Aspecte generale

Cuprins

Introducere

Adoptia reprezinta in societatea contemporana un fenomen intens dezbatut actual, polivalent, social, si juridic prin care li se asigura copiilor lipsiti de ocrotirea parinteasca un climat de armonie, fericire, caldura, dragoste, intelegere si afectiune intr-o familie si li se asigura conditiile afective si materiale corespunzatoare pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copiilor Adoptia are drept scop gasirea unei familii adecvate pentru copilul abandonat ,astfel ea are la baza interesul superior al copilului , adoptia fiind ultima solutie pentru copil.

Lucrarea de fata este structurata in 3 capitole unde procedura adoptiei a fost abordata din perspectiva juridica fiind prezentata intr-o maniera generala.

Primul capitol contine patru subcapitole.In primul subcapitol am abordat aspectele teoretice privind notiunea adoptiei si reglementarea juridica interna si internationala ce fac obiectul adoptiei .In al doilea subcapitol am prezentat felurile adoptiei,nationala si internationala.Al treilea subcapitol face obiectul principiilor ce stau la baza adoptiei .Ultimul subcapitol face referire la natura juridica a adptiei,aceasta fiind o operatiune complexa indeplineste trei categorii de acte.

In al doilea capitol sunt prezentate conditiile de fond ale adoptiei , acestea fiind esentiale pentru pronuntarea hotararii de incheiere a adoptiei de catre instanta de judecata.Aici avem in vedere conditiile privitoare la adoptie si anume adoptia trebuie sa se realizeze numai in interesul superior al copilului, copilul adoptat trebuie sa fie minor iar persoana care adopte sa fie majora si cu capacitate deplina de exercitiu,sa existe o diferenta de varsta de cel putin 18 ani intre adoptator si adoptat similara cu cea dintre paarintele si copilul firesc,fratii trebuie sa fie adoptatii impreuna(conditie in deplin accord cu principiul interesului superior al copilului)conditii referitoare la aptitudinea materiala si morala a adoptatorului de a adoptasi conditii speciale privintoare la adopția copilului celuilalt soț/concubin.In acest capitoal sunt prezente impedimentele la adoptie precum si consimtamantul persoanelor ce participa la adoptie,impedimentele privesc rudenia, aptitudinea psihica a adoptaorului,adoptiile anterioare sau succesive/simultane precum si impedimentul intemeiat pe calitatea sot sau fost sot si alte impedimente legale.Consimtamantul nu trebuie sa fie viciat prin eroare,dol sau violenta si trenuie dat de copilul ce a implinit varsta de 10 ani.adoptatorul sau familia adoptatoare,sotul adoptatorului si tutorele sau parintii firesti.

Al treilea capitol denumit Procedura Adoptiei reprezinta esenta lucrarii,aici am abordat deschiderea procedurii adoptiei, incredintarea copilului in vederea adoptiei si incuviintarea adoptiei de catre instanta de judecata ,efectele acesteia ,capitolul incheiandu-se cu modalitatile de incetare si desfacere a adoptiei.

Lucrarea de absolvire are ca finalitate concluziile bazate pe fenomenul adoptiei copiilor abordat in lucrarea prezenta si materialele de informare si consultare .

Capitolul I

Aspecte generale

Notiune

Adoptia este o procedura ce are drept scop ocrotirea copiilor lipsiți de ocrotirea părinți sau a acelora ai căror părinții nu le pot asigura condiții corespunzătoare de trai și o bună educație.Termenul de adoptie are doua semnificatii,pe de o parte el provine in dreptul roman de la „adoptio” ce inseamna adoptia unei persoane dependente „alieni iuris” adica a unui fiu de familie iar pe de alta parte provine din latinescul „adrogatio”,respectiv adrogatiunea ce inseamna adoptia de catre o persoana independenta . Adoptia are o lunga istorie fiind mentionata inca din cele mai vechi timpuri fiind inscrisa in documente atat in perioada romana cat si in cea romaneasca.In perioada romana adoptia reprezenta o cale de a lasa un mostenitor care sa duca mai departe numele familiei.Acelasi considerent l-a avut in vedere si Napoleon Bonaparte cand a introdus adoptia in Codul civil francez in 1804 In legislatia romaneasca adoptia a fost intalnita sub mai multe denumiri astfel in codul Callimach se numea infiala ,in Codul Caragea era prevazuta ca„ Facerea de fii de suflet este dar spre mantuirea celor ce nu au copii” iar in codul familiei infiatie.Adoptia a fost reglementata de Codul civil de la 1864 unde adoptia era posibila doar de persoanele care nu aveau copii iar legaturile de rudenie ale copilului cu familia fireasca ramaneau intacte.Existau inca de atunci anumite conditii de fond ale adoptiei astfel copilul adoptat putea sa fie minor sau major iar persoana care adopta trebuia sa fie major indiferent daca era casatorita sau nu. Odata cu modificarile prevazute acestui cod in 1949 s-a stabilit ca adoptia putea fi realizata si de persoanele care aveau descendentii legitimi ,o alta modificare fiind instituirea minoritatii la adoptie astfel copilul ce urmeaza sa fie adoptat trebuia sa fie minorDupa distinctia facuta intre dreptul civil si dreptul familiei a aparut in 1954 Codul Familiei ,acesta fiind primul document ce a prevazut ca adoptia se incheie in interesul superior al copilului iar incuviintarea ei era de competenta autoritatii tutelare.Adoptia a fost reglementata apoi de Legea nr 11/1990 si de Legea nr. 65/1995 ce au adus unele modificari referitoare la procedura adoptiei astfel s-a stabilit ca instantele judecatoresti vor avea atributia si competenta de a incuviinta adoptia. De la inceputul anilor 1990 evolutia adoptiei a inceput sa urce pe o scara ascendenta astfel a fost adoptata Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopției,fiind modificata de Legea nr.87/1998 ce a abrogat unele dispozitii referitoare la infiere din Codul Familiei .Pe plan international Romania a aderat la Convenția europeană în materia adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967 prin Legea nr. 15/1993 urmand si alte conventii cum ar fi Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga, la 29 mai 1993.Anul 2004 a fost unul edificator pentru institutia adoptiei fiind adoptate doua legi ,Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si Legea 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei ce a adus numeroase prevederii noi referitoare la adoptie si suferind o multitudine de modificari de atunci pentru o mai buna armonizare a legislatiei romanesti cu reglementarile internationale din domeniul adoptiei.Codul Familiei a fost abrogat in 2011 ca urmare a intrarii in vigoare a Noului Cod civil la 1 octombrie 2011 unde sunt prevazute in Capitolul 3 mentiuni privitoare la adoptie dar baza procedurii adoptiei este Legea 273/2004 cunoscuta si sub denumirea de legea adoptie.i

Definiția legală a adopției este dată de Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției , art.1 și de articolul 451 din Codul civil, fiind definită ca „ operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului” .De-a lungul timpului au fost date mai multe definitii ale adoptiei,dupa cum urmeaza꞉

– Adoptia reprezinta o institutie ce are ca scop protectia interesului copilului lipsit de ocrotire in familia sa fireasca raspuzand in acelasi timp dorintei familiilor ce nu pot avea proprii lor copii ,acestia putand sa-si manifeste sentimentele de dragoste si protectie fata de un copil ce nu este descendentul sau firesc.

-In O.U.G. nr. 25/1971 ce a fost abrogata ca urmare a intrarii in vigoare a Legii 273/2004 cu privire la adopție, definea în art. 1 alin. (1)adopția„ ca o măsură specială de protecție a drepturilor copilului prin care se stabilește filiația între cel care adoptă și copil, precum și rudenia dintre copil și rudele adoptatorului”.

– „Adopția este operațiunea juridică prin care, la inițiativa și cu consimțământul persoanelor implicate, având încuviințarea instanței, ia naștere rudenia civilă dintre adoptat, descendenții săi, pe de o parte, și adoptator (adoptatori) și rudele acestora, pe de altă parte, concomitent cu stingerea rudeniei firești care lega adoptatul și descendenții săi de părinții firești ai adoptatului și de rudele acestora” ;

– „Adopția este actul juridic în temeiul căruia se stabilesc raporturi de rudenie intre adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și adoptator ori adoptatori și rudele acestuia, pe de altă parte, asemănătoare acelor care exista în cazul rudeniei firești” ;

– „Adopția este un act juridic sui generic, esențialmente civil și solemn, în care se regăsesc corespunzător elemente ale actului juridic administrativ și judiciar, în temeiul căruia încetează legătura de filiație naturală dintre copil și părinții lui firești și se stabilește legătura de filiație civilă între acesta și adoptator sau soții adoptatori precum și legătura de rudenie civilă intre adoptat și adoptatori ”;

Adopția este un act juridic complex de dreptul familiei care în temeiul hotărârii judecătorești, se stabilește legătura de filiație civilă intre adoptat și adoptator și legătura de rudenie dintre adoptat și descendenții săi, pe de o parte, și adoptatori și rudele acestora , pe de altă parte, încetând raporturile de rudenie firești dintre adoptat și descendenții săi de părinții firești ai adoptatului și de rudele acestora.Marieta Avram precizeaza ca din punct de vedere sociologic,civil la adoptie legaturile de rudenie se stabilesc in baza vointei persoanelor ce consimt la adoptie si nu se mai fundamenteaza pe faptul nasterii si al conceptiunii copilului de catre parintii sai firesti .Pentru o intelegere mai buna a notiunii adoptiei trebuie sa cunoastem anumite cuvinte marcante pentru procedura adoptiei.In primul rand avem in vedere adoptatul ce reprezinta „persoana care a fost sau urmeaza sa fie adoptata” si adoptatorul adica „persoana care a adoptat sau doreste sa adopte” In al doilea rand copilul este persoana care nu a implinit varsta de 18 ani sau nu a dobandit capacitate deplina de exercitiu iar termenul de familie adoptatoare este folosit in legislatie pentru a reprezenta persoanele ce au calitatea de soti si care au adoptat sau care doresc sa adopte.

Modificarile aduse de Legea 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind codul civil reglementeaza adoptia in articolele 451-582 unde sunt precizate din punct de vedere juridic dispozitiile privitoare la procedura adoptiei,conditiile de fond ale adoptiei ,consimtamantul la adoptie,efectele adoptiei ,incetarea adoptiei .Totusi procedura adoptiei este reglementata in general asa cum prevede si Codul Civil de Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19.04.2012 care se completează cu Legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5.03.2014 si cu Legea 233/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei publicata in Monitorul Oficial al României nr.860 din 07.12.2011 .Pentru aplicarea reglementarilor referitoare la adopție,au fost adoptate numeroase acte normative secundare ,precum:

-Hotararea nr.233/2012 privind serviciile și activitățile ce pot fi desfășurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopției interne,precum și metodologia de autorizare a acestora publicată în Monitorul Oficial al României nr 218 din 02 .04.2012;

-Hotararea nr.1441/2004 cu privire la autorizarea organizațiilor private străine de a desfășura activități în domeniul adopției internaționala publicată în Monitorul Oficial al României nr 873 din 24.09.2004;

– Ordinul nr. 546/2012 privind aprobarea modelului cadru al convențiilor încheiate între Oficiul Roman pentru Adopții și cabinet individuale,cabinet asociate și societăți civile profesionale de asistență socială și/sau psihologie pentru realizarea unor noi evaluări în cadrul procedurii de contestare a raportului final de evaluare a persoanei/familiei adoptatoare în vederea obținerii atestatului și,respective,pentru realizarea activităților postadoptie prevăzute de legislația în vigoare publicat in Monitorul Oficial al României nr 226 din 04.04.2012;

– Ordinul nr.552/2012 privind aprobarea modelului cadru al atestatului de persoană sau familie aptă să adopte,precum și a modelului și conținutului unor formulare,instrumente și documente utilizate în procedura adopției publicat în Monitorul Oficial al României nr 245 din 11.04.2012 ;

– Ordinul 550/2012 privind aprobarea criteriilor pe baza cărora se realizează potrivirea teoretică publicat in Monitorul Oficial al României nr 234 din 06.04.2012;

– Hotararea nr .350/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției și a Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului de coordonare de pe lângă Oficiul Român pentru Adopții publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.268 din 23.04.2012;

– Ordinul nr. 631 /2013 privind documentele care se anexează cererii de evaluare în vederea eliberării unui nou atestat de persoană sau familie a ptă să adopte, ca urmare a expirării atestatului publicat în Monitorul Oficial al României nr. 56 din 24.01.2013;

– Hotararea nr. 299 /2014 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.289 din 18 .04. 2014.

Cadru legislativ intern se completează cu reglementările internaționale la care România este parte,precum:

-Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale,încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată de România prin Legea nr.84/1994 publicată în Monitorul Oficial al României nr 298 din 21 .08.1994, unde s-a prevazut necesitatea luarii unor masuri care sa garanteze ca adoptiile internationale se infaptuiesc in interesul superior al copilului si respectarea drepturilor sale fundamentale, precum si pentru prevenirea rapirii, vanzarii sau traficului de copii,si sa asigure recunoașterea în statele contractante a adopțiilor realizate potrivit convenției;

-Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,adoptată la 20 noiembrie 1989,ratificată de România prin Legea nr.18/1990,republicata în Monitorul Oficial al Romaniei nr.314 din 13.06.2001 ca urmare a constatării unor diferențe de traducere din limba engleză în limba romană și care consacră principiul subsidiarității adopției internaționale în raport cu mijloacele protective a copilului în țara de origine;

-Convenția europeană revizuita în materia adopției de copii,adoptată la Strasbourg ,la 27 noiembrie 2008,ratificată de România prin Legea nr.138/2011 publicata in Monitorul Oficial al României nr 515 din 21.07.2011 care a înlocuit Convenția europeană în materia adopției de copii,incheiata la Strasbourg la 24 aprilie 1967,la care România a aderat prin Legea nr.15/1993;

– Convenția asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg la 15 mai 2003 si semnată de România la 17 iulie 2006, ratificata de Romania prin Lege nr. 87 /2007 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.257 din 17.04.2007;

-Conventia Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptată la Lanzarote la 25 octombrie 2007si semnată de România la Lanzarote la 25 octombrie 2007 , ratificata de Romania prin Legea nr. 252/2010 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.885.din 29.12.1010.

1.2. Felurile adopției-Adoptia interna si adoptia internationala

In Codul Civil ,art.453 face o mentiune despre adoptia internationala conform careia „conditiile si procedura adoptiei internationale, ca si efectele acesteia asupra cetateniei copilului se stabilesc prin lege speciala ”.
Legea nr.273/3004 prevede masurile si conditiile necesare pentru ca un copil sa fie adoptat intr-un alt stat de catre un cetatean strain .Adoptia internationala este inteleasa intr-o acceptiune ampla ca necesitand mai multe elemente de extraneitate (precum cetățenia, domiciliul etc.).Adopția internă este, potrivit art. 451 C.civ., „operațiunea juridică prin care se creează legătura de filiație dintre adoptator și adoptat, precum și legătura de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului” .„Noțiunea de drept internațional privat al adopției internaționale, înțeleasă din perspectiva conflictelor de legi, poate să creeze impresia că adopția ar fi internațională dacă un străin adopta un copil cetățean al altui stat. Această perspectivă, deși corectă din puntul de vedere al, dreptului internațional privat, nu este adecvată și din punctul de vedre al necesitații protecției copilului în cadrul unei adopții internaționale. În acest sens, din modul în care în art.2 pct 1 din Convenția de la Haga asupra protecției copiilor și a cooperării în materia adopției internaționale este stabilită sfera de aplicabilitate a acestei convenții, rezultă că, stricto sensu, adopția este internațională ori de câte ori copilul și cel care adopta au reședința obișnuită/domiciliul în state diferite. Aceasta deoarece în aceste situații se justifica aplicabilitatea unor norme materiale speciale, de protectie a copilului și a unor garanții suplimentare, care să creeze siguranța că deplasarea copilului în străinătate nu se face în scopuri ilicite.De exemplu adopția este internațională în cazul în care un copil cetățean roman cu domiciliul în România este adoptat de o persoană cu domiciliul în străinătate, chiar dacă adoptatorul este cetățean roman și chiar rudă în linei dreapta de gr. I (bunic) cu adoptatul. În schimb dacă un copil cetățean roman cu domiciliul în România este adoptat de un cetățean străin cu domiciliul în România, adopția este internă, chiar dacă exista elementul de extraneitate al cetățeniei și, sub acest aspect, raportul de adopție este unul de drept internațional privat” .

In Convenția de la Haga art 2. Lit. c), s-a stabilit ca adopția internă presupune ca atat adoptatorul sau familia adoptatoare cat si copilul ce urmeaza a fi adoptat sa aibe resedinta obisnuita in Romania.Articolul 2 lit. d) definește adopția internațională ca fiind„ adopția în care adoptatorul sau familia adoptatoare și copilul ce urmează să fie adoptat au reședința obișnuită în state diferite, iar, în urma încuviințări adopției, copilul urmează să aibă aceeași reședință obișnuită cu cea a adoptatorului” .Conform opiniei Milenei Tomescu adoptia internationala presupune mutarea copilului pe teritoriul altui stat in urma incuviintarii adoptiei de catre instanta de judecata romana .Prin resedinta obisnuita a adoptatorului/familiei adoptatoare se înțelege intr-o prima faza resedinta cetățenilor romani sau cetățenilor romani cu multiplă cetățenie care au locuit efectiv si permanent pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de atestare.„Nu vor fi luate in considerare absentele temporare care nu depășesc 3 luni și nici cele determinate de șederea pe teritoriul altui stat ca urmare a existenței unor contracte de munca impuse de derularea unor activități desfășurate în interesul statului român, precum și ca urmare a unor obligații internaționale asumate de România”.Intr-o alta situatie resedinta obisnuita a adoptatorului/familiei adoptatoare poate fii aceea a strainilor cetateni ai statele membre ale „ Uniunii Europene/Spațiului Economic European sau a cetatenilor straini care au drept de rezidență permanentă ori, după caz, drept de ședere permanentă pe teritoriul României”.

