces, supraviețuire sau altele; asigurări de răspundere civila, pentru riscurile de vătămare corporală sau deces de persoane, avarierea sau distrugerea unor bunuri și alte pagube pentru care există răspundere potrivit legilor in vigoare la acea data.

Fondurile de care dispunea ADAS erau următoarele: fondul statutar (200 milioane lei), fondul de rezervă, fondul mijloacelor fixe, rezerva de prime pentru asigurările de persoane și alte fonduri speciale.

Veniturile obținute de ADAS erau folosite pentru acoperirea pagubelor provocate de calamități sau accidente, pentru plata sumelor asigurate pentru asigurările de persoane, pentru acoperirea cheltuielilor în vederea formarii și administrării fondului de asigurare, pentru constituirea fondurilor de rezervă și a fondurilor speciale și pentru dezvoltarea societății.
     Prin Hotărârea de Guvern nr. 1279 din 8 decembrie 1990 privind înființarea unor societăți comerciale pe acțiuni în domeniul asigurărilor, care prevedea că începând cu data de 1 ianuarie 1991, se pot crea societăți de asigurare ca societăți comerciale pe acțiuni, ADAS și-a încetat activitatea. Activul și pasivul ADAS au fost preluate de către societățile ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A., ASTRA S.A., si agenția CAROM S.A., înființate prin prevederile aceleiași Hotărâri.

Societatea ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. a preluat activele și pasivele aferente asigurărilor facultative de viață, asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autovehicule și altor asigurări. ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ S.A. a preluat de la ADAS și bunurile imobile care au fost incluse în capital.
Societatea ASTRA S.A. a preluat activele și pasivele corespunzătoare societăților mixte (cu participarea ADAS) din străinătate.

Agenția CAROM S.A. a preluat activitatea privind constatarea daunelor, stabilirea și plata despăgubirilor în cazul pagubelor produse în România, atunci când răspunderea revenea unor asigurați la societățile de asigurare din străinătate și în cazurile de pagube produse în străinătate de automobiliști români asigurați la societățile de asigurare din România.

Aceste trei companii au fost create prin participarea statului de 100%, aceasta situație schimbându-se în anul 1991 când prin Legea nr. 58 din data de 14 august 1991 privind privatizarea societăților comerciale, 30% din capitalul social al entităților economice a fost privatizat și a trecut în administrarea Fondurilor Proprietății Private.

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 1356 din 28 decembrie 1990 a fost înființată BANCA DE EXPORT IMPORT A ROMÂNIEI S.A. – EXIMBANK, banca cu capital integral de stat, dar care și-a început efectiv activitatea în aprilie 1992. Prin departamentul de asigurări – reasigurări, EXIMBANK practica asigurări pentru credite de export împotriva riscului de neplată la extern.

In anul 1991, apare Legea nr. 47 din data de 16 iulie 1991 privind constituirea, organizarea și funcționarea societăților comerciale din domeniul asigurărilor. Prevederile Legii stipulau faptul că în România, activitatea de asigurare se desfășoară prin intermediul societăților de asigurare, societăților de asigurare-reasigurare și societăților de reasigurare și, de asemeneaț prin societățile de intermediere (agenții de intermediere).

Prin Hotărârea Guvernului României nr. 574 din data de 23 august 1991 privind atribuțiile OFICIULUI DE SUPRAVEGHERE A ACTIVITATII DE ASIGURARE ȘI REASIGURRAE – OSAAR, se inființează organismul de supraveghere a pieței asigurărilor, ca direcție în cadrul Ministerului Finanțelor.
Astfel în luna septembrie 1990 a fost inființată prima societate de asigurări cu capital integral privat din România, S.C. UNITA SRL, cu sediul la Timișoara. Activitatea societății UNITA a debutat în luna ianuarie 1991, prin practicarea asigurărilor mixte de viață cu acumulare de capital. În anul 2000 pachetul majoritar al societății a fost cumpărat de compania Wienner Staedtische din Austria, iar în portofoliul societății se regăsesc în prezent toate tipurile de asigurări.

Ulterior, apar alte companii cu capital privat, romanesc sau/și cu capital străin (ținând cont de faptul că Legea nu permit(ținând cont de faptul că Legea nu permitea înființarea unei societăți cu capital integral străin), marea lor majoritate având sediile în București, așa cum ar fi:

 În anul 1992 se înființează societățile AGRAS, ASIGURARE REASIGURARI ARDAF, ROUMANIE ASSURANCE INTERNATIONAL, etc.

 În anul 1994 se înființează societățile ASITRANS, ASIGURARI ION TIRIAC – ASIT (care în anul 2000 și-a schimbat numele în ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI, prin cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni de către compania ALLIANZ din Germania), ARINCO SOCIETATE DE ASIGURARI (care ulterior își schimba numele în INTERAMERICAN ROMÂNIA ASIGURARI), SAR TRANSILVANIA, etc.

 În anul 1997 se înființează societatea Naționale Nederlanden Asigurări de Viață (care în 1998 își schimbă numele în Nederlanden Asigurări de Viață, iar în anul 2001 își schimbă numele în ING Nederlanden Asigurări de Viata), GARANTA, etc.

 În anul 1998 se inființează societatea AIG Life ASIGURARI ROMANIA

  În anul 1999 se inființează societatea COMMERCIAL UNION ASIGURARI DE VIAȚĂ, (care în anul 2002 își schimbă numele în AVIVA Asigurări de Viață) etc.

După anul 1990, pe piața românească a asigurărilor, au apărut foarte multe societăți de intermediere în asigurări (in anul 2000 activând peste 800 de societăți), care jucau rolul de agenți dar și de brokeri de asigurări (în fapt, brokeri de asigurare fiind numai câteva societăți). Termenul "broker de asigurare" a fost introdus de Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor. La începutul anului 2002, erau autorizate să funcționeze 105 societăți de brokeraj in asigurări, printre care și câțiva mari brokeri internaționali ca MARSH, AON, GRAS SAVOYR, etc.

Prin apariția Legii 32 / 2000, se înființează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, organism independent, autonom, finanțat de societățile de asigurare, cu rol de reglementare, control și supraveghere a pieței asigurărilor. Comisia se finanțează din resurse proprii și este condusă de un Consiliu format din președinte, un vicepreședinte și 3 membri, numiți de Parlament, în ședință comună a celor două Camere. Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putand fi reinvestit.

Conform articolelor 5 și 8 din Legea nr.32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completarile ulterioare, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor are ca atributii, în principal, următoarele:

elaborează și/sau avizeaza proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicații asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele europene și standardele internaționale de contabilitate, și avizează actele administrative individuale, dacă au legatură cu activitatea de asigurare, după consultarea cu asociațiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce privește reglementările contabile, și dupa avizul/informarea Ministerului Finanțelor Publice;

adoptă norme în aplicarea legii, precum și norme prudențiale specifice, conform practicilor în asigurări;

autorizează asigurătorii, reasigurătorii și brokerii de asigurare și/sau reasigurare să desfașoare activitate de asigurare, reasigurare ori intermediere în asigurări și/sau reasigurări, dupa caz, și avizează orice modificare a documentelor sau condițiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare;

aprobă acționarii semnificativi direcți ori indirecți, persoane fizice sau juridice, aprobă și retrage aprobarea persoanelor semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare și/sau de reasigurare;

aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau, dupa caz, falimentul asigurătorilor și reasigurătorilor, precum și a/al sucursalelor și filialelor acestora etc.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate autonomă de specialitate, și-a creat propria structură organizatorică, cu direcții și servicii specializate, care a fost îmbunatațită în timp, ținând cont de complexitatea și volumul ridicat de activitate.

1.2. Principalele tipuri de asigurări de viață

Asigurările de viață se practică în prezent într-un număr mare de forme dintre cele mai diverse, cele mai mute dintre ele reprezentând creația ultimelor decenii. Acest lucru a fost de nevoile tot mai variate ale clienților, dar și de sofisticarea lor, preponderent pe piețele mai mature.

O teorie confirmată tot mai mult în ultimele decenii susține că un produs este achiziționat pentru ce reprezintă pentru client și nu pentru ceea ce este in sine (teoria subiectivă a utilității), produsul este cumpărat pentru serviciul pe care îl oferă, pentru siguranță, pentru confort, pentru modă-pentru ceea ce oferă utilizatorului său. Asigurarea de viață reprezintă o modalitate de protecție financiară, garantare și păstrare a proprietăților unei familii. Ea constituie o o parte integrantă a unui plan financiară al unei familii, alături de alte investiții în afaceri imobiliare, acțiuni, depozite bancare, asigurarea fiind o garanție legată de disponibilitatea unui fond de lichidități necesare în cazul unei situații neașteptate, fară a fi afectate celelalte forme de economisire, de regulă cu scadențe prestabilite.

Există in prezent sute de tipuri de asigurări de viață. Unele dintre ele, deși încadrate în această categorie, nu mai păstrează toate caracteristicile. De aceea, în cele ce urmează, vor fi prezentate numai câteva, dintre cele mai reprezentative și mai frecvent întâlnite.

Asigurarea de viață pe termen limitat

Aceasta este asigurarea tipică și cea mai simplă; ea se încheie pe o anumită perioadă de timp si acoperă numai riscul de deces. În consecință, asiguratul va plăti periodic o sumă de bani, prima de asigurare, în schimbul căreia o a treia persoană, denumită beneficiar și desemnată de asigurat, va încasa suma asigurată la decesul acestuia din urmă, conform contractului încheiat. Dacă mediul economic este inflaționist, suma asigurată poate fi protejată printr-o caluză specială de indexare la inflație, ceea ce implică și adaptarea, în consecință, a primei de asigurare plătite de titularul asigurării. De cele mai multe ori, persoana propusă ca beneficiar este soțul/soția, dar pot fi și părinții, copiii, sau alte persoane din afara familiei asiguratului. Ca regulă, ramâne la latitudinea asiguratului să decidă cine va fi beneficiarul asigurării.

Caracteristic pentru această poliță este faptul că suma asigurată va fi plătită numai dacă decesul se produce in perioada de valabilitate a contractului. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viață, asiguratul este exonerat de orice răspundere privind plata sumei asigurate. În acest caz, nici asiguratul și nici beneficiarul nu vor fi remunerați la expirarea contractului. De aceea, nici prima de asigurarea nu este foarte mare în comparație cu celelalte tipuri de asigurări. Ea va trebui plătită pe toată durata poliței. Date fiind caracteristicile menționate, rezultă clar că această asigurarea conferă protecție numai pentru riscul de deces, și nu presupune clauze de economisire sau capitalizare.

Asigurarea de viață pe termen nelimitat

Această formă de asigurare pe termen (așa-zis) nelimitat acoperă riscul de deces pe o perioadă mai lungă de timp, respectiv pană la o vârstă înaintată (de exemplu, 95 de ani) a asiguratului. În general, condiția este ca asiguratul să plătească primele de asigurare până la data pensionării. Riscul de deces este acoperit pe toată perioada cuprinsă între momentul încheierii asigurării și atingerea vârstei respective. Dacă asiguratul ajunge la acea vârstă, va primi suma asigurată actualizată. Deosebirea față de asigurarea de viață pe termen limitat constă în mărimea primei de asigurare și în faptul că introduce un nou element, și anume rambursarea sumei la împlinirea vârstei respective determinate de a asiguratului.

Asigurarea mixtă de viață

Acest tip de asigurare este o asigurare cu capitalizare, care se deosebește de cele anterioare prin gradul de cuprindere. Față de asigurarea de viață tipică, prin care este acoperit numai riscul de deces, asigurarea mixtă de viață acoperă și riscul de supraviețuire. Asigurătorul va plăti în orice condiții asiguratului sau beneficiarului poliței suma asigurată dacă asiguratul este în viață la expirarea poliței, el primește personal suma asigurată, iar dacă decedează în perioada de valabilitate a contractului de asigurare, suma asigurată îi revine beneficiarului/beneficiarilor desemnați de asigurat la încheierea contractului. Asigurarea mixtă de viață este, deci, un produs complex, care oferă protecție dublă (atât în cazul decesului, cât și în cazul supraviețuirii la sfârșitul perioadei de asigurare). Marele avantaj constă în faptul că sumele de bani plătite de titular (care poate fi identic sau nu cu persoana asigurată) sub forma primelor de asigurare reprezintă o formă de economisire care poate fi valorificată la maturitatea contractului. Este important de menționat că accesul la acest fond acumulat în contul poliței este posibil, dar dacă contractantul asigurării dorește retragerea integrală sau parțială a sumelor acumulate pe poliță, acesta renunță definitiv la contract. Valoarea primită de titular în acest caz poartă numele de valoare de răscumpărare și se modifică la fiecare aniversare a poliței. În primii ani de viață ai poliței, valoarea de răscumpărarea este foarte mică deoarece taxele și comisionele aferente răscumpararii sunt foarte mari. Mai mult, în primii ani de derulare ai contractului, cea mai mare parte din primele încasate acoperă cheltuielile administrative și riscul pentru societatea de asigurări este maxim având în vedere raportul existent prime plătite/sumă asigurată.

Contractul se încheie pe un număr de ani ce poate fi cuprins între anumite limite (3 sau 5 și 60 sau 65), cu condiția ca asiguratul să nu depășească o anumită vârstă la expirarea contractului (de obicei 65 de ani pentru bărbați și 60 de ani pentru femei). Cu cât perioada de asigurare este mai mare cu atât este mai avantajos atât pentru client, cât și pentru societatea de asigurare. Primele de asigurare se stabilesc în funcție de de suma asigurată, care în general, pentru această poliță, este nelimitată.

Asigurarea mixtă redusă

Prin alegerea acestui tip de contract, este posibilă rambursarea primelor aferente riscului de supraviețuire, rămânând la dispoziția asigurătorului numai prima aferentă riscului de deces. În cazul în care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este în viață, el beneficiază de suma asigurată, iar dacă el decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurare încasate până la momentul decesului la care, de regulă, se adaugă și cota corespunzătoare participării la profit pentru partea din rezervele matematice investite de asigurător. Și în acest caz, societatea de asigurare acceptă ca suma asigurată să fie nelimită, lăsând la latitudinea contractantului să decidă la nivelul ei.

Asigurarea tip student

Un alt produs de asigurare de viață îl reprezintă polița tip student. Ea are ca scop economisirea unor fonduri pentru perioada de studii a copiilor, chiar în condițiile în care plătitorul nu ar mai supraviețui la momentul începerii acestora. Asiguratul poate fi, de regulă, părintele sau tutorele copilului, iar beneficiarul poliței va fi copilul ajuns la vârsta studiilor universitare. Primele de asigurare vor fi plătite de către asigurat, de obicei până la începerea studiilor, urmând ca benficiarul poliței să intre în posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, după cum a ales asiguratul sau, la opțiunea sa, suma se poate plăti și integral, la împlinirea vârstei la care acesta își începe studiile, dar într-o proporție mai mică, în jur de 90-95% din suma totală a rentelor; motivul este determinat de faptul că societatea de asigurări nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de derulare a studiilor-4, respectiv 5 ani, în care s-ar fi plătit eșalonat. Societatea va plăti chiar dacă una dintre părți (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-și obligațiile de plată a rentelor în cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de valabilitate a contractului sau transformându-l într-o poliță mixtă de viață în cazul in care beneficiarul decedează în perioada de plată a primelor. Dacă decesul acestuia se produce pe perioada plății rentelor, ele vor fi încasate de către asigurat ca o sumă forfetară sau periodic, eșalonat.

O astfel de poliță se poate încheia pe o perioadă minimă stabilită de societatea de asigurare (minimum 9 sau 10 ani), în funcție de numărul de ani ales pentru plata rentelor (4, respectiv 5 ani), iar primele de asigurare trebuie plătite, indiferent de nivelul sumei asigurate într-un interval de cel puțin 5 ani.

f. Asigurarea tip zestre

Aceasta este o asigurare tip dotă, prin care părinții pot să ofere o sumă de bani drept zestre în momentul în care copilul se căsătorește, pentru a preîntampina ca acesta să se confrunte cu dificultăți financiare. Este o asigurare prin care se oferă protecție față de riscul de deces al persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma asigurată în momentul căsătoriei sau la împlinirea unei anumite vârste (20, 25, 27 etc.). Este un produs asemănator celui de studii, cu deosebirea că suma asigurată se plătește integral, nu eșalonat. În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de această sumă la termenul cuvenit, iar în cazul decesului beneficiarului, polița devine, ca și în cazul asigurării de tip student, o poliță de asigurare mixtă.

g. Asigurarea de tip unit-linked

Unit-linked este o asigurare pe bază de investiții, care conferă protecție prin asigurare și totodată posibilitatea investirii. Prima plătită de asigurat se investește într-unul sau mai multe fonduri de investiții puse la dispoziție de asigurător, din care asiguratul primește apoi un numar de “unit-uri” (o cotă-parte). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile și structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea, pe parcursul derulării asigurării de a schimba această structură, de a investi suplimentar etc. Participarea la aceste fonduri de investiții este condiționată de cumpărarea unei asigurări de viață.

Unit-linked este un produs nou care îți păstrează modernitatea în cadrul asigurărilor pe plan mondial. A fost lansat în a doua jumătate a secolului 20 și a avut un real succes în Statele Unite și Europa, adică acolo unde investițiile reprezintă forma preferată de asociere cu protecția oferită prin asigurare, veniturile aferente putând fi substanțiale.

Produsul unit-linked a apărut ca un răspuns firesc la dorința de investiție a clienților, alături de nevoia de nevoia de protecție. Acesta are în structura sa componentă de protecție și componentă investițională.

Componenta de protecție este reprezentată de o asigurare de viață pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eșalonate se face până la împlinirea vârstei de pensionare. Pe perioada protecției, suma asigurată aleasă de client este garantată de asigurător. În caz de deces, oricând pe durata contractului, beneficiarul va încasa maximum dintre valoarea sumei asigurate corespunzătoare asigurării de viață și valoarea contului său în momentul respectiv. Nivelul sumei asigurate este stabilit de către client între o limită limită și una maximă, în funcție de vârsta și de prima plătită. Contul contractantului reprezintă echivalentul valoric al unit-urilor deținute în fondurile financiare ale asigurătorului.

Componenta investițională constă în cumpărarea de unități de cont (unit-uri) în fondurile financiare special constituite. Ele sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de diverse tipuri de active financiare administrate exclusiv în scopul asigurării. În mod normal, în funcție de legislație, piața de capital din țara respectivă și posibilitățile de investire, asigurătorul creează mai multe fonduri din care asiguratul are posibilitatea să aleagă.

Contractantul asigurării va avea acces la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked, iar prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziționării de unit-uri în fonduri financiare.

Plata primelor de asigurare se poate face anual, semestrial, trimestrial sau lunar, cât și în orice moment în care se dorește mărirea părții de investiție. Contractantul poate alege procentul în care prima se va aloca între fondurile create. Mai mult, în momentul plății viitoarelor prime, clientul poate opta în mod gratuit pentru schimabarea procentului de alocare.

Un unit reprezintă o diviziune a fondului de investiții, asigurând dreptul clientului de a participa la performanța fondurilor financiare. Valoarea unui unit se stabilește săptămânal, la momentul evaluării fondurilor, regăsindu-de la valoarea prețului de vânzare. Acest preț este folosit la evaluarea costului asigurării de viață, în momentule în care clientul optează pentru retragerea de lichidități sau atunci când întrerupe contractul și dorește să obțină echivalentul valoric al contractului său.
În cazul asigurării unit-linked în care se oferă posibilitatea ca la expirarea contractului să se transforme valoarea contului, există și o a treia componentă, cea a rentelor, care constă în transformarea valorii contului la sfârșitul perioadei de plată a primelor, în rente lunare, plătibile atâta timp cât asiguratul este în viață. Odată cu expirarea perioadei de plată a primelor (la vârsta de pensionare), va începe plata rentelor viagere. Unele societăți plătesc rentele pe o perioadă garantată, indiferent dacă asiguratul decedează sau nu în acest interval. De asemenea, trebuie menționat că nivelul rentelor depinde de performanța fondurilor de investiție, renta va fi stabilită în funcție de numărul de unit-uri din contul titularului la vârsta de pensionare.