Resedinta obisnuita a copilului in Romania poate fi resedinta „copiilor cetățeni romani cu domiciliul în România care au locuit efectiv și continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviințare a adopției” sau resedinta copiilor „cetățeni ai statelor membre ale Uniunii Europene și ai statelor membre ale Spațiului Economic European sau străini care au drept de rezidență permanentă ori, după caz, drept de ședere permanentă pe teritoriul României și care au locuit în mod efectiv și continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviințare a adopției” .
„Prin urmare, înțelesul special al acestei noțiuni, în contextual Convenției de la Haga și al Legii nr.273/2004, este dat de elementul de extraneitate al reședinței obișnuite/domiciliului, ceea ce înseamnă că adopția este internațională ori de câte ori o persoană sau familia adoptatoare are reședința obișnuită în străinătate, adică în alt atât decât cel în care copilul are reședința obișnuită. Este adevărat că, în practică, adeseori elementul de extraneitate al reședinței obișnuite i se asociază si cel al cetățeniei, persoana sau familia care adopta fiind străină cu reședința obișnuită în străinătate. Importanță practică a acestei distincții intre adopția națională și adopția internațională consta în regimul juridic diferit sub numeroase aspect al celor două forme de adopție. Cea mai importantă consecință consta în faptul că atat legea cât și reglementările internaționale impun o ierarhie în ceea ce privește măsurile de protecție a copilului, adopția internațională fiind guvernată de principiul subsidiarității. Aceasta presupune ca adopția internațională este permisă dacă în țara de origine nu se poate asigura o măsură corespunzătoare de protecție a copilului. Subsidiaritatea adopției internaționale se explică prin faptul că această formă de adopție presupune, ca efecte, deplasarea copilului în străinătate, deci integrarea lui într-un alt mediu lingvistic, social, cultural, religios, ceea ce nu poate constitui decât o măsură excepțională, în raport cu principiul continuității în creșterea și educarea copilului.”

1.3. Principiile adopției

În ceea ce privește principiile adopției, Codul civil nou, în articolul 452, redă doar patru principii, deși Legea nr. 273/2004 prevede, în articolul 2, șase principii.

a) interesul superior al copilului;

b) necesitatea de a asigura creșterea și educarea copilului într-un mediu familial;

c) continuitatea creșterii și educării copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, lingvistică, religioasă și culturală;

d) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției.

În art. 1 din Legea nr. 273/2004 sunt prevăzute și următoarele două principii:

e) principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta și gradul său de maturitate;

f) principiul garantării confidențialității în ceea ce privește datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum și în ceea ce privește identitatea părinților firești.

A. Principiul interesului superior al copilului

In opinia Marcelei Marit acest principiu reprezinta „ urmarea firească a faptului că scopul adopției este acela de a asigura protecția intereselor patrimoniale și nepatrimoniale ale copiilor lipsiți de ocrotirea părintească sau de o ocrotire corespunzătoare” .Emese Florian afirma ca principiul interesului superior al copilului primeaza fata de interesele altor persoane , și chiar față de interesele părinților firești. Interesul superior va fi analizat din punct de vedere patrimonial adica vor fi analizate conditiile materiale necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copilului.Astfel un efect fundamental al adoptiei fiind transmiterea de la parintii firesti la parintii adoptivi a drepturilor si indatoririlor parintesti creeandu-se de altfel intre adoptator/familia adoptatoare un climat de familie asemanator cu cel al unei familii firesti..Ion P.Filipescu precizeaza ca acest principiu va fi avut in vedere la incuviintarea adoptiei ,in timpul ei dar si la desfacerea adoptiei. La adoptie pe langa interesul copilului poate fi avut in vedere si interesul adoptatorului si anume, acela de de a-si satisface dorinta de a deveni parinte si de a veni in ajutorul copiilor lipsiti de ocrotirea parinteasca.Interesul copilului si cel al adoptatorului nu pot fi contrare deoarece la definitivarea adoptiei intre copil si adoptator vor exista legaturi de rudenie similare ca cele existente intre copii si parintii firesti,iar datorita finalitatii adoptiei copilul va deveni un membru al familiei iar intre acestia nu pot exista conflicte de interese.Filipescu afirma ca principiul interesul superior al copilului va fi inteles din punct de vedere al scopului fundamental al adoptiei, acela de a proteja drepturile copiilor si de a le oferi sansa copiilor lipsiti de ocrotirea parinteasca de a creste si de a fii educati intr-o familie .

Potrivit art. 2 din Legea 272/2004, „orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului, precum și orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.De asemenea conform art. 31 alin. 2 din Legea 272/2004, „exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părintești trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului și să asigure bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea acestuia, prin menținerea relațiilor personale cu el, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale, precum și prin reprezentarea să legală și administrarea patrimoniului său”.

B. Principiul creșterii și educării copilului într-un mediu familial

Marcela Marit precizeaza ca de-a lungul timpului s-a demonstrat ca internarea copiilor lipsiti de ocrotire parinteasca sau care traiesc intr-un mediu familial abuziv in centre mari de copii nu este o solutie potrivita pentru acesti copii s-a dispus plasarea copiilor in centre mici ,de tip familial unde copii vor fi crescuti si educati intr-un mediu adecvat.Pentru a se realiza acest lucru se urmareste marirea numarului de asistenți maternali si eliminarea a centrelor ce au un numar ridicat de copii .Conform art.30 din Legea 272/2004,„ copilul are dreptul să crească alături de părinții săi iar aceștia au obligația să asigure copilului, de o manieră corespunzătoare capacităților în continuă dezvoltare ale copilului, orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor prevăzute în prezența lege”. Articolul 31 din Legea 272/2004 „stabilește condițiile în care copilul are dreptul să crească și anume, condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. În acest scop părinții sunt obligați:

a) să supravegheze copilul;

b) să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea;

c) să informeze copilul despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia;

d) să întreprindă toate măsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;

e) să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice care exercită atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului”.

„Codul civil în art 487 prevede ca părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia”.

C. Principiul continuității în educarea copilului, ținându-se seama de originea sa etnică, culturală și lingvistică

Marcela Marit afirma ca „acest principiu trebuie avut în vedere la încuviințarea adopției interne și a constituit motivul pentru care adopția internațională a copilului cu domiciliul în România este permisă numai în cazul în care adoptatorul sau unul dintre soții din familia adoptatoare, care domiciliază în străinătate, este bunicul copilului pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției interne” .In opinia lui Emese Florian acest principiu releva faptul ca adoptatorul/familia adoptatoare are obligatia de a se ingriji de cresterea, educatia, sanatatea, pregatirea profesionala, dezvoltarea psihica si fizica a adoptatului in raport cu insusirile acestuia.Cresterea si educarea unui copil implica crearea unor legaturi sentimentale intre adoptat si adoptator, legaturi similare cu acelea dintre parinti si copii firesti si nu doar intretinerea copilului„.Intretinerea copilului trebuie să se fi prestat în natură, prin traiul comun al copilului cu cei care l-au crescut, nefiind suficientă plată periodică a unor sume de bani” .

Conform art.39 din Legea 272/2004, „orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grijă acestora are dreptul la protecție alternative, această protecție presupune instituirea tutelei. Astfel autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică”.Articolul 47 alin. (1). Din Legea 272/2004 prevede ca „adoptatul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale. Potrivit art.25 alin (2) din Legea 272/2004, părinții îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în condițiile legii, ținând seama de opinia, vârsta și de gradul de maturitate a acestuia, fără a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios”.

D. Principiul informării copilului și luării în considerare a opiniei acestuia, în raport cu vârsta și gradul său de maturitate.

In legatura cu acest principiu Marcela Marit relateaza ca Legile nr. 272/2004 și 273/2004 au prevăzut obligația organelor administrative, implicate în procedura adopției de a informa si indruma copilul cu privire la orice aspect referitor la persoana sa si obligația instanțelor judecatoresti de a asculta copilul mai mare de 10 ani de fiecare data cand se dipune o masura privitoare la persoana copilului,se poate asculta si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, atunci când instanța consideră necesar .Conform opiniei lui Emese Florian minorului in varsta de 10 ani i se atribuie o capacitate juridica speciala pe care o exercita prin consimtamantul sau refuzul la adoptie ,lipsa acestuia atrăgând nulitatea absolută a adopției.Desi numai la implinirea varstei de 14 ani copilul poate avea capacitatea juridica de a consimti pana atunci acordul minorului fiind perceput ca o manifestare de vointa afectiva ne aflam in prezența unui element structural al adopției .Este necesar consimtamantul copilului cu varsta cuprinsa intre 10 si 14 ani la adoptie,fie el doar cu un caracter pur afectiv, deoarece acceptul acestuia denota o legatura emotionala intre acesta si adoptator ce presupune crearea unor raporturi de familie similare cu cele dintr-o familie fireasca..Potrivit art 5 din Legea nr. 273/2004, „pe tot parcursul procedurii de adopție, autoritatea competentă în domeniul adopției în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să-i ofere informații și explicații clare și complete, potrivit vârstei și gradului său de maturitate, referitor la etapele și la durata procesului de adopție, la efectele adopției, la adoptator și la rudele acestuia. Scopul informării copilului este de a-l pregăti pentru adopție și integrare într-un mediu familial În procesul adopției se va ține cont de opinia, de dorințele și de sentimentele copilului în funcție de vârstă și de capacitatea lui de înțelegere” .Parintii adoptivi au obligatia de a informa copilul si de a clarifica informatiile neintelese de copil referitoare la toate faptele si actele care l-ar putea afecta si trebuie sa ia in considerare punctul de vedere al minorului .Art.23 alin. 3 prevede ca „părinții sau, după caz, alți reprezentanți legali ai copilului, persoanele care au în plasament copii, precum și persoanele care, prin natura funcției, promovează și asigură respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura informații, explicații și sfaturi, în funcție de vârsta și de gradul de înțelegere al acestora, precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile”.

E.Principiul celerității în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției.

Marcela Marit releva ca pentru a se finaliza intr-un mod cat mai rapid situatia unui minor,in lege s-au stabilit termene speciale foarte scurte pentru a se executa operatiunile si a se realiza toate actele necesare in fata autoritatilor judiciare si administrative .

F.Principiul garantării confidențialității în ceea ce privește datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum și în ceea ce privește identitatea părinților firești.

Informatiile referitoare la procedura adoptiei sunt confidentiale.Regimul juridic general al informatiilor fiind reglementat prin lege speciala precum si modul in care copilul este informat in legatura cu familia sa de origine.

1.4. Natura juridică a adopției

În prezent noțiunea de adopție este folosită în legislație, în literatura de specialitate și în practică judecătoreasca sub forma a 3 sensuri:

• instituție juridică – reprezintă ansamblul normelor juridice care reglementaeaza aspectele privind conditiile de fond, procedura de deschidere a adoptiei, incuviintarea adoptiei, efectele adoptiei precum si a conditiile ce duc la desfacerea sau la nulitatea a adoptiei etc.

 • act juridic –este reprezentat de consimtamatul persoanelor chemate sa si-l exprime la adoptie prin care ia nastere raportul juridic de adoptie. .

 • raport juridic – adoptia presupune creearea legaturilor de rudenie dintre copil si persoana care urmeaza sa-l adopte dar si intre copil si rudele adoptatorului ,legaturi ce rezultata din actul de incuviintare a adoptiei de catre instanta de judecata.

Adoptia presupune trei feluri diferite de operatiuni juridice ꞉

actele juridice ale persoanelor chemate sa-si de-a acordul sau refuzul la adoptie

actele institutiilor special abilitate in acest sens

incuviintarea adoptiei printr-o hotarare de catre instanta de judecata

Fiecare dintre aceste trei activitati au o natura juridica diferita,astfel actele prin care persoanele sunt chemate sa consimta la adoptie sunt acte de dreptul familiei, actele institutiilor cu abilitati in domeniu sunt acte administrative si actul instantelor judecatoresti de incuviintare a adoptiei sunt acte de drept procesual civil .In acest sens s-a implementat necesitatea stabilirii naturii juridice a adoptiei astfel adoptia este apreciata ca fiind „operatiunea juridica prin care se creeaza legaturi de filiatie si legaturi de rudenie”.In cazul adoptiei legaturile de rudenie vor avea caracter civil iar leagaturile de filiatie sunt caracterizate ca fiind legaturi adoptive.

In viziunea lui Filipescu datorita necesitatii indeplinirii celor trei acte juridice, adoptia dobandeste un caracter complex.. „În acest prim sens, adopția este un act juridic complex, reprezentând totalitatea operațiilor de natura juridică diferite care privite în unitatea lor, adică de adopția încheiată, care ca atare necesită îndeplinirea cerințelor legale examinate și produc anumite efecte juridice”.Astfel conditiile de fond ale adoptiei si inexistenta impedimentelor la adoptie se raporteaza la actul juridic complex al adoptiei iar efectele adoptiei sunt continute de actul juridic complex al adoptiei. In al doilea sens Filipescu afirma ca adoptia este un act juridic complex datorita procedurilor administrative si jurisdictionale realizate de institutiile ce au atributii in domeniu, fiecare dintre aceste institutii avand obligatia de a emite acte in conformitate cu atributiile exercitate de ele prentru a duce la indeplinire finalitatea adoptiei adica de realizare a procedurii de incheiere a adoptiei.Subiectul naturii juridice a adoptiei a fost prevazut atat de Legea nr.11/1990 privind adopția cat si de Codul familiei,ambele fiind in prezent abrogate .In Codul familiei adoptia presupunea doua acte juridice un act juridic de dreptul familiei ce continea consimtamintele persoanelor ce consimt la adoptie numit si actul adoptiei si un act juridic individual administrativ ce cuprinde aprobarea autoritatii competente numit si actul decizional de incuviintare a adoptiei.O alta parere legata de natura juridica a adoptiei este bazata pe faptul ca incuviintarea unor acte juridice de dreptul familiei,civil sau comercial prin decizii ale autoritatilor administratiei publice sau printr-o hotarare judecatoreasca nu sschimba caracterul actului juridic al adoptiei adica cel de dreptul familiei care se supune incuviintarii instantei de judecata.

Pe baza legislatiei prezente Marieta Avram prevede ca „că adopția este o operațiune juridică bazată pe juxtapunerea unor acte unilaterale de voință care dă naștere raporturilor de rudenie civilă, în condițiile legii și între persoanele prevăzute de lege. Adopția poate lua înfățișarea unui act unilateral colectiv constituit dintr-un fascicul de declarații unilaterale de voință”.Aceeasi Marieta Avram trateaza tema naturii juridice a adoptiei in cartea Drept Civil Familia unde procedura adoptiei este vazuta din punct de vedere juridic ca o operatiune juridica complexa.Ea prevede ca adoptia presupune indeplinirea a doua categorii de acte juridice si anume actelele juridice de manifestare a consimtamantului la adoptei si actele instantelor judecatoresti.Argumentarea acestei opinii se bazeaza pe principiul enuntat de Convenția europeană revizuita în materia adopției de copii conform caruia adoptia se incuviinteaza doar in masura in care instanta judecatoreasca ia hotarea definitiva si irevocabila de incuviintare a adoptiei numai dupa ce persoanele prevazute de lege consimt la adoptie. Natura juridica a adoptiei este una controversata astfel mai multii autori si-au formulat propriile opinii privitoare la natura juridica a adoptiei astfel unii autori considera adoptia ca un act de vointa ce da nastere legaturilor de rudenie civila iar altii autori o definesc din punctul de vedere al efectelor adoptiei ea fiind determinata ca procedura pe baza careia se stabilesc raporturile de rudenie asemanatoare cu cele de rudenie fireasca stabilite pe faptul nasterii.Desigur in lumina societatii contemporane aceste opinii sunt criticate si discutate de tot mai multi autori deoarece actul juridic al adoptiei nu poate exista fara a-si produce efectele sale juridice.Prima opinie referitoare la acceptiunea ca adoptia se bazeaza pe acordul de vointe al partilor si nu pe efectele adoptiei are in vedere contractul ce presupune acordul de vointe dintre mai multe persoane ce consimt cu scopul de a institui,schimba sau a stinge un raport juridic.In dreptul francez adoptia nu mai este privita ca un contract la adoptie datorita hotararii de adoptie a instantelor judecatoresti.Deoarece adoptia este privita din punctul de vedere al unui contract de acord de vointe se denatureaza sensul adoptiei deoarece acordul de vointe dintre parti la adoptie nu are scopul de a crea sau modifica raporturi juridice ci de a creea raporturi de rudenie specifice adoptiei.Deci, persoanele chemate sa-si exprime consimtamantul la adoptie nu sunt aceleasi cu persoanele pentru care se produc efectele juridice ale adoptiei. Un exemplu in acest sens este consimtamantul dat de sotul adoptatorului ce nu determina creearea unor raporturi juridice intre aceste persoane si alte persoane ci este dat pentru a nu se creea relatii incompatibile cu viata obisnuita de familie astfel consimtamantul are drept scop protejarea intereselor si drepturilor copilului prin creaarea unor raporturi de rudenie civila. Adoptia este o operatiune juridica complexa bazata pe consimtamantul sotilor adoptatori ,fiind o manifestare juridica de vointe ce da nastere efectelor juridice ale adoptiei unde consimtamantul este privit ca un act juridic unilateral iar consimtamintele celorlalte persoane sunt doar conditii variabile la adoptie, consimtamantul lor ducand la creearea unor acte unilaterale juridic si nu la creearea unui acor de vointe .Totusi adoptia poate lua forma unui act unilateral colectiv constituit dintr-o multitudine de declaratii unilaterale de vointa .Unii autori considera ca actul unilateral simplu este diferit de actul colectiv,actul colectiv fiind rezultatul unor manifestari unilaterale de vointa deveninid un act unilateral colectiv unde manifestarile au acelasi continut si acelasi scop si actul colectiv poate deveni un contract colectiv atunci cand are la baza un acord de vointe unde fiecare parte isi urmareste propriul interes.Dupa cum se arata consideram adoptia un act juridic complex format din operatii juridice diferite ce se produc in momente diferite si intr-o anumita ordine indeplinind trei feluri de acte juridice,de dreptul familiei ce cuprinde consimtamintele necesare la adoptie,de drept administrativ ce cuprinde actele autoritatilor competente in domeniul adoptiei si de drept procesual civil ce cuprinde actul de incuviintare a adoptiei de catre instanta de judecata.

Capitolul II

Condițiile de fond ale adopției

2.1 Condiții privind adopția

Conditiile privind adoptia sunt acele conditii ce trebuie indeplinite de persoanele interesate la adoptie pentru ca adoptia sa poata fii incuviintata.Aceste conditii se refera la faptul ca adoptia se realizeaza numai in interesul superior al copilului,persoana adoptatorului trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu iar persoana adoptatului nu trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu,adoptatorul trebuie sa aiba apritudinea morala si materiala de a adopta,sa existe o diferenta de varsta de cel putin 18 ani intre adoptat si adoptator,fratii sa fie adoptati impreunasi ultima conditie se refera la adoptia copilului de catre celaltsot/concubin.In cele ce urmeaza voi dezvolta aceste conditii referitoare la adoptie.

2.1.1. Adopția să fie în interesul superior al copilului

Prin interesul superior al copilului intelegem asigurarea unui viitor mai bun a copilului aflat in imposibilitatea de a i se oferi ocrotirea parinteasca necesara de catre parintii sai firesti,viitor ce i se asigura in familia adoptatoare unde va fi crescut si educat in conditiile unei dezvolatari optime pentru copilul si in conformitate cu scopul adoptiei adica protejarea copiilor lipsiti de ocrotirea parinteasca cu respectarea drepturilor fundamentale ale copiilor.O idee referitoare la aceasta conditie consta in faptul ca interesul copilului este considerat a fi cauza adoptiei adica realizarea adoptiei in interesul superior al copilului are drept finalitate incheierea adoptiei .

Conditia conform careia adoptia este in interesul superior al copilului reprezinta totodata si un principiu fundamental consacrat atat de legislatia interna cat si de acordurile internationale in materie, la care România este parte.Protejarea intereselor superioare ale copilului indica faptul ca adoptatorul are datoria de a-i asigura copilului conditiile necesare de trai si cresterea si educarea acestuia.Principiul interesul superior al copilului e de natura nepatrimoniala desi se poate avea in vedere si interesele patrimoniale ,acestea nu indeplinesc exigentele acestei conditii.

Prioritatea interesului superior al copilului releva din situatia in care interesul copilului, la adoptie este intaietor in comparatie cu interesele celelalte persoane care paticipa la adoptie.Legislatia prevede ca interesele celui care adopta ,parintiilor firesti,sau a celorlalte persoane implicate sunt puse pe locul doi,cele ale minorului fiind superioare si luate in considerare cu precadere in solutionarea unei cereri privind adoptia.In plan international acest principiu presupune un set de norme juridice ce trebuie respectate in scopul prevenirii vanzarii si traficului de copii precum si faptul ca adoptia internationala se realizeaza in sensul de a-i oferi copilului un camin permanent si echilibrat.„Instanța judecătorească poate încuviință adopția numai dacă este în interesul superior al adoptatului astfel în acest scop se va verifica îndeplinirea tuturor cerințelor legale pentru încheierea adopției, inclusive a termenelor și procedurilor prevăzute de lege, și se va recurge la ancheta socială pentru a verifica pe teren scopurile reale care se urmăresc prin adopția ce se cere a fii încuviințata”.In opinia lui. T. Bodoasca interesul superior al copilului presupune asigurarea unor conditii de crestere si educare a copilului mult mai bune decat cele dinainte de adoptie pentru a-i asigura o dezvoltare armonioasa.

In concluzie principiul interesul suprior al copilului are in vedere conditiile materiale si morale de care trebuie sa dispuna adoptatorul pentru a garanta dezvoltarea armonioasa a copilului.Deci,la adoptie se are in vedere indeplinirea intereselor nepatrimoniale ale adoptatului și cele patrimoniale ale acestuia..Copilul are nevoie sa gaseasca in familia adoptatorului o atmosfera de familie favorabila in dezvoltarea sa fizica si morala .

2.1.2. Adoptatul să fie o persoană fără capacitate deplină de exercițiu

Potrivit art.455 alin. (1) C.civ., copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacității depline de exercițiu, soluție în deplină concordanță cu art.1 din Convenția ONU cu privire la drepturile familiei. Copilul adoptat este minor pana la implinirea varstei de 18 ani iar dobandirea capacitatii de exercitiu se realizeaza la implinirea varstei de 18 ani,casatoria minorului sau emanciparea minorului.In ceea ce priveste casatoria minorului varsta legala pentru casatorie pentru barbat este de 18 ani iar pentru o femeie de 16 ani,cu o dispensa femeia se poate casatori si la 15 ani.Efectul casatoriei minorului este reprezentat de dobandirea capacitatii depline de exercitiu ce se va mentine in caz de divort si chiar si in cazul decesului sotului.„În consecință, bărbatul care nu a împlinit 18 ani și femeia necăsătorită până la împlinirea vârstei de 18 ani, precum și minora până la data încheierii căsătoriei nu au capacitate deplină de exercițiu, și, ca atare, pot fi adoptați, dacă îndeplinesc și celelalte condiții pentru adopție. Condiția lipsei capacității de exercițiu depline se justifică prin finalitatea adopției ”.Minoritatea copilului adoptat este cerut de lege datorita scopului primordial al adoptiei , scop ce are in vedere ocrotirea copiilor minori si asigurarea une dezvoltari armonioase a acestora..Ca exceptie legea prevede adoptia persoanei majore numai in cazul in care aceasta e fost crecuta in timpul minoritatii de persoana adoptatoare,familia adoptatoare care vrea sa o adopte.In practica judiciara anterioara s-a stabilit ca prin termenul de ” creștere” nu se intelege doar obligatia parintilor adoptatori de a-l intretine ci si creearea unor raporturi asemanatoare cu cele existente dintre copii si parintii care sa fie de durata si continue.In determinarea conceptului de„ crestere” Ion P. Filipescu considera ca a creste unu copil presupune un interes continuu pentru ocrotirea intereselor acestuia si nu numai intretinerea copilului, ajungand sa se creeze legaturi afective intre adoptator si copil ,legaturi ce pun bazele premizelor necesare pentru incheierea adoptiei..Aceasta prima viziune a fost redata si de Teodor Bodoasca conform caruia cresterea copilului nu se refera doar la intretinerea lui ci la existenta anterioara adoptiei a legaturilor de natura afectiva dintre copil si adoptator,legaturi ce sunt similare cu acelea dintre parinti si copii si care trebuie sa aiba caracter de continuitate.

Intretinerea copilului trebuie sa se realizeze prin traiul comun a minorului cu persoanele care l-au crescut, nefiind suficientă plată periodică a unor sume de bani.„Creșterea în timpul minorități de către cel ce vrea să adopte trebuie să fie pe o durată de timp suficient de lungă și cu caracter de continuitate, care să excludă ideea unei îngrijiri ocazionale”.

2.1.3. Adoptatorul să fie o persoană care are capacitate deplină de exercițiu

In conditiile legii adoptatorul poate fi persoana care doreste sa adopte sau care a adoptat iar familia adoptatoare este reprezentata de sotul si sotia care au adoptat sau care vor sa adopte.In Codul Civil se specifica ca adoptatorul poate fi numai o persoana care are capacitate deplina de exercitiu, persoanele cu boli mintale si handicap mintal neputand adopta datorita lipsei capacitatii de exercitiu.Milena Tomescu precizeaza ca in doctrina anterioara aceste persoane nu puteau adopta datorita considerentului ca adoptia se face in interesul superior al copilului iar in acest caz adoptia nu s-ar realiza in interesul superior al copilului.Pentru a fii impediment la adoptie nu presupune indeplinirea celor doua conditii ci e de ajuns ca o persoana sa sufere de o boala mintala sau un handicap mintal indiferent daca au fost pusi sub interdictie sau nu.

Marieta Avraam precizeaza in „Drept Civil Familia” ca nu exista o limita maxima de varsta la adoptie.„Vârstă maximă a adoptatorului, fiind nelimitată, nu poate conduce la refuzul încuviințării adopției decât în condiții excepționale netăgăduit dovedite, din care rezultă că vârsta înaintată constituie o piedică de neînlăturat pentru îndeplinirea scopului adopției, și anume satisfacerea interesului minorului.Ca urmare, stabilirea subiectivă a unei limite superioare de vârsta contravine legii, firii și uneori motivației adopției, care poate fi dictate de considerente exclusive morale”.Exista o legatura intre conditia conform caruia adoptatorul trebuie sa dispuna de capacitate deplina de exercitiu si conditia conform caruia se cere consimtamantul persoanelor ce participa la adoptie ,astfel consimtamantul la adoptie trebuie exprimat de o persoana cu capacitate deplina de exercitiu pentru a fi valabil exprimat.Si la desfacerea adotiei se cere existenta capacitatii deplina de exercitiu atat a adoptatorilor cat si a parintilor firesti deoarece drepturile si indatoririle parintesti vor fi redobandite de catre acestia de la parintii adoptivi ,precum si invers ,la incheierea adoptiei drepturile si indatoririrle parintesti vor trece de la parintii firesti la adoptatori,care trebuie sa dispuna capacitate deplina de exercitiu.Adoptatorul poate adopta fără deosebire de sex, rasa, naționalitate, sau religie,si indiferent de statutul sau social , ca este o persoana casatorita sau ca este necasatorita.Persoana care adoreste sa adopte are dreptul sa o faca chiar daca mai are un copil..

2.1.4. Aptitudinea morală și materială de a adopta

Sub aspect legal, adoptatorul si familia adoptatoare trebuie sa satisfaca garantiile morale si cerintele materiale indispensabile pentru dezvoltarea armonioase a copilului. In acest caz daca persoana care doreste sa adopte are cazier sau este acuzata intr-un dosar penal nu are dreptul de a adopta, instanta concluzionand ca aceea persoana nu prezinta garantiile morale si conditiile materiale necesare pentru a incheierea adoptiei, adoptie ce se realizeaza in interesul copilului.. Autoritatile competente sunt cele care trebuie sa stabileasca daca persoana/familia care doreste sa adopte indeplinesc conditiile materiale si garantiile morale de a adopta prin eliberarea unui atestat realizat prin evaluarea acelor persoane.Atestatul poate lipsi atunci cand se adopta o persoana ce are capacitate deplina de exercitiu si atunci cand se adopta copilul sotului firesc/adoptator de catre celalalt sot..

Evaluarea adoptatorului sau familiei adoptatoare are drept scop certificarea existentei garantiilor morale si conditiilor materiale necesare pentru adoptie precum si identificarea abilitatilor parentale .Autoritatile vor evalua celelalte persoane care locuiesc cu adoptatorul sau familia adoptatoare din punct de vedere pshiologic,social si medical, luandu-se in considerare si opinia acestora referitoare la adoptie.

Aceasta evaluare se realizeaza de directia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare in urma solicitarii acesora.In cuprinsul evaluarii vor fi trecute conditiile de locuit, aptitudinea de crestere si educare a unui copil ,personalitatea ,starea de sanatate si situatia economica a adoptatorului sau familiei adoptatoare,viata de familie,motivele pentru care persoana ori familia doreste sa adopte precum si motivele pentru care numai unul dintre soti solicita adoptia,iar celalalt nu doreste sa adopte, impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.Atestatul se constituie ca anexa la dispozitia directorului general/executiv al direcției in situatia in care evaluarea are un rezultat pozitiv.„ Modelul-cadru al atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, precum și modelul și conținutul unor formulare, instrumente și documente utilizate în procedura adopției se aprobă prin ordin al președintelui Oficiului”.

Atestatul conform caruia adoptatorul/familia adoptatoare este apta sa adopte este valabil pe o perioada de un an, acesta putand fii prelungit de drept pana la incuviintarea adoptiei sau la solicitarea adoptatorului sau familiei adoptatoare prin dispoziția directorului general/executiv al direcției, până la încuviințarea adopției .Se prelungeste de drept în situația în care a fost introdusă pe rolul instanței judecătorești cererea de încredințare în vederea adopție si in cazul in care persoana/familia atestată are deja încredințați, în vederea adopției, unul sau mai mulți copii.Atestatul se prelungeste prin dispoziția directorului general/executiv al direcției ca urmare a finalizarii procedurii de potrivire și a fost întocmit raportul privind potrivirea practica dintre copil și familia adoptatoare.

In ceea ce priveste valabilitatea atestatului, acesta expira dupa trecerea perioadei de un an si inceteaza de drept ca urmare a decesului unuia dintre adoptatori ,prin divort, ori casatoria persoanei atestate sau ca urmare a indeplinirii in integralitate a efectelor pentru care a fost eliberat prin cu rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești de încuviințare a adopției.Exista si anumite situatii in care atestatul poate fi retras,astfel fie prin constatarea faptului ca adoptatorul sau familia adoptatoare au declarat unele informatii gresite sau au ascuns unele informatii cu ocazia realizării evaluării fie ca urmare a relevarii faptului ca nu mai sunt îndeplinite condițiile în baza cărora a fost eliberat atestatul,fie la propunerea Oficiului, atunci când s-a realizat că atestatul a fost eliberat in mod nelegal sau netemeinic ,ori in cazul in care familia adoptatoare sau adotatorul s-a implicat in identificarea unui copil cu potential adoptabil cu exceptia cazului in care copilul este rudă până la gradul al patrulea cu adoptatorul sau familia adoptatoare sau la cererea persoanei sau familiei atestate.
2.1.5. Adoptatorul să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât cel adoptat

Codul Civil prevede ca la adoptie sa existe o diferenta de varsta intre adoptator si adoptat ,aceasta diferenta trebuie sa fie de cel putin 18 ani. Ca exceptie se poate ca instanta judecatoreasca sa incuviinteze adoptia si daca diferenta de varsta este mai mica de 18 ani,dar in nici un caz mai mica de 16 ani .Un exemplu in acest sens il reprezinta adoptia unui copil de catre o femeie care nu a implinit 18 ani dar care s-a casatorit,dispunand astfel de capacitate deplina de exercitiu.Emese Florian a afirmat ca este fireasca aceasta diferenta de 18 ani dintre copil si parintele adoptiv deoarece pe baza acestei diferente se pot stabili relatii cat mai apropriate de cele dintr-o familie fireasca. O idee referitoare la aceasta diferenta a a fost relatata si de Marieta Avraam conform careia prin „ aceasta această condiție se asigura că diferența de vârsta între cel care adopta și adoptat să fie asemănătoare cu diferența de vârstă care există, de regulă, între părinți și copii”.In orice caz adoptia nu va putea fii incuviintata in situatia in care persoana care doreste sa adopte si cel ce ar trebui adoptat au aceeasi varsta si nici in situatia in care adoptatul este mai in varsta decat persoana care vrea sa il adopte .

2.1.6. Frații să fie adoptați de același adoptator sau familie adoptatoare

Potrivit art.456 C. civ., „adopția fraților, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite se poate face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior”. Conform acestei condiții frații se adopta împreună de către același adoptator sau familie adoptatoare.Ca excepție, dacă este în interesul superior al copilului, se pot adopta de către familii diferite.

2.1.7. Condiții speciale privind adopția copilului celuilalt soț/concubin

A Adopția de către soție a copilului din afară căsătorie recunoscut de soț

In Legea nr.233/2011,lege ce a modificat Legea nr.273/2004 s-a dispus o clauza prin care sotia poate adopta copilul celuilalt sot,din afara casatoriei pentru care s-a stabilit paternitatea prin recunoastere.Potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr.273/2004, „copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată pe cale administrativă, precum și copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoașterea de către tata sau care consfințește învoiala părților, fără a se fi cercetat temeinicia cererii, pot fi adoptați de către soția tatălui numai dacă filiația este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică ADN” .Art.7 alin (5) din aceeasi lege prevede ca „in cazul adopției copilului de către soția celui care a recunoscut copilul născut în afara căsătoriei, instanță judecătorească va admite cererea de încuviințare a adopției numai dacă paternitatea este confirmată prin rezultatul expertizei filiației realizate prin metoda serologică ADN, cheltuielile determinate de efectuarea expertizei sunt suportate de către adoptator. În situația în care adoptatorul nu dispune de resursele financiare necesare, acestea vor fi suportate din bugetul de stat”.Aceasta dispozitie a fost redata pentru a se simplifica procedura adoptiei in cazul adoptiei unui copil din afara casatoriei de catre sotia tatalui copilului . Prin aceasta, s-a urmărit să se înlăture eludarea procedurilor legale de realizare a adopției, prin recunoașterea de complezență a unui copil din afara căsătoriei de către un bărbat, urmată de procedura simplificată a adopției acestui copil de către soția bărbatului care l-a recunoscut”.