Spre deosebire de produsele clasice, rigide, în care nu se permit nici un fel de modificări pe parcursul derulării contractului, în cazul asigurărilor unit-linked, prima de asigurare nu este fixă. Asiguratul poate opta oricând, pe durata de plată a primelore, pentru mărirea sau micșorarea primelor de asigurare. Mai mult, în cazul în care clientul se află în imposibilitate de continuare a plăților, contractul unit-linked se transformă într-un contract cu sumă asigurată redusă, adică noua sumă asigurată va fi egală cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plății primelor.

Produsului unit-linked, ca și celorlalte tipuri de asigurări de viață, i se pot adăuga clauze suplimentare, cu deosebire că prima corespunzătoare clauzelor se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numărului de unit-uri.

h. Asigurarea pentru ipotecă

Cumpărarea unei locuințe sau a unui teren sunt în mod normal condiționate de încheierea unei asigurari de viață prin care creditorul (de obicei, banca) se asigură că, în caz de deces al debitorului, va încasa sumele restante neplătite. Există mai multe forme de ipotecă în funcție de modul de rambursare a creditului, dintre care cele mai frecvente sunt cele de mai jos:

Ipotecă liniară, prin care debitorul și creditorul stabilesc rambursarea creditului într-un anumit număr de ani, pe baza achitării anuale a unei sume fixe. Debitul global care constă în rata la care se adaugă dobânda la suma împrumutată scade anual, deoarece pentru rata deja plătită nu se mai achită dobândă.

În acest caz, se încheie o asigurare de deces, care garantează achitarea restului sumei în situația în care debitorul decedează înainte de rambursarea integrală a creditului. Pentru acoperirea riscului de deces, se optează pentru o asigurare de capital pentru caz de deces, cu un capital în descreștere liniară- asigurare de capital în descreștere liniară pentru caz de deces. Aceasta presupune o evoluție a capitalului asigurat similară cu cea a restului creditului.

Ipoteca pe bază de anuitate se caracterizează prin plata dobânzii și a ratei printr-o sumă anuală fixă, denumită anuitate. Spre deosebire de ipoteca liniară, suma plătită nu se micșorează.

Pentru acoperirea riscului de deces de încheie o asigurare de capital în descreștere periodică în caz de deces, în cadrul căreia capitalul asigurat suferă o evoluție paralelă cu cea a debitului. Descreșterea capitalului asigurat este, așadar, egală cu rata achitată anual. În caz de deces, datoria este acoperită prin plata de către asigurător a sumei asigurate.

i. Asigurarea de rentă

Printr-o asigurare de rentă, asigurătorul plătește o indemnizație periodică. În funcție de perioada de plată a acesteia, se disting:

Rentă cu rată fixă, caz în care indemnizația de asigurare se plătește indiferent dacă asiguratul mai trăiește sau nu. În momentul în care începe plata acestei rate fixe, este important dacă asiguratul mai este sau nu în viață. De regulă, dacă nu mai este în viață se plătește suma asigurată beneficiarului. Se plătește pe o numită perioadă limitată.

Rentă viageră, în această situație pentru primirea unei indemnizații de rentă viageră, asiguratul trebuie sa fie in viață. O asigurarea de rentă viageră poate fi încheiată și în favoarea mai multor persoane. In acest caz, la moartea unuia dintre asigurați, renta viageră se transferă asupra celorlalte persoane asigurate.

j. Renta de supraviețuire

Prin asigurarea de rentă de supraviețuire se acordă o indemnizație periodică în cazul decesului asiguratului în favoarea decesului coasiguratului, dacă acesta este in viață. Ca forme specifice de asigurare, mai des întâlnite sunt:

Renta temporară de supraviețuire, prin care se acordă indemnizația până la data stabilită în prealabil în contract, sau până la data decesului coasiguratului, dacă aceasta survine mai devreme

Renta de supraviețuire viageră, valabilă în cazul în care coasiguratul moare înaintea primului asigurat, asigurarea expiră chiar înaintea acordării primei indemnizații.

Aceste forme se practică preponderent pentru alocație temporară pentru pensie de urmaș și pentru alocație temporară a sistemului de pensii.

Renta de supraviețuire pe toată durata vieții acordă o indemnizație până la momentul decesului coasiguratului (cu indemnizație finală), sau până la limita anterioară datei decesului coasiguratului (fără coasigurare cu indemnizație finală). Aceasta formă de asigurare se practică pentru alocații pe toată durata viețiidin pensia de urmaș ți sub forma unor scheme colective de pensii.

1.3. Condițiile generale și speciale ale asigurărilor de viață practicate în România

In România crearea unei clase mijlocii majoritare rămâne încă de domeniul viitorului. Mai puțin de 10% din populația ocupata (conform statisticilor pentru anul 2001) obține un salariu brut ce depășește 10 milioane de lei. In aceste condiții, conform acelorași statistici, o familie obișnuita din mediul urban cheltuiește intre 50 si 60% din totalul veniturilor pentru produse alimentare si utilități, circa 20% pentru îmbrăcăminte si alte bunuri de uz curent, restul fiind destinat cheltuielilor pentru achiziționarea bunurilor de folosința îndelungată, sănătate, educație, servicii, etc. Așadar, rata de economisire rămâne încă foarte scăzuta, ceea ce face ca riscul financiar sa fie foarte ridicat.

Situația prezentata anterior nu este caracteristica numai României. In proporții variabile, pătura familiilor care trăiesc strict de pe urma veniturilor salariale curente este prezenta peste tot in lume. Asigurătorii au identificat problematica sfecifică acestui segment de populație si au pregătit pachete de produse si servicii care vin in întâmpinarea nevoilor ei, oferind o protecție adecvata.

Pe piața asigurărilor de viață există numeroase produse pe care cei cu venituri medii ar trebui sa le aibă în vedere pentru a-și decide planurile financiare: asigurare de viață la termen, asigurare de viață cu acumulare de capital, produse unit-linked, asigurări (clauze) suplimentare pentru invaliditate temporara, produse de tip “critical illness”etc.

Tocmai datorita complexității rolului unei polițe de asigurare de viață, persoanele fizice ar trebui sa o considere atât ca pe un suport de acoperire a datoriilor, cât și ca pe un plan financiar care le poate permite, în timp, să-și realizeze obiective majore (achiziționarea unei case, înzestrarea copiilor, plata studiilor superioare pentru copii, etc.). Din păcate, in România gradul de cultura asigurărilor de viață este relativ scăzut , acestea fiind percepute ca “o marfă”, și, drept consecință, diferențiată prin preț, și nu prin beneficiile oferite.

Deși persoanele care lucrează în domeniul asigurărilor dispun de o bază profesională solidă pe care să-și construiască o imagine pozitivă, sondajele de opinie au arătat ca activitățile de asigurare de viață nu au făcut o impresie tocmai favorabilă publicului. Acolo unde au produs un răspuns, acesta a fost preponderent negativ; s-au adus acuze referitoare la tehnicile de marketing agresive, la majorările nejustificate de prime, la valorile de răscumpărare mici în primii ani de viață ai poliței etc.

Așadar, o mare “încercare” pentru societățile de asigurări constă în efortul de educare corecta a publicului cu privire la necesitatea și rolul asigurărilor de viață. Pentru a realiza acest lucru, societățile de asigurare din România trebuie să evalueze atitudinile existente ale consumatorului, să determine ce schimbări sunt necesare în modul de percepție al acestora.

De o importanta majoră este și optimizarea transferului de informații dintre agenții de asigurări și clienți, care trebuie sa înțeleagă beneficiile tuturor polițelor pe care le pot încheia. Astfel, clienții pot opta pentru una sau mai multe polițe de asigurare, în funcție de resursele financiare de care dispun.

Spre deosebire de piețele de asigurări de viață cu tradiție (Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Japonia, China etc.), în România ar trebui acordată o mai mare atenție asigurărilor de grup, ce reprezintă, din păcate, o pondere relativ mică în totalul asigurărilor de viață. Acest tip de asigurare de viață de grup, a fost contractat în principal de sucursalele multinaționalelor din România , ca de exemplu Ernst & Young, Raiffeisen Bank, BRD Societe Generale etc. Majoritatea firmelor cu capital majoritar romanesc nu includ în pachetele salariale și plata unei asigurări de viață și nici nu țin cont de situația sistemului actual de pensii din România.

Așadar, chiar dacă, privită strict prim prisma prețului și a puterii de cumpărare, în România, pentru multe categorii de persoane, asigurarea de viață reprezintă încă “un produs de lux”, ea este, in fapt, de o stricta necesitate tocmai pentru persoanele ce nu-și pot permite decât arareori un lux. Chiar dacă optimismul este o stare de spirit benefică și creatoare, concepția potrivit căreia “mie nu mi se poate întâmpla nimic” a rămas o simplă afirmație, contrazisă, în fapt, de realitate.

Capitolul 2

Elemente tehnice ale contractului de asigurare de viață

2.1. Persoanele cu interes asigurabil în contractul de asigurare de viață

Trei persoane pot afecta sau pot fi afectate de contractul de asigurare de viață: asiguratul, beneficiarul și posesorul poliței. Aceste persoane pot fi fizice sau juridice.

Într-o poliță de asigurare de viață, asiguratul este persoana care este evaluată de către societatea de asigurări în vederea emiterii sau nu a poliței de asigurare. Mai general, asiguratul poate fi definit ca fiind starea de care depinde plata beneficiului. De exemplu, venitul periodic plătit într-o asigurare de supraviețuire cu rentă anuală continuă pe toata durata vieții persoanei asigurate. Intr-o asigurare de supraviețuire cu rentă anuală, “starea” care este “asigurată” este ca asiguratul sa fie în viață. În unele contracte, starea asigurată se referă la viața mai multor persoane. De exemplu, o poliță de asigurare comună de viață asigurând viața a doua persoane aduce un beneficiu în caz de deces când moare prima dintre cele două persoane asigurate. O anuitate comună de viață și pentru supraviețuitor aduce un venit periodic cât timp una dintre cele doua persoane, “supraviețuitorul”, trăiește, cu posibilitatea descreșterii beneficiului la decesul primei persoane (încheierea “vieții alăturate”).

Beneficiarul este persoana sau organizația căreia ii este plătit beneficiul. În sens economic, beneficiarul este acela al cărui interes este asigurat, analog asiguratului dintr-un contract de asigurare de bunuri. Beneficiarul primar este acela care, daca este în viață în momentul decesului persoanei asigurate, primește beneficiul pentru deces. Beneficiarul posibil este acela care primește beneficiul dacă beneficiarul primar nu mai trăiește la momentul decesului persoanei asigurate. Desemnarea beneficiarului în polița de asigurare de viață poate implică specificarea ordinii de succesiune a beneficiarilor: beneficiar primar, beneficiar secundar, beneficiar terțiar si așa mai departe.

Deținătorul (titularul) poliței de asigurare este persoana care deține (controlează) polița, persoana sau organizația care exercită drepturile deținerii. Înainte de decesul persoanei asigurate (sau de terminarea “stării” asigurate), deținătorul are dreptul sa cedeze, sa răscumpere sau sa transfere polița, sa schimbe beneficiarul și să exercite celelalte drepturi și opțiuni oferite de polița. După decesul persoanei asigurate, drepturile deținerii se transferă beneficiarului.

Referindu-ne la aspectele legale și la cele referitoare la taxare, deținerea este conceptul cheie. Deținătorul poate exercita orice drept oferit de poliță în afară de cazul când el a acceptat o restricție. De exemplu, deținătorul poate schimba beneficiarul, doar dacă nu a renunțat la acest drept, caz în care se spune că desemnarea beneficiarului este irevocabilă. De asemenea, orice răspundere în ceea ce privește modalitățile de plată a primelor, adăugarea de noi clauze sau renunțarea la anumite ridere referitoare la poliță, în general, revine deținătorului.

2.2. Clauze contractuale standard in asigurările de viata

Clauzele contractuale importante cerute de legislația celor mai multe state includ perioada de grație, clauza de repunere în vigoare, clauza de incontestabilitate, de raportare inexacta a vârstei, clauzele de sinucidere. Anumite excluderi, deși nu cerute prin lege, se admit în multe state. Aceste clauze, care pot avea un efect important asupra drepturilor deținătorului poliței sunt descrise pe scurt mai jos.

Clauza perioadei de grație stabilește o perioadă de timp după data la care ar fi trebuit plătită prima de asigurare în care se menține în vigoare polița. Dacă prima este plătită după data stabilită, dar în perioada de grație, asigurarea rămâne valabilă fără nici o modificare. Perioada de gratie în contractele cu prime anuale este de 31 de zile. Conform legilor din multe state, asigurătorul poate percepe dobânzi pentru întârzierea plații primelor, dar aceasta se întâmplă foarte rar. Dacă asiguratul moare în perioada de grație, asigurătorul trebuie să plătească beneficiul stabilit prin poliță, mai puțin prima restantă. Daca prima nu se plătește in perioada de grație, polița își pierde valabilitatea.

Clauza de repunere în vigoare stabilește condițiile în care asigurătorul va permite repunerea în vigoare a poliței dacă aceasta și-a pierdut valabilitatea prin neplata primelor. O clauză de repunere în vigoare oferă dreptul de a repune în vigoare o poliță care nu a fost răscumpărată, dacă repunerea în vigoare este cerută în cinci ani de la pierderea valabilității. Primele datorate trebuie plătite cu dobândă și persoanei asigurate i se poate cere să prezinte dovada de asigurabilitate.

Clauza de incontestabilitate stabilește că asigurătorul nu poate contesta plata beneficiului daca asiguratul moare după o perioada de timp care, prin lege, nu poate depăși doi ani. O dată ce polița devine incontestabila, asiguratul nu poate nega plata sumei asigurate din cauza unor informații incorecte sau incomplete din poliță.

Clauza de raportare inexacta a vârstei stabilește o ajustare a sumei asigurate dacă vârsta asiguratului a fost raportata inexact. Efectul raportării inexacte a vârstei este întotdeauna o modificare a sumei asigurate, indiferent de momentul descoperirii raportării inexacte. Cu alte cuvinte, aceasta clauză nu este afectată de clauza de incontestabilitate. Ajustarea poate fi mărire sau micșorare după cum vârsta asiguratului a fost declarată mai mare sau mai mica.

Clauza de sinucidere permite asigurătorului sa nege orice despăgubire daca decesul survine prin sinucidere. În absența clauzei de sinucidere, poate apărea alegerea inversă dacă o persoana care plănuiește suicidul se asigură pentru o suma mare cu puțin înainte sa-l comită. Clauza de sinucidere elimină acest tip de alegere inversă. Ea nu poate fi invocată daca suicidul survine după o perioadă de doi ani de valabilitate a poliței. Această limită de doi ani este impusă de convingerea ca o persoana care plănuiește sinuciderea nu va aștepta doi ani pentru a incasa o suma atât de mare ca suma asigurata. Mai mult, invocarea clauzei de sinucidere după doi ani ar putea dauna unui beneficiar nevinovat.

Excluderile permise în multe state includ clauzele vizând piloții amatori (sau mai larg, sporturile periculoase) și războiul. Excluderea aviației sau o excludere asemănătoare aplicabilă activităților periculoase permite asigurătorului să nege beneficiul returnând doar primele de asigurare și dobânda dacă decesul survine din cauzele identificate în excludere. Clauza de excludere nu se aplică zborurilor programate pe linii comerciale, ci este aplicabila aviației private. Excluderea sporturilor periculoase se aplică activităților care antrenează riscuri de mortalitate peste medie cum ar fi cursele de motociclete.

În mod obișnuit, aceste excluderi nu sunt încorporate în caracteristicile standard ale contractelor de asigurare de viață. În timpul adunării informațiilor pentru evaluarea factorilor care ar afecta mortalitatea asiguratului, asigurătorul va interoga despre participarea acestuia la activități periculoase. Dacă asiguratul stabilește că activitățile sale sunt de această natură, asigurătorul poate oferi o poliță cu excludere, dar cu o primă mărită. Dacă asiguratul refuză polița, ii va fi oferită o poliță cu excludere , dar la o rata standard. Dacă asiguratul nu dezvăluie sau prezintă inexact implicarea sa în activitate și ca o consecința aduce asigurătorul în situația de a oferi o poliță fără excludere cu rata standard, asigurarea poate fi negată daca moartea se produce înainte ca polița sa devină incontestabilă. După această dată, asigurarea nu poate fi negată.

Excluderea în caz de război permite asigurătorului să nege plata beneficiului în caz de război. Unele forme de excludere se aplică dacă moartea asiguratului este cauzată de război, altele daca survine în timp de război. Practic, această excludere tinde să apară când războiul este iminent sau amenință. După sfârșitul războiului, clauzele sunt de obicei eliminate, probabil cu plata retroactivă a cererilor care au fost negate utilizând această excludere. Astfel, excluderea în caz de război pare sa aibă o semnificație practică limitată.

2.3. Clauze opționale ale contractului de asigurare de viață

Diferitele moduri în care poate fi folosită polița de asigurare de viață sunt stipulate în clauzele opționale: convertirea poliței, clauzele de non-abandon, clauza de creditare, opțiunea de dividend, clauza de dobândă.

Clauzele opționale stipulate în legile statale, de regulă, :

– stabilesc minimul valorii de non-abandon ca valoare de răscumpărare și cel puțin o opțiune de a continua asigurarea (la AIG Life această opțiune se numește „Suma Asigurată Redusă)

– cer o clauză de creditare și metoda utilizată pentru a determina rata dobânzii introdusă ca parte a contractului

– pentru contractele participative, impun plata dividendelor când resursele asigurătorului se află la un nivel care să permită acest lucru.

Statul solicită, de asemenea, includerea în contract sau punerea la dispoziția deținătorilor de polițe sub o altă formă a tabelelor cu sumele disponibile în funcție de clauzele opționale ale poliței.

Deținătorul de polițe trebuie să înțeleagă că clauzele de non-abandon și de plată statutează suma minimă pe care asigurătorul este obligat prin contract să o furnizeze, dacă se alege opțiunea respectivă. Persoana care exercită opțiunea este liberă să aleagă plata în numerar a unei sume globale sau să utilizeze venituri care să ofere un beneficiu echivalent (doar dacă deținătorul poliței nu a limitat alegerea opțiunilor respective). Oportunitatea de a alege plata printr-o sumă globală este impusă asigurătorului de disciplina pieței în momentul încheierii poliței, iar asigurătorul poate fi interesat să ofere un beneficiu mai larg decât minimul impus prin contract dacă i se permite o altă ofertă. În general, se așteaptă ca asigurătorul să ofere beneficii din investiții la polițele existente cel puțin la fel de favorabile ca cele oferite in mod curent noilor clienți.

Convertirea poliței Clauza de schimbare a poliței permite asiguratului să convertească polița, fără să facă dovada asigurabilitații sale, în alte forme de asigurare de viață cu o primă mai mare. Conversia este retroactivă, asiguratul acoperind deficitul primelor deja plătite printr-o plată globală egală cu diferența rezervelor între cele două forme. Conversia la un nivel al primei mai mic, dacă este permisă, în general reclama dovada de asigurabilitate.