B.Adopția de către concubin a copilului firesc/adoptiv a celuilalt concubin

Tot in legea modificatoare nr.233/2011, s-a instituit o supozitie prin care unul dintre concubini poate adopta copilul firesc/adoptiv al celuilalt concubin.Articolul 6 alin. (2) lit. c) din Legea nr 273/2004 prevede că „poate fi adoptat copilul care are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se afla într-o relație stabilă și conviețuiește cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, și declară prin act autentic notarial ca noul adoptator a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 5 ani”.
Tot in art 6 alin(4) se prevede ca „in această situație, dispozițiile legale privitoare la adopția copilului de către soțul părintelui firesc său adoptiv, precum și cele privitoare la nume, domiciliu, drepturile și obligațiile dintre părinți și copii, exercitarea autorității părintești, drepturile succesorale, actele de identitate aplicabile pentru copilul născut în afara căsătoriei cu filiația stabilită față de ambii părinți se aplică în mod corespunzător”.

Instanta judecatoreasca va verifica existenta relatiei stabile si a convietuirii celor doi concubini,aceasta relatie putand fii dovedita prin orice mijloc de probă.

2.2. Impedimente la adopție

Impedimentele sunt acele conditii ce nu trebuie sa existe ca o adoptie sa poata fii incuviintata.In acest sens adoptia este interzisa intre frati,soti sau ca soti sa fie adoptati de aceeasi persoana ,sa nu existe adoptii succesive sau in aceleasi timp si nici o adoptie anterioara, adoptatorul sa nu sufere de un handicap sau boala psihica precum si alte impedimente legale.Aceste impedimente sunt necesare datorita scopului adoptiei adica acela de a proteja interesele si drepturile copilului si de aceea adoptia se realizeaza numai in interesul superior al copilului.

2.2.1. Impedimentul rezultând din rudenie

Potrivit art.457 C. civ., „adopția între frați este interzisă. Nu are importanță dacă este vorba de frați din căsătorie sau din afara căsătoriei, dacă este vorba de frați buni sau de frați numai după mama ori numai după tata”.Marieta Avram afirma ca nu este posibila adoptia dintre parintele si copilul firesc,acest impediment rezultand din faptul ca la adoptie parintele firesc este chemat sa-si manifeste consimtamantul ceea ce presupune ca persoana adoptatorului este separata de persoana parintelui firesc.In practica acest lucru ar fi posibil daca un copil inregistrat cu parinti necunoscuti ar fii adoptat de parintele sau firesc , urmand ca ulterior acesta sa-l recunoasca ,acest fapt atragand desfintarea adoptiei .In viziunea lui Ion Filipescu impedimentul din rudenie rezulta din incompatibilitatea relatiilor de rudenie existente intre frati si legaturile de familie ce s-ar crea in urma adoptiei.Desigur avand in vedere ca adoptia se bazeaza pe interesul superior al copilului ,adoptia unui copil de catre o ruda de pana in gradul IV fata de copil sau de parintii acestuia va fi favorabila.In concluzie adoptia inre rude este posibila,chiar de dorit doar ca exceptie fratii nu se pot adopta unul pe altul .Articolul 458 C. civ. prevede expres că „adopția a doi soți sau foști soți de către același adoptator sau familie adoptatoare, precum și adopția între soți sau foști soți sunt interzise”.In acest caz trebuie sa reiau ideea de mai sus conform careia acest impediment este incompatibil cu raporturile dintre soti sau fosti soti cu cele dintre parinti si copii sau dintre frati .„Altfel nu se poate admite ca o persoană să fie în același timp soț și părinte sau soț și copil. Adopția nu ar putea interveni între doi foști soți, deoarece, fiind cu capacitate deplină de exercițiu, ar fi însemnat că unul să-l fi crescut pe celălalt în timpul minorității. De asemenea, se pune problema dacă s-ar putea realiza finalitatea adopției în asemenea situație, răspunsul fiind negativ. Tot astfel, doi foști soți nu ar putea fi adoptați de către aceeași persoană, deoarece ar fi însemnat să fi fost crescuți în timpul minorității de către cel ce vrea să-i adopte. De asemenea situația ce s-ar crea prin adopție ar fi incompatibilă cu finalitatea adopției și cu familia. Adopția a doi soți/foști soți de către același adoptator sau familie adoptatoare este un impediment deoarece prin adopție cei doi soți ar deveni frați și ar fi totodată soți între ei. Calitatea de soț este incompatibilă cu aceea de frate. După cum un soț nu poate avea această calitate și pe aceea de adoptator sau adoptat, tot așa un soț nu poate avea această calitate și pe aceea de frate ori sora”.

2.2.3. Inexistența unei adopții anterioare sau simultane/succesive

Legislatia romana interzice adoptia unui copil de catre mai multe persoane fie simultan,fie succesiv.Ratiunea acestui impediment sta in evitarea traficului de copii,caz ce s-ar putea intampla daca s-ar consimti la adoptie cu scopul ca acel copil sa fie vandut mai departe.Din aceste motive adoptia necesita indeplinirea a unor numeroase conditii si inexistenta atator incompatibilitatii dar motivul cel mai important ar fii ca adoptia se realizeaza in interesul superior al copilului si are ca scop protejarea intereselor si drepturilor lui.

Desigur legislatia a identificat si cateva exceptii:

a) daca adoptatorii sunt casatoriti ,ei pot adopta un copil impreuna simultan sau succesiv;

Adoptia simultana se realizeaza prin adoptarea unui copil da catre doi soti in acelasi timp , iar adoptia succesiva este reprezentata de cea de-a doua adoptii atunci cand sotul adoptatorului adopta la randul sau copilul adoptat de sotul sau, adoptatorii trebuie sa aiba calitatea de soti in momentul incuviintarii adoptiei.Deci conform acestei afirmatii daca o persoana necasatorita adopta un copil iar ulterior aceasta se casatoreste, sotul ei poate adopta acelas copil adoptat de catre aceea persoana.Daca casatoria celor doi adoptatori se desfiinteaza sau se desface efectele acestei masurii nu va afecta valabilitatea casatoriei ci se vor aplica dispozitiile legale ale nulitatii casatoriei sau ale divortului asupra copiiilor rezultati din casatorie . „Conform art. 6 alin (2) lit. c) din Legea 273/2004, o noua adoptie poate fii incuviintata atunci cand copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se afla într-o relație stabilă și conviețuiește cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, și declară prin act autentic notarial ca noul adoptator a participat direct și nemijlocit la creșterea și îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puțin 5 ani.”

b) o noua adoptie se poate incuviinta in cazul in care adoptatorul sau familia adoptatoare au decedat;

Astfel in momentul in care noua adoptie se incuviinteaza adoptia anterioara este apreciata ca si desfacuta.Legislatia anterioara Legii 273/2004 era mai complexa si mai greu de aplicat in practica deoarece o noua adoptie nu putea fii incuviintata daca adoptia precedenta nu a fost desfacuta printr-o hotarare judecatoreasca.de aceea de-a lungul timpului s-a optat pentru adaptarea legislatiei din domeniul adoptiei la noile cerinte ale societatii pentru o mai buna aplicabilitate a procedurii adoptiei in practica.

Revin la ideea de mai sus conform careia in legislatia precedenta o noua adoptie nu putea fii incuviintata fara a se desface adoptia anterioara,acest lucru presupunand in fapt doua procese ,un proces pentru desfacerea adoptiei anterioare si un proces pentru incuviintarea noii adoptii printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila.In consencinta Legea actuala a adoptiei a adus in prim plan o noua reglementare conform careia incuviinatrea unei noi adoptii este permisa fara a mai fi nevoie de un alt proces pentru desfacerea adoptiei precedente,ci adoptia va fi considerata desfacuta in momentul ramanerii hotararii irevocabile de incuviintare a adoptiei.

c) in cazul in care adoptia anterioara a fost intrerupta din orice motiv .

Emese Florian considera ca adoptia unui copil de catre mai multe persoane este interzisa deoarece acest fapt ar determina ceearea unor legaturi de rudenie multiple,legaturi ce nu sunt conforme cu legaturile firesti dintre parintii si copii mai ales ca scopul adoptiei este creearea unor astfel de legaturi cat mai apropriate de cele dintre copii si parinti firesti ,deci un copil nu poate avea decat o mama si un tata.Un alt motiv pentru care adoptia unui copil de catre mai multi adoptatori este interzisa este acela ar prevenirii unor neintelegerii in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti.In concluzie din puntul de vedere al lui Emese Florian adoptia simultana a unui copil de catre mai multe persoane si adoptia succesiva a aceluiasi copil nu este posibila . Marieta Avram gaseste o arumentare asemanatoare cu cea relatata de catre Emese Florian pentru acest impediment astfel adoptia are ca efect trecerea drepturilor si indatoririlor parintesti de la parintii firescti la adoptatori iar intre acestia si copii se vor crea relatii de rudenie asemanatoare cu acelora dintre parinti si copii firesti.,iar daca legislatia ar lasa posibilitatea adoptiei unui copil de catre mai multi adoptatorii intre copil si adoptatorii nu se vor mai crea legaturile de rudenie similare cu acelea dintre copii si parinti iar drepturile si indatoririle parintesti se vor exercita de catre mai multe persoane asupra aceluiasi copil ceea ce nu este o solutie potrivita pentru dezvoltarea psihica si morala a acelui copil.In acelasi timp la adoptie se va emite un nou certificat de nastere pentru copil,certificat in care vor fii trecuti ca parinti adoptatorii,iar in acest caz nu este posibila trecerea a mai multor persoane ca parinti intr-un certificat Desigur aceste ratiuni nu se mai aplica si in cazul adoptiei de catre doi soti ,adoptia unui minor de catre doi sotii fiind chiar preferata.In concluzie acest impediment trebuie inteles in sensul ca o adoptie fie succesiva fie simultana nu este posibila decat in cazurile mentionate mai sus .

2.2.4. Aptitudinea psihică a adoptatorului

Un alt impediment la adoptie il reprezinta adoptia de catre persoanele cu handicap mintal si boli psihice.Desigur aici se are in vedere persoanele care nu sunt puse sub interdictie deoarece interzisul judecatoresc nu poate adopta din lipsa capacitatii depline de exercitiu.Acest impediment poate fi invocat oricand pe parcursul procedeelor adoptiei ce va avea ca efect neincuviintarea adoptiei sau anularea ei .

2.2.5. Alte impedimente legale

Un prim impediment este legat de persoana adoptatorului ce nu trebuie sa aiba cazier pentru fapte prevazute de legea penala cum ar fi sa fi fost condamnata pentru o infractiune contra familiei sau contra unei persoane ,infractiune ce trebuie sa fi fost savarsita cu intentie sau sa fii fost condamnat pentru infractiunea de trafic de persoane precum si pentru infractiune de trafic si consum de droguri. Un al doilea impediment este reprezentat de interzicerea de a adopta persoanelor decazute din drepturile parintesti sau a familiei/persoanei ce au un copil ce beneficiaza de o măsură de protecție specială.Al treilea impediment se refera la persoana casatorita ce doreste sa adopte singura dar care are un sot cu o boala psihica sau cu un handicap mintal ,acest impediment rezulta din considerentul ca la adoptie este necesar consimtamantul sotului adoptatorului iar datorita bolii psihice de care sufera acesta nu-si poate da consimtamantul in deplinatatea facultatilor mintale.Nu pot adopta nici persoanele ce au un sot condamnat pentru infractiunile prevazute mai sus .

2.3. Consimțământul

Incheierea adoptiei presupune consimtamantul mai multor persoane astfel este necesar consimtamantul:

a)copilului care a implinit varsta de 10 ani si urmeaza a fi adoptat;

b)persoanei care doreste sa adopte sau familiei care doreste sa adopte;

c)parintilor firesti sau al tutorelui daca parintii firesti sunt in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul;

d)sotului adoptatorului in cazul in care doar unul dintre soti adopta un copil.

Consimtamantul va fii liber exprimat,neeviciat prin eroare,dol sau violenta si sa fie exprimat fara a se urmari obtinerea unor foloase indiferent de natura acestora.

2.3.1. Consimțământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani

Pentru a se incuviinta adoptia este necesar consimtamantul copilului care a implinit 10 ani si urmeaza a fi adoptat.Copilul ce a implinit varsta de 10 ani are instituita prin lege o capacitate speciala prin care consimte la adoptie, consimtamantul acestuia fiind definitoriu si semnificativ in ceea ce priveste adoptia Incuviintarea adoptiei va avea loc doar daca copilul consimte in fata instantelor judecatoresti la adoptie,refuzul acestuia ducand la neincuviintarea ei .Daca copilul ce trebuie sa-si exprime consimtamantul are un handicap se va renunta la acest lucru deoarece consimtamntul nu va avea un caracter de valabilitate datoritah anicapului copilului. Directia în a cărei raza teritorială locuieste copilul de 10 ani il va informa si indruma pe copil cu privire la efectele adoptiei si a consecintelor consimtamantului sau la adoptie urmand ca directia sa intocmeze un raport in acest sens.Pe langa dreptul copilului de a consimti la adoptie acesta are dreptul de a-si exprima opinia in legatura cu orice procedura care il priveste.Autoritatile competente au obligatia de a asculta atat copilul care a implinit 10 ani cat si copilul care nu a implinit aceasta varsta daca audierea lui este necesara.Copilul are dreptul de a cere sa fie consultat si informat asupra consencintelor pe care le poate avea decizia sa.Ascultarea copilului va fi luat in considerare in raport cu gradul sau de maturitate si varsta sa iar ea va fi necesara la judecarea cererii de deschidere a procedurii adoptiei interne a copilului ,a cererii de incredintare si incuviintare precum si a cererii privind nulitatea adoptiei, in schimb la incuviintarea adoptiei se cere expres consimtamntul acestuia.Chiar daca ascultarea copilului nu este necesara ,opinia acestuia va fi luata in vedere..Deci copilul va fi consultat si se vor lua in considerare opinia si cerintele sale chiar daca nu a implinit varsta de 10 ani sau are un handicap.Consultarea trebuie sa fie in interesul superior al copilului in caz contrar aceasta nu va mai fi indeplinita „Deși numai la împlinirea vârstei de 14 ani a minorului consimțământul său apare ca o manifestare de voința juridică, până la această vârstă acordul copilului minor având semnificația unei manifestări de voința afectivă, ne aflăm în prezența unui element structural al adopției”.

In opinia lui Emese Florian consimtamantul copilului indica legatura emotionala si familiala dintre acesta si adoptator ceea ce corespunde exact scopului pentru care este instituita adoptia si anume stabilirea relatiilor de rudenie si afective intre adoptat si adoptator asemanatoare cu acelea dintre parinti si copiii firesti.Deci conform acestei conditii la adoptie copilul cu varsta de 10 ani va consimti la adoptie datorita capacitatii sale juridice speciale instituite de lege iar lipsa consimtamantului ducand la actiunea de neincuviintare a adoptiei

2.3.2. Consimțământul adoptatorului sau familiei adoptatoare

Prin adoptator se intelege„ persoana care doreste sa adopte sau care a adoptat” iar prin familie adoptatoare se intelege„ sotul si sotia care au adoptat sau doresc sa adopte”.

In ceea ce priveste consimtamantul adoptatorului sau familiei adoptatoare acesta este o conditie de fond la adoptie fiind necesara pentru a se incuviinta adoptia .Consimtamantul se va da in fata instantelor judecatoresti in etapa incuviintari adoptiei de catre adoptator sau familia adoptatoare atunci cand sotii adopta impreuna un copil acestia fiind citati de catre instanta de judecata .Pentru a fi valabil consimtamatul trebuie sa fie liber exprimat ,sa nu fie viciat prin eroare,violenta sau dol,sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice iar persoana sau persoanele care il dau sa aiba capacitate deplina de exercitiuIn cazul leziunii ca viciu de consimtamant, acesta nu este eficienta pentru consimtamant deoarece adoptia nu este un act juridic patrimonial si cu titlu oneros care nu presupune producerea un dezechilibru intre prestatiile dintre cele doua parti ci este un act juridic complex.

.Astfel datorita acestei cerinte conform careia consimtamantul este exprimat doar de persoanele care au discernamant minorii si interzisii judecatoresti nu pot adopta.Desigur nici debilul mintal si alienatul mintal care nu au fost pusi sub interdictie nu isi pot exprima un consimtamant valabil la adoptie,acestia nu pot consimti nici in perioadele de luciditate pasagera. Filipescu indentifica un motiv in plus pentru care alientatii si debilii mintali nu pot adopta, motivul se refera la garantiile morale si conditiile materiale necesare pentru dezvoltarea echilibrata a copilului pe care acestia din urma nu le indeplinesc.Chiar in legea adoptiei este prevazuta conditia conform careia adoptatorii trebuie sa indeplineasca conditiile materiale si garantiile morale pentru a i se asigura copilului o crestere si dezvoltare morala si fizica armonioasa.

2.3.3. Consimțământul soțului adoptatorului

Daca persoana care doreste sa adopte este casatorita, la adoptie va fi necesar si consimtamantul sotului ei.Marieta Avram afirma ca acest consimtamant este necesar doar pentru a se demonstra ca sotul adoptatorului nu se opune la adoptie iar copilul va creste intr-un climat prielnic lui chiar daca numai unul dintre soti adopta.„Consimțământul soțului adoptatorului are valoarea juridică a unui act unilateral permisiv (a unei autorizări ca act de drept privat) prin care acesta nu devine adoptator, ci doar consimte ca celălalt soț să adopte”.Consimtamantul sotului adoptatorului se da in fata instantelor judecatoresti in faza solutionarii cererii de incuviintare la adoptie .Acest consimtamant nu va mai fi dat daca sotul nu are discernamant,este pus sub interdictie ,decazut din drepturile parintesti sau disparut .Ion Filipescu considera ca motivatia acestei conditii este dedusa din faptul ca prin adoptie nu se urmareste destabilizarea relatiilor dintr-o familie ci chiar consolidarea lor astfel odata adoptat un copil acesta va locui la domiciliul adoptatorului unde trebuie sa gaseasca un mediu propice pentru dezvoltarea sa iar acest lucru nu se va intampla daca sotul adoptatorului refuza sa consimta la adoptie.Consimtamantul sotului persoanei care doreste sa adopte nu inseamna ca si acesta va deveni adoptator ci presupune un consimtamant de neimpotrivire la adoptei si este necesar doar ca celalalt sot sa poata adopta.In acest sens trebuie sa facem o distinctie intre consimtamantul sotului adoptatorului si consimtamantul sotilor adoptatorii deoarece chiar daca in ambele cazuri ambii sotii isi exprima consimtamantul ,consimtamantul sotului adoptator are doar valoare de neopunere la adoptie si doar celalat sot devine adoptator ceea ce este distinct de consimtamantul sotilor adoptatorii prin intermediul careia ambii soti devin adoptatori iar consimtamantul va fi exprimat de amandoi in forma autentica in fata instantelor judecatoresti

2.3.4. Consimțământul tutorelui/părinților

La adoptie este necesar si consimtamantul parintiilor firesti sau,dupa caz, a tutorelui copilului daca parintii firesti ai copilului sunt disparuti ,decedati ,necunoscuti sau pusi sub interdictie.Daca parintii firesti sunt decazuti din drepturile parintesti fie au interzis exercitarea unor drepturi parintesti, la adoptie vor consimti atat parintii firesti cat si tutorele.Art.464 din Codul Civil consacra expres aceasta dipozitie conform careia „părintele său părinții decăzuți din exercițiul drepturilor părintești ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului, fiind totodată obligatoriu și consimțământul reprezentantului legal al copilului”.In legislatia anterioara consimtamantul tutorelui la adoptia copilului aflat sub tutela nu era necesar,aceasta conditie fiind introdusa de Legea nr.273/2004 si de reglementarile Convenției europeane asupra adopției copiilor,care în art.5 pct.1 lit. a) „ cere fie consimțământul părinților, fie, în lipsa acestora, consimțământul oricărei persoane sau al oricărui organism abilitat să exercite drepturile părintești. În acest sens, prin Decizia nr.308 din 12 noiembrie 2002 publicată în M. Of. Nr. 78 din 6 februarie 2003, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din O.U.G. nr. 25/1997 sunt neconstituționale în măsura în care nu prevăd luarea consimțământului oricărei persoane sau al oricărui organism care ar fi abilitat să exercite drepturile părintești, inclusive a tutorelui, conform art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenția europeană în material adopției de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin Legea nr.15/1993. În prezent, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Convenția europeană revizuita în material adopției de copii, este necesar consimțământul părinților sau, în lipsa acestora al oricărei persoane sau al oricărui organism abilitat să consimtă în locul părinților”.„Tradițional, atât Codul familiei, cât și O.U.G. nr. 25/1995 au prevăzut că în acest caz nu este necesar consimțământul părinților firești. Anterior Codului civil, Legea nr.273/2004 a consacrat condiția opusă, în sensul că părintele decăzut păstrează dreptul de a consimți la adopția copilului. Este o opțiune a legiuitorului care însă, în plan doctrinar, readuce în discuție problema fundamentului juridic al consimțământului părintelui firesc la adopția copilului. Astfel, dacă problema fundamentului juridic al consimțământului părintelui firesc îl constituie autoritatea părintească, întrucât părintele decăzut din drepturile părintești pierde exercițiul acestor drepturi, soluția logică ar fi fost aceea de a nu se mai cere consimțământul lui la adopția copilului. Dată fiind însă soluția legislative opusă consacrată și de Codul Civil, ar rezulta că fundamental dreptului părintelui decăzut de a consimți la adopția copilului nu îl mai constituie exclusive exercițiul drepturilor părintești ci și raporturile de rudenie firească”.Consimtamantul parintilor firesti sau al tutorelui se va da in fata instantei de judecata in momentul solutionarii cererii de deschidere a procedurii adoptiei .

O exceptie importanta in reglementarea adoptiei o constituie imposibilitatea adoptarii copilului ai carei parinti nu au implinit varsta de 14 ani.Odata ce parintii firesti au implinit varsta de 14 ani acestia pot consimti la adoptie alaturi de ocrotitorul lor legal.O alta exceptie o reprezinta adoptia unei persoane majore unde consimtamantul parintilor ei firesti nu mai este necesar.In ceea ce priveste consimtamantul parintilor firesti sau a tutorelui copilului acesta trebuie sa fie liber exprimat si neconditionat fiind exprimat numai dupa ce acestia au fost informati in mod corespunzator depre efectele incuviintarii adoptiei si despre intreruprerea legaturilor de rudenie dintre acestia si copil,informarea va fi realizata de catre directia in a carui raza teritoriala domiciliaza parintii firesti sau,dupa caz, tutorele urmand ca directia sa intocmeasca un raport in acest sens.In general consimtamantul este exprimat de parintii firesti dar ca exceptie in cazul adoptarii copilului de catre sotul parintelui firesc/adoptator consimtamantul va fi dat de parintele firesc/adoptatorIn acest caz consimtamantul parintelui firesc/adoptator va fi dat in fata instantelor judecatoresti in momentul solutionarii cererii de incuviintare a adoptiei.Dupa cererea consimtamantului instanta are obligatia de a cere directiei in a carei raza teritoriala locuiesc parintii firesti sau, dupa caz, tutorele raportul de informare si conciliere realizat.In situatia in care unul dintre parintii firesti este disparut, necunocut, decedat, declarat decedat, pus sub interdictie sau daca se afla, din orice cauza, în imposibilitate de a-și manifesta voința, consimtamantul celuilalt parinte firesc va fi satisfacator.In legislatie se prevad anumite conditii privitoare la consimtamantul parintilor firesti sau a tutorelui astfel acesta poate fi dat numai dupa trecerea unui termen de 60 de zile de la data nasterii copilului,revocarea acestuia poate fi facuta in 30 de zile de la data exprimarii lui.Esenta acestui termen sta in faptul ca daca consimtamntul va fi dat imediat dupa nastere sau chiar inainte de nastere ,adoptia nu s-ar realiza in interesul superior al copilului deoarece copilul va fi dependent de parinti si de altfel trebuie sa li se ofere parintilor un timp in care intre acestia si copilul lor nou-nascut sa se stabileasca legatura afectiva specifica ca aceea dintre parinti si copii si acestia sa se hotareasca cu privire la o eventuala adoptie a copilului lor.O exceptie al acestei conditii o reprezinta refuzul parintilor firesti/tutorelui, astfel daca se dovedeste prin orice mijloc de proba ca refuzul parintilor firesti sau al tutorelui de a consimti la adoptie este abuziv, instanta de tutela poate trece peste refuzul acestora si va incuviinta adoptia daca aceasta este in interesul superior al copilului.Desigur instanta va tine cont si de opinia copilului privitoare la adoptie Se considera refuz abuziv de a consimti la adoptie si cazul in care desi parintii firesti/tutorele sunt citati in mod legal si repetat, acestia nu se prezinta la termenele fixate pentru exprimarea consimtamantului.

Capitolul III

Procedura Adopției

3.1.Deschiderea procedurii adopției

In general procedura adoptiei presupune 3 etape si anume declararea copilului ca fiind adoptabil,incredintarea minorului in vederea adoptiei si incuviintarea adoptiei dar fiind o procedura complexa necesitata mai multi pasi de urmat si mult timp astfel daca o persoana sau o familie doreste sa adopte aceasta va face o cerere la DirectiaDirectiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului in a carei raza teritoriala domiciliaza aceasta persoana/familie de unde va obtine atestaul ca este apta sa adopte de astfel ci copilul dat spre adoptie va fi declarat adoptabil. Printr-o hotare judecatoreasca si tinandu-se cont de mai multe cerinte. Atestat nu va mai fii nevoie in cazul adoptiei copilului de sotul parintelui firesc/adoptiv si pentru adoptia persoanei ce a devenit major si are capacitate deplina de exercitiu.Evaluarea persoanei care doreste sa adopte se va realiza in termen de 120 de zile cu participarea persoanei la minim 4 sedinte la psiholog si la minim 6 sedinte de evaluare materiala si sociala astfel aceasta evaluare are scopul de a identifica daca persoana adoptatoare este apta sa adopte pe baza evaluarii garantiilor material si morale de care dispune persoana in vederea cresterii si educarii unui copil,starea de sanatate,situatia economica etci .Astfel dupa incheierea evaluarii persoanei si eliberarea atestatului ca persoana/familia este apta sa adopte in in Registrul National de Adoptii se vortrece informatiile despre persoana/familia doritoare sa adopte.Urmeaza o perioada in care se va realiza o potrivire teoretica astfel Oficiul Roman pentru Adoptii pe baza informatiilor detinute de acesta va realiza o potrivire teoretica dintre persoanele/familiile atestate sa adopte si copii declarati adoptabili inscrisi in Registrul National de Adoptii.Penru aceasta potrivire teoretica se va avea in vedere anumite conditii cum ar fi daca existe rude de pana la dradul al IV care doresc sa adopte copilul,sexul copilului,daca copilul are frati/surori,limba vorbita de copil.domiciliul copilului precum si domiciliul persoanei/familiei adoptatoareetc.Potrivirea teoretica are la baza interesul superior al copilului astfel se va selecta persoana /familia cu cele mai mari sanse de crestere si educare a copilului,iar Compartimentul pentru adoptii va sustine intalnirile dintre copil si persoana.familia adoptatoare daca reintegrarea copilului in familia acestuia sau plasamentul in familia extinsa au dat gres planul individualizat de protectie va avea ca finalitate adoptia.In acest caz copilul va fi incredintat familiei,persoanei adoptatoare pentru 90 de zile pentru a se stbili compatibilitatea copilului cu persoana/familia adoptatoare si dradul de adaptare a copilului la noua sa viata.Daca se constata aceasta compatibilitate printr-un raport al directiei in a carei raza teritoriala domiciliaza persoana adoptatoare/familia adoptatoare se poate incepe proceduraincuviintarii.Aceste procedure vor fi detaliate in continuare.

In ceea ce priveste deschiderea procedurii adoptiei Marieta Avram afirma ca reprezintă în primul rând pentru copilul adoptat prima fază a procedurii adopției și în al doilea rând reprezintă faza în care se stabilește dacă copilul adoptat are calitatea de adoptabil și dacă adopția se efectuează în interesul copilului.„Caracterul judiciar al procedurii garantează faptul că adopția se realizează doar în condițiile în care copilul poate fi considerat adoptabil în raport cu necesitățile sale de protecție”Deschiderea procedurii adopției interne este solicitată de direcția în a cărei raza teritorială domiciliază copilul iar ca excepție în cazul copilului major și a copilului adoptat de soțul părintelui firesc său adoptiv această etapă nu mai este necesară.

În Legea 273/2004 se precizează că minorul poate fi declarat adoptabil numai printr-o hotărâre judecătorească dacă sunt îndeplinite anumite cerințe ꞉

necesitatea adopției trebuie să rezulte din planul individualizat de protecție a copilului, adopția având la baza acest plan.

b) planul individualizat de protecție al copilului are ca finalitate adopția internă dacă după instituirea măsurii de protecție specială a trecut un an și părinții firești ai minorului și rudele acestora de până în gradul al patrulea nu sunt găsite sau acestea refuza să colaboreze cu autoritățile pentru a integra copilul în familie,astfel acestea declară în scris că nu doresc să crească copilul și nici să îngrijească de el și în maximum 60 de zile nu și-au retras declarația.De asemenea planul individualizat de protecție are ca finalitate adopția dacă copilul este înregistrat ca având părinți necunoscuți ,adopția stabilindu-se în termen de 30 de zile de la eliberarea certificatului de naștere a minorului.Copilului care a împlinit 14 ani va consimti la adoptie ,aceasta fiind o conditie pentru ca planul individualizat de protecție sa poate avea ca finalitate adopția.

c) tutorele copilului său părinții firești ai acestuia își dă consimțământul la adopție,acest consimțământ fiind dat fără a se cunoaște persoana ce adopta.

„Planul individualizat de protectie este documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psihosociale a acestuia si a familiei sale, in vederea integrarii copilului care a fost separat de familia sa intr-un mediu familial stabil permanent, in cel mai scurt timp posibil”.

Încuviințarea deschiderii proceduri adopției interne se realizează de către instanță judecătorească de la domiciliul copilului ,aceasta fiind sesizată de direcția în a cărei raza teritoriala are domiciliul copilul în maxim 30 de zile de la luarea în evidență a cazului. Încuviințarea deschiderii proceduri adopției interne în cazul copilului pentru care s-a instituit tutela se face la solicitarea direcției în a cărei raza teritorială are domiciliul copilul numai după ce instanță constata îndeplinirea cerinței de mai sus conform căreia părinții firești sau tutorele consimt la adopție și numai în condiția în care se respectă interesul superior al copilului încep demersurile în vederea deschiderii proceduri adopției interne .„ Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopției interne a copilului se face cu citarea părinților firești ai copilului sau, după caz, a tutorelui și a direcției în a cărei raza teritorială se afla domiciliul copilului.” .Dacă instanță hotăraște admiterea cererii de deschidere a proceduri adopției interne în dispozitivul hotărârii judecătorești se vor face mențiuni cu privire la constatarea existenței consimțământului ambilor părinți,ori al unuia singur sau a tutorelui . Instanța soluționează cererea direcției și ia hotărârea judecătorească prin care se încuviințează deschiderea procedurii adopției interne ,această hotărâre are ca efect exercitarea de către președintele consiliului județean sau,după caz, al primarului sectorului municipiului București în a cărei raza teritorială își are domiciliul copilul a drepturilor și obligațiilor părintești,părinților firești suspendându-se aceste drepturi și obligații.Președintele consiliului județean,primarul sectorului municipiului București sau tutorele își mențin drepturile și obligațiile exercitate în momentul admiterii cererii direcției.Dacă în termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii adopției interne ,direcția nu a depistat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil,efectele acelei hotărârii judecătorești încetează iar direcția trebuie să revizuiască planul individualizat de protecția a copilului și să solicite instanței deschiderea unei noi proceduri de deschidere a adopției.În condițiile copiilor cu părinți necunoscuți, precum și în condiția în care s-a finalizat procedura de potrivire practică și a fost întocmit raportul de potrivire practică efectele hotărârii se prelungesc până la încuviințarea adopției.Daca dispare motivul care a dus la imposibilitatea parintilor firesti sau doar a unuia dintre ei de a-si exprima consimtamantul valabil dupa data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de deschidere a procedurii adoptiei se poate face o cerere de revizuire.Cererea de revizuire se va introduce de directia care a solicitat deschiderea procedurii adoptiei interne sau de catre unul dintre parintii firesti pana la data pronuntarii hotararii de incuviintare a adoptiei.Direcția care a sesizat deschiderea procedurii adopției interne dacă ia cunoștință despre întreruperea cauzei care a stabilit imposibilitatea părintelui de a-și exprima voința cu privire la adopție până la data pronunțării hotărârii de încuviințare a adopției are îndatorirea de a formula cererea de revizuire sau, de a solicita suspendarea oricărei proceduri judiciare, precum și a oricărui alt demers privind adopția.Pentru judecare cererii de revizuire se citează părinți firești,a direcției care a sesizat deschiderea procedurii adopției interne și,după caz, a a direcției în a cărei raza administativ-teritoriala domiciliază adoptatorul.Cererea de revizuire soluționându-se în camera de consiliul în prezența procurorului.Dacă există pe rolul instanței judecătorești o cerere de încredințare a copilului în vederea adopției sau de încuviințare a adopției, aceasta se suspendă în momentul introducerii cererii de revizuire.În acest mod încredințarea copilului în vederea adopției se prelungește de drept până la soluționarea cererii de revizuire.În ceea ce privește încuviințarea cererii de revizuire ,instanța va solicita consimțământul părintelui care nu și l-a dat anterior ,numai după depunerea de către direcția în a cărei raza teritorială domiciliază adoptatorul a unui raport de consiliere și informare.Direcția în a cărui raza teritorială locuiesc părinții firești are îndatorirea de a realiza o anchetă socială și de a întocmi un raport în urma acestei anchete.Ancheta socială este dispusă în scopul identificării condiției de trai actuale a părinților firești și de reintegra copilul în familia biologică. În cazul în care, după suspendarea soluționării cererii de încredințare sau de încuviințare a adopției ,părintele care s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul se opune adopției și cenzurarea de către instanță a refuzului abuziv al părintelui firesc se aplică în mod corespunzător, cererea de încredințare a copilului în vederea adopției sau, după caz, de încuviințare a adopției se repune pe rol la solicitarea direcției în a cărei raza teritorială se afla domiciliul copilului și se respinge.Ca excepție în cazul copilului adoptat de soțul părintelui adoptiv sau de cel firesc precum și în cazul copilului major cererea de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii adopției interne nu se mai aplică. Ca o etapă premergătoare în vederea încredințării copilului avem în vedere potrivire dintre copil și persoana/familia adoptatoare astfel în această etapă se identifica și alege persoană sau familia„ cea mai potrivită persoana atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului și se stabilește compatibilitatea dintre copil și persoana/familia adoptatoare atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului și se stabilește compatibilitatea dintre copil și persoana/familia adoptatoare.”.Având în vedere că principiul interesului superior al copilului coordonează întreaga procedură a adopției potrivirea în vederea adopției se efectuează prin a acorda prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse și a celorlalte persoane alături de care minorul a a trăit într-o perioadă de minim 6 luni ,atunci când acest proces nu se opune principiului interesului superior al copilului.Este de reținut faptul că procesul de potrivire are atât o componentă practică cât și una teoretică. În ceea ce privește potrivirea teoretică,aceasta se „inițiază de Oficiu pentru copiii aflați în evidență și care urmează să fie încredințați în vederea adopției, prin identificarea și selectarea din Registrul național pentru adopții a persoanelor/familiilor atestate care răspund în cea mai mare măsură nevoilor copiilor”. Astfel se dispune o listă a persoanelor/familiilor care sunt apte să adopte ,aceasta transmițându-se de Oficiu pentru continuarea demersurilor de potrivire direcției de la domiciliul copilului. Compartimentul de adopții și postadoptii din cadrul direcției în a care raza teritorială locuiește copilul selectează cea mai potrivită persoana/familie care urmează să parcurgă etapa potrivirii practice numai din acea listă.„La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopții și postadoptii din cadrul direcției întocmește un raport de potrivire, în care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilității dintre copil și persoana/familia adoptatoare, precum și propunerea vizând sesizarea instanței judecătorești pentru încredințarea copilului în vederea adopției.
După întocmirea raportului de potrivire, direcția în a cărei raza teritorială se afla domiciliul copilului sesizează, în maximum 5 zile, instanță judecătorească pentru încredințarea copilului în vederea adopției.”.