Clauzele de non-abandon Elementul investițional din asigurarea de viață este suma pe care deținătorul poliței o poate primi daca polița este răscumpărată la asigurător înainte de moartea persoanei asigurate. Dacă deținătorul poliței dorește să continue asigurarea fără a continua plata primelor i se oferă doua posibilități: asigurarea plătită în totalitate la încheiere și asigurarea pe termen. Aceste opțiuni sunt, de obicei, denumite clauze de non-abandon. Prin opțiunea de asigurare plătită în întregime, valoarea de răscumpărare este utilizata pentru a încheia o poliță de asigurare achitată folosind aceeași formă de beneficiu ca și contractul răscumpărat (Asigurare pe viață, dacă contractul răscumpărat a fost de asigurare pe viață), dar cu un cuantum mai redus. Prin opțiunea de asigurare pe termen, suma asigurată oferită de contractul răscumpărat rămâne aceeași, dar forma de asigurare este schimbată în asigurare pe termen. Asigurarea pe termen va funcționa atâta timp cât îi va permite valoarea de răscumpărare a vechiului contract. În mod obișnuit, ratele asigurării pe termen din clauzele de non-abandon iau în considerare un risc mare de alegere inversă, care se așteaptă sa apară pe perioada valabilității asigurării pe termen.

Clauza de creditare Clauza de creditare permite deținătorului poliței să împrumute bani folosind drept garanție valoarea de răscumpărare a poliței. Metodele de determinare a sumei maxime ce poate fi împrumutată depinde de felul poliței. O clauză tipică de creditare permite deținătorului poliței sa împrumute o sumă care, adunată la mărimea dobânzilor să nu depășească valoarea de răscumpărare a poliței la data când devine scadentă următoarea primă. Dobânda zilnică se mărește la suma împrumutata, iar creditul se poate rambursa în totalitate sau în parte în orice moment. În caz de deces în timpul când creditul poliței nu este complet rambursat, partea de rambursat se deduce din beneficiul poliței. Polița se termină în momentul când valoarea datoriei depășește valoarea de răscumpărare a poliței.

La societatea de asigurări AIG Life această clauză poartă denumirea de “Împrumut Automat. Din Polita”-Automatic Policy Loan și impune respectarea următoarelor cerinte:

Polița sa aibă minimum trei ani decât este în vigoare (sa aibă valoare de răscumpărare nenulă)

Valoare acumulata pe poliță (Valoarea de Răscumpărare+Soldul Creditor al Contului Special de Investiții+Beneficiul din reinvestirea Rezervei Matematice) să acopere prima de plata

Prin aplicarea acestei clauze opționale se formează un depozit colateral din banii acumulați pe polița care are drept scop garantarea împrumutului acordat si a dobânzilor aferente. Astfel, polița un mai acumulează capital, dar asiguratul beneficiază, in continuare de protecție.

Asemenea soluție trebuie sa aibă un caracter temporar, pâna când titularul poliței dispune de lichidități pentru plata primei. De aceea, nivelul dobânzii la acest tip de împrumut are niveluri ridicate (30 % in 2004) pentru a încuraja posesorii de polițe sa plătească primele conform scadențarului.

Opțiunile de dividend Polițele participative dau dreptul deținătorilor la dividende, când activele acumulate la un grup de polițe exced suma necesara realizării beneficiilor proiectate sa fie plătite pentru fiecare poliță. Aceasta acumulare excedentară poate proveni din experiențe favorabile asupra oricăruia din următoarele trei elemente ale prețului asigurărilor de viață :

– rate de mortalitate mai scăzute decât cele anticipate

– câștiguri din investiții mai ridicate decât cele anticipate

– cheltuieli mai scăzute decât cele anticipate pentru polițe

De exemplu, este necesară o valoare mare a cheltuielilor cu polițele în momentul intrării lor în vigoare. De-a lungul timpului, aceste costuri sunt amortizate prin primele de asigurare. Dacă ieșirea din vigoare a unei polițe intervine înainte de amortizarea costurilor, sarcina asupra deținătorilor de polițe rămași crește. De aici, rate globale mai scăzute decât cele așteptate pot duce la creșterea dividendelor din polițe. O primă mai ridicată oferă o marja de siguranță în caz de experiențe nefavorabile.

Opțiunile de dividend oferă forme opționale în care deținătorul de polițe poate alege să i se facă plata dividendelor. În mod obișnuit, dividendele pot fi primite ca :

– plata cash

– reducerea primelor viitoare

– achitarea unei asigurări de viață adiționale furnizată prin considerarea dividendului ca pe o singură primă

– un depozit acumulat la asigurător cu o rată a dobânzii nu mai mică decât cea garantată

– o asigurare pe termen de un an, dividendul fiind utilizat pentru a încheia o asigurare pe termen de un an la rate garantate în contract. Suma asigurată prin asigurarea adițională care ar putea fi încheiată prin opțiunea asigurării pe termen de un an poate fi ridicată, în special pentru persoanele tinere.

Opțiunea de dobândă Asigurătorul reține veniturile din poliță, acumulând totodată dobânda pentru acestea. Rata minimă de dobânda plătită pentru veniturile din poliță este garantata prin contract. Dacă beneficiarul alege această opțiune, veniturile și dobânda pot fi restituite în orice moment. Această opțiune poate de asemenea să fie folosită atunci când beneficiarul dorește să amâne plata poliței pe o anumită perioadă după decesul asiguratului. Daca deținătorul poliței este îngrijorat de posibilitatea ca veniturile din polița sa fie plătite unui beneficiar care va supraviețui asiguratului o scurtă perioadă de timp, de exemplu, el poate cere ca veniturile din poliță să fie păstrate o anumită perioadă de timp și apoi plătite beneficiarilor care vor fi în viață la data respectivă.

2.4. Opțiuni de plată a beneficiilor aferente contractului de asigurare de viață

Opțiunile de plată statuează formele de plată a beneficiului disponibile prin contract. Opțiunile de plată, de obicei, se aplică atât la beneficiul în caz de deces, cât și la valoarea de răscumpărare. De exemplu, sunt utilizate în mod obișnuit modalități de plată alternative în cazul în care deținătorul poliței hotărăște să o răscumpere. Deținătorul poate restricționa opțiunile disponibile pentru beneficiar (de exemplu, ordona ca veniturile plătite pentru susținerea copiilor minori să fie plătite în rate). Dacă deținătorul nu restricționează opțiunile, beneficiarul are dreptul să aleagă. În mod obișnuit, se oferă trei tipuri de opțiuni de plată în asigurările de viață:

a) Opțiunile de plată prin rate Veniturile din poliță sunt plătite sub forma unei serii de rate. Rata dobânzii utilizată pentru a determina valoarea ratelor și perioada de timp în care vor fi plătite are o valoare minimă garantată. Tabelele de rambursare sunt incorporate în contract. De obicei, rate constante apar sub forma a doua opțiuni separate: alegerea unei anumite valori a ratei si alegerea duratei de plată.

b) Opțiunea de rentă viageră Veniturile sunt folosite pentru încheierea unei anuități cu rata de dobânda garantată. Formele comune de anuitate sunt anuitatea cu prima unică, anuitatea cu un număr de ani specificat si cert, renta de protecție a capitalului si rata anuala de protecție a capitalului. Plățile lunare se bazează pe rata garantata a dobânzii si pe ratele de mortalitate. Unii asigurători oferă o opțiune de plata prin anuitate variabila.

c) Opțiunea comună în caz de deces și pentru supraviețuitor Veniturile din polița sunt utilizate pentru a furniza o anuitate ce aduce beneficiu atâta timp cât cel puțin una dintre cele doua persoane asigurate este în viață. Aceasta opțiune poate fi utilizată de un cuplu căsătorit pentru a obține un venit de pensionare necesar acoperirii cheltuielilor, atâta timp cât unul dintre soți este în viață. Când asiguratul este în viață, opțiunea de plată se aplică valorii de răscumpărare și nu valorii beneficiului în caz de deces. Valoarea de răscumparare este folosită pentru a încheia o anuitate în caz de deces și pentru supraviețuitor.

Opțiunile de plată oferă dobânda garantată în funcție de ratele de mortalitate, drepturi de conversie la un cost net, eliberare de grijile de investire, abilitatea evaluării unei sume globale în termenii venitului care o înlocuiește. Dacă deținătorul dorește mai multă fiabilitate decât cea oferita de opțiunile de plată, poate preferă o plată globală către un curator, printr-un contract de procură. Veniturile astfel obținute nu sunt, însă, garantate ;  ele pot fi mai mari sau mai mici decât daca asigurătorul ar fi reținut veniturile din poliță.

În analiza opțiunilor de plată a beneficiilor aferente unei polițe de asigurare un aspect important îl are si modul de repartizare a sumelor plătite de client, pentru a putea evidenția ambele fluxuri de numerar atât pentru societatea de asigurări, cât și pentru consumator.

În asigurările de viață se operează foarte mult cu statistici.Și aceasta deoarece istoricul unui eveniment poate furniza indicii destul de precise legate de apariția în viitor a acelui eveniment asigurat.

Astfel, se poate exemplifica presupunând ca o companie de asigurări- AIG Life, analizează în ultimii 20 de ani, rata de producere a deceselor din accident în cadrul unei anumite populații si ajunge la următoarea concluzie:

In medie,

Cunoscând aceasta rație, compania de asigurări poate calcula care ar trebui sa fie prima de asigurare colectata de la cei 1000 de asigurați pentru a crea un fond financiar suficient de mare pentru a-i despăgubi pe cei care suferă riscul asigurat -Decesul din accident.

Așadar, primele de asigurare plătite de către asigurați se îndreaptă în trei direcții principale:

Cheltuieli administrative ale societății de asigurări-toate acele cheltuieli pe care firma le efectuează pentru desfășurarea activității

Participarea la fondul de risc-in funcție de produsul achiziționat de către client, aceste contribuții se pot referi la riscuri (fonduri) precum: Deces natural, Deces din accident, Invaliditate, Spitalizare, Chirurgie, scutire de la plata primelor de asigurare

Investiție- o parte din prima rămasă după deducerea cheltuielilor administrative si cele aferente protecției acordate, este investită de companie cu scopul generării de câștiguri suplimentare care se constituie în beneficiile plătibile la maturitatea contractului de asigurare.

2.5. Riscurile părților într-un contract de asigurare de viață

Conceptul de asigurare de viață ca un contract cu două părți furnizează baza unei discuții privind alocarea riscului între trei părți: (1) deținătorul poliței, (2) beneficiarul, (3) furnizorul asigurării (in mod obișnuit, acesta este un asigurător). Beneficiarul riscă o pierdere financiara în cazul în care asiguratul moare. O poliță ce oferă beneficiu în caz de deces micșorează riscul trecând o parte din consecințele financiare asupra asigurătorului. Acest motiv de încheiere a asigurării, denumit adesea in literatura asigurărilor de viață “protecție în caz de deces” este cel mai important motiv al încheierii unei asigurări pe termen.

Din punctul de vedere al asigurătorului (precum o societate de asigurări de viață), riscurile asociate oferirii beneficiului în caz de deces (elementul de asigurare pe termen din poliță) sunt legate de ratele de mortalitate a populației asigurate și, posibil, de alegerea greșită a garanțiilor de reînnoire oferite ca parte a asigurării. Această alegere se produce deoarece deținătorii de polițe sunt așteptați să exercite reînnoiri ale polițelor asigurând persoane a căror sănătate s-a deteriorat, în timp ce nu se așteaptă reînnoirea polițelor asigurând persoane cu o sănătate peste medie.

O metodă pentru a soluționa problema alegerii inverse este să se ofere periodic deținătorilor de polițe opțiunea de a actualiza informația furnizată (examinare medicală sau fizică) cu acordarea de facilitați deținătorului poliței prin reducerea primelor. Deținătorilor de polițe care nu reactualizează informația li se va permite să continue asigurarea, dar la prețuri mai ridicate. Ca efect, această actualizare realocă deținătorilor de polițe o parte mai mare a riscului alegerii inverse pe măsura înaintării în vârstă a asiguratului, în timp ce asigurătorul continua să suporte riscul unui deces neașteptat.

Într-un contract cu două părți, riscurile de investire sunt alocate între asigurător și deținătorul poliței. Riscurile suportate de asigurător depind de garanțiile oferite prin contract. În contractele neparticipative, teoretic întreg riscul de investire (și cel de mortalitate) revine asigurătorului. În contractele participative, o parte sau chiar cea mai mare parte a riscului de investire este alocat deținătorilor de polițe ca grup. Deținătorul poliței “participă” în cadrul grupului de deținători de polițe prin dividende (sau rareori, prin plăti), ceea ce face ca riscul sa fie alocat din nou deținătorilor de polițe ca grup. Dacă ratele de deces sunt mai ridicate sau randamentul investițiilor este mai redus decât se aștepta, spre exemplu, dividendul scade. Teoretic, participarea seamănă cu o clauza de evaluare prospectivă utilizată în asigurarea de bunuri și de răspundere civilă, aplicabilă întregului grup de deținători de polițe. Ca metodă de alocare a riscului între asigurat și deținătorul poliței, contractul participativ este învechit.

Alternativele de alocare a riscurilor în asigurarea de viață sunt ilustrate în tabelul de mai jos. Plasarea fiecărei asigurări depinde de riscul investițional suportat de deținătorul poliței. Asigurarea din partea de sus a listei (asigurarea universala variabila de viata) tinde să conducă la cel mai mare risc de investire (si câștiguri posibile) pentru deținătorul poliței, în timp ce asigurarea din partea de jos a listei conduce la cel mai mic risc (și oferă cele mai mici câștiguri), utilizând cel mai mare număr de garanții.

Capitolul 3

Configurația actuală și evoluția pieței asigurărilor de viață din România

3.1. Elemente definitorii ale pieței asigurărilor de viață din România

Operațiunile de asigurare de viață, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru pe care îl numim piața asigurărilor de viață. Se folosește această denumire pentru a exprima locul de întâlnire al cererii de asigurare care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile, dornice să încheie diverse tipuri de asigurări, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu.

În România avem de a face cu o piață concurențială de asigurări în sensul că fiecare organizație de asigurare este preocupată să-și adjudece un segment cât mai mare din cererea de asigurare.

Piața cu concurență perfectă este modelul teoretic pentru piața asigurărilor de viață din România. Aceasta prezintă caracteristicile modelului pieței cu concurență perfectă, cu precizarea că acestea se manifestă în mod diferit în raport cu specificitatea partucipanților, a fluidității și a transparenței, a mobilității factorilor de producție și a omogenității produselor de asigurare.

Atomicitatea participanților înseamnă existența unui număr mare de producători și cumpărători, respectiv de ofertanți sau prestatori de servicii și de solicitanți efectivi ai de asigurări de viață, astfel încât nici unul dintre aceștia să nu dispună de o poziție dominantă care sa-i permită sa exercite controlul asupra cantităților vândute sau asupra prețului de vânzare. O anumită imagine asupra gradului de atomicitate a pieței asigurărilor de viață din România este dată de numărul societăților de asigurare care operează pe piață, în prezent acesta fiind de 22. Se înțelege că această imagine are un caracter oarecum unilateral pentru că nu dă nici un indiciu asupra numărului cumpărătorilor de servicii de asigurare.

Fluiditatea pieței apare atunci când cumpărătorii pot sa-și aleagă în mod liber furnizorii, iar producătorii pot să intre sau să iasă din piață fară nici un fel de constrângere. În acest caz nu există bariere juridice sau instituționale la intrarea unor participanți pe piață asigurărilor de viață. Piața este deschisă, creșterea sau scăderea numărului organizațiilor de asigurare este rezultatul apariției pe piață a noi societăți cu capital preponderent românesc sau a unor multinaționale, a fenomenelor de fuzionare sau de dizolvare. Asemenea tendințe demonstrează că piața asigurărilor este în continuă mișcare.

Mobilitatea perfectă a factorilor de producție este o condiție care presupune că factorii de producție, muncă și capital, sunt orientați către utilizările care asigură cel mai mare profit posibil. Agenții economici producători pot părasi piețele în care obțin pierderi și se pot orienta spre cele unde pot realiza profit. Natura activității de asigurare de viață imprimă un caracter limitat mobilității factorilor de producție în acest domeniu.

În cadrul pieței de asigurări de viață mobilitatea factorilor de producție se limitează la mișcarea personalului și a capitalului între categoriile de produse oferite și între societățile de asigurare. Se înțelege de la sine că o astfel de mobilitate este destul de redusă pentru că fiecare asigurător își are locul său bine definit pe piața asigurărilor de viață, loc pe care nu îl cedează cu ușurință. Mobilitatea perfectă ar însemna transferarea capitalului uman și financiar din domeniul asigurărilor și reasigurărilor în alte domenii de activitate.Având în vedere specificul muncii în cadrul sectorului de asigurări de viață se observă că factorii de producție nu se pot transfera așa de ușor în acest sens. Lipsa de mobilitate a factorilor de producție este accentuată de faptul că societățile de asigurări sunt supuse unui control public mai strâns decât societățile comerciale din alte domenii de activitate. Acest lucru este perfect explicabil deoarece societățile de asigurare își bazează relațiile cu terții pe încredere. De aceea, ele trebuie să manifeste prudență deosebită pentru a nu ajunge în incapacitate de plată. O astfel de situație ar crea dificultăți serioase atât societății respective, cât și clienților săi.

Transparența pieței înseamnă că toți agenții economici sunt perfect informați, cunosc complet elementele pieței și schimbările care pot interveni pe aceasta. De obicei, potențialii asigurați, persoane juridice și fizice, nu sesizează foarte ușor avantajele asigurărilor de viață. De aceea trebuie acordată o mare importanță trecerii de la marketingul tranzacțional la marketingul relațional, în care asigurătorul creeză o relație specială cu clientul, acordându-i tot suportul informațional pe parcursul derularii contractului. Este foarte important să se precizeze că în asigurări, nu este suficientă simpla cunoaștere a cotei de primă și a denumirii produsului pentru a covinge un potențial client să încheie o poliță de asigurare de viață. Viitorul titular al unei asigurări trebuie sa înțeleagă beneficiile clare raportate la situația personală și financiară a acestuia. De aceea piața asigurărilor este destinată profesioniștilor.

Omogenitatea produselor înseamnă că produsele sunt identice, astfel încât celor ce cumpără să le fie indiferent de la ce producător obțin produsul. Nu există o diferențiere a produsului și nici publicitate. Diversitatea mărfurilor este valabilă și pe piața asigurărilor, cu precizarea că pe această piață produsele îmbracă forma serviciilor de asigurare de viață. Produsele sunt în general substituibile, majoritatea conțin aceeași clauze contractuale standard-clauza de deces din orice cauză, deces din accident, invaliditate totală din accident. Ceea ce diferențiază și individualizează produsele sunt beneficiile suplimentare referitoare la beneficiul dobânzii excedentare, la repartizarea profitului în cadrul portofoliului de clienți.

Concurența poate fi considerată pură sau perfectă dacă cele cinci trăsături analizate ar fi reprezentate simultan pe o piață. Dacă cel puțin una dintre ele nu este prezentă, se vorbește de concurența impură, cunoscută cel mai adesea sub denumirea de concurență imperfectă. Analizând aceste trăsături pentru piața asigurărilor de viață din România se deduce că aceasta nu respectă nici una dintre caracteristicile pieței cu concurență perfectă enumerate mai sus. În ceea ce privește atomicitatea participanților, numărul purtătorilor cererii și ofertei de asigurare variază, ei nu sunt de mărime, putere și și competivitate egală. Referitor la fluiditatea pieței-libera alegere a participanților la contractul de asigurare este limitată atât de factori obiectivi (apropierea geografică, natura serviciului de asigurare solicitat și posibil de prestat), cât și de factori subiectivi (importanța considerațiilor personale în relațiile dintre participanți, afinități psihologice). Mobilitatea factorilor de producție este redusă, existând o anume rigiditate care ține atât de factorul muncă, cât și de factorul capital. În ceea ce privește transparența pieței, se poate spune că participanții, în mod deosebit solicitanții de asigurări, dispun de o informație incompletă, aceasta fiind, de obicei orientată, prin acțiunea deliberată a ofertanților de asigurări. Din pacate, numărul cazurilor când polițele de asigurăre de viață se vând pe baza unor informații false este semnificativ și nu se iau măsuri radicale care să sancționeze lipsa de etică a consultanților de asigurări. În sfârșit, omogenitatea produsului de asigurare de viață este destul de redusă. Concluzia care se impune este aceea că piață asigurărilor de viață este, prin excelentă, o piață cu concurență imperfectă.