3.2. Încredințarea copilului

Instanță de judecată apreciază măsura în care copilul se integrează în familia adoptatoare și relațiile de familie care se stabilesc între minor și persoana/familia care dorește să adopte atunci când copilul este încredințat acestora pe o perioadă de 90 de zile,pe baza acestui fapt instanță va încuviință sau nu adopția.Astfel instanță va analiza capacitatea copilului de integrare în familia care îl adopta și modul de adaptare a copilului la mediul social,cultural, economic,religios caracteristic locului în care trăiește copilul pe perioada încredințării .Conform opiniei autoarei Marieta Avram încredințarea copilului în vederea adopției are drept scop aprecierea de către instanță de judecată a compatibilității și a relațiilor de familie care s-ar stabili dacă adopția ar fi încuviințata.Desigur aceasta ideea a fost redată și în Convenția europeană revizuita în materia adopției de copii.Masura in care copilul este compatibil cu relatiile care se stabilesc intre acesta si adoptator/familia adoptatoare se va realiza tinandu-se cont de opiniile,dorintele si necesitatile copilului.

În cazul în care persoana adoptată este majoră sau copilul este adoptat de soțul părintelui firesc său adoptiv această etapă nu mai este necesară.De asemenea nici în situația în care copilul este adoptat de tutorele său după ce au trecut 2 ani de la data instituirii tutelei sau copilul care este în plasament la familia adoptatoare de cel puțin 2 ani etapă va fi omisă.Incredintarea copilului in vederea adoptiei va avea in vedere interesul superior al copilului, termenele in care autoritatile administrative trebuie sa indeplineasca pasii procedurali si implicarea copilului adica acordea importantei cuvenite dorinteelor si nevoilor sale.Aceasta incredintare are drept scop aprecierea de catre instanta de judecata a compatibilitatii copilului si a relatiilor de familie care se vor stabili intre copil si adoptator/familie adoptatoare, astfel aceste considerente vor fi avute in vedere la incuviintarea adoptiei .

În opinia Marietei Avram identificăm 3 cerințe ale încredințării ꞉ instanță judecătorească a hotărât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă deschiderea procedurii adopției interne,s-a identificat adoptatorul sau familia adoptatoare și direcția în a cărei raza teritorială își are domiciliul copilul a probat și sesizat compatibilitatea copilului cu familia adoptatoare.După ce direcția a constat compatibilitatea copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare aceasta sesizează instanță de judecată pentru începerea etapei de încredințareInstanța citează direcția în a cărei raza teritorială domiciliază copilul ,a direcției în a cărei raza teritorială își are domiciliul adoptatorul sau familia adoptatoare și a persoanei ori familiei adoptatoare în vederea judecării cererii de încredințare a copilului în vederea adopției.Instanța judecătorească de la domiciliul copilului dispune încredințarea copilului pentru 90 de zile. „Cererea de încuviințare a adopției adresată instanței judecătorești prelungește de drept perioada de încredințare până la soluționarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă”. Potrivit art.43 din Legea 243/2004 domiciliul copilului se afla la familia adoptatoare pe perioada încredințării„ Efectuarea actelor obișnuite necesare exercitării drepturilor și îndeplinirii obligațiilor părintești, cu excepția celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredințat.” Consiliul județean sau local al sectorului municipiului București în a cărui raza teritorială își are domiciliul adoptatorul sau familia adoptatoare căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției are dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice ale copilului ,dreptul de a încuviința actele pe care acesta le încheie și dreptul de a administra bunurile copilului.Totuși dreptul de administrare poate fi delegat,în condiții speciale,adoptatorului sau familiei adoptatoare căreia i-a fost încredințat copilul pentru întocmirea anumitor acte atunci când acele acte sunt în interesul copilului. .Direcția în a cărei raza teritorială își are domiciliul persoană sau familia adoptatoare urmărește evoluția copilului pe perioada încredințării întocmind rapoarte bilunare. „La sfârșitul perioadei de încredințare în vederea adopției, direcția întocmește un raport final referitor la evoluția relațiilor dintre copil și adoptatori, pe care îl comunica instanței competente în vederea soluționării cererii de încuviințare a adopției”.Încredințarea copilului poate fi revocata sau prelungită dacă direcția constata necompatibilitatea sau neadaptarea copilului cu persoana care vrea să adopte sau familia adoptatoare,în acest sens direcția va sesiza instanță de judecată ce va lua hotărârea de revocare sau prelungire a încredințării copilului în vederea adopției ,aceasta fiind executorie de drept.În cazul în care instanță revoca încredințarea copilului direcția de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare are obligația de a reîncepe procesul de potrivire.

3.3 Încuviințarea adopției

Aceasta procedura se realizeaza prin introducerea unei cereri de încuviințare a adopției,cerere ce poate fi introdusă direct de către persoana sau familia adoptatoare în cazul copilului major și a aceluia adoptat de soțul părintelui firesc său adoptiv sau cererea poate fi introdusă de adoptator sau familia adoptatoare ,ori de direcția în a cărei raza teritorială își are domiciliul aceștia la sfârșitul perioadei de încredințare sau în cazul copilului aflat în plasament timp de 2 ani la unul dintre soții adoptatorii sau la familia adoptatoare în momentul împlinirii termenelor prevăzute pentru adopția copilului pentru care a fost deschisă procedura adopției interne în toate celelalte cazuri.În ceea ce privește judecarea cererii de încuviințare a copilului ,aceasta este de competenta instanțelor judecătorești.Citarea părților în vederea judecării cererii de încuviințare se realizează de instanță astfel ,în cazul persoanei care a dobândit capacitate deplină de exercițiu se citează adoptatorul sau familia adoptatoare și adoptatul, în situația copilului adoptat de soțul părintelui firesc său adoptiv se va cita adoptatorul și părinții firești ai adoptatului,în celelalte cazuri se vor cita direcția în a cărei raza administrativ-teritoriala domiciliază copilul, direcția în a cărei raza teritorială locuiește adoptatorul sau familia adoptatoare și a persoanei ori familiei adoptatoare.Obligația de a depune rapoartele finale necesare încuviințării adopției îi revine direcției de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare .Aceste raporturi se referă la perioada în care copilul a fost încredințat în vederea adopției ,la perioada în care copilul s-a aflat în plasament pentru o perioadă de cel puțin 90 de zile precum și la perioada de 90 de zile de când s-a instituit tutela atunci cand copilul este adoptat de tutorele său..Raportul se depune până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care Direcția a fost citată pentru judecarea cauzei, precum și, după caz, Direcția va avea îndatorirea de a da instanței judecătorești orice relații necesare pentru soluționarea cererii de încuviințare a adopției.Părinții firești pot fi chemați din nou să-și dea consimțământul la adopție dacă instanță a constatat că după data la care primul consimțământul a devenit irevocabil au apărut elemente noi care au determinat această situație.În cazul în care există aceste elemente noi care pot de asemenea determina modificarea finalității planului individualizat de protecție,direcția care a solicitat deschiderea procedurii adopției interne trebuie să aducă la cunoștința instanței ,prin intermediul direcției în a cărei raza teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare acest fapt.Procedura prin care părinții firești sunt chemați în fața instanței pentru încuviințarea adopției se realizează printr-o invitație adresată părinților firești ,în camera de consiliu,desigur în această procedură datele despre adoptator sau familie adoptatoare sunt confidențiale.În aceeași dată în care sunt chemați părinții firești,instanța poate chema direcția care a redactat cererea de deschidere a procedurii adopției interne și direcția care a suscitat încuviințarea adopției.Cererea de încuviințare a adopției se suspendă dacă părinții firești refuza de a mai consimți la adopție. Declarația părinților firești împreună cu încheierea de suspendare se comunica direcției competente, care va emite cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii adopției. .Cererea de incuviintare a adoptiei va fi admisa numai in masura in care instanta de judecata si-a constituit convingerea ca aceasta se realizeaza in interesul superior al copilului si aceasta si-a consolidat convingerea prin administrarea oricaror mijloace de probe.

3.4. Efectele adopției

„În Codul Civil art 469 se precizează că efectele adopției se produc de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care a fost încuviințata”.

În Dreptul Civil Familia, Marieta Avram a pus foarte bine în evidență efectele ce privesc adopției ,astfel în urma adopției efectele ei se restrâng asupra rudeniei.,ocrotirii minorului ,numelui,domiciliului și locuinței copilului , obligației de întreținere,moștenirii, cetățeniei copiluluietcUn prim efect al adopției cade asupra adoptatorului și adoptatului astfel se stabilesc raporturi de rudenie civilă între aceștia în urma adopției si se stabileste filiatia prin adoptie.Astfel de legături se vor stabili și între adoptat și familia adoptatorului.Acest fapt este logic deoarece prin stabilirea filiatiei la adoptie se stabilesc raporturi de rudenie intre toate persoanele care descind din aceeasi persoana sau auun ascendent comun.Un alt efect se referă la încetarea raporturilor de rudenie între adoptat și părinții săi firești dar și cu rudele acestora atunci când se încuviințează adopția adica la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei..În ceea ce privește adoptarea copilului de soțul părintelui adoptiv său firesc „legăturile de rudenie ale adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul”.O idee în acest sens o are Marieta Avram ce consideră că efectul adopției privitor la raporturile de rudenie este parțial deoarece raporturile de rudenie încetează numai între adoptat și descendenții săi ,pe de o parte, și părintele firesc care nu este soțul celui care adopta,pe de alt parte,menținându-se ,totuși, „raporturile de rudenie între cel adoptat și descendenții săi ,pe de o parte, și părintele firesc, care este soțul adoptatorului ,și rudele acestuia, pe de altă parte”.Deci datorita intreruperii filiatiei naturale intre copilul adoptat si parintii sai firesti precum si rudele sale firesti inceteaza orice relatie de rudenie.In opinia lui T.Bodoasca faptul ca intre adoptat si adoptator se stabilesc relatii de rudenie si intre adoptat si rudele sale naturale inceteaza aceste legaturi nu presupune incetarea totale a legaturilor de sange dintre adoptat si rudele sale firesti.

Articolul 471 din Codul Civil consacra raporturile dinte adoptator și copilul adoptat, menționându-se cum se raportează drepturile și îndatoririle părintești ale adoptatorului față de adoptat astfel persoana care adopta are față de copilul adoptat toate drepturile și obligațiile părintești firești care există între părintele firesc și copilul său firesc.În acest fel se procedează și cu adoptatorul care este soțul părintelui firesc al adoptatului drepturile și îndatoririle părintești se vor exercita de către acesta și de către părintele firesc căsătorit cu acesta.La adoptie se confera copilului adoptat fata de adoptator/familie adoptatoare drepturile și îndatoririle de orice natura ale unui copil legitim fata de parintii sai .Dacă adoptatorul este decăzut din exercițiul drepturilor părintești, instanța de tutelă, ținând seama de interesul superior al copilului, poate să instituie tutela sau una dintre măsurile de protecție prevăzute de lege”.În conformitate cu art 473 din Codul Civil adoptatul primește numele de familie al adoptatorului .Există și situații speciale în care numele copilului poate fi stabilit de instanță sau necesita consimțământul unor persoane.Deși în mod normal atunci când se adopta un copil de către doi soți ori de către soțul care adopta copilul celuilalt soț iar aceștia au nume comun ,copilul adoptat va dobândi acest nume,există și situația în care cei doi soți nu au un nume comun ,aceștia trebuind să declare instanței judecătorești care încuviințează adopția numele care îl va purta copilul adoptat ,dar dacă aceștia nu se vor hotăra cu privire la numele copilului instanță vă hotăra acest lucru.Dacă se adopta o persoană căsătorită ce are un nume comun cu soțul ei pe perioada căsătoriei , aceasta poate primi numele persoanei sau familiei care o adoptă doar cu consimțământul celuilalt soț.Acest consimțământ trebuie dat în fața instanței de judecată care încuviințează adopția fără a fii viciat de eroare, dol sau violentă.La adopție poate fii schimbat și prenumele adoptatului dar numai pentru motive temeinice.Astfel adoptatorul sau familia adoptatoare poate cere instanței ce încuviințează adopția schimbarea prenumelui copilului adoptat ,iar dacă copilul a împlinit vârsta de 10 ani instanță va lua seama de consimțământul lui , în acest caz instanță putând dispune de schimbarea prenumelui adoptatului..La încuviințarea adopției de către instanță judecătorească se dispune pe baza hotărârii irevocabile de încuviințare a adopției întocmirea unui nou act de naștere al copilului adoptat ,în care se va specifica adoptatorii ca fiind părinții săi firești ,păstrându-se și vechiul act de naștere al copilului pe care se va menționa într-o parte întocmirea noului act de naștere.Noul act de naștere se întocmește de serviciul public de evidentă a persoanelor competent.In opinina lui T.Bodoasca trecerea parintilor adoptivi ca fiind parinti firesti ai copilului adoptat este imprudenta deoarece se ignora o stare naturala de fapt adica legatura de sange dinte copil si parintii sai naturali.O solutie ar fi sa se treaca in certificatul de nastere parintii adoptivi ca fiind parintii copilului adoptat.Daca adoptatorii isi schimba numele de familie adoptatul va dobandi numele de familie schimbat al adoptatorilor dupa ce s-a facut o cerere in acest sens.In cazul in care numai unul dintre soti si-a schimbat numele de familie,soti adoptatori vor hotara ce nume de familie va purta minorul iar daca acestia nu se inteleg va decide instanta de judecata.

In ceea ce priveste domiciliul copilului adoptat acesta va fi de regula la familia adoptatoare iar in cazul in care soti adoptatori au locuinte separate,acestia i vor decide unde va fi domiciliul copilului iar daca soti adoptatori nu se pun de acord instanta de judecata competenta sa incuviinteze adoptia va hotara acest lucru dupa ascultarea copilului ce a implinit 10 ani.

Articolul 474 din Codul Civile prevede că informațiile referitoare la adopție sunt confidențiale. „Modul în care adoptatul este informat cu privire la adopție și la familia sa de origine, precum și regimul juridic general al informațiilor privind adopția se stabilesc prin lege specială.”.În acest caz regimul confidențialității adopției este reglementat de Legea 273/2004.În această lege în articolele 66 și 67 se prevede ca atunci când adoptatul dobândește capacitate de exercițiu deplină și dorește să obțină informații despre rudele sale firești ,acesta va beneficia de sprijin pentru realizarea acestor demersurilor ,primind „informații care atestă adopția, precum și informații cu caracter general vizând traseul instituțional și istoricul personal care nu dezvăluie identitatea părinților firești”.La rândul lor și părinții firești pot solicita și primi informații cu caracter general cu privire la copilul sau care a fost adoptat dar numai cu acordul acestuia sau adoptatorului/familiei adoptatoare. Adoptatorii sunt obligații să informeze copilul cu privire la adopție beneficiind de sprijinul specialiștilor din cadrul compartimentului de adopții si postadoptii din cadrul direcției.Adoptatorii îl vor informa pe copil începând cu vârste cât mai mici despre faptul adopției.Informațiile cu privire la adopție pe care adoptatorii și adoptatul au dreptul să le primească sunt generale astfel ei au dreptul de a obține informații cu privire la data,oră și locul nașterii dar fără a primi informații privitoare la identitatea părinților firești și la adopție.

Ca excepție se poate dezvălui identitatea părinților firești din motive medicale înainte ca adoptatul să dobândească capacitate deplină de exercițiu la cererea adoptatului, adoptatorilor,soțului celui adoptat,descendenții adoptatului ori a reprezentatului unei instituții medicale sau a unui spital.Dacă adoptatul a dobândit capacitate deplină de exercițiu și a solicitat accesul la informațiile referitoare la identitatea părinților firești, instanță va începe procedura prin care va soluționa cererea acestuia.Adoptatul va solicita aceste informații tribunalului în a cărei raza teritoriala își are domiciliul sau Tribunalului București.Procedura prin care se soluționează solicitarea persoane adoptate se începe prin citarea direcției în a cărei raza teritorială își are adoptatul domiciliul ,Oficiul, și a oricărei persoane a cărui audit poate fii folositor pentru soluționarea cererii.Instanța va putea admite cererea dacă, „potrivit probelor administrate, constata că accesul la informațiile solicitate nu este dăunător integrității psihice și echilibrului emoțional al solicitantului și dacă adoptatul în cauză a beneficiat de consiliere adecvată”.In ceea ce priveste cetatenia copilului daca acesta este apatrid sau cetatean strain va primi cetatenia adoptatorilor adica cetatenia romana daca acestia au cetatenie romana.In cazul in care copilul este adoptat de catre o singura persoana acesta va primi cetatenia acestuia iar daca este adoptat de catre doi soti in care numai unul dintre ei are cetatenie romana celalat avand cetatenie straina ,acestia vor stabili de comun acord cetatenia copilului iar daca soti adoptatori nu ajung la o intelegere instanta de judecata va hotara in locul lor tinand cont de interesele minorului.Un alt efect are in vedere dreptul de mostenire astfel copilul adoptat are dreptul de a mosteni pe adoptator si de a veni la succesiunea adoptatorului si la rudele acestuia in conditiile legiiDesigurcopilul nu poate mosteni parintii firesti si nici parintii firesti nu-l poate mosteni pe adoptat datorita incetarii legaturilor de rudenie ca urmare a ramanerii irevocabile a hotararii judectaoresti de incuviintare a adoptiei.

3.5. Încetarea adopției

Există trei modalități legale de încetare a adopției ,prima modalitate este reprezentată de desfacere,a doua este dată de anularea a adopției și a treia modalitate est constituită din procedura de nulitate adopției.Desfacerea adopției are efecte numai pentru viitor si se face de drept atunci când adoptatorul sau părinții adoptatorii au decedat ,adopția anterioară considerându-se desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de încuviințare a adopției.Ca excepție adopția poate fi desfăcută dacă acest lucru este în interesul superior al copilului atunci când există necesitatea impunerii unei măsuri de protecție a copilului ,astfel adopția va fi considerata desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de impunere a unui măsuri de protecție pentru copil.

Desfacerea poate fi solicitată de către adoptator sau familie adoptatoare dar și de către adoptat.În prima situație adoptatorul sau familia adoptatoare cere desfacerea adopției dacă adoptatul a atentat la viața lor sau a membrilor familiei extinse dar și atunci când adoptatul a primit o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin de 2 ani pentru fapte penale comise împotriva adoptatorilor.Dacă prin aceste fapte penale comise împotriva adoptatorului sau familiei adoptatoare aceștia decedează adopția poate fi desfăcută la solicitarea acelor persoanele care ar fi venit la moștenire împreună cu adoptatul sau în lipsa acestuia.O condiție în această etapă este reprezentată de capacitatea de exercițiu a adoptatului în sensul că adoptatorul poate să solicite desfacerea adopției numai după ce adoptatul devine major, chiar dace el a săvârșit faptele în timpul minorității.În a doua situație desfacerea adopției se solicita de către adoptat atunci când adoptatorul a atentat la viața acestuia sau a primit o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 2 ani ca urmare a unei infracțiunii comise împotriva adoptatului.Desfacerea adoptiei are ca efecte incetarea raporturilor de rudenie si filiatie dintre adoptat si adoptator si apare rudenia si filiatia fireasca,drepturile si indatoririle parintesti trec de la adoptator/familie adoptatoare inapoi la parintii firesti, daca instanta nu decide o alta masura de protectie a copilului,adoptatiul isi reia numele avut inainte de adoptie iar daca acesta este casatorit sotia si copilul sau pot sa poarte in continuare numele avut de adoptat la casatorie deoarece l-a dobandit pe cale legala,cetatenia copilului adoptat este prevazuta astfel,in cazul in care copilul strain adoptat de un cetatean roman domiciliaza in strainatate si este minor pierde cetatenia romana la desfacerea adoptiei iar daca copilul este cetatean roman adoptat de un cetatean strain si nu a implinit varsta de 18 ani redobandeste cetatenia romana.

Anularea adopției este solicitată de orice persoană care a fost chemată să consimtă la încheierea adopției ,consimțământul lor fiind viciat prin eroare asupra identității adoptatului, dol sau violentă..Aceste persoane au obligația de a formula acțiunea de desfacerea adopției în termen de 2 ani,acest termen neputând fii depășit..De altfel după descoperirea dolului sau erorii acțiunea trebuie introdusă în termen de 6 luni de la descoperirea lor ori de la data încetării violenței.

Nulitatea adopției este de două feluri,relativă și absolută.Cea absolută se dispune la adopția fictivă adică atunci când adopția a fost încheiată în alt scop decât cel al apărării interesului superior al copilului și la adopția încheiată în care s-au încălcat condițiile de forma și de fond,acest fapt făcând și cazul nulității relativă.Un exemplu in acest sens este cazul adoptiei unei persoane majore in conditiile in care aceasta nu a fost crescuta in timpul minoritatii de catre adoptator astfel adoptie este nula.Adoptia va fi nula si in cazul in care adoptator a urmarit ca prin adoptie sa beneficieze de anumite avantaje materiale sau de vocatie succesorala de pe urma adoptatului .Nulitatea adoptiei intervine si in cazul in care se constata ca una dintre persoanele chemate sa consimte la adoptie nu si-a exprimat consimtamantul sau acesta a fost viviat prin eroare,dol sau violenta precum si in celelalte cazuri in care se constata incalcarea unei conditii de fond sau exista un impediment la adoptie.

Nulitătea adopției este solicitată de orice persoană interesată.Spre deosebire de desfacere adoptatul poate solicita nulitatea adopției fără a se mai ține cont dacă este minor sau major.Ca excepție cererea de declarare a nulității poate fi respinsă de către instanță dacă se dovedește că menținerea adopției este în interesul superior al copilului,ținându-se în același timp cont de opinia acestuia.Efectele nulității adopției privesc drepturile și îndatoririle părintești numele copilului,rudenia din adoptie,domiciliul copilului,cetatenia..Un prim efect se referă la dobândirea de către părinții firești a drepturilor și îndatoririle părintești, acest fapt este posibil numai în măsura în care instanță nu decide altceva,cum ar fi instituirea tutelei sau a altor măsuri de protecție specială a copilului.Un alt efect are în vedere numele copilului ,acesta preluând iar numele ,și dacă este cazul, prenumele avut înainte de adopție.Totuși instanță poate hotăra că acel copil să păstreze numele primit prin adopție .Nulitatea adoptiei are drept consecinta incetarea raporturilor de rudenie si incetarea filiatiei dintre adoptat si adoptator considerandu-se ca nu au existat nici in trecut deoarece efectul nulitatii adoptiei este retroactiv deci adoptia este nula din momentul incuviintarii adoptiei iar in privinta domiciliul acesta nu va mai fi la adoptator ci la părintii sai firesti sau la persoana/institutia careia copilul a fost incredintat pentru a fi crescut.Obligatia de intretinere intre persoana care a adoptat si copilul adoptat inceteaza numai pentru viitor…Un efect al nulitatii se refera la cetatenie astfel daca copilul strain ce a fost adoptat de un cetatean roman si nu a implinit varsta de 18 ani avand domiciliul in strainatate se va fi considera ca nu a avut nicodata cetatenie romana iar daca copilul roman adoptat de un cetatean strain nu a implinit 18 ani nu va pierde cetatenia romana

În privința nulității ce desființează cu efect retroactiv efectele adopției,Marieta Avram identifica două excepții.În prima se menționează că toate actele prin care adoptatorii și-au exercitat drepturile și obligațiile părintești rămân valabile dacă acestea fac obiectul principiului interesului superior al copilului.A doua excepție are în vedere obligația de întreținere prin care „efectul retroactiv al nulității adopției nu se întinde și asupra prestațiilor de întreținere,dat fiind caracterul succesiv,periodic al acestora ,cât timp obligația a fost executată benevol”.

Studiul de caz

Adopție.  Stabilirea caracterului abuziv al refuzului părintelui firesc de a-și exprima consimțământul la adopție.

Adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc presupune consimtamantul parintilor firesti acesta fiind chiar o conditie de fond la adoptie si reprezinta un caz aparte in cadrul adoptiei. 

Exista si o exceptie astfel instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintelui firesc sau al tutorelui de a-si da consimtamantul la adoptie daca se dovedeste prin orice mijloace de proba ca acestia refuza in mod abuziv sa consimta la adoptie si instanta de judecata considera ca adoptia este în interesul superior al copilului,  cu motivarea expresa a hotarârii în aceasta privinta.
  Instanta judecatoreasca trebuie sa manifeste un rol activ  adecvat scopului urmarit, in sensul disp. art. 129 Cpc, potrivit carora  judecatorii au obligatia sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale. In cazul in care probele nu sunt suficiente astfel incat procesul sa fie solutionat instanta va dispune completarea probelor de catre parti.Judecatorul poate sa puna în discutia partilor necesitatea administrarii altor probe pe care le va ordona indiferent daca partile sunt de acord sau nu.Administrarea probelor necesare si folositoare pentru lamurirea caracterului abuziv sau neabuziv al refuzului mamei naturale a copilului de a consimti la adoptia copilului sau va avea la baza interesul superior al copilului
       Deci, procedura judiciara a adoptiei în acest caz, reclama  un probatoriu complex si o analiza aprofundata a acestuia, pentru  aflarea adevarului si pentru ca decizia finala  care se ia, sa  fie  consecinta  fireasca a identificarii problemelor reale pe care le are copilul, a întelegerii situatiei temporare în care se afla,  a imprejurarilor de fapt si de drept invocate de parti, dar si solutia  adecvata  pentru rezolvarea acestora –   reper pentru deciziile care se vor lua în viitor fata de copil.Instanta de judecata pentru a da o solutie optima va avea in vedere faptul ca ca exercitarea drepturilor de catre o persoana, inclusiv a celor  parintesti, trebuie sa se efectueze cu buna credinta de catre acestia si in conformitate cu scopul prevazut de lege si nu exercitarea lor in mod abuziv deoarece acest lucru implica neexercitarea lor in interesul superior al copilului.

       1. Minora VAG s-a nascut in 2009 ,avand ca parintii POA si VG, aceasta locuind inca de la nastere la domiciliul tatalui, mama plecand ,dupa nastere, in strainatate la munca. Minora a ramas in grija tatalui si a sotiei acestuia, reclamanta VIV ce a intentat o cerere de incuviintare a adoptiei minorei VAG.

Tribunalul Dolj prin sentinta civila nr. 167 din data de 19 aprilie 2012, a respins ca neîntemeiata cererea pentru încuviintarea adoptiei formulata de reclamanta VIV, în contradictoriu cu intimatii POA, VG si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Dolj.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de judecata a avut în vedere urmatoarele considerente:

Tribunalul a retinut ca inca de la nastere , mama si-a neglijat fiica lasand-o la domiciliul tatalui, aceasta din urma plecand in strainatate , unde a gasit un loc de munca.
      Chemata sa-si exprime consimtamatul la adoptie mama a refuzat sa-si dea acordul pe considerentul ca nu doreste sa piarda relatia de rudenie cu fiica sa si nici ca aceasta sa fie adoptatata de reclamanta VIV precum si ca VG nu este tatal natural al copilului.Ea a motivat lipsa prezentei sale in viata fiicei ei prin faptul ca nu avea posibilitati materiale pentru a o creste si a o educa, plecand in strainatate unde avea un loc de munca. Aspectele relevante  cu privire la aprecierea refuzului pârâtei de a-si exprima consimtamântul la adoptie sunt cele referitoare la împrejurarile ca aceasta, dupa nastere, a lasat minora în îngrijirea tatalui firesc si a sotiei acestuia, plecând în alta tara, ca nu a vizitat minora si a dovedit dezinteres fata de aceasta.

POA si VG au fost partile unui proces civil ce a avut ca obiect tagaduirea paternitatii a copilului ,instanta respingand cererea printr-o hotarare judecatoresca irevocabila astfel nu a lasat loc pentu exercitatrea cailor de atac.Acest proces privind tagaduirea paternitatii s-a dovedit a nu avea nici o relevanta pentru stabilirea refuzului abuziv al intimatei POA de a-si exprima consimtamantul la adoptie .POA si-a exercitat dreprul la justitie prin formularea unei cererii de tagatuire a paternitatii lui VG , in cele din urma aceasta cerere a fost respinsa.Singurul rezultat al procesului a fost stabilirea irevocabila ca VG este tatal firesc al minorei VAG. În acelasi sens, nici atitudinea procesuala a pârâtei în cursul litigiului respectiv nu este relevanta, aceasta exercitându-si drepturile procesuale în modalitatea în care a gasit de cuviinta.Potrivit art.12 al.1 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, în forma anterioara, consimtamântul la adoptie trebuie sa fie dat de catre parintii firesti ai copilului.
      In conformitate cu art.13 din Legea nr.273/2004 ca exceptie se poate trece peste refuzul parintilor firesti sau al tutorelui de a-si exprima consimtamantul la adoptie daca se stabileste prin orice mijloc de proba ca acestia refuza in mod abuziv de a consimti la adoptie si instanta de judecata considera ca adoptia este în interesul superior al copilului si va tine seama de parerea copilului, cu motivarea expresa a hotarârii în aceasta privinta.Deci exprimarea consimtamantului parintilor firesti reprezinta o conditie de fond la adoptie ,adoptia neputand fii incuviintata fara acest consimtamant.In aceasta cauza tatal VG si-a exprimat consimtamantul la adoptie pe cand mama refuza sa consimta la adoptie.Dupa cum s-a aratat exista exceptia potrivit careia instanta poate trece peste refuzul abuziv al parintelui firesc de a-si exprima consimtamantul daca se dovedeste ca refuzul are un caracter abuziv.Legislatia nu precizeaza nici un criteriu prin care se poate considera ca la adoptie parintele firesc refuza in mod abuziv de a consimti astfel instanta va aprecia de la caz la caz. Reclamanta VIV a sustinut ca parata POA a refuzat in mod abuziv de a consimti la adoptie pe considerentul ca imediat dupa nastere aceasta a plecat in strainatate lasand copilul in ingrijirea tatalui si a sotiei sale adica reclamanta VIV .Iar in perioada ce a trecut de atunci mama biologica nu si-a vizitat niciodata copilul ,neglijandu-l dupa care aceasta a introdus o cerere de contestare a paternitatii iar dupa formularea cererii nu s-a mai aratat interesata de proces.

Instanta a constatat, având în vedere atât cele aratate de reclamanta cât si afirmatiile pârâtei POA, ca dupa nasterea minorei, pârâta a plecat în strainatate.. Astfel cum a aratat pârâta, aceasta a lasat minora în îngrijirea tatalui firesc si a sotiei acestuia întrucât nu avea posibilitati materiale pentru a creste copilul, plecând tocmai pentru ca îsi gasise un loc de munca de unde putea obtine venituri. Sub acest aspect, instanta apreciaza ca pârâta a motivat convingator refuzul de a-si exprima consimtamântul la adoptie. In privinta celorlalte motive afirmate de reclamanta VIV instanta a constatat ca aceasta nu a oferit mijloace de proba pentru dovedirea afirmatiilor astfel aceste afirmatii sunt considerate nedovedite.Insa,instanta a remarcat ca in perioada care a trecut de la nasterea minorei ,parata POA a fost plecata lungi perioade de timp din tara cu scopul de a munci in strainatate pentru a castiga bani ,astfel aceasta nu a dispus de resurse materiale mnecesare pentru de a-si vizita copilul sau pentru a-se ocupa de cresterea si educarea lui.
      Instanta a apreciat ca fiind pertinente observatiile reclamantei referitoare la faptul ca între aceasta si minora VAG s-a statornicit relatii de afectiune, precum si ca reclamanta s-a ocupat constant de cresterea si educarea fiicei  sotului sau, oferindu-i conditiile pentru dezvoltarea sa armonioasa.
      Totusi, astfel cum s-a aratat mai sus, numai în mod cu totul exceptional instanta poate trece peste consimtamântul unuia dintre parintii firesti ai copilului pentru a încuviinta adoptia.
      Cum în cauza instanta a apreciat ca refuzul pârâtei POA de a-si exprima consimtamântul la adoptie nu poate fi considerat abuziv, aceasta nefiind în masura sa se ocupe de cresterea si educarea minorei din motive obiective, lipsa posibilitatilor materiale, aratând ca nu doreste întreruperea legaturilor de filiatie cu minora, rezulta ca nu poate încuviinta cererea de adoptie formulata de reclamanta.
      Fata de toate aceste considerente, instanta a respins ca neîntemeiata cererea pentru încuviintarea adoptiei.
2. Împotriva acestei sentinte, în termen legal a declarat recurs reclamanta VIV, criticând-o pentru nelegalitate si neteminicie.
Criticile formulate sunt urmatoarele:solutia data de instanta de judecata este nelegala deoarece in stabilirea adoptiei nu s-a avut in vedere interesul superior al copilului ci in prim paln a fost situatia materiala a intimatei POA,fara a se rezolva nepotrivirea dintre cele doua elemente.Astfel instanta trebuia sa clarifice doua probleme,prima fiind daca refuzul mamei de a condimti la adoptia copilului sau este abuziv iar a doua era reprezentata de faptul ca adoptia trebuia se realizeze in interesul superior al copilului.In cauza de fata instanta a concluzionat ca la 5 zile de la nasterea minorei mama biologica si-a lasat copilul in spital si a plecat in strainatate unde a gasit un loc de munca.Minora a ramas in grija tatalui VG si a sotiei sale,reclamanta VIV care au crescut-o si educat-o pe aceasta fara ca mama naturala sa o viziteze maca o data.Reclamanta VIV afirma ca mama biologica a vazu-to o singura data pe minora in cei trei ani si anume la I.M.L pentru proba dispusa în procesul de contestare a paternitatii tatalui.Aceasta mai sustine ca refuzul intimatei POA de a consimti pentru incuviintarea adoptiei este abuziv deoarece aceasta s-a separat de copilul sau nesocotind drepturile fundamentale ale copilului consacrate prin lege. 
Intimata VIV mai afirma ca parata POA nu-si va putea lua copilul in strainatate pentru a-i oferi afectiunea si dragostea de care are nevoie de astfel nici in tara nu a aratat-o ,dovada fiind ca a parasit copilul in spital ,deci nu-si va putea creste copilul in strainatate acolo unde are locul de munca deoarece este indoielnic locul de munca al acesteia.Reclamanta VIV motiveaza aceasta afirmatie pe considerentul ca dupa 01.01.2007 cetatenii romani si bulgari trebuie sa prezinte un permis de lucru pentru a lucra in strainatate iar parata POA nu a aratat acest permis ceea ce ducem ca lucreaza la negru iar munca pe care a preatat-o la negru nu poate sa-i ofere conditiile necesare de crestere si dezvoltare.
Recursul este fondat si se va admite ca atare, pentru considerentele ce se vor arata în continuare:
Conform art. 36 si 37 din Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, atat mama cat si tatal copilul au obligatia de a-si creste iar atat exercitarea drepturilorcat si îndeplinirea obligatiilor parintesti vor avea in vedere interesul superior al copilului, ptin asigurarea bunastarii materiale si spirituale a copilului si prin asigurarea cresterii,educarii si intretinerii copilului.Cresterea copilului se va realiza intr-un mediu propice lui pentru o dezvoltare armonioasa a sa pe plan mental,spiritual,fizic,social si moral.