Prezentataă în mod sintetic, structura pieței asigurărilor de viață este cea prezentată în figura de mai jos. După cum se observă, la prima vedere piața asigurărilor de viață are o structură relativ simplă, formată din societățile de asigurare, societățile de intermediere (brokerii și consumatorii). Însă ceea ce este important este mecanismul care face ca această piață să devină funcțională, modul în care se întâlnește cererea cu oferta, felul în care se asigărările transformă acumulările de valoare în fluxuri monetare regulate (anuități etc.)

Figura nr. 1 Structura pieței asigurărilor de viață din România

3.2. Evoluția pieței românești a asigurărilor de viață în perioada 2000-2004

Șapte din primele zece societăți de pe piață, ca volum de prime brute încasate, au ca acționar majoritar companii de asigurări străine. Prezente pe piața românească a asigurărilor în număr din ce în ce mai mare, companiile străine de profil s-au instalat deja în topul clasamnetelor anuale alcătuite de Comisia De Supraveghere a Asigurărilor. Este vorba despre ING, AIG Life, Omniasig Life, Alianz Țiriac, Aviva, Interamerican, Grawe. Aceste companii au încasat în anul 2004 prime brute în valoare de 137.67 milione Euro, sumă corespunzătoare unei cote de piață cumulată de 73.24 %.

Figura nr. 2 Evoluția cotelor de piață a asigurărilor de viață în perioada 2001-2004

În prezent, compania de asigurări de viață, Omniasig Life, membră a grupului Omniasig, are un statut “mai special”. Compania Omniasig, împreună cu toate subsidiarele sale Omniasig Asigurări de Viață, Omniasig Addenda (asigurări de sănătate), Omniasig-AGI și Omniasig-Asirag au fost cumpărate de către Wiener Staedtische, tranzacția, în valoare de 64 milioane de euro, fiind considerată cea mai mare tranzacție de pe piața asigurărilor din România. Noua entitate care va fi formată de Wiener Staedtische (Unita și Agras) și Omniasig va avea o cotă de aproximativ 19% din piața asigurărilor (generale și de viață).

Pe o piață încă în formare cum este piața asigurărilor de viață, prezența destul de numeroasă a asigurătorilor străini, mulți dintre aceștia nume de marcă în Europa și în lume, poate părea un paradox. Explicații însă există. Una dintre ele este legată tocmai de potențialul acestei piețe- la o populație de 23 milioane de locuitori, un volum de prime încasate din asigurări de viață de 7.618 miliarde lei, există un număr de 22 companii care fac acest lucru. În comparație Canada, care are o populație de dimensiuni comparabile, are o piață pe care activează peste 140 de societăți, iar volumul de prime încasate este cu mult mai mare.

România nu are, de altfel, o tradiție în acest domeniu. Exceptând perioada interbelică, despre asigurările de viață se poate vorbi abia din 1995. Până atunci, singura companie care vindea polițe de acest tip a fost Asirom, dar oferta – cea preluată de la fostul Adas – era total neatractivă. Când primele companii străine au intrat în România, au găsit o piață aproape virgină, dar și o populație puțin obișnuită să-și asigure viața.

Ascensiunea firmelor de asigurări de viață străine în ultimii cinci ani s-a bazat în principal pe experiența dobândită de acestea pe alte piețe din Europa și din lume. Nederlanden, de pildă, este o companie fondată la jumătatea secolului trecut, American Internațional Group (AIG) este prezentă aproape în toată lumea de la începutul acestui secol, în timp ce Merkur Versicherung AG, acționarul majoritar al SARA Merkur, are o istorie de 200 de ani pe piața austriacă. Pe lângă experiență, implementarea unui know how performant a contribuit decisiv la succesul de piață înregistrat de aceste societăți până acum.

Modalitățile moderne de training al consilierilor au făcut ca prezentarea pe înțelesul clientului a unor produse complexe de asigurare cu acumulare de capital să nu mai fie o problemă greu de rezolvat. Pe de altă parte, creșterea numărului de polițe vândute a fost posibilă și prin perfecționarea sistemelor de vânzări și distribuție, a celor de motivare și promovare a personalului în cadrul companiei, precum și prin dezvoltarea rețelelelor teritoriale, implantarea unor soft-uri performante.

Indicatori caracteristici evoluției pieței asigurărilor de viață din România

Gradul de penetrare a asigurărilor de viață în economie

Acest indicator este exprimat ca raport între volumul primelor de asigurare și PIB, ambele exprimate în euro pentru a putea asigura comparabilitatea datelor. Acesta arată contribuția acestui sector la crearea produsului intern brut.

Figura nr. 3 Evoluția gradului de penetrare al asigurărilor în perioada 2000-2003

Densitatea asigurărilor de viață

Acest indicator se exprimă ca raport între volumul primelor subscrise și numărul de locuitori. Sub o altă formă, acest indicator exprimă cât a cheltuit în medie un consumator pentru a beneficia de servicii de asigurări de viață.

Din analiza lor comparativ cu cea a indicatorilor ce caracterizează celelalte țări din Centrul si Estul Europei, se constată ca piața asigurărilor de viață din România este o piață in formare. În termeni relativi, putem constata ca indicatori precum densitatea asigurărilor, gradul de penetrare a asigurărilor au inregistrat în România valorile cele mai scazute comparativ cu celelalte țări. Cele mai ridicate valori au fost inregistrate de țări precum Slovenia, Cehia și Polonia.

În ceea ce privește densitatea asigurărilor de viață, acestea au înregistrat o valoare în România de 34.41 EUR per Capita, adică aproximativ 19.12 din salariul mediu brut. În celelalte țări valorile sunt, în general, mai mari. În Slovenia s-a înregistrat cea mai mare densitate a asigurărilor de viață, acest indicator înregistrând o valoare de 662.25, reprezentând un procent de 63.62 din salariul mediu brut. Aceste valori arată decalajul existent între țările care fac parte din aceeași zonă geografică, respectiv Centrul și Estul Europei.

Așadar există un mare potențial care poate fi fructificat de societățile de asigurări de viață. Piața asigurărilor de viață din România este o piață competitivă, deși nu se află in faza de maturitate din acest punct de vedere. România este un caz aparte, dat fiiind că nu este o țară cu tradiție în domeniul asigurărilor, așa cum sunt acestea concepute și practicate în țările dezvoltate.

Figura nr. 4 Evoluția densității asigurărilor de viață din România în perioada 2000-2003

Studierea evoluției populației României comparativ cu cea a densității asigurărilor prezintă o importanta deosebita pentru caracterizarea pieței asigurărilor din România, în general, si a pieței asigurărilor de viață, în special.

Analizând graficul de mai jos se observa ca in anul 2001 raportat la anul 2000 populația României a scăzut cu un procent de 0.14%, in timp ce densitatea asigurărilor a crescut cu 14.09%. Aceasta demonstrează ca densitatea asigurărilor nu a crescut ca urmare a scăderii populației (deci a bazei de raportare). Aceasta creștere reflecta dezvoltarea sectorului asigurărilor, căștigarea de noi piețe si implicit creșterea veniturilor din primele brute subscrise. Aceeași evoluție favorabilă a pieței se observa si in perioadele următoare, densitatea având un trend crescător, astfel in anul 2002 raportat la 2001, aceasta a crescut cu 41.35%, urmând ca in anul 2003 creșterea relativă a acestui indicator sa fie de 37.17%, adică cu 34.52 puncte procentuale mai mult decât populația.

Figura nr. 5 Evoluția populației comparativ cu cea a densității asigurărilor in perioada 2000-2003

Studierea evoluției populației României comparativ cu cea a densității asigurărilor prezintă o importanta deosebita pentru caracterizarea pieței asigurărilor din România, in general, si a pieței asigurărilor de viata, in special.

Analizând graficul de mai sus se observa ca in anul 2001 raportat la anul 2000 populația României a scăzut cu un procent de 0.14%, in timp ce densitatea asigurărilor a crescut cu 14.09%. Aceasta demonstrează ca densitatea asigurărilor nu a crescut ca urmare a scăderii populației (deci a bazei de raportare). Aceasta creștere reflecta dezvoltarea sectorului asigurărilor, căștigarea de noi piețe si implicit creșterea veniturilor din primele brute subscrise. Aceeași evoluție favorabilă a pieței se observa si in perioadele următoare, densitatea având un trend crescător, astfel in anul 2002 raportat la 2001, aceasta a crescut cu 41.35%, urmând ca in anul 2003 creșterea relativă a acestui indicator sa fie de 37.17%, adică cu 34.52 puncte procentuale mai mult decât populația.

Anul 2004

Implementarea în Uniunea Europeană începând cu data de 15 ianuarie 2005 a prevederilor Directivei Europene referitoare la intermedierea în asigurări vizează transformarea pieței de intermediere în asigurări într-un cadru profesionist, reglementat. În acest scop, brokerii se pregătesc atât din punct de vedere al obținerii certificatelor de pregătire profesională, cât și din punct de vedere al obligativității acestora de a deține o asigurare de răspundere civiță profesională.

Informațiile referitoare la activitatea intermediarilor în asigurările de viață în anul 2004 s-au centralizat în tabelul de mai jos. La data de 31.12.2004, în evidențele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor existau 52 de brokeri de asigurări autorizați să funcționeze. Din analiza situațiilor financiare și a raportărilor tehnice transmise de brokerii de asigurări, a rezultat că 19 societăți dispuneau de capitalul legal (150 de milioane de lei), 19 aveau un capital social vărsat cuprins între 150 și 250 de milioane lei, iar restul de 14 brokeri dețineau un capital de peste 250 de milioane lei.

Valoarea totală a capitalui social vărsat de cele 52 de 1539 societăți de brokeraj în asigurare, era echivalentul a 1539 de milione lei.

Volumul primelor de asigurare subscrise pentru sectorul asigurărilor de viață a fost de 248,04 de miliarde lei, raportate la totalul primelor intermediate de brokerii din asigurări acestea reprezentând aproximativ 7.67 %. Așadar, brokerii au o nișă de piață importantă pe segmentul asigurărilor de viață.

În ceea ce privește veniturile brokerilor de asigurare, aceștia încasează comisioane de la asigurători, iar pentru alte activități desfășurate conform domeniului de activitate (inspecții de risc, regularizări de daune, etc.) înregistrează taxe de daune sau alte venituri.

Tabel nr. 1 Principalii indicatori financiari ai pieței intermediarilor în asigurări în anul 2004

La data de 31.12.2004, în evidențele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor existau 52 de brokeri de asigurări autorizați să funcționeze. Din analiza situațiilor financiare și a raportărilor tehnice transmise de brokerii de asigurări, a rezultat că 19 societăți dispuneau de capitalul legal (150 de milioane de lei), 19aveau un capital social vărsat cuprins între 150 și 250 de milioane lei, iar restul de 14 brokeri dețineau un capital de peste 250 de milioane lei.

Valoarea totală a capitalui social vărsat de cele 52 de 1539 societăți de brokeraj în asigurare, era echivalentul a 1539 de milione lei.

Volumul primelor de asigurare subscrise pentru sectorul asigurărilor de viață a fost de 248,04 de miliarde lei, raportate la totalul primelor intermediate de brokerii din asigurări acestea reprezentând aproximativ 7.67 %. Așadar, brokerii au o nișă de piață importantă pe segmentul asigurărilor de viață.

În ceea ce privește veniturile brokerilor de asigurare, aceștia încasează comisioane de la asigurători, iar pentru alte activități desfășurate conform domeniului de activitate (inspecții de risc, regularizări de daune, etc.) înregistrează taxe de daune sau alte venituri.

Anul 2003

Anul 2003 poate fi caracterizat ca un an benefic pentru industria asigurărilor de viata atât din punctul de vedere al rezultatelor obținute, cat si in materie de legislație. In acest an s-a continuat seria reformelor legislative care au avut drept scop implementarea acquis-ului comunitar. In aceasta perioada s-au făcut amendamente la normele privind lichiditatea, nivelul impozitelor plătite de societățile de asigurare de viata pentru fondurile de asigurare, rezervele tehnice, activele financiare folosite pentru constituirea rezervelor. Anul 2003 a fost anul in care s-au aprobat amendamentele la legea nr. 136/1995, la legea numărul 32/2000. De asemenea s-au pus bazele legii privind pensiile private si ocupaționale. Toate aceste schimbări de ordin legislativ vor avea un impact puternic asupra pieței asigurărilor de viață, prin crearea condițiilor unei activități eficiente la nivelul cerut de standardele guvernamentale.

Asigurările de viață, cu un volum înregistrat al primelor brute subscrise de 6.199.321.139 mii lei , au crescut față de anii anteriori într-un ritm mai rapid, evoluție care s-a reflectat și în creșterea numărului de contracte de asigurare în vigoare la 31.12.2003, până la 4.116.549 (cu 46% mai mare decât în anul 2002).

În sectorul asigurărilor de viață, mult mai concentrat decât cel al asigurărilor generale, 5 companii (din 22 care au desfășurat activitate) controlează peste 80% din totalul tranzacțiilor efectuate. În anul 2003, ca și în anul 2002, se mențin pe primele locuri următoarele trei clase de asigurări: asigurările legate de investiții (unit-linked), asigurările mixte de viață și asigurările de deces. Ponderea acestora reprezintă 82,9% din

totalul primelor brute subscrise de cei 22 de asigurători care au desfășurat activitate.

Primele brute subscrise din asigurări directe pentru asigurările de deces au înregistrat o creștere reală de 120% față de anul 2002 (calculată în funcție de rata inflației), în principal ca urmare a evoluției ascendente pe care au cunoscut-o creditele de consum și ipotecare acordate de bănci populației, încheierea acestor asigurări fiind una dintre condițiile impuse de bănci pentru obținerea creditului.

Tabel nr. 2 Primele brute subscrise pe piața românească asigurărilor de viață în perioada 2002-2003

In conformitate cu rezultatele raportate de companiile de asigurări active pe piața romaneasca, totalul primelor subscrise a atins nivelul de 26879.08 miliarde lei, semnificând o creștere in termeni nominal de 4.22 % comparative cu anul 2002. Având in vedere ca rata inflației a fost in anul 2003 de 15.3% (potrivit datelor furnizate de Institutul Național de Statistică), creșterea reala a fost de 23%.

Sectorul asigurărilor de viață a reprezentat în anul 2003 23% din piața asigurărilor, în termeni de total prime brute subscrise. Gradul de concentrare a pieței asigurărilor este foarte mare. Ponderea primelor 10 companii de asigurări de viata, din punct de vedere al primelor subscrise, a fost in 2003 de 94%.

Leaderul incontestabil al pieței în 2003 a fost ING, cu o cotă de piață de 43.61%. În comparație cu anul 2002, ING a înregistrat o scădere cu 10% a cotei de piață, ca urmare a scăderii venitului brut din prime subscrise 72.44 milioane EUR in 2003 comparativ cu veniturile anului 2002 in valoare de 76.8 milioane EUR. O posibilă cauză a acestui fenomen constă în noile reglementări fiscale referitoare la asigurările de viață care au redus facilitățile acordate persoanelor juridice ce au încheiat polițe de grup pentru angajați. Cu toate acestea, ING a înregistrat un profit brut de 3.7 milioane EUR.

În ansamblul companiilor de asigurări specializate pe segmentul LIFE, cea mai mare creștere a înregistrat-o OMNIASIG Life, membră a grupului OMNIASIG Holding, care si-a triplat, in termeni reali, primele brute subscrise, având o creștere a cotei de piața de 5.2 puncte procentuale. Cota de piață a companiei AIG Life Asigurări România s-a mărit cu 1.5% în principal datorita extinderii canalelor de distribuție si a creșterii forței vânzărilor, in timp ce AVIVA și-a menținut market share-ul la 3.8%.

De asemenea, este important de menționat că un număr mare de societăți de asigurare care practică atât asigurări generale, cât și asigurări de viață au avut rezultate spectaculoase. În acest sens, ASIBAN și-a crescut cota de piață cu 4.5% în termeni de venit brut din prime. Aceasta creștere impresionantă s-a datorat unui modificări nominale a primelor colectate din asigurări de viață de 600%. ASIROM și-a consolidat poziția de ocupant al locului al doilea în topul asigurărilor de viață, datorită unei creșteri cu 2 puncte procentuale a cotei de piață, corespunzătoare unei modificări în sens pozitiv cu 66% a venitului brut din prime.

Figura nr. 6 Ponderea principalelor clase de asigurări de viață în volum total prime brute subscrise în 2003

Datele privind gradulde penetrare a asigurărilor în 2002, acestea sunt sintetizate în evoluția în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 2 Evoluția gradului de penetrare a asigurărilor, determinat ca raport între volumul primelor brute

Densitatea asigurărilor, indicator calculat ca raport între primele brute încasate și numărul de locuitori ai României (conform datelor estimate de Institutul Național de Statistică pentru anul 2003 populația României era de 21.734.000 locuitori), a fost în anul 2003 de 1.128.508 lei/locuitor (27,4 EUR/loc.) Luându-se în considerare volumul primelor brute încasate din asigurări directe, densitatea asigurărilor a fost de 1.114.617 lei/locuitor (27,1 EUR/loc.), în creștere nominală față de 2002 cu 46,9%, iar în termeni reali cu 28,7%.

În ceea ce privește evoluția societăților de intermediere în asigurări, totalul primelor brute intermediate de brokerii de asigurări in anul 2003 se ridica la nivelul de 2470 miliarde lei, echivalentul a 65.77 milioane euro. Comparând aceste rezultate cu cele înregistrate in anul 2001, rezulta o creștere reala de aproximativ 56%. Majoritatea polițelor intermediate de brokeri aparțin domeniului asigurărilor generale. In anul 2003, doar 10% din totalul polițelor vândute prin intermediul brokerilor au fost polițe de asigurări de viata. Nivelul absolute al primelor aferente acestor polițe a fost de 236.2 miliarde lei.

Gradul de concentrare a pieței intermediarilor în asigurările de viață este foarte ridicat, în condițiile în care 74% din totalul primelor intermediate aparțin primelor 10 companii de brokeraj în asigurări din România. Venitul obținut de cele 45 companii de brokeraj in 2003 a fost de aproximativ 393 miliarde lei, iar comisioanele aferente au fost de 361 miliarde lei.

Scopul declarat al intermediarilor în asigurări in 2003 a fost creșterea gradului de penetrare a pieței. Companiile de brokeraj au urmărit sa-si extindă activitățile in anul următor, in 2004, potrivit estimărilor acestora. Rata de creștere a sectorului de intermediere în asigurări rămâne bineînțeles o variabilă dependentă de rata de creștere a pieței asigurărilor de viata per ansamblu. De asemenea, specialiștii societăților de intermediere în asigurări consideră că brokerii dețin un avantaj comparativ în raport cu agenții de asigurare prin profesionalism, costuri scăzute și acoperire teritorială.

În anul 2003 s-au început pregătirile pentru anul 2007-momentul liberalizării piețelor financiare, când brokerii vor putea avea acces la piețele externe și își vor putea dezvolta activitatea. Există, însă și reversul medaliei. Liberalizarea piețelor va putea aduce pierderi pentru intermediarii in asigurări autohtoni, cel puțin in prima faza. Acest lucru se datorează atitudinii multinaționalelor de a pune accent pe vânzarea polițelor prin intermediul agențiilor sau prin intermediul brokerilor din țara de origine.

Figura nr. 7 Cota de piață a primelor 10 companii de intermediere pe piața asigurărilor de viață

Referitor la forța de muncă ocupată în domeniul asigurărilor, numărul de angajați raportați de asigurători și brokerii de asigurare la nivelul întregii piețe a fost de 26.000 persoane, din care 25.300 angajați în societățile de asigurare și 700 angajați la societățile de brokeraj în asigurări. Numărul total de angajați din sectorul asigurărilor a reprezentat 0,6% din populația activă a României (numărul populației active comunicat de Institutul Național de Statistică pentru anul 2003 fiind de 4.333.800 persoane) și 1,18% din numărul angajaților din sectorul serviciilor (2.186.100 persoane). Se constată o creștere a numărului angajaților în societățile de asigurare cu 7,2% față de anul 2002 și o diminuare a numărului colaboratorilor cu 29,9%.

In anul 2003 s-au început pregătirile pentru anul 2007-momentul liberalizării piețelor financiare, când brokerii vor putea avea acces la piețele externe si își vor putea dezvolta activitatea. Exista, insa si reversul medaliei. Liberalizarea piețelor va putea aduce pierderi pentru intermediarii in asigurări autohtoni, cel puțin in prima faza. Acest lucru se datorează atitudinii multinaționalelor de a pune accent pe vânzarea polițelor prin intermediul agențiilor sau prin intermediul brokerilor din tara de origine.

Anul 2002

Cele 21 societăți care au desfãșurat activitate în domeniul asigurărilor de viațã în 2002, conform autorizației acordate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, au încasat un volum al primelor brute de 4.145.140 milioane lei la această categorie, ceea ce reprezintã 118,7 milioane EUR. Fațã de anul 2001 s-a înregistrat o creștere nominalã cu 96,01%, iar în termeni reali cu 66,39%.

Raportând primele brute încasate din asigurări de viață la populația României (care, potrivit estimărilor fãcute de Institutul Național de Statistică la data de 18.03.2002, a fost de 21.698 mii persoane), rezultã o valoare de 191.038 lei/cap de locuitor (5,47 EUR/cap de locuitor). În 2001 acest indicator a avut valoarea de 94.372 lei/cap de locuitor (3,38 EUR/cap de locuitor).

Comparativ cu situația din 2001, topul realizat în 2002 în funcție de primele brute încasate din asigurări de viață s-a modificat astfel: AVIVA a urcat 3 poziții, LUKOIL ASITO și UNITA au coborât douã poziții, SARA MERKUR a coborât 3 poziții. Noile societăți intrate în top sunt OMNIASIG VIAȚÃ și ALLIANZ-ȚIRIAC. Au ieșit din top societățile ASIBAN și GRAWE care, în 2001, ocupaserã locurile 9 și respectiv 10.

Mai mult de jumãtate din încasãrile pe segmentul de asigurãri de viaþã s-a realizat de o singurã societate, respectiv ING NEDERLANDEN, care s-a distanțat și mai mult în ceea ce privește cota de piațã pe acest segment de ocupanta locului 2, prin comparație cu situația din 2001.

Peste 90% din încasãrile de prime brute pe segmentul de asigurări de viațã au provenit în 2002 din 3 clase de asigurare și anume:

a. asigurãrile de viațã legate de investiții, pentru care expunerea la riscul de investiții este transferatã asiguratului. Volumul de prime brute încasate la această clasă de asigurare a fost de 2.053.855 milioane lei, reprezentând 49,55% din valoarea totală a primelor brute încasate pentru asigurări de viațã. Cea mai mare parte din încasările la această clasã (respectiv 86,45%) a fost înregistrată de ING NEDERLANDEN.

b. asigurãrile mixte de viațã, cu o valoare a primelor brute încasate de 1.460.674 milioane lei (35,24% din total prime brute încasate pentru asigurãrile de viațã). Cele mai importante cote de piațã la aceastã clasă de asigurări au fost deținute de societãțile ING NEDERLANDEN (cu o cotã de piațã de 40,71%), ASIROM (31,67%) și AIG LIFE (14,30%).

c. asigurările de deces, cu o valoare a primelor brute încasate de 288.058 milioane lei (cu o pondere de 6,95%). Cele mai semnificative încasări la această clasă au consemnat LUKOIL-ASITO (138.594 milioane lei), ASIBAN (51.112 milioane lei) și OMNIASIG VIAȚÃ (49.230 milioane lei).

Tabel nr. 3 Top 10 societăți de asigurare în funcție de primele brute încasate din asigurări directe de viață

Numărul total de contracte de asigurare încheiate pe parcursul anului 2002 de cele 45 societăți de asigurare analizate a fost de 8.303.694 contracte, din care pentru asigurări generale un numãr de 7.425.063 (89% din total), iar pentru asigurări de viață un număr de 878.631 contracte (11%).

Primele brute subscrise de asigurători pentru contractele încheiate în anul 2002 s-au cifrat la 19.145.343 milioane lei (548 milioane EUR), din care:

-14.750.366 milioane lei (422 milioane EUR) aferente asigurărilor generale, reprezentând 77,04%;

– 4.394.977 milioane lei (126 milioane EUR) aferente asigurărilor de viață, reprezentând 22,96%

Primele brute subscrise din asigurãri directe încheiate în 2002 au fost de 18.899.350 milioane lei (54 milioane EUR, reprezentând 98,7% din total prime brute subscrise), diferența pânã la valoarea primelor brute subscrise totale fiind reprezentatã de primirile în reasigurare (245.993 milioane lei, reprezentând 1,3%), care au fost realizate exclusiv pentru asigurări generale.

Rezerve tehnice nete constituite pentru asigurări de viață în anul 2002

Rezervele nete constituite în 2002 pentru asigurările de viață de cele 21 de societăți care au practicat această categorie s-au cifrat la 5.334.468 milioane lei (152,7 milioane EUR), în creștere nominalã fațã de anul 2001 cu 64,2%.

Raportatã la inflație, creșterea a fost de 39,39%.

Structura rezervelor tehnice nete constituite pentru asigurãrile de viațã, pe categorii de rezerve, a fost în 2002 după cum urmeazã:

– rezerva matematică = 2.271.632 milioane lei (cu o pondere de 42,58%)

– rezerve tehnice aferente contractelor în unități de cont = 1.341.901 milioane lei (25,16% din total)

-rezerva de prime = 290.527 milioane lei (reprezentând 5,45% din total)

-rezerva de daune = 29.539 milioane lei (0,55%)

-rezerva pentru riscuri neexpirate = 55.632 milioane lei (1,04%)

-rezerva de beneficii și risturnuri = 1.345.236 milioane lei (cu o pondere de 25,22%)

Clasele de asigurare pentru care s-au constituit rezerve semnificative din punct de vedere al ponderii în totalul rezervelor nete pentru asigurări de viață sunt:

asigurări mixte de viațã, cu o valoare a rezervelor tehnice nete de 3.324.029 milioane lei (62,31%);

asigurări de viațã legate de investiții, cu 1.470.081 milioane lei (27,56%);

asigurări de capitalizare, cu 281.615 milioane lei (5,28%);

Din datele prezentate mai sus rezultã cã rezervele tehnice nete constituite pentru aceste 3 clase au însumat

5.075.725 milioane lei, adicã 95,15% din total rezerve constituite la categoria asigurãri de viață.

Din cele 21 societăți care au transmis raportări pentru asigurările de viațã, 12 societăți și-au acoperit rezervele tehnice nete în totalitate cu plasamente financiare, terenuri și construcții, 5 societăți și-au acoperit utilizând și categoria alte active în limita maximă admisă iar 4 societăți nu și-au acoperit integral rezervele tehnice nete constituite pentru activitatea de asigurări de viață (MEDITERANEEA ASSICURAZIONI – MEDAS SA, METROPOL SA, LUKOIL ASITO SA și ASIRAG SA).

Ponderile cele mai mari în total rezerve tehnice nete constituite pentru asigurări de viață au fost deținute de titlurile de stat (48,26%), acestea fiind urmate de depozitele bancare (10,75%).

Dintre societățile care și-au acoperit rezervele pentru asigurãrile de viață numai cu plasamente financiare menționãm: AIG LIFE SA, ALLIANZ-ÞIRIAC SA, ASTRA SA, AVIVA SA, ATLASSIB SA, GENERALI SA, GRAWE SA, ING NEDERLANDEN SA.

Gradul de solvabilitate a asigurătorilor pe segmentul de asigurãri de viață în anul 2003

Conform raportãrilor transmise, la data de 31.12.2002 numãrul asigurãtorilor care nu prezentau nici un risc de insolvabilitate (având gradul de solvabilitate mai mare ca 2) era de 19.

Tabel nr. 4 Gradul de solvabilitate a asigurătorilor pe segmentul de asigurãri de viață în anul 2003

Singura societate insolvabilã pe acest segment de asigurãri a fost ASIRAG. În 2003 Consiliul CSA a hotãrât sã limiteze operațiunile desfãșurate de această societate pentru asigurãrile de viațã, în sensul interzicerii încheierii de noi contracte pentru toate clasele de asigurãri de viațã pentru care a fost autorizatã, precum și reînnoirii, la data expirării, a tuturor contractelor în vigoare aferente acestei categorii. Conform deciziei emise, ASIRAG va administra în continuare contractele de asigurare în vigoare aferente categoriei asigurãri de viațã, pânã la expirarea acestora, și va rămâne răspunzătoare pentru obligațiile asumate prin acestea. Totodatã, pânã la data de 30 iunie 2003, ASIRAG urma să prezinte Comisiei de Supraveghere a Asigurãrilor rezultatele negocierilor privind transferul de portofoliu afferent categoriei asigurări de viață sau soluția adoptatã pentru majorarea capitalului social.

Perioada 2000-2001

Piața de asigurărilor de viață din România a continuat și în anul 2001 să se dezvolte ca volum și sã înregistreze, totodatã, importante modificãri în plan legislativ și operațional, ca urmare a înființãrii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) și aplicãrii prevederilor Legii 32/2000. Astfel,importante schimbări s-au produs nu numai în ceea ce privește cadrul legal aplicabil sectorului asigurărilor, prin crearea întregii legislații secundare, ci și în ceea ce privește numărul asigurătorilor și a brokerilor de asigurare, care a înregistrat o diminuare semnificativã în urma procesului de reautorizare. Procesul de reautorizare a societăților conform prevederilor Legii nr. 32/2000 a constituit, în fapt, prima etapă de consolidare a acestui sector, de creare a unei piețe sănătoase și credibile în care sã funcþioneze numai acele societăți care au capacitatea de a respecta cerințele prudențiale impuse prin norme.

Procesul de consolidare a pieței asigurărilor de viață va continua, o altă selecție a societăților de asigurare viabile urmând să fie realizatã în funcție de marja de solvabilitate de care acestea dispun, în scopul de a se asigura o protecție adecvatã a intereselor asiguraților.

Dupã cum se observã îm graficul de mai jos, ponderea primelor încasate din activitatea de asigurări generale a scăzut de la an la an, însă aceasta continuă sã fie majoritară comparative cu cea deținutã de primele încasate din activitatea de asigurãri de viață.

Raportat la numărul populației României (potrivit cifrelor furnizate pentru data de 01.07.2001 de cãtre Institutul Național de Statisticã, 22.408.393 locuitori), primele încasate din asigurări directe au fost în 2001 de 446.816 lei/cap de locuitor, cu 48,52% mai mult în termeni nominali decât în 2000 (când au fost de 300.842 lei/cap de locuitor), respectiv cu 13,98% mai mult în termeni reali. Exprimatã în USD, la cursul mediu anual din 2001 comunicat de BNR, de 29.060,86 lei/USD, densitatea asigurãrilor a fost de 15,37 USD/cap de locuitor, cu 10,57% mai mult decât în 2000 (când a fost de 13,9 USD/cap de locuitor).

Figura nr. 8 Ponderea primelor din asigurãri de viață și generale în total prime încasate din asigurări directe în perioada 1997 – 2001

Gradul de penetrare a asigurãrilor, calculat ca raport procentual între volumul primelor brute încasate din asigurãri directe și Produsul Intern Brut (1.154.126,4 miliarde lei, cifra estimativă pentru anul 2001, comunicatã la data de 27.05.2002 de Institutul Naþional de Statisticã) a înregistrat o creștere până la 0,87%, de la 0,85% cât a fost în 2000.Comparativ cu nivelurile înregistrate în țările Uniunii Europene, gradul de penetrare și densitatea asigurărilor în România sunt foarte scăzute, principala cauză fiind forța financiară redusă a populației.

Tabel nr. 5 Ponderea primelor din asigurãri de viață și generale în total prime încasate din asigurări directe în perioada 1997 – 2001

Din numărul total de 46 de societăți care au încasat prime în anul 2001, 21 de societăți au încasat prime brute din asigurări de viață în sumă de 2.114.733 milioane lei, în creștere nominală cu 98,27% fațã de anul 2000, ceea ce înseamnã în termeni reali o creștere de 52,17%.

Dupã cum rezultã din tabelul de mai jos, ritmul real de creștere a primelor încasate din asigurări directe de viațã a fost mai ridicat în 2001 decât în 2000, respectiv de 52,17% față de 49,91%, aceasta ca urmare a scăderii inflației.

Tabel nr. 6 Dinamica primelor încasate din asigurări directe de viață în perioada 1997-2001

Veniturile din primele brute încasate pentru asigurãrile de viață raportate la numãrul populației României înregistrează o valoare de 94.372 lei/cap de locuitor (echivalentul a 3,25 USD/cap de locuitor la cursul anual mediu de schimb), în creștere nominalã cu 94,65% fațã de anul 2000, iar în termeni reali, cu 49,39%.

Tabel nr. 7 Topul primelor 10 societăți, în funcție de primele brute încasate din asigurări directe de viață

ING Nederlanden S.A. rămâne, și în anul 2001, liderul asigurătorilor de viață, cu o cotă de piață de 51,47%.Totuși, comparativ cu anul anterior, se observă o ușoarã reducere a cotei de piațã deținutã de aceastã societate, datoritã intensificării concurenței. Cu toate acestea, mai mult de 3/4 din piața asigurărilor de viațã (77,61%) este deținutã de numai 3 societăți, cu un volum total de prime încasate de 1.641.306 milioane lei.

Topul primelor 10 societăți dupã acest criteriu a suferit câteva modificãri în 2001 fațăde anul anterior și anume: AIG Life S.A. a urcat pe locul 3 (de la poziția a 5-a, în 2000), devansând societatea SARA Merkur S.A., aflată pe locul 6 în 2001. Societățile Metropol S.A. și Omniasig -Asigurări de Viață S.A. au ieșit din topul primelor 10 societăți, locul acestora fiind luat de societățile Commercial Union Asigurări de Viațã S.A. și Grawe România Asigurare S.A. O creștere semnificativã a primelor încasate a înregistrat Lukoil Asito S.A., de la 9.902 milioane de lei în anul 2000 la 130.444 milioane de lei, ceea ce a propulsat-o pe locul 4, de la 7, în 2000.

3.3. Stadiul actual al pieței asigurărilor de viata din România comparativ cu situația celorlalte tari din Centrul si Estul Europei

Având peste 380 milioane de locuitori, cu un PIB în creștere, în medie, cu 4% pe an, și prime brute subscrise de circa 38 miliarde euro în 2004, spațiul economic ex-comunist a devenit o cale naturală de dezvoltare pentru piețele de asigurări Vest-Europene.

Spre deosebire de piețele mature în piețele estice ponderea asigurărilor de viață este încă redusă, dar dinamica înregistrată în ultimii ani de acest sector este superioară celei din asigurările generale, rata medie de creștere ajustată cu inflația, în ultimii zece ani, fiind de circa 12,8%. Apreciat și ca o expresie a nivelului de prosperitate individualădintr-o țară, este de așteptat ca, odată cu creșterea economică, să crească și gradul de dezvoltare al asigurărilor de viață din țările estice.

Restructurarea sistemelor de asistență socială, care tind să transfere indivizilor din ce în ce mai mult responsabilitatea asigurării unor venituri convenabile pentru vârsta retragerii din activitatea profesională reprezintă, de asemenea, o oportunitate considerabilă pentru creșterea asigurărilor de viață. Pentru următorii ani însă, măsura în care această șansă va fi valorificată depinde foarte mult de modul în care legislația va fi adaptată la cerințele de eficiență și transparență cerute de către Uniunea Europeană.

Dacă anii 2003-2004 au reprezentat pentru piețele de asigurări din Europa de Vest confruntarea cu un val de modificări legislative menite să realizeze armonizarea cadrului legal necesar pentru funcționarea pieței unice europene, pentru piețele statelor CEE procesul de adaptare, început în urmă cu mai bine un deceniu, este mult mai complex și pe departe de a fi încheiat.

Trecerea de la economiile centralizate la piețele libere, de la structura monopolistă la cea concurențială, transformarea canalelor de distribuție, dezvoltarea unor strategii performante de investiții financiare sunt numai câteva din aspectele principale care, adăugate inevitabilelor și repetatelor restructurări legislative, pot defini pe scurt complexitatea acestui proces.

Abolirea monopolului de stat a fost poate, schimabarea definitorie pentru toate piețele din statele ex-comuniste, marcând debutl real în construirea unor piețe de asigurări moderne. Privatizate, total sau parțial, divizate chiar, în mai multe companii, fostele monopoluri joacă, în toate piețele țărilor CEE, un rol deosebit de important. Notorietatea brandului și rețelele teritoriale mai dezvoltate decât cele ale competitorilor sunt două dintre motivele pentru care acestea dețin încă o cotă de piață semnificativă, fiind cu foarte puține excepții lideri de piață (spre exemplu în Polonia Grupul PZU cu o cotă de piață de 56% , în Ungaria Allianz Ungaria având o cotă de piață de 27% etc.)

Spre deosebire de piețele vestice, în Europa Centrală și de Est companiile de asigurări de viață se confruntă cu o prezența unor rețele de disribuție slab dezvoltate. Așadar, marea lor majoritate preferă încă distribuția directă, utilizând în principal o forță de vânzare formată din angajați proprii sau rețele de colaboratori. Un fapt demn de semnalat este nivelul de calificare din ce în ce mai înalt al personalului angajat în asigurări de viață, un exemplu remarcabil în acest sens fiind cel al Slovaciei, unde mai mult de 25% din din angajați au absolvit o formă de studii post-universitară sau dețin titlu de doctor sau MBA.

Comparând principalii indicatori ce caracterizează piața asigurărilor de viață a din statele din Centrul și Estul Europei, se observă că România se află împreună cu Bulgaria în coada clasamentului. Poziția de leaderi zonali o au țări precum Slovenia, Cehia și Slovacia. Este adevărat că România nu este o țară cu tradiție în asigurări, dar potențialul pieței este imens. Rămâne de văzut cum vor reuși să transformăm procesul de aderare la Uniunea Europeană într-o etapă de maturizare și eficientizare a pieței asigurărilor de viață din România.

Tabel nr. 8 Principalii indicatori ai piețelor de asigurări din țările Central și Est Europene în 2003

*PIB/locuitor este calculat in paritatea puterii de cumpărare EURO

Capitolul 4

Studiu de caz: AIG LIFE Asigurări România- leader pe piața asigurărilor de viață din România

4.1. AIG în lume

În anul 1919, în Shanghai China, un tânăr întreprinzător american, Cornelius Vander Starr, punea bazele a ceea ce s-a numit AMERICAN ASIATIC UNDERWRITERS (AAU). Două birouri pentru operațiuni erau folosite pentru încheierea contractelor de asigurări maritime și asigurări împotriva incendiilor companiilor americane care operau în China.

Doi ani mai târziu, în 1921, este formată ASIA LIFE INSURANCE COMPANY , pentru a completa segmentul asigurărilor generale.

In 1926, AMERICAN ASIATIC UNDERWRITERS (AUU) deschide AMERICAN INTERNATIONAL UNDERWRITERS (AIU), o sucursala cu sediul la New York, ce oferea asigurări pentru riscurile din afara Statelor Unite si a Canadei. Rădăcinile companiei se afla in Orientul Îndepărtat, aceasta zona fiind in continuare un segment de succes al AIG-ului.

Anul 1930 marchează momentul in care AIU își începe operațiunea pe plan Internațional, deschizând birouri in Olanda, Belgia, Franța și alte țări europene.

Ca urmare a Războiului dus între China si Japonia, C.V. Starr ia decizia de a muta birourile AIG la New York 1930.

Biroul deschis la Havana devine sediul central din care este condusa operațiunea din America Latina, începând din anii ’40. La scurt timp după aceasta, venitul provenit din activitatea din aceasta zona îl depășea pe cel din Asia.

La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, AIU devine prima companie străina de asigurări căreia i se permite sa își înceapă activitatea in Germania si in Japonia, companiile membre ale AIU asigurând trupele Satelor Unite in aceste tari.

Extinderea companiei continua in anii ’50, noi birouri fiind deschise in 75 de tari din Asia, America Latina, Europa Occidentala, Orientul mijlociu, America de Nord, Australia si Africa.

Începând din 1960 si pana in prezent, AIG a folosit drept canale de distribuție agențiile. In anii ’60 s-a început achiziționarea companiilor cu care s-au făcut afaceri, respectiv: Național Union, American Home, New Hampshire, Lexington etc., compania începând sa prindă conturul pe care îl cunoaștem astăzi. Cea mai importanta preluare pentru companie a avut loc in data de 29 august 2001, când AMERICAN GENERAL CORPORATION, care era cea mai mare companie de asigurări de viata din SUA din punct de vedere al cotei de piața, a fost preluat pentru suma de 22,73 mld. USD. Odată cu integrarea AGC, AIG a echilibrat segmentul de asigurări naționale si internaționale, asigurările de viață reprezentând in acel moment cel mai mare segment din activitatea companiei.

Astăzi AIG este cea mai importanta corporație de asigurări si servicii financiare din lume, bucurându-se de un rating AAA încă de la prima evaluare făcută de Standard&Poor’s in anii ’80, rezultând posibilități extrem de solide de a-si îndeplini obligațiile financiare. Stabilitatea companiei este data si de faptul ca in peste 80 ani de activitate, doar doi oameni s-au aflat la conducerea ei. Actualul președinte, Maurice Greenberg, a preluat compania in 1962, devenind apoi si Chief Executive Officer. Companiile membre ale AMERICAN INTERNATIONAL GROUP acoperă o gama larga de produse de asigurări generale si de viata pentru clienți comerciali, industriali si individuali, printr-o varietate de canale de distribuție in peste 135 de tari si jurisdicții, cu un număr de angajați de 85.000.

Rezultatele financiare ale grupului AIG în perioada 2000-2004

Anul financiar 2001 raportat la 2000 a adus o modificare a volumului activelor AMERICAN INTERNATIONAL GROUP cu 52.4%, acestea ajungând la 467 mld. USD, încasările crescând cu 10.2% fata de anul precedent, respectiv 46 ml. USD, ceea ce situează compania in vârful piramidei financiare mondiale. Profitul net calculat in USD, in condițiile in care activitatea AIG este răspândita pe întreg globul, a fost de 5.68 mld. USD.

AIG este o companie mai mult internațională decât americana, in condițiile mai mult de 50 % din profituri vin din afara Statelor Unite; diversitatea serviciilor oferita conferă o stabilitate foarte mare, 49.5% din profituri vin din asigurările viață, 23.7% din asigurări generale si 26.8% din servicii financiare si alte servicii.

Pierderile AMERICAN INTERNATIONAL GROUP generate de atacul terorist din 11 septembrie 2001 s-au ridicat la cifra de 1 miliard USD, iar modul proactiv in care compania a răspuns consecințelor economice ale acestei crize, a consolidat poziția ei de lider mondial. In aceasta direcție, AIG a fondat o noua companie de reasigurare pentru a oferi serviciile cerute pe piață după aceste evenimente. De asemenea, rezultatele investițiilor făcute au înregistrat creșteri, venitul net generat de investițiile in asigurări generale, a crescut cu 7.1 % la 2.89 ml. USD, iar cel al asigurărilor de viata a câștigat 10 procente, ajungând la 11.74 mld. USD.

In ceea ce privește performantele financiare realizate de companie in anul 2002, au atins cifra de 67.8 mld. USD, surplusul a crescut cu 11.9% ajungând la 8.9% mld USD, iar valoarea activelor a atins nivelul de 563 mld. USD, depășind cu 14.4% valoarea înregistrata in anul financiar trecut.

La nivelul segmentului asigurărilor de viata in anul 2002 raportat la anul 2001, veniturile curente au crescut cu 21.4% ajungând la o valoare de 5.98 miliarde USD. Veniturile din primele de asigurare de viata au crescut, depozitele, anuitățile, planurile de pensii si celelalte produse au crescut la o valoare de 48.66 miliarde USD. Cu titlu de noutate, in India, TATA AIG si-a extins rețeaua de distribuție a produselor de asigurări de viata AIG deschizând 3 filiale noi, acoperind astfel o piața formata din 11metropole. AIG Annuity a avut un an excelent in Statele Unite ale Americii, depozitele noi crescând cu 54%,adica înregistrând o valoare absoluta de 8.55 miliarde de dolari.

Figura nr. 9 Profitul operațional înregistrat de AIG in 2002 pe categorii de activități

Sursa: American International Group-Statement of Income 2002

In anul 2003, AIG si-a reconfirmat valoarea si puterea financiara prin performantele deosebite obținute. Astfel, veniturile companiei au crescut cu 20.5% atingând cifra de 83.1 miliarde USD, iar profitul net raportat a depășit cu 68% nivelul atins in 2002, acesta fiind de 9.3 miliarde USD. O modificare semnificativa s-a înregistrat si la capitolul active, care au ajuns la suma de 683 miliarde USD, cu 21.7% mai mult decât in anul 2002. Valoarea de piață înregistrată in data de 11 februarie 2004, situează AIG pe primul loc in lume intre companiile de asigurări de viata, cotând la o suma de 193.9 miliarde USD.

Folosind ca baza de comparație anul 2002, se observa ca in anul 2003 a crescut ponderea asigurărilor generale in total portofoliu cu 8 puncte procentuale, iar segmentul asigurărilor de viata a înregistrat o scădere semnificativă de 14 puncte procentuale.

De aceea se facă eforturi de restructurare al acestui segment de activitate care se confrunta cu tehnici agresive ale competitorilor in materie de preț. In ciuda acestui fapt, AIG-ul va păstra disciplina in materie de materii si de dobânzi garantate, operând schimbări in sensul dezvoltării de noi piețe in zone cu potențial precum tarile din Europa Centrala si de Est.

Profitul operațional înregistrat de AIG in 2003 pe categorii de activități

Sursa: American International Group-Statement of Income 2003

In anul 2004 AIG a avut rezultate financiare deosebite deși factorii mediului extern precum catastrofele naturale, schimbări in legislația tarilor afiliate AIG, mediul economic extrem volatil au afectat industria mondiala a asigurărilor.

Performantele AIG-ului in 2004 s-au datorat in principal gradului ridicat de diversificare al AIG-ului atât in materie de segmente de activitate, cat si din punctul de vedere al canalelor de distribuție. Așadar pierderile înregistrate de anumite centre AIG datorate factorilor conjucturali (tsunami, taifunuri, cutremure, schimbări politice si economice au fost contrabalansate

de alte filiale AIG care au înregistrat profituri peste nivelul propus, astfel încât, la nivel global, obiectivele au fost îndeplinite.

În ceea ce privește segmentul asigurărilor de viață, rezultatele au fost satisfăcătoare. Divizia externa de asigurări de viata “AIG Foreign Life & Retirement Services”a avut performanțe financiare remarcabile, raportând la sfârșitul anului 2004 un profit operațional de 8680 milioane de dolari. Însă, performanțele AIG pe piața asigurărilor de viață din Statele Unite ale Americii au avut un trend descendent. De aceea începând cu 2005 se vor lua măsuri cu privire la diversificarea gamei de produse oferite, creșterea pregătirii forței de vânzări, introducerea unor noi canale de distribuție.

În graficele de mai jos sunt sintetizate rezultatele financiare obținute de AIG din activitatea de asigurări de viață în perioada 1994-2004.

Evoluția profitului brut obținut de AIG din asigurări de viata in perioada 1994-2004

Sursa: American International Group-Statistical Supplement 2004

Un aspect important îl reprezintă si distribuția primelor brute subscrie de compania AIG pe regiuni. Analizând diagrama de mai jos se observa ca ponderea ce mai mare o dețin Regatul Unit al Marii Britanii si Irlanda, iar la polul opus se afla tarile din Africa si din Asia de Sud. Aceste diferențe țin de mediul economic al acestor tari, respectiv de nivelul de trai si existenta unei anumite culturi a asigurărilor precum si de alți factori specifici fiecărei regiuni in parte.

Nivelul primelor brute subscrise de AIG pe regiuni în anul 2004

Sursa: American International Group, Inc –Statistical Suplement 2004

4.3. AIG în România

AMERICAN INTERNATIONAL GROUP a avut contacte indirecte cu clienții săi de pe piața românească începând cu anul 1979, când a devenit reasiguratorul ADAS. Din 1994, compania a intrat pe piața din România, sub numele de AIG România, ocupându-se de riscuri comerciale si industriale. Încă de la început, AIG România si-a stabilit teluri ambițioase, conform cu forța internaționala a grupului, fiind prima companie de pe piață care oferă servicii garantate AAA pentru companiile românești si obținând premiul pentru cea mai buna polița in anul 2000.

Activitatea de asigurări de viata a început in anul 1998, odată cu înființarea AIG Life România- Divizia Asigurări de Viata in București, Brașov, Cluj, Oradea, Timișoara si Constanta. In prezent, AIG Life are agenții si puncte de lucru deschise in Oradea, Cluj-Napoca, Iași, Constanta, Brașov, Timișoara, Arad, Baia Mare, Pitești, Ploiești si Galați; sediul central al companiei este in București.

După cinci ani de activitate, AIG Life Asigurări România S.A. se situează pe locul 3 pe piața românească, deținând la sfârșitul primului semestru al anului 2004 o cota de piața de 10.47 %. Valoarea serviciilor oferite a fost rapid recunoscuta pe piața de profil din România, aceasta aducând peste 120000 de clienți. Forța de vânzări este compusa din circa 1000 consultanți si 100 de manageri, compania fiind reprezentata prin brokeri in alte localități decât cele amintite mai sus.

Aceste rezultate au fost obținute datorita unei rețele de distribuție operativa care a avut dublu scop obținerea de acoperire pentru clienții AIG Life si câștigarea unor segmente noi de piața. De asemenea, un rol decisiv l-a avut strategia de piață a companiei, caracterizat drept unul dintre formatorii pieței asigurărilor de viață din România.

Tabel nr. 9 Cota de piață a primelor 10 companii de asigurări de viață din România la sfârșitul primului semestru al anului 2004

Un departament care a fost prezent încă de la înființarea subsidiarei din România este Departamentul de asigurări de grup, care, după cinci ani de activitate, a contractat peste 250 de clienți, numărul angajaților asigurați de AIG Life ajungând la 32.000.

Printre companiile partener AIG Life se număra Orange, Connex, Procter & Gamble, Unilever, Citibank, Motorola, Abott, Coca Cola, Aventis, Sanofi-Synthelabom, Nokia.

Misiunea S.C. AIG Life România Asigurări S.A. este: “Să devenim liderii pieței naționale de asigurări de viață prin servicii excelente și o strategie de marketing creativă.” Aceasta s-a concretizat și în anul 2004, compania AIG Life obținând premiul special pentru calitatea serviciilor. Premiul a fost acordat companiei AIG Life datorită modului în care s-a racordat la cerințele pieței, detașâadu-se atât prin grija, solicitudinea și promptitudinea manifestate față de clienți, cât și prin politica managerială promovată la standarde internaționale.

4.4. Prezentarea produselor AIG Life România

4.4.1. Prezentarea generală a produselor AIG Life România

În prezent, AIG Life oferă pe piața romanească 8 produse de asigurare, care pot fi grupate în două categorii principale:

Diferențele dintre produsele de tip “LIFE” si produsele de accidente si sănătate sunt următoarele:

Fiecare tip de asigurare include un „Pachet de bază“ la care se pot adăuga clauze opționale (beneficii suplimentare). Beneficiile suplimentare se pot atașa sau detașa de la pachetul de baza la fiecare aniversare a contractului de asigurare.

Există, de asemenea, și programe financiare care încorporează caracteristicile acestor produse. Aceste planuri pot fi achiziționate, de regulă, prin intermediul brokerilor cu care AIG Life colaborează. Produsul “Diamant” care este distribuit prin intermediul brokerului ECG Romania este un exemplu ilustrativ în acest sens. Polița de asigurare “Diamant” oferă posibilitatea ca, după al cincilea an de investiții, titularul să opteze pentru un alt plan care la data solicitării de schimbare va fi disponibil în portofoliul de produse al AIG Life. Astfel, se oferă șansa unei decizii flexibile, în funcție de necesitățile și posibilitățile personale ale clieților.

4.4.2. Studiu de caz: Comparație între polițele de tip LIFE+ și CAPITAL

Având în vedere că polițele de tip LIFE+ și CAPITAL dețin cea mai mare pondere din portofoliul AIG Life Asigurări România S.A., este de interes prezentarea detaliată a acestor produse.

Pentru a sesiza mai ușor diferența dintre un contract de asigurare de tip LIFE+ si o poliță CAPITAL, presupunem un client, care, într-o primă situație își încheie un contract de tip LIFE+ , iar în a doua situație încheie un contract CAPITAL.

Domnul “X” are 30 de ani, agent de vânzări la firma “Y”, deci are grupa de risc 2, si încheie un contract pe 20 ani. Prima anuala este de 10.000.000 lei pentru pachetul de baza.

Ca urmare a calcului sumei asigurate, rezulta ca daca acesta optează pentru achiziționarea unui contract de tip LIFE+, el beneficiază de o suma asigurata garantata de 223.600.000 lei, iar daca încheie un contract de tip CAPITAL, suma asigurata este de 253.350.000 lei. Beneficiile in cazul apariție unui eveniment asigurat prin contract ce i se cuvin asiguratului, sunt sintetizate in tabelul de mai jos.

Tabel r… Beneficiile aferente polițelor standard de tip LIFE si a celor de tip CAPITAL

Observații:

-Deoarece produsul LIFE+ pune accentul pe componenta de protecție financiara, pe durata de derulare a contractului, in cazul producerii riscurilor de deces sau invaliditate, sumele plătite sunt mai mari decât cele care au fost plătite de către compania de asigurări daca in situația in care acesta ar fi achiziționat un produs de tip CAPITAL.

-Produsul CAPITAL pune accentul pe componenta de investiție, la maturitatea poliței, suma încasată de client este mai mare decât in cazul in care acesta ar fi achiziționat un produs de tip LIFE+.

In România, majoritatea polițelor vândute sunt de tip LIFE deoarece acestea, pe lângă beneficiile aferente, oferă o suma asigurata mai mare pentru evenimentul de “invaliditate permanenta ca urmare a unui accident”-(clauza PI din contractul de asigurare), si drept urmare, îndeplinesc criteriile cerute de bănci pentru acordarea de credite ipotecare.

In tabelul de mai jos sunt sintetizate principalele caracteristici ale polițelor de tip LIFE si ale celor de tip CAPITAL, punându-se accent pe elementele specifice fiecărui produs din perspectiva beneficiilor oferite asiguraților.

Tabel ….Detalii tehnice pentru contractele de tip LIFE+ si CAPITAL

4.4.3. Caracteristicile produsului JUNIOR – studiu de caz

Pachetul de baza al produsului JUNIOR are următoarele clauze contractuale:

a. Decesul natural sau din accident al asiguratului – nu este acoperit de acest tip de asigurare deoarece, la producerea acestui eveniment nu se plătește SA, ci se restituie primele de asigurare plătite, plus beneficiul din investirea rezervei matematice, valoarea contului special de investiții daca s-a plătit indexat cel puțin doi ani si, eventual, sumele acumulate in contul de depozit.

b. Invaliditatea permanenta din accident – in cazul apariției acestui eveniment asigurat, persoana propusa spre asigurare primește procent din suma asigurata indexata pentru invaliditatea permanenta din accident.

Procentul (%) reflecta gradul de invaliditate. Cu cat invaliditatea este mai gravă, cu atât valoarea procentului este mai ridicata. Astfel, deosebim:

-Invaliditate TOTALA –procentul este de 100%

-Invaliditate PARTIALA-procentul este mai mic de 100%

Suma plătibila in cazul producerii acestui risc, se achita eșalonat:

-50% in momentul producerii invalidității

-50% la maturitatea contractului

c. Clauza de spitalizare si chirurgie din accident- se plătește, în urma unui accident, pentru 1 modul (5.000.000 suma asigurata)

-Beneficiul Zilnic de Spitalizare de 10.000 lei/zi, începând cu a patra zi de spitalizare

-Indemnizația de Intervenție Chirurgicala egala cu % 250.000 lei (% reflecta gravitatea intervenției);

d. Maturitatea contractului

La finalul perioadei de asigurare, clientul are posibilitatea de a incasa un capital a cărui valoare va fi constituita din:

-Suma asigurata la maturitate garantata prin contract

-Suma asigurata si beneficiul investițional, in situația in care, de-a lungul duratei poliței, Compania a obținut un rezultat investițional suplimentar celui garantat de 5 %

-Suma asigurată si Contul Special de Investiții, daca clientul a indexat contractul

-Suma asigurată, beneficiul investițional si contul special de investiții, daca s-a obținut un rezultat investițional suplimentar si polița a fost indexata

e. Clauze suplimentare (opționale)

-Exonerare de la plata primelor (sau clauza de Protecția a Copilului). Compania preia plata primelor in cazul in care solicitantul ajunge in incapacitate de munca totala si permanenta, ca urmare a unei boli sau accident, ori decedează. Condițiile de asigurare rămân neschimbate. Preluarea se face fie pana la finalul contractului, fie pana când solicitantul devine apt de munca.

Primele de asigurare pentru aceasta clauza se calculează ca procent din prima bruta, in funcție de vârsta si sexul titularului asigurării:

-Decesul si invaliditatea permanenta din accident a solicitantului. Beneficiile pentru un modul sunt de 5.000.000 lei in cazul evenimentului de deces din accident al solicitantului si % 5.000.000 in cazul invalidității permanente din accident. Numărul maxim de module pentru un contract nu pot depăși numărul celor de la pachetul de baza.

-Clauza de indexare si Contul Special de Investiție. Presupune adaptarea anuala a beneficiilor asigurării (a sumelor asigurate) la inflație, scopul fiind acela de a conserva valoarea beneficiilor pe perioada contractuala. Contractelor care au generate cel puțin o data li se generează si un cont special de investiție, a cărui rol este de a creste elementul de capitalizare al contractelor de asigurare. După activare, clientul are posibilitatea de a alimenta Contul Special de Investiții oricând pe durata contractului, prin plata unei prime minime egala cu echivalentul a 7.000.000 lei.

-Clauza DEPOZIT. Este o clauza investițională care are rolul de a creste elementul de capitalizare al contractelor de asigurare.

Ea poate fi adăugata:

La încheierea contractului de asigurare, fie la orice aniversare prin plata unei prime de minim 2.000.000 lei

Oricând pe durata de derulare a contractului, prin achitarea unei prime speciale de minim 5.000.000 lei.

O data pe an se permit răscumpărări parțiale ale Contractului Suplimentar de Depozit, conform condițiilor contractuale, dar in conformitate cu legislația in vigoare in domeniul asigurărilor, aceste răscumpărări parțiale pot avea loc numai după trecerea a doi ani de la data intrării in vigoare a clauzei.

Studiu de caz: Calculul primei de asigurare aferent produsului ”Junior”

Să presupunem că domnul Popescu Andrei, în vârstă de 30 de ani, este economist la firma „S.C. ABC S.R.L.”. Acesta dorește să încheie o asigurare de viață pentru fiica sa în vârstă de 3 ani. În urma analizei ofertelor existente pe piață, ia decia să încheie o poliță de viață AIG Life, și anume optează pentru produsul „Junior”.

Suma asigurată pentru care dorește să încheie contractul este de 300,000,000 lei. Suplimentar față de pachetul de bază (care include clauza de invaliditate permanentă și clauza de spitalizare și chirurgie din accident), domnul Popescu optează pentru clauza suplimentară de „Protecția Copilului”- Child Protection Accord. Drept urmare, compania va prelua plata primelor în cazul în care solicitantul ajunge în incapacitate de muncă totală și permanentă. Ca modalitate de plată, clientul dorește ca achitarea primelor să se facă semestrial.

Ținând cont de aceste informații care se regăsesc în cererea de asigurare și în anexele aferente, departamentul de Underwriting va evalua cererea în vederea emiterii sau nu a poliței. Deorece suma asigurată depășește valoarea de 250,000,000 lei, clientul va trebui sa atașeze și chestionarul medical completat și parafat de uan din clinicile partenere AIG Life.

Datele studiului de caz sunt sintetizate în tabelul de mai jos, care conține parametrii principali în funcție de care se stabilește valoarea primei de asigurare ce trebuie achitată de către titular. În plus, trebuie să se țină cont că acești parametri variază ca număr și ca valoare în funcție de tipul produsului de asigurare dorit. De exemplu, în cazul produsului de asigurare Junior, gradul de risc implicit în funcție de care se calculează prima de asigurare este 1. În schimb, la alte produse, ca de exemplu Life+, gradul de risc se stabilește în fucție de profesia asiguratului.

Ulterior analizei medicale, se calculează prima de plată semestrială, utilizându-se un program Microsoft Excel, a cărui machetă este prezentat mai jos:

4.4.4. Produsul LIFE SUPPORT

Începând cu anul 2004, Compania AIG Life oferă un produs unic si accesibil pentru sănătatea asiguraților- Life Support. Prin intermediul acestei polițe, AIG Life facilitează accesul la asistenta medicala de ultima ora. Acest produs oferă protecție atât pentru evenimente de sănătate minore, cat si pentru cele majore. Este o asigurare de tip “critical desease”, în cazul in care persoana asigurata este diagnosticata cu o afecțiune grava, va putea beneficia de tratamente moderne.
Produsul Life Support face parte din categoria asigurărilor de deces cu plata anticipată pentru afecțiuni grave. Asigurarea de deces pentru afecțiuni grave este un tip de asigurare relativ nou pe piața asigurărilor, primul produs fiind lansat in 1983 în Africa de Sud. Este o asigurare care nu realizeaza acumulare de capital, și nici nu indexează, ceea ce înseamnă că suma asigurată de bază va rămâne constantă pe toată durata contractului.

Acoperirea pentru beneficiile enumerate mai jos se traduce prin plata sumei asigurate în cazul decesului asiguratului, în condițiile în care acesta este diagnosticat cu una din afecțiunile descrise mai jos sau este supus uneia din cele două tipuri de intervenții chirurgicale acoperite conform condițiilor contractuale. În cazul decesului asiguratului, suma asigurată se plătește beneficiarilor desemnați prin contract, iar în cazul unei afecțiuni grave, beneficiile sunt plătite asiguratului. Durata de valabilitate a contractului este de 10 ani.

Beneficiile produsului LIFE SUPPORT

Afecțiuni grave: Suma asigurata pentru asigurarea de baza, in situația apariției uneia dintre afecțiunile: cancer, infarct miocardic, afecțiune cardiacă ce necesita intervenție chirurgicala, accident vascular cerebral, insuficienta renala, pierderea completa a vederii sau transplantul unor organe vitale, conform condițiilor contractuale.

Deces: Suma asigurata pentru asigurarea de baza, in situația decesului asiguratului pe perioada de valabilitate a contractului de asigurare si in situația în care nu s-a plătit beneficiul pentru afecțiuni grave.

Spitalizare ca urmare a unui sau îmbolnăviri: Beneficiul zilnic pentru spitalizare începând cu a patra zi de spitalizare pentru o perioada de maximum 365 zile

Intervenție chirurgicala ca urmare a unui accident sau îmbolnăviri: Procent din beneficiul pentru intervenție chirurgicală, in funcție de gradul de dificultate al intervenției

Beneficiile suplimentare ale produsului Life Support

Deces din accident: Suma Asigurata pentru deces din accident, plus Suma asigurata pentru asigurarea de baza

Invaliditate totala si permanenta din accident: Suma Asigurata pentru invaliditatea permanenta din accident

Depozit: Acumularea unui capital important pe durata contactului de asigurare, prin plata unor prime unice sau eșalonate-depozit cu prima unica, respectiv depozit cu prima modala

Categoriile de persoane propuse spre asigurare

Clasa 1

Aceasta include persoane cu profesii pur intelectuale sau profesii care au o natura sedentara, cum ar fi cea de funcționar. In aceasta categorie, figurează si activități de tipul celor care nu sunt strict legate de munca de birou, iar persoanele respective își pot desfășura activitatea si in locuri mai expuse ( cu condiția sa nu facă parte dintr-o clasa superioara ). Pensionarii, care nu mai practica nici o alta activitate sunt încadrați in aceasta clasa.

Exemple: procuror, funcționar, judecător, secretara, arhitect, proiectant, contabil, economist, anticar, designer, fotomodel, specialist I.T.

Clasa 2

Activitățile persoanelor incluse în această categorie prevăzută cu un risc considerat “la limita “. Este vorba de activități care includ munca intelectuala, dar si pe cea non-intelectuală, fără a utiliza unelte periculoase sau materiale corozive sau toxice si fără sa-si schimbe des locul de efectuare a muncii.

Sunt incluse si persoanele care folosesc cu regularitate un vehicul motorizat pentru activitatea zilnica. Persoanele din industria ușoara, șomerii, cei care au activitate casnica si persoanele din agricultura se încadrează in aceasta categorie.

Exemple: vameș, personal aprovizionare, agent de asigurare, agent de vânzări, chelner, ospătar, actor, medic, inginer electronist, croitor, vatman tramvai, veterinar, ghid turistic etc.

Clasa 3

Persoanele incluse in aceasta categorie sunt implicate intr-o munca fizica care presupune folosirea unor instrumente, unelte, obiecte sau produse periculoase. Șoferii profesioniști, sunt incluși, de asemenea in aceasta categorie.

Exemple: zidar, paznic bănci, hingher, bucătar, instalator, brutar, șofer taxi, șofer ambulanță, muncitor agricol, antrenor arte marțiale etc.

4.4.5. Produse de tip ”accident & sănătate”

Riscurile acoperite de aceste asigurări personale de accident (de tip CASCO UMAN ) sunt deces din accident, invaliditate totala permanenta ca urmare a unui accident, invaliditate parțială permanenta ca urmare a unui accident, beneficiu zilnic de spitalizare din accident, beneficiu de convalescenta, indemnizație intervenție chirurgicala din accident.

Durata contractului este de 1 an, cu posibilitatea reînnoirii pana la 64 de ani.

Limita de vârsta este de minim 18 ani, maxim 60 la femei si 64 de ani la bărbați.

Frecventa de plata a primelor: semestrial sau anual.

Observație

Din cele 3 produse de asigurare personala de accident, Protectorul Basic nu are drept clauze contractuale beneficiile medicale, Protectorul Activ are in pachetul de baza beneficiile medicale din accident, iar Protectorul complet include beneficiile medicale din accident si boala.

Aceste polițe pot fi indexate, prin aplicarea la prima inițială indexul corespunzător fiecărui an financiar, începând cu prima aniversare a poliței.

4.5. Strategia de dezvoltare pe termen lung-cheia succesului de piață al AIG Life Asigurări România S.A.

Strategia reprezintă direcția și poziționarea pe piață a unei oragnizații pe termen lung, având drept obiectiv obținerea avantajului pentru organizație prin apelarea la resursele existente în condițiile unui mediu incert.

Strategia unei organizații nu este influențată numai de forțele mediului extern și de reursele umane, materiale și financiare, cât și de valorile și așteptările, viziunea celor care au puterea decizională de implementare a respectivei strategii. Sub anumite aspecte, strategiile pot fi considerate ca o reflexie a atitudinilor și a valorilor persoanelor responsabile de managementul societății. Dacă o companie se află în faza de expansiune sau este mai mult interesată de consolidare, locul unde s-a trasat limita pentru activilățile companiei, spune foarte mult desptr valorile acționarilor respectivei organizații.

De asemenea, trebuie precizat că corelarea strategiei globale și a aspectelor operaționale ale organizației are o importanță foarte mare din două motive principale. Primul, dacă aspectele operaționale ale organizației nu sunt în conformitate cu strategia implementată, atunci, oricât de bine gândită ar fi strategia respectivă, nu va putea sa aibă o finalitate pozitivă. Al doilea motiv constă în faptul că, la nivel operațional se poate obține un avantaj competitiv real.

Implementarea unei strategii la nivelul unei companii multinaționale are numeroase particularități care o individualizează în raport cu celelalte organizații. Companiile multinaționale sunt caracterizate de diversitate atât din punctul de vedere al produselor, cât și al piețelor pe care activează. De aceea o problemă strategică majoră constă în controlul și structura la nivel corporativ, gestionarea raporturilor existente între sucursale și sediul central.

La un nivel strategic competitiv, problemele sucursalelor vor fi similare cu cele cu care se confruntă firmele mici. O altă decizie strategică pentru managementul unei multinaționale constă in modul și criteriile de alocare a resurselor la nivelul fiecărei sucursale.

Strategia de abordare a pieței de către AIG a fost total diferită de a celorlalte companii active pe piața asigurărilor de viață, încă de la înființare. Fără a desfășura campanii susținute de promovare, compania și-a stabilit propria strategie de piață, având drept misiune strategică “să își consolideze reputația de companie solidă pe piața românească prin oferirea unor sevicii financiare garantate.”

Încă din momentul constituirii sale, AIG Life Asigurări România S.A. a reușit să se claseze între primele cinci companii de asigurări de viață de pe această piață, performanța sa este, fără îndoială, remarcabilă.Ulterior, compania a avut drept obiectiv să-și consolideze poziția pe piață.

În locul unei creșteri spectaculoase, compania a preferat o evoluție mai lentă, dar însoțită de creșterea rezervelor. Rezultatele n-au întârziat să apară. Standard & Poor’s și Moody’s au acordat subsidiarei grupului american ratingul maxim AAA. Pentru asigurați, acest rating confirmăsiguranța de care beneficiază apelând la serviciile companiei, fiind , de asemenea, o condiție “sine quo non” a unei afaceri de succes.

În ceea ce privește politica de produs, Deși concurentul principal Nederlanden înregistrase un succes cu produsele unit linked, concernul american a preferat din nou prudența, evitând să lanseze acest gen de polițe pe piața românească. „În opinia mea, spune Ian Harrocks, general manager AIG Life Romania, nu este momentul acum pentru acest gen de produs. Îl vom lansa atunci când vom considera că mediul investițional românesc va oferi o siguranță mai mare“. AIG Life a preferat o politică de produs conservatoare, axându-se pe oferirea de produse tradiționale, precum Life Plus, care are o componentă de protecție și una de investiții, Capital conceput, mai ales, pentru investitii si Junior, produs investitional pentru copii.

După primele zece luni de la începerea vânzărilor, noua companie avea deja un portofoliu de 12.000 de clienți și încasări din prime de un milion de dolari. Nu era mult, dar nici puțin. Explicația debutului mai prudent dată de managerul general a fost aceeași, respectiv preocuparea pentru siguranța investiției. „Am venit în România să facem afaceri pe termen lung. Suntem interesați de rezultate, dar nu în orice condiții. Pentru noi, mult mai important este să ne consolidăm reputația de companie solidă pe piața românească. O dată realizat acest lucru, vor veni cu siguranță și rezultatele“, spune Ian Harrocks. „Vrem să fim lideri în următorii doi-trei ani“, adaugă directorul de vânzări al AIG Life Theodor Alexandrescu. Primele semne se întrevăd.”

După mai puțin de doi ani de la înființare, 1.032 de consultanți și peste 1.000 de intermediari lucrează pentru AIG Life România, compania având deja sucursale și birouri în 12 orașe din țară. Numărul de clienți a crescut progresiv De la primul contract încheiat și până astăzi, AIG Life a reușit să adune în portofliu peste 21.000 de polițe noi. Cifra de afaceri in 2001 a fost de 6,6 milioane USD, cu peste 200% mai mare decat in 2000.

Referitor la politica investițională a companiei AIG Life, aceasta a investit exclusiv pe piața romănească în titluri de stat și în depozite bancare. Lucrand cu volume mari, a beneficiat de dobânzi mai avantajoase. În privința depozitelor, s-au ales doar băncile cu o bună reputație, precum Citibank sau ABN Amro.

Analiza SWOT este un instrument sintetic de analiză a strategiei implementate de o organizație. Are drept scop să stabilească în ce măsură strategia curentă a organizației, cât și punctele slabe sunt relevante și capabile să facă față schimbărilor din mediul extern. Se poate folosi pentru a evalua dacă există oportunități care se pot exploata și/sau se folosec în continuare resursele și competențele organizaționale existente.

O analiză SWOT are două componente:

1. analiza internă

a)    puncte tari (atuuri) ale companiei: spre exemplu, o companie de prestigiu,  care se bucură de o notorietate ridicată, o ofertâ de foarte bună calitate, o rețea de distribuție bine dimensionată personal bine pregatit profesional;

b)    puncte slabe (deficiențe) ale companiei: poziționare confuză pe piață, marca este necunoscută, presiune promoțională insuficientă, obsolescența unor modele/linii/game de produse, lipsa investițiilor, marci noi etc.

2. analiza externă:

a)    ocazii (oportunități) de piață: capacitate de penetrare pe noi piețe (externe), diversificarea ofertei etc.;

b)    amenințări (pericole, riscuri): putere scazută de cumpărare a populației, intensificarea concurenței etc.

O analiză SWOT este utilă pentru a rezuma relația dintre factorii de influență ai mediului extern, abilitățile strategice ale organizației și posibilitatea implementării unor strategii noi.

ANALIZA SWOT AIG LIFE ASIGURĂRI ROMÂNIA

Sintetizarea informațiile din analiza SWOT duce la formularea următoarelor concluzii de ordin strategic:

Compania AIG Life, prin poziția și cultura organizațională, beneficiaza astăzi de un statut privilegiat în rândul celor mai importante companii de asigurări din România. De aceea, AIG Life trebuie să-și asume în mod activ rolul de formator de piață. Acest lucru, înseamnă investiții în publicitate, conferințe de presă, apariții civilizate etc.

Societatea trebuie să îmbine experiența si profesionalismul angajaților săi cu know-how-ul, puterea financiară si renumele Grupului American International Group.

AIG Life trebuie să-și promoveze corespunzător oferta de grup adaptându-se produsele și la necesitățile companiilor cu capital majoritar de stat.

În ceea ce privește managementul resurselor umane, sunt necesare schimbări radicale în ceea ce privește raporturile salariat-angajator în principal în cazul personalului cu funcții administrative (departamentele POS, New Business, Claims, Underwriting, I.T.). În acest sens, se impun schimbări referitoare la remunerațiile acordate, la pregătirea și perfecționarea personalului.

Așadar, în ciuda tensiunilor existente la nivel global, AIG a continuat să-și extindă aria de acțiune din întreaga lume și să construiască alianțe strategice cu firme din alte domenii de activitate ( de exemplu parteneriatul bancassurance cu Raiffeisen Bank). Adoptând o strategie de piață prudentă, concentrându-se pe consolidarea stabilității financiare și obținerea unor rezultate pe termen lung, AIG Life este o companie de asigurări de viață în ascensiune. După părerea mea, s-ar impune o politică de marketing mai agresivă, delimitarea exactă a segmentului de piață țintă și impunerea pe piață prin accentuarea avantajului competitiv- o siguranță financiară maximă pentru clienții săi.

Capitolul 5

Direcții si strategii de dezvoltare a pieței asigurărilor de viață din România

5.1. Armonizarea legislației române a asigurărilor de viata cu cea a Uniunii Europene

Potrivit articolului 69 din Acordul de pre-aderare, România și Comunitatea Europeană recunoșteau în 1993, la încheierea acestuia că o condiție importantă a integrării economice a României în Uniunea Europeană este armonizarea legislației prezente și viitoare a României cu cea a Comunității și că legislația din România trebuie să devină, gradual, compatibilă cu cea a Comunității Europene.

Articolul 70 al aceluiași acord preciza de asemenea că armonizarea legislației prezente se va extinde în special asupra mai multor domenii între care serviciile financiare, securitatea socială, protecția sănătății și vieții oamenilor, protecția consumatorilor, legea societăților, legea bancară, regulile concurenței și altele la fel de importante pentru integrare.

Procesul de adaptare a reglementărilor din domeniul dreptului asigurărilor din România la reglementările Uniunii Europene a început efectiv odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor, aceasta apropiindu-se în mare măsură de Directivele de ultimă generație din UE.

Regăsim în această lege un număr important de căi și principii de constituire și funcționare a societăților de asigurare și a intermediarilor, protecția consumatorului de asigurare, acces liber la piața română de asigurări în condițiile prevăzute de lege a societăților străine de asigurări sau de intermediere, instituirea supravegherii pieței, liberalizarea ofertei de asigurare, etc. Legea a introdus ca mijloc eficient de siguranță a consumatorului marja de solvabilitate, indicator riguros de consolidare a unei piețe de asigurări cu operatori siguri și eficienți punând la dispoziția societăților de asigurare o piață potențială de cca. 350 de milioane de consumatori fără alt control de natură prudențială. În acest context, apare ca inoportună menținerea prevederilor art. 12 (g) din Legea nr. 32/2000 prin care se impune posibililor operatori ale pieței române de asigurare cel puțin 5 ani în asigurări și, de aceea, specialiștii in domeniu cer eliminarea acesteia.

De asemenea se considera că reglementarea dreptului material al asigurărilor prin modificarea substanțială a Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România trebuie să pornească de la eliminarea articolului 7 din această lege care limitează accesul persoanelor fizice sau juridice la alte piețe de asigurări prin condiționarea acestui gest de inexistența tipului de asigurare dorit, la agenții economici de asigurare și reasigurare din țară. Articolul 7 este în totală neconcordanță cu principiile pieței unice, unul din principiile fundamentale puternic confirmat de reglementările europene. Evident că această lege trebuie să sufere și alte modificări majore, noi oprindu-ne aici, pentru moment, la acest punct.

In ceea ce privește activitatea de supraveghere a asigurărilor, normele date de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în exercitarea atribuțiilor sale de unic supraveghetor al pieței, răspund în mare parte cerințelor europene la stadiul de preaderare la care ne aflăm și se așteaptă ca schimbările, modificările sau completările actuale să fie în linie cu reglementările europene .

Procedurile de aprobare a constituirii și funcționării societăților de asigurare, clasele de asigurări ce pot fi practicate pe piața românească de asigurări, constituirea și menținerea rezervelor tehnice, a rezervelor matematice, separarea activităților de asigurări de viață de asigurările generale, calculul marjei de solvabilitate sunt câteva din problemele rezolvate în regim de reglementări europene la nivelul supravegherii și reglementării pieței de asigurări.

Așa cum arătam mai sus, procesul de reglementare în UE este unul dinamic și deja unele din reglementările noastre sunt depășite. Au fost aprobate de Parlamentul European și se află în termenul de studiere și de adaptare a legislațiilor naționale Directiva UE privind Intermediarii de asigurare, Directiva UE 2000/26 privind asigurarea de răspunderea civilă legală a utilizatorilor de autovehicule, Directiva privind marja de solvabilitate a asigurătorului, Directiva privind unificarea regulilor în ceea ce privește reorganizarea și lichidarea societăților, Directiva privind comerțul la distanță în asigurări la care se adaugă și alte reglementări în vigoare sau în curs de implementare privitoare la protecția sănătății și vieții persoanei (Directiva nr. 83/477/EEC privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor referitoare la expunerea la azbest) care influențează indirect piața asigurărilor. Acestea reprezintă doar câteva exemple ale dinamicii reglementării europene în domeniul asigurărilor căreia România trebuie să-i facă față în perioada ce urmează.

Stadiul actual al reglementărilor europene în domeniul asigurărilor reflectă tendința UE către existența unei piețe unice cu o supraveghere desfășurată pe aceleași criterii, reguli, principii etc. Scopul este generos și este de natură să confere siguranță acestui domeniu.

Două sunt problemele la care ne gândim. Se poate face față ritmului de reglementare în așa fel încât aproximativ în 2007 să asigurăm funcționalitatea pieței de asigurare adaptând marea majoritate a Directivelor de substanță amintite și altele pe care nu le-am menționat.

Din acest punct de vedere, ne permitem să afirmăm că un departament de reglementare al CSA, bine întărit și susținut din punct de vedere juridic ar putea face față vitezei de reglementare. Situația dreptului român al asigurărilor permite aceasta. El se compune din reglementări ale unor raporturi juridice specifice, relativ moderne, depinzând doar puțin de reglementările de tradiție ale dreptului civil și comercial român. Problema cea mai mare este în ce condiții economice se vor pune în aplicare aceste noi reglementări. Piața asigurărilor din România, deși începe să funcționeze este încă destul de slab dezvoltată din punct de vedere economic. Puterea financiară a pieței asigurărilor din România este încă sub media de dezvoltare a piețelor europene de asigurări.

Procesul de armonizare a legislației nu trebuie desprins de procesul de consolidare a pieței de asigurare, de liberalizarea ei treptată , dar proiecte ca cel privitor la asigurarea obligatorie de locuințe prin care se propune legiuitorului crearea unei societăți cu capital majoritar de stat, nu servește nici uneia din cele două laturi ale activității de asigurare. Nu dorim să intrăm în amănunte dar aceste propuneri făcute pieței și consumatorilor de asigurare încetinesc procesul de modernizare a dreptului asigurărilor.

Piața asigurărilor din Uniunea Europeană va continua să parcurgă etape de profundă schimbare datorită tendințelor de globalizare ale piețelor de servicii financiare. Au loc procese majore de consolidare și restructurare a sectorului de asigurare în interiorul țărilor membre. Au loc fuzionări între societăți pe baze transfrontaliere. Apar noi operatori de piață mai puternici și mai bine organizați.

Inovația și îmbunătățirile de natură tehnologică vor constitui de asemenea părți ale schimbărilor în piața de asigurări. Comerțul electronic prinde tot mai mult în asigurări. Comerțul la distanță în asigurări, materializat deja printr-o directivă este de natură să permită afaceri dincolo de jurisdicția de înregistrare a societăților respective cu aplicare la raporturi juridice de asigurări dintre părți contractuale rezidente în țări diferite și în care vor apare probleme de drept internațional privat.

Piața europeană a asigurărilor va putea face față la aceste provocări prin sistemul de reglementare și prin supraveghere. Nu există cale de întoarcere sau de încetinire a procesului. Statele membre sunt angajate deja. Statele candidate primesc și ele provocarea. Pentru România mai sunt doi ani care trec repede și nu mai putem face rabaturi in ceea ce privește crearea cadrului legislativ al pieței asigurărilor de viata in perspectiva aderării la Uniunea Europeana.

5.2. Bancassurance-parteneriatul strategic dintre bănci și societățile de asigurări de viață

Bancassurance este un serviciu integrat, orientat către client care urmărește, prin distribuirea produselor de asigurare alături de cele bancare, exploatarea unui potențial încă puțin valorificat al pieței românești. Generate de entități financiare complexe, structurate în adevărate supermarket-uri financiare (Grupul BCR și probabil, în curând, Grupul Alpha) sau rezultate ca urmare a asocierii a două redutabile nume de marcă (AIG Life și Raiffeisen Bank, Allianz-Țiriac și Banca Țiriac, Aviva și BRD-GSG), aceste parteneriate oferă clienților garanția solidității financiare și, totodată, avantajul economiei de timp și efort. Pe plan internațional, primele strategii de bancassurance au fost elaborate in anii '80 si au fost adoptate de o serie de instituții financiare cu activitate importanta. Practica a demonstrat ca acordurile de bancassurance au determinat o creștere a concurentei si, implicit, creșterea calității serviciilor oferite.

Mecanismul acestui tip de produs este relative simplu. Prin intermediul băncii, respectiv al personalului din sucursalele acesteia, se distribuie produsele companiei de asigurări către clienții băncii. Rolul din ce in ce mai important deținut de bancassurance este subliniat si de faptul ca peste 50% din veniturile din prime realizate de asigurătorii specializați în asigurări de viață din Europa de Vest provin din sectorul de bancassurance.

Produsele existente pe piața românească sunt variate. Atât produsele BRD Groupe Société Générale, cât și mai recentele lansate ale ABN Amro Bank, presupun o economisire anuala a unei anumite sume, în cazul BRD de 180 de euro pe an sau 2.000 de euro într-o singură tranșă, în cazul ABN de 1.000 de euro pe an. Clientul are posibilitatea de a alege dacă depunerile sunt lunare, trimestriale, semestriale sau anuale. Tot clientul este cel care alege intre două sau trei variante de plasament al banilor economisiți.

AIG Life a încheiat, de asemenea, un parteneriat strategic cu Raiffeisen Bank. Programul propune o asigurare de viață titularilor de conturi curente în lei deschise la Raiffeisen Bank. Aceasta acoperă decesul si invaliditatea totală permanentă din accident, 24/24 ore, oriunde în lume. In cazul in care unul din aceste evenimente se produce, titularul de cont (sau mostenitorii sai dupa caz) va primi o despagubire de 6.000 EUR.

Programul ofera 2 (doua) luni de gratuitate clienților care optează pentru Asigurarea ta în caz de accident.Dupa terminarea celor 2 luni de gratuitate, fiecare titular va plăti lunar echivalentul in lei a 1 EURO. Plata primelor se va face automat din contul curent in lei, fără alte formalități. Înscrierea în program se poate face pe un singur cont curent in lei deschis la Raiffeisen Bank.

Pentru a beneficia de asigurare trebuie sa fii titularul unui cont curent in lei deschis la Raiffeisen Bank si sa ai varsta cuprinsa intre 18 – 65 de ani.
Se poate renunta oricand la asigurare, fara a fi necesara motivarea deciziei. Renuntarea la asigurare nu inseamna si returnarea primelor de asigurare incasate pana in acel moment.
Inscrierea in acest program se poate face la oricare dintre unitatile Raiffeisen Bank din tara. Intrarea in vigoarea a asigurarii va fi inscrisa in Certificatul de asigurare, pe care il vei primi la unitatea bancara, dupa ce Raiffeisen Bank va opera inrolarea ta in acest program.

În ceea ce privește variantele de plasament, acestea se aleg în funcție de apetitul pentru risc al fiecărui individ. Există astfel variante care permit investirea în procent de 100% a banilor doar în titluri de stat cu grad de risc zero, în obligațiuni corporatiste, în proporție de 30%, combinate cu 70% titluri de stat sau, pentru cei cu apetit pentru risc, banii pot fi investiți în proporție de 70% în obligațiuni corporatiste și 30% în titluri de stat. ABN Amro Bank mai are si opțiunea ca 50% din suma sa fie investita in obligațiuni corporatiste cu risc scăzut si 50% in obligațiuni cu risc ridicat. Programul propriu-zis de investire este efectuat de Aviva pe piețele internaționale pentru produsele in valuta.

5.2.1. Beneficiile aferente activității de bancassurance pentru societățile de asigurări

Societățile de asigurări au identificat o serie de beneficii aferente activității de bancassurance:

Creșterea numărului de clienți prin accesul la o piață formata din baza de date a clienților bancari,

Din punct de vedere demografic, clienții băncilor partenere pot fi diferiți de cei ai societății de asigurări din punctul de vedere al vârstei, obiceiurilor de consum, categoriilor socio-profesionale etc. De exemplu, o companie de asigurări care a avut inițial drept segment țintă persoanele cu venituri nete peste medie, de exemplu peste 250 de uro, prin implicarea intr-un proiect de tip bancassurance, pot prospecta si clienți care nu au un venit sub nivelul stabilit inițial.

Din punct de vedere geografic, băncile pot avea o rețea de distribuție care acoperă zone la care societățile de asigurări nu au acces

Noi oportunități de afaceri, datorită diversificării gamei de servicii si produse aferente, In acest sens, scopul principal al companiilor de asigurări de viata este sa-si mărească cifra de afaceri, atât prin intermediul clienților vechi cat si pe baza serviciilor oferite clienților noi. Acest lucru este posibil deoarece, datoriei activității de bancassurance, societatea de asigurări își diversifica gama de produse oferind clienților pachete de servicii financiare complexe si complete.

Prin intermediul activității de bancassurance, societatea de asigurări poate oferi produse adaptate la necesitățile clienților, care aduc o utilitate sporita in termini de flexibilitate, costuri. Spre exemplu, daca înainte ca societatea de asigurări sa se implice in activitatea de asigurări, anumite produse nu se puteau vinde datorita costurilor mari cu canalul de distribuție al acestora, datorita activității de bancassurance, aceste produse devin competitive prin scăderea costurilor si creșterea prezentei e piața a respectivelor programe financiare

Economiile de scara. Companiile de asigurări, prin combinarea activităților clasice de asigurări de viata cu serviciile tip bancassurance, duc la înregistrarea unor economii de scara semnificativa in ceea ce privește costurile administrative. Astfel, asigurătorul are creșteri de profitabilitate si, in același timp oferă aceleași produse cu primele de asigurare mai reduse, crescând astfel competitivitatea pe piața a produselor asigurătorului respectiv. Atât pentru banca, cat si pentru asigurător, implementarea unor servicii de tip bancassurance, reprezintă o șansa de a îmbunătăți operațiunile. Fiecare dintre parteneri se confrunta cu un stil de management diferit, cu alte cerințe, cu alte strategii etc. Beneficiile sunt reale atunci când fiecare companie implementează schimbările survenite ca urmare a procesului de învățare si adaptare.

5.2.2. Produsele bancassurance de pe piața financiară românească

Toate produsele de asigurări de viata sunt, prin natura lor, produse care aparțin sectorului serviciilor financiare. Pentru produsele de tip bancassurance, in special, decizia referitoare la produsele de asigurare de viata care vor face parte din acest pachet, este legata canalele de distribuție care vor fi utilizate. Acest lucru este datorat faptului că efortul si expertiza necesara vânzării unor anumite produse financiare trebuie corelate cu abilitățile aferente respectivului canal de distribuție. Un produs care este greu de vândut pentru un anumit canal de distribuție, nu se va dovedi un succes nici din punctul de vedere al volumului de vânzări, si nici al profitului aferente. Diagrama de mai jos arata relația dintre complexitatea produsului si tipul de expertiza si de efort cerut forței de vânzări.

În afara de produsele tradiționale de asigurări de viață, societățile care practică bancassurance au dezvoltat o serie de produse pentru a satisface necesitățile clienților aferente tranzacțiilor bancare sau pentru a îmbunătăți anumite pachete sau a le face sa para mai atractive si mai folositoare pentru clienți. Aceste produse pot fi împărțite in două categorii:

Produse de finanțare sau rambursare

Produse de tip “depozit”

Pachete de produse standardizate

1. Produse de finanțare sau rambursare

Conceptul acestui grup de produse este relativ simplu. O instituție financiară care acordă împrumuturi persoanelor fizice este interesată, ca in eventualitatea decesului sau invalidității permanente a titularului creditului, principalul împreuna cu dobânzile aferente să fie rambursate. Această situație este valabilă atunci când situația financiară a familiei solicitantului devine precară ca urmare a decesului acestuia, sau când bunul care a fost achiziționat prin credit are o lichiditate scăzută, și, în sfârșit, atunci când valoarea recuperată prin vânzarea creditului este insuficientă pentru rambursarea împrumutului.

În plus față de pierderea financiară, banca se confruntă cu riscul de deteriorare a imaginii pe piață, deoarece va fi percepută de clienții săi drept o bancă care intră în posesia bunurilor gajate prin deposedarea familiilor titularului creditului respectiv.

Împrumutatul, se confruntă, de asemenea, cu astfel de probleme. Acesta nu dorește ca un împrumut în curs de derulare să fie achitat de către familie în eventualitatea morții acestuia. Este preocupat, de asemenea, și de probabilitatea de a nu putea achita valoarea creditului și a dobânzilor aferente ca urmare a survenirii unei invalidități totale și permanente.

O categorie de produs care poate rezolva aceste probleme este pachetul de finanțare sau rambursare, sub forma asigurării de credite, asigurării descoperirii de cont, si polițelor care sunt cesionate de client în favoarea băncii în vederea rambursării principalului, indiferent dacă are loc evenimentul asigurat sau nu, titularul creditului plătind din surse proprii doar dobânzile.

2. Produse tip ”depozit”

Există mai multe tipuri de produse bancassurance de tip “depozit

2.1 Polițe de asigurare cu clauză de tip ”depozit”

Beneficiul sub formă de dobândă aferent acestui tip de produs are drept scop sa atragă populația să-și depună banii la o anumită bancă. Acest produs poate fi atașat tuturor depozitelor sau se poate specifica o sumă minimă a soldului creditor. Nivelul acoperirii oferite este determinată de factori precum prețul și rezultatele evaluării cererii de asigurare.

Un asemenea produs este polița de asigurare la termen cu valoarea primei care se schimbă la fiecare an. În acest caz, primele sunt achitate de către bancă de cele mai multe ori, existând și posibilitatea de a fi achitate de către bancă. Valoarea sumei asigurate este, de obicei, multiplu de valoarea soldului creditor. În cazul decesului titularului creditului, acest sold al depozitului este creditat cu valoarea despăgubirii acordate de către asigurător. Se impun, bineînțeles, limite rezonabile referitoare la vârsta maximă și sumele asigurate maxime.

2.2. Planuri de economisire

Acest tip de poliță poate fi oferit pentru anumite tipuri de depozite care implică creditări succesive ale contului de depozit pentru atingerea unui obiectiv-sub forma unei sume de bani, la scadența depozitului. În situația în care deponentul decedează sau suferă de o invaliditate permanentă, diferența dintre suma “obiectiv” și soldul creditor al contului este plătită deponentului sau moștenitorilor, adițional la valoarea soldului creditor.

În cazurile în care sumele depuse în cont nu sunt fixate, este preferabil ca valoarea acoperirii oferite prin intermediul poliței să fie multipla de valoarea medie a soldului contului in timpul celor 6 sau 12 luni precedente, astfel încât să fie rezolvată problema anti-selecției. Totuși, este posibil pentru un deponent să-și crească valoarea oricând și să-și crească corespunzător valoarea sumei asigurate fără evaluări medicale suplimentare. Atunci când se impun limite rezonabile referitoare la vârsta maximă și suma asigurată maximă, acest produs poate oferi marje de profit atractive pentru societățile care practică asigurări de viață.

2.3 Produse de investiții “pure”

Aceste produse nu au elemente de “asigurare”, deci au risc zero. În mod tradițional astfel de produse au fost tranzacționate de bănci, dar în anumite țări ele beneficiază de un tratament fiscal favorabil atunci când sunt oferite de o societate de asigurări.

3. Pachete de produse standardizate

Aceste produse sunt, de obicei, produse de grup care combină diferite riscuri asigurabile și care îl costă pe client mai puțin decât daca ar fi achiziționate în mod individual. Aceste produse sunt vândute pe piața extrabursieră„over-the-counter” de către lucrătorii bancari, deci este necesar ca gradul lor de complexitate să fie redus.

5.2.3. Dezvoltarea activității de bancassurance în țările CEE

Tabel nr. Comparatie între principalii indicatori ce caracterizează asigurările de viață în țările CEE și UE

Sursa: Swiss Re sigma No. 6

Figura nr. Densitatea asigurărilor de viață din țările CEE

Sursa: Swiss Re sigma No. 6

Figura nr… Canalele de distribuție a produselor de asigurări

Sursa: SCOR (http://www.scor.com/pdf/newsletters/NTS10en.pdf)

Concluzii

Implicându-se în mediul afacerilor din diferite sectoare de activitate, industria asigurărilor de viață se prezintă ca un domeniu deosebit de dinamic și complex, foarte sensibil la modificările mediului socio-economic.

Bibliografie

Alexandru, Felicia; Armeanu, Daniel, Asigurări de bunuri și persoane: aspecte teoretice, aplicații practice, București, Editura Economică, 2003.

Ciurel, Violeta, Asigurări și Reasigurări: abordări teoretice și practice internaționale, București, Editura All Beck, 2000.

Purcaru, Ion; Mircea, Iulian; Lazăr, Gh., Asigurări de persoane și bunuri, București, Editura ASE, 2003.

Tănăsescu, Paul; Dragotă, M.; Lăzărescu, S.; Șerbănescu, C, Asigurări moderne de bunuri și persoane, București, Editura ASE, 2003.

Văcărel, Iulian; Bercea Florian, Asigurări și Reasigurări, ediția a II-a, București, Editura Expert, 2000.

*** Colecția de reviste de asigurări Primm (2001-2005)

*** Lege privind asigurările și reasigurările în România nr. 136/29 dec. 1995, M. Of.

nr. 303/31 dec. 1995, cu modificările ulterioare

*** Lege privind societățile de asigurări și supravegherea asigurărilor nr. 32/31 martie 200, M. Of. nr. 148/10 aprilie 2000, cu modificările ulterioare

*** Ordinul nr. 11 pentru punerea în aplicare a Normelor privind limita minimă a marjei de solvabilitate a asigurătorilor care practică asigurări de viață și metodologia de calcul a acesteia, M. Of. nr. 43/22 ianuarie 2001

*** National Bureau of Economic Research Working Paper no. 9975

*** Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de assigurări în anul 2001

*** Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de assigurări în anul 2002

*** Raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor privind activitatea desfășurată și evoluția pieței de assigurări în anul 2003

*** www.aiglife.ro

*** www.aig.com

*** www.csa-isc.ro

*** www.swissre.com

*** www.1asig.ro