In conformitate art. 44 din aceeasi lege, copilul lipsit de ingrijirea parinteasca are dreptul la o masura de protectie alternativa cum ar fi adoptia,aceasta fiind ultima soluti,tutela saucelelalte de protectie speciala prevazute de lege.Pentru a se alege varianta optima pentru copil organul competent va tine cont de necesitatea asigurarii unei continuitati in educarea copilului precum si de originea sa etnica, religioasa, culturala si lingvistica.

 Totusi potrivit  disp. art.  2  alin.3 si 4 din Legea 272/2004, principiul interesului superior al copilului,  prevaleaza în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti iar caest principiu este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal Adoptia copilului de catre sotul parintelui firesc presupune consimtamantul parintilor firesti acesta fiind chiar o conditie de fond la adoptie si reprezinta un caz aparte in cadrul adoptiei. Ca exceptie instanta judecatoreasca poate trece peste refuzul parintelui firesc sau al tutorelui de a-si da consimtamantul la adoptie daca se dovedeste prin orice mijloace de proba ca acestia refuza in mod abuziv sa consimta la adoptie si instanta de judecata considera ca adoptia este în interesul superior al copilului,  cu motivarea expresa a hotarârii în aceasta privinta.
Astfel,pe langa obligatia legala referitoare la respectarea interesului superior al copilului, ce  vizeaza fondul cauzei  si luarea masurii,  atunci când instanta judecatoreasca pronunta o hotarâre  privitoare la un copil,  acesteia îi revine si obligatia de a-si motiva  decizia complet si convingator pentru punerea adecvata  în aplicare, pentru respectarea sa, dar si pentru întelegerea situatiei temporare în care se afla copilul, element de reper pentru deciziile care se vor lua în viitor fata de acesta.
Instanta judecatoreasca trebuie sa manifeste un rol activ  adecvat scopului urmarit, in acest sens si in conformitate cu art. 129 Cpc judecatorii au obligatia sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului în cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, în scopul pronuntarii unei hotarâri temeinice si legale. In cazul in care probele nu sunt suficiente astfel incat procesul sa fie solutionat instanta va dispune completarea probelor de catre parti.Judecatorul poate sa puna în discutia partilor necesitatea administrarii altor probe pe care le va ordona indiferent daca partile sunt de acord sau nu.

In ceea ce priveste conditiile materiale si morale necesare pentru o buna dezvoltare a minorului de care dispune reclamanta care cere adoptia s-au dovedit prin probe suficiente si adecvate.
Desigur probele penru stabilirea caracterului abuziv al refuzului mamei de a consimti la adoptie nu sunt satisfacatoare si adecvate. Respectarea interesului copilului necesita o analiza totala si aprofundata a acestuia pentru aflarea adevarului si si pentru ca decizia finala  care se ia in procedura, sa  fie urmarea fireasca a identificarii problemelor reale pe care le are copilul, a imprejurarilor de fapt si de drept invocate de parti, dar si solutia potrivita pentru rezolvarea acestora.
Instanta de recurs a constatat ca tribunalul a realizat o analicza insuficienta si neadecvata ,solutia data nu este lamuritoare si nu raspunde la toate intrebarile care pot  fi si trebuie ridicate in cauza.
Curtea considera ca erau necesare cercetari suplimentare penntru lamurirea urmatoarelor aspecte:cand parata POV a cunoscut-o pe reclamanta VIV, daca si in ce moment in functie de nasterea copilului si de lasarea lui in grija tatalui intimata a plecat in strainatate,daca intimata chiar locuieste si are un loc de munca in strainatate ,aducandu-se dovezi referitoare la locuinta,felul muncii , la existenta si stabilitatea  veniturilor precum si la durata prestatiei muncii,daca mama biologica a incercat sa aiba o legatura cu copilul sau a pastrat legatura cu copilul,daca copilul este cunoscut de ceilalti membri ai familiei extinse si daca copilul cunoase acesti membri, momentul si elementele care au determinat ca mama naturala a copilului sa aiba indoieli cu privire la paternitate, dar si motivele care au impiedicat-o în acelasi timp sa se prezinte la expertiza in sistem HLA  care stabileste  un grad de probabilitate mai mare decat expertiza serologica,daca mama biologica a stiut inca de la inceput ca VG nu ar fi tatal biologic al copilului sau a aflat pe parcurs,care au fost motivele mamei care au indemnat-o sa-si incredinteze copilul unei persoane straine de acesta în raport cu aceasta împrejurare,daca mama si-a exercitat autoritatea parinteasca sau a contribuit la cresterea si educarea copilului sau, daca a facut vreun demers pentru  incredintarea copilului, inainte de 1 oct. 2011, respectiv pentru stabilirea domiciliului copilului dupa aceasta data,daca in perioada cat a fost plecata s-a interesat de copil sau de starea lui de sanatate precum si orice alte imprejurari apte sa pune in evidenta elemente ce pot  fi luate in calcul  in evaluarea motivelor si a contextului in care mama copilului refuza sa-si exprime consimtamantul la adoptie. Instanta de recurs pentru a da o solutie optima va avea in vedere faptul ca ca exercitarea drepturilor de catre o persoana, inclusiv a celor  parintesti, trebuie sa se efectueze cu buna credinta de catre acestia si in conformitate cu scopul prevazut de lege si nu exercitarea lor in mod abuziv deoarece acest lucru implica neexercitarea lor in interesul superior al copilului.

Deci stabilireaa caracterului abuziv al refuzului precum si evaluarea refuzului de a consimti la adoptie se va realiza in functie de intrega atitudine a  acelui parinte,  extrajudiciara si judiciara,  de la momentul nasterii, pana la proces, dar si in timpul procesului
       Numai in situatia in care instanta are viziunea completa si exacta a acestei conduite, a cauzelor obiective sau subiective care au generat-o, a masurilor luate pentru rezolvarea unei situatii aparute, a proiectelor concrete de viitor, dar si a mijloacelor  concepute pentru punerea in practica a acestora – poate aprecia daca refuzul este abuziv sau nu si poate  concluziona daca se afla sau nu, in ipoteza  acelei situatii exceptionale prevazute de lege, cand  este in masura sa incuviinteze adoptia in lipsa consimtamantului expres al parintelui firesc.

In privinta situatiei economice si financiare cu care se confrunta majoritatea persoanelor se impune declararea ca acestea nu constituie motive suficiente pentru justificarea permanenta sau pe o durata de timp nerezonabila tratarea intr-un anumit mod a adoptiei propriului copil sau detasarea completa si voluntara de acesta, fara asumare de responsabilitati, cu toate consecintele ce pot decurge de aici. In cauza prezenta trebuie sa se analizze si dezinteresul aratat de catre mama naturala fata de copil astfel trebuie sa se analizeze in functie de context afirmatia parintelui conform careia doreste sa pastreze relatia de rudenie cu copilul va fi luata in considerare sau nu deoarece rudenia nu este un scop in sine ci este  reciproca,adica ambii parinti sunt responsabili pentru copilul sau si ambii au obligatia de a creste,educa,ingriji copilul iar acestatrebuie sa aiba legaturi cu toti membri din familia sa
Filiatia fata de mama trebuie privita din perspectiva intereselor copilului in caz contrar afirmatia mamei conform careia aceasta doreste sa pastreze legatura de rudenie cu fiica sa este pur declarativa si teoretica daca nu se administreaza si alte fapte relevante iar in acest caz copilul nu-si va satisface nevoile cand acestea apar privitoare la mama sa si nici nu-i vor fi respectate drepturile de catre mama sa naturala.

 Instanta de recurs constata aplicarea in cauza a unor dispozitii legale abrogate din Legea  speciala nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei.  Este adevarat ca solutia legislativa preluata de noile dipozitii legale este in esenta identica cu cea abrogata, dar pentru acuratetea motivarii in drept a solutiei, se impune aplicarea si interpretarea adecvata a normelor incidente in raport cu regulile privind aplicarea legii civile in timp.
      Astfel, tribunalul face trimitere la disp. art. 12 alin. 1 si art. 13 din  lege, in forma anterioara modificarilor (prin legea 233/2011 – nota curtii), dar aceste dispozitii legale au fost abrogate prin  L. nr. 71/2011 – art. 230 lit. y, de la data intrarii în vigoare a Noului Cod Civil, deci de la data de 1 oct. 2011, iar in temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, Codul civil a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
      Pe de alta parte, noile dipozitii legale din Codul civil, privind conditiile de fond ale adoptiei,  sunt aplicabile in procesele aflate in curs, asa cum  rezulta din interpretarea per a contrario a disp. art. art. 49 din Legea nr. 71/2011), potrivit carora adoptiile încuviintate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil ramân supuse, în ceea ce priveste validitatea lor, legii în vigoare la data când au fost încuviintate, dar si din interpretarea disp. art. 6 alin. 6 Codul civil. Asadar, in privinta conditiilor de fond ale adoptiei se va face aplicarea  legii noi, iar textul aplicabil in privinta refuzului abuziv este cel cuprins in art. 467 Cod civil. (fost. 13 din lege inainte de abrogare, actual 8 din legea speciala, dupa modificare). 
      In privinta dispozitiilor modificatoare ale legii speciale a adoptiei care reglementeaza  printre altele si procedura adoptiei,  completand si coexistand  in acest sens cu normele  codului civil,   dispozitii cuprinse in legea 233/2011, acestea nu sunt intr-adevar  aplicabile, avand in vedere art. II  alin. 1 potrivit caruia,  cererile prevazute de Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, republicata, cu modificarile ulterioare, precum si cu modificarile si completarile aduse prin prezenta lege, aflate pe rolul instantelor judecatoresti la data intrarii în vigoare a prezentei legi, se solutioneaza conform dispozitiilor legale în vigoare la data introducerii acestor cereri.
      In aceeasi ordine de idei, pentru a raspunde unei probleme de drept ridicate in recurs, in cauza nu sunt aplicabile nici dispozitiile legale privind expertiza prin amprentare genetica ADN, intrucat  stabilirea filiatiei copilului fata de tata a intervenit inainte de intrarea în vigoare a  legii modificatoare, asa cum rezulta din interpretarea disp. art. II alin. 4  din legea 233/2011 – la 4 luni de la publicare, respectiv 7 aprilie 2012.
      Acestea sunt considerentele pentru care Curtea retine ca prima instanta a pronuntat o hotarare fara cercetarea fondului cauzei, impunandu-se   reluarea judecatii in prima intanta.
      Ca urmare, fiind incident cazul de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila si  în conditiile art. 312 alin. 5 teza I  cod procedura civila, in baza art. 312 alin. 1 teza I  Cod procedura civila, se va admite recursul, se va casa sentinta si se va trimite cauza spre rejudecare aceluiasi tribunal, pentru ca partile sa nu fie lipsite de un grad de jurisdictie pe fond.
      Avand in vedere prioritatea in examinare a  motivului de recurs analizat in precedent si solutia de casare cu trimitere care s-a impus, apare de prisos analizarea celorlalte critici care vizeaza fondul cauzei, acestea urmand a fi avute in vedere in rejudecare pentru pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.

Concluzii

Adoptia ramane un fenomen prezent ce va influenta vietile multor copii si deoptriva viitori parinti ce are drept scop imbunatatirea vietii copiilor si protejarea intereselor acestora prin integrarea intr-o familie a copiilor lipsiti de ocrotirea parinteasca fireasca..Acest fenomen a cunoscut o dezvoltare ampla inca din antichitate,desi nu intodeauna copilul a fost in centru atentiei, adoptia realizandu-se din motive politice sau pentru a se avea un mostenitor . Cu timpul institutia adoptiei a evoluat si a dezvoltat diferite forme pentru protectia sociala, familiala,institutionala a copilului si pentru dezvoltarea armonioasa psihica si morala a acestuia ,de astfel toata procedura adoptiei are in vedere interesul superior al copilului. Din punct de vedere social institutia adoptiei reprezinta forma de protectie a copiilor si a drepturilor acestora urmarindu-se ca prin adoptie totii copii sa duca o viata linistita si fara griji prin intermediul unei familii ce vor vedea de educatia,cresterea si dezvoltarea armonioasa si echilibrata in raport cu insusirile acestora,adoptia reprezentand pentru persoanele ce doresc sa adopte raspunsul la dorinta lor de a fii parinti.Desigur adoptia reprezinta ultima solutie pentru copil ,astfel daca exista o sansa de integrare a copilului in familia fireasca statul va actiona in acest sens .

Avand in vedere ca intreaga procedura a adoptiei are in prim plan interesul superior al copilului ,acesta va guverna deschiderea procedurii de adoptie,incuviintarea ei precum si o eventuala desfacere a adoptiei.Pe baza acestui principiu s-au afirmat mai multe conditii ce trebuie indeplinite pentru ca o adoptie sa poata fii incuviintata de instanta de judecata,conditii ce privesc persoana adoptatului dar si persoana adoptatorului.In cadrul nu trebuie sa existe impedimente ,in caz contrar aceasta va fii anulata iar consimtamantul dat de persoanele chemate sa-si manifeste acordul de vointa trebuie sa fie exprimat in forma autentica si neviciat.

Procesul adoptiei este unul complex ce necesita mai multe etape incepand e la incredintarea copilului in vederea adoptiei pana la incuviintarea adoptiei si a hotararii irevocabile de incheiere a adoptiei.De aceea incepand cu anul 2004 (an ce a fost unul culminant pentru institutia adoptiei au intrat in vigoare doua legi ce reglementeaza procedura adoptiei) in Romania procedura adoptiei a fost reglementata si modificata de tot mai multe legi pentru o simplificare a adoptiei.

In prezent a fost finalizat un proiect de lege pentru simplificarea procesului adoptiei ce va aduce mai multe modificari semnificatice actualei legi a adoptiei si anume Legea nr 273/3004 privind regimul juridic al adoptiei

Bibilografie

1. Al. Bacaci V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, editia a IV-a, Editura All Beck, Bucuresti, 2005.

2. D. Lupascu, Dreptul familiei, editia a II-a, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2007.

3. Emese Florian, Protectia drepturilor copilului, editia a II-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007.

4. Ion P.Filipescu “Tratat de Dreptul Familiei”,Editura All Beck,1990.

5. Marieta Avram ,Drept Civil Familia,Editura Hamangiu,2013

6. Marieta Avram, Filiația. Adopția națională și internațională, Ed. All Beck, București, 2001

7. Milena Tomescu,Dreptul Familiei, Protectia Copilului, Editura All Beck, 2005

8. Nadia Cerasela Anitei,Dreptul Familiei,Editura Hamangiu 2012.

9. T. Bodoasca, Dreptul familiei, Editura All Beck, Bucuresti, 2005.

10.Curs Adoptie Adriana Lia

11.Marcela Marit ,Note de curs ,Dreptul familiei ciclul 1,2013

12.www.dictionar-juridic.com.accesat la 17 martie 2015.

Legislatie

1.Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012

2.Noul Cod Civil. Legea 287/2009 privind Codul civil, republicata 2011. Codul Civil.Republicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 505 din 15 iulie 2011.

3. Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, republicata 2014,Republicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 159 din 5 martie 2